Echipament geologic

INDISPENSABIL:

Busola geologică

Hărţi topografice
(copii pânzate)

Ciocan geologic

Carnet de teren

Instrumente de scris

Aparat foto

Pungi de probe
Echipament geologic

OPTIONAL:

GPS

Altimetru

Lupa

Truse, fişe si
comparatoare de teren

Marker permanent

Creioane colorate

Aerofotograme

Hârtie milimetrică

Reţele stereografice
(Wulf, Schmidt, polară)
Metodica de lucru in teren

Foto: Marius Iancu

Aspecte ESENŢIALE:

• Orientarea în teren - să-ţi cunoşti în permanenţă poziţia

• Seriozitatea la afloriment
Lucrul în teren
ALEGEREA TRASEELOR
• Recunoaşterea regiunii (dpdv geografic şi geologic):
– stabilirea numărului de profile reprezentative şi a orientării lor
– stabilirea condiţiilor de deplasare în teren
– obţinerea de informaţii generale geologice

• Stabilirea traseului zilnic

– în principiu se urcă pe văi şi se coboară pe interfluvii (aflorimente mai
vizibile). În unele cazuri, aflorimente pe versanţi, sub creste (râpe)
– în cazul lucrului în echipă se stabilesc trasee individuale şi locuri de
întâlnire intermediare (dublu rol: discuţii şi siguranţă)
– desimea traseelor e funcţie de scara la care se lucrează, gradul de
complexitate al structurii geologice şi caracterele morfologice ale
perimetrului
– se marchează pe hartă aflorimentele vizibile din zonele necartate
învecinate pentru a se include în traseele următoare
– aerofotogramele sunt foarte utile (redau pantele, gradul de acoperire
şi pot fi identificate unele aflorimente)
– lungimea profilelor zilnice este variabilă
Carnetul de teren
Caracteristici ale însemnărilor de teren:

• clare
– ansamblu unitar de prescurtări şi semne convenţionale
– notare sistematică, explicată în carnet, la început
• accesibile (număr cât mai mic de carnete şi hărţi)
• comprehensive

Principii generale:

• observarea, măsurarea şi notarea cu acurateţe

• informaţiile trebuie să reflecte exact observaţiile, fără interpretări
• neselectarea datelor în teren
• desenarea de schiţe interpretative
• completarea hărţilor în teren, realizarea de secţiuni în teren
• adunarea datelor structurale în conjugare cu litologia, petrografia şi
stratigrafia
Carnetul de teren
• Notarea zilnică a profilului ce va fi urmat, a datei, descrierea
aproximativă a traseului, localizarea capătului de profil, informaţii diverse
(meteo, stare de spirit, impresii personale, interpretări geologice)

• La afloriment:
– localizarea aflorimentului: azimut + distanţă şi/sau coordonate
GPS. Marcarea pe carnet a reperelor de pe hartă pentru corecţii
– amplasarea aflorimentului
– descrierea generală a aflorimentului: lungime, înălţime, orientare
– date petrografice
– date paleontologice / stratigrafice
– date structurale
– schiţă de afloriment : cu poziţia punctelor de probare, scară
– fotografie
– recoltare probe
• La sfârşitul zilei de lucru:
– schiţă geologică interpretativă
– secţiune geologică
Schiţa de afloriment
Marius Stoica, 2009
Descrierea litologiei
• Observaţii cu ochiul liber şi/sau lupa
• Pentru fiecare rocă: compoziţia mineralogică, structura şi textura,
denumirea

• Rocile sedimentare

– metoda standard – construirea de coloane litologice detaliate.

Astfel se pot individualiza repetiţii, cicluri şi tendinţe generale
– scara 1:100 - 1:5
– datele care se trec în coloane: grosimea, litologia, textura
(granulometria), structuri sedimentare interne şi externe,
paleocurenţi, culoare, conţinut fosil
– grosimea se măsoară cu o ruletă, atenţie la orientarea
aflorimentului faţă de înclinare
– litologia şi structurile se reprezintă prin semne convenţionale
– granulometria se reprezintă prin grosimea coloanei
– paleocurenţii – se măsoară orientarea structurilor caracteristice
Descrierea litologiei

• Rocile metamorfice

– Atenţie mărită la urmărirea şi măsurarea elementelor structurale

planare (şistozităţi, foliaţii, plane axiale de cute, etc)) şi liniare
(liniaţii minerale, de crenulaţie, axe de cute, etc)
– Este preferabil să fie trecute direct pe hartă sau pe schiţe de
teren în carnet
– Simbolurile utilizate trebuie sa fie explicate şi utilizate
consecvent
– Se observă asociaţiile de minerale prezente şi se denumesc
rocile funcţie de parageneze
– Se estimează tipul şi gradul de meamorfism
– Se definesc formaţiunile metamorfice funcţie de criteriile
specifice stabilite (litologie, grad de metamorfism, caractere
structurale-texturale)
Cartarea elementelor structurale

• Pentru diferitele tipuri de structuri (cute, falii, fisuri, etc) sunt cerute
diferite tipuri de abordări în teren
• Se măsoară şi se descriu structuri:
– planare: şistozităţi, foliaţii, fisuri, falii, plane axiale ale cutelor,
plane de clivaj, stratificaţii, orientări preferenţiale ale particulelor
constitutive ale rocilor (de ex. galeţi), orientări ale filoanelor şi
venelor mineralizate, etc.
– liniare: axe de cute, liniaţii minerale, de intersecţie şi de
crenulaţie, striuri de alunecare, structuri sedimentare externe
generate de curent, liniaţii asociate budinajului, etc.
• Este de preferat ca o prelucrare preliminară a orientării structurilor
să se facă cât mai rapid, utilizându-se reţelele de proiecţie
Harta geologică
Definiţie: reprezentare pe o bază topografică, cu ajutorul semnelor şi
culorilor convenţionale a extinderii la suprafaţa Pământului a corpurilor de
roci ce alcătuiesc subsolul unei regiuni, precum şi a vârstei şi a raporturilor
spaţiale dintre acestea

Caracteristici:
• Sinteză a datelor petrografice, a succesiunii stratigrafice şi a
caracteristicilor structurale
• Caracter perfectibil

Importanţă teoretică
• formarea imaginii 3D asupra stucturii unui perimetru
• estimări de adâncime
• instrument de studiu al istoriei geologice: condiţii de zăcământ,
succesiunea formării în timp, raporturi de concordanţă/discordanţă,
magmatism, mişcări tectonice
• reconstituiri paleogeografice
Importanţă practică
• Bază pentru proiectarea prospecţiunii, explorării şi exploatării
• Bază pentru transpunerea lucr. de explorare f. detaliată – calcul de rezerve
 Scara hărţilor geologice

• Se alege funcţie de scop şi întinderea perimetrului

• Hărţi la scară mică (1:1.000.000 – 1:500.000) – de sinteză

– Pentru ţări, continente, globul terestru
– Prin corelare, simplificare a hărţilor mai detaliate
– Prin recunoaştere pentru zone mai puţin cunoscute
– În scop didactic sau pentru obţinerea unei imagini de ansamblu

• Hărţi la scară mijlocie (până la 1:200.000) - regionale

– Pentru ţări, lanţuri muntoase, regiuni
– Redau şi indicaţii economice (iviri şi indicaţii de existenţă în adâncime a smu)
– Prin cartare geologică la scară mai mare
– Scop: redarea imaginii istoriei geologice a unei regiuni, stabilirea legăturilor
smu-asociaţii de roci, identificarea perimetrelor de perspectivă

• Hărţi la scară mare (scara > 1:200.000) – detaliate şi foarte detaliate

– Perimetre limitate
– Prin cartare detaliată (1:25.000) sau foarte detaliată (1:10.000 – 1:1.000)
– Scop economic: bază de proiectare a forajelor şi l.m., evaluarea rezervelor,
construcţii
Harta geologică
a României
Sc. 1:200.000
foaia Brad
 Hărţi geologice speciale

1. Hărţile structurale redau, prin

izobate, forma şi poziţia unei
suprafeţe de strat sau a unui
orizont reper (limita stratigrafică,
strat cu litologie particulară,
acoperişul unui rezervor
petrolifer).
– Izobate = proiecţii în plan
orizontal ale intersecţiei
reperului cu un set de plane
orizontale echidistante cotate
funcţie de un plan de
referinţă
– Se realizează prin corelarea
secţiunilor geologice sau din
foraje

Harta structurală a bazei depozitelor Terţiare din

avanfosa Carpaţilor Orientali (Tărăpoancă, 2003)
 Hărţi geologice speciale
2. Hărţile de grosime redau
variaţia grosimii verticale
sau stratigrafice (prin
izocore şi izopachite) a unui
strat sau orizont reper

• Se realizează prin
intersectarea harţilor cu
izobate la limitele inferioară
şi superioară ale nivelului
de interes sau prin
interpolare între date din
foraje
• Izopachitele au semnificaţie
tectonică (grosime
stratigrafică mare asociate
subsidenţei)

Harta grosimii formaţiunilor Deltei

Dunării (Spânoche şi Panin, 1997)
 Hărţi geologice speciale
3. Hărţile tectonice redau structura de ansamblu şi evoluţia tectonică a
unei ţări sau a unui continent

Se identifică şi se reprezintă prin culori şi semne convenţionale:

• Zone de orogen (după vârsta cutării şi apoi în etaje tectogenetice)
• Zone de platformă (după vârsta cutării fundamentului)
• Zone de avanfosă
• Structuri majore: cute, falii, şariaje, anteclize şi sineclize, etc

Harta tectonică a României

 Hărţi geologice speciale
4. Hărţile litologice
redau compoziţia
petrografică a unei
subdiviziuni
stratigrafice

Tip particular – variaţia

compoziţiei unui
anumit component
petrografic (de ex
fracţia nisipoasă)

Harta sedimentologică a
şelfului Românesc
(foaia Sulina),
GEOECOMAR 1995
 Hărţi geologice speciale
5. Hărţile litofaciale redau
compoziţia litologică şi condiţiile
de sedimentare pentru
depozitele unei subdiviziuni
stratigrafice

Se reprezintă:
• extinderea bazinului de
sedimentare în intervalul
cronostratigrafic ales
• aria de aflorare a depozitelor de
vârsta respectivă
• prin semne convenţionale –
caracteristicile litofaciale
• prin culori – condiţiile de
sedimentare

Harta litofacială a Meoţianului din

Bazinul Dacic (Jipa, Olariu 2009)
 Hărţi geologice speciale
6. Hărţile paleogeografice redau
ansamblul condiţiilor fizico-
geografice dintr-un anumit
moment al istoriei geologice

Se reprezintă:
• extinderea mărilor şi
continentelor
• caractere fizico-geografice ale
domeniului marin (curenţi,
temperaturi, adâncimi)
• caracteristicile reliefului
continental si paleoreţeaua
hidrografică

• Mai detaliate pentru timpuri mai

recente
• Utilizate în industria petrolului Harta paleogeografică a Meoţianului inf
sau a cărbunilor din Bazinul Dacic (Jipa, Olariu 2009)
 Hărţi geologice speciale

7. Hărţile geomorfologice redau

caracteristicile reliefului in
corelatie cu litologia si
lementele structurale ale
subsolului

Se utilizează:
• În construcţii
• În combaterea degradării
terenurilor
Harta geomorfologica a perimetrului
• etc Andreiasu de Jos - Titila (Sacrieru, 2008)
Hărţi geologice speciale
8. Hărţile depozitelor
cuaternare redau litologia,
vârsta şi tipul genetic al
formaţiunilor cuaternare

• Nu se detaliază formaţiunile
precuaternare
• Sunt utilizate în geologie
inginerească, hidrogeologie,
pedologie

Estonian Land Board, 2009

 Hărţi geologice speciale

9. Hărţile hidrogeologice
redau aria de extindere,
nivelele piezometrice şi
caracteristicile fizico-chimice
ale apelor subterane

• Hărţi cu hidroizohipse
• Hărţi hidrogeochimice (redau
mineralizaţia totală sau
concentraţia întrun compus)

Irina Dinu, 2009

Hărţi geologice speciale
10. Hărţile geochimice redau
distribuţia concentraţiei unui
element sau compus in sol
sau în roci

Pot fi utlizate în:

• prospectarea acumulărilor de
smu (aureole geochimice)
• studii de mediu
 Hărţi geologice speciale

11. Hărţile paleogeologice (de descopertă) redau formaţiunile

geologice acoperite de o discordanţă

• se denumesc după vârsta formaţiunii acoperitoare (de exemplu –

harta geologică a formaţiunilor antecenomaniene).

12. Hărţile geologo-inginereşti redau distribuţia rocilor cu anumite

caracteristici fizico-mecanice ale rocilor (porozitate, permeabilitate,
etc).

• se utilizează în geologia inginerească în proiectarea de drumuri,

baraje, tuneluri, construcţii,...
 Hărţi geologice speciale

13. Hărţile geofizice redau

proprietăţilor câmpurilor fizice
naturale sau provocate ale
Pământului (magnetic,
electric, gravimetric, etc)

• Reflectă răspândirea rocilor

cu anumite proprietăţi fizice
(de exemplu densitate pentru
datele gravimetrice)
• Importante pentru
interpretarea structurilor de
adâncime sau pentru
localizarea unor minereuri
(de exemplu de uraniu prin
identificarea emanaţiilor
radioactive, sau de fier cu Raff şi Mason, 1961
ajutorul magnetismului)
 Hărţi geologice speciale

14. Hărţile metalogenetice redau

distribuţia tipurilor genetice de
minereuri, în corelaţie cu structura şi
caracteristicile petrografice ale unei
regiuni

15. Hărţile de prognoză redau

sectoarele de perspectivă pentru
descoperirea de noi acumulări de
smu. Se întocmesc pe baza datelor
geologice, geofizice şi geochimice din
zonă şi servesc la orientarea lucrărilor
de prospecţiune şi explorare
 Hărţi geologice speciale

16. Hărţile de risc redau

probabilitatea producerii unor
fenomene geologice care
sunt potenţial producătoare
de pagube.

• Se realizează pe baza
interpretării integrate a
datelor litologice, a datelor de
proprietăţi fizice, geofizice,
geomorfologice.
• Frecvent se întâlnesc hărţi
de risc la alunecări de teren
sau de risc seismic

Mărunţeanu, Stănciucu (2008)

 Coloanele litostratigrafice
• O reprezentare a succesiunii
formaţiunilor geologice dintr-o
regiune ce redă grosimea normală,
petrografia şi raporturile
stratigrafice dintre formaţiuni

• Litologice, litostratigrafice,
stratigrafice

• Alcătuire standard

• Se realizează de regulă la scară

mai mare decât a hărţii geologice
pe care o însoţesc, pentru fiecare
unitate tectonică de pe hartă

• Semne şi culori convenţionale

pentru litologii şi vârste
Secţiuni geologice

• Reprezentare grafică la scară a structurii geologice aşa cum rezultă

din intersecţia cu un plan vertical
• Pe baza datelor de suprafaţă, geofizice, foraj şi lucrări miniere
• La aceeaşi scara cu harta geologică
• Traseul:
– Orientat transversal pe structură
– Prin zonele cu cele mai multe informaţii
– Posibile schimbări de direcţie