DICTIONAR

DE
GEOMORFOLOGIE
Ielenicz Mihai Nedelea Alexandro

DICTIONAR
DE
GEOMORFOLOGIE

W EU

EDITURA UNIVERSITARA
Bucure�ti
Tehnoredactare: Ameluta Vi�an
Culegere computerizata: referent Florin Barjovanu
Fotografii: Ielenicz Mihai, Nedelea Alexandru, Constantinescu Boria Catalin
Coperta: referent Florin Barjovanu

Copyright © 2009
Editura Universitara
Director: Vasile Muscalu
Bd. Nicolae Balcescu nr. 27-33,
sect.1, Bucure�ti.
Tel./Fax. (021) 315.32.47 / 319.67.27
www.editurauniversitara.ro.
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro.

EDITURA RECUNOSCUTA DE CONSILIUL NATIONAL AL CERCETARII

�TIINTIFICE DIN INVATAMANTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

IELENICZ, MIHAI
Dictionar de geomorfologie / Mihai Ielenicz,
Alexandru Nedelea. - Bucure�ti : Editura Universitara,
2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-749-727-7
I. Nedelea, Alexandru

81'374.2:551.4=135.1

© Toate drepturile asupra acestei lucrari sunt rezervate Editurii Universitare

Distributie: tel/fax: (021) 315.32.47

(021) 319.67.27
comenzi@editurauniversitara.ro

ISBN 978-973-749-727-7
 Ce,
Cui,
Cine?

Sunt intrebari la care orice lucrare trebuie sa raspunda mai ales cand
are caracter �tiintific. Ce dorim prin elaborarea acestuia, cui i se adreseaza �i
care sunt competentele noastre in raport cu cerintele tematicei lucrarii.
Scrierea unui dictionar pare in conceptia simplista a unora ca ,,ceva
facil" ce-ar solicita doua operatiuni generale - o inscriere de termeni �i o
definire de multe ori copiata. In realitate o lucrare care se dore�te a fi utila,
iar autorii respectati, impune mai multe cerinte. Mai intai ace�tia trebuie sa
aiba o foarte buna pregatire
�tiintifica care necesita nu numai o cunoa�tere teoretica infaptuita
printr-o documentare profunda din literatura romaneasca �i straina, dar mai ales
una practica dobandita prin confruntarea cu realitatea oferita de teren. Cele
doua conduc la intelegerea mecanismului sistemelor pe care fiecare termen le
reflecta prin prisma genetica, evolutiva, structurala �i ierarhica etc.
Cunoa�terea conduce fire�te la intocmirea unui glosar in care trebuie sa se
regaseasca mai multe categorii de termeni ce se raporteaza la sisteme strict
legate de specialitatea pentru care se intocme�te dictionarul, apoi la notiuni
care sprijina intelegerea legaturilor acestora cu elemente specifice altor domenii
mai apropiate ori mai departate sau care fac raportari la metode, mijloace,
instrumentatie de observare, inregistrare, reproducere etc. Sunt necesari �i
termenii �tiintifici de rezonanta generala care permit intelegerea profunda a
conexiunilor �i sensului deplin (mai ales a notiunilor de ordin teoretic). Toate
acestea fac dificila �i pretentioasa selectia notiunilor care nu trebuie vazuta
doar ca o simpla insu�ire a celor existente in diverse dictionare ci ca un
inventar gandit in raport cu necesitatile practice impuse de specificul
lucrarii.
Definirea termenilor cere o explicatie simpla, concreta �i integrala
incat sa nu conduca la neclaritati. In multe situatii (mai ales in cadrul celor
de natura geografica) se impun exemplificari �i chiar ilustrari prin fotografii,
schite, harti, scheme etc. clare �i reprezentative pentru subiectele definite.
Permanent, nu trebuie uitat ca, o astfel de lucrare te reprezinta ca nivel
de gandire, conceptie, putere de sinteza �i expunere mai mult decat un
articol sau carte de stricta specialitate mai ales pentru ca aceasta este
folosita de catre un numar mare de cititori - de la speciali�ti geografi sau din
domenii mai mult sau mai putin apropiate (geologi, biologi, ecologi�ti,
constructori, agronomi etc.) la toti aceia care doresc sa patrunda �i sa
inteleaga tainele naturii.
1 DICTIONAR DE
GEOMORFOLOGIE
Acestea au fost cateva ganduri care ne-au stat in atentie pentru
infaptuirea lucrarii de fata. Ne dorim ca ea sa fie un bun instrument de
lucru �i intelegere pentru studenti, profesori, elevi etc. La realizarea ei ne-au
stat cheza�ie o experienta indelungata in Geografie �i mai ales in
Geomorfologie. Ne-am orientat asupra terminologiei folosite frecvent in tara
noastra (de aici �i unele notiuni cu caracter regional) ce-�i au reflectare in
procese �i forme de relief des intalnite. Finalizarea acestei lucrari ne-a
condus �i la alte idei care vor fi aplicate in alte editii care vizeaza
amplificarea explicarii unor termeni, eliminarea unor notiuni paralele,
introducerea glosarului in mai multe limbi etc.
In speranta ca dictionarul va starni un interes corespunzator va
multumim pentru atentie �i pentru eventuale sugestii.

Autorii

A
AA - acumulare haotica de fragmente
de roca vulcanica (bazalt) rezultate
in timpul racirii diferentiate a lavei;
stratul de suprafata consolidate se
sparge prin presiunea exercitata de
eliminarea gazelor
�i a curgerii lavei de dedesubt (specific
in insulele din Oceanul Pacific - ex.
Arh. Hahawai).
ABISAL - domeniul in oceane �i
mari aflat la adancimi profunde,
caracterizate prin: relief de fose,
cordiliere, platouri unde exista o
presiune insemnata a apei, o
temperatura relativ constanta, salinitate
ridicata, lipsa luminii, o relativa
dinamica a apei; plantele lipsesc, iar
fauna are adaptari specifice: unele
animale �i-au pierdut vederea, altele
au ochi foarte mari, telescopici; in
unele sectoare se produc eruptii
vulcanice �i seisme (ex. Oceanul
Pacific); pe ansamblu formeaza zone
distincte în fiecare ocean la care în
sectoarele cele mai adânci sunt gropi
abisale (fose abisale).
ABATERE - tendinta de evolutie a
unui fenomen, diferita in raport cu o
situatie normala; marimea A. se
apreciaza prin diferenta dintre
valoarea inregistrata (calculata) �i
cea medie; cunoa�terea A. este
necesara pentru stabilirea limitelor
extreme ale campului evolutiei unui
proces sau sistem �i, prin aceasta, a
diferitelor tendinte de dezvoltare a
lor; frecvent pot fi urmarite la
parametrii climatici (tem- peraturi,
precipitatii, umezeala), hidro-
7
logici (nivele, debite), edafici (continut
in materie organica, minerala) etc.
ABIOTIC - mediu in care nu
sunt conditii pentru viata (vietuitoarele
lipsesc). Este intalnit in unele goluri din
interiorul scoartei la adancimi variate
care contin gaze nocive.
ABIS - prapastii cu diferente de
nivel foarte mari (sute de metri); se
folose�te in exprimarile figurative,
in legatura cu abrupturile din
regiunile muntoase (ex: A. Caraimanului);
aceea�i semnificatie pentru avenele
adanci din regiunile calcaroase, al caror
fund nu se distinge; uneori, pentru
marile adancimi oceanice.
ABLATIE - mic orare a masei de
gheata (mai ales in sectoarele frontale
ale ghetarilor) prin topire, evaporare
sau prin ruperea (desprinderea) de
blocuri la con- tactul cu apa marilor
(rezulta aisberguri) sau cand limbile
ghetarilor montani se retrag lasand
intre morene bucati de gheata moarta
(ex. in Alpi); proces de fndepartare a
materialelor fine de la suprafata scoartei
terestre, prin intermediul agentilor externi
geomorfologici (apa din precipitatii,
vant, gheata etc.).
ABORDARE CARTOGRAFICA -
metoda folosita in analiza
evolutiei caracteristicilor reliefului
dintr-o regiune geografica pe baza
compararii de harti editate la
intervale mari de timp (ex. frecvent în
studiul albiilor râurilor mari).
ABORDARE STATISTICA (nu-
merica) - metoda de apreciere cantitativa
A 1
a caracteristicilor morfometrice pentru
relieful dintr-o regiune geografica;
se intocmesc diagrame specifice
(ex. Histograme ale treptelor de relief,
gradului de fragmentare, expunerii
versantilor).
ABRAZIUNE - proces de eroziune a
rocilor din faleze, realizat de catre
apa marii, lacurilor, incarcata cu nisip,
pietri� sau gheata; este deosebit de
activa la falezele alcatuite din roci
u�or de dislocat; prin retragerea
acestora rezulta platforma litorala (ex.
tarmurile inalte din vestul Europei;
faleza de la sud de Constanta).
ABRUPT - panta cu inclinare mare
(uneori chiar la verticala) ce domina
o regiune slab inclinata. Poate rezulta
prin tectonica (pe linii de falii -
Culoarul Timi�-Cerna), diferente
litostructurale (A. de cueste alcatuite din
conglomerate ale Bucegilor; in zonele de
tarm cu faleze sau erodate de
ghetari (fiordurile din Norvegia).
ABRUPT CALCAROS - abrupturi
in masivele calcaroase create tectonic,
eroziv
� i accentuat uneori prin procese de
dezagregare, prabu�ire, avalan�e,
dizolvare pe reteaua de fisurarea �i
diaclazarea calcarului (ex: A.c. din
Piatra Craiului).
ABRUPT CONTINENTAL (sin.
TALUZ, POVARNI$) - marginea dome-
niului continental situata, in medie,
intre 200 m �i 3000-4000 m adancime;
limiteaza platforma continentala, in
partea supe- rioara, �i fundul
oceanului, in partea inferioara; panta
sa este cuprinsa intre 4°
�i 30°; în partea superioara este
abruptul propriu-zis, iar in partea
inferioara glacisul continental cu pante
de cateva grade.
ABRUPT DE DESPRINDERE (sin.
RAPA) - panta accentuata rezultata
frecvent in urma unui proces
gravitational (alu- necare, prabu�ire,
sufoziune) sau antropic (cariere).
ABSCISA - element de referinta,
cu desfa�urare orizontala, intr-un sistem
grafic
de reprezentare a valorilor diver � ilor
parametri (ex: pe A. pot fi raportate
marimi de timp in graficele
morfoclimatice, de distante sau
intervale morfometrice specifice -
hipsometrice, fragmentare, declivitate
etc.).
ABSOLUT(A) - valoare de referinta
cu sensul de exact; ex: altitudine A.,
valoarea unei inaltimi in raport cu
nivelul marii, oceanului (2544 m
Varful Moldoveanu) timp geologic
(600 mil. ani baza paleo- zoicului;
acum 10.000 ani este începutul
holocenului; adevar tiintific A. definit de
legile care stau la baza sistemelor
geografice-zonalitate, etajare, circuitul
materiei etc.
ABSORBTIE - procesul de retinere
a radiatiei solare de catre suprafata
terestra
�i de a o transforma in energie calorica
a carei variatie in timp conduce
indeosebi la procese mecanice, chimice,
biochimice in roci favorizand
dezagregari, alterari etc. Varietatea
mare a rocilor, expunerii pan- telor
etc. face ca ea sa aiba local, regional
un caracter selectiv.
AC - varf sub forma de coloana
ascutita, cu versanti aproape abrupti, cu
inaltimi de mai multe zeci de metri
(Acul Cleopatrei din Muntii
Fagara � ); ca tip de relief, termenul
este folosit �i pentru a desemna stanci
izolate din regiunile alpine sau din
marginea abrupturilor formate din roci
rezistente (calcare, granite, gnaise etc.),
�i care au la baza poale de grohoti�
(ex. in Muntii Piatra Craiului, Muntii
Fagara�, Muntii Retezat, Muntii
Calimani).
ACAUSTOBIOLIT - roca sedimen-
tara organogena care nu arde (de
natura calcaroasa, silicioasa etc.). Pe
ele cand au dezvoltare mare rezulta
reliefuri specifice. ACCELERATIE
GRAVITATIO-
NALA (sin. GRAVITATIE) - marime
fizica vectoriala care indica atractia
reciproca dintre doua corpuri fiind
direct proportio- nala cu produsul
maselor �i invers propor-
 tionala cu patratul distantei dintre ele.
A.g. cre�te de la Ecuator unde este de -
978 cm/ s2 catre poli ajunge la - 983
cm/s2; imprima greutatea corpurilor �i se
exercita ca agent in desfa�urarea unor
procese geomorfo- logice specifice
(alunecari, prabu�iri etc.). ACE DE
GHEATA - cristale de gheata alungite,
cu dimensiuni frecvent sub 1 mm,
generate de temperaturile negative foarte
scazute; au rol in procesele gelivale.
ACID(A) - solutie care, in contact
cu elemente bazice din roci le
transforma in saruri; are rol
important in procesele de alterare
chimica a rocilor, in dizolvarea �i
diverse forme de poluare a mediului.
ACIDOFILA - planta terestra
sau acvatica care vietuie�te in medii
acide �i care contribuie la alterarea
mineralelor din roci (ex. plantele de
turbarii precum mu�chiul
Sphagnum, cele de pe stanci - lichenii,
mu�chii etc.).
ACORD DE MEDIU - actul
tehnico-juridic prin care sunt stabilite
conditiile de realizare a unui proiect
sau a unei activitati din punct de
vedere al impactului asupra
mediului. Contine referiri �i la
relieful din spatiile unde se aplica
proiectul. Ele vizeaza protejarea unor
forme de interes �tiintific, peisagistic,
diminuarea sau eliminarea efectelor
negative existente �i prevederea
nedeclan-
�arii de degradari etc.
ACRETIE - proces complex care
se finalizeaza prin crearea �i extinderea
unor forme de relief - ex. acretia in
regiunile de rift prin consolidarea
materiei pe marginile sau deasupra
acestuia �i care contribuie la
expansiunea fundului oceanic; acretia
in zonele subductie - unde prin
exercitarea energiei tectonice pot
rezulta cordiliere submerse �i lanturi
montane emerse (ex. formarea in mai
multe faze a Carpatilor Orientali);
acretie vulcanica - care gene- reaza
aparate izolate sau grupari de masive
vulcanice (ex. in vestul Carpatilor
Orien-
tali); acretie prin precipitare (formarea
�i cre�terea stalactitelor, stalagmitelor
etc.); acretie litorala (extinderea
uscatului prin inchiderea golfurilor prin
cordoane de nisip etc.); acretie fluviala
(extinderea supra- fetelor cu plaje �i
renii in malurile convexe ale raurilor
etc.
ACTIV - stare in evolutia unui
sistem, agent, proces morfogenetic �i a
rezultatelor manifestarii lor (ex. sistem
crionival in etajul alpin; torentul la
precipitatii; ero- ziune marina la un
tarm cu faleza; rapa unei alunecari de
teren etc.
ACTIVITATE SOLARA - totalitatea
proceselor ce se produc in atmosfera
solara care un regim de desfa�urare
variabila, in cicluri frecvente de 11 ani;
influenteaza variatia intensitatii
fluxului de radiatie solara
corpusculara (vantul solar) care
strabate spatiul sistemului planetar �i
avand consecinte in procesele din
atmosfera, dar
�i in cele care se realizeaza in relieful
uscatului.
ACTUAL - geomorfologic - are sens
de present (process care are loc; forma
de relief rezultata recent sau in
curs de constituire - ex. O alunecare
de teren, dune de nisip etc.); geologic -
se refera la ultima parte a holocenului
in care s-au produs diverse procese
geologice insotite de aparitia de
structuri �i modificari paleo- geografice
evidente.
ACTUALISM - Principiu evolutionist
bazat pe ideea ca anumite caracteristici
(genetice, structurale etc.) din trecutul unui
relief pot fi clarificate prin raportarea
la prezent a elementelor principale
create atunci �i care se pastreaza in
alcatuirea actuala a sa; Metoda care
plecand de informatiile rezultate prin
diverse analize realizate asupra unor
elemente din alcatuirea unui relief �i
pe care le compara cu cele similare din
situatii evolutive prezente in alte
locuri (regiuni) stabile�te momente
semnificative din dezvoltarea
cronologica a acestuia (ex.
Rezultatele analizelor sporopolinice
ale unor probe geologice) consemnate
in diagrame permit stabilirea unor
spectre floristice care prin raportare la
situatiile actuale conduc mai intai la
precizarea pozitiei geografice a
formatiunilor vegetale similare iar apoi
prin cunoa�terea conditiilor climatice
in care acestea se dezvolta �i se poate
ajunge la indicarea mecanismelor
genetice � i evolutive pentru relief;
Gh. Pop a deter- minat caracteristicile
modelarii suprafetei de eroziune Magurii
Mari�el din Muntii Apuseni plecand in
deductii de la spectrele floristice
intocmite pe baza unor probe de argile
recoltate din stratele prezente in
nordul regiunii.
ACUMULARE - proces morfogenetic
de depunere a materialelor transportate
de diferiti agenti externi dar �i
formele de relief rezultate. Ex.: A.
antropica (halde),
A. coluviala (glacis, coluvial), A.
deluviala (deluvii), A. eoliana (dune de
nisip), A. fluviatila (ostrov), A.
fluvio-glaciara (sandre), A. fluvio-
lacustra (delta), A. glaciara (morene),
A. lacustra (campie),
A. litorala (plaje), A. nivala (troiene), A.
torentiala (con de dejectie).
ACVATIC - mediu, domeniu care
are ca element principal apa; aceasta
are o importanta distincta in crearea
de forme de relief prin diverse procese.
ACVIFER - strat alcatuit frecvent
din roci sedimentare neconsolidate
(nisip, pietri�uri, bolovani� etc.) aflat
deasupra unor roci impermeabile �i
in care apa infiltrata umple golurile
inregistrand �i o mi�care specifica;
apa din cele situate la adancime mica
(panze freatice) este folosita fie prin
pompare fie prin izvoare; ea insa
conduce in timp la procese chimice iar
prin inghet la cele mecanice.
ACVIFUG (ROCI) - roci compacte
dar fisurate prin care apa care
circula greu provoaca alterari �i
macinarea acesteia (roci magmatice,
metamorfice).
ADAPTARE LA MEDIU - proces prin
care rocile ce intra in alcatuirea
diferitelor forme de relief se acomodeaza
cu variatia in timp indelungat a
acestora ceea ce face ca procese precum
dezagregarea, alterarea practic sa
inceteze.
ADANCIME CRITICA DE IN-
MLASTINIRE - adancime de la care
apa freatica poate determina
inmla�tinirea unui depozit aflat pe o
suprafata relativ plana.
ADANCIME CRITICA DE SALI-
NIZARE - adancime de la care apa
freatica incarcata cu saruri u�or
solubile poate determina prin
ascensiune salinizarea solului sau
dezvoltarea la suprafata a unor cueste de
saruri (in de�ert).
ADANCIMEA FRAGMENTARII
RELIEFULUI - caracteristica
morfo- metrica a reliefului prin care
se exprima gradul de adancire a
organismelor fluvia- tile; reprezinta
valoarea relativa in metri intre nivelul
culmii �i patul vaii �i se exprima in
metri.
ADANCITURA - forma de relief
negativa rezultata in urma unor
procese geomorfologice (eroziune,
tasare, etc.) sau antropice (excavatii).
ADVENTIV - crater vulcanic
secundar, dezvoltat pe flancurile
(versantii) conului vulcanic.
AER POLUAT - masa de aer care
contine gaze �i pulberi ce depa�esc
limita admisibila pentru desfa�urarea
normala a vietii; este frecvent in
metropole, centre industriale, regiuni
cu exploatari de gaze, titei, carbune in
cariere, locuri de depozi- tare a
gunoaielor �i de�eurilor etc. Apa, mai
ales din precipitatii, de preia rezultand
solutii frecvent acide care exercita
actiuni corozive asupra rocilor cu
care intra in contact contribuind la
diverse forme de alterare.
AERARE - patrunderea aerului
prin pori �i fisuri in roci �i
depozite unde faciliteaza local
procese de oxidare, carbonatare etc.
 AEROB - mediu care contine oxigen
molecular, care permite desfa�urarea
de procese chimice sau biochimice
pe suprafetele exterioare �i
interioare ale rocilor contribuind la
oxidarea unor elemente chimice
initiale (frecvent in roci realizate in
scoarta in conditiile lipsei de oxigen -
ex. granite).
AEROFOTOGRAMA - mijloc de
redare a caracteristicilor reliefului dintr-o
regiune pe baza unei fotografieri
aeriene cu aparatura speciala(camera
aerofoto- grametrica) fixata la un
aparat de zbor (de la planor, avion la
satelit). Se obtin la scari diferite (in
functie de inaltimea de la care se
executa fotografierea �i de caracte-
risticile optice ale camerei). Prin
asam- blarea lor folosesc la intocmirea
hartilor topografice, iar prin analiza
concreta a fiecarei se ajunge la
cunoa�terea directa a formelor de relief
interpretand elementele din alcatuirea
imaginii.
AEROFOTOGRAMETRIE -
ramura
de baza a fotogrametriei care pentru
relief are in vedere metodele de stabilire
a formei, dimensiunilor �i pozitiei
componentelor sale pe baza analizei
aerofotogramelor.
AEROFOTOHARTA - ansamblu de
fotografii aeriene pe care sunt
stabilite curbele de nivel �i sunt
marcate denumirile geografice.
AEROFOTOINTERPRETARE -
analiza caracteristicilor reliefului (alca-
tuire, forme, procese morfogenetice etc.)
reprezentat pe aerofotograme. Sunt
obti- nute informatii reale raportate la
data cand s-au facut inregistrarile. Prin
comparare cu situatii surprinse pe
aerofotograme reali- zate in ani diferiti
se pot stabili directiile de evolutie ale
proceselor morfogenetice
�i a formelor de relief (ex. - evolutia
albiei minore a Some�ului, Siretului,
Prutului, Jiului etc. in cadrul luncii
lor), precum �i urmarile gradului de
implicare locala a comunitatii umane
in declan �area sau
stavilirea proceselor ce determina
degra- darea terenurilor �i situatii de risc
geomor- fologic (ex. Producerea unor
alunecari de teren sau curgeri
noroioase pe versantii despaduriti din
Campia Moldovei sau pe haldele de
steril rezultate in urma exploa- tarilor
de lignit din Oltenia). De asemenea stau
�i la baza intocmirii proiectelor ce-�i
propun valorificarea economica a unor
spatii naturale cu relief denivelat
(ex. Transformarea Baltii Brailei sau a
diver- selor sectoare din lunca
inundabila a Dunarii �i din delta in
terenuri agricole de tip poldere).
AEROLITI - meteoriti cu
alcatuire bazica care in
indelungata evolutie a planetei
noastre au ajuns frecvent pe aceasta
creand un microrelief �i depozite
specifice.
AFLORIMENT - loc unde pot fi
observate �i analizate "la zi" (la
vedere) alcatuirea petrografica �i
structurala a unui sector de la partea
superioara a scoartei terestre; frecvent
apar pe pante abrupte create natural
prin adancirea raurilor (versanti), prin
producerea unor alunecari de amploare,
prin eroziune marina in faleze etc. sau
antropic (cariere, deblee etc.).
AFLUENT (sin. TRIBUTAR) - curs de
apa care se varsa intr-o alta apa
curgatoare sau intr-un lac �i creeaza
prin adancire vai de ordine variate.
Punctul unde A. i � i une�te apele cu
raul (colector) se nume�te confluenta.
Confluentele pot fi: simple, in serie, sau
se pot constitui in mari piete de
adunare a apelor (ex: Arge�ul la
Pite�ti; Oltul este afluent al
Dunarii cu care conflueaza la Turnu
Magurele).
AFLUENTA - patrunderea apei
de suprafata sau subterane prin diverse
cai in rauri, lacuri, mari etc.
AFUIERE - proces de eroziune a
albiei unui rau, ca urmare a cre�terii
vitezei apei in jurul unui obstacol (in
jurul unui prag
fluviatil).
 AGENT GEODINAMIC - termen
folosit in geologie cu sens de factor
care dispune de energie pe care o
folose�te in actiuni (procese) orientate
asupra scoartei terestre ce au ca rezultat
crearea de forme de relief care se
inscriu intr-un sistem ierarhic.
AGENT GEOMORFOLOGIC -
factor dinamic care are energie
provenind din interiorul sau exteriorul
Pamantului �i pe care o folose� te in
procese morfo- genetice. Se divid în:
A.g. endogeni - care realizeaza marile
structuri �i reliefuri ale suprafetei
Pamantului �i a carui sursa de energie
se afla in interiorul Pamantului
(gravitatia) sau la contactul scoartei
in astenosfera (tectonici, vulcanici,
seismici etc.). Ei impun formarea
muntilor, epirogeneza, vulcanismul,
cutremurele, uneori oscilatiile
eustatice; A.g. exogeni - (apa din
precipitatii, apa curgatoare, apa marii,
gheata, vantul, organismele, omul), care
au capacitatea de a disloca (eroziune),
transporta materiale cu dimensiuni
variabile �i a le depune cand numai
dispun de energie creand forme de
relief specifice (fluviatile, eoliene, glaciare,
antropice etc.). nivelare prin
agenþiextern
agenþiinterni nivelare prin
eroziune
AGESTRU - denumire regionala
folosita pentru forma de relief creata
prin acumulare de catre torenti in
sectorul final. AGLOMERATE
VULCANICE -
sunt roci prezente in alcatuirea aparatelor
izolate �i lanturilor vulcanice formate
�i care au rezultat prin asocierea
haotica a unor fragmente de lava
consolidata (blocuri
cu dimensiuni �i forma variata)
cu materiale fine (tip cenu�a vulcanica)
in faze in care eruptiile au fost
violente (ex.- pe latura de vest a
masivelor Calimani - Gurghiu -
Harghita alcatuiesc platouri largi).
AGRADARE - proces de
acumulare regresiva (inaintarea
regresiva a conurilor de dejectie in
sectiunea inferioara a canalului de
scurgere a torentului, intr-o faza
inaintata de evolutie) sau de inaltare
locala a unor suprafete cvasiorizontale
prin depunerea de materiale eoliene
(erguri), marine (delte) sau fluviatile
(glacisuri, pie- monturi) etc., cand
marimea incarcaturii transportate este
mai mare decat compe- tenta �i
puterea de deplasare.
AGRESIVITATE - comportament
extrem de activ al unor agenti
morfo- genetici asupra unor elemente
sau relatii dintr-un sistem de
mediu. Ex. - A. antropica conduce la
nivelari, sectionari, cariere dar
poate provoca direct sau indirect
degradarea terenurilor.
AGROTERASA - forma de relief
antropic, cu aspect de treapta,
amenajata pe versanti pentru diverse
culturi agricole (livezi, vita de vie).
Se realizeaza pe versanti cu panta
accentuata cu potential pentru �iroire,
alunecari etc.
AISBERG (sin. ICEBERG) - bloc de
gheata, cu dimensiuni mari, rupt din
ghetarii de vale �i din cei de calota
care ajung la tarm; plute�te datorita
densitatii lui mai mici decat cea a apei
de mare; este antrenat de curenti
marini � i poate transporta fragmente
de roci care, in urma topirii, ajung pe
fundul oceanului (ex. - frecvent se
desprind din masa de gheata din
Groenlanda sau din Antarctica.
ALBIE - suprafata ocupata
permanent sau temporar de apa unui
organism fluviatil
�i in cadrul careia acesta exercita procese
de eroziune, transport, acumulare
� i creeaza un relief specific.
ALBIE MAJORA (sin. LUNCA) -
partea albiei ocupata de apa numai in
 timpul nivelelor mari � i al
viiturilor. Termenul de lunca se refera
la complexul fizico- geografic din acest
spatiu ce imbina in sistem apa,
uscatul, vegetatia, solurile
�i folosinta economica; notiunea de albie
majora se refera doar la ansamblul
formelor de relief (grinduri fluviatile,
cursuri parasite, mla�tini, despletiri etc.);
ALBIE MINORA - reprezinta partea
ocupata de apa raului in timpul nivelelor
medii �i de etiaj. In profil transversal se
pot deosebi: malurile domoale �i abrupte -
care o despart de A. majora, talvegul
(canalul de etiaj) - ocupat permanent de
apa, cursurile permanente �i temporare. In
profil longitudinal, talvegul prezinta o
succesiune de praguri �i gropi (rezulta prin
turbioane). In A. minora se gasesc
acumulari diferite (riduri, bancuri de nisip,
ostroave);
ALBIE PARASITA - exista in lunca
� i a rezultat uneori prin procese
de autocaptare sau abaterea cursului de
apa pe alt traseu.
ALBIE DE STRAPUNGERE - por-
tiune din A. majora nou creata
prin strapungerea pedunculului unui
meandru (autocaptare).
ALCALIN(A) - solutii bazice care,
in contact cu acizii, dau saruri;
rezulta frecvent in lantul reactiilor din
sistemul de alterare chimica prin
procese de hidroliza (in regiunile cu
climat cald � i umed tropical,
musonic).
ALCATUIRE GRANULOME-
TRICA - ponderea pe care o au
diferitele fractiuni ce intra in
componenta unui depozit de versant,
aluviuni (praf, nisip fin, nisip grosier,
pietri� etc.) sau a orizonturilor de sol.
ALEURIT - depozit sedimentar alcatuit
din elemente cu dimensiuni intre 0,06
�i 0,004 mm; este pozitionat intre
nisip (psamite) �i argila.
ALGONKIAN - perioada geologica
in Precambrian in care s-au produs
mi�carile
tectonice assyntice ce-au impus meta-
morfozarea �i cutarea rocilor din
funda- mentul unitatilor de platforma
din Europa (la noi platforma moesica).
ALLIT - roca rezultata prin
alterarea chimica intensa a celor
magmatice � i metamorfice din
alcatuirea reliefului regiunilor
ecuatoriale �i de savana. Prin
eliminarea componentilor chimici bazici �i
a silicei roca initiala va fi
transformata intr-un depozit in care
precumpanesc oxizii de aluminiu, fier.
ALLITIZARE - proces complex de
alterare chimica (domina hidraliza)
a rocilor metamorfice �i magmatice
favorizat de temperaturile ridicate
(medii anuale de 20 - 22°) �i de o
umiditate ridicata din roci facilitata de
caderea unor precipitatii bogate (anual
peste 1000 mm). Se inregistreaza in
zonele morfoclimatice ecuatoriala �i de
savana. Depozitul rezultat (grosimea de
mai multi metri) precede
realizarea lateritelor �i bauxitelor.
ALIZEU - vant regulat care sufla in
tot timpul anului in regiuni tropicale;
are directie opusa, de la nord-est spre
sud-vest, in emisfera nordica, �i de
la sud-est la nord-vest, in emisfera
sudica. Datorita inclinarii axei terestre
pe parcursul unui an, suprafata de
actiune se modifica sezonier in
latitudine. Au rol esential in mentinerea
mediului arid de�ertic in care se
impune relieful eolian �i ruiniform.
ALOGEN - curs de apa care
strabate o regiune arida sau semiarida,
fara a-�i pierde apa, datorita debitului
mare din amonte provenit de obicei
din masive montane aflate in zone
climatice umede (ex: Nilul care
strabate de�erturile din nordul Africii dar
care i�i are obar�ia in muntii din centrul
continentului.
ALOHTON - element provenit din
alta parte decat locul unde se afla in
prezent (poate fi roca, depozite
fluviatile, blocuri eratice etc.).
ALP - umar (treapta) glaciar prezent
in marginea circurilor �i vailor
modelate anterior de ghetari care in
prezent se afla in etajul alpin montan
(ex.: in Elvetia, la obar�ia Ialomitei in
Muntii Bucegi).
ALPIN (A) - Etaj morfogenetic
desfa�urat pe crestele �i varfurile din
muntii inalti aflate deasupra
izotermei medii anuale de 0°. Aici
conditiile climatice faciliteaza
producerea inghetului, dezghe- tului,
acumularea �i pastrarea zapezii care se
transforma in gheata, actiunea intensa a
vantului; rezulta dezagregari (determina
mase de grohoti� �i crearea de
creste), eroziune glaciara, avalan�e de
proportii etc. Se afla la peste 4500 m in
zona ecuatoriala, la peste 3000 m in
muntii din regiunile de�ertice -
Atlas, 2100 - 3000 m in zona
temperata � i 1000 - 1500 m in
zona subpolara. In Carpati ocupa
varfurile �i crestele aflate la altitudini
de peste 2100 m dar in perioadele
glaciare (Pleistocen) limita a fost mult
mai jos. Geologic - sistem geotectonic
desfa � urat in timp din mezozoic �i
pana in prezent in cadrul caruia s-au
deta�at mai multe faze orogenetice
(determinate de dinamica placilor) ce-
au creat cel mai mare ansamblu de
lanturi montane de pe Pamant cu
unitati formate din roci cristaline,
sedimentare (fli� �i molasa) �i
vulcanice (Pirinei - Alpi - Carpati -
Balcani - Caucaz - Himalaya, Anzi -
Cordilieri etc.), au exondat intinse
regiuni de platforma creand podi�uri
�i campii strans legate de munti.
ALTAIDE - sisteme muntoase generate
de mi � carile orogenetice hercinice in
centrul �i estul Asiei (in principal,
Muntii Altai) dar care au fost ridicate in
neozoic. ALTERARE - totalitatea
proceselor care modifica starea fizica
�i chimica a rocilor in loc; A. fizica
- totalitatea proceselor de
dezagregare care desfac rocile in
fragmente colturoase ce au aceea�i
alcatuire mineralogica ca �i roca din
care
au rezultat; A. chimica - este realizata
prin distrugerea rocilor �i
transformarea elementelor chimice
care alcatuiesc mineralele din care
rocile sunt formate; rezulta structuri
chimice diferite de ale rocii din care au
provenit. Se produce hidratarea,
hidroliza, carbonatarea etc.
ALTERIT - (sin. ALLIT) - scoarta de
alterare realizata printr-o alterare intensa
in regiunile tropicale, musonice cu
climat cald �i umed; este bogat in oxizi
de fier �i aluminiu.
ALTIMETRIE (sin. NIVELMENT) -
ansamblul operatiunilor �i masuratorilor
topografice �i geodezice, utilizate
pentru determinarea altitudinilor unor
puncte de pe suprafata Pamantului strat argilos, plastic, puternic umectat,
raportate la un plan de referinta in tendinta stabilirii unui echilibru de
(nivelul marii); se deosebesc mai versant. Forma rezultata are in
multe tipuri de A. (nivelment): general trei componente: rapa de
barometrica, trigonometrica, geometrica, desprindere (lineara, semicirculara),
geodezica, fotogrametrica. corpul (masa) alunecat, alcatuit din
ALTIMETRU - instrument utilizat trepte, valuri, microdepresiuni
pentru masurarea altitudinii; functioneaza
�i patul pe care s-a produs mi�carea. Ele
pe baza unui barometru incorporat;
variatiile de presiune legate de
diferentele de inaltime sunt indicate
prin oscilatiile unui indicator in fata
unei scari de altitudine.
ALTITUDINE - inaltimea unui
punct de pe suprafata Pamantului fata
de un plan de referinta. De aici A.
absoluta în care raportarea se face la
nivelul general oceanic
- ex. Vârful Negoiu are 2535 m. A. relativa
la care masuratoarea se face fata de un
nivel de baza regional - ex. Poiana
Bra�ov se afla la cca. 400 m fata de
Depresiunea Bra�ov. ALTIPLANATIE -
modelare locala prin procese
periglaciare a versantilor culmilor
montane inalte care conduce la
individualizarea de trepte, umeri de
vale
etc.
ALUNECARE - proces gravitational
de deplasare in general rapida a
depozitelor
�i rocilor de pe unele parti din versant,
sub efectul fortei de gravitatie; are loc
pe un
pot fi: A. delapsiva - evolueaza de la Procesul depinde de diferiti factori intre
baza versantilor spre partea superioara care debitul
a lor; A. detrusiva - se formeaza in partea
superioara a versantului �i evolueaza
spre baza lui;
A. consecventa - la care corpul
alunecarii se deplaseaza pe directia
inclinarii stratelor; A. obsecventa - in
care deplasarea maselor alunecate se
face in sens opus inclinarii stratelor
geologice; A. insecventa
- se deplaseaza sub diferite unghiuri
fara sa tina seama de inclinarea
stratelor; A. rotationala - deplasarea
materialelor se face pe o suprafata
(pat) aproape semi- circulara; masa
este deplasata sub forma de trepte care
i�i mai pastreaza structura geologica
initiala. A. areala - afecteaza intinse
suprafete de versant, materialul
antrenat prezentand grosimi mici (sub 4
m);
A. pe sol (bloc glisant) �i A. cu
adancime mica; A. profunda (lineara -
pe bazine torentiale; areala - de tip
glimee, cu trepte mari); A. activa; A.
partial stabilizata; A. stabilizata A.
curgatoare etc.
ALUVIAL - depozit din albia
minora
�i lunca, din alcatuirea unor terase,
format din materiale carate de apa
raurilor � i depuse in conditiile
scaderii capacitatii de transport. Sunt
grosiere in munti �i din ce in ce mai
fine spre campie, au continut
heterogen atat granulometric cat �i ca
tip de roci; in depozitele foarte groase
din regiunile subsidente sau
acumulate la trecerea brusca din
munti in depresiuni, campii (conuri
aluviale, glacisuri aluviale, piemonturi)
apa raurilor se infiltreaza rapid iar
albiile vailor devin seci (glacisurile de
la exteriorul Subcarpatilor de Curbura).
ALUVIONARE - proces de acumulare,
in albia raurilor (da ostroave, renii) �i
in regiunea de varsare a lor, a
materialelor transportate. Rezulta
depozite aluvionare
�i forme de relief de tipul - ostroave,
renii, grinduri, conuri aluviale, delte etc.
solid, puterea de transport �i
schimbarea rapida a pantei albiei in
profil longitudinal.
ALUVIU - vezi Holocen.
ALUVIUNI - materiale detritice
(mal, nisip, pietri�, bolovani� etc.)
transportate
�i depuse de apele curgatoare; pot fi
depuse in albia minora, lunca (in
timpul inun- datiilor) sau la
varsare in general; A. fine sunt
acumulate in campie �i la marginea
luncilor iar cele A. grosiere in albia
minora (mai ales in unitatile
montane).
ALVEOLA - microdepresiune
circu- lara sau u�or alungita
(diametru de la cativa centimetri la
1,5 m), frecventa pe suprafete slab
inclinate (uneori �i pe pante
stancoase abrupte), cu geneza
variata (dizolvare, pe roci calcaroase,
sare, gips; alterare chimica, in jurul
unor fisuri sau puncte de rezistenta
limitata; dezagregare, in roci cu
alcatuire neomogena; ex:
conglomerate etc.).
ALLASURI - forme de relief
indi- vidualizate in regiunile polare
(Siberia) unde pergelisolul este in curs
de degradare; rezulta depresiuni de
tasare care sunt acoperite de lacuri �i
mla�tini.
AMBIENTAL - mediu care contine
�i forme de relief cu o
configuratie interesanta care
degaja placerea de a le asocia
spatiului de vietuire. Formele de relief
pot fi create dupa modelul din diferite
regiuni (o pe�tera, stana intr-un parc)
sau sunt naturale �i incluse intr-un
spatiu amenajat(un versant abrupt,
movila microdepresiune etc.).
AMENAJAREA PEISAJULUI -
program ce inglobeaza masuri concrete,
vizand ocrotirea �i conservarea unui
peisaj. AMENDAMENT - substanta
care se incorporeaza in sol cu scopul
corectarii unor proprietati fizice �i
chimice ale acestuia. Ex: reducerea
aciditatii solurilor se poate realiza cu
ajutorul A. calcice (sub forma de
carbonat de calciu sau de oxid de
calciu), iar mic�orarea alcalinitatii,
cu ajutorul gipsului sau a turbei
oligotrofe. A.
se aplica pentru a spori calitatea
mediului in care vietuiesc plantele de
cultura.
AMFIBOLIT - roca metamorfica cu
textura masiva, duritate mare �i
rezistenta la atacul agentilor
externi, impune masivitatea formelor
de relief.
AMFITEATRU - dispunere a ele-
mentelor componente dintr-un
sistem reliefogen, avand un sector
central jos �i mai multe trepte care se
succed �i cresc in inaltime spre exterior
(Ex. - alunecari masi- ve, profunde, cu
rapa semicirculara �i trepte ce coboara
catre baza versantului; un crater
vulcanic (Sf. Ana), un circ glaciar
(Balea) dar �i forme antropice - cariere
de piatra, cupru (Maidanpedk, Ro�ia
Montana).
AMONTE - parte din cursul unui
rau aflata in apropierea izvorului sau
sector al cursului unui rau situat mai
sus in raport cu un punct de reper
(ex.- defileul Jiului se afla in
amonte de Depresiunea Targu-
Jiu).
AMORF - caracteristica a unei
forme de relief sau a materiei careia ii
lipse�te o dispozitie structurala � i
care contine elemente cu dimensiuni cu
aspect neregulat (ex. - corpul unei
alunecari de teren; o masa de grohoti�).
AMPLASAMENT - exprima
pozitia geografica a unei forme, unitati
de relief �i proces morfologic in
raport de diferite elemente reper (ex.
Craterul Moho� se afla in N.E.
muntelui Ciomatu; alunecarea s-a
produs pe versantul stang al vaii
Basca Rosilei in estul ora�ului Nehoiu).
AMPLITUDINE - valoare care
indica diferenta locala intre punctele
extreme ale unei forme de relief
(terasa de 25 m corespunde distantei
pe verticala intre albia raului �i podul
terasei) sau ale manifestarii unui proces
morfogenetic (marimea inaltarii
neotectonice a unui pod de terasa in
Subcarpatii este de 5 m).
AN - unitate de masura a timpului
pe Pamant ce desemneaza o rotatie
completa
a Terrei in jurul Soarelui. Se separa:
A. astronomic terestru = 365 zile, 5 ore,
48 minute, 48 secunde; A. calendaristic =
365 zile (366 - un A. bisect); Pe
parcursul sau agentii �i procesele
morfogenetice au un regim de
manifestare specific (raul exercita
eroziuni intense �i un transport bogat
la debitele mari din primavara sau de la
viituri
�i acumulari la debitele mici din
timpul toamnei �i iernii.
ANACLINAL(A) - desfa�urarea
unei forme de relief contrara
sensului de inclinare a stratelor
(frunte de cuesta, vai obsecvente,
alunecari obsecvente).
ANAFOR - vartej de apa cu ax
vertical pe curentul principal al unui rau;
determina eroziune turbionara �i
dezvoltarea in talveg a unor excavatii
adanci de mai multi zeci de metri
(marmite de fund). Pot fi observate in
albia Dunarii, Siretului, Oltului etc.
ANAGLACIAR - intervalul de timp
in care se realizeaza trecerea de la faza
inter- glaciara la cea glaciara; are loc
schimbarea unui sistem morfogenetic
cu altul care favorizeaza manifestarea
eroziunii lineare (ex. - un rau se
adance�te in panza de aluviuni din
lunca cu mai multi metri iar rezultatul
va fi deta�area unei trepte - terase).
ANALIZA - metoda aplicata in
cunoa�- terea unui sistem geografic,
care consta in desfacerea intregului in
elemente, urma- rirea caracteristicilor
acestora �i a relatiilor dintre ele,
descrierea �i interpretarea lor �i, pe
aceasta baza, separarea trasaturilor
generale de cele particulare; este
folosita intens in studiul reliefului (A.
geomorfo- logica), atat in activitatile
desfa�urate pe teren (cartari) cat �i in
cele de cabinet �i laborator; pe
seama ei se ajunge la stabilirea
genezei �i etapelor de evolutie ale
reliefului unei regiuni �i a legitatilor
care stau la baza functionarii unor
meca- nisme morfogenetice.
 ANALIZA GEOMORFOLOGICA
(A. RELIEFULUI) - metoda folosita in
cunoa�terea caracteristicilor (morfografice,
morfometrice, morfogenetice,
morfostruc- turale etc.) formelor de
relief, a unitatilor reliefogene �i a
peisajului morfologic prin care sunt
studiate alcatuirea, structura �i
legaturile spatiale, temporale, cauzale
dintre elementele acestora; se stabilesc
caracteristicile individuale �i generale
care permit raportari cronologice,
ierarhizari in sisteme mai mari �i
corelatii cu ceilalti componenti ai
mediului inclusiv cu rezultatele
presiunii antropice. Se infap- tuie�te
prin analiza hartilor topografice, a
aerofotogramelor, studii pe teren,
intocmirea de harti, profile etc.
ANALIZA RISCULUI GEOMOR-
FOLOGIC - ansamblu de cercetari
concentrate asupra cunoa�terii factorilor
favorizanti �i mecanismului
producerii proceselor geomorfologice
ce conduc in anumite situatii la dezastre
concretizate in pierderi materiale �i
vietuitoare importante
�i chiar vieti omene�ti. Se
concretizeaza in final prin valori
cantitative �i modificari calitative ale
configuratiei reliefului �i legat de
acestea ale structurii �i alcatuirii spa-
tiului umanizat. Constituie
componenta principala in alcatuirea
programelor � i hartilor destinate
aprecierii realiste � i administrarii
situatiilor de risc (ex. Frec- venta �i
amplitudinea producerii aluneca- rilor de
teren ce disloca volume mari de roca
in spatiile unor localitati).
ANALIZA GRANULOMETRICA -
metoda folosita pentru
cunoa � terea ponderii pe care o au
diferitele elemente ce compun un
depozit (aluvial, eolian, morenic etc.);
se masoara greutatea fiecarei fractii
granulometrice �i apoi se calculeaza
procentul ce le revine prin raportare
la intreaga cantitate a probei analizate;
se realizeaza prin cernere, pipetare.
ANASTOMOZARE - proces care se
produce in albiile raurilor ce au panta
mica
�i care transporta o cantitate insemnata
de aluviuni; prin depunerea
materialelor la gurile de varsare ale
unor paraie afluente, se realizeaza un
baraj natural (pe stanga �i pe dreapta
Ialomitei in Campia Romana), care le
astupa (ca urmare in spatele
barajului pe parau rezulta un lac);
procesul se manifesta �i in albiile
despletite �i consta in astuparea
partiala a segmentului din amonte a
unor brate care devin inactive
(fnnisipari frecvente pe Dunare, Siret,
Olt, in cursul inferior); se vorbe�te
de curs de apa, parau anastomozat.
ANDEZIT - roca vulcanica, acida
(contine peste 50% SiO2), masiva, de
culoare gri pana la negru; are o
mare raspandire, fiind legata de
efuziunile din
neozoic (este roca dominanta in lantul
vulcanic din vestul Carpatilor
Orientali); este utilizat ca material
pentru caile de comunicatie �i in
constructii; este dur �i rezistent la atacul
agentilor externi, formele de relief
rezultate se impun prin masivitate.
ANEMOLIT - stalactita cu desfa�urare
inclinata, datorita curentilor de aer care
au
influentat directia precipitarii.
ANDINA (ANZI) - ansamblu de
unitati montane realizate in mezozoic
�i neozoic prin ciocnirea placii
pacifice cu cea sud-americana,
prima inregistrand un proces de
subductie iar cea de a doua de
agradare prin dezvoltarea de �iruri
paralele de munti; ii sunt specifice
manifestari seismice, vulcanice etc.
ANOTIMP - diviziune a anului
calen- daristic care grupeaza un numar
diferit de luni, in raport de zonele
climatice �i carora le este specific un
regim morfodinamic generator de
forme de relief ce au o distributie
zonala (ecuatoriala de savana, de�ertica,
subtropical, temperata, subpolara
�i polara).
ANTECEDENT - sector ANSEde- denumire
vale regionala pentru un
ingusta dobandit prin adancirea unui rau intr-o etapa dereduse
tip de golf ce are dimensiuni evolutie in conditiile in care s-au produs mi�cari neotectonice, ce-au de
ANTECLIZA - structura la complexa
tarmurile muntoase
dobandita de inalte; se sedimentara ce acopera unele regiuni de platforma impusa de mi�
suprastructura
ANTHODITE - concretiuni dezvolta(floriindeosebi fieapar
de calcar) ce in pelocurile
peretii salilor din pe�- teri ca urmare a procesului de precipitare. ANTIC
unde exista o structura cutata,
Relief in structura cutata perpendiculara pe linia tarmului (pe
anticlinale sunt culmi ce dau capuri, iar
pe sinclinale portiuni joase cu golfuri;
ex: litoralul marocan), fie pe
tarmurile afectate perpendicular de falii
(in compartimentele coborate se
desfa�oara golfuri; ex: Noua
Zeelanda, Scotia); prin evolutie pot sa
apara sectoare de plaje �i lagune.
ANTAGONISM - situatie existenta la
contactul dintre doua sisteme, doua
forme, doua grupari de procese
morfogenetice opuse ca tendinta de
desfa�urare �i a caror evolutie poate
conduce la o stare de echilibru careia
ii corespunde o forma noua de relief, un
sistem nou (ex. - un munte in contact
cu o depresiune subsidenta; in primul
se produc procese care tind sa-i
reduca inaltimea iar in cea de a
doua umplere pentru a frana lasarea;
tendinta este de infaptuire a unei pante
generale de echilibru.
ANTARCTIC - spatiu
(continent, insule, sudul
oceanelor, pana la 60° latitudine
sudica) cu caracteristici diferite ale
componentelor naturale ce se reflecta în
sisteme morfodinamice diferite (glaciar,
periglaciar etc.).
ANTECAMBRIAN (sin. PRECAM-
BRIAN) interval de timpANTICLINORIU
(cca 4 mld. - sistem de cute
ani) in evolutia Pamantului cand intre
vechi care datorita unor mi�cari de inaltare capata o boltire frecvent centrala; a
altele s-au infaptuit prima ANTIDUNA scoarta- forma de dispunere ondulata a materialului nisipos de pe
solida � i primele reliefuri alcatuite
din rocile magmatice, metamorfice
�i, in mai mica masura, sedimentare.
O parte din aceste structuri vechi
alcatuiesc nucleele conti- nentelor
(scuturile canadian, baltic, african,
brazilian, sinic etc.); se divide in doua
ere
- Arhaica � i Proterozoica fiecareia
corespunzandu-i anumite faze de
mi�cari tectonice generatoare de
reliefuri.
unor curenti perpendiculari pe aceste
forme.
ANTIGEN - rezultat al producerii în
unele locuri a unor forme de precipitare
din solutii superconcentrate care dau
structuri (papu � i de calcar in baza
loessurilor) sau forme (ex. cele din
pe�teri etc.).
ANTROPIC - agent, procese �i forme
de relief dependente de manifestarea
activitatilor umane; sunt actiuni directe,
ce creeaza forme de relief specifice
(cariere, canale prin excavatii) sau
indirecte prin care este influentata
evolutia altor procese (prin defri�area
padurii de pe versanti sunt accelerate
procesele de spalare in suprafata,
� iroire etc.), ce determina
accentuarea degradarii terenurilor.
ANTROPOGEN - denumire folosita
in unele lucrari pentru perioada
cuaternara, avand drept criteriu pentru
definirea ei prezenta omului �i a
activitatilor sale.
ANTROPOSFERA (sin. SOCIO-
SFERA) macrosistem geografic care se
refera la spatiul terestru influentat de
societatea omeneasca; in cadrul ei
exista forme de relief create de om
(diguri, cariere, canale etc.) dar �i
medii a caror structura este puternic
influentata antropic. APALASIAN - Tip
de relief structural, individualizat in
masive vechi hercinice, ce-au fost
puternic nivelate (peneple- nizate),
incat, la suprafata, cutele stranse,
retezate apar reprezentate de aliniamente
de roci cu rezistenta diferita la actiunea
agentilor modelatori; prin inaltarea
regiunii, eroziunea ataca diferentiat
fa�iile de strate, favorizand
deta � area unor interfluvii plate sau
rotunjite in rocile dure
�i a unor sectoare de chei pe vai
adancite in rocile dure �i a unor vai largi
�i bazinete depresionare in roci u � or
de erodat; termenul vine de la
Muntii Appalachi (S.U.A.). Ciclu de mi
cari tectonice A. care
au dat na�tere la sistemele muntoase de
la finalul Paleozoicului.
APARAT VULCANIC - forma de
relief conica, creata in urma
aparitiei materiei topite la
suprafata scoartei terestre. Pe conul
vulcanic, dar �i la baza acestuia, au
loc acumulari de lave, sfaramaturi
�i cenu�a vulcanica, rezultate in urma
eruptiilor vulcanice repetate; in
componenta sa intra craterul,
flancurile, conuri secundare, vai
divergente etc.
APA TERMALA - izvoare prin care
apa cu temperaturi mari ta � ne � te din
scoarta, uneori cu vapori avand
presiune ridicata; dau geysere, insotite
de forme de relief �i depozite specifice
(geyserit).
APA MINERALA - apa care are o
cantitate mai mare de 0,5 grame/litru
saruri. Cea mai mare parte a acestor
ape sunt de origine vadoasa,
provenind din preci- pitatiile care se
infiltreaza in scoarta terestra pana la
adancimi mari, de unde revine la
suprafata sub forma de izvoare,
incarcate cu o anumita cantitate de gaze
�i saruri minerale. In jurul
izvoarelor minerale rezulta �i forme
de precipitare a sarurilor.
APA VADOASA - apa care provine
din infiltratia in scoarta terestra a
apei din precipitatiile atmosferice.
 APLATIZARE - Nivelarea reliefului
înalt (muntos, deluros, a movilelor din
regiunile de câmpie) prin actiunea
diver�ilor agenti morfodinamici; Mode-
larea materialelor transportate de
diver�i agenti morfogenetici, in urma
caruia se realizeaza modificarea
infati�arii lor (devin rotunjiti in albia
raurilor, capata o forma turtita prin
modelare glaciara etc.).
ARC - forma geometrica reprezentand
un segment dintr-o linie curba; apare in
desfa�urarea unor componente de relief:
A. insular sau ghirlanda de insule
(arhipelag extins pe sute, mii de
kilometri, in vecinatatea
principalelor fose pacifice: Aleutine,
Kurile, Japonia, Filipine etc.), A. muntos -
lant muntos (Carpatii).
ARCADA - Bolta la intrarea in
pe�teri. Strapungere a culmilor
stancoase (mai ales calcaroase) de
catre valuri la tarmurile unde acestea
au frecventa �i amplitudini mari.
ARCOZA - varietate de gresie
bogata in cuart �i feldspati; opune
rezistenta la atacul agentilor externi.
ARCTIC - bazin oceanic intre
America de Nord, Asia � i Europa cu
un relief complex in care se impun
dorsala, �elful extins, numeroase insule.
AREIC - denumire care desemneaza
o regiune secetoasa, cu vai prin
care scurgerea apei este rara �i doar cu
caracter local (ex. - in de�ert �i
semide�ert etc.).
AREISM - ansamblu de procese de
natura climatica (seceta, uscaciune)
care in conditiile unei litologii ce
favorizeaza infiltrarea rapida a apei
(permeabilitate mare), nu favorizeaza
realizarea unei scurgeri fluviatile
permanente �i pe un spatiu extins;
specifice regiunilor de de�ert
�i semide�ert.
ARENACEE - regiuni cu depozite de
nisip bogate mai mult sau mai
putin cimentate sau fixate de
vegetatie.
ARENA - depozit (scoarta) de
alterare care este alcatuita din nisip
�i pietri� rezultate din dezagregarea
sau alterarea unor roci neomogene fizic
sau mineralogic (indeosebi pe granite,
gneise etc.).
AREOLARA (EROZIUNE) - pro-
cesul de eroziune care are loc mai ales
pe suprafete slab inclinate, pe care
scurgerea concentrata, in canale, nu se
infaptuie�te. Are caracteristica de panza
de apa care prin deplasare i�i dezvolta
turbioane mici care realizeaza o
eroziune locala. Panza transporta
particulele de sol dislocate. Procesul
este foarte activ cand solul este imbibat
cu apa (primavara �i dupa ploile de
durata) �i nu este acoperit de vegetatie.
ARGILA - roca sedimentara detritica
necoeziva, formata din particule fine
(mai mici de 0,002 mm in scara
Atterberg; minerale argiloase,
carbonati, silice); in stare uscata, este
avida de apa, prin in- muiere devine
plastica �i faciliteaza desfa-
�urarea de alunecari de teren. In functie
de ponderea fiecarui component, poate
fi: A. nisipoasa, A. prafoasa, A. lutoasa,
A. marnoasa. Prezenta stratelor
argiloase in alcatuirea versantilor
favorizeaza alune- carile de teren iar in
regiunile de�ertice, semide�ertice a
pamanturilor rele (badland- suri).
ARGILOS - teren, versant, cu
continut ridicat in strate de argila; pe
suprafetele inclinate prezinta potential
pentru alunecari iar pe suprafetele
orizontale - a proceselor de inmla�tinire.
ARHAIC - prima parte a erei
Precam- briene, apreciata de la
constituirea Pamantului �i pana
acum 2,5 mild. ani. In structurile
platformelor din Australia, Africa de
Sud, Groenlanda este reprezentat de
roci puternic metamorfozate. In cea de a
doua parte a sa au aparut primele
forme de viata (cianobacterii).
 ARHEOLOGICA - metoda bazata
pe studierea resturilor de cultura
materiala, specifice unor epoci
istorice pentru stabilirea varstei
unor forme de relief (ex.
- terase).
ARHIPELAG - grup de insule de
origine diferita sau identica (vulcanice),
dispuse foarte aproape unele de altele
(ex:
A. Nipon, A. Britanic).
ARIDITATE - caracteristica de natura
climatica care exprima un grad redus
de umiditate. Este specifica regiunilor
de�er- tice, semide�ertice, stepelor. Se
apreciaza prin indicatori specifici. In
functie de marimea acestora sunt
de�erturi hiperaride
� i aride dar � i regiuni semiaride. Pe
ansamblu ele ocupa 83% din Australia,
64% din Africa, 39% din Asia, 33%
din America. Lor le sunt specifice
peisaje reliefogene distincte in care
se impun ergurile �i hamadele.
ARIE PROTEJATA - unitate geo-
grafica cu marimi variate in care
sunt elemente naturale, rare dar in
procent ridicat de unde existenta
unui interes
�tiintific ce impune ocrotirea; se refera
la parcuri nationale, rezervatii
naturale, rezervatii ale biosferei,
monumente ale naturii �i altele.
ARIE UTILA (EFECTIVA) - sector
de aerofotograma astfel delimitat incat
sa ofere optimum de informatii in
analiza imaginii; trasarea acesteia are
in vedere caracterul unic al ei in
cadrul foto- asamblajelor.
ARROYO (sin.UED) - denumire
spaniola in America Latina pentru vai
seci (caracteristice de�ertului Atacama).
ARTEZIAN - izvor de apa cu mare
presiune hidrostatica, provenind din
sectionarea unui acvifer (aflat sub
strate permeabile de roca), in punctul
situat sub nivelul piezometric (in bazine
arteziene). ANTROPIZARE -
modificari ale mediului natural prin
activitatile antropice.
Pentru relief aceasta se concretizeaza in
activitati de nivelare, umplere a
unor microdepresiuni, crearea de
canale, diguri, halde, cariere etc. (sunt
frecvente in spatiile locuite, in luncile
raurilor, in exploatarile de carbuni,
piatra etc.).
ANTROPOGEOMORFOLOGIE -
ramura a Geomorfologiei care are ca
obiect de studiu relieful creat de om la
scara locala sau regionala prin actiuni
directe (exca- vatii, nivelari, terasari,
acumulari) sau indirecte (sedimentari
in lacurile de baraj, procese de versant
cauzate de sectiunea acestora pentru
diverse constructii).
APE DE SUPRAFATA - (rauri, lacuri,
mari) prin actiunea lor (impusa
de gravitatie, debit, vant etc.)
conduce la procese geomorfologice
(eroziune, transport, acumulare) �i
la crearea unor forme de relief
specifice precum: vaile, terasele,
luncile, albia minora, faleze
lacustre, faleze marine, cordoane de
nisip, bararea golfurilor �i gurilor de
varsare ale raurilor etc.
APE SUBTERANE - acumulari de
apa in depozite sedimentare la diferite
adan- cimi. Importante sunt cele aflate
la adan- cime mica (A. freatica) care
influenteaza (prin oscilatia nivelului)
diverse procese morfogenetice �i A.
captive sub presiune care ajung la
suprafata prin fisuri, crapaturi sau foraje,
unde formeaza geysseri, � i diverse
depuneri de materiale.
ARDEZIE - roca sedimentara
consolidata rezultata din metamorfozarea
argilei; este frecventa in regiunile
cu formatiuni paleozoice (ex. Marea
Britanie) ARIE (AREAL) - termen
folosit pentru delimitarea locala (mai
rar regionala) a unor procese �i forme
de relief (spatiu cu dune de nisip, cu
exocarst, cu forme de sufoziune etc.).
Similar corespunde la arie de extindere
(expansiune) a procesului (la
alunecari de teren); arie de protejare
(protectie) in cazul unor rezervatii
naturale
geomorfologice (ex.la Detunata; Sfinxul
din Bucegi), arie de restrângere (spatiu
in care prin interventii antropice se
ajunge la schimbarea evolutiei
normale a proce- sului).
ARENIT - roca sedimentara
nisipoasa, neconsolidata sin. psamit.
ASAMBLAJ - grupare de harti,
fotograme, fotografii care permite
analiza reliefului pe suprafete
extinse sau in sectoare caracteristice.
ASANARE (sin. SECARE) - actiune
care duce la eliminarea apei din sol �i
din diferite prin executarea de canale,
puturi, plasarea de conducte etc.).
Lucrarile sunt absolut necesare in
terenurile cu exces de umiditate
(campiile de subsidenta, lunci), in
masele alunecate etc.
ASCENSIONAL - calitatea unui
fluid de a se ridica pe verticala in
anumite conditii (ex: apa din sol sau
depozite ca efect al capilaritatii; ape
subterane sub presiune intersectate
de foraje; materie topita prin co � ul
unui vulcan etc. Pe suprafata terestra
pot determina procese de acumulare de
saruri sau constructia unor forme de
relief - vulcani).
ASECVENT - vezi INSECVENT.
ASEISMIC (A) - regiune în care
cutremurele nu se produc sau au o
desfa�urare sporadica (in general
regiunile interne ale unitatilor de
platforma, rigide, bine consolidate).
ASFALT - roca sedimentara,
causto- biolitica, fiind un amestec de
hidrocarburi cu alti compu�i; este de
culoare neagra, in stare amorfa �i a
rezultat prin oxidarea �i polimerizarea
titeiului; zacaminte insem- nate in
S.U.A., Azerbaidjan; in Romania, se
gase�te in Dealurile Silvaniei, la Derna;
folosit ca material izolant �i pentru
ame- najarea �oselor.
ASIMETRIC - caracteristica in
desfa-
�urarea unor componente ale formelor de
relief in raport cu un plan de referinta;
ex:
fruntea cuestei �i suprafata structurala;
dunele, vai cu sisteme de terase dar pe
o parte a vaii, cutea asimetrice (sinclinale
�i anticlinale deformate), vaile
subsecvente etc.
ASOCIATIE - grupare de forme de
relief sau de procese morfogenetice intr-
un anumit spatiu �i intr-un interval de
timp, la baza stand relatiile
functionale (ex. - procese de alterare
care impun anumite depozite �i
reliefuri reziduale; structura
monoclinala care faciliteaza formele
de relief structural; formele de relief
carstic legate de prezenta calcarului,
sarii, gipsului etc.).
ASPERITATEA RELIEFULUI -
ansamblu neregularitatilor reliefului care
poate fi urmarit la scara mica (relieful
rezidual ruiniform rezultat din dezagregari,
alterari de pe care a fost indepartata scoarta
de alterare iar pe intinderi vaste tot ceea
ce constituie fragmentare impusa de diver�i
agenti externi dar mai ales de cei
fluviatili.
ASTENOSFERA - partea superioara
a mantalei terestre cu grosimi ce ajung
la 700-800 km (in medie 400 km).
Materia care o alcatuie�te se afla sub
forma unei topituri magmatice.
Aceasta stare se datoreaza reactiilor
chimice ce au loc aici. Din A. materia
topita patrunde in scoarta unde prin
consolidare creeaza corpuri, structuri
�i intruziuni magmatice iar prin ie�irea
la suprafata diverse aparate vul-
canice. Ea este o topitura compusa
din silicati de aluminiu, magneziu �i
fier, cu o temperatura de 1200° -
1400°C. In aste- nosfera materia topita
se deplaseaza prin curenti de convectie
generati de diferente de natura
energetica; ei au un rol important in
deplasarea placilor tectonice.
ASTEROIZI - corpuri cere � ti cu
diametre de la cativa kilometri pana
la 1160 km (Ceres), concentrate intre
plane- tele Marte �i Jupiter, �i care se
deplaseaza pe orbite eliptice in jurul
Soarelui; se mai
 numesc �i planetoizi; se cunosc cca
2500, dar numarul lor este mult mai
mare; geneza este legata fie de
distrugerea unei planete (Phaeton)
care ar fi fost intre Marte �i Jupiter,
fie de concentrarea materiei in mai
multe nuclee ce n-au putut ulterior sa
se uneasca intr-o planeta; in deplasarea Distributia recifilor de corali (dupa W.K. Hamblin)
lor pe orbite se pot apropia de
planetele sistemului a caror forta de
Formarea atolilor
atractie mare poate determina Insula vulcanica
modificarea traiectoriei initiale �i
A.g. economico-geografic, prabu� A.g. clima-
irea pe tologic),
planeta. Impactulvolumul
duce nude informatie (A.g.
colare, A.g. tiintifice) numai dezastre de proportii dar realizat, la 1800, de catre Gh. Ra d uc
etc. În laRomânia, primul A.g. a fost an u Golescu, in g r a f i e g
ATOL - forma de relief complexa alcatuita dintr-un recif
�i la crearea unor mari forme de relief (ex. coraligen (dezvoltat pe platforma continentala
Recif sau un vulcan subme
- Golful Belize in Jurasic).
ASSYNTICE - mi � cari tectonice
(orogenetice) de la finele
Precambrianului; au produs Insula vulcanica
metamorfozari, cutari �i un relief care a
fost erodat; au avut un rol principal in Bariera de corali
constituirea platformei moessice,
prezenta in sudul Romaniei.
ASEZARE - localizarea geografica
a unei unitati de relief, folosind
parametrii specifici - coordonate
geografice (mate- matice) sau
raportare la unele elemente geografice
dintr-un spatiu mai larg (ape, a�ezari Atoli
umane, linia tarmului etc.).
ATLANTIC (A) - Interval de timp în
Masa vulcanica submersa
Holocen (6500 - 4500 i.Hr.) dupa Ch. Darwin
caracterizat in Romania printr-o
morfogeneza impusa de un climat
temperat cald �i umed; Bazin oceanic
care s-a dezvoltat din a doua parte a
mezozoicului prin evolutia riftului; au
rezultat o dorsala extinsa, insule
vulcanice, gropi abisale etc. Tip de
tarm fnalt, dezvoltat pe o structura
transversala.
ATLAS GEOGRAFIC - ansamblu
de harti, scheme, diagrame prin care
sunt reprezentate diferite probleme de
natura geografica; denumirea apartine
carto- grafului G. Mercator, dar primul
A.g. a fost realizat de A. Ortelius, la
1570. Si in prezent exista o mare
diversitate de lucrari de acest tip, ele
diferentiindu-se dupa: teritoriul
reprezentat (A.g. universal, A.g. national),
tematica (A.g. fizico-geografic,
multi kilometri care inconjoara un
spatiu acvatic (laguna). Nume -
attolon - din Arhipelagul Malvine. In
Romania au fost identificate in mai
multe locuri astfel de paleostructuri din
Jurasic. Tipici sunt atoli din Dobrogea
centrala (Cheia).
ATMOSFERA - fnveli gazos care
inconjoara Pamantul; datorita fortei de
atractie (forta de gravitatie) aerul
este concentrat langa suprafata planetei;
de�i peste 98% din masa de gaze ce o
alcatuie�te (78% N, 20,9% O2, 0,93%
Ar, 0,03% CO2
�i Ne, He, Kr, H, Xe, O3) se afla pana
la 30 km inaltime, limita superioara este
admisa la 3000 km (corespunde
egalizarii den- sitatii gazelor din spatiul
planetei cu cel interplanetar) sau la
marginile magnetosfe- rei; se divide în:
troposfera, stratosfera, mezosfera,
termosfera �i exosfera, intre care
exista subinveli �uri de tranzitie.
Pentru relief rol esential il au masele
de aer aflate in vecinatatea scoartei
terestre unde se realizeaza schimburile
principale de materie, energie cu
reliefosfera � i principalele forme de
interventie ale aerului in crearea
reliefului (meteorizarea). ATRACTIE
GRAVITATIONALA (sin.
ACCELERATIE GRAVITATIONALA,
GRAVITATIE)
ATRIBUT - caracteristica a unei
entitati geografice din teren, exprimata
pe o harta clasica sau digitala, sub
forma unei date exprimate prin cifre
sau/�i litere. Termenul este folosit
in domeniul siste- melor informatice
geografice (ex: altitu- dinea �i
denumirea unei cote, tipul �i
inaltimea unui mal, dimensiunile unei
albii etc.).
ATRIO - depresiune in cratere cu
dimensiuni mari (caldeire), desfa�urata
intre marginile acestuia �i un con
secundar central (Atrio del Cavallo
din caldeira Vezuviului).
ATRITIE - procesul de
faramitare, modificare a materialului
rezultat in urma
activitatii de transport a materialelor
dezagregate, din locul de formare
catre locul de depunere, prin
intermediul agenti- lor (apa curgatoare,
ghetarul, vantul, apa marii etc.).
ATTERBERG (SCARA) - scara pe
care apar limitele schimbarilor in
coe- ziunea solului (trecerea
materialelor din starea solida, la cea
plastica �i, respectiv, de curgere).
Limita plasticitatii (L.P.) - continutul
minim de apa la care particulele de sol
pot fi deplasate fara a se sfarama;
Limita curgerii (L.C.) - continutul
minim de apa la care solul curge
sub propria greutate; Indicele de
plasticitate (I.P.) este diferenta acestor
doua valori.
ATTICA - faza de mi�cari tectonice
orogenetice din ciclul alpin manifestata
in miocenul superior (sarmatian) care
in Carpati a generat cutari in fli�ul
paleogen; pe plan european sunt separate
Paratethisul occidental de cel oriental.
AUGE - termen echivalent vailor
glaciare in Alpi.
AUREOLA DE CONTACT - areal
(zona), in scoarta dezvoltat in jurul
unei intruziuni magmatice care
determina transformarea radicala a
rocilor limitrofe preexistente prin
metamorfism de contact termic; au
diametre frecvent de zeci, sute de metri
�i o succesiune de fa�ii cu grad diferit
de metamorfozare (de la corneene
�i skarne la �isturi); sunt frecvente
in regiunile cu roci metamorfice sau
sedi- mentare ce au fost strapunse de
corpuri magmatice (ex. Dobrogea de
Nord).
AUREOLA HIDROTERMALA -
areal in jurul unor fisuri, crapaturi sau
in jurul unor corpuri vulcanice prin
care circula solutii hidrotermale ce
provoaca metamorfozarea rocilor;
continut ridicat in zacaminte
polimetalice.
AUREOLA MOFETICA - regiune ce
cuprinde masive vulcanice �i nevulcanice
(limitrofe), in care se produc emanatii
de CO2 (mofete) sau de apa incarcata cu
acest gaz (borvizuri); in Romania
aceasta incadreaza lantul vulcanic,
depresiunile Oa�, Maramure�,
Giurgeu, Ciuc, Borsec, Bra�ov �i o
parte din muntii alcatuiti din fli�.
AUSTRAL - localizare a unor
unitati de relief mari �i procese in
emisfera sudica (australa) a
Pamantului (continente australe,
glaciatiune in spatiul austral etc.).
AUSTRICA - faza tectonica importanta
(mezocretacic) la inceputul mi�carilor
orogenezei alpine; a produs metamorfo-
zarea �i cutarea rocilor din masivele
cristaline carpatice �i inceputul realizarii
unor panze de �ariaj (in Carpatii Meri-
dionali).
AUTOAPRINDERE - proces de
aprindere a gazelor naturale prin
frecarea de graunti de nisip in timpul
strabaterii fisurilor din strate;
genereaza fenomenul
,,Focurilor vii" (in Romania, in
Subcarpati, la Andreia�u de Jos,
Vrancea �i la Luncile
- Lopatari, Buzau).
AUTOCAPTARE (sin. CAPTARE DE
MEANDRU) - proces de sectionare a
buclei de meandru; se produce la
viituri importante, când se creeaza o
albie noua intre meandre, meandrul
parasit (belciug) formeaza o albie cu
ochiuri de apa sau areale mla�tinoase
care sunt dominate de o "insula"
(popina).
AUTOHTON - Structura geologica
bazala peste care s-au deplasat
tectonic, din exterior, altele (mai vechi)
ce alcatuiesc panze. Râuri care i � i au
izvoarele � i punctele de varsare in
aceea �i unitate geografica,
dezvoltand forme de relief (vai) cu
trasaturi similare (Calmatui, Mosti�tea,
Colentina, in Campia Romana). Depozit
de alterare ramas in locul de
provenienta (scoarta de alterare).
AUTOMETAMORFISM - modificari
radicale ale mineralelor din rocile care
sunt strabatute de solutii hidrotermale.
AUTORIZATIE DE MEDIU - actul
tehnico-juridic prin care sunt stabilite
conditiile �i parametrii de
functionare, pentru activitati existente
�i pentru altele noi, astfel incat sa nu
fie afectate caracte- risticile de baza ale
mediului �i mai ales ale spatiilor
protejate �tiintific �i peisa- gistic.
AVAL - sector din lungul unei vai
situata in apropierea gurii de varsare a
raului sau catre varsarea raului in
raport cu un reper (ex. Defileul
Oltului de la Cozia este in aval de
confluente cu Lotrul).
AVALANSA - masa de zapada care
se deplaseaza cu viteze foarte mari
pe versantii abrupti ai muntilor; se
formeaza culoare de A., prin
transportarea groho- ti�urilor de
dimensiuni diferite pe alinia- mentele
inregistrarii repetate a lor; la baza
rezulta conuri de zapada amestecata cu
grohoti�uri iar uneori depresiuni limitate
la exterior de morene nivale.
AVANDUNA - duna litorala paralela
cu tarmul, formata pe partea
superioara a plajei; este activa, fiind
alimentata de nisipul spulberat de pe
plaja �i atacata uneori de valuri.
AVANFOSA - depresiune tectonica
la contactul unitatilor de orogen cu
cea de platforma nascuta prin falierea �i
coborarea unei fa�ii din marginea
platformei. Are lungimi de sute de
kilometri �i latimi de mai multi zeci de
kilometri. Este umpluta cu sedimente
aduse de pe unitatile de uscat vecine �i
care au caracter de molasa. Prin
cutarea �i inaltarea acestora rezulta
un sistem de dealuri ata � ate
orogenului. Avanfosa carpatica care se
afla la exteriorul muntilor la est de
valea Dambovitei, a functionat ca
bazin de sedimentare in
miopliocen � i a fost transformata in
sistemul deluros subcarpatic in
pliocen- cuaternar.
AVANPLAJA - plaja submersa
situata la marginea platformei
litorale in vecinatatea contactului cu
linia de tarm; pe ea sunt acumulari de
nisip, pietri�uri (bine rulate de valuri)
�i materie organica; valurile creeaza
un microrelief specific în care sunt frecvente
riduri, ripple marksuri, cordoane
submerse etc. Este bine dez- voltata la
tarmul romanesc al Marii Negre.
AVANPOST - forma de relief care prin
pozitie �i stadiu de evolutie constituie
un indicator de evolutie a alteia
existenta (ex.
- Insula Sacalin pentru o evolutie
deltaica la gura bratului Sfantu Gheorghe;
bancurile submerse litorale pentru
viitoare cordoane de nisip).
AVANPORT- sedor al unui port
rezultat ca urmare a colmatarii portului
principal sau a supradezvoltarii sale.
AVEN - forma de relief carstic,
frecvent avand infati�area unui put
vertical (simplu sau in trepte) avand
partea superioara mai larga. A rezultat
prin dizolvare �i prabu�iri in lungul
unor fracturi sau areale cu
concentrare de diaclaze. Face legatura
intre formele carstice de suprafata
� i cele subterane. In masivele
calcaroase din Romania sunt
numeroase �i la altitudini variate; pe
fundul unora in Muntii Apuseni sunt
nuclee de gheata.
AZONAL - termen care se
folose�te frecvent pentru formele
de relief, dependente de factorii de
natura interna (tectonica, structura,
litologie) care au aceea�i caracteristica
(continente, bazine oceanice, lanturi de
munti, relief carstic);
li se opun cele dependente de
factorii climatici care au caracter zonal
(glaciare, periglaciare, de savana etc.).
AZONALITATE - lege care sta la
baza genezei �i repartitiei unor
sisteme locale sau regionale de mediu
dependente de actiunea altor factori
decat cei climatici generali ce impun
zonalitatea. Pentru relief legea
faciliteaza individualizarea macro-
formelor �i mezoformelor in care
factorii geologici au rol esential dar �i
numeroase componente cu dimensiuni
reduse generate de actiunea agentilor
externi pe anumite tipuri de roci,
structuri, expuneri, pante, agenti
(dinamica apei marilor).
AVERSA - caracterul precipitatiilor
bogate de scurta durata (apar �i
inceteaza brusc) �i cu schimbari rapide in
intensitate; frecvent sunt ploi cu acest
caracter, dar se manifesta �i ninsori,
lapovita. Manifestarea lor se coreleaza cu
realizarea de eroziuni intense (�iroire,
torentialitate, pluvio- denudare),
sunt diferite cantitativ; pot exista ploi
cu acest caracter, dar �i ninsori,
lapovita.
AVULZIE - schimbarea albiei unui
rau, datorita acumularilor aluviale
submerse care la ape mici devin
emerse barand
directia anterioara de scurgere a apei.
AXA DE ANTICLINAL - linie de
creasta a unei cute anticlinale; la
dealurile se suprapune in proportii
diferite cu cumpana de ape.
AXA DE SINCLINAL - linie care
une�te punctele cele mai joase dintr-o
cuta sinclinala; in lungul vailor
dezvoltate pe sinclinale, axul poate
corespunde cu traseul albiilor.
 Alunecare (jgheab) -
Tigreni

Aerofotograma

Abrupt montan

Aluviuni (Valea Arge�ului)

Alunecare

Alpin (etaj)
Abraziune marina (Sardinia)
 29

Albie (Valea Valsan) Alunecare (Subcarpatii Arge�ului)

Antropic (relief) - Avalan�a (sector final) - Muntii Fagara�

Transfagara�an

Anticlinal

Atol

Alveola - Cheile Valsan

30
B
BABE - termen regional pentru
martori de eroziune sub forma de
coloane de tip
,,ciuperca" (ex. M. Bucegi, M. Ciuca�,
M. Ceahlau)
BADENIAN - etaj geologic din Neo-
zoic in care s-au produs mi�cari
tectonice insemnate ce-au creat in spatiul
romanesc: fragmentarea uscatului
carpatic existent �i transformarea lui
intr-un ansamblu de horsturi �i
grabene; eruptii vulcanice importante
in restul Carpatilor Orientali �i SV
Muntilor Apuseni care au condus la
individualizarea de munti; subsidente
active in Depresiunea tectonica a
Transil- vaniei �i transgresiuni in
regiunile de platforma.
BADLANDS (sin. PAMANTURI
RELE, OVRAG) - relief caracteristic
regiunilor aride, dezgolit de vegetatie,
unde apele curgatoare au dus la o
fragmentare puternica a versantilor,
creand ansambluri de ravene foarte
adanci, separate de interfluvii
inguste �i instabile; termen de origine
engleza, folosit prima data in
S.U.A. (statul South Dakota), unde
exista un astfel de relief intens
degradat care poarta acest nume.
BAÉR-BABINET - lege care se
aplica ca teoria Coriolis la arterele
hidrografice
�i indirect la configuratia sistemului de
vai. Datorita rotatiei Pamantului, pe
ansamblu, raurile se abat de la directia
meridiana catre dreapta, in emisfera
nordica, �i spre stanga, in cea sudica);
abaterea devine evidenta sau se
anuleaza in configuratia vailor cand se
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
asociaza cu interventia altor factori
(ex: prezenta unui numar mare de
afluenti care aduc un volum
important de apa � i materiale;
pentru Dunare, in Campia Romana,
efectul este amplificat, iar pentru Siret,
anulat).
BAHADA (BAJADA) - forma de relief
de acumulare dezvoltata in
continuarea pedimentului la exteriorul
culmilor mun- toase din regiuni de
de�ert �i semide�ert; este alcatuita din
nisipuri, pietri�uri, bolo- vani�uri
angulare �i, ca urmare, este zvan- tata,
fara lacuri; la exterior trece in playa.
BAHNA - mediu mla�tinos dezvoltat in
unele microdepresiuni, unde excesul de
umiditate intretine o vegetatie de
papura, rogoz, trestie (ex. Podi � ul
Sucevei � i
Campia Moldovei).
BAIDJARCSURI - microforma de
relief termocarstic specifica regiunilor
arctice cu pergelisol in degradare;
au aspectul de movila cu nuclee de
gheata, acoperite cu vegetatie limitate
de sectoare joase individualizate pe
aliniamente de fisuri unde gheata s-a
topit.
BAIE - golf cu dimensiuni reduse.
BAIKALIAN - mi � cari tectonice
insemnate la trecerea dintre Proterozoic
�i Paleozoic de care sunt legate
metamor- fozarea � i cutarea
formatiunilor din fundamentul
Podi�ului Moldovei �i Do- brogea.
BALAST - pietri� in amestec cu
nisip care intra frecvent in alcatuirea
depozitelor
B 1
aluviale existente in albiile �i terasele
raurilor; se exploateaza in balastiere.
BALTAC - denumire veche data
baltilor in care stuful s-a dezvoltat in
peste 60%.
BALTA - Lac cu adancimi reduse,
cu caracter permanent sau sezonier,
cu o bogata vegetatie hidro �i higrofila.
Sunt frecvente in microdepresiuni de
tasare in campii loessoide dar �i pentru
unele intin- deri apa sau mla�tini din
luncile raurilor mari �i care sunt
incadrate de grinduri, diguri dar �i
legate prin canale (ex. - in lungul
Dunarii).
BANADA - termen spaniol ce
desem- neaza mla�tinile formate pe
campiile de loess din Pampas,
dezvoltate pe suprafete in general
endoreice.
BANATITE - roci magmatice
corelate cu mi�carile tectonice laramice
din creta- cicul superior; se intalnesc in
alcatuirea Carpatilor Occidentali.
BANC DE NISIP - denumire
regionala pentru acumulari importante
de nisip pe platforma litorala submersa
sau in albiile marilor fluvii (Dunarea).
Sunt submerse dar prin aluvionari
intense pot deveni emerse.
BANCHIZA - gheata de mare,
compacta, extinsa pe suprafete mari in
Oceanul Arctic sau la exteriorul
Antar- cticei. B. se pot sparge datorita
curentilor marini sau vantului, dand
na � tere la campuri de sloiuri,
separate de canale. Din ingramadirea
sloiurilor, datorita vantului se formeaza
hummock-uri (ridicaturi), cu o forma
neregulata. Dupa extindere, exista:
(a) B. polara - arctica �i antarctica; (b)
B. de coasta - se formeaza de la tarm
spre largul marii; (c) B. fn deriva -
gheata care nu s-a topit in timpul
verii �i plute�te in deriva pe ocean
sau mare (aisberguri)
BARAJ - forma de relief, dezvoltata
in albiile raurilor, prin procese
naturale (alunecari de teren,
prabu�iri in masa, curgeri noroioase,
curgeri de lava, mase de
gheata etc.) sau antropice (B. din
beton, pamant etc.); in spatele lor
rezulta lacuri (Lacul Ro�u, iazuri,
hele�tee, lacuri hidro- energetice - Izvoru
Muntelui, Vidraru etc.).
BARA (E) (sin. CORDON) - forma de
relief pozitiva, alungita,
dezvoltata submers fie la gura de
varsare a fluviilor in mare (din
acumularea aluviunilor aduse de fluviu
�i a materialelor antrenate de valuri
�i curenti), fie in fata unor golfuri
(acumulari impuse de curenti �i valuri)
sau in lungul tarmului; prin evolutie
pot duce la crearea de cordoane de nisip
favorabile dezvoltarii de delte, limane
sau lagune (ex.
- litoralul românesc).
BARA - sunt forme de relief
submerse rezultate prin acumularea
(nisipului, pietri-
�ului, scheletelor organice �i a
materialelor vegetale) la gurile de
varsare ale fluviilor; rezulta la adancimi
mici pe �elfurile largi prin interactiunea
dintre curentul fluviatil, valuri �i
curentii marini. Initial rezulta bancuri
de materiale alungite, apoi bare care
separa doua medii distincte(spre uscat
�i spre larg) �i cordoane (perisipuri)
ce inchid golfuri (apar lagune),
gurile de varsare ale raurilor mici (iau
na�tere limane fluviomaritime) etc.
BARA STRUCTURALA (PETRO-
GRAFICA) - aliniament de strate de
roci cu rezistenta mai mare, incadrat
de altele u�or de denudat; prin eroziune
diferentiala, in lungul B.s. se dezvolta o
creasta (culme ascutita); daca este
sectionata de rauri, acestea vor taia in
cadrul ei sectoare de chei (ex: barele
calcaroase din sudul Carpatilor
Meridionali, intre Olt �i Dunare).
BARCANA - acumulare de nisip
(dune) in forma de semiluna, orientata
cu partea convexa in directia din care
bate vântul; are profil asimetric, panta
dinspre vânt fiind domoala (10°-20°),
iar partea opusa abrupta (30°-35°). Ex.
- in de�erturile Kara Kum �i Kazal
Kum).
BARIERA - Orografica - unitate
de relief inalta care produce
diferente in
circulatia maselor de aer cu reflectare
in caracteristicile de mediu �i peisaj
(ex. Carpatii pentru masele de aer din
sud, est, nord); Coraligena - sistem
de insule formate din atoli de corali �i
alte vietuitoare cu schelet calcaros
desfa�urat pe mai multe sute �i mii de
kilometri in mari sau oceane la
departari nu prea mari de tarm (ex.
Marea bariera de corali din estul
Australiei); Glaciara - marginea
banchi- zelor ghetarilor continentali
care reprezinta un obstacol in actiunea
morfogenetica a valurilor oceanice
asupra tarmurilor intarziind evolutia
acestora (Groenlanda, Antarctica);
Antropica orice constructie prin care
indirect se ajunge la modificarea
reliefului (ex. Digurile din Golful
Zurder See care au facilitat dezvoltarea
campiei de tip poldere).
BARISFERA - constituie în unele
modele de reprezentare a structurii Terrei
ca nucleu al Pamantului (din centru �i
pana la cca. 2900 - 3000 km). In
acesta materia, dominant alcatuita din
fier, nichel este prezenta in stare de
topitura dar �i solida; curentii de
convectie care deplaseaza topitura
impun magnetismul terestru.
BARRANCOS - vai adancite radiar
in conurile vulcanice, pe care le
fragmenteaza puternic. Intre aceste vai
rectilinii se gasesc interfluvii
triunghiulare numite planeze. Denumirea
provine de la vulcanii din Insulele
Azore. Initial se formeaza datorita
actiunii torentilor de lava care
creeaza primele directii de scurgere
pentru ca ulterior ele sa fie accentuate
prin eroziunea exercitata de apele
curgatoare.
BATAL - groapa sapata pentru
depozi- tarea materialelor rezultate in
timpul exe- cutarii forajelor.
BATARDOU - loca� separat in albia
raului prin panouri metalice, in
interiorul caruia, dupa evacuarea apei,
se executa fundatii de poduri.
BATIMETRIE - metoda a
hidrometriei care se ocupa cu
masurarea adancimii apei in oceane,
mari, lacuri �i rauri; cu ajutorul valorilor
obtinute se construiesc profile �i
configuratii ale reliefului submers.
BATIMETRU - instrument utilizat
pentru masurarea adancimii apei din
mari, oceane, rauri, fluvii � i lacuri.
Sunt mecanice, electronice �i
automatizate.
BATISCAF - nava special utilizata in
cercetarea mediului (indeosebi relief,
biocenoze, apa) de la adancimi mari,
din bazinele oceanice �i marine.
BATOLIT - corp rezultat din con-
solidarea magmei la adancime in
scoarta (30 - 40 km); are o bolta cu
configuratie neregulata cu apofize,
protuberante prin care realiza
alimentarea unor vetre magmatice
cu dimensiuni mici, dezvoltate la nivele
superioare. In regiunile de orogen
B. sunt prin�i in cutare �i ridicare incat
ajung la suprafata, unde sunt sco�i "la
zi" prin procese de eroziune (Muntii
Macin). BAUXITA - roca sedimentara
cu un bogat continut in oxizi �i
hidroxizi de alu- miniu; a rezultat printr-
un proces intens de alterare chimica a
rocilor granitice,
�isturilor cristaline, calcarelor
aluminoase, intr-un climat cald �i
umed; constituie materia prima
pentru obtinerea alu- miniului.
BAZALT - roca magmatica, de
natura bazica, consolidata la suprafata;
are culoare cenu�iu inchis-negru, este
compacta, grea
�i rezistenta la spargere; alcatuie�te
aparate vulcanice mari (Hawaii �i alte
insule din Oc. Pacific) sau platouri
(Podi � ul Dekkan-India); in Romania,
bazaltul exista in mai multe locuri in
Muntii Per�ani (Raco�), Detunatele
din centrul Muntilor Apuseni etc. Prin
consolidarea topiturii aproape de
suprafata rezulta o dispozitie in
coloane verticale. Scoase "la zi" de
catre eroziune impune imagini
deosebite in peisaj (coloane prismatice
numite �i orgi de bazalte).
 BAZA DE DATE GEOGRAFICE -
volum de informatii despre relief
rezultat din studiul hartilor (indeosebi
topografice), aerofotogramelor,
bibliografiei, cerceta- rilor de teren, din
interpretarea analizelor de laborator �i
a materialelor cartografice. Pentru relief
sunt importante informatiile de
nivelment dar � i cele care permit
localizari (urmari evolutive, consecintele
unor procese etc.).
BAZA DE EROZIUNE (sin. NIVEL
DE BAZA) - loc de unde incep sa se
manifeste diferite forme de
eroziune (fluviatila, de versant,
glaciara, marina etc.); evolutia
procesului este in functie de oscilatia in
timp a acestui nivel. Se disting baze de
eroziune locale, regionale,
generale.
BAZA TOPOGRAFICA (sin. HARTA
TOPOGRAFICA) - reprezentare mic�orata
�i codificata a unei parti din
suprafata terestra care folose�te la:
intocmirea de harti morfometrice,
morfografice, profile, la cartari
geomorfologice pe teren, la
realizarea diverselor harti
geomorfologice de sinteza etc.
BAZIN - areal raportat la
desfa�urarea unor procese naturale
unele cu consecinte directe sau indirecte
in morfogeneza. Se disting: - bazin
tectonic (similar depresiune tectonica;
forma de relief negativa creata prin
coborarea uscatului intre linii de
fractura �i flexuri; acoperirea lui cu
apa; aici se produc acumulari
insemnate de sedimente care uneori
duc la umplerea �i transformarea sa
in uscat; mi � carile tectonice pot
accentua fie subsidenta fie inaltarea �i
adesea u �oara ondulare o stratelor
(ex. Bazinul Transilvaniei, Bazinul
Getic, Bazinul panonic); bazin de
sedimentare - depresiune de natura diferita,
acoperita de apa �i transformata in lac,
golf, mare �i in care loc depunerea
materialelor aduse de catre rauri de pe
uscat dar �i resturile de materie
rezultate din descom-
punerea vietuitoarelor din bazin;
formele de relief sunt in sectoarele de
tarm - delte, faleze, plaji, cordoane de
nisip etc. sau campia care rezulta
prin umplere - ex.: lacurile de baraj,
Delta Dunarii etc.; bazin torential - cea
mai extinsa parte a unui torent unde
se produc: eroziune lineara �i de obar�ie
produsa prin ravene, oga�e �i
transportul bogat al apei �i
materialelor dislocate; bazin de
receptie - care hidrologic se refera la
suprafata de pe care un rau i�i aduna
apele dar care morfologic corespunde
unui spatiu cu forme de relief variat
rezultate prin procese fluviatile (de la
albii minore, lunci , terase la vai) �i
de versant; bazin oceanic - reprezinta
cele mai mici forme de relief negativ
rezultate prin evolutia rifturilor; au
adancimi mari, scoarta dominant
oceanica �i un relief complex cu fose,
platouri, dorsale, catene muntoase etc.
BAZINET DEPRESIONAR - forma
de relief negativa cu dimensiuni reduse
�i care au origini diferite: tectonica -
grabene; de eroziune fluviatila - la
obar�ia sau in unele regiuni din
lungul raurilor in amonte fie de
sectoare aflate in ridicare fie de cele
alcatuite din roci dure, fie la
confluentele importante ca urmare a
ponderii diferite a exercitarii eroziunii
laterale (amonte) �i a celei lineare (in
aval); de eroziune glaciara (bazinet de
subsapare) exercitata de gheata in
amonte de praguri sau la confluente.
BARAGAN - tip de campie caracte-
ristica campiei Romane dintre Mosti�tea
�i Calmatuiul buzoian, cu caracter de
stepa. Ex. B. Ialomitei, B. Calmatuiului.
BATRANETE - etapa, stadiu de
evolutie a unui relief (in teoria ciclica a
lui
W.M. Davis; corespunde finalizarii
peneplenei).
BATCA - varf rotunjit pe culmi
montane secundare (in Muntii Bistritei).
BEACH - (vezi plaja)
BELCIUG - albie parasita in urma
,,gatuirii unui meandru"; in fosta albie pot
fi ochiuri de apa, sectoare cu exces de
apa etc.; se mai nume �te ,, mort"
sau
,,meandru parasit".
BENIOFF (PLAN) - planul pe care
are loc subductia unei placi tectonice
(mai grea sub una continentala sau
oceanica mai u�oara); coborarea placii
subduse se face in astenosfera unde
treptat se tope�te (se consuma). Planul
are o inclinare de 50°-65°
�i se poate ajunge in interiorul
Pamantului pana la 750 km. In lungul
planului B. se produc descarcari de
energie ce dau seisme, vulcanism,
metamorfozari, cutari etc.
BENT - ochi de apa realizat
antropic, in regiuni cu panze freatice,
la adancime mare, sau care au debite
reduse. Excavatia are o adancime de 1-
1,5 m, este pardosita cu un strat de
argila, in care se aduna apa din
precipitatii (ex: frecvent sunt in Podi�ul
Cotmeana). Ea se folose�te la
adapatul vitelor �i prin filtrare in
consumul casnic. BENTONITA - roca
sedimentara argiloasa (dominant
montmorillonit), cu aviditate mare
pentru apa, plasticitate ridicata; se
folose�te in diferite ramuri industriale
(extractia petrolului, chimica,
alimentara); zacaminte importante in Fed.
Rusa, S.U.A., Italia; in Romania, pe
valea
Chioarului-jud. Maramure�.
BERGSCHRUND (sin. RIMAYE) -
crapatura adanca �i ingusta ce apare
intre masa ghetarului �i peretele circului
glaciar, ca efect al deplasarii in aval a
ghetii �i al caldurii primite de la
versant.
BERGSTRICH - semn folosit pe
hartile topografice, reprezentat de o
liniuta perpendiculara pe curbele de
nivel care semnifica semnul caderii
pantei; pe hartile geomorfologice sunt
folosite pentru repre- zentarea
suprafetelor cu inclinare mare (frunti
de terasa, abrupturi, varfuri ascutite,
faleze, maluri abrupte etc.).
BERMA - fa�ie de trecere de la
sectorul de plaje inalta (afectata de
valuri la furtuni)
�i plaja din fata liniei de tarm (pe
care actiunea valurilor este frecventa).
BIEF - portiune in albia unui rau
sau de pe un canal, delimitata de
puncte precise (intre doua baraje,
intre doua praguri importante).
BIFURCARE FLUVIATILA (sin.
DESPLETIRE; CEATAL) - locul de
despartire a unui rau in doua brate (ex.
- Dunarea la Calara�i, in aval de
Har�ova la ceatal etc.).
BILANT DE MEDIU - rezultat
consemnat intr-un document �i care este
stabilit pe baza de analiza a
raportului dintre procedura de a
obtine informatii asupra cauzelor �i
presiunea antropica exercitata asupra
mediului dintr-un anumit teritoriu in
acord cu legislatia �i angaja- mentele
stabilite privind protectia �i con-
semnarea lui.
BILANT GLACIAR - raportul
dintre volumul de gheata care se
acumuleaza �i cel care se pierde prin
topire intr-un bazin glaciar. Se reflecta
in oscilatia limbilor de gheata �i in
relieful care rezulta.
BILANT DENUDATIONAL -
diferenta dintre produsele realizate
prin meteorizare �i cele denudate; este in
functie de panta �i de factorii care
faciliteaza una din cele doua
componente; daca meteori- zarea
precumpane�te atunci depozitele sunt
groase; invers se ajunge la roca in loc.
BILANT MORFOGENETIC-
reprezinta raportul dintre cantitatea
de materiale deplasate pe versant �i a
celor formate ,,in situ " prin
meteorizare.
BILLABONG (sin. BELCIUG) -
termen acordat de aborigenii din
Australia meandrelor parasite, secate
in sezonul secetos.
BIOACUMULARI - acumulari de
materiale organice (indeosebi fragmente
de cochilii) pe plajele marine sau
lacustre, in bazine lacustre, mla�tini,
microdepresiuni antropice etc.;
configuratia este legata de dinamica
valurilor �i caracteristicile
suprafetei pe care se acumuleaza; iar
dimensiunile sunt in functie de volumul
de materiale acumulate (frecvent pe
plajele de la sud de Eforie).
BIODEGRADARE (sin. BIOALTE-
RARE) - actiune complexa a este u�or atacat de procese de alterare.
vietuitoarelor asupra rocilor in situ �i
depozitelor prin dezagregarea biotica,
cre�terea radacinilor
�i crearea de galerii �i locuri de
adapost etc.) �i alterare (favorizarea
proceselor de oxidare, carbonatare
etc.). Rezulta un microrelief haotic �i
depozite cu caracte- ristici diferite.
BIOGEOGRAFIE - � tiinta care
studiaza distributia spatiala a plantelor
�i animalelor pe Pamant, legile care
stau la baza acestei distributii
(zonalitatii, etajarii, azonalitatii etc.). In
analizele biogeografice cunoa�terea
rolului pe care îl are relieful este esentiala.
BIOM - zone, regiuni cu intinderi
variate carora le sunt specifice anumite
tipuri de formatiuni vegetale in raport
cu conditiile de mediu (ex. - padurea
tropicala, savana, tundra, taigaua, stepa,
pustiurile, padurile de foioase,
paji�tile alpine � i polare etc.).
BIOMETEORIZARE (sin. METEO-
RIZARE BIOLOGICA) - actiuni (fizice,
chimice, mecanice) exercitate asupra
rocilor de catre vietuitoare.
BIOSTAZIE - exprima starea de
echilibru intre elementele
componentelor ce definesc o unitate de
mediu. Pentru relief ele corespund unor
momente de echilibru intre procesele
morfogenetice reflectate intr-o anumita
forma (ex. luncile reflecta local, la
nivele de scurgere normale,
atingerea acestei stari; la scara mai
mare sunt suprafetele de nivelare).
BIOSFERA - inveli � ul biotic al
Globului caracterizat prin prezenta
diversificata a vietii in raport de
conditiile de mediu in cadrul carora
relieful (de la marile unitati la formele
singulare) are un rol esential.
BIOTIT - mineral cu continut bogat
in fier �i magneziu, mica de culoare
neagra, bruna; prezent in rocile
magmatice acide (granite, granodiorite);
BIOTOP (sin. ECOTOP) - complex
de factori naturali, cuprinzând mediul
abiotic relief (solul, apa, aerul, factori
climatici etc.) necesar biocenozei.
BLOC CONTINENTAL (sin.
CONTI-
NENT) - parte din spatiul continental
alcatuita din trei inveli�uri - (de tip
bazaltic, granitic �i sedimentar)
separat de restul crustei continentale
sau de crusta oceanica prin linii de
ruptura profunde.
BLOC ERATIC (sin. ERATIC) -
blocuri de roca dura, transportate de
ghetarii de calota la distante mari de
locul de provenienta �i depuse in regiuni
cu alte constitutii petrografice; prin
raportare la regiunea de provenienta se
poate stabili directia de deplasare. Ex:
B.e. din Campia Germano-Poloneza au
fost adu � i din regiunea
fenoscandinavica de catre ghetarii
pleistoceni.
BLOCDIAGRAM (A) - metoda de
redare tridimensionala, schematizata,
mic�orata, in profunzime (perspectiva)
a caracteristicilor generale ale reliefului
(pe ansamblu sau local) in stransa
corelare cu alte componente de mediu
(roca, structura, grad de utilizare a
terenurilor etc.); se bazeaza pe un tip
de proiectie geometrica (se alege in
functie de desfa � urarea orografica,
de distributia elementelor care se
raporteaza la relief, de necesitatea
eliminarii in cat mai mare masura
a deformarilor provocate de
constructia geometrica), pe harti in
care relieful este redat prin curbe de
nivel, pe sectiuni (profile geologice)
reprezentative sau areale specifice
ale distributiei altor elemente de
mediu. A fost elaborata de
geomorfologul american W. M. Daris
care a utilizat-o indeosebi pentru
realizarea a
doua directii - raportarea reliefului
la structurile geologice �i relevarea de
faze
�i etape de evolutie ale unui relief.
Pe blocdiagrama apar reprezentate
schematic relieful (in desfa�urarea de la
planul frontal in profunzime, apoi pe
verticala in raport de altitudine),
caracteristicile structurale de baza dar �i
cele care impun un anumit specific
petrografic, tectonic (redate in una sau
mai multe sectiuni), alte elemente de
mediu (prin areale). De aici clasificarea
lor in functie de tipul de proiectie (cu un
punct de perspectiva, cu doua
puncte de perspectiva, axonometrice),
de numarul de sectiuni geologice
(frontale, mixte), de scopul utilizarii
(pentru ilustrarea caracteristicilor
reliefului dintr-o regiune, demonstrative
pentru evidentierea evolu- tiva a unor
procese sau forme de relief), de gradul
de exactitate (reale intocmite folosind o
proiectie �i harti topografice, geologice
etc.; schematice pentru demon- strarea
unui tip de relief sau de evolutie).
BLOC GLISANT - fragment angular
de roca, de dimensiuni mari, care se
poate deplasa lent pe versantii
muntilor; depla- sarea este ,,
primavara datorita
dezghetului, partii superioare a solului
care este �i supraumectat (in Carpati pe
versanti
la peste 2000 m altitudine).
BLOC OSCILANT - bloc de roca
rezultat prin dezagregare, ulterior mai
mult sau mai putin rotunjit prin
alterare � i coroziune eoliana; se afla
intr-un echilibru instabil ceea ce
faciliteaza o u�oara mi�care la vanturile
puternice (Ex. - in regiunile de�ertice,
semide�ertice, glaciare, peri- glaciare,
alpine).
BLOCK LAVA - acumulari de
blocuri rezultate din fragmentarea
panzelor de lava bazica (vascoase) in
procesul lor de racire
�i consolidare diferentiat de la
suprafata in adancime; au forma
paralelipipedica cu muchii evidente
intre care sunt suprafete netede.
BOCCA - conuri vulcanice secundare
cu dimensiuni reduse dezvoltate pe
flancurile aparatelor vulcanice (ex. Etna,
Stromboli).
BOG - materiale minerale �i
organice (in curs de descompunere)
in regiunile mla�tinoase �i in turbarii.
BOGAZ - termen ce desemneaza
� anturile, ravenele inguste �i adanci
formate prin dizolvare (pe
versantii carstici), prin �iroire in
lungul suprafete- lor de strat,
diaclazelor �i faliilor.
BOCSA - (B. de mangal) - gramada
de lemne pregatite pentru a fi
transformate prin ardere inceata in
carbuni; B. de minereu - gramada de
minereuri bogate in sulf, folosite pentru
oxidarea minereurilor. BOLOVANIS -
roca sedimentara detritica,
necimentata, alcatuita din frag- mente cu
dimensiuni ce depa�esc 7 cm �i care au
un grad variat de uzura, in functie de
agentul care le-a transportat �i erodat;
B. fluviatil - este intalnit in albiile minora
�i majora �i in alcatuirea depozitului
aluvial al teraselor raurilor; B.
glaciar - in morenele ghetarilor; B.
marin - la baza falezelor etc.; cu cat
sunt mai mari, cu atat transportul �i
rotunjirea sunt mai reduse, de unde
infati�area colturoasa.
BOLSON - denumire frecventa in
S.U.A. �i Mexic pentru depresiuni din
regiunile de�ertice care au natura
tectonica
�i sunt incadrate de munti cu versanti
ce au pante accentuate. Sistemul
morfogenetic specific legat de
dezagregari, ravenari �i spalare in
suprafata (in timpul rarelor ploi
torentiale) a condus in timp la
generarea unor forme de relief care se
circumscriu. La exterior sunt
pedimente (bahada) la baza versantilor
montani, apoi acumulari de materiale
transportate (o trecere de la elementele
grosiere la cele fine care ocupa cea mai
mare parte din depresiune care
formeaza suprafete relativ netede
(playa) in care exista �i acumulari
lacustre cu apa sarata, eflorescente saline
�i de gips.
BOLBOROSI - denumire regionala
in Romania pentru vulcanii noroio�i;
sunt
emanatii de apa �i gaze incarcate
cu o cantitate redusa de materiale
minerale (ex. in nordul Olteniei, in
regiunea Berca - Beciu �i bazinul
Slanicului de Buzau).
BOMBA VULCANICA - piroclastit
rezultat prin consolidarea lavei in aer
sau la contactul cu suprafata terestra (de
unde
� i forma pe care o capata - plata
sau fuziforma); fragmente de lava,
ejectate in urma unei explozii vulcanice,
au diametrul mai mare de 10 cm; prin
acumularea �i cimentarea B.v., se
formeaza aglomeratele vulcanice (muntii
Etna, Vezuviu, Calimani etc.).
BONITARE - metoda care se
folose�te in cuantificarea mai multor
parametri, pentru evaluarea starii unui
sistem, pentru stabilirea unui model de
folosinta; se aplica pentru orice
component geografic (in mod deosebit
asupra solului, reliefului apelor,
vegetatiei etc.), dar �i pentru
intreaga unitate de referinta; se
intocmesc harti de
B. pe care se diferentiaza areale cu
anumite trepte de potential
morfodinamic in grade de favorabilitate
pentru activitatile antro- pice
raportate la categoriile de pante;
pentru B. terenurilor se apreciaza para-
metrii care reflecta gradul de degradare
prin actiunea diferitelor procese
naturale (pluviodenudare, torentialitate,
alunecari etc.) �i antropice, consecinta a
unui anumit mod de folosinta (pa�unat
abuziv, lucrari agricole �i culturi
incompatibile cu panta). BONITAREA
RELIEFULUI - latime - 5/1; 2/1) cu prezenta
aprecieri cantitative ale caracteristicilor
reliefului (mai ales pante,
expozitia versantilor, stare
morfodinamica etc.) pe baza carora se
pot stabili (evalua) utilizarea lui in
activitatile economice (pentru diverse
tipuri de culturi, pa�uni, fanete etc.) dar
�i intocmirea de proiecte de
reabilitarea suprafetelor cu grad de
degradare intens (determinat de
manifestarea deosebita a unor
procese morfologice - precum
alunecari, �iroiri, torentialitate etc.).
BORA - vant rece �i uscat care
bate dinspre culmile montane unde
(aerul este rece) catre mare (aer mai
cald �i umed) provocand procese
eoliene, compromiterea culturilor agricole
�i modificari insemnate in peisaj; este
specific litoralului Marii Adriatice
unde determina scaderea brusca a
temperaturi ( -15°, –20°C).
BOREAL - caracteristica sau
unitati geografice aflate in emisfera
nordica (zone morfoclimatice, emisfera,
mase de aer, curenti de apa, padure
etc.).
BORNA - element indicator pentru
punctele geodezice, topografice, la care
se fac raportari in lucrarile de
cartare geomorfologica �i aprecierile de
altitudine. BORNHART (sin.
INSELBERG) -
varf, munte izolat alcatuit din roci dure
care domina spatiile joase limitrofe,
trecerea spre acestea realizandu-se
prin glacisuri mixte sau pedimente
BORSITURA - denumire
regionala pentru o alunecare
curgatoare sau pentru sectoare limitate
(bor�ituri) dintr-o alune- care masiva de
versant, unde excesul de apa a favorizat
dezvoltarea noroiului.
BRAHIANTICLINAL - structura
geologica reprezentand o bolta
anticlinala (raportul lungime-latime - 5/1;
2/1); uneori se reflecta in relief prin
culmi cu versanti abrupti �i creasta
alcatuite din roci vechi
�i rezistente.
BRAHISINCLINAL - structura
geologica reprezentata de un sinclinal
scurt elipsoidal (raportul lungime-
formatiunilor sedimentare mai noi in
centru; in relief uneori le corespund
bazinete depresionare.
BRAT FLUVIATIL - albii prin care
apa curge permanent sau temporar; frec-
vente în câmpiile de divagare, delte,
lunci. BRAT - secundar albie în
luncile extinse în care sunt numeroase
despletiri (ex. Siret); poate fi: B. activ,
prin care apa se scurge doar la viituri, B.
parasit (mort),
B. anastomozat (cu un capat astupat
prin
depunerea de aluviuni dinspre cursul
principal).
BRAZDE - denumire regionala pentru
trepte �i valuri locale la alunecarile cu
dimensiuni mari; tip de alunecare de
mica adancime in care masa deplasata
este in intregime dispusa in B.
BRANA - microforma de relief,
dezvoltata prin eroziune selectiva,
pe versantii alcatuiti din strate cu
desfa�urare orizontala sau slab
inclinata �i care opun rezistenta
deosebita la atacul proceselor
agentilor modelatori (inghet-dezghet,
pluviodenudare etc.); apar ca trepte
(latimi de 0,5-1 m) pe stratele rezistente,
la inaltimi diferite pe marile abrupturi
structurale (Muntii Bucegi, Ciuca�,
Ceahlau etc.).
BRECIE - roca sedimentara
detritica, heterogena, alcatuita pe de
o parte, din elemente colturoase cu
origine diferita (fragmente rezultate
din dezagregari, bucati de lava
consolidata, produse din exploziile
vulcanice, materiale dislocate de
mi�carile tectonice), iar, pe de alta
parte, dintr-un ciment de natura
deosebita (lava vulcanica sau diverse
solutii). Cand in alcatuire
precumpanesc componentele dure
(rezistente) iar stratele au grosime mare
in relief se vor impune pantele
accentuate.
BRIZANT - stanci emerse sau sub-
merse aflate pe o platforma de
abraziune in fata falezelor abrupte care
determina spargerea puternica a
valurilor �i impra�- tierea apei (ex. -
Scotia, Peninsula Bretagne).
BULBOACA - turbion dezvoltat în
mediul acvatic. (sin: VÂLTOARE).
BULBOANA - (sin. OBANA).
Relief pe domuri
butonierã
BUGEAC - termen popular dat �esu-
rilor joase cu lacuri �i mla�tini din
nord- vestul Marii Negre.
BULGUNIAK (sin. PINGO) -
varietate de hidrolacolit, cu aspectul
unor movile cu dimensiuni ce depa�esc
10 m inaltime �i 50 m in diametru. Se
formeaza pe supra- fetele plane in
regiunile cu inghet-dezghet frecvent;
termenul este specific in Siberia.
BURGUINGNON - ( sin. BANCHIZA).
BUSOLA - instrument folosit în orien-
tarea geografica �i in geologie;
indiferent de tip, are trei elemente
comune: un cadran pe care sunt
trecute valori unghiulare (de la 0° la
360°), acul magnetic care indica
directia nord-sud �i un inel cu
indicatori pentru vizare; sunt de mai
multe tipuri: B. simple ( colare)
servesc doar pentru orientarea pe
teren, permitand stabilirea pozitiei
corecte a hartilor �i a directiilor de
deplasare; B. topografice, folosite in
ridicarile necesare intocmirii de planuri;
B. geologice, utilizate pentru orientare
(harta, directia stratelor �i liniilor
tectonice) �i stabilirea inclinarii
stratelor � i a desfa�urarii diferitelor
forme de relief. Este necesara in
activitatile de cartare
geomorfologica.
BUTONIERA (sin. WEALD) -
depresiune în sectorul central al unui
anticlinal sau al unui dom, care s-a
format prin dezvoltarea pe axul cutei a
bazinului de receptie al unui rau sau
torent; erodarea
�i evacuarea rocilor de aici duce la a�a
zisul proces de "golire" a cutei ce are ca
urmare generarea depresiunii.
 Baraj - Sardinia Bariera orografica - Muntii Fagara�

Bergschrund - Muntii Alpi Badlands - Paclele Mari

Bariera (corali) Bazinet depresionar - Muntii Apuseni

Babe - Muntii Bucegi Barcane

 Boc a

Bazalt (coloane)

Batolit Sierra Nevada

Brana Bloc oscilant

B 41
c
CACIOC - mici insule plutitoare,
formate din radacini de stuf �i papura.
CAINOZOIC (sin. NEOZOIC) - era
geologica reprezentand ultimii 65
milioane de ani; se caracterizeaza prin
dezvoltarea vietuitoarelor
(angiosperme, mamifere placentare
etc.), desfa �urarea ciclului tectonic
alpin ce-a generat cele mai
importante lanturi de munti, aparitia
�i evolutia hominidelor, configuratia
actuala a bazinelor oceanice �i
continentelor; se divide in paleogen,
neogen �i cuaternar.
CALANCO - golfuri pe
tarmurile marilor sau podi�urilor
calcaroase unde ridicarea nivelului apei
a produs inundarea unor forme negative
exocarstice (doline, uvale). (ex. pe
tarmul dalmatic).
CALCAR - roca sedimentara,
predominant rezultata din precipitare
in domeniul marin �i prin acumulari de
natura organogena; alcatuit din CO3Ca,
la care, in masura mai mica, se
adauga alte
elemente chimice, de unde varietatea
culorii (de la alb la cenu�iu �i negru),
a proprietatilor �i reliefului care
rezulta, a directiilor de folosire (muntii
Padurea Craiului, Piatra Craiului,
Aninei, Mehedinti etc.); este roca in
care dizolvarea creeaza un relief
carstic variat cu o multitudine de
forme endo �i exocarstice. CALCAROS -
relief individualizat pe masive sau
podi�uri alcatuite din calcare; in afara
formelor carstice (tipice pentru aceaata
roca) evolutia acestor regiuni
conduce la realizarea unor forme de
relief
intalnite �i in alte formatiuni petrografice
�i care au rezultat prin insumarea in
timp a actiunii mai multor agenti �i
procese (ex. nivele de eroziune, vai,
faleze, circuri glaciare etc.; se
intalnesc in Carpati in masivele Piule
- Iorgovanu, Vanturarita, Sureanu, in
Muntii Apuseni etc.).
CALCIFIERE - proces chimic care
in regiunile aride, semiaride conduce
la dezvoltarea pe grosimi variabile a
unor creste calcaroase (agregatele
minerale din depozite de pe diverse
suprafete sunt unite
- cimentate - prin carbonati de calciu);
sunt frecvente in de � erturile din
Africa, Australia, America de Sud).
CALCIT - mineral (CO3Ca) de culoare
alba �i alte nuante care se prezinta in
forma transparenta (spat de Islanda),
sub forma cristalizata in alcatuirea
maselor de calcar
sau a stalactitelor, stalagmitelor �i a
altor forme de precipitare etc.
CALDEIRA (CALDERA) - forma de
relief negativa de mari dimensiuni
dezvoltata la vulcanii care au suferit
o evolutie prin explozie; craterul
suferind o largire prin prabu�irea partii
superioare a conului vulcanic, aflat
deasupra unui gol din interior cauzat
de eliminarea lavelor in timpul
eruptiilor (ex. Vezuviu). Se divid
genetic: C. de explozie; C. de prabu ire;
C. de eroziune.
CALCOSFERA - subinveli� in
interiorul Pamantului (la 1200 - 2000
km adancime) alcatuit din metale
grele ce corespunde mantalei inferioare.
C 1
CALEDONIAN - sistem cu patru
faze de mi � cari orogenetice
manifestat in Paleozoicul inferior care
au creat lanturi de munti dintre care
au ramas cei din Scandinavia, Scotia,
Walles, Groenlanda, Apalachi. In
Romania acestora le corespunde
unitatea �isturilor verzi din Dobrogea
Centrala.
CALEDONIDE - unitati structurale
(munti) generate de orogenezele
caledoniene.
CALIBRARE - stadiu in evolutia
unor vai dupa ce s-a ajuns la un
maximum de largire � i care
presupune evolutia meandrelor
albiei separat de aceea a versantilor
ce-i domina.
CALICHE - termen de origine
spaniola ce desemneaza un depozit
terigen, compus predominant din
carbonat de calciu (apare in stare
diferita, de la praf la noduli �i
respectiv crusta dura, ca urmare a acu-
mularii carbonatului de calciu �i
cimentarii orizonturilor in conditiile
evaporarii apei care ocupa spatiile
capilare); crustele pot avea peste 40 m
grosime in regiunile semiaride, unde
precipitatiile depa�esc cantitativ
evapotranspiratia (De � ertul Kalahari,
Australia de Vest, Tunisia etc.). In
De � ertul Atacama (Chile, Peru),
termenul se refera la un depozit impur
de
NaNO3 ce se acumuleaza sub forma
de cruste in soluri; in Mexic,
desemneaza un calcar alb compact
sau o argila alba cu feldspati; in
sud-vestul S.U.A., exista termenul
sinonim de calcrete.
CALOTA GLACIARA - masa de
gheata (eisfield) care acopera portiuni
mari pe continente (zonele polare)
sau pe platourile muntilor aflate
deasupra limitei zapezilor ve�nice. Prin
dinamica masei de gheata rezulta un
relief specific ce poate fi analizat dupa
topirea ghetii. In istoria geologica a
Pamantului s-au manifestat mai multe
faze glaciare care au creat calote
extinse. Cele mai recente au fost in
cuaternar in Europa Centrala �i de
Nord, America de Nord, Siberia etc.).
CAMBRIAN - perioada geologica
(cca. 70 mil. ani) la inceputul erei
paleozoice de la care se pastreaza cele
mai vechi fosile indicatoare a unor
forme de viata marina; mi�cari tectonice
apartinand fazelor orogenetice assyntica
�i baikaliana cu reflectare in structura
unitatilor de platforma.
CAMENITA - vezi KAMENITA.
CAMERA AEROFOTOGRAME-
TRICA - camera speciala destinata
fotografierii suprafetei terestre de la
bordul unei aeronave, in vederea
obtinerii de fotograme.
CAMERA CARSTICA (sin. SALA) -
cavitati cu dimensiuni variate rezultate
prin dizolvare la care se asociaza �i alte
procese (prabu � iri) in interiorul
masivelor calcaroase; in cadrul lor se
individualiza diverse speleotheme.
Pe ansamblu formeaza pe�terile.
CAMERA MAGMATICA (sin.
BAZIN sau VATRA MAGMATICA) -
spatiu in scoarta terestra la adancimi
mai mari de 5 km unde materia este o
topitura sub presiune; ea se poate
consolida in interior dand diferite
corpuri magmatice sau poate ajunge la
suprafata urmand diverse
crapaturi, fisuri (constituie traiecte de
evacuare, creand aparate vulcanice cu
dimensiuni �i configuratii variate).
CANIOANE SUBMARINE - forme
de relief din bazinele oceanice �i
marine formate pe taluzul continental
prin eroziuni realizate de curentii de
turbiditate, au lungimi ce ajung
uneori la mai multi kilometri, au
versanti abrupti �i se termina pe campia
abisala prin conurile rezultate din
depunerea materialelor transportate.
CAOLINIT - reprezinta o argila
rezultata prin intense procese de
alterare ce cuprind roci magmatice �i
metamorfice;
 uneori formeaza depozite groase care
sunt exploatate ca resursa de
materiale de constructie. (in Romania
exista la Hoghiz Bai, Aghire�u etc.).
CAOLINIZARE - proces de
alterare puternica a rocilor
magmatice � i metamorfice in
conditiile unui climat cald
� i umed (exista regiunile tropicale,
musonice). Prin indepartarea materialului
alterat raman stanci rotunjite (capatani de
zahar).
CANAL DE ETAJ (sin. TALVEG) -
sectorul cu adâncimile cele mai mari din
albia unui râu; are un profil neregulat
el insumand adancituri �i praguri.
CANAL DE SCURGERE - partea
mijlocie a torentului, reprezentand o
continuare a bazinului de receptie; are
forma unui jgheab; aici, apele actioneaza
prin eroziune lineara (adance�te canalul)
transporta de apa �i aluviuni; peretii
canalului au o forma dreapta sau abrupta.
CANAL DE DRENAJ - forma de relief
antropic (�ant) executata in lunci sau
in campiile de subsidenta unde exista
exces de apa cu scopul de a colecta �i
evacua apa. CANAL DE ALIMENTARE
- forma
de relief antropic betonata prin care
se realizeaza transportul apei pentru
irigatii sau alte nevoi economice.
CANAL DE EVACUARE - forma de
relief antropic betonata in care se
colecteaza �i evacueaza reziduri
industriale sau de alta natura.
CANARA - denumire regionala
pentru definirea unei vai inguste �i
adanci, cu pereti abrupti, sapata in
loess, calcare. Termenul este specific
pentru Dobrogea (ex: Canaraua Fetii;
Canaraua lui Olteanu). CANDELABRU -
concretiune calca- roasa, situata pe
peretii salilor din pe�teri ce are
infati�area unei coloane strangulate
din loc in loc.
CANELURI - microforme pe
supra- fetele de versant sau blocuri
de piatra,
stanci (mai ales unde sunt alternante de
roci cu rezistenta diferita) in generarea
carora
�i eroziunea eoliana (prin izbiri repetate
cu particule de nisip) are un rol
esential. In timp poate rezulta un
complex de scobituri sub forma de
"fagure" (Sahara).
CANEVAS - retea de linii care
serve�te la realizarea unor planuri
topografice (C. geodezic), harti (retea
de meridiane � i paralele sau retea
cu linii paralele � i perpendiculare,
pentru orientare prin coordonate
rectangulare); serve �te la actiuni de
stabilire a pozitiei geografice a diferitelor
elemente de relief.
CANION - termen spaniol (canon),
desemneaza o vale adanca intr-o structura
tabulara (orizontala), ale carei straturi
cu diferite duritati dau versanti cu
terase �i brane structurale; de obicei,
aceste vai sunt foarte adanci �i inguste
(Colorado). Pot aparea �i in regiuni
constituite din loess sau depozite
loessoide foarte groase (China).
CANION SUBMARIN - forma de
relief (vale) submarin dezvoltata
indeosebi pe taluzul continental; se
caracterizeaza prin ingustime, versanti
frecvent abrupti, sinuozitati similare
meandrelor, praguri in profil
longitudinal; la baza lor, materialele
transportate prin ele dau acumulari
bogate (conuri, glacisuri); au origine
diferita: vai formate pe uscat, in
perioadele glaciare cand nivelul
oceanului (marilor) era coborat �i
care ulterior (interglaciar) au fost inecate;
eroziune puternica pe taluz
provocata de curenti noroio�i, curenti
de turbiditate, alunecari submarine,
izvoare submarine etc.; se intalnesc
frecvent in Oceanul Pacific, Marea
Mediterana, Oceanul Atlantic.
CAP - extremitatea unei unitati de
relief continental in spatiul oceanic (ex.
- Capul Nord în Oceanul Arctic, Capul
Roca în Oceanul Atlantic pentru Europa.
C. Midia
 in estul Dobrogei, C. Bunei Sperante CA
in Africa etc.).
CAP ROCK - Extremitate stancoasa
cu faleze proeminente în regiuni
continentale, insulare etc.
CAPACITATE DE TRANSPORT
(sin. SARCINA, fNCARCATURA) -
caracteristica unui agent morfogenetic de
a transporta produsele dislocate, apreciata CA
Cp
prin volumul de materiale antrenate.
Exista capacitatea râului (volumul de Cl
C
aluviuni pe care acesta il poate
transporta intr-un sector de albie; VM Ct
variaza mai ales in functie de debit,
panta, dimensiunile materialelor);
capacitatea ghetarului - volumul de 1000 850
morene carat (depinde de aportul
in materiale ce ajung in masa de CA - cumpana de apa; C - cot de
gheata sau care este smuls de limba de
gheata aflata in mi�care, de pante �i Captare laterala
rocile care intra in alcatuirea circului
� i vaii glaciare; capacitatea eoliana -
volumul de praf �i nisip fin deplasat
eolian (depinde de intensitatea , viteza
�i durata vantului dar
�i de dimensiunile elementelor antrenate).
CAPILARITATE - proces care se
refera la circulatia apei intr-o roca sau
depozit prin spatii extrem de fine
(capilare). Este intensa in perioadele
secetoase cand apa ajunsa, astfel la
suprafata, asigura pentru un timp
umiditatea pentru plante dar faciliteaza prin
evaporare pe sol sau roca dezvoltarea unei
pojghite de saruri.
CAPTARE (FLUVIALA) - fenomen
prin care cursul unui rau este preluat de
alt rau vecin; raul ce capteaza devine
captator, marindu-�i bazinul iar Captare frontala
celalalt, sectorul preluat rau, captat.
C. se poate produce lateral, frontal, prin
deversare etc. Se produc modificari in
configuratia initiala a reliefului, apare
portiunea de vale ingusta unde s-a
realizat trecerea dintr-un bazin in celalalt
(clisura ce are aspectul unei chei,
� aua de captare, schimbarea
pozitiei cumpenii de apa care nu va Captari in carst
mai coincide

cu linia marilor inaltimi etc. Ex. -
captarea raurilor de la oba�ia
Prahovei de catre Timi�, captarea de
catre Cri�ul Repede a raurilor ce vin
spre nord din Muntii Padurea
Craiului �i Vladeasa.
CAPUL DEALULUI - termen
regional ce desemneaza partea
superioara a unui interfluviu rotunjit.
CARACTERIZAREA RELIE-
FULUI - constituie prezentarea
trasaturilor formelor �i unitatilor, a
genezei, evolutiei in timp,
morfodinamicii prezente �i
consecintelor manifestarii ei asupra
mediului �i societatii umane. Se
bazeaza pe studii detaliate in teren �i
analize realiste a hartilor �i a
informatiilor bibliografice.
CARBONIFER - perioada
geologica din era paleozoica; este
caracterizata prin
vegetatie luxurianta, mi�cari orogenetice
de amploare (hercinidele), eruptii vulca-
nice �i cele mai mari zacaminte de
carbuni superiori �i realizarea continentului
Pangaea. CARDINAL (PUNCT) - sistem
de directii �i puncte folosite in orientare
�i in pozitionarea formelor de relief; se
stabilesc cu ajutorul busolei: nordul, pe
directia Stelei polare, sudul, pe
directia stelei Crucea sudului, �i estul
�i vestul, pe un ax perpendicular pe
linia ce le une �te pe primele; intre
acestea, sunt patru puncte intercardinale;
nordul �i sudul geografic corespund
a punctelor de intersectie a retelei de
a meridiane, inscriindu-se ca extreme ale
axei terestre.
CARENA - microforma de relief
endo- carstic, cu caracter rezidual; este
prezenta pe tavanul salilor din pe�teri
avand aspectul unor creste subtiri
ramase intre goluri dezvoltate pe
diaclaze prin dizolvare.
CARIERA - forma de relief antropic
care rezulta prin exploatarea la zi a
unor zacaminte (carbuni, bauxita,
minereuri complexe) sau a unor roci
folosite in constructii (calcar, bazalt,
granit, caolin); prin extractia in
versant, rezulta o forma de relief cu
caracter complex (abrupt in trepte �i
microdepresiuni). (Ex. - carierele de lignit
din Podi�ul Getic, de calcar de la
Sandule�ti etc.).
CAROIAJ - sistem de linii paralele
�i perpendiculare, trasate la distante
egale, pe diferitele reprezentari
topografice (planuri, harti) care se
folosesc pentru stabilirea coordonatelor
diferitelor forme de relief de pe acestea
(coordonate rectangulare). Retea de linii
sau puncte dispuse pe un ecran de
computer, pentru localizarea punctelor
ce definesc �i elemente de relief.
CAROTA - proba de roca extrasa
din structuri aflate la adancime,
prin intermediul forajelor; prin analiza
lor se stabilesc concluzii referitoare la
evolutia
 reliefului unei regiuni de uscat dar �i
a conditiilor in care s-a realizat
sedimentarea intr-un bazin limitrof.
CARPATIC - sistem, tip, proces,
evolutie etc. specifice sau legate de
lantul Muntilor Carpati (Ex. - tip de
ghetar, tip de peisaj, tip de eruptii
vulcanice etc.).
CARST - ansamblu de conditii, relief se impart in doua grupe in functie
procese de geneza �i pozitia lor la exteriorul
� i forme care se petrec in roci maselor de roca carstificabile,
unde dizolvarea este primordiala; exocarstice (lapi- ezuri, doline, uvale,
formeaza un sistem (tip de mediu) in polje, avene, chei etc.)
care se asociaza forme de relief, o
�i endocarstice (pe�teri cu un ansamblu
circulatie a apei prin masa de roci,
de forme de precipitare, eroziune,
formatiuni vegetale �i tipuri de sol
acumulare etc.). Termenul a fost preluat
specifice. Rocile carstificabile sunt
calca- rele, dolomitele, gresiile �i din Slovenia unde exista un podi�
conglomeratele calcaroase, sarea, Karst cu un astfel de complex de
gipsurile etc. FormelePde
Pl C S forme � i a fost ulterior extrapolat
Vs mai intai la nivel de ansambluri
U Pd P
D individualizate in conditii climatice
Iz
L VD C variate (kegelcarst sau carst cu pinacli,
Po A carst mamelonar în regiunile tropical
L umede, holocarst in cele temperate
P
umede � i subtropicale merocarst in
Po - polie
C- chei
Iz - izvor carstic
L - lapiezuri
U - uvalã P - peºterã Vs - vale seacã A - aven
Pd - pod natural S - sorb D - dolinã
regiunile
Pl - platou carstic
temperate pe calcare cu
Aven
grosime mica etc.), ori in functie de
Relief carstic Dolinã
adancimea in scoarta (carst de suprafata,
activ; carst de adâncime fosil), de rocile
pe care s-a format (carst în calcare,
carst pe sare, gipsuri; pseudocarst,
similicarst, clastocarst pe alte roci cu
2
6
1 3
8 7
9
elemente care sufera dizolvari etc.). In
5
4
ultimul timp notiunea de carst este
1.salã; 2.galerie; 3.stalactitã; 4.stalagmitã; 5.coloanã; 6.stilolite; 7.anemolit; 8.draperie; 9.dom.
asociata cu sistemul (mediu) in care
Peºterã
se deta�eaza relieful carstic. In
Romania relieful carstic are o
desfa�urare bogata din Muntii Apuseni
(Padurea Craiului, Bihor, Codru Moma,
Stalactite
Trascau) in Muntii Aninei, Muntii
Ora �tiei pe culmile din sudul
Dom Carpatilor Meridionali, in Dobrogea;
exista
�i carst fosil in calcarele situate la
Dom stalagmitic adancimi in Dobrogea de Sud, in
Campia Romana etc.).
CARSTIC - Proces care se produce
in principal prin dizolvarea unei roci in
lungul fisurilor de diferite marimi �i
conduce la
generarea de forme de relief
specifice (endo �i exocarstice); este
caracteristic in podi�urile �i masivele
calcaroase; Relief C.
- ansamblu de forme rezultate prin
procese carstice �i care se afla in stadii
diferite de evolutie; constituie un
component de baza al sistemului
geografic carstic � i al peisajelor
carstice.
CARSTIFICARE - reprezinta meca-
nismul impus de procese fizico- chimice
(dizolvarea are rol esential),
evolutiei maselor de calcare din care
sunt alcatuite unele masive muntoase
�i podi � uri. Depinde de
caracteristicile calcarelor (indeosebi
gradul de fisurare, diaclozare),
cantitatile de precipitatii cazute (asigura
un anumit regim al circulatiei apei prin
fisuri), gradul de acoperire cu
vegetatie etc. Procesele se inscriu intr-
un sistem alcatuit din dizolvare, crearea
de goluri subterane (galerii, sali)
largite �i prin asociere cu procese
gravitationale, precipitarea
carbonatilor, insotite de crearea in salile
pe�terilor de speleoforme, organizarea
unor cursuri de apa subterane care
produc eroziuni � i acumularea de
depozite aluviale.
CARSTOLOGIE (sin. SPELEO-
LOGIE) - �tiinta care se ocupa cu
studiul sistemului carstic.
CARSTOPLENA - suprafata de
nivelare rezultata in masive calcaroase
�i la a carei geneza au contribuit
esential modelarea carstica.
CARTARE - metoda, specifica
geografiei �i geologiei, care consta
in identificarea pe teren a diferitelor
elemente ale sistemului, localizarea
pe harti � i planuri topografice a
locurilor in care se afla, marcarea
(trecerea) lor pe harti prin areale
(colorate sau ha�urate) �i simboluri
conventionale; este insotita de masuratori,
descrieri detaliate, profile, schite; se
aplica in toate domeniile geografice; de
unde mai
multe tipuri: C. geomorfologica
(identificarea � i marcarea pe harti a
proceselor �i formelor de relief dintr-un
teritoriu insotite de prezentare, profile
�i schite suplimentare, toate in
vederea realizarii de harti
geomorfologice); C. geologica (trecerea
pe hartile topografice la scari mari a
diferitelor elemente de natura
geologica - formatiuni, linii de falie,
puncte de recoltare de probe, directia
�i inclinarea stratelor etc. pentru
intocmirea de harti geologice
morfolitologice, morfostructurale etc.
CARTODIAGRAMA - metoda de
reprezentare complexa a doi sau mai
multi indicatori geomorfologici; pe
o baza cartografica (harta topografica
de pe care se extrag doar elementele ce
sunt necesare: retea de vai, cote
localitati etc.); se trec arealele
caracteristice unui indicator
morfometric iar prin izolinii sau
diagrame valori specifice altora. Servesc
la stabilirea de corelatii.
CARTOGRAFIE - �tiinta geografica
care are ca obiect de studiu
intocmirea planurilor �i hartilor
topografice, folosind diferite sisteme de
proiectie �i metode de reprezentare a
datelor obtinute prin ridicari geodezice,
topografice, fotografice, foto-
grametrice; face trecerea intre
topografie
�i geografie; �i-a dezvoltat directii in
fiecare domeniu geografic �i mai ales
in studiul reliefului.
CARTOGRAFIERE - domeniu al
cartografiei care se ocupa cu realizarea
hartilor geografice tematice, folosindu-
se de o baza (harta) topografica, (de pe
aceasta se iau unele elemente de
nivelment �i planimetrie in raport
de tipul de harta geomorfologica �i
de date rezultate din cartari
(geomorfologice) �i din calcule
(parametrii morfografici �i
morfometrici). Prin cartografierea
geomorfologica se realizeaza harti
(harti cu unitati de relief,
morfografice, morfometrice, morfolito-
structurale, morfodinamice etc.
CARTOGRAMA - metoda carto-
grafica prin care se reprezinta pe harti
un indicator geografic (harta pantelor,
harta densitatii retelei de vai, harta
hipsometrica etc.); pe harti apar
areale (colorate sau ha�urate), izolinii,
valori, caracteristici.
CARTOLOGIE - domeniu al carto-
grafiei care analizeaza �i clasifica (gru-
peaza) hartile, inclusiv evolutia istorica
a acestora; un loc distinct revine
domeniului hartilor privind relieful care
pot fi grupate dupa criterii diferite
(genetic, evolutiv, aplicativ,
morfometric, grad de gene- ralizare
etc.).
CARTOMETRIE - metoda de analiza
in cartografie, in vederea reprezentarii
tuturor valorilor numerice �i
marimilor existente pe o harta
topografica.
CARTOREPRODUCERE - domeniu
al cartografiei care vizeaza
cunoa�terea metodelor, principiilor,
mijloacelor nece- sare reproducerii
topografice a hartilor, planurilor.
CARTOGRAFIE COMPUTERI-
ZATA - realizarea de harti cu
ajutorul calculatorului pe baza unor
programe �i a introducerii in prealabil a
informatiilor de pe harti topografice.
Intre acestea un loc aparte il au hartile
morfometrice.
CASANT - caracteristica pe care o
au rocile de a se sparge, mai ales
cele magmatice, metamorfice dar � i
sedi- mentare (ex. - calcarul) in
conditii de exercitare asupra lor a
unor presiuni mari
�i mai ales a unor variatii mari �i
repetate de natura termica sau ca grad
de umezire. Prin sfaramare rezulta
blocuri, bolovani �i componente mai
mici care sunt colturoase. Raman pe loc
daca se produc pe suprafetele orizontale
sau se deplaseaza gravitational pe
pantele mari.
CASCADA - cadere verticala de
apa care se produce in locul unde albia
raului prezinta praguri (rupturi de panta),
denive- lari bru�te (mai mari de un
metru), datorate in general structurii
geologice diferite sau stratelor cu
duritati deosebite (ex. - Urlatoarea
in Muntii Bucegi, Balea, Capra
�i Serbota in Muntii Fagara�). O parte din
�uvoiul de apa ce cade exercita o
actiune de eroziune intensa la baza
abruptului unde creeaza o ni � a
(marmita) care prin extindere
faciliteaza prabu�irea rocilor de
deasupra. Ca urmare suprafata pragului
se va deplasa amonte de pozitia
anterioara, procesul este cunoscut sub
numele de "retragere regresiva a
cascadei”.
CASPURI DE PLAJA - forme de
relief efemere create pe plaje in
vecinatatea liniei de tarm de catre
valurile de hula; au forma de
semiluna cu concentrarea
elementelor grosiere (pietri�) in centru �i
a nisipului pe brate; cand au
dimensiuni mici se numesc caspeturi.
CATABATIC - vant descendent, cu
un caracter local, ce se produce in
timpul noptii in zonele montane sau la
marginea calotelor glaciare, ca efect
al racirii radiative a suprafetei
terenului (se transmite �i stratelor
inferioare ale aerului); acesta
corespunde brizelor montane
nocturne (vitezele ating in acest caz
chiar 50 m/s); astfel de vanturi precum
Mistralul (sudul Frantei) � i Bora
(pe coasta Dalmatiei, in Croatia)
produc pagube materiale dar �i
procese de coroziune, deflatie.
CATACLISM - rezultat al producerii
unor procese naturale intre care �i
cele geomorfologice desfa�urat pe spatii
intinse, materializat in distrugeri
materiale de amploare, in pierderi de
vieti omene�ti dar care sunt insotite
�i de modificari ale reliefului
(eruptia vulcanului Vezuviu sau recent
Sfanta Elena din Cordilieri a
determinat disparitia a�ezarilor de la
poale, distrugerea amenajarilor
existente, a peisajelor, inlocuirea
configuratiei vulcanului cu una noua
etc.; la fel se ajunge prin inundatii pe
spatii mari, frecvente in Bangladesh,
prin producerea de seisme, unele
insotite de tsunami - Oceanul Indian
�i a razboaielor - recent Irak,
Afganistan).
CATACLINAL (sin. CONCOR-
DANTA) - caracteristica a unei forme
de relief de a se desfa�ura in acela�i
sens cu caderea stratelor dintr-o
structura geologica (o vale
consecventa, o alunecare
consecventa).
CATAGLACIAR - interval care indica
trecerea de la faza glaciara la cea
inter- glaciara, insotita de modificarea
climatului, asociatiilor vegetale, de
schimbarea regimului scurgerii
râurilor, care având debite mai mari, se
adâncesc în luncile create anterior
rezultând terase.
CATARACTA - serii de praguri
perpendiculare pe directia de curgere a
apei dezvoltate pe planuri de falie �i in
podi�uri sau munti din roci dure,
apa cade cu o amplitudine mare sub
forma de cascade. Sunt frecvente in
regiunile tropicale umede (Jguasu,
Victoria) sau temperate (Niagara).
CATASTROFA (sin. DEZASTRU,
CALAMITATE, RISC) - rezultatul
producerii unui fenomen natural cu
durata diferita �i in urma caruia s-au
inregistrat insemnate pierderi materiale
�i de vieti omene�ti dar �i modificari
ale mediului, unele afectand
configuratia locala sau regionala a
reliefului (ex. alunecari de mari
proportii, eruptii vulcanice, incalzirea
globala ce-ar duce la topirea
calotelor glaciare, cre�terea nivelului
oceanic � i acoperirea cu apa a
regiunilor de campie litorala).
CATAZONA - in metamorfismul
regional, zona situata in litosfera
la adancimi de 10-20 km, unde
sunt
temperaturi foarte ridicate �i o
presiune litostatica mare; ca urmare
metamorfozarea este profunda rezultand
roci cu structura cristalina �i textura
masiva (cuartite, gnaise
�i paragnaise, amfibolite etc.). Astfel de
roci impun reliefuri cu pante mari,
creste
�i o rezistenta insemnata la atacul
agentilor externi.
CATENA - lant muntos caracterizat
prin inaltimi mari, asocieri de culmi
inguste
�i lungi desfa�urate pe o directie paralela
�i care frecvent sunt separate de
depresiuni tectonice; exista: C.
submerse (sunt separate de fose)
�i C. în cadrul continentelor (au
rezultat in urma mai multor faze de
mi�cari tectonice, produse intr-o etapa
orogenetica; pot fi incadrate de
depresiuni tectonice sau le pot include);
se diferentiaza dupa varsta �i evolutie
in:
C. vechi (lanturi create de orogenezele
caledonica �i hercinica din paleozoic;
au suferit o puternica nivelare, iar in
neozoic au fost fragmentate tectonic
�i unele reinaltate la peste 500 m,
uneori peste 1000 m; ex: Alpii
Scandinaviei, muntii din Scotia �i
Wales, Muntii Urali, Muntii Appalachi
etc.); C. noi (lanturi formate de
orogeneza alpina; constituie cele mai
intinse sisteme muntoase de pe Glob
- Cordilierii, Anzii, Alpii, Carpatii,
Himalaia etc.).
CAUZALITATE - principiu conform
caruia actiunea diferentiala a unor
agenti morfogenetici dar �i procesele
legate de acestea �i configuratia
formelor de relief nu pot fi explicate
decat prin intelegerea legaturii dintre
ele ce are caracter spatial, cauzal,
temporal �i functional. (Ex. - o
alunecare de teren nu poate fi inteleasa
decat daca se cunoa�te sistemul legaturii
dintre factorii ce le pot provoca �i
impune evolutia).
CAVERNA - gol carstic,
pe�tera.
 CAVITATE - spatiu gol rezultat prin
procese de dizolvare (in roci
solubile, indeosebi calcare), alterare
diferentiata (alveole �i taffoni in roci
�i structuri cu strate neomogene),
eroziune (la baza cascadelor, a
malurilor concave � i a falezelor
inalte), sufoziune (tunele, hrube).
CAZANE - denumire data intr-un
sector ingust din Defileul Dunarii (intre
culmi apartinand muntilor Stirbat - Serbia
�i Ciucaru - Romania) unor excavatii
verticale foarte adanci din albia
fluviului. Sunt marmite cu pozitie
verticala cu dimen- siuni foarte mari
create prin eroziunea exercitata de
curentii verticali dezvoltati de apa
incarcata cu nisip �i pietri� �i care are
infati�area unor vartejuri (Cazanele
Mari, Cazanele Mici).
CADERE DE APA - vezi CASCADA.
CALDARE GLACIARA (sin. CIRC
GLACIAR, ZÃNOAGÃ) - Vale cu profil
transversal in ,, �i lungime mica in
Podi�ul Moldovei �i Campia Romana.
C. glaciara - forma de relief creata de
ghetarii montani prin eroziune, sub
forma unei excavatii circulare,
incadrata de pereti abrupti, la obar�ia
vailor glaciare; exca- vatia este creata
prin presiunea exercitata de masa de
gheata, prin erodarea patului de roca;
corespunde sectorului principal (de
obar�ie) al alimentarii ghetarului.
CAPATANA DE ZAHAR - forma de
relief cu aspect de ,, sau conuri
inalte, suspendate, rezultate din
modelarea rocilor granitice, intr-un
climat tropical cu doua anotimpuri:
unul cald �i uscat care contribuie la
descompunerea rocii granitice
�i altul umed care intensifica alterarea
dar provoaca �i transportul
materialului degradat.
CARARI DE VITE - ansamblu de
trepte pe versantii intens pa �unati
din regiunile de dealuri �i in munti
rezultate prin tasarea (batatorirea)solului
sau a partii
superioare a depozitelor de pe ace�tia;
prin intensificarea procesului �i
combinarea cu spalarea in suprafata se
ajunge in stadii avansate de
degradare a paji �tilor �i
terenurilor.
CÂMP - subunitate de relief din
cadrul unei câmpii ce se distinge prin
anumite caracteristici de evolutie care
se reflecta in peisajul morfologic. Uneori
este inteles ca un interfluviu plat aflat
intre doua vai principale.
CÂMP DE BLOCURI (sin. CÂMP DE
PIETRE, MARE DE PIETRE) - suprafata
intinsa acoperita de blocuri �i
bolovani�uri rezultate prin dezagregare
in loc (pe pante cu valori reduse) sau
prin dezagregare, prabu � ire �i
acumulare la baza unor versanti
stanco�i; sunt prezente in Carpati in
etajul alpin, iar pe Glob, in regiunile
polare, subpolare � i in muntii din
de�erturile tropicale (reguri, hamade).
CÂMP DE DUNE - suprafata intinsa,
cu mase de nisip, unde vantul a creat
un relief specific, alcatuit din dune
� i microdepresiuni interdunare, cu
forma, dimensiuni �i evolutie variate; in
Romania, se intalnesc la Carei, sudul
Olteniei, pe dreapta Buzaului,
Ialomitei etc. Pe Glob, cele mai intinse
C.d. se afla in Sahara �i
Asia Centrala, unde masa de nisip
are grosimi �i extindere foarte mari (se
numesc erguri, kumuri).
CÂMP DE FIRN (NÉVÉ) - suprafata
orizontala sau cvasiorizontala, acoperita
de mase groase de zapada, aflate in
proces de transformare in gheata; sunt
frecvente in regiunile polare, subpolare,
dar �i pe orice suprafata alpina din
vecinatatea limitei zapezilor ve � nice;
constituie sectorul principal de
alimentare a ghetarilor; regional
exercita procese nivale.
CAMP DE GHEATA - suprafete
intinse oceanice �i continentale ocupate
de mase insemnate de gheata ce au o
grosime mare (banchizele din Arctica
�i sudul oceanelor la contactul cu
Antartica dar �i in depresiunile de pe
continentul sudic; suprafete mici sunt
in etajul alpin montan sub forma
ghetarilor de platou. In glaciologie
se numesc eisfjeld �i au rol esential
in �lefuirea reliefului subglaciar.
CÂMP DE LAPIEZURI (sin. LAPIAZ)
- suprafata cvasiorizontala in masivele
�i platourile calcaroase, pe care
lapiezurile au o dezvoltare foarte mare
(ex: la Ponoa- re, Muntii Aninei, in
platourile Ialomitei
�i Muntii Strunga din Bucegi).
CAMP DE LAVA - platou rezultat
din consolidarea lavelor bazice pe
suprafete cvasiorizontale (in Podi�ul
Dekkan - India, ins. Hawaii).
CÂMP MARIN - sectoare de uscat
in vecinatatea tarmului marii care au
rezultat prin procese de acumulare de
nisip, pietri�, cochilii sub forma de
suita de cordoane litorale in
conditiile existentei unei platforme
litorale joase �i extinsa �i a unui aport
insemnat de materiale. Asocieri
paralele de cordoane dau inaltimile cele
mai mari din camp; pe ele se dezvolta
un relief de dune de nisip �i
depresiuni (au lacuri �i sectoare
mla�tinoase). Pe litoralul romanesc
formeaza grindurile marine
dintre bratul Chilia �i complexul Razim.
CÂMP DE NOROI - suprafata
cvasiorizontala, in regiunile polare,
subpolare, unde exista o structura cu
molisol �i pergelisol; in sezonul cald,
prin dezghetarea molisolului
argilos, se dezvolta un peisaj mocirlos
specific.
CÂMP DE PIETRE - vezi CÂMP
DE BLOCURI.
CÂMPIE - tip de unitate
geografica caracterizata morfologic
prin - altitudini frecvent sub 300 m,
fragmentare redusa determinata de 1 -
3 generatii de vai cu adancimi diferite
dar sub 100 m, cu albii prin care
scurgerea apei inregistreaza fluctuatii
insumate (multe seaca o mare parte
din an), interfluvii extinse aproape
netede numite �i câmpuri. Au rezultat
fie în urma proceselor de acumulare fie
prin eroziune dar într-un interval de timp
de sute de milioane de ani. De aici
mai multe subtipuri: fluvio-lacustre (prin
umplerea cu sedimente a unor
lacuri) - ex. Campia Romana;
lacustre - prin mic � orarea suprafetei
lacurilor in urma unor intense procese
de evaporare sau a mic �orarii
debitelor afluentilor provocate de modi-
ficari climatice - ex. In jurul lacului
Ciad, fie prin activitati antropice -
precum folosirea excesiva a apei la
irigatii - ex. In jurul Lacului Aral sau
construirea de diguri
- ex. Lacul Brate�; fluvio-maritime
(de nivel de baza general) - rezultate
prin inchiderea golfurilor prin
cordoane de nisip, expansiunea
spatiilor deltaice in conditiile unei
aluvionari bogate (ex. la tarmul din
nord-estul Marii Negre); maritime -
formate pe spatiul exondat al
platformei continentale impus de mi�cari
epirogenetice pozitive (sunt fa � ii pe
tarmurile in ridicare din jurul
Mediteranei) sau de manifestarea unui
eustatism negativ (ex. Campia din estul
Podi�ului Dobrogei in pleistocen -
fazele glaciare - cand nivelul
marii era mult coborat); piemontane
- realizate prin acumulari aluvio-
proluviale bogate, exercitate pe spatii
intinse aflate la baza unor munti,
dealuri, in conditiile unui climat (mai
ales subtropical) cu precipitatii
torentiale concentrate intr-un sezon;
sunt panze de pietri�uri, nisipuri
suprapuse, ingemanate � i pe
grosimi insemnate (ex. campia din
bazinul Padului in Lombardia); de
glacis aluvio-proluvial
- sunt rezultatul îmbinarii a doua-trei
generatii de conuri de aluviuni la
exteriorul unor dealuri sau munti jo�i
create frecvent de torenti �i rauri cu
scurgere pulsatorie (ex. campia de la
exteriorul Subcarpatilor Vrancei); de
terase - sunt alcatuite dintr-o
succesiune de terase cu dispozitie
mono- laterala (Campia Pite�ti) sau
bilaterala frecvent la ie �irea raurilor
din regiuni inalte; de conuri aluviale
extinse (uneori pentru ca sunt in
sectorul de varsare al raului are
caracter terminal) - au rezultat prin
acumulari de nisipuri, pietri � uri
marunte �i argile la marginea unui
lac, depresiuni sau la confluentele
importante (ex. Campia Aradului,
Campia Prahovei, Campia Buzaului);
de divagare - campii extinse in spatii
joase, netede pe care se acumuleaza
aluviuni pe grosimi mari in care o buna
parte a apei raurilor se pierde; prezinta
albii parasite, uscate, albii prin care
apa circula numai dupa precipitatii sau
permanent cu fluctuatii in timp; le sunt
caracteristice despletirea albiilor �i diflu-
entele (ex. Campia Putnei); de
subsidenta
- sunt legate de regiunile joase, unde
se inregistreaza lasari neotectonice (1 - 5
mm/ an) ce faciliteaza acumularea
accelerata a aluviunilor pe grosimi
importante, albii incadrate de maluri
slab evidentiate de unde posibilitatea
unor revarsari � i inundatii pe spatii
intinse dar �i a mentinerii unui grad
ridicat de inmla�tinire (Campia
Siretului, Campia Cri� urilor, Campia
Some�ului etc.); fluvio-glaciare - create
prin acumularea materialelor carate de
ghetari �i cursurile de apa ce rezulta
din topirea acestora (ex. o mare
parte din Campia germano-
poloneza; unele se numesc sandre;
glaciare - rezultate in urma topirii
calotelor glaciare �i a limbilor
ghetarilor ajunse la baza muntilor (ex.
in republicile baltice); eoliene - formate
prin acumulari de nisip, praf aduse de
catre vant la marginea de�erturilor
sau pe diverse suprafete relativ plane
(ex. campia de la marginea Saharei,
Campia Carei); exista un microrelief
de dune � i depresiuni interdunare);
loessoide (de loess) - campii care la
suprafata au o patura groasa de loess
sau depozite loessoide rezultate
din acumularea prafurilor, nisipului
fin (ex. Baraganul, in nordul Chinei);
de eroziune
- sunt rezultatul manifestarii acestui
proces in timp indelungat (ex. prin
erodare completa in zeci - sute de
milioane de ani a unor munti, podi�uri
- suprafata fiind numita peneplena
sau pediplena prin mecanismul de
pedimentare in conditii de climat
subtropical, savana, semide�ert etc.; prin
abraziune lacustra sau marina ce
conduce la fa�ii netede, joase la marginea
marii sau in jurul lacurilor). Se mai
pot clasifica �i dupa altitudine - joase
�i înalte. CAMPIE ABISALA - unitate
de relief in bazinele oceanice; ocupa
peste 40% din suprafata acestora
desfa� urandu-se la adancimi sub -3000
m; in cuprinsul ei sunt intinse suprafete
relativ plane (alcatuite din curgeri de roci
bazaltice �i din acumularea resturilor
organismelor marine) dominate de creste
�i varfuri de munti vulcanici; in
vecinatatea rifturilor sunt dorsale
fragmentate de falii de transformare iar
in zonele de subductie aliniamente de
fose abisale. (ex. sunt extinse in
Oceanele
Pacific, Atlantic, Indian).
 CAMPIE LITORALA - unitate de
relief in vecinatatea tarmului marilor
care s-a format in holocen printr-un
proces complex de inchidere � i
umplere cu sedimente a golfurilor �i
gurilor de varsare ale raurilor mici, prin
evolutia deltelor. Este o campie de
nivel de baza sau fluvio-lagunara
(ex. Delta �i complexul Razelm-
Sinoe).
CARLIGATURA - termen popular
pentru terenurile accidentate, intens
fragmentate.
CEATAL - termen regional pentru
bifurcare fluviala in Delta Dunarii.
CENTRIFUGA - forta dezvoltata in
urma mi�carii de rotatie a Pamantului;
are drept consecinte deplasarea
corpurilor aflate in mi�care, de la
directia meridiana spre dreapta, in
emisfera nordica, �i spre stanga, in
emisfera sudica.
CENTRIPETA - forta de atractie
spre interiorul Pamantului; variaza
latitudinal
�i altitudinal. Determina deplasare pe
suprafetele inclinate (curgerea apei
raurilor, caderea blocurilor, alunecarile de
teren, curgerile de noroi etc.) structurarea
materiei Pamantului �i greutatea
corpurilor. CENUSA
VULCANICA (sin
TEPHRA) - produse solide din eruptiile
explozive de natura vulcanica care
cuprinde elemente fine (sub 4 mm
diametru) ce sunt impra�tiate la distante
diferite (in functie de puterea
exploziei, dimensiuni, viteza curentilor
de aer etc.) de locul generarii lor �i
acumulate pe uscat (depozite
neconsolidate) sau in bazine lacustre,
marine ca tufuri, cinerite. (Ex. in
alcatuirea vulcanilor Etna, Stromboli,
Vezuviu sau a platourilor vulcanice
din Carpatii Orientali sau in
Depresiunea colinara a Transilvaniei
unde sunt strate formate
(acumulate) in lacurile din mio-
pliocen.
CERC DE PIETRE - forma de
acumulare circulara a unor fragmente
colturoase (gelifracte), datorita
proceselor de sortare �i mi�care a lor
prin inghet- dezghet in molisolul
regiunilor peri- glaciare; se formeaza
pe suprafete plane.
diferentiata (dupa Van Vliet Lanse)
Cercuri de pietre in Quebec
CERC DE NOROI - suprafete
circulare mla�tinoase rezultate in sezonul
cald in regiunile periglaciare ca urmare
a dezghetului unui molisol neomogen
ca grad de umiditate.
CHAPADA - culme sau platou
impadurit in cadrul savanei sud-
americane (Brazilia).
CHEIE - vale ingusta, cu versanti
povarniti �i surplombati, adancita in
mase de roci dure (de regula, calcare),
avand fundul integral ocupat de apa
(ex: Cheile Rametilor (Muntii Trascau),
Cheile Nerei, Cheile Bicazului - in
calcare - �i Cheile Arge�ului - in
cristalin); pot fi �i sectoare din defilee
intre portiuni de bazinete
depresionare (ex. Defileul Dunarii).
CHIMERICE - mi�cari tectonice cu
caracter orogenetic produse in doua
faze (Triasic �i Jurasic) ce au impus
stilul
tectonic din Dobrogea de Nord (unitatea identice ca durata, amplitudine, rezultate
Tulcea). etc., intrucat �i baza de pornire �i
CHINOOK - vant de tip foehn, in Muntii Stanco � i (America conditiile geneticeprovoaca
de Nord); se modifica
treceri de la la situatii de vreme ca
rapide
CHOROGRAPHIE - denumire antica pentru �tiinta care se ocupa cuunul la altul
descrierea (de aici
regiunilor termenul
geografice, de in care se acorda ins
prezentare
CHOTT ( sin. $OT) - microdepresiune in de�erturile din nordul Africiievolutie ciclica).
(Algeria, Tunisia) in care sunt cantonate lacuri cu apa sara
CICLOGRAMA - reprezentare a valorilor calculate pentru CICLUL i n di c a t oEROZIUNII NORMALE
r i geomorfologici prin sectoare de cerc.
- vezi CICLU MORFOGENETIC
CICLU - interval de timp in care se realizeaza evolutia unui proces, relief �i in cadrul caruia se pot separa stadii (faze) incip
CICLU
�i foarte indelungat la cele extinse (un munte). In ultima situatie evolutia EOLIAN - interval de timp
generala
�i completa se infaptuie�te in mai multe cicluri care se succed dar incarecare prin procese dominant eoliene
nu sunt
rezulta o nivelare generalizata a
reliefului (este specific regiunilor
de�ertice unde acestea se asociaza insa
�i cu �iroirea, prabu�irile etc.).
CICLU GELIVAL - succesiunea de
procese de inghet � i dezghet. Pentru
morfologia periglaciara prezinta impor-
tanta trecerile brusce de la ingheturi
puter- nice la dezgheturi la intervale
scurte de timp (diurn), urmarea fiind
spargerea rocilor �i formarea de
grohoti�uri �i pante abrupte.
CICLUL DE SEDIMENTARE -
interval de timp geologic în care se
produce acumularea depozitelor într-un
bazin de sedimentare; începutul
corespunde unei transgresiuni, iar
finalul, unei regresiuni; in evolutia
generala a marilor bazine de
sedimentare se separa mai multe
C.s., limita dintre ele fiind marcata prin
discon- tinuitati stratigrafice; analiza
formatiunilor sedimentate conduce la
concluzii refe- ritoare la caracteristicile
modelarii usca- tului dar �i a
proceselor din bazinele de
sedimentare.
CICLU MORFOGENETIC (sin. C.
DAVISIAN; C. GEOMORFOLOGIC
ÎNDELUNGAT, C. DE EROZIUNE; C.
EROZIUNII NORMALE) - teorie
formulata de geomorfologul american
W.M. Davis la sfar � itul sec. XIX
prin aplicarea principiilor �i legilor
evolutioniste la relief. In acest sens in
cadrul unui ciclu cu desfa�urare in
timp pe mai multe zeci sau sute de
milioane de ani in evolutia unui relief
major se pot separa trei faze care se
disting prin dominarea anumitor
procese
in urma actiunii carora rezulta tot morfogenetice au fost
atatea configuratii distincte ale acestuia
(faza de tinerete - procesele dominante
la inceput sunt cele tectonice care
genereaza munti inalti pentru ca odata
cu incetarea acestora sa se afirme
eroziunea lineara care ii
fragmenteaza puternic; faza de
maturitate
- eroziunea apelor curgatoare reduce
inaltimile �i rotunje�te formele care
capata infati�area de dealuri sau munti
jo�i; faza de batranete cand relieful este
redus prin eroziune la o campie
numita peneplena). Deci procesul
dominant pe tot parcursul ciclului
evolutiv este eroziunea impusa de apele
curgatoare (de aici �i denumirea) �i
intrucat raurile sunt prezente
pretutindeni (in toate zonele
climatice ale Terrei) actiunea
acestora este considerata ca
,,normala" (eroziune normala). Teoria
este completata cu modele de evolutie
valabile
�i in alte situatii care au caracter
spatial limitat (ciclul evolutiei
masivelor calca- roase, ciclul evolutiei
regiunilor cu ghetari, ciclul evolutiei
regiunilor de�ertice etc.). Importanta
este �i conceperea succedarii in timp,
pentru aceea�i regiune, a mai multor
cicluri de nivelari separate de faze in
care mi � carile tectonice au revenit
ridicand la altitudini mari peneplena
creata anterior. Ca urmare intr-un sistem
muntos pot fi identificate urmele
unor nivelari complete sau aproape
complete din mai multe cicluri care s-au
succedat. De aici �i termenul de
evolutie generala policiclica. Astfel de
situatii se produc in intervale de sute
de milioane de ani cand �i conditiile
(mai ales climatice) care faciliteaza
nive- larea se pot modifica impunand
succesiuni de grupari de agenti �i
procese. De aici �i termenul de
succesiune evolutiva poligenetica i
policiclica. (Ex. in Carpati exista
suprafetele de nivelare care au fost
dobandite in mai multe cicluri ce s-
au succedat din cretacicul superior �i
pana in prezent iar sistemele
legate de climate - tropical
umed, subtropical, temperat etc.).
CICLU OROGENETIC
(GEO-
TECTONIC) - interval mare de timp
în care geneza marilor forme de
relief este legata de actiunea
dominanta a factorilor
�i proceselor tectonice impuse de
dinamica placilor cu dimensiuni
variabile. Ciocnirea acestora conduce
la o succesiune de actiuni
(metamorfozarea rocilor preexistente
in placi � i deasupra lor,
magmatism � i vulcanism, cutari
insotite de formarea de structuri, de
creste submerse, cordiliere separate
de depresiuni tectonice etc.) pe
masura consumarii energiei
tectonice �i generarea unui sistem
orogenetic emers (ansamblu
muntos) frecvent in mai multe faze
tectono-structurale (ex. Carpatii au
rezultat in ciclul geotectonic alpin
care se desfa�oara din perioada
cretacica �i in toata era neozoica,
sistemul orostructural fiind dobandit
treptat prin manifestarea fazelor
tectonice austrica, laramica, savica, stirica,
atica, rhodanica, valaha).
CICLU CARSTIC - model al
evolutiei masivelor alcatuite din calcare
imaginat de
W.M. Davis in cadrul caruia separa o
faza de tinerete (individualizarea
exocarstului
�i conturarea circulatiei apei in
masivul calcaros), una de maturitate
(impunerea endocarstului ce
cuprinde masivul in intregime cu
apogeul exocarstului), una de batranete
(apogeul evolutiei endocarstice insotit de
prabu�irea plafoanelor cavitatilor
�i revenirea la un drenaj de
suprafata printre martori calcaro �i)
incheiata cu realizarea unei campii de
nivelare carstica (carstoplena). Poate fi
parcurs intr-un interval evolutiv de
durata �i in conditii care permit o
carstificare accelerata (ex. carstul cu
pinakle).
CIMENT - element de legatura
in cadrul rocilor sedimentare detritice
de tipul gresiilor, conglomeratelor,
breciilor etc.; in
functie de continut, poate fi de
natura calcaroasa, silicioasa etc. �i
poate influenta prin proprietati atat
unele procese (ex. - dizolvarea pe
cele calcaroase) cat � i formele de
relief produse prin eroziune
diferentiala impusa de gradul de
rezistenta diferit al componentelor �i
cimentului.(Ex.
- alveole, �anturi, proeminente).
CINERIT (sin. TUF VULCANIC) -
roca rezultata din cimentarea unor
elemente fine (cenu�e) rezultate in
urma eruptiilor vulcanice. Deseori
stratele sunt bine cimentate � i opun
o rezistenta insemnata la eroziune in
raport cu cele limitrofe. Ca urmare
rezulta forme de relief rezidual produse
de eroziunea diferentiala. CIOACA -
termen regional acordat martorilor de
eroziune proeminenti din zonele de
munte sau de deal (de regula, in
Banat �i Oltenia).
CIRC DE ALUNCECARE (sin.
RAPA DE ALUNECARE) - locul de
desprinderea masei alunecate care are
forma semicirculara �i panta abrupta;
sub el se afla o microdepresiune
inchisa de pamant; se intalnesc
frecvent la alunecarile rotationale.
CIRC GLACIAR (sin. CALDARE
GLACIARA) - microdepresiune incadrata
in cea mai mare parte de culmi
montane; in ea se formeaza ghetarul
care poate ramane suspendat sau se
continua prin limba de gheata ce
coboara pe valea glaciara.
CIRC NIVAL - sectorul de la
obar�ia unor culoare de avalan�e; are
dimensiuni mari cand se dezvolta in
bazinul superior al unor vai torentiale
(sunt frecvente in Carpati la altitudini
mai mari de 2000 m).
CIRCUMPACIFICA - termen folosit
pentru a mentiona arealul de raspandire a
vulcanilor �i centrelor cu
seismicitate accentuata (pe
marginile Oceanului
Pacific).
CIUCEAVA - termen regional cu
referinta la culmi calcaroase inguste, cu
versanti abrupti, sectionati transversal de
numeroase vai torentiale (Ciucevele
Cernei).
CIUPERCA - denumire pentru unele
forme de relief rezultate pe varfuri sau
pe versantii sectionati in structuri
tabulare, monoclinale, aglomerate
vulcanice etc., unde exista o alternanta
de strate de roci care opun rezistenta
deosebita la atacul agentilor externi;
� iroirea, inghetul, dezghetul, vantul,
spalarea in suprafata etc. actioneaza
diferentiat pe strate de roci vecine
�i, ca urmare, la unele, capetele vor
ramane in evidenta (polite), iar la altele
se vor retrage (surplombe); in final
rezulta aceste forme bizare care
amintesc de ciupercile vegetale (un
picior �i o palarie). Ex: in Muntii
Bucegi, Ciuca�, Caliman, Ceahlau.
CIUROAIE - termen regional (Vâl-
cea), pentru desemnarea procesului de
deplasare a fragmentelor de roca pe
versantii alcatuiti din depozite
nisipoase, slab cimentate sau
necimentate atat la ploi (prin �iroire), cat
�i in intervale uscate (prin naruire).
CLAIE - varf izolat cu aspect pira-
midal, uneori rotunjit, care domina un
interfluviu ascutit, in muntii inalti; ex:
Claia Paltinul (Muntii Fagara� ), Claia
Mare �i Claita (Muntii Bucegi);
constituie o forma de relief rezidual.
CLASIFICARE - actiune de grupare
�i ordonare a componentelor in
sisteme geografice, a proceselor �i
formelor de la nivelul fiecarui inveli�
sau a unitatilor geografice, in baza
unor criterii specifice (genetice,
functionale, cronologice etc.);
categoriile separate poarta denumiri
precum grupa, subgrupa, genuri �i mai
ales tipuri etc.
 CLASIFICARE GEOMORFOLO-
GICA - grupari dupa criterii genetice,
morfometrice, morfografice, evolutive
ale formelor de relief, sau genetice �i
evolutive pentru procese; stau la baza
tipizarii sau regionarii; importanta este
clasificarea formelor dupa agenti �i
marime - forme de ordinul I sau tectonice
(continentele �i bazinele oceanice),
forme de ordinul II sau tectonostructurale
(munti, podi � uri, dealuri, campii,
platforma continentala, taluzul,
campiile abisale, fosele) �i forme de
ordinul III sau sculpturale (un ansamblu
ierarhizat pe agenti externi, procese,
marime, evolutie).
CLASTIC - proces de distrugere
mecanica a rocilor (dezagregare) � i
rezultatele producerii lui (sfaramaturi
colturoase care raman pe loc, cad
gravi- tational sau sunt transportate de
catre un agent); roci C. - grohoti�uri,
bolovani�uri, pietri�uri etc.
CLABUCET - denumire regionala
pentru un tip de culmi sau de munti,
cu altitudini mijlocii (1000-1400
m), interfluvii netede sau rotunjite, cu
versanti impaduriti �i poieni la partea
superioara (ex: Clabucetele
Predealului).
CLEIONAJE - sistem de barare
a in desfa-
�anturilor de �iroire, oga�elor �i torentilor
prin folosirea de pari, taru�i infipti pe
aliniamente transversale pe directia
aces- tora �i care sunt legati printr-o
impletitura stransa de ramuri subtiri.
Scopul este slabirea eroziunii lineare
prin mic�orarea pantei de scurgere a
apei in urma acu- mularii de materiale
in spatele obstacolelor realizate.
CLIMA - sistem definit de
media multianuala a valorilor
elementelor meteorologice
(temperatura, precipitatii, umiditate,
nebulozitate, vant etc.) intr-o anumita
regiune, loc; este conditionata de
repartitia radiatiei solare; circulatia ma-
selor de aer �i mai multi factori
fizico- geografici (repartitia inegala a
suprafetelor oceanice �i de uscat,
desfa � urarea in suprafata � i pe
verticala a catenelor muntoase,
repartitia �i tipurile de vegetatie, ghetari,
lacuri, folosinte ale terenurilor etc.)
� i economico-geografici (activitati
industriale, agricole, de circulatie etc.);
constituie unul dintre componentii
principali ai mediului geografic,
care impune un sistem de legaturi
complexe, ce asigura schimburile
principale de materie
� i energie, conditionand evolutia
� i specificul peisajelor regionale,
locale; global, se disting mai multe
tipuri � i subtipuri de clima cu
desfa�urare: zonala (ecuatorial, tropical,
temperat, polar etc.), regionala (climat
oceanic, continental, de tranzitie; de
munte, de deal �i de campie)
�i locala (topoclimate), specifice
unor areale limitate � i relativ
omogene. Principalele climate ale
Globului sunt: ecuatorial,
subecuatorial, tropical uscat,
subtropical, temperat, subpolar, polar.
Fiecare dintre acestea au specific
un morfosistem in care se asociaza
agenti morfogenetici cu rol esential
�urarea proceselor �i generarea formelor
de relief cu reflectare directa in
peisaje caracteristice.
CLIMAT - ansamblul unor stari ale
caracteristicilor meteorologice (tempe-
ratura, precipitatii, umiditatea aerului,
gradul de insorire, vant) dintr-un
anumit loc �i dintr-o perioada bine
definita cu implicare directa in
morfogeneza zonala �i regionala (ex. -
climat rece polar, subpolar, alpin etc.
in morfogeneza glaciara �i
periglaciara etc.).
CLIMAT ECUATORIAL - se
desfa�oara pe continente, in medie pana
la 5° latitudine in fiecare emisfera,
dar regional se extinde pana la 10° (în
bazinele fluviilor Amazon �i Congo,
Indonezia, Filipine, Malaysia); radiatie
totala de 160
kcal/cm2/an; temperaturi medii lunare între
25° �i 28° C amplitudini termice
mici; umezeala relativa a aerului
ridicata - 80-85% �i constanta;
convectie termica intensa care
impune o nebulozitate deosebita
(accentuata dupa-amiaza); cantitati
mari de precipitatii (in jur de 2000 mm)
care se produc zilnic, adesea sub
forma de aversa; calme ecuatoriale;
un climat cald �i umed, relativ
omogen pe uscat �i apa; diferentieri
regionale impuse de relieful muntos,
curentii oceanici reci; este favorabil
alterarii chimice, crearii scoartelor de
alterare de tip lateritic �i allitic.
CLIMAT GLACIAR - specific
marilor intinderi de gheata din
regiunile polare sau de pe crestele
alpine deasupra limitei zapezilor
ve�nice; paleoclimat specific in unele
faze din pleistocen; favorabil
modelarii glaciare �i periglaciare care
impun forme specifice.
CLIMAT POLAR - la latitudini mai
mari de 66°, incluzând marginile conti-
nentelor nordice, arhipelagurile polare,
Antarctida etc.; se dezvolta doua vaste
arii de presiune maxima (polare);
zapada �i gheata sunt permanente;
bilant radiativ negativ in toate lunile;
temperaturi medii negative care iarna
coboara la - 30°-40° C; precipitatii de
100 mm sub forma de zapada;
subtipuri: C.p. moderat (la peri- ferie;
temperaturi mai ridicate vara; pana la
200 mm precipitatii); C.p. excesiv
(Antarctica, Groenlanda;
temperaturi foarte scazute -89,2° la
statia Vostok, in 1983 �i cca. 50 mm
precipitatii) cu mase de gheata care
impun procese de eroziune, transport
�i acumulari glaciare dar � i
realizarea unei forme de relief
rezidual (nunatakuri).
CLIMAT SUBECUATORIAL - se
desfa�oara in ambele emisfere in medie
in latitudine intre 5° �i 12° C (Podi�ul
Guya-
nelor, Venezuela, Podi�ul Braziliei;
doua fa�ii late in Africa, India,
Indonezia etc.); doua sezoane - cald �i
uscat �i cald �i umed, cu nebulozitate
ridicata, impuse de prezenta
alizeelor iarna �i a calmelor
ecuatoriale vara; radiatie globala in jur
de 150 kcal/cm 2 , repartizata diferit
pe sezoane; temperaturi medii in lunile
de vara de peste 25° C �i in cele de
iarna 20°-25° C; precipitatii anuale de
1000-1500 mm, frecvent in sezonul
cald �i umed; are ca subtipuri: C.s.
musonic (veri foarte umede
�i ierni uscate ce dau alterari intense
�i forme de relief de tipul capatanilor de
zahar
� i scoarte de alterare de tip lateritic
pedimente); C.s. de tranzitie (pana la
20° C latitudine, spre cel tropical uscat,
�i spre cel ecuatorial de la 5°-8° C) cu
depozite �i forme de relief ce au ca
specific alterarea, dezagreagarea,
pluviodenudarea; tipice sunt
pedimentele, inselbergurile etc.
CLIMAT SUBPOLAR - de o parte
�i de alta cercurilor polare; bilant
radiativ negativ in sezonul rece �i
pozitiv in cel cald; 6-7 luni cu
temperaturi medii sub 0° C; amplitudini
termice anuale mari, precipitatii sub
500 mm; subtipuri: (a) C.s. oceanic -
mase de aer maritim polar,
faciliteaza un regim termic moderat, cu
veri de 8°-10° C �i ierni de -5° C;
precipitatii in jur de 500 mm ce dau
strat de zapada gros; precumpanesc
formele de relief legate de procesele
fluviatile �i periglaciare; (b) C.s.
continental - cu ierni lungi, reci, cu
temperaturi medii de la -20°-45° C,
minime absolute la -70° C, veri
racoroase in care maxima absoluta
depa�e�te rar 25° C; precipitatii 300
mm, nebulozitate mica, ger puternic ce
favorizeaza permafrostul; relief
periglaciar tipic.
CLIMAT SUBTROPICAL - la lati-
tudini de 30°-40° C, in sudul S.U.A.,
in nord-estul Mexicului, in jurul
Marii Mediterane, in China de sud �i
sud-est, in
sudul Coreei, in sudul Japoniei etc.;
doua sezoane impuse de circulatia
alizeelor (vara) � i a vanturilor de
vest (iarna); radiatia globala 100-
120 kcal/cm 2/an; subtipuri: C.s.
mediteranean (Marea Mediterana �i
California; Africa de Sud etc.) - ierni
blânde cu temperaturi medii de 10°-12°
C �i ploi bogate, precipitatii medii
anuale de 600-1000 mm; veri calde cu
temperaturi medii de 25°-27°C,
precipitatii putine, timp senin �i
secetos; contrastele termice cresc spre
interiorul continentului;
morfodinamica va fi o imbinare intre
pedimentare �i fluviatie; C.s. continental
- in interiorul continentelor (Marele
Bazin Colorado, Podi�ul Preriilor,
Pampasul argentinian, Anatolia etc.);
ierni reci, uscate �i veri foarte calde cu
amplitu- dini termice diurne ridicate,
cca. 500 mm, precipitatii frecvent in
iarna; ariditatea cre�te in
depresiunile bine inchise �i in spatele
lanturilor de munti; sistemul de
modelare va avea caracter complex
cu procese legate de torentialitate,
actiunea vantului �i dezagregare; C.s.
din estul continentelor (Asia, America
de Nord, pana la 40° latitudine); veri
cu temperaturi medii de 25°-30° C,
umiditate relativa de 80%,
nebulozitate �i precipitatii bogate;
iarna, temperaturi coborate care provoaca
ingheturi, precipitatii reduse, adesea
zapada; morfodinamica va fi legata
de procesele fluviatile, alunecari,
torenti; C.s. montan - expunerea in
raport cu directia maselor de aer
impune diferente importante in
cantitatile de precipitatii cazute �i in
procesele de modelare.
CLIMAT TEMPERAT - specific la
latitudinea de 40°-60°, cuprinzand
intinse suprafete de uscat in emisfera
nordica; radiatia globala scade spre
latitudinile mari de la 120 la 60
kcal/cm2/an; bilant radiativ scazut (20-
40 kcal/cm 2/an), circulatia
dominanta este vestica, evolutia vremii
fiind dependenta de activitatea ciclonala
foarte activa; subtipuri: C.t. oceanic -
pe oceane �i in partile continentale
limitrofe; pe tarmurile vestice, frecventa
maselor oceanice face ca in lunile
de iarna temperaturile medii sa fie cu
putin peste 0° C, iar vara între 10°-18° C,
precipitatii bogate, 600 mm,
distribuite relativ uniform,
nebulozitate ridicata, ceata
frecventa; pe tarmurile estice circulatia
diferita sezonier face ca vara, cand
sunt frecvente masele oceanice, sa
cada precipitatii bogate, iar
temperaturile sa fie moderate, iar iarna,
cu mase continentale reci, sa prezinte
temperaturi scazute �i cantitati de
zapada reduse; procesele fluviatile,
torentii, alterarea �i alunecarile de
teren au rol esential in evolutia
reliefului; C.t. continental (America de
Nord, estul Europei, Asia); veri calde
uscate �i ierni reci, geroase;
precipitatii reduse; secete de durata;
in functie de departarea de ocean, se
diferentiaza: C.t. continental de tranzitie -
unde se mai simte influenta maselor
oceanice; veri calde cu temperaturi
medii lunare 20°-28° C, ploi sub
forma de aversa; ierni reci cu
temperaturi lunare 0°-15° C, zapezi,
geruri;
C.t. continental propriu-zis - pe cea mai
mare parte din suprafata continentala;
aici, iarna se dezvolta arii
anticiclonale ce mentin temperaturi
foarte scazute �i strat de zapada
permanent; vara sunt prezente mase
de aer polar, de unde caracterul
racoros cu precipitatii, se produc
amplitudini foarte mari; procesele
fluviale au fluctuatii importante
sezonier; dezagregari �i
torentialitate; C.t. continental excesiv -
in Asia Centrala �i in podi�urile
dintre ramurile Cordilierilor; izolarea
�i distanta mare fata de ocean
inlatura influentele oceanice, iernile au
temperaturi medii de -5° -15° C iar
verile
de +20° C +25° C, extremele termice pot
fi de +45° C, -40° C; precipitatii sub
200 mm distribuite neuniform; sunt
regiuni de de�ert cu procese de
pluviodenudare rara dar active, activitatea
intensa a vantului �i dezagregari; C.t.
continental al muntilor fnalti - scaderea
valorilor de temperatura
�i cre�terea precipitatiilor in raport
de altitudine; limita zapezilor
ve� nice la 2500-3000 m; diferente
intre regiunile expuse �i cele
adapostite, in raport cu directia
maselor de aer; etajarea actiunii
agentilor morfogenetici �i a formelor de
relief rezultate.
CLIMATOGEN - caracteristica pe
care relieful prin altitudine �i
desfa�urare constituie un insemnat
factor regional in diferentierea
nuantarilor climatice pe spatii mai mult
sau mai putin extinse care la randul
lor se reflecta in peisaje �i in regimul
de modelare morfogenetica (ex. -
dezvoltarea Carpatilor de la 600 m la
2544 m - in Romania - impune etaje
climatice iar desfa�urarea in teritoriu
distingerea mai multor nuantari
climatice: oceanice in vest,
submediteranene in sud-vest,
continentale in est etc. toate cu
reflectare in specificul distinct al
evolutiei modelarii actuale a subtropicale etc., fiecare cu anumite
reliefului).
CLIMATUL TROPICAL USCAT -
in spatiul de actiune permanenta
a alizeelor; corespunde de�erturilor
Sahara, Kalahari, din Arabia, Iran,
Pakistan, India, Australia, Mexic etc.;
radiatia globala 160-200 kcal/cm2/an,
cu valori maxime la solstitiu; bilant
caloric redus deasupra de�erturilor 60-
80 kcal/cm2/an �i mai mare in spatiul
oceanic - peste 100 kcal/cm2/an;
temperaturi medii lunare între 10-15°C
(iarna) �i 30-35°C (vara);
amplitudini termice diurne mari (60-
70°C pe nisip); precipitatii sub 200
mm (local sub 100 mm) care cad in
regim torential, la intervale
neregulate; umiditatea relativa a
aerului
extrem de redusa (20-50%); secete lungi
�i nebulozitate foarte mica; subtipuri:
C.t.u. excesiv - precipitatii sub 100
mm, in centrul de�erturilor dar �i in
vecinatatea tarmurilor unde sunt
curenti de apa reci;
C.t.u. oceanic - mai umed datorita
inaintarii maselor de aer oceanic; C.t.u.
semiarid - la trecerea spre latitudini
mai mari, 200-500 mm precipitatii;
C.t.u. montan - Anzi, Mexic - in
raport de altitudine, scaderea
temperaturii �i cre�- terea
precipitatiilor. Sunt caracteristici ca
agenti - variatiile termice mari, vantul
�i ploile torentiale rare dar extrem de
agre- sive; rezulta forme legate de
dezagregare, prabu�iri, �iroire, eolizatie.
CLIMOGRAMA (CLIMATOGRA-
MA) - reprezentare grafica complexa
(tip Peguy, Peltier, Walter-Lieth) care
indica particularitatile climatice ale unui
anumit teritoriu prin raportare la datele
inregistrate la statii meteorologice); pe ele
se pot separa intervale cu un anumit
specific de natura morfoclimatica ce
se concretizeaza in actiuni rezultate
din asocieri de agenti, procese �i
reflectare în formele rezultate (ex. - pe
diagrama Peguy se pot diferentia luni
cu specific glacio-nival, gelivale
uscate, temperat umede sau uscate,
caracteristici morfodinamice.
CLINOMETRU - instrument utilizat
în stabilirea unghiurilor pantelor de
versant.
CLIPA (KLIPPA, OLISTOLIT) - bloc
de dimensiuni mari, inclus intr-o masa
de roci de alta natura (ex. - C.
calcaroase prezente in fli� marno-
grezos). Prin scoaterea la zi de catre
eroziune, ele apar ca martori de
eroziune cu o fizionomie aparte. (pe
Valea Ampoiului, Piatra Teiului de pe
Bistrita).
CLISURA (sin. CAZANE) - denumire
regionala acordata unui sector ingust
�i adanc de vale (ex. in Defileului
Dunarii).
 CLITTER (TORR) - câmp de blocuri
granitice rezultate din dezagregarea
completa a unor varfuri (toruri) in
Anglia. CLIVAJ - caracteristica a unor
minerale sau roci (metamorfice) de a se
desface pe anumite planuri ce
corespund unor suprafete de minima
rezistenta. Actiunea
este evidenta la dezagregari �i alterari.
CLUSE - sector de vale foarte
ingust (uneori chei) realizat de rauri la
traversarea unui anticlinal format din
roci cu rezistenta mare la eroziuni.
Poate avea caracter epigenetic
(directia de curgere a fost impusa de
o alta structura (monoclinala care
acopera anticlinalul) sau antecedenta
(adancirea s-a realizat concomitent cu
ridicarea neotectonica a unitatii
geografice in care este cuprins
anticlinalul) (ex. in Muntii Jura; in
Subcarpati).
CLUSTERITE (sin. STILOLITE,
MACAROANE) - microforma
endocarstica foarte alungita.
COAMA - partea superioara
u � or boltita a unei culmi deluroase sau
de munte. COASTA - Denumire
regionala pentru forma de relief
structural (de tip frunte de cuesta)
(similar cuesta). In unele opinii coasta
este similara cu formele de relief din fa ia
litorala de la contactul uscatului cu
marea iar dupa altele un sector de
tranzit de la unitatile de podi sau de
campie la taluzul continental (ar
ingloba campiile litorale, platforma
continentala care a fost in pliocen -
cuaternar supus unei evolutii
dominant maritima).
COCIOC - ochiuri de apa in
sectoarle mai adanci din meandrele
parasite.
COCKPIT KARST - tip de relief
carstic ce se dezvolta in zonele calde
�i umede (temperaturi de cca 20° C �i
unde rezulta din descompunerea
materiei organice cantitati mari de
acizi); ii sunt specifice prezenta unor
depresiuni cu fundul cvasiorizontal ce
intra in contact cu interfluvii taiate de
vai.
COD - sistem care cuprinde
semne, semnale, simboluri, reguli de
folosire �i de transmitere a unor
informatii despre elementele de mediu
intre care �i de relief. COEFICIENT
MORFOLOGIC -
valoare care exprima marimea relativa a
unui factor morfodinamic, proces,
stadiu de evolutie al unei forme de
relief. Rezulta prin raportarea unor
masuratori realizate pe teren (ex. -
pentru aprecierea gradului de uzura al
componentelor dintr-un depozit aluvial se
calculeaza aplatizarea, rotunjirea
�i asimetria acestor valori care se
deduc prin introducerea valorilor unor
elemente masurate pe teren sau de
pe hartile topografice (gradul de
fragmentare prin raportarea energiei �i
desimii fragmentarii). COEFICIENT DE
ABSORBTIE -
indice care exprima capacitatea de
absorbtie a apei de catre roci; este
definit ca raport intre masa de apa
retinuta de o proba de roca in stare
naturala �i masa aceleia�i roci uscata
la 105° C (în procente). COEFICIENT
DE FISURATIE -
raport intre volumul fisurilor dintr-o roca
�i cel al rocii; de el direct depinde
circulatia apei �i indirect intensitatea
proceselor de dezagregare, alterare
chimica, dizolvare �i alte actiuni
mecanice ale agentilor
morfogenetici.
COEFICIENT DE INFILTRATIE -
cantitatea de apa care se infiltreaza
intr-o roca, pe o unitate de suprafata,
intr-un anumit timp. Este important in
aprecierea potentialului versantilor
pentru procesele de alunecare, �iroire,
torentialitate etc.
COEFICIENT DE INMAGAZI-
NARE A PRECIPITATIILOR - raportul
dintre cantitatea de apa existenta intr-
un depozit, sol �i valoarea
precipitatiilor cazute intr-o perioada
de timp.
COEFICIENT DE RAMIFICARE
(DESPLETIRE) A RÂURILOR (Kr) -
reprezinta raportul intre suma lungimii
tuturor bratelor din albia unui rau �i cea
a cursului principal (Kr = b1 + b2 + b3 +
...+ bn /BP); când Kr > 2, se impune
dragarea bratului principal.
Important pentru aprecierea
intensitatii acumularilor in albie.
COEFICIENT DE SCURGERE -
pe
versanti raportul dintre cantitatea de
apa care se scurge la suprafata
terenului (solului) �i cea a catastrofala a vulcanilor Krakatoa �i
precipitatiilor cazute (are insemnatate
pentru pluviodenudare); pentru un
organism fluviatil se refera la raportul
dintre cantitatea de apa scursa pe rau �i
cea a precipitatiilor cazute in bazin,
intr-un interval de timp (important
pentru aprecierea intensitatii �i locului
proceselor fluviale pe diferite sectoare
ale raului).
COEFICIENTUL DE ASIMETRIE
A BAZINULUI HIDROGRAFIC -
element morfometric exprimat prin
raportul dintre dublul diferentei suprafetei
versantilor (stang, drept) �i suprafata
totala a bazinului.
COEFIECIENTUL DE SINUOZI-
TATE (MEANDRE) A RÂURILOR
(KS) - reprezinta raportul intre lungimea
in linie sinuoasa albiei raului (LS)
� i lungimea in linie dreapta a ei
(Ld); KS = LS/Ld; totdeauna KS > 1;
indica stadiul evolutiei meandrelor.
COEZIUNE - unitatea care exista
intre componentele unui sistem
morfologic (factori genetici, agenti,
procese, formele rezultate) datorate
complexului de legaturi ce se stabilesc
intre acestea spatial �i in timp �i care
se reflecta in peisaje reliefo- gene (ex. -
sistem carstic - definit de prezenta
calcarelor, a circulatiei apei, a
proceselor de dizolvare, precipitare, prabu-
�ire �i a unei multitudini de forme endo
�i exocarstice in conditiile climatice
diferite de�i sistemul este asemanator
�i unitar, exista deosebiri de evolutie
care se reflecta in peisaje variate.
COLAPS - moment care semnifica
finalul unei evolutii intrerupta brusc
natural sau antropic �i care este urmat
de na�terea unui sistem nou. (ex.
construirea unui baraj pe o vale in
spatele caruia rezulta un lac care
conduce la modificarea locala a
sistemului; ruperea barajului de pe Tazlau
insotit de o golire rapida a lacului Belci
cu toata suita de procese; eruptia
Santorin ce-au cauzat distrugerea in
mare masura a insulelor respective).
COLECTOR - termen folosit pentru a
desemna râul principal care aduna,
colecteaza toate apele dintr-un bazin
hidrografic. Ex: Oltul, Arge�ul,
Mure�ul etc. El constituie �i nivelul de
baza regional care influenteaza evolutia
proceselor de albie de pe afluenti.
COLINA - culme alungita, incadrata
de versanti convec�i �i care coboara
altimetric treptat spre punctul de unire
a raurilor ce-o incadreaza (Colinele
Tutovei). Pot fi �i dealuri piemontane.
COLIZIUNE - termen folosit in
teoria tectonicii globale � i care se
refera la procesul de ,, dintre doua
placi care se deplaseaza din sensuri
opuse in zonele de subductie (una
oceanica �i alta continentala - tip
andin; amandoua oceanice - tip
insular pacific; amandoua continentale
- tip himalaian). In urma acestui
proces rezulta pe de o parte
subductia �i consumarea unei placi iar
pe de alta mi�cari de cutare �i
inaltare ce creeaza munti, produc eruptii
vulcanice �i seisme (ex. ciocnirea
dintre mezoplaca indiana � i placa
asiatica a condus la generarea lantului
muntilor Himalaya..
COLOANA - forma de relief
alungita, cu pozitie verticala; in pe�teri
a rezultat din unirea unei stalagmite cu o
stalactita sau a unei stalactite care a
atins podeaua; pe versantii cu panta
mare sau pe varfurile la care stratele au
o pozitie aproape verticala,
dezagregarea, alterarea, � iroirea � i
pluviodenudarea deta�eaza in timp
coloane circulare, prismatice, cu
inaltimi de zeci de metri. Ex: Muntii
Bucegi, Ciuca � , Ceahlau (in
conglomerate) in Muntii Metaliferi,
coloanele de bazalt de la Detunate,
sau in Muntii Per�ani la Raco�; pe timp
scurt pot sa apara �i pe versantii
formati din loess, in urma unor
prabu�iri in trepte.
COLOANA STRATIGRAFICA -
forma de reprezentare a datelor din cartari
sau din foraje, referitoare la
formatiunile geologice care se succed de
la suprafata in adanc, intr-o regiune; pe
ea sunt trecute, prin semne
conventionale, alcatuirea litologica a
fiecarei serii, varsta, grosimea
� i alte elemente. Reprezentari care
sintetizeaza datele obtinute dintr-un
numar mare de foraje geologice; sunt
utilizate in studiul reliefului prin
aplicarea metodelor actualismului �i a
depozitelor corelate.
COLMATARE - proces de depunere a
materialului transportat de ape, într-un
bazin oceanic, marin, lacustru sau în albia
unui râu, prin sedimentare sau aluvionare.
COLTI - stanci ascutite in�irate pe
anumite aliniamente; sunt frecvente
pe crestele alpine intens dezagregate
sau in locurile unde crestele culmilor sunt
formate din alternante de strate
verticale, cu gro- sime nu prea mare �i
cu rezistenta diferita la atacul agentilor
externi (cele rezistente raman in�irate);
cand au dimensiuni mari, constituie
coloane, turnuri (in Subcarpati, muntii
fli�ului �i crestele alpine la peste
2000 m).
COLUMELA - microcoloana (sub 1
m) in centrul unor marmite de pe
cursurile de apa din pe�teri; rezulta in
sectoarele unde viteza apei este nula,
in conditiile in care, de jur imprejurul
ei, curentii de apa produc eroziune.
COLUVIU (sin. DEPOZIT COLUVIAL) -
material acumulat la baza
versantului,
rezultat prin spalare in suprafata, �iroire,
procese gravitationale etc.; este format
in general din materiale fine; cand au
exten- siune mare formeaza un glacis
caluvial sau mixt (coluvio - proluvial).
COMBATERE - actiune care
implica un lant de activitati spontane
sau dupa un program care au
menirea de a limita �i corecta efectele
negative indreptate asupra unor elemente
de mediu sau a acestuia in intregime,
prin producerea de alunecari de teren,
torenti noroio�i, �iroire, eroziune sau
diverse activitati antropice. Exista metode
�i actiuni de natura variata eficace.
COMBE (sin. BUTONIERÃ) -
depresiune individualizata in axul
anticlinalelor sau in centrul domurilor; are
aspect circular sau alungit, versanti
cuestici fata in fata �i vatra relativ
plata; daca in alcatuirea structurala sunt
alternante de roci cu rezistenta diferita
la atacul agentilor externi atunci prin
evolutie se poate ajunge la forme de
relief complexe cu abrupturi cuestice
in trepte cu diverse alunecari �i
martori de eroziune uneori cu
pozitie centrala. (ex. in Muntii Jura; in
Romania la Leghia, Sarata Monteoru).
COMPACTARE - tasare intensa care
determina mic�orarea porozitatii, degra-
darea solurilor �i intensificarea
spalarii areolare.
COMPACTIZARE (TASARE) -
proces fizic in loessuri, depozite
loessoide in urma carora se reduce
spatiul ocupat de goluri iar la
suprafata se impun micro- depresiuni
(crovuri).
COMPENSARE - corectie aplicata
unor valori rezultate din masuratori
asupra unor elemente ce caracterizeaza
un depozit, ansamblu de forme de relief,
in reprezentari grafice �i cartografice
etc. pentru a obtine situatii cat mai
aproape de dezvoltarea reala.
COMPETENTA (sin. COMPETINTA)
- capacitate pe care o are un curent de apa,
intr-un loc �i la un moment dat, de
a transporta particule de aluviuni
(nisip, pietri � , bolovani� etc.) ce
ating un maximum de dimensiuni in
raport cu forta sa (diametrul maxim al
particulelor ce pot fi deplasate la un
anumit debit); Depinde de panta albiei,
viteza �i debitul lichid al raului - ex. la
viituri este foarte mare iar in
perioadele cu ape mici extrem de
redus, notiunea se aplica �i la alti
agenti (ghetar, vant).
COMPLEX - caracteristica a unui
sistem sau component morfologic
impusa de ansamblul de relatii care s-
au dezvoltat intre factorii genetici,
agentii �i procesele acestuia spatial �i
temporal �i functie de care rezultatele
(formele de relief) sunt variate.
COMPLEX CARSTIC - sistem
geomorfologic individualizat
intr-un podi�, platou sau masiv
calcaros, prin procese dominant de
dizolvare � i precipitare �i care in
functie de gradul de evolutie implica
diverse forme endo �i exogene �i
totodata peisaje variate.
COMPLEX DE ALTERARE -
masa
de materiale (argila, oxizi, saruri, bucati
de roca etc.) rezultate in urma
desfa�urarii proceselor de alterare;
poate fi acumulata pe loc (in situ) dand
scoarte de alterare sau in urma unei
deplasari pe panta - depozite de panta.
CON - forma de relief cu o
configuratie specifica �i care este
rezultatul producerii unor actiuni
naturale � i antropice. Semnificative
sunt cele cu dezvoltare pe verticala
intre care: C. vulcanic - rezultat din
acumularea de lava, cenu�a, bombe
produse in timpul eruptiilor; are
dimensiuni variabile in functie de tipul
de eruptie �i de natura chimica a
lavelor, diametre bazale de la mai
multe sute de metri, la cativa
kilometri, inaltime ce poate ajunge la
mai multe mii de metri; are la partea
superioara un crater prin care ies
produsele
vulcanice, iar in interior, co�ul vulcanic
ce ajunge in adanc pana la vatra
bazinului cu lava; la vulcanii mari se
adauga pe flancuri numeroase C.
secundare (adventive), iar in craterul
principal dezvoltarea prin prabu�iri a
unor depresiuni cu diametre de ordinul
kilometrilor �i care au versanti
abrupti (caldeire); C. vulcanice cu cea
mai mare inaltime sunt cele ale
vulcanilor Mauna Loa �i Kilauea,
care, masurate de pe fundul oceanului,
au in jur de 9000 m inaltime; C. de
vulcan noroios - se dezvolta in regiunile
alcatuite din roci sedimentare
(alternante de strate de argila, nisipuri
slab cimentate) in adancul carora
exista zacaminte de gaze naturale;
apa din precipitatii, infiltrata �i
incarcata cu parti- cule nisipoase,
argiloase, este impinsa prin fisuri la
suprafata terestra de catre forta gazelor
din interior; ca urmare la suprafata i-au
na�tere forme de relief prin explozie
�i, mai ales, prin acumularea noroiului;
in locurile unde noroiul este fluid,
rezulta cratere de cativa metri in
diametru �i C. aplatizate, pe cand in
cele unde noroiul este vascos rezulta C.
inalte ce au in varf cratere mici;
activitatea vulcanilor de noroi este
limitata in timp; dupa astuparea
canalului prin care noroiul este impins
din interior,
C. se usuca, argila crapa, iar apa de la
ploi duce la fragmentarea treptata a lor
(Paclele Mari, Pâclele Mici etc.); C. de
gheizer - se dezvolta in regiunile
vulcanice sau in vecinatatea lor,
acolo unde se produc izbucniri de
apa fierbinte incarcata cu diferite
materiale; C. rezulta din acu-
mularea silicei �i precipitarea sarurilor
din solutie (Yellowstone, Islanda). A
doua categorie de forme pentru care se
folose�te impropriu denumirea de
"con" sunt cele cu desfa�urare in
suprafata �i care au rezultat prin
acumularea materialelor transportate
�i depuse de diver�i agenti pe suprafete
cvasiorizontale; au infati�are complexa
- triunghiulara in plan �i u�or
bombata pe centru. In acest sens sunt:
C. aluviale dezvoltate in doua situatii.
Mai intai sunt cele formate in albiile
largi ale raurilor mari, la trecerea
dintr-o regiune accidentata in
campie sau intr-o depresiune; apar
sub forma unei panze de aluviuni pe
care raul se desplete�te. In al doilea
rand apar conuri aluviale la varsarea
unor rauri cu un debit solid bogat intr-
un colector cu albie majora larga;
rezulta C. de aluviuni care uneori se
ridica deasupra albiei colectorului cu
mai multi metri; in unele situatii apar
2-3 generatii, care au o desfa�urare
e�alonata, imbucata �i adesea cu poalele
retezate de raul colector (apartin mai
multor faze de constructie; dezvoltarea
lor a condus la impingerea albiei
colectorului spre versantul opus); C. de
avalan a - constituie partea terminala a
unei avalan�e rezultata din acumularea
zapezii, blocurilor de roca,
arborilor transportati de pe versant;
dupa topirea zapezii raman blocurile
de pietre; daca fenomenul se repeta,
acumularile de pietre dau C. de
grohoti ; C. de dejectie - constituie o
forma de acumulare construita in partea
terminala a unui torent, prin
suprapunerea in mai multe faze a
incarcaturii transportate de �uvoaiele de
apa la viituri; in structura apar evidente
mai multe panze de pietri�uri, nisipuri,
argila, suprapuse diferit; elementele
grosiere raman la partea superioara a
C. (varf), iar cele fine precumpanesc
catre baza (poale); in functie de
marimea elementelor acumulate,
sunt bombate mai mult (domina
bolovani �urile) sau mai putin
(argila, nisipuri); pot fi C. singulare
(suprapuse partial) ingemanate (sub
forma unei prispe) dar � i erodate de
catre rauri (apar ca fragmente
suspendate); Se adauga: C. de eroziune -
creat de catre �uvoaiele de apa
incarcate cu pietri� la ie�irea dintr-un
relief inalt (munte, podi�), aflat in
regiunile cu
climat arid sau semiarid; C. este taiat
in baza versantilor vaii care
capata o deschidere larga; materialele
care au fost folosite de apa la
crearea lui sunt transportate �i
acumulate la o distanta mai mare; C.
de grohoti (C. de pietre) - reprezinta o
acumulare bogata de blocuri
�i bolovani colturo �i, mai ales la
baza versantilor din regiunile
alpine, in sectoarele finale ale unor
torenti, oga�e, ravene sau culoare de
avalan�e; materialele dezagregate de pe
creste �i versanti sunt transportate de
apa sau zapada pe aceste faga � e; in
alcatuirea lor, elementele grosiere
se afla la exterior, iar cele cu
dimensiuni mai mici catre varf � i
la suprafata; C. fluvio-glaciar -
evantaie de pietri�uri, nisipuri, argile
impra�tiate de catre torentii
subglaciari la marginea calotelor
glaciare; prin acumulari bogate
�i extinse in suprafata rezulta
campii fluvio-glaciare (sandre).
CON DE REVER - relief de acumulare
creat pe plaja externa (dincolo de
aliniamentul dunelor de nisip) de catre
valurile foarte mari (la furtuna)
care strapungand �irul de dune
debordeaza dincolo de ele creand din
nisip fin conuri aplatisate.
CON DE NOROI - sector terminal la
torentii noroio�i dezvoltati pe versantii
despaduriti alcatuiti din roci u�or de
dislo- cat prin alunecari, eroziune etc.
(argile, nisipuri); materialele imbibate
cu apa curg prin canalul torentului,
impra�tiindu-se la baza lui sub forma
unui con mai mult sau mai putin
aplatizat, in functie de vascozitatea
�i volumul lor.
CON VULCANIC HETEROGEN
(sin. CON VULCANIC MIXT, STRATO-
VULCAN) - con vulcanic alcatuit dintr-
o alternanta de lave �i de piroclastite.
CON VULCANIC OMOGEN - con
vulcanic alcatuit din materiale de aceea�i
natura. Dupa natura petrografica a saturate care circula prin sol, depozite,
materialului, pot fi: C.v.o. de lava roci carstificabile, urmat de realizarea
(masive, fara stratificatie), C.v.o. de unor forme specifice - concretiuni
sfaramaturi (alcatuite din produse (ex. - in depozite rezulta noduli din
piroclastice de dimensiuni mai calcar, gips, sare) cu dimensiuni variate;
mari decat cele ale cenu�elor), in pe�teri sunt stalactite, stalagmite,
C.v.o. de cenu a vulcanica. coloane etc.; in loessuri �i depozite
CONCAV - tip de panta care indica
loessoide rezulta papu�i de loess, cruste
o evolutie complexa - de eroziune la
etc.
partea superioara �i acumulare in baza;
CONDENSARE - proces fizic prin care
tendinta generala este de diminuare a
vaporii dau apa; sta la baza producerii
primei situatii
la nivelul suprafetei active a
�i de accentuare a celeilalte. Se disting
fenomenului de roua care are un rol
mai multe subtipuri: Versanti concavi cu
esential in procese de alterare chimica.
forma curbata spre interior fiind
CONDITIE - situatie, factor
specifici fazei descendente de evolutie a
care influenteaza, partial sau
reliefului cand adancirea vailor
hotarator, apari- tia, evolutia �i
scade � i domina acumularea;
rezultatul unui proces sau grup de
Mal concav la rauri, concavitatea
procese etc. Sunt legate de oricare
fiind realizata de catre curentul
component natural (de natura
principal al apei raurilor in
climatica, biotica, hidrica) sau
sectoarele in care izbe�te malul care
antropic. Dintre cei morfogenetici rol
se mentine abrupt suferind o
insemnat au: pantele (prin forma,
retragere laterala; Baza concava a
inclinare), gradul de fragmentare
falezelor realizata prin eroziunea
in plan orizontal sau vertical,
valurilor �i curentilor marini in
expunerea etc. Pot avea caracter
tarmurile inalte; Concavitatea
potential (ex. la alunecari existenta unor
desprindere ale alunecarilor
pante mari, a argilei in alcatuirea
rotationale; Surplombe, ni e, alveole
versantilor �i a precipitatiilor) �i
create de ero- ziunea diferentiala,
de declan � are (ploi bogate,
alterare, dezagregare pe versantii
eroziunea bazei versantilor,
abrupti sau pe suprafete
adancirea torentilor, sectionarea antropica
cvasiorizontale. In morfologie termenul
sau schimbarea modului de utilizare a
de "concav" este asociat cu forma
terenurilor).
dezvoltata in plan vertical iar
CONFIGURATIA RELIEFULUI -
concavitatea in plan orizontal.
fnfati area reliefului (morfografic); mod
CONCENTRIC - desfa�urare
de grupare a formelor de relief în
geome- trica circulara in jurul unui
sisteme ierarhic superioare.
punct (ex. - undele seismice care se
CONFLUENTA - rezultat al unirii
propaga in raport de epicentru;
a doua sau mai multe elemente.
acumularile vulcanice in jurul co�ului
Sunt: C. fluviatila - locul unde
vulcanic etc.).
afluentul se varsa in raul colector. C.
CONCORDANT(A) - forma de relief
glaciara - locul de unire a limbilor a
care se desfa � oara in acela � i sens
doi ghetari.
cu caderea stratelor (suprafete,
CONGELIFLUXIE (sin. CONGELI-
platouri structurale); relief care
FLUXIUNE) - alunecari superficiale �i
concorda cu structura (dealuri pe
de mica adancime ale unor portiuni
anticlinale, depresiuni pe sinclinale).
din depozitul de pe suprafetele
CONCRETIONARE - proces de
inclinate din regiunile alpine,
depunere a sarurilor din solutiile
subalpine, polare � i
supra-
subpolare unde prin dezghet se imbiba
cu apa �i se deplaseaza peste stratul
inca inghetat. Rezulta un ansamblu de
trepte �i valuriri (ex. in etajul alpin
carpatic).
CONGELIFRACTIE - vezi GELI-
FRACTIE.
CONGELITURBATIE (CRIOTUR-
BATIE) - ansamblu de forme de relief
�i structuri realizate in depozitele
de pe suprafetele orizontale sau slab
inclinate, in conditiile climatului polar,
subpolar �i alpin riguros prin
producerea intensa a proceselor de
inghet - dezghet. Rezulta frecvent
poligoane �i cercuri de pietre,
hidrolocaliti, mu�uroaie inierbate, pene
de ghiata, involutii etc. (ex. in nordul
Canadei, Siberia; in Romania s-au
produs in fazele glaciare de la finele
pleistocenului iar in prezent unele au
luat na�tere pe platourile carpatice
situate la peste 2000 m.
CONGLOMERAT - roca sedimentara
detritica rezultata prin cimentarea
pietri�urilor; in alcatuire intra mai
intai elemente de natura geologica
variata ce depa�esc 2 cm in diametru
�i care au suferit o rotunjire, prin
transportare de catre un agent (ape
curgatoare, mare etc.) �i apoi cimentul
care poate fi calcaros, silicios,
argilos; sunt frecvent intalnite in strate
groase, in masele muntoase din
fli � ul cretacic (Bucegi, Ciuca�,
Ceahlau unde stiva de strate
depa�e�te 500 m grosime).
CONSECVENTA - caracteristica care
indica concordanta dintre desfa�urarea
formelor de relief �i elementele
specifice unui structuri geologice
(ex. - vale dezvoltata in structura
geologica monoclinala, al carei sens de
desfa�urare concorda cu cel al caderii
stratelor; alune- cari de teren
dezvoltate pe versanti care inclina in
sensul caderii stratelor; culmi pe
anticlinale �i vai pe sinclinale etc.).
CONSERVAREA NATURII
(PRO- TECTIA MEDIULUI
INCONJU-
RATOR) - ansamblu de masuri menite
sa
asigure in regiunile afectate de activitati
pastrarea (mentinerea) �i ameliorarea
calitatii mediului in cadrul caruia
relieful constituie nu numai suport pentru
celelalte componente geografice dar la
randul sau se impun ca peisaj �i ca
valoare �tiintifica. CONSOLIDARE -
actiune de intarire naturala a unui
material, depozit, pe masura uscarii sale;
actiune de stabilizare antropica a unui
mal afectat de eroziune, a unei
portiuni de versant pe care s-a produs o
alunecare.
CONSTANTA SOLARA - cantitatea
de energie primita de la Soare pe
o suprafata de 1 cm2, în timp de 1
minut, la nivelul superior al atmosferei
terestre; valoarea medie este de 1,98 cal/
cm2/minut, dar variaza in functie
de distanta Soare-Pamant �i de
evolutia activitatii solare.
CONTACT - limita (suprafata, linie)
dintre doua forme de relief, doua
structuri ce au importanta pentru
relief. (ex. la o terasa muchia, tatana
sau suprafata dintre depozitul aluvial �i
roca in loc).
CONTINENT - forma de relief de
ordinul I (planetara), reprezentand mari
intinderi de uscat, inconjurate de
oceane
�i mari, care au rezultat prin
actiunea fortelor tectonice in
miliarde de ani; structural, pe
verticala sunt alcatuite din cele trei
paturi ale scoartei (sedimentara,
granitica �i bazaltica), iar in suprafata,
din nuclee rigide foarte vechi
(precambriene), in jurul carora s-au
ata � at sisteme orogenice din
paleozoic, mezozoic � i neozoic sau
depresiuni tectonice care au fost
umplute cu sedimente cu grosime mare
�i pe care sunt campii sau podi�uri; exista
�apte C.: Europa - 10,05 mil. km2, Asia
- 44,3 mil. km2, Africa - 29,80 mil.
km2, America de Nord - 24,3 mil. km2,
America de Sud - 17,7 mil. km2, Australia
�i Oceania
- 8,9 mil. km2, Antarctida - 12,5 mil. km2;
cele mai multe se afla in emisfera nordica,
 Suprafata
Continentul
mil. kmp
Asia 44,4
Africa 29,8
America de Nord 24,4
America de Sud 17,8
Antarctica 12,5
Europa 10
Australia �i Oceania 8,9
Principalele date morfometrice ale continentelor
in raport cu Ecuatorul; cele mai
intinse suprafete continentale se afla
in emisfera estica; cea mai mare
inaltime (Everest 8848
m) se afla in Asia. Altitudinea medie
este in Europa de 300 m; Asia de
1000 m; Africa de 700 m; America de
Nord de 700 m; America de Sud de 600
m; Australia �i Oceania de 400 m;
Antarctida de 2263 m.
CONTINENTAL - caracteristica
impusa unei forme, proces, sistem etc.,
de catre un continent; in geografie se
folosesc: platforma C. �i taluz C.
pentru forme tectono-structurale
aflate la contactul continentelor cu
bazinele oceanice, crusta
C. cu sens de scoarta ce intra in
alcatuirea continentelor, climat C., nuanta
climatica desfa�urata in interiorul
continentului, calota de gheata C.,
mari C. înscrise pe platforme
continentale etc.
CONTINENTALIZARE - de catre curentii de apa.
cre�terea influentei suprafetelor de
uscat asupra proceselor geografice
(indeosebi climatice cu reflectare in cele
pedogenetice, biogeo- grafice,
hidrologice � i morfologice). Aceasta
caracteristica are loc in conditiile
cre � terii distantei fata de tarmurile
oceanului (sursa maselor de aer umed),
ceea ce favorizeaza sporirea deficitului
de umiditate �i extinderea tinuturilor
semi- aride �i aride la latitudini medii
(ex.- stepa, semide�erturile �i
de�erturile din Asia). Pentru relief ea
determina modificarea sistemului de
modelare (ponderea agentilor
�i proceselor) �i generarea altor forme
(de
Înaltimea Înaltimea maxima (m)
% medie (m)
30 960 8848 Chomolungma (Everest)
20,1 750 6010 Kilimandjaro
16,5 720 6187Mc.Kinley
21,1 590 6960 Aconcagua
8,5 2200 5140 Vinson Massif
6,8 340 4807 Mont Blanc
6 340 5029 Punck Jaya (Noua Guinee)
la alterare, procese fluviale in vestul �i
centrul Europei la forme eoliene in
centrul Asiei).
CONTRACTIE - proces care duce la
mic�orarea volumului unui corp, urmat
de unele consecinte (uscarea
suprafetelor argiloase insotita de
craparea stratului superior; in
alternanta cu dilatarea deter- mina
dezagregari); teorie elaborata de Elie de
Beaumont (1852) care explica formarea
sistemelor muntoase prin incretire impusa
de mic � orarea volumului Pamantului
(contractie), in urma unui proces
general de racire.
CONTRAPANTA - suprafata inclinata
in sens invers unei pante generale; ex:
C. glaciara - dezvoltata prin
procese de eroziune a masei de
gheata in spatele pragului glaciar; C.
structurala - in albiile unor torenti sau
rauri mici sau pe versanti, in locurile
unde apar strate groase, greu de erodat
CONVECTIE - proces fizic complex
care se realizeaza in mai multe
variante. Legat de relief este
importanta C. oro- grafica care se
produce in conditiile in care in
deplasarea maselor de aer acestea
intalnesc un lant de munti �i pe
care il escaladeaza. Prin convectie iau
na�tere nori
�i precipitatii bogate (convective);
depla- sari pe verticala ale magmei din
astenosfera in cadrul curentilor de
convectie.
CONTINUT MORFOLOGIC -
totalitatea agentilor, proceselor �i formelor
de relief care se includ intr-un
sistem morfologic; specificul
continutului este impus de agentii �i
procesele care au un rol esential in
geneza �i evolutia formelor de relief de
unde �i peisajele degajate (ex.
- in Muntii Fagara� la peste 2000
m inaltime sistemul morfologic alpin
are ca specific continutul rezultat din
imbinarea rezultatelor unei modelari
vechi (indeosebi glaciara din pleistocen
- cu cea impusa in prezent de crionivatie
�i torentialitate) care favorizeaza
� iroirea, torentialitatea �i
intensificarea proceselor de eroziune
�i transport in albiile raurilor.
CONVENTIONAL - modalitate de
prezentare a unor situatii. Semn C.
indica, pe harti diverse procese �i
forme de relief care nu pot fi redate
prin contur �i areal la scara
reprezentarii; trasarea unei limite intr-
o fa�ie de contact neclar intre doua
unitati geografice (ex. - in unele
sectoare intre Campia Romana �i
Podi�ul Getic); stabilirea unei scari
de marime in apre- cierea valorilor
unor indicatori morfo- metrici.
CONVERGENTA FORMELOR DE
RELIEF - mod de desfa�urare a
acestora ca rezultat al unei evolutii de
durata (ex. convergenta vailor intr-un
crater vulcanic inactiv; convergenta
teraselor în bazinul unui râu etc.)
CONVEX - tip de panta pe care
procesele ce au loc sunt diferite. In
plan vertical se realizeaza treptat o
trecere de la eroziunea slaba la partea
superioara a pantei la una superioara
accentuata spre baza (este specifica
versantilor), specifici fazei ascendente
de evolutie a reliefului cand
predomina adancirea raurilor.
Desfa�urarea liniara, in suprafata
(malurile convexe ale albiilor
intretinute de viteza mica a apei
raurilor. Ele corespund unor intinse
acumulari cu dezvoltare de fa�ii de plaje
(acumulari in convexitatile raurilor).
CORRIE - denumire in Scotia
pentru circuri glaciare.
CORP MAGMATIC - structuri
realizate prin consolidarea magmei in
scoarta la diferite adancimi; au forma
�i volum diferit (batolit, lacolit,
apofize, dykuri etc.). Eroziunea le
poate scoate la zi punand in evidenta
forme de relief masive (culmi, varfuri
- ex. in Dobrogea de Nord) care domina
in peisaj. Daca sunt sectionate epigenetic
de rauri rezulta chei. COORDONATE
GEOGRAFICE -
valori numerice cu ajutorul carora
se stabile�te pozitia geografica a unui
punct pe suprafata terestra, in functie
de un plan de referinta; C.g. sunt:
latitudinea - distanta in grade, minute �i
secunde sau kilometri (lungimea arcelor
de cerc corespunzatoare) fata de
Ecuator (este nordica �i sudica);
longitudinea - distanta in grade, minute
�i secunde sau kilometri (lungimea
arcelor de cerc corespunzatoare) fata
de primul meridian (este estica �i
vestica). Teritoriul Romaniei este
situat intre 43°37' � i 48°15´latitudine
nordica �i intre 20°15´ �i 29°41´
longitudine estica. Pentru relief se
folosesc C.g. in localizarea geografica
a unor forme sau unitati morfologice
(ex. - Muntii Bucegi).
COPARSEU - termen regional
(Transilvania) pentru treptele unor alu-
necari mari (tip glimee) care datorita
depla- sarii rotationale i�i pastreaza
nemodificata in buna masura alcatuirea
petrografica dar care sufera schimbari
importante ale inclinarii stratelor.
CORAZIUNE - proces de roadere i
lefuire a suprafetelor � i muchiilor
formelor de relief expuse izbirii de
catre vantul incarcat cu particule
provenind din roci dure, antrenate in
mi�care; rezulta microforme specifice
(alveole, �anturi etc.); tip de
deplasare gravitationala lenta
(deraziune) in depozitele groase
care preseaza capetele unor strate subtiri
de roci
putin rezistente �i care au o pozitie
aproape verticala.
CORDILIERA - termen folosit
pentru desemnarea lanturilor muntoase,
ridicate in urma unor faze de mi�cari
orogenetice (de formare a muntilor); au
lungimi foarte mari (ex: Cordiliera
Pacifica); pot fi submerse �i emerse.
CORDON LITORAL (sin. PERISIP-
SPIT) - forma de relief de acumulare
pe platformele litorale din lungul
tarmurilor, sub influenta majora a
curentilor litorali �i a valurilor; sunt
frecvente la gurile de varsare ale
marilor fluvii care transporta mari
cantitati de aluviuni pe care le depune
pe fa�ia litorala submersa; pot uni
insule cu tarmul, inchide golfuri sau
gurile de varsare ale raurilor creand
forme distincte de tarm; sunt submerse
(bare) dar �i emerse (cordoane).
CORECTIE - marime ce poate fi
adunata sau scazuta la o valoare
calculata, masurata pentru a obtine o
situatie apropiata de cea reala. (C.
aplicata la masuratorile de inaltime cu
altimetru, C. imaginilor in teledetectie).
CORELATIE - 1. legaturi intre
doua sau mai multe procese � i
factori morfogenetici in functie de
care sunt �i
formele de relief rezultate (ex. -
terasele sunt in lungul unui rau in
numar mare in sectoarele unde
procesele fluviale s-au produs in
conditiile in care sacadat
mi�carile de ridicare au fost active
�i lipsesc in sectoarele unde
subsidenta a fost continua; 2. intre
valorile masurate pentru diver �i
indicatori morfometrici pentru
stabilirea unei caracteristici ale
evolutiei reliefului. Se concretizeaza in
tabele �i reprezentari grafice.
CORIDOR MORFOLOGIC - loc
de
trecere ingust �i lung care leaga doua
regiuni situate de-o parte �i de alta
unui lant montan (ex. - pasul, �a,
trecatoare).
CORIOLIS (FORTA) - reprezinta
forta fizica rezultata in urma mi�carii
de rotatie a Pamantului; prezinta
importanta in deplasarea maselor de
aer, apa, care sunt deviate spre
dreapta, in emisfera nordica,
�i spre stanga, in emisfera sudica de unde
�i diferentieri in intensitatea exercitarii
pe aceste directii a proceselor
morfogenetice cu reflectare in peisaj.
CORN DE PLAJA (sin. CASPURI DE
PLAJA) - forma de relief dezvoltata pe
plaja afectata de valuri (fata plajei);
au forma arcuita, sunt alcatuite din
nisip, pietri�, au coarnele orientate spre
mare �i sunt rezultatul asocierii
actiunii valurilor care izbesc tarmul
creand prin abraziune forma de corn �i
a producerii unui curent de revenire a
apei in mare ce antreneaza materialele
fine dintre bratele coarnelor.
CORNEEANA - roca metamorfica
formata prin procese termice, fara aport
de substante, in perimetrul aureolei de
contact a unei topituri magmatice cu
rocile in care a patruns. In cele din
urma se produc modificari de
alcatuire, structura � i proprietati
ceea ce face ca reactia lor la atacul
agentilor morfogenetici sa fie
diferita (in Muntii Giurgeu
-regiunea Ditrau , Muntii Gilau,
Muntii Banatului).
 CORNET - martori de eroziune cu
forma conica; se afla deasupra unei
supra- fete de eroziune neteda sau a
vetrei unei depresiuni; termen folosit
in Podi � ul Mehedinti, reprezentand
martorii calcaro�i care se impun in
peisaj.
CORNISA - sector la partea
superioara a unui perete stancos,
faleza, versant care prin extensie spre
exterior se impune in peisaj datorita
rezistentei mai mari a stratului de
roca din care este formata in raport cu
stratele de sub ea.
COROZIUNE - proces chimic realizat
de substante acide asupra elementelor
de la suprafata rocilor; ex. -
procesul de dizolvare a calcarului, care
este foarte activ, agresiv cand asupra
lui actioneaza apa incarcata cu
CO2 devenind un acid
carbonic slab; proces mecanic de
�lefuire, roadere a muchiilor �i
colturilor stancilor de catre vant
incarcat cu materiale (nisip, praf).
COSTIER - caracteristica, procese,
forme, in fa�ia de contact dintre apa
marii
�i uscat (Ex. depozite C. -
formatiuni acumulate pe plaja;
procese C. - abraziune, acumulare; forme
de relief C. plaja, faleza, curenti.
COS VULCANIC -partea centrala a
unui aparat vulcanic prin care lava este
expulzata din adancul scoartei (pungi
de lava) la suprafata acestuia;
stingerea activitatii vulcanice
corespunde fazei in care lava din co�
se consolideaza formand un corp
compact �i rezistent.
COSAVA - vant catabatic, cu
viteza mare care se simte in Muntii
Banatului �i in zonele limitrofe,
provocand uneori dezastre
suprafete limitate.
COSCOVE - denumire populara
locala ce se acorda unui
microrelief (excavatiuni), ce poate
aparea prin subsaparea malurilor
raului, fixate de radacini de arbori;
uscarea namolului argilei pe suprafete
orizontale in perioade
secetoase; rezulta pojghite ondulate cu
format poligonal care se sparg iar
materialele fine sunt spulberate de vânt.
CONDUCT VULCANIC - orice
crapatura verticala sau oblica dintr-
un aparat vulcanic �i scoarta prin care
lava sub presiune ajunge la suprafata
creand conuri vulcanice principale �i
secundare.
CONVERGENTA FORMELOR DE
RELIEF - mod de desfa�urare a
acestora ca rezultat al unei evolutii de
durata (ex. confergenta vailor intr-un
crater vulcanic inactiv; convergenta
teraselor in bazinul unui rau etc.)
COT DE CAPTARE - element dupa
care se recunoa�te o captare; apare
in configuratia vaii ca sector in care
directia vaii se modifica brusc, intrucat
a rezultat din unirea unui sector de
vale care a fost captat, cu altul prin
raul care a inaintat regresiv �i a captat.
COTA - valoare a inaltimii sau
adancimii unui punct in raport cu un
nivel de referinta; raportarea se poate
face la nivelul marii sau al oceanului
la valori absolute sau la un nivel local
precum albia unui rau, tarmul unui lac
ca valori relative (ex. Varful Omul se
afla la 1554 m in raport de albia
Prahovei la Bu�teni).
CRACUL MUNTELUI - denumire
regionala care se refera la o culme
prelunga care face trecerea spre
unitatile de relief vecine.
CRATER - forma de relief
negativa, aproape circulara, rezultata
prin procese de efuziune (gaze, lava,
noroi) sau de izbire
pe
(meteorit); are diametre de la cativa
milimetri la mai multe zeci de kilometri
�i adancimi pana la mai multe sute de
metri. Se disting: C. vulcanice - parte a
aparatului vulcanic sub forma de
adancitura, situata in partea superioara
a conului (are de regula o forma de
palnie), prin care sunt expulzate lave
�i gaze; uneori C. au dimensiuni
apropiate atat in partea sa superioara, cat
�i in cea inferioara; pot sa se dezvolte �i
pe flancurile conului (C. adventive);
dupa modul in care au fost create
(prin explozii sau prabu�ire) au
dimensiuni �i infati�are diferita; cele mai
extinse �i complexe sunt caldeirele;
diametrul unui C. variaza de la vulcan
la vulcan, in raport cu dimensiunile
conului. C. vulcanilor noroio i - au
dimensiuni mici (cativa cm sau dm)
daca pasta este vascoasa, �i de ordinul
metrilor daca noroiul este puternic
lichefiat; C. de tip maare - rezultate prin
explozii de gaze sau prabu �iri fiind
umplut cu apa; au diametre de la
cateva sute de metri la cativa kilometri;
C. create de meteoriti - putine la numar
pe Pamant, dar foarte dese pe Luna
�i pe celelalte planete �i satelitii lor; au
rezultat din impactul meteoritilor,
asteroizilor cu suprafata planetara, �i au
dimensiuni de la cativa milimetri
la kilometri, cele mai extinse sunt in
Arizona, Australia � i au forma � i
grad de complexitate ridicat.
CRATON - unitate structurala
veche care a devenit compacta �i
rigida in raport cu mi � carile tectonice
de cutare; aici neotectonica conduce la
fracturari, u�oare inaltari sau coborari.
Este specific regiu- nilor structurale de
platforma precambriene
�i paleozoice (ex. in Canada, Brazilia,
estul Europei) unde relieful este
reprezentat de campii, podi�uri �i
uneori munti bloc.
CRATONIZARE - trecerea unei
unitati structurale din etapa de orogen
in urma consumarii energiei tectonice
care
genera cutari la o unitate stabila rigida
in care impulsurile tectonice din
lateral conduc doar la fragmentari,
dezvoltare de depresiuni de tip graben
ce devin bazine de sedimentare sau
horsturi exprimate in campii, podi�uri
sau munti bloc (Brazilia). CRAPATURI -
rezultatul unui proces mecanic de
spargere a rocii prin in- ghet-
dezghet, variatii de umiditate, de
rupere (intr-o masa alunecata, in loess);
au lungimi pana la mai multi metri �i
adancimi de la cativa centimetri la mai
multi metri; prin realizarea lor se produc
desprinderi �i
prabu�iri de masa de roca.
CREASTA - interfluviu ascutit,
rezultat prin intersectia versantilor ca
urmare a unei modelari periglaciare,
glaciare intense (in regiunile muntoase
alpine) sau a unei desfa�urari
structurale (strate groase din roci dure
in pozitie aproape verticala - Piatra
Craiului); rest dintr-un aparat
vulcanic (Creasta Coco�ului din
Muntii Gutai).
CREEP(ING) - provine de la cuvântul
englezesc to creep = a se târî, a se furi�a;
reprezinta mi�cari gravitationale foarte
scurte, neperceptibile, separate de perioade
lungi de stagnare pe care le
executa particulele din componenta
unui depozit. Rezulta prin inghet-
dezghet, dizolvare, gonflarea prin
umezire a unor minerale, tasare din
exterior etc., particulele se mi�ca u�or in
interiorul depozitului dar mi�carea
Creep
 fiecarei particule ce ocupa un spatiu
atrage dupa sine �i deplasarea
particulelor aflate in vecinatatea ei care
tind sa-i ocupe locul. CRÊT - creasta
dezvoltata pe flancurile fragmentate ale
anticlinalelor pe strate alcatuite din
roci rezistente la eroziune
(calcare). Sunt frecvente in Muntii Jura.
CRETACIC - perioada importanta a
erei mezozoice care se caracterizeaza
prin lungime (cca 65000000 ani),
disparitia unor specii de animale care
cunoscusera o dezvoltare deosebita
(amoniti, belemniti �i reptilele mari) �i
aparitia angiospermelor
�i a primelor mamifere placentare,
desfa�u- rarea unor faze importante ale
orogenezei alpine (austrica �i laramica,
savica, stirica, valaha etc.) care au
creat principalele cordiliere ale
celor mai noi sisteme muntoase de
pe Glob iar in Romania Carpatii,
Subcarpatii.
CREVASA - crapatura adanca in
masa de gheata (la ghetarii montani �i de
calota), rezultata din insuficienta
plasticitate a ghetii in extensie. C.
prezinta profil transversal, in forma
de V �i adancimi de 10-20 m, lungimi
de zeci �i sute de metri. CRIERGIE -
actiune a proceselor de inghet asupra
rocilor �i a depozitelor; rezulta
dezagregari � i deformari in
structura materialelor de pe versanti
insotite de dezvoltarea unor structuri
�i forme specifice (poligoane, pene de
gheata,
involutii).
CRIOCARST (sin. TERMOCARST) -
relief creat in regiunile polare,
subpolare
� i alpine pe gheata � i pe
suprafetele inghetate in timpul
dezghetului.
CRIOCLASTISM (CRIOCLASTIE)
- proces de dezagregare prin
inghet- dezghet, specific
regiunilor polare, subpolare �i
alpine; rezulta gelifracte (grohoti�uri)
cu dimensiuni variabile �i abrupturi.
CRIOCONIT - praf provenit din
dezagregarea stâncilor aflate deasupra
ghetarilor �i acumulat in microdepresiuni
�i pe suprafetele acestora(Groenlanda).
CRIOGEN - proces generat de
inghet-dezghet cu semnificatie de
spargere a rocii; roci car reactioneaza
rapid la aceste procese.
CRIOLITOZONA - regiunile polare
�i subpolare in care exista pergelisol
�i unde inghet-dezghetul (dominant)
repetat determina un relief specific cu
forme de dezagregare �i structuri cu
caracteristici distincte.
CRIOLOGIE - domeniu care
studiaza procesele � i formele
rezultate prin producerea inghet-
dezghetului.
CRIOOSMOZA - proces de cre�tere
a cristalelor de gheata in molisol,
prin atragerea apei inghetate; rezulta
tensiuni care largesc crapaturile �i
imping bucatile de roca din molisol spre
suprafata.
CRIOPEDIMENT - forma de relief
(suprafata neteda cu inclinare mica)
rezultata in regiunile subpolare �i
alpine, prin actiunea de retragere a
versantilor abrupti, prin procese de
inghet-dezghet.
CRIOPEDOGENEZA - procese care
conduc la dezvoltarea solurilor � i
a depozitelor in regiunile reci
periglaciare.
CRIOPLANATIE - sistem de
modelare a reliefului in climat
periglaciar, ce are ca rezultat final
crearea unei suprafete netede
(campie de eroziune periglaciara �i a
criopedimentelor).
CRIOSFERA - spatiu in troposfera
a carei limita inferioara este
considerata limita zapezilor ve�nice
care coboara ca pozitie in inaltime de la
5000 m in dreptul Ecuatorului �i
tropicelor, la 3000 m in zona temperata
�i 0 m la latitudini mai mari de Cercul
Polar. In spatiul acesteia, tempera-
turile sunt negative; pe suprafetele de
uscat aflate in cadrul ei, zapada se
transforma in
gheata, iar peisajul este alcatuit din creste
�i platouri afectate de procese glaciare �i
periglaciare.
CRIOTURBATIE - complex de
actiuni care se inregistreaza in molisol
sau la suprafata lui, in urma
producerii de procese periglaciare
(indeosebi inghet- dezghet); rezulta
in depozite, pene de gheata, ondulari,
deplasarea blocurilor, iar la suprafata,
dezvoltarea unor forme geometrice
(poligoane, cercuri) de cra- paturi,
acumulari de pietre �i bombari.
CRIPTOLAPIEZ - �ant de
dimensiuni mici creat in calcare prin
inghet-dezghet
�i dizolvare.
CRIPTOCARST - (sin. CARST
FALS,
PSEUDOCARST), ansamblu de forme
asemanatoare celor carstice dar la
generarea carora au stat alte procese
(alterare, dezagregare, �iroire etc.).
CRISTAL - forma geometrica de
exprimare a materiei in stare solida, la
care apar fete plane (triunghiulare,
patrulatere, rombice etc.) care se
intretaie, dand muchii
�i colturi, totul constituind un ansamblu
simetric, regulat; prin multiplicare,
creeaza o retea cristalina.
CRISTALINA(E) - roci a caror
structura reflecta un grad de
cristalizare diferit; la cele magmatice se
diferentiaza structura cu o CRONOLOGIA SISTEMELOR SI
cristalizare completa (holocristalina),
partiala (hemicristalina) sau deloc
(amorfa, sticloasa, vitroasa, hialina); la
rocile metamorfice, structura
cristalina se amplifica de la cele
epizonale la cele catazonale; la cele
sedimentare, caracteristica este
valabila doar la cele din grupa de
precipitare (sare, gips, calcar).
CRITIC - stare, moment, prag atins de
un ansamblu de relatii dintre
elementele unui sistem ce poate
conduce la modificari insemnate �i
uneori brusce in alcatuirea, structura
acestuia sau chiar in schimbarea lui.
CRIVAT - denumire populara acordata
vanturilor reci care bat cu viteza mare
in Podi�ul Moldovei, Campia Romana
(de est
�i nord-est), viscolind �i troienind
zapada; poate contribui indirect la
accentuarea unor procese (ex. - tasarea
in Baragan).
CRIVINA - denumire populara a
unei insule mici, alungite, acoperite de
vegetatie arborescenta, ce apare
de-a lungul cursurilor de apa din
zonele de campie �i dealuri joase. Vezi
�i OSTROV.
CROCHIU - reprezentare sumara,
schematica a unui sector de mediu in
care se insista pe doar cateva elemente
(frecvent apartinand reliefului,
vegetatiei) ce au rol determinant pentru
determinarea peisajului morfologic.
CROFESIMA - inveli� in interiorul
Pamantului in modelul indicat de
Ed. Suess, in care, sub raport chimic,
domina compu�i ai cromului, fierului �i
silicatii de magneziu; materia este in
stare solida, iar densitatea variaza in
jur de 5 g/cm3.
CRONOLOGIE - suita de
evenimente, fapte, procese, legaturi
incadrate in secvente de evolutie in
timp care alcatuiesc un sistem cu
diferite diviziuni. Se distinge o
cronologie geologica (ere, perioade, etaje
etc.), geomorfologica etc.
PEISAJELOR MORFOLOGICE -
directie a Geomorfologiei care
cerceteaza evolutia in timp a peisajului
morfologic.
CRONOSTRATIGRAFIE - ramura a
Geologiei care prin interpretarea, datarea
�i corelarea informatiilor
stratigrafice dintr-un teritoriu
stabile�te unitati crono- stratigrafice care
s-au realizat intr-un inter- val de timp
geologic; pe baza acestora se ajunge la
diferentierea de unitati geocrono- logice
(incadrate in scara geomorfologica) ca
sinteza a evolutiei geologice a regiunii.
Tot ansamblu de date servesc �i la
inter- pretarile referitoare la evolutia
reliefului
 dintr-o unitate geografica �i stabilirea
pe de o parte a etapelor �i fazelor de
dezvoltare a acestuia (scara
morfocronologica) iar pe de alta parte
la urmarirea �i stabilirea
importantei legaturilor dintre factorii
genetici interni �i externi.
CROSET - cordon litoral de nisip cu
aspect de sageata curbata.
CROV - forma de relief negativa,
reprezentata prin depresiuni mici, rotunde
sau ovale care au luat na�tere prin
intense ascendente a apei, ce antreneaza
procese de tasare in loess �i depozite
loessoide. Apar frecvent in regiunile
de stepa (in Romania, in Baragan,
Gavanu-Burdea; in Ucraina, Rusia,
unde se numesc farfurii de stepa).
CRUPA - termen regional folosit în
denumirea unui bot de deal rotunjit.
CRUSTAL - element, fenomen, legat
de scoarta terestra (mi cari C.,
deformari
C. etc.).
CRUSTA TERESTRA (SCOARTA
TERESTRA) - inveli� al Pamantului,
situat peste astenosfera (contactul
dintre ele corespunde discontinuitatii
Mohorovici) care are grosimi variabile
(in medie cca. 80 km la blocurile
continentale �i 10 - 30 km sub ocean.
In ea se desfa�oara baza sferei
reliefului terestru (reliefosfera). Este
alcatuita dominant din materie solida
sub forma de roci sedimentare,
bazaltice �i
Crusta
Orizont continentala sedimentar Orizont
granitic
Orizont
bazaltic
Astenosfera
Structura crustei
granitice ce au o repartitie variata de unde
�i separarea a trei tipuri de crusta -
oceanica (subtire precumpanitor materie
bazaltica dar �i o fa�ie de roci
sedimentare), conti- nentala (grosime
mare, toate trei categoriile de roci dispuse
diferit) �i de tranzitie (intre cele doua, la
exteriorul bazinelor oceanice). CRUSTA
DESERTICA - strat de precipitare
chimica, format la suprafata terenurilor,
mai ales in depresiuni, datorita circulatiei
spre suprafata diferite saruri care se
acumuleaza in urma evaporarii apei; dupa
compozitia crustei se pot diferentia:
C. calcaroasa, C. salina, C. silicioasa, C.
feruginoasa etc.
CUART - mineral format din SiO 2
cristalizat; este cel mai raspandit
mineral, fiind prezent in alcatuirea
rocilor magmatice, metamorfice,
sedimentare (nisip, pietri�, gresii,
conglomerate etc.); are duritate mare,
situatie care impune rocilor care-l
contin din abundenta un grad
ridicat de rezistenta la atacul agentilor
externi.
CUARTITE - roci metamorfice
dominant alcatuite din cuart bine
cimentat de unde rezistenta mare la
eroziune; favorizeaza impunerea
reliefului de creste, abrupte �i
ruiniforme (in Muntii Macinului
�i Podi�ul Casimcei).
CUATERNAR - perioada geologica
apartinand Neozoicului sau dupa unii
geologi cea de a cincea era aflata la
inceput; are o durata pana in prezent
de 1,8 mil. ani (altii o extind pana la 3
milioane ani). Se remarca prin
alternanta de faze glaciare �i
interglaciare, aparitia �i evolutia
omului, de care se leaga impunerea
antroposferei ca un component
distinct al mediului geografic; se
divide în Pleistocen �i Holocen.
Formele de relief specifice sunt vaile
cu terase � i luncile, glacisuri,
piemonturi, cele rezultate prin
modelarea glaciara �i periglaciara.
CUCA - termen regional care indica
un varf izolat, despadurit.
CUESTA (sin. COASTA) - forma de
relief caracteristica structurii monoclinale,
alcatuita dintr-un versant cu panta
lina (paralela cu stratele) care
corespunde unei suprafete structurale sau
spinarea cuestei
�i un versant cu inclinare mare,
dezvoltat pe capetele de strat care
poarta numele de fruntea cuestei;
imbinarea dintre cele doua se
realizeaza in lungul muchiei de C.; intr-o
astfel de structura monoclina se
formeaza vai subsecvente
(perpendiculare pe structura),
consecvente (cu aceea�i directie cu
inclinarea stratelor) �i obsecvente (cu
directie contrara inclinarii stratelor).
CUIRASA (sin. CRUSTA FERUgINoASA) -
crusta formata in urma precipitarii
oxizilor de fier in partea superioara a
depozitului de alterare dezvoltat in
climatul tropical umed.
CULME - interfluviu rotunjit,
prelung, din regiunile muntoase sau
deluroase; C. principale se desfa�oara
pe lungimi mari
�i au varfuri separate de �ei de
catre eroziune; la cele secundare,
care sunt scurte, se impune profilul
general u�or convex (coline).
CULOAR - forma de relief negativa,
alungita, creata prin eroziunea efectuata
de diver�i agenti; uneori se adauga
mi�carile tectonice; se folose�te in
exprimarile: C. de avalan a - jgheabul
creat prin manifes- tarea periodica a
avalan�elor; C. depre- sionar -
depresiune alungita, unitara sau
formata din mai multe bazinete
depresio- nare, in�irate pe un
aliniament de roci u�or de dislocat; intre
ele se comunica prin �ei de inaltime;
C. carstic - depresiune ingusta de
contact, individualizata in lungul unor
bare calcaroase; C. de vale - vale
principala, adanca, dar �i larga (are
lunca
�i sistem de terase pe care s-au
dezvoltat a�ezari); C. tectonic - creat
prin fragmen- tarea tectonica a unei
regiuni �i coborarea unor subunitati.
(Vezi �i GRABEN).
CULORI CONVENTIONALE - sunt
folosite in reprezentarea pe harti a
diferitelor elemente geografice (pe
hartile fizice generale, intre acestea cele
legate de relief sunt: nuante de maron
pentru munti, galben pentru dealuri,
verde pentru campii, albastru pentru
reteaua hidrografica, incadrata in vai
de ordine diferite, negru pentru
localizarea cotelor �i indicarea
valorii lor. Pe hartile morfogenetice
se folosesc toate culorile
diferentierile facandu-se dupa
varsta, tip genetic, dinamica actuala.
CUMPANA APELOR - linia care
delimiteaza doua bazine hidrografice
vecine (urmare�te de obicei cele mai
mari inaltimi); de la aceasta linie,
pantele �i scurgerea de suprafata se
dirijeaza in sensuri opuse.
CUMULOVULCAN - tip de con creat
de vulcanii care elimina lave acide,
vascoase (multa silice in compozitie),
cu temperaturi de 1000-1200°C;
materia se solidifica in partea
superioara a co�ului vulcanic; noile
�arje de lava nu mai ajung la zi, ci
imping in sus materialele
consolidate, creand un con ascutit fara
crater (cumulodom) care poate atinge
inaltimi de sute de metri; la intervale
mari de timp (secole), presiunea
crescuta in adanc poate duce la
explozii de amploare insotite de
azvarlirea varfului conului, curgeri de
lava, nori de gaze fierbinti etc. In final
din vechiul con nu ramane decat o
parte (ex: Mont Pelee, 1902) cu o
morfologie a versantilor noua.
CUNETA - fundul �i portiunile
de versanti dintr-o vale care au fost
acoperite de apa dupa amenajarea
unui lac de
acumulare.
 CUPLU STEREOSCOPIC (STERE- Schema curentilor de convectie intre America de Sud �i Africa
OGRAMA) - ansamblu de doua aero-
fotograme alaturate care se acopera in
proportie de 60%, permitand obtinerea
modelului stereoscopic, analizat cu aju-
torul stereoscopului. Ri
CUPOLA - forma de relief pozitiva, cu ft
aspect semicircular, realizata in
regiunile unde se produc procese de
pedimentatie fie intr-o faza incipienta a
acestora, fie in final, cand se realizeaza
nivelarea inselber- gurilor; se
intalne�te in Podi�ul Casimcea din
Dobrogea.C. carstica - boltire
A
semicirculara pe tavanul salilor din m
pe�teri. CURATURA - termen eri
regional ce define�te versantii ca
defri�ati de pe care au de
fost scoase radacinile. Su
d
CURBE DE NIVEL - linii trasate
pe o harta topografica care une�te
punctele cu aceea�i altitudine. C.n.
rezulta din sectio- narea reliefului cu Ocea
plane orizontale para- lele; C.n. pot fi: nul
principale (linie mai groasa), Paci
normale, auxiliare �i accidentale (linii
intrerupte ale caror segmente au CURBIMETRU - instrument utilizat
lungimi diferite). pentru masurarea distantelor pe
CURBA GRANULOMETRICA - hartile topografice.
reprezentare grafica a ponderii CUPTOR VULCANIC (VATRA
categoriilor granulometrice alese in VULCANICA) - gol in scoarta in care
analize. In repre- zentarea pe axa materia este in stare de topitura;
verticala se trec procente sau provoaca metamorfism de contact in
greutatea in grame pentru fiecare exterior; prin consolidare genereaza
fractie aleasa iar pe orizontala, batoliti iar prin deplasarea materiei
diametrele fractiilor granulometrice. �i consolidarea la diferite niveluri
C.g. simple (curba indica ponderea rezulta corpuri magmatice; din el
fiecarei fractii), materia poate ajunge �i la suprafata
C.g. cumulate (curba indica cre � terea unde lava creeaza aparate vulcanice.
valorii prin insumare plecand de CURENTI DE CONVECTIE (sin.
la dimensiunile minime la cele CURENT SUBCRUSTAL) - mi�care in
maxime). astenosfera a topiturii magmatice deter-
CURBA HIPSOGRAFICA (HIPSO- minata de diferentieri regionale de
METRICA) - reprezentare grafica intr- poten- tial termic; se inscriu in circuite
cu ramuri ascendente (sparg crusta,
un sistem de doua coordonate, in
creand rifturi,
care pe abscisa este redata suprafata
Pamantului in procente, iar pe ordonata,
altitudinea de pe continente �i
adancimea reliefului din bazinele
oceanice in metri.
prin care imping o parte din materie
la exteriorul lor), descendente (rup
crusta formand zone de subductie prin
care sunt aspirate portiunile grele din
ea, facilitand topirea lor) �i paralele cu
crusta (impun deplasarea placilor).
CURENT DE TURBIDITATE -
deplasarea in masa, sub forma de
curgere, a sedimentelor pe distante
foarte mari, pe taluzul continental din
bazinele marine �i oceanice provocata
de gravitatie, seisme; executa o
eroziune lineara puternica prin care se
formeaza canioane submarine;
CURENTI DE TARM - se inregis-
treaza in domeniul plajei fiind de
doua subtipuri: curenti de tarm
proriu-zis (longshare current, curent
de deriva litorala) care au o
desfa�urare paralela cu tarmul
producand insemnate procese de
eroziune, transport �i acumulare pe
plaja; rezulta din energia valurilor
ramasa la trecerea de la mi�carea
orbitala la cea de translatie; curentii rip
care au directie aproape
perpendiculara pe linia de tarm, se
produc la furtuni cand executa nu
numai sectionarea cordoanelor de nisip
submers de pe plaja dar �i antrenarea
nisipului smuls din tarm �i plaje spre
larg.
CURGERE DE GROHOTIS -
deplasarea materialelor rezultate
prin gelifractie (fracturarea rocii prin
inghet), pe versantii inclinati ai
muntilor, in regim periglaciar. Da ,, de
pietre" care adesea se inscriu pe traseul
unor avalan�e repetate. CURGERE DE
LAVA - curgerea lavei pe flancurile
conurilor vulcanice in timpul
eruptiilor.
CURGERE LAMINARA -
deplasarea apei sub forma unor fa�ii
lineare, aproape paralele între ele. Nu are
rol morfogenetic. CURGERE
TURBULENTA -
mi�care in care se realizeaza
amestecul continuu al masei de apa,
de la suprafata spre adancime �i invers,
astfel incat viteza
curentului de apa cre�te de la maluri
spre axul curentului �i de la fundul
albiei spre suprafata. Este forma
principala de curgere a apei in albiile
raurilor, cea care realizeaza diverse
forme de eroziune, transport,
acumulare ce conduc la reliefuri
specifice. CURGERE PIROCLASTICA
(sin.
Zo
na
LAHAR) - deplasare pe flancurile conurilor
vulcanilor a materialelor acumulate de in
su
urma eruptiilor (cenu�e, lapili, scarii bd
etc.), facilitata de producerea unor uc
precipitatii bogate ce conducetie la
imbibarea lor � i ruperea stabilitatii
depozitului. Acesta se acumuleaza in
partea inferioara a versantilor �i la
baza lor avand un caracter heterogen (ex.
pe platourile vulcanice din vestul
muntilor Calimani - Gurghiu -
Harghita).
CURGERI CINERITICE - amestec
de cenu�e �i gaze incinse care in
timpul unor explozii vulcanice
puternice se deplaseaza cu viteze
foarte mari pe flancurile vulcanilor
provocand modificari brusce ale
mediului �i dezastre inclusiv
schimbari ale formelor de relief (ex.
vulcanii Mont Pele, Sf. Elena etc.).
CURGERE NOROIOASA - vezi
Torent noroios.
CURMATURA - �a larga intre
doua varfuri, culmi.
CURS DE APA - traseul urmat de o
apa curgatoare la suprafata (parau,
rau, fluviu) sau in subteran; ii
corespunde un talveg �i o albie
minora.
CURS EPIGEU - curs de apa
curga- toare de suprafata, caracteristic
regiunilor carstice.
CURS HIPOGEU - curs de apa
curgatoare subteran rezultat din gruparea
apelor drenate din spatiile interstitiale
din masa calcarului; este cel care
formeaza galerii in pe�teri.
CUSTURA - creasta montana ingusta,
zimtata, situata la contactul dintre
doua
circuri glaciare vecine; rezulta
prin eroziune glaciara �i procese
periglaciare. In lungul ei pot fi
sectoare mai joase (�ei de
transfluenta prin care a trecut masa de
gheata dintr-o vale in cealalta)
Poate prezenta parti mai joase �i parti
mai inalte (tancuri, ace, piramide,
varfuri - Ex. - Muntii Fagara�).
CUTARE - actiune exercitata de
forte de natura tectonica asupra stratelor
de roci existente la partea superioara a
scoartei prin care acestea sufera
ondulari mai stranse sau mai largi
in functie de intensitatea procesului.
Se petrec indeosebi in ariile labile ale
scoartei (la ciocnirea placilor in zonele
de subsidenta etc.) �i in timpul
mi�carilor orogenetice cand sunt
insotite de ridicari generatoare de forme
de relief de tip montan (Carpati)
sau deluros (Subcarpati).
CUTA - forma geometrica pe care o
au stratele ce-au suferit o mi�care
tectonica aplicativa; se caracterizeaza
prin inaltime, latime, plan axial,
creasta etc.; C. sunt de mai mult tipuri:
drepte, fnclinate, simetrice
i asimetrice, largi i apropiate,
normale, izoclinale i fn evantai,
faliate, diapire, cu solzi, de ariaj.
CUTREMUR - mi�care telurica de
scurta durata (de la 1-2 secunde la
cateva minute), determinata de descatu�ari
bru�te ale unor importante energii
interne, acumulate in scoarta, in locuri
(hipocentre)
�i la adancimi diferite (C. normale
pana la 60 km, C. intermediare la 60-
300 km �i profunde la 300-700 km).
Majoritatea C. sunt legate de
regiunile de rift sau de subductie.
Proiectia la suprafata a hipo- centrelor
sunt epicentrele; undele seismice se
propaga din fiecare hipocentru spre
exterior, pe distante de sute sau mii
de kilometri ca unde longitudinale �i
trans- versale; din epicentre se transmit
ca vibratii concentrice pe suprafete
intinse. Numarul
C. care se produc în regiunile active este
foarte mare; unele sunt sesizate numai
prin inregistrarile seismografelor
(micro- seisme), altele (macroseisme)
au efecte
Cutremur de pamant
concretizate in distrugeri ale
constructiilor, iar la cele mai puternice,
in pierderi de vieti omene � ti.
Producerea lor faciliteaza
declan �area unor procese ce
afecteaza elemente ale mediului
geografic (alunecari de teren insemnate,
crapaturi la suprafata scoartei, valuri
marine de amploare tsunami). C. se
apreciaza frecvent fie in functie de
amploarea distrugerii, pe scara
Mercalli (12 grade), fie dupa o scara
de magnitudine (Richter, cu 9 grade). Pe
Glob, regiunile unde se produc C. cu
frecventa
�i intensitate ridicata sunt: Cercul de
Foc de la exteriorul Oceanului Pacific,
riftul din
Oceanul Atlantic. In Romania, regiunea
cu seismicitatea cea mai accentuata se
afla in Vrancea.
CUVERTURA - ansamblu de
strate sedimentare acumulate peste
soclurile rigide ale unitatilor de
platforma struc- turala. Tectonic aceasta
sufera doar mi�cari de ridicare sau
coborare. In ultima situatie platforma
se va afla sub nivelul marii (in urma
unor transgresiuni) perioada propice
sedimentarii. Prin ridicare devine uscat
iar rocile acumulate vor fi erodate. Daca
aceste
procese se repeta (cicluri de
sedimentare) atunci cuvertura va avea
grosime mare �i o structura tabulara
(orizontala) sau monoclinala. (ex. in
Campia Romana, Campia de Vest,
Dobrogea de Sud etc.).
CUVETA - depresiune cu
dimensiuni reduse care poate fi creata
prin eroziune diferentiata sau mi�cari
tectonice pe spatii restranse; uneori este
acoperita partial de lacuri (cuvete
lacustre) in care se acumuleaza
materiale aduse de rauri sau spalate de
pe versanti.
Camp de dune (Sahara) Caolin - Muntii Macin

Cazanele Dunarii Calota glaciara (Islanda)

Cap rock

Caldeira (Galapagos)
Cascada (Muntii Fagara�)
 Canion (Colorado) Cariera

Cheile Turzii Costier (Estul Braziliei)

Coloane (de bazalt) - Persani Cerc de pietre

Chott (Algeria) Ciuceve (Valea Cernei)

Cheile Tatarului (Muntii Bucegi) Circ glaciar (Muntii Fagara�)

Conglomerat - Muntii Ciuca� Co�cove

Crevasa Con de dejectie

Corni�e �i avalan�e Coltii Raiosului (Muntii Fagara�)

 Cornet Creste (Podi�ul Casimcei)

Crater Culoar de avalan�a

Cueste etajate (Muntii Zarand) Custura (Karling) - Muntii Fagara�

C 85
D
DACIAN - etaj al Pliocenului, cu
raspandire insemnata in Romania, in
regiunile deluroase, cu formatiuni
sedimentare �i cu eruptii vulcanice in
sistemul din vestul Carpatilor Orientali
�i Muntilor Apuseni; pe versantii
vailor alcatuiti din aceste
formatiuni sunt frecvente alunecari de
teren �i torenti.
DACIC - bazin tectonic (unitate
in Parathetisul oriental) care
cuprindea Avanfosa, Depresiunea
Getica �i portiuni din Platforma
moessica �i Platforma
moldoveneasca; a fost bazin de
sedi- mentare din Neozoic �i pana in
Pleistocen cu legaturi cu bazinul ponto-
caspic. Prin colmatare a devenit uscat
ce-a fost antrenat in Cuaternar in
ridicare prin inaltarea Carpatilor,
rezultand reliefuri de dealuri �i campie.
DACIT - roca magmatica din grupa
granodioritului; intra in alcatuirea
masivelor vulcanice din nordul
Carpatilor Orientali �i din Muntii
Apuseni; este o roca rezistenta la atacul
agentilor externi ceea ce face ca
formele de relief (culmi, movile,
varfuri) sa se caracterizeze prin
masivitate
�i versantii cu panta mare iar vaile care
le taie sa fie inguste (defilee).
DALE - placi desprinse, prin
procese de dezagregare naturale sau
antropice, din roci cuprinse in strate cu
grosimi decimetri- ce; formeaza
aglomerari de pietre, campuri de pietre,
grohoti�uri. Apar in regiuni
periglaciare sau in muntii din de�erturi.
DALMATIC - ansamblu de forme
de relief litoral individualizat la
tarmurile cu structura cutata la care
directia lor este paralela cu directia
desfa�urarii cutelor. Sistemul de insule
(pe anticlinale) �i canale
�i golfuri (pe sinclinale) a rezultat in
urma producerii transgresiunii
postglaciare cand apele marii au
acoperit sectoarele joase
corespunzatoare sinclinalelor. Prin
evolutie unele golfuri pot fi umplute
cu aluviuni devenind campii
litorale. (ex. tarmul Croatiei la
Marea Adriatica ce constituie un
ansamblu tipic de forme de concordanta
cu structura cutata; in literatura este
cunoscut ca tarm cu canale sau
tarm dalmatian).
DAM - termen ce desemneaza forme
de relief antropic (digurile in
Olanda construite în jurul polderelor).
DANUBIAN (DUNAREAN) - termen
care exprima apartenenta la bazinul
Dunarii; intalnit in denumiri ca -
Romania, tara danubiana, Autohtonul
danubian, pentru Carpatii Meridionali.
DATA(E) - valoare rezultata din
masu- ratori sau calcule �i care
exprima o marime prin care se apreciaza
spatial, temporal, un element, proces
geomorfologic, caracte- ristica. - D.
morfometrice; (privind dimen- siunile
unor forme de relief) �i evolutia lor in
timp - (ex. pentru alunecarile de teren).
Ele se pot stoca in banci de date � i
valorifica.
DANTELAT - caracteristica a
unor forme de relief ondulat (ex.-
valurile parietale din pe�teri).
D 1
DATARE GEOMORFOLOGICA -
activitate care prin diferite metode
conduce la stabilirea etapelor, fazelor de
modelare a reliefului dintr-o regiune �i
chiar a unei forme de relief. intre
metodele utilizate sunt: analiza
loessurilor �i solurilor fosile (loessul
considerat ca apartinand unei faze,
stadiu glaciar iar solurile fosile ca
legate de interglaciar); stratigrafico-
paleon- tologica (varsta formatiunilor
functie de fosilele caracteristice
identificate in ele), sporo-polinice,
arheologica, C14 etc. Pentru
formele de relief vechi (suprafete �i
nivele
de eroziune) se face apel la corelatii
de natura paleogeografica prin
analiza depozitelor acumulate in
bazine de sedimentare.
DATARE CU CARBON 14 -
metoda
folosita pentru stabilirea varstei unor
formatiuni ce intra in componenta unor
forme de relief �i pe aceasta baza
apre- cierea perioadei de cand exista
relieful respectiv (ex. in
cunoa � terea varstei morenelor
glaciare, a acumularilor loessoide.
DAVISIAN (A) - teorie asupra
evolutiei generale a reliefului
elaborata de W.M.Davis, potrivit
careia de la crearea unui relief
tectono structural (lant de munti)
acesta sufera in conditiile slabirii
complete a rolului mi�carilor tectonice
o modelare continua incadrata intr-un
ciclu parcurs in trei etape distincte -
tinerete (relief inalt accidentat),
maturitate (relief cu altitudini medii) �i
batranete (final, relief aplatizat sub
forma unei campii de eroziune numita
de el peneplena).
DAYA (DAIJA) - microdepresiuni
de deflatie create in semide�ert care
au baza argiloasa ce permite formarea
de lacuri. (ex. Libia, Algeria).
DALMA (sin. GÂLMA) - denumire
regionala pentru varfuri din calcare sau
conglomerate care se ridica cu mai multi
zeci de metri deasupra culmilor
(Podu Dambovitei - Giuvala).
DÂMB (sin . MOVILA)- forma de
relief pozitiva cu origine naturala sau
antropica care apare izolat unei regiuni
netede pe care o domina prin inaltimi
mici.
DECALAJ MORFOLOGIC -
diferente spatiale �i temporale in
actiunea unor agenti �i procese
morfogenetice impuse de interventia
unor factori geo- grafici � i care se
caracterizeaza prin trasaturi ale unor
forme de relief similare genetic (ex. -
conditiile climatice deosebite care
favorizeaza evolutii diferite ale
carstului in regiunile ecuatoriale,
de�ertice, temperate etc.) ceea ce duce
la individua- lizarea de forme � i
peisaje aparte ca infati�are �i
dimensiuni; existenta in lungul unei vai a
mai multor unitati cu alcatuire
geologica diferita pe care aceasta le
intersecteaza face ca ritmul adancirii sa
fie deosebit intre doua unitati formate
din roci putin rezistente separate de un
sector de cheie in calcare �i ca urmare
atingerea altitudinii celei din aval de
catre cea din amonte sa fie decalat.
DECANTARE - depunerea
particulelor transportate in suspensie
de catre un curs de apa.
DEAL - forma de relief pozitiva, cu
inaltime de pana la 1000 m
(frecvent 300-600 m), infati�are
convexa, �i care domina prin versanti
povarniti, albiile, vaile sau vatra
depresiunilor; exista �i forme
particulare de dealuri (impuse de
alcatuire, structura �i evolutie) �i care
au diverse denumiri regionale (coline,
gruiuri, maguri) care se exprima printr-o
anumita fizionomie.
DEALURI - tip de sistem de relief
major care se caracterizeaza prin
altitudini de 250-1000 m, alcatuire
predominant din roci sedimentare,
interfluvii in general prelungi, cu
versanti convec�i sau convex- concavi,
separate de vai largi, cu lunci extinse
�i terase pe care se afla a�ezari. in
ansamblu lor domina forme de
relief negative (vai), suprafetele
inclinate ca rezultat al unei
fragmentari accentuate �i geneza
precumpanitor eroziva; se clasifica
dupa: altitudine (D. joase la 250-500
m;
D. medii la 500-700 m �i D. înalte la
peste 700 m), geneza (D. de eroziune -
prin fragmentarea unor munti jo�i
sau a unor podi�uri sau campii
inaltate, D. de cutare (Subcarpatii),
alcatuire (D. din roci sedimentare,
vulcanice sau metamorfice - maguri) etc.;
se mai folose�te �i in expresii care
raporteaza anumite elemente
geografice la acest spatiu (climat de
D., vegetatie de D., peisaj de D. etc.).
DEBIT LICHID - volumul de apa
care se scurge prin sectiunea activa a
raului in unitatea de timp. Se exprima
in m3/s sau l/
s. D.l. variaza datorita: conditiilor
clima- tice, reliefului, naturii rocilor. Cu
exceptia regiunilor aride �i semiaride,
D.l. raului cre�te de la izvor la
varsare. Prezinta importanta: D.l.
zilnic, mediu lunar �i anual, sezonier,
maxim anual, minim anual, maxim
absolut (cel mai mare D.l. inregistrat
pana in prezent), minim absolut (cel mai
mic D.l. inregistrat pana in pre-
zent), D.l. caracteristic de etiaj. in
functie de variatia debitului lichid se
infaptuie�te scurgerea apei raurilor,
regimul de manifes- tare al proceselor
de albie �i dezvoltarea formelor de
relief fluviatil.
DEBIT SOLID - cantitatea de
material solid transportat de un curs de
apa, intr-o secunda, prin sectiunea
raului. Acest transport se face prin
rostogolire, tarare, suspensie, solutie. Se
masoara in kg/s. Raportul dintre
D.s. �i unitatea de debit lichid
constituie turbiditatea. in functie de
volumul �i marimea elementelor care il
alcatuiesc se produce eroziunea in albia
raurilor �i evolutia acesteia.
DEBLEU - forma de relief negativa,
creata antropic, prin sectionarea unor
maguri, versanti, pentru a se asigura
trecerea unor cai ferate, �osele.
DEBORDARE - revarsare a apei
raurilor in lunci, la debite mari produse
la viituri �i care provoaca inundatii
insotite de modificari in microrelieful
acestora.
DEBRIS (sin. GROHOTI$) - masa
de pietre, bolovani, blocuri colturoase,
rezul- tate prin dezagregari �i prabu�iri.
DECAPITARE - proces in albiile
meandrate ale raurilor; prin evolutia
mean- drelor se ajunge la sectionarea
gatului unora - proces cunoscut sub
numele de indreptarea cursului sau
autocaptare; din vechiul meandru
ramane belciugul care inconjoara un
martor de eroziune numit popina.
DECENIU - perioada de zece ani
consecutivi, pentru care in general
se calculeaza mediile, frecventele
diferitilor parametrii climatici,
hidrologici, geomor- fologici etc., in
scopul analizei multianuale a acestora.
DECLIVITATE - panta, inclinare a
unei suprafete; se masoara pe teren sau
se calculeaza pe harti in care relieful
este reprezentat prin curbe de nivel;
se pot intocmi harti speciale pe care
apar areale cu valori de D. Are
importanta pentru hartile
morfodinamice in aprecierea poten-
tialului terenurilor �i in corelatii cu
proce- sele geomorfologice care au loc.
DECOPERTARE - operatie in urma
careia formatiunile petrografice aflate
deasupra unui zacamant sunt indepartate
in vederea exploatarii la zi a
acestuia (orizonturile de lignit din
Oltenia, cele de cupru din unele
cariere etc.). Rezulta un relief antropic
complex.
DECREPITARE - proces de deza-
gregare produs prin variatiile de tempe-
ratura (insolatie in regiunile de�ertice �i
inghet-dezghet) care conduc, prin
dilatari
�i comprimari repetate, la desfacerea
unor parti de la suprafata rocilor de pe
versanti; rezulta grohoti�uri.
 DEDUCTIV - principiu in analiza
geografica, prin care, plecand de la
situatii cunoscute �i legitati, se ajunge
la prog- nozari evolutive.(ex. -
cunoscand meca- nismul alunecarilor
de teren se pot indica posibilitati de
realizarea lor in alte locuri).
DEFERLARE - proces de deformare
�i spargere a valurilor in regiunile de
tarm cu adancime mica; sectorul in care
acesta se inregistreaza frecvent
alcatuie�te fa.Jii de deferlare;
procesul conduce prin eroziune �i
acumulari marine modificari ale
configuratiei platformei de abraziune,
falezelor, acumularilor de nisip etc.
(ex. poate fi urmarit la tarmul
romanesc).
DEFILEU - sector lung de vale, pe
ansamblu ingusta, creat prin
traversarea unor unitati de relief
(munti, podi�uri) alcatuite din roci
dure. in cadrul sau exista sectoare
foarte inguste de chei separate de
bazinete depresionare cu lunci, terase
�i a�ezari. (ex.- defileele Dunarii).
DEFLATIE - actiunea vantului
asupra reliefului; este un proces prin
care acesta smulge, spulbera �i sorteaza
nisipurile �i particulele dezagregate,
mai mici de 0,2 mm in diametru; are
un rol insemnat in modelarea
regiunilor aride �i semiaride in crearea
pe de o parte a campurilor de pietre
(prin spulberarea elementelor fine iar
pe de alta a campurilor de nisip
unde se produce acumularea a ceea
ce vantul a transportat. Pe acestea din
urma ea impune peisajul de dune �i de
riduri.
DEFLUVIATIE - modificarea radicala
a pozitiei albiei unui rau in regiuni
netede (campii de nivel de baza,
depresiuni extinse), ca urmare a unor
intense aluvio- nari sau a activitatii
unor centre de sub- sidenta. Ex:
Huang He, in China; Buzaul, Ramnicul
Sarat, in nord-estul Campiei Romane.
DEFORMARE - proces fizic
rezultat in urma exercitarii unor
presiuni de natura interna sau externa
asupra unui element
geografic, insotit de modificari ale
formei, structurii �i volumului (ex: D.
structurii rocilor �i depozitelor, in
urma producerii unor cutremure,
alunecari de teren; tasarea loessului sub
presiunea nametilor de zapada; D.
directie de deplasare a maselor de aer,
in dreptul unui obstacol orografic
însemnat etc.).
DEFRI � ARE (sin. D ESPADURIRE ) -
taierea padurii pe anumite suprafete, in
scopul preluarii materialului lemnos
sau acordarii terenurilor alte folosinte
(culturi, a�ezari, unitati economice
etc.); prin D. se modifica brusc
caracteristicile locale de mediu, insotite
uneori de producerea unor procese
geomorfologice care conduc la
degradarea terenurilor (ex. - Subcarpatii
de Curbura).
DEGLACIATIE - proces de topire a
masei de gheata din calote sau a
ghetarilor montani; se coreleaza cu
intervale de incalzire a climatului (in
pleistocen s-au produs in fazele
interglaciare; in prezent procesul este
destul de activ �i u�or de apreciat
prin urmarirea retragerii pozitiei limbii
ghetarilor in Alpi, Groenlanda etc.
DEGRADAREA TERENURILOR -
caracteristica a suprafetelor de versant
pe care s-au produs intense procese de
�iroire, torentialitate, gravitationale
etc. ce au condus la distrugerea
partiala sau totala a solurilor �i a
depozitelor de panta (ex. pe numero�i
versanti din regiunile deluroase
�i de podi� din Romania).
DELAPSIV - tip de alunecare in
care procesul generat in treimea
inferioara a versantilor se extinde
treptat catre partea superioara a lor.
DELTAIC - domeniu (gura de
varsare a unui fluviu intr-o mare,
golf, lac), conditii (fluviu cu debit solid
insemnat, platforma litorala extinsa �i
la mica adancime, lipsa mareelor �i a
curentilor care sa antreneze materialele
spre larg), facies sedimentar de
tranzit intre cel fluviatil �i cel
maritim, forme de relief (grinduri,
depresiuni lacustre, brate etc.)
legate de procesul genetic �i evolutiv
al unei delte.
DELTA - forma de relief de
acumulare, reprezentata printr-un
ansamblu de grinduri, canale, lacuri
�i depresiuni pline cu apa sau
mla�tinoase ce apare la gura de
varsare a marilor fluvii, unde aluviunile
nu sunt indepartate de valuri, curenti �i
maree, acestea depunandu-se. in
timp poate inainta in spatiul maritim.
Se deosebesc mai multe tipuri:
Tipuri de delte
Delta Nilului
Delta Tibrului
Delta Mississippi
Delta Dunarii
D. digitiforma - ia na�tere atunci
cand un fluviu inainteaza pe mai multe
brate �i cara cantitati mari de
materiale (Mississippi); D. lobata -
sunt cele mai frecvente, remarcandu-
se prin inaintarea masiva pe 2-3 brate
principale datorita abundentei de
aluviuni (Rhin, Rhon, Dunare, Rio,
Parana); D. triunghiulara - formata prin
aluvionarea efectuata de catre un singur
brat principal prin care se varsa in mare
cea mai importanta cantitate de apa
�i aluviuni (Tibru); D. barata - a
carei dezvoltare este oprita fie de
curentii litorali ce impra�tie aluviunile
aduse de fluvii, fie de atingerea unei
zone adanci a platformei sau in curs de
lasare (ex: Gangele, Irawadi), fie de
scaderea importata a debitului solid
(Nil) ca urmare a retinerii lui in lacuri
de baraj (L. Neser de la Asuan).
DELTA DE FURTUNA -
microrelief cu aspect de delta,
format in spatele
nisip importante datorate valurilor de
furtuna.
DELTA DE LAVA - microrelief cu
aspect de delta ce ia na�tere prin
varsarea unui curent de lava intr-un
lac mare sau depresiune.
DELTA INTERIOARA CONTI-
NENTALA - conuri aluviale în de�erturi
�i semide�erturi rezultate prin
acumularea materialelor carate de
fluvii ca urmare a pierderii apelor in
nisipul acestor regiuni (la gura de
varsare a raurilor ce vin din
din Asia Centrala; conuri aluviale
dezvol- tate în depresiuni netede extinse
sau in campii �i care sunt create de
rauri care coboara din dealuri sau
munti; aici feno- menul de difluenta,
despletire �i schimbare a importantei
albiilor este frecvent; formeaza in
timp campii piemontane sau de
glacisuri aluviale.
 DELTA MAREICA - microrelief
asemanator cu delta la gurile fluviilor
unde sunt maree slabe.
DELTA PROGLACIARA - delta de
dimensiuni reduse, formata de torentii
rezultati prin topirea ghetarilor pe
campiile fluvioglaciare.
DELTA LACUSTRA - delta
construita de catre un rau la varsarea
intr-un lac. Apar evidente la coada
lacurilor de baraj antropic (Izvorul
Muntelui, Vidraru etc.). DELUVIU -
depozit heterogen care imbraca
versantii; a rezultat din materialele
rezultate prin dezagregarea �i alterarea
rocilor, prin alunecari etc. �i care au
fost dislocate �i acumulate in alte
locuri in raport cu cele originale (de aici
caracterul alogen); au grosimi variate
in functie de panta, rocile de
provenienta �i lungimea deplasarii; pe
seama lor s-au dezvoltat diverse
tipuri de soluri care sunt folosite
agricol (prin araturi s-au produs
modificari ale configuratiei initiale a
depozitelor) (ex. au desfa�urare mai
mare pe versantii din
regiunile deluroase).
DENDRITICA (RETEA) - tip de
retea de ape curgatoare cu aspect
arboricol; dezvolta o densitate de
fragmentare mare (ex: bazinele
Amazon, Congo, Nipru, Volga, Obi)
�i o diversitate de forme de relief.
DENIVELARE - diferenta de
altitudine dintre doua unitati de relief
sau forme de relief (ex. - faleza de la
Saturn - Mangalia creeaza o denivelare
intre plaji
�i podi� de 8 - 10 m).
DENSITATEA MORFOHIDRO-
GRAFICA - reflecta gradul de
fragmentare al reliefului, de
imbucatatire in suprafata de catre o
retea de vai existenta intr-o unitate
geomorfologica. Este un indicator
morfometric important care exprima
raportul dintre lungimea totala a
vailor (L ) �i suprafata (S) sectionata
de ele; se exprima in km/km2.
DENUDATIE - rezultatul asocierii
agentilor �i proceselor morfogenetice
care conduc la desprinderea
particulelor �i a maselor de roca ce
alcatuiesc un relief major � i le
transporta spre regiuni favorabile
acumularilor. Este o exprimare a
tendintei generale de infaptuire a unor
suprafete de echilibru morfodinamic
(sin. planatie).
DEPLASARE - proces care impune
mi � carea particulelor intr-un
depozit rezultat prin dezagregare sau
alterare pe suprafete orizontale sau
slab inclinate. Rezulta o automi�care
facilitata de propria greutate a
particulelor, de crearea de goluri
rezultate din circulatia apei in depozit
sau prin dizolvari sau din presiunea
exercitata de un corp care se afla pe
depozit (o acumulare de zapada) etc.;
sunt mi�cari lente care se petrec atat in
depozitele uscate cat �i in cele umede.
DEPLASARI INDIVIDUALE -
desprinderi de fragmente de roca
,,bucata cu bucata" dintr-un perete
sau versant, urmate de caderea � i
deplasarea lor gravitationala; in
general, reprezinta consecinta
unor variatii de volum provocate
de oscilatii de temperatura,
umiditate.
DEPLASARI IN MASA - deplasari
care afecteaza volume mari de roca,
chiar versanti intregi, care, dupa ce se
prabu�esc, se faramiteaza; se produc
atunci cand intr-o culme montana au
loc dezechilibre pe spatii �i grosimi
mari ale rocilor, in urma unor explozii,
cutremure, a unor ploi torentiale
puternice, a pierderii stabilitatii
versantului ca urmare a eroziunii de la
baza a unor trepidatii provocate de
circulatia rutiera etc.
DEPOPULARE - actiune care
poate rezulta �i prin producerea unor
procese
morfodinamice cu efecte catastrofale
(inundatii de proportii, eruptii
vulcanice ample, seisme repetate etc.)
DEPOZIT - acumulare de materiale
pe care un agent morfogenetic (rau,
vant, ghetar, om etc.) le disloca �i le
depune la o departare oarecare de locul
de provenienta. De aici diferentierea
lor in: D. de panta (deluvii, coluvii), D.
aluviale (acumulate de rau in albie
sau la locul de varsare), D.
Eroziune glaciara
Debriuri
de
Crevase
Depozit glaciar
Morena
Till
Procese �i depozite glaciare in Walles, (dupa Addison
K.)
deltaice (acumulari in anumite conditii
la gurile fluviilor), D.
eoliene(câmpuri de nisip, praf etc.); D.
glaciare - diferite tipuri de morene; D.
fluvioglaciare - la exteriorul calotelor
glaciare; D. marine; D. lacustre etc.
DEPRESIUNE - forma de relief
negativa cu dimensiuni variate (de
la microdepresiuni la macrodepresiuni
de tipul bazinelor oceanice), geneza
deosebita (de eroziune, tectonice etc.)
�i evolutie specifica (de unde �i grad
de complexitate morfologica aparte);
sunt incadrate de forme de relief
pozitive cu altitudini mari
�i versanti frecvent abrupti. Se
diferentiaza dupa diverse criterii:
geneza D. tectonice (grabene - ex.
Bra�ov); D. tectonice .Ji de baraj
vulcanic (ex. Ciuc, Gheorgheni); D. de
eroziune diferentiala (ex. Apold); D.
carstice (de la doline la polii); D.
glaciara (depresiunile dintre morene sau
din spatele pragurilor glaciare - ex.
cele ocupate de
lacuri in Carpatii Meridionali); D.
eoliene (prin coroziune sau
interdunare); D. antropice
(excavatiile miniere sau in cariere);
D. tasare (crovurile din Baragan etc.);
in raport de treptele de relief � i
configuratia componentelor acestora sunt:
D. intramontane (ex. Depresiunea
Transil- vaniei); D. intracolinare (ex.
Depresiunea Valeni); la contactul
muntelui cu dealurile (ex. Neamt,
Cracau, Tazlau); D. în amonte de chei
sau defilee epigenetice sau
antecedente (ex. Brad - Halmagiu); D.
fn podi.J (ex. Ponoare in Mehedinti);
D. în câmpie (ex. crovuri, padine etc.); in
functie de caracteristicile structurale ale
unitatii de relief majore D. subsecvente
(ex. Bârladul superior); D. consecvente
(ex. Hu�i); D. butoniere pe domuri
(ex. Leghia); D. în grabene (ex.
Petro�ani etc.); D. altitudine etc.
DEPUNERI ALUVIALE -
acumulari de aluviuni realizate in
albiile raurilor, in delte, estuare, in
lacuri etc. care dau forme specifice
(ostroave emerse �i submerse, renii,
conuri aluviale, glacisuri, delte
lacustre, etc.) ce inregistreaza o
dinamica deosebita ca urmare a
proceselor fluviale dependente între
altele de regimul debitelor.
DERAZIUNE (sin CORAZIUNE) -
proces care se produce prin deplasarea
gravitationala lenta a materialelor dintr-
un depozit gros aflat pe un versant in
care stratele de roca sunt subtiri
aproape verticale �i au un grad de
consolidare redus. Presiunea exercitata de
materiale in timpul mi�carii, conduce la
ruperea �i antrenarea capetelor stratelor
in deplasare, in sensul pantei iar
efectul va fi modificarea locala a
pozitiei lor (indoirea capetelor de
strat).(pe versantii unor culmi din
Muntii Buzaului).
DEREA - termen local (in
Dobrogea) care define�te o vale de
dimensiuni reduse cu scurgere
permanenta.
 DERIVATIE - ramificatie a unui
curs de apa spre alt curs mai important
in scopul maririi debitului arterei
principale de apa. DERIVA
CONTINENTELOR - teo-
rie elaborata de A. Wegener in anul
1912 prin care se incerca explicarea
configu- ratiei actuale a blocurilor
continentale �i oceanelor folosindu-
se de mai multe argumente
geografice. Se pleaca de la acceptarea
existentei unui continent unitar (Pangea)
la finele paleozoicului care ulterior
este fragmentat treptat tectonic in mai
multe blocuri care "plutesc" pe un
inveli� magmatic "Sima" �i se
deplaseaza in directii diferite
(Americile spre vest, Eurasia catre
est, Africa spre nord, India rupta din
Africa spre nord-est, Australia catre
sud-est, Antarctica catre Polul Sud). Si-
a argumentat teoria prin analiza con-
turului continentelor care se pot
"imbuca" in golfurile �i marile ce le
inconjoara, apoi pe existenta unor urme
de depozite glaciare
�i a unor specii de animale comune
in continentele sudice. Unele idei sunt
reluate in teoria tectonicii globale.
DERMOLITH (sin. PAHOE HOE) -
curgeri de lava bazaltica care prin
solidificare capata aspect ondulat (lave
cordate).
DESCUAMARE - rezultatul
producerii unor procese de meteorizare
(indeosebi dezagregari �i alterari) in
conditiile unui climat semiarid pe
roci magmatice (ex. granite) sau
sedimentare (�isturi argiloase, grezoase
in strate subtiri care se transmit de la
suprafata rocii in profunzime pe
planuri aproape paralele; orizonturile
alterate diferit se desprind sub forma de
placi care se acumuleaza la baza
pantelor intrucat in rocile magmatice
alterarea este mai intensa pe muchii
�i colturi; prin descuamare se
realizeaza un proces de rotunjire a
blocurilor, coloanelor inca nealterate;
pe suprafetele netede alcatuite din
materiale argiloase pierderea
apei prin evaporatie intensa duce uneori
la craparea poligonala a orizontului
uscat de deasupra �i desprinderea
fragmentelor (descuamare) sub forma de
,,co�cove".
DESCUAMARE SFEROIDALA -
procesul de deta�are a fa�iilor
concentrice de roca de pe suprafata
blocurilor sferoidale din stanci,
prin procese de dezagregare � i mai
ales de alterare; procesul este
specific mai ales granitelor in climatele
cu doua anotimpuri (uscat, respectiv
umed). in Romania exista in Muntii
Macin, Muntii Igni� etc.
DESECARE - procesul de
indepartare sau de reducere a apei
care se afla in depozite, soluri �i
uneori cand este in exces acopera
anumite suprafete (ex. - campiile de
subsidenta, polderele).
DESHIDRATARE - proces de
pierdere a apei din depozite, roci, sol în
conditii de temperaturi ridicate,
uscaciune, seceta. Rezulta
dezagregari locale in rocile
argiloase, eflorescente �i cruste saline etc.
DESPADURIRE - proces de eliminare
a padurii de pe diferite unitati
geografice pentru extinderea pa�unilor
sau terenurilor cu diverse culturi.
Urmarea directa a aces- tuia o
constituie intensificarea proceselor de
versant (alunecari, curgeri noroioase,
torentialitate, �iroire, spalare in suprafata
etc.) sau din luncile raurilor (revarsari)
ceea ce a condus nu numai la aparitia
unor forme de relief noi dar �i la
degradarea terenurilor (pe majoritatea
versantilor �i in albiile raurilor mari
din regiunile deluroase din
tara noastra).
DESPLETIRE - locul unde un rau
se desparte in doua sau mai multe
brate; procesul este comun in albiile
largi ale raurilor ce strabat regiuni
deluroase �i de campie.
DE�ERT - regiune cu climat cald
sau rece, dar arid (anual sub 250
mm precipitatii), cu un regim de cadere
extrem de neordonat; cu o vegetatie �i
animalele
extrem de reduse ca specii �i indivizi
iar cele existente cu adaptari.
Relieful se impune in peisaj fiind
reprezentat de campuri de pietre
(SERIR, DESERT DE PIETRE), campuri
de nisip cu numeroase dune cu forme
�i marimi variate, munti reziduali
incadrati de grohoti� �i pedimente etc.
Exista de�erturi �i regiunile tropicale
uscate (Sahara, Kalahari Arabia,
Australia) dar �i in regiuni temperat
continentale excesive (Gobi) etc.
DE�ERTIC - termen care se
raporteaza la caracteristici �i
componente geografice din regiunile
aride (ex. - climat D., relief
D. de campuri de dune, (erguri,
kumuri), stancarie, mase de pietre
(hamada); procese de modelare D.
(dezagregare, eolizatie), vegetatie D.,
soluri D., peisaj D.
DE�ERTIFICARE - proces de extin-
dere a de�erturilor in regiunile de
savana, semide�ertice, subtropicale etc.
vecine lor; studiile F.A.O. estimeaza
ca nisipurile Saharei inainteaza spre
sud cu cca 1,5-10 km/an.
DETERMINISM GEOGRAFIC -
teorie care acorda conditiilor naturale
geografice (mai ales relief �i clima) un
rol important (determinant) in
evolutia societatii omene�ti.
DETRACTIE - proces de dislocare
a blocurilor de roca sub actiunea
ghetarilor. DETRITICE - roci
sedimentare formate din fragmente
cu dimensiuni variate care au rezultat
prin desprindere de roca in loc prin
dezagregare sau eroziune, au suferit un
transport �i sunt acumulate in albiile
raurilor(nisip, pietri�) sau in bazine
lacustre, marine unde pot fi cimentate
(gresii, conglomerate).
DETRITUS - depozit alcatuit
din acumularea in loc sau la departare
de locul de provenienta a unor
fragmente de roca generate dominant
de procese de deza- gregare.
Dimensiunile �i forma frag- mentelor
depinde de rezistenta rocilor (sunt mari
�i colturoase cele provenite din
granite, calcare, �isturi cristaline �i mai
mici acelea rezultate din imbucatatirea
stratelor de argila, gresii slab
consolidate, disodile etc.), de climat
(mari, colturoase
�i abundente in regiunile cu climat ce
presupune mari variatii de natura
termica sau alternante de perioade de
uscaciune �i umiditate), panta etc.
Rezulta mase de grohoti�, blocuri,
ghirlande de pietre, rauri de pietre etc.
(ex. in etajul alpin carpatic).
Deplasarea pe panta se produce
gravitational sau prin intermediul ava-
lan�elor, torentilor etc. Acestea
alcatuiesc grupa de detritus mineral.
Exista �i detritus rezultat prin sfaramarea
resturilor organice (scoici, scheletele unor
organisme marine etc.) de catre valuri
in regiunile de tarm (detritus
organogen - ex. la tarmul Marii
Negre). Toate alcatuiesc grupa
rocilor detritice neconsolidate. Prin
acumularea lor in mediu lacustru sau
marin pot fi cimentate rezultand o
parte importanta din grupa rocilor
detritice consolidate (breccii iar daca
fragmentele sunt �i rulate gresii,
conglomerate).
DETRUSIV - tip de alunecare de
teren care se produce in partea
superioara a versantului �i evolueaza
treptat spre baza lui.
DETUNATA - denumire
regionala acordata pentru formele de
relief cu aspect de varf prismatic
alcatuit din coloane de bazalt cu
pozitie verticala; aici, vanturile
puternice �i trasnetele dau sunete care
sunt amplificate de peretii verticali ai
stancilor; la baza sunt mase insemnate
de blocuri prismatice desprinse �i
prabu�ite din pereti (ex. Detunatele din
Muntii Apuseni).
DEVIATIE - deplasare, abatere de la
evolutia normala a unui sistem, proces;
forma de relief, peisaj rezultate
prin interventia importanta a unui factor
natural extern (ex. - deviatia albiilor
Ialomitei, Prahovei, Buzaului,
Ramnicului Sarat, arealele unor centri
de subsidenta);deviatie antropica
provenita din construirea de
canale (la Arge�) pentru evitarea inun-
datiilor sau pentru a asigura necesarul
de apa pentru consumul industrial �i
casnic etc.
DEVONIAN - perioada din era
paleozoica, marcata de extinderea
formelor de viata din mediul acvatic in
cel terestru
�i, prin aceasta, producerea de
modificari in dinamica proceselor
morfologice � i evolutia reliefului.
DEZAGREGARE - proces de meteo-
rizare prin care se realizeaza
fragmentarea rocilor in componente cu
dimensiuni �i forme variabile dar
colturoase care- �i pastreaza
alcatuirea mineralogica a rocii din care
au provenit. Intensitatea proce-
sului depinde de mai multi factori intre
care cei de natura climatica (variatiile
mari de temperatura in jurul valorii de
0°; inghetul
�i dezghetul apei), petrografica, pante
etc. Se disting mai multe forme de
manifestare
- prin crioclastism, gelivatie, termo-
clastism, cre�terea radacinii arborilor
in fisurile rocilor etc. in functie de
diferen- tierea zonala a conditiilor
climatice.
DEZASTRU(E) (sin. CATASTROFA)
- imprejurare determinata de manifestarea
cu intensitate majora a unor
procese geomorfologice care au
condus la inregistrarea de
pagube materiale deosebite, pierderi
de vieti omene�ti dar �i modificari
insemnate in configuratia unitatilor
de mediu (ex. eruptia vulcanului
Vezuviu; producerea unor alunecari
curgatoare pe suprafete intinse,
declan�area unor avalan�e pe versantii
din etajul alpin in sectoare cu amenajari
pentru sporturi de iarna etc.).
DEZECHILIBRU - moment intr-o
evolutie cand se produce ruperea
echilibrului intre elementele unui sistem
sau intre sisteme; poate fi
rezultatul acumularii treptate de
materie, energie, informatie pe cale
naturala, ce conduce la modificarea
unor elemente, urmata de D.
�i stabilirea de noi relatii in sistem
(ex: eruptii vulcanice, bararea naturala a
cursu- lui unui rau etc.) sau antropica
(despaduriri, sectionarea versantilor,
poluare); se folose�te in expresii ca:
D. naturale (ex: extinderea de�erturilor,
calotelor glaciare in pleistocen etc.), D.
de versant �i albie etc.
DEZGHET - procesul de topire a
zapezii �i a ghetii, ca urmare a
cre�terii temperaturii din aer �i din sol
la peste 0°C.; provoaca exces de apa,
curgeri bogate in albiile raurilor (apa
este adesea asociata cu sloiuri de
gheata) care accelereaza procesele
morfogenetice, prabu�iri de
blocuri de pe pantele accentuate etc.
DEZINTEGRARE - desfacerea,
ruperea unui ansamblu în componente tot
mai mici (ex. - este activa in cazul
dezagregarilor sau exercitarii unor
presiuni foarte mari asupra unor
suprafete de roca u�or de rupt (argila,
morene).
DEZVOLTAREA RELIEFULUI -
ansamblu de transformari de ordin
calitativ ca urmare a unor acumulari
cantitative pe care le suporta un
sistem morfologic in timp �i spatial �i
care se reflecta in evolutia sistemului de
relatii �i in peisaj (ex. - un platou
calcaros in care in timp se impune un
sistem morfologic carstic ce trece prin
etape variate de evolutie reprezentate
in peisaje endo �i exocarstice).
DEZVOLTARE DURABILA -
concept care are in vedere
valorificarea optima a sistemelor
naturale �i social- economice; D.d.
urmare �te protejarea ecosistemelor, a
solului, a aerului, a apei
�i conservarea biodiversitatii,
pentru necesitatile generatiilor viitoare.
DIABAZ (sin. DOLERIT) - roca
magmatica bazica cu rezistenta mare
(ex. Dobrogea de Nord).
DIACLAZA - crapatura fina, fisura
in masa unei roci dure (perpendiculara
pe planul de stratificare la rocile
sedimentare
�i convexa la cele magmatice), pe care
se dezvolta procese de dezagregare
(rezulta grohoti�uri prismatice), alterare
(produce forme de relief rotunjite),
dizolvare (in calcare, faciliteaza
dezvoltarea de exo �i endocarst); apare
fie in urma presiunilor tectonice in
fazele de cutare �i ridicare, fie in
procesul de racire-consolidare a materiei
magmatice.
DIAGENEZA - actiune complexa
de transformare (prin procese fizice,
chimice, mecanice etc.) a timp
caracteristicilor mate- rialelor care
sunt sedimentate intr-un alt mediu
decat cel de provenienta; ele sufera
compactizari, cimentari, concretionari,
dizolvari etc. (din nisipuri vor lua
na�tere gresii, din pietri� ajung
conglomerate, din prafuri rezulta
loessuri etc.).
DIAGNOZA - metoda prin care se
fac predictii in baza analizei ce
permite relevarea unor elemente
generale iden- tificarea �i stabilirea
unei evolutii (ex. - aliniamentele de
crapaturi in versant ca element reper
pentru producerea unor deplasari in
masa; in regiunile vulcanice
intensificarea anumitor fenomene ca
repere pentru o eminenta eruptie).
DIAGRAMA - metoda de
reprezentare grafica a valorilor ce
caracterizeaza un element sau mai
multe elemente geografice;
reprezentarea poate fi simpla (o curba,
coloane, cerc, patrate inscrise pentru
fiecare indicator morfometric) sau
complexa (cand se coreleaza valori la
cel putin doi parametri; ex:
adancimea � i desimea fragmentarii),
realizata manual, prin computer sau
automat, la aparate cu inregistrare
directa.
DIAPIR - sistem de cute impus
stratelor sedimentare care sunt
strapunse prin ascensiunea blocurilor
de sare de dedesubt supuse unor presiuni
laterale �i din adanc; este specific in
Subcarpati; (definirea le-a fost data de
L. Mrazec). Cand sunt la suprafata
sau la mica adancime dizolvarea sarii
determina dezvoltarea unui relief
carstic, urmat de prabu�iri etc. (ex.
Slanic). DIAPIRISM - procesul de
ascensiune a blocurilor de sare
(samburi) in formatiuni sedimentare
care determina falieri, cute
diapire sau boltiri sub forma de domuri.
DIASTROFISM - ansamblu de
mi�cari tectonice care afecteaza
portiuni mari din scoarta � i care in
creeaza relief tectono-
structural. Includ mi � carile
orogenetice de care se leaga procese
de metamorfozare, cutare � i creare
de cordiliere separate de depresiuni
�i
mi�carile epirogenetice concretizate in
crearea de bazine tectonice �i masive in
ridicare, toate incadrate de linii de
fractura profunda (pe unele iese la
suprafata materie vulcanica ce da
na�tere la relief vulcanic. DIATOMIT
- roca sedimentara organogena
silicioasa, poroasa, de culoare
alba, galbuie, maronie, u�or de dislocat.
DIATREMA - termen acordat in
general co�urilor vulcanice �i
conductelor vulcanice create de gazele ce
ies din adanc cu presiune perforand
rocile; acestea pot fi umplute cu
materiale piroclastice.
DIFERENTIALA (EROZIUNE) -
actiunea exercitata diferit in timp a
unui agent ca urmare pe de-o parte a
variatiei locale a conditiilor in care
actioneaza (roca, structura) iar pe de
alta a celor care-i asigura dinamica;
se impune in relief prin crearea de
aspecte �i forme diferite (ex. evolutia
sectorului frontal al unui ghetar
concretizata in succesiuni de limite
de ablatie, scurgeri noroioase, blocuri
de roca eliberate de gheata, schimbari
ale culorii ghetii etc.); rezulta depozite
cu grosime �i alcatuire variabila ce
acopera suprafete de roci cu fizionomie
neregulata (un micro- relief fasilirat).
DIFERENTIALA (ALTERARE) -
alterarea diferita a unor roci in raport
cu altele, ca rezultat al diferentelor de
poro- zitate, compozitie mineralogica,
granulo- metrie, albedou, expozitie �i
suprafata de atac expusa agentilor
externi (in special fata de apa); rezulta
depozite cu grosimi �i alcatuire
variabila ce acopera suprafete de roci
cu fizionomie neregulata (un micro-
relief fosilizat).
DIFLUENTA - termen cu sens de
desfacere in brate. Se disting doua
tipuri:
D. fluviatila - desfacerea unui curs de
apa in doua brate care se varsa dupa
un parcurs independent in acela�i rau
colector sau in colectori diferiti. D.
glaciara - despartirea limbii unui ghetar
in doua parti ca urmare a intalnirii
unui obstacol stancos.
DIG - forma de relief antropic
pozitiv realizata in lunca, aproape
paralel cu albia minora a raurilor cu
scopul de a impiedica revarsarea apei �i
producerea de inundatii la viituri; pot fi
din pamant batatorit sau din piatra
uneori acoperita cu beton.
DIGITIZARE - operatie de trasare,
desenare a unei entitati geografice pe
o harta digitala �i de introducere a
acesteia intr-un fi � ier special (in
computer), utilizand digitizorul
(plan �eta de D.); aceasta permite
simultan determinarea �i inregistrarea
coordonatelor rectangulare,
corespunzatoare punctelor ce definesc
entitatile.
DILUVIUM - denumire
similara Pleistocenului; ce mai
mare parte din cuaternar; ii sunt
caracteristice - oscilatii mari de natura
climatica, relieful glaciar, aparitia �i
evolutia omului.
DIMENSIUNE GEOGRAFICA -
ordin de scara al cercetarii
geografice; descrie o anumita ordonare
spatiala.
DINAMICA MORFOLOGICA -
domeniu in care sunt analizate agentii,
procesele �i rezultatele actiunilor in
cadrul diferitelor sisteme de relief. Se
separa: D. externa - actiunea fortelor
�i proceselor externe asupra scoartei
ce duc la realizarea de depozite �i de
relief erozivo-acumulativ;
D. interna (D. scoartei) - mi�carea
� i transformarile materiei in scoarta,
sub actiunea factorilor tectonici ce
conduc in timp geologic la dezvoltarea
formelor de relief planetare �i
tectono-structurale precum
continentele, bazinele oceanice,
muntii, dealurile, podi�urile,
campiile, platforma �i taluzul
continental, campiile abisale, dorsalele
�i fosele.
DIOXID DE CARBON - gaz cu
pondere redusa in alcatuirea atmosferei
(0,03%, respectiv 7•109 tone); provine
prin descompunerea materiei organice,
eruptii vulcanice, procese de ardere,
emanatii industriale etc.; cre�terea
ponderii sale este insotita de marirea
temperaturilor in
troposfera inferioara (efect de sera), 1. munte
urmata de un ansamblu de modificari 2. campie
3. glacis
erozivo-
la nivelul altor elemente ale acumulativ
mediului geografic precum topirea
unei mari parti din masa ghetarilor,
ridicarea nivelului oceanic,
transgresiuni etc. Preluarea lui de catre 1. versant
precipitatii conduce la dezvoltarea unei 2. lunca
solutii slabe de acid carbonic care
3. terasa
in regiunile alcatuite din calcar are
un rol esential in procesul de
dizolvare pe diaclaze �i crearea Diagrama scurgerii
formelor de relief carstic. apei raurilor intr-un
an.
DIP SLOPE - termen folosit la
hogbaksuri pentru versantul (panta) care Horst
este in concordanta cu inclinarea Graben Horst
stratelor (spinari de cuesta, suprafete
structurale). Disparitia discontinuitatii
DIRECTIE - sens de deplasare, morfologice, dar
mentinerea celei structurale
Aer
evolutie, orientare; se folose�te in expresii: Discontinuitate
stratigrafica
D. vântului, D. de curgere a apei, D. Ap Uscat
a
1, 2, 3 - Contacte
curentilor de apa; D. nord, pentru intre medii diferite
orientarea hartilor; D. ascendenta Sisteme de discontinuitati
sau descendenta intr-un ciclu de evolutie
a unui relief, proces etc.
DISCONTINUITATE - suprafata care corespund unor paleoreliefuri; situatii
separa brusc doua unitati, structuri similare in Podi � ul Babadag unde
de medii, unitati de relief etc. pediplena de pe formatiunile hercinice
diferite ca alcatuire, geneza, evolutie, este acoperita de calcarele cretacice
caracteristici. Cele mai însemnate sunt: sau in Podi�ul Casimcea unde calcarele
discontinuitatile dintre fnveli.Jurile din jurasice fosilizeaza pediplena de pe
interiorul Paman- tului (Lehmann la �isturile verzi); DISCONTINUITATE
5100 km intre nucleul intern �i cel OROGRA-
extern; Gutenberg - Wichert la 2900 km FICA - contact brusc intre doua unitati
intre nucleu �i manta, Repetti la 1000 de relief �i care apare prin treceri
km între mantaua inferioara �i brusce de altitudine, de configuratie,
astenosfera; Mohorovicic (Moho) la panta, grad de fragmentare (ex.
trecerea la scoarta �i Conrad intre Muntii Fagara� � i Depresiunea
paturile bazaltica � i granitica din Fagara�).
scoarta); discontinuitati stratigrafice DISCORDANT(A) - contact net
aflate pe contactul dintre intre doua domenii, sisteme
formatiuni litologice acumulate in morfologice, unitati de relief;
intervale de timp diferite. Perioada frecvent in expresiile: D.
care lipse � te dintre acestea structurala (structura cutata
corespunde intervalului cand regiunea retezata, separata de una
era exondata �i erodata, deci cand a monoclinala printr-o suprafata D.
rezultat un relief care apoi a fost relief (munte - câmpie); D. în sistemele
fosilizat (ex. in sedimentarul vechi din azonale, intrazonale.
unitatile cristaline din Carpati exista DISCORDANTA - suprafata aflata
discontinuitati care la contactul dintre o unitate structurala
veche cu o anumita alcatuire (roci
cristaline,
magmatice etc., cutate �i erodate
cand aceasta era uscat) �i o unitate
structurala noua (roci sedimentare
in strate cu dispozitie orizontala sau
monoclinala; lava
�i piroclastite din faze de eruptie
diferite). Sunt frecvente in regiunile care
au evoluat ca bazine de sedimentare
unde s-au produs transgresiuni
(acumulari de sedimente) �i regresiuni
(uscatul generat era erodat) - ex.
- Podi�ul Moldovei, Campia Romana.
Eroziunea se manifesta diferentiat pe
aceste contacte �i da na�tere la
forme variate de relief discordant (ex. -
Podi�ul Casimcea).
DISCORDANTA STRATIGRA-
FICA - termen geologic care semnifica
o suprafata care delimiteaza contactul
dintre doua pachete de strate acumulate
in faze diferite de sedimentare;
formatiunile care lipsesc corespund de
regula intervalului cand regiunea
constituia un uscat supus eroziunii.
El formeaza o lacuna stratigrafica
care este apreciata in analizele
referitoare la evolutia reliefului.
DISECARE - fragmentare, îmbuca-
tatire a reliefului de catre reteaua
hidro- grafica; este mare in regiunile
muntoase �i deluroase �i redusa in
campii; se apreciaza prin calcularea �i
reprezentarea indicelui morfometric
de desime (densitate) a
fragmentarii, harti �i diagrame
morfo- metrice.
DISIMETRIE (sin. ASIMETRIE) -
caracteristica a unei forme de relief
in raport cu axul central (o vale), a
limitelor unui sistem (limita nordica
fata de cea sudica a etajului alpin
carpatic) etc.
DISLOCARE - proces natural
tectonic (cutari, � ariaje, crearea de
bazine de sedimentare prin falieri �i
coborari etc.), fizic (prabu�ire,
alunecari, eroziune), �i chimic
(dizolvare) sau antropic (excavare), in
urma carora rezulta structuri �i forme
de relief cu dimensiuni �i complexitate
variabile.
DISODILE - roci sedimentare
marno- argiloase, bituminoase,
cenu � ii-negri- cioase, cu structura
�istoasa, friabile, datorita
continutului in substante
bituminoase; suprafetele de versant in
alcatuirea carora exista acest tip de
roca au o evolutie rapida; la baza lor
rezulta acumulari sub forma de placi.
DISOLUTIE - proces de
transformare in solutii acide a apei
din precipitatii prin preluarea a
diferite substante, gaze (impreuna
cu CO2 în acid carbonic; cu produse
ale descompunerii materiei
organice în acizi humici etc.) care vor
actiona asupra elementelor din roci,
depozite facilitand alterarea, dizolvarea
�i generarea de depozite �i forme de
relief.
 DISPERSIE - proces de impra�tiere
a materialelor dislocate de diferiti
agenti morfogenetici in urma carora
rezulta in timp forme de relief (ex. -
picaturile de apa la ploile torentiale,
izbirea de catre un meteorit a
suprafetei terestre, activitati antropice
ce conduc la dislocari brusce etc.).
DISTRIBUTIE - repartitia unor
ele- mente geografice, procese, forme de
relief pe o unitate spatiala (sta la baza
regionarii geografice) sau a evolutiei
reliefului in timp (permite diferentieri
in etape, faze, stadii de evolutie).
DIVAGARE - proces realizat de
apele curgatoare in regiunile unde
acumularile sunt extrem de bogate.
Acestea determina: desfacerea albiei
minore a raurilor in brate (despletiri
sau difluente), schimbarea frecventa
a cursului principal de pe unul care se
innisipeaza �i panta devine mai mica,
pe altul (mai jos); rezulta brate
active, brate parasite, ostroave, plaje de
nisip �i pietri�.
DIVERGENTA - actiuni opuse in
evolutia actiunii unor agenti sau
procese care se reflecta in rezultate
diferite (inaltarea sacadata a unui
munte in raport cu actiunea
agentilor externi care il
fragmenteaza de al �i niveleaza (in timp
indelungat pot rezulta suprafete de nivelare
etajate; O depresiune tectonica generata
de mi � cari subsidente de amploare
in divergenta cu tendinta de
umplere cu materiale aduse de
agenti care fragmenteaza
unitatile de uscat limitrofe).
DIVERGENTA TERASELOR -
desfa�urarea pozitiei profilelor longitu-
dinale in care se inscriu peticele de
terase in raport cu cel al albiei minore.
Poate avea caracter tectonic (ridicari
sacadate in bazinul superior al raului
- divergenta in amonte; ridicari
sacadate ale regiunii din cursul inferior
al unui rau - divergenta in
aval) sau mi � cari eustatice negative
(divergenta catre varsarea fluviului);
pot rezulta �i din asocierea celor doua
cauze.
DIVIZARE MORFOLOGICA -
actiune de separare (diferentiere) a unui
intreg (sistem) in componente de diferite
ordine în baza unor criterii diferite
(hipsometric - unitati de munte,
podi�, dealuri, campii, depresiuni
oceanice �i marine; genetic - dupa
agent in forme de relief fluviatil,
eolian, marin, glaciar, antropic
fiecare cu subunitati care se inscriu
intr-un ansamblu ierarhic; dupa
rezultatul unei evolutii regionale - campii
de subsidenta, campii de glacis �i
piemont, campii de terase etc.; evolutia
de timp - separarea de etape,
subetape, faze concretizate in
anumite forme de relief etc.
DIZOLVARE - proces fizico-chimic
prin care se exercita atacul apei asupra
unor tipuri de minerale �i roci solubile;
apa preia din reteaua acestora anumite
elemente, formand solutii care se
deplaseaza prin crapaturi, fisuri,
diaclaze pe contacte litostructurale; este
deosebit de activa cand apa este
incarcata cu gaze (CO2) sau acizi; prin
D., rezulta goluri cu forma, pozitie �i
dimensiuni variabile; cand solutiile au
devenit suprasaturate, se inregistreaza un
proces de precipitare, cu dezvoltarea de
structuri �i forme distincte.
DJEBEL - termen arab ce define�te
o regiune montana sau colinara.
DOAB (sin. SERRES) - interfluvii
plate, inguste � i lungi, cu aspect
de colina, rezultate in urma largirii
(prin eroziune laterala) a doua vai
paralele in regiunile de podi�
piemontan (aici rezulta coline).
DOBORATURA - sector de padure
in care arborii, datorita unei furtuni
puternice, au fost smul�i �i culcati in
pozitii diferite; prin extragerea lor pe
versanti rezulta microforme de tipul
gropilor.
DOLINA - microdepresiunea
carstica individualizata pe platourile
calcaroase; are
D 1
diametru de pana la 100 m, adancimi
de pana in 50 m, maluri abrupte sau
concave, fund plat acoperit de un strat
subtire argilos pe seama caruia s-a
dezvoltat un sol specific (rendzime).
La cele mari exista: sorburi care
asigura circulatia apei spre interiorul
masivului calcaros, alte generatii de
doline mici �i mai noi. Prin evolutie
dolinele se intersecteaza rezultand
depresiuni carstice mai mari (uvale)
intre care raman martori de eroziune
calcaro�i (humuri). Doline se formeaza
�i pe alte roci carstificabile (sare, gipsuri,
dolomite etc.) DOLINA DE DEZGHET
- forma de relief negativa (termocarst)
in regiunile periglaciare, rezultata
prin tasari in
molisoluri inegal dezghetate.
DOLOMIT - roca sedimentara
alcatuita frecvent din carbonati de
calciu
�i magneziu, predominant are
culoare alb-cenu �ie; apare asociata
masivelor calcaroase; pe ele se pot
inregistra forme carstice(Muntii
Apuseni).
DOM - structura de D. - strate
sedimentare u�or boltite care contin
gaze naturale (boltirea in Transilvania
este legata de tectonica sarii - ce
provoaca ascensiunea samburilor de
sare); relief pe
D. - forme de relief sculptate de
agentii externi (ape curgatoare,
alunecari) intr-o structura de D.;
rezulta butoniere (depresiuni in
partea centrala ce au cueste circulare,
vai obsecvente �i alunecari pe flancuri,
vai consecvente, �iroire iar cand sunt
nefragmentate cupole. D. vulcanic
(cumulodom) - varf rezultat prin
conso- lidarea materiei vulcanice pe
co� sub forma unui dop care este
ridicat de gazele din adanc aflate sub
presiune. D. stalagmitic - speleotema cu
aspect masiv, rezultata din unirea mai
multor stalagmite.
DOMENIU - spatiu terestru unitar
sub raportul alcatuirii, genezei, evolutiei
�i care corespunde unui sistem de un
anumit ordin.
Se disting: D. continental - continentele
�i marginea bazinelor oceanice in care
exista cele trei paturi ale scoartei:
bazaltica, granitica �i sedimentara
�i D. oceanic - numai cu patura
bazaltica �i local sedi- mentara; D.
antropic - spatiu in care activitatile
umane au transformat partial sau
total mediul natural (inclusiv au
exercitat influente asupra formelor de
relief, regimul de manifestare al
proceselor morfogenetice naturale �i
crearea de forme antropice); D.
geomorfologic regional - spatiu
continental alcatuit dintr-un lant
muntos inalt, inconjurat de depresiuni,
podi�uri, dealuri, campii, toate
alcatuind un sistem a carui
evolutie a fost conditionata mai
mult sau mai putin de inaltarea �i
modelarea muntilor (ex: D. alpin, D.
carpatic).
DOMINANTA - caracteristica princi-
pala a unui sistem, proces, forme de
relief impusa de unul sau mai multe
elemente corelate. Ex. - in:
geomorfologie - proces
D. (impune prin intensitate
specificul modelarii unui spatiu de
versant afectat de alunecari, �iroire,
gelivatie etc.); asocierea
D. a doi agenti morfogenetici (rezulta
un sistem de modelare de�ertic cu
actiunea vantului �i meteorizarii);
peisaje morfo- genetice specifice D. (glaciar
�i periglaciar in etajul montan alpin
etc.).
DONAU - faza in sistemul glaciar
alpin european, in pleistocenul inferior;
sincrona cu faza Elba din glaciatiunea
de calota scandinava, Odesa in
Europa de Est �i Nebraska in S.U.A.;
s-a manifestat acum 1,4 - 1,6 mil. ani.
DONAU-GÜNZ - faza interglaciara in
sistemul alpin pleistocen, fiind cea mai
lunga de acest gen (cca. 400 - 450.000
ani). DONGA - denumirea vailor
torentiale din regiunile semiaride din
Africa de Sud. DORSALA - ansamblu
de cordiliere, depresiuni �i platouri
dezvoltate in bazinele
oceanice de o parte �i de alta
rifturilor (paralele cu acestea) de-a
caror functionare sunt legate genetic
� i evolutiv. Sunt alcatuite din materie
topita care iese prin rifturi, se revarsa �i
se consolideaza lateral. Au lungimi de
mai multe zeci de mii de kilometri,
latimi de cateva mii de kilometri; riftul
este un culoar tectonic lat de 10 - 20
km care i � i are baza in
astenosfera; cordilierele sunt
alcatuite din munti vulcanici
submer�i care se ridica la mai multe
mii de metri deasupra fundului
oceanului (uneori ajung la suprafata
formand insule). Aproape perpendicular
pe dorsala se desfa�oara fracturi
adanci (falii de transformare) ce
favorizeaza activitati vulcanice � i
construirea de aparate vulcanice
submerse �i uneori emerse. in Oceanul
Atlantic dorsala se desfa�oara de la
nord la sud fiind intr-un proces de
extindere ca urmare a activitatii
riftului; in Oceanul Pacific dorsala
se afla in sectorul estic avand un rift
inactiv etc.
DOSUL MUNTELUI (sin. UBAC) -
denumire regionala cu semnificatie de
versantul umbrit al muntelui
(expunere nordica) �i care frecvent
este impadurit.
DOWNS - in sudul Angliei relief
de coline u�or ondulate, pe calcare
cretoase; relief de suprafete structurale.
DRAGARE - adâncirea talvegului
sau a albiei fluviilor, a lacurilor de baraj
prin care sunt extrase aluviunile
acumulate în vederea asigurarii unui
pescaj normal pentru navigatie.
DRAPERII - sunt forme de relief
carstic din interiorul pe�terilor
dezvoltate prin precipitarea solutiilor
supracon- centrate carbonat de calciu
care circula activ pe aliniamente de
fisuri, diaclare aflate in tavanul
salilor in vecinatatea peretilor; au
forma unor valuri de piatra legate de
tavan �i perete �i care uneori ajung
pana la podea. (ex. in pe� terile
Topolnita, Ur�ilor, Meziad etc.).
DREIKANTER - piatra cu fatete,
bloc oscilant, �lefuit pe trei fatete
datorita actiunii conjugate a coroziunii
�i deflatiei. Formarea fatetelor se
explica prin rostogolirea de mai
multe ori a pietrelor, ca urmare a
excavarii nisipului de la baza lor �i
oprirea lor pe un anumit interval de
timp pe suprafata plata.
DREN - relief antropic sub forma de
canal amenajat pentru colectarea
� i evacuarea apei de pe o suprafata cu
exces de umiditate in campiile de
subsidenta, lunci) sau dintr-o masa
alunecata.
DRENAJ (BAZIN DE, RETEA DE)
- colectarea apelor dintr-un teritoriu
printr-un sistem de canale, talveguri
betonate, tubulatura �i puturi.
DRIFT CONTINENTAL - teoria
derivei continentelor in conceptia lui
A. Wegenar.
DRUMLIN - forma de acumulare
elipsoidala, asimetrica, creata de
ghetarii de calota in sensul de curgere;
dimensiunile variaza intre 200-1000 m
lungime, 100-200 m latime, 5-40 m
inaltime; se asociaza dand campuri de
D.; sunt raspandite in America de Nord,
Fed. Rusa, Scandinavia; intre D. exista
zone de in�euare, lacuri, mla�tini;
drumline cu dimensiuni mai mici
se formeaza �i intre morenele frontale
ale ghetarilor alpini � i marginile
limbii ghetarilor aflati in
retragere (ex. - Germania de Sud).
 DRUMUIRE - metoda folosita in
ridicarile topografice la scara mare pentru
lucrari de detaliu; este utilizata in
activitatile cadastrale.
DUBLET - cuplu stereoscopic de
aerofotograme vecine; sta la baza analizei
reliefului prin metoda stereoscopica.
DUJODA - forma de relief termocarstic
(in Iakutia - Siberia), care are aspect de
depresiune alungita, delimitata de maluri
abrupte; a rezultat din topirea ghetii din
molisol, insotita de tasari.
DUNA - forma de relief, avand aspect de
val sau de movila, in general asimetrica,
creata prin acumularea nisipului, in urma
Dune transversale
Siruri de dune
Dune lineare
Tipuri de dune(dupa McKee)
actiunii vantului. Dimensiunile sunt foarte
variabile: inaltimi 1-300 m (cele mai
mari se intalnesc in Sahara �i in
De � ertul Arabiei), lungimi de zeci sau
sute de metri. Se intalnesc in regiunile
aride �i semiaride, unde vanturile bat
aproape continuu in sectoarele de
litoral cu abundenta de nisip (in vestul
Tarii Galilor, langa Bordeaux), in
lunci �i pe terase extinse (a Dunarii
in Oltenia), in apropierea morenelor
glaciare (Campia germano-poloneza). Se
clasifica dupa: locul de formare (D.
continentale,
D. litorale, D. fluviatile, D. lacustre);
directia vantului (D. transversale
Barcane
Dune parabolice
Dune stelate
� i fixate - stabilizate); forma (D.
în semicerc, D. conice, D. tip nebka, D.
ovale,
D. scut, D. barcane, D. parabolice, D. cu
fnfati.Jare de stea etc.)
DURATA - interval de timp
pentru desfa�urarea unui proces sau
de existenta a unei forme de relief. Se
folose�te in expresii: D. unui
cutremur; D. producerii unei alunecari �i
existentei unei dune de nisip etc.
DURIPAN - orizont intr-un depozit
puternic cimentat cu silice, oxizi de fier
�i carbonati care este foarte dur �i
casant; prin eroziune diferentiala raman
sub forma de placi, brane, corni�e.
DURICRUSTE - scoarte de
alterare cimentate in mare
masura ceea ce determina o
rezistenta deosebita la actiunea agentilor
externi; se impune in peisaj prin
suprafete netede la partea superioara
(formeaza platouri, mesasuri), colorit
variat in functie de compozitie, o
grosime de mai multi metri. in functie
de continutul chimic dominant pot fi -
laterite (oxizi de fier �i aluminiu),
bauxite (oxizi de aluminiu), fericrete
(oxizi de fier), silcrete (oxizi de siliciu),
alcrete (oxizi de aluminiu),
gipscrete (sulfati). Sunt specifice
in regiunile cu climat ecuatorial, de
savana, semide�ertic, temperat aride etc.
DURITATE - proprietate a mine-
ralelor, rocilor de a opune rezistenta la
un atac extrem prin presare. F. Mohs
(1820) a
Depresiune (Arefu)
elaborat o scara de D. cu 10 clase,
denumite dupa tot atatea minerale (talc,
gips, calcit, fluorina, apatit, ortoza,
cuart, topaz, corindon �i diamant)
considerate etalon al rezistentei la
patrunderea in interior prin zgariere,
apasare a varfului unui corp
ascutit; caracteristica fn geomorfologie
se folose�te in expresii referitoare la
rezistenta opusa de roci la atacul
agentilor externi (variaza in functie de
climat).
DURUITOARE - denumire regionala
pentru caderile de apa inregistrate
pe pragurile inalte (ex. Ceahlau); la
baza rezulta marmite iar in timp
abruptul sufera o retragere.
DUST-BOWL - denumire data
unei regiuni din partea central- sudica
a S.U.A. (Kansas, Oklahoma, Texas),
semnificand
,,bazinul Prafului", unde s-a declan�at
o puternica eroziune eoliana (dupa
1935), datorita excesului
monoculturilor meca- nizate �i a
persistentei parloagelor goale intr-un
mediu arid.
DYKE - rezulta din materie topita
care patrunde pe planuri de stratificare
�i in lungul unor fracturi
cvasiorizontale care strabat aparatul
vulcanic sau formatiunile de deasupra
vetrei magmatice. Prin consolidare
iau na�tere corpuri magmatice cu aspect
tabular �i dimensiuni variabile (ajung
la zeci de metri grosime �i lungimi
uneori de mai multi kilometri; ex. in
Muntii Bargau, Muntii Gutai).
Dezagregare (Muntii Macin)
 Dune Delta (Delta Dunarii)

Detunate (Muntii Apuseni) Drumlin (Norvegia)

De�ert (Sahara)
Doboraturi de vant Duruitoare (Muntii Ceahlau)
E 105
EBURON (ELBA) - prima faza
importanta (acum cca. 1 mil. ani)
mentionata in glaciatiunea de calota
nord europeana (ii corespunde faza
alpina Donau).
ECHILIBRU - stadiu corespunzator
unei stari din evolutia unei unitati �i
forme de relief sau a proceselor
morfogenetice in care se realizeaza o
stabilitate intre actiunile ce produc
schimbari de alcatuire, structura,
functionare �i cele care se opun; este
reflectat de anumite fizionomii (peisaj
morfologic) � i pozitie dinamica;
are caracter relativ intrucat orice
interventie insemnata a unor factori
externi sistemului poate conduce lent
sau rapid la ruperea sa
�i la declan�area unei faze evolutive
noi (ex. un sector de lunca larga se
raporteaza la un echilibru fluviatil;
pedimentul �i in final pediplena
corespunde unor stari de echilibru in
evolutia unor versanti �i in final a unei
unitati de relief montan; succesiunea pe
verticala a mai multor terase in cadrul
unei vai reflecta un �ir de momente
de realizare a unor faze de
echilibrare �i dezechilibrare
morfodinamica. Pot fi: in functie de
extinderea spatiala - echilibre locale (in
evolutia unei alunecari, a unui
ghetar, a unei faleze, in unitati
regionale de relief (peneplena,
karstoplena etc.), echilibre la nivelul
unor blocuri continentale (echilibru
izostatic) sau in bazinele oceanice
(inchiderea rifturilor
pentru cre�terea dorsalelor); de
mentinerea in timp a starii de
echilibru (E. scurta durata - ex.
alunecari, torenti; de ordinul sutelor
�i miilor de ani - evolutia cursurilor de
apa intr-o lunca; E. zeci .Ji sute de mii
sau de milioane de ani - transformarea
unui lant montan in peneplena sau
succesiunea unor sisteme
morfoclimatice in cuaternar etc.). Starile
de echilibru se exprima grafic prin
desfa�urarea unor curbe care difera ca
alura in functie de agenti (fluviatil,
glaciar, marin etc.), de sistemele
climatice carora le sunt specifice
grupari de procese ce imprima
modelari caracteristice. Frecvent sunt
indicate profile longitudinale de
echilibru fluviatil, glaciar, marin sau
profile de echilibru de versant.
ECHILIBRU (PROFIL LONGI-
TUDINAL DE) - profilul albiei unui râu
reflectat intr-o curba larg concava fata
de care raul numai exercita
eroziune in adancime �i nici
aluvionari in albie ci doar un
transport al apei � i eventual al
materialelor provenite de pe versanti.
Deci in acest stadiu eroziunea
lineara � i acumularea tind catre zero
pentru fiecare doua puncte alaturate,
albia acoperindu-se cu o patura subtire
�i uniforma de aluviuni. Alura curbei
profilului de echilibru difera in functie
de zona de climat, de cantitatea
�i marimea aluviunilor transportate,
treapta de relief strabatuta de rau (de
la un profil in trepte in climatul
tropical umed la
E 1
configuratii concave mai mult sau
mai putin accidentate in alte climate).
ECHIPLANATIE (sin. CRIOPLAN-
TIE) - sistem de modelare care
genereaza suprafete de nivelare in
conditiile unui climat rece (polar,
subpolar, alpin) in care se manifesta
intens procesele specifice
periglaciarului.
ECOTURISM - practicarea unui
turism cu respectarea regulilor de
protectie a mediului inclusiv a
formelor de relief.
ECUATORIALA (ZONA MORFO-
CLIMATICA) - se desfa�oara de o parte
�i de alta Ecuatorului, avand ca
specifice - caldura, umiditate
abundenta, vegetatie luxurianta,
procesul de alterare cu rol
morfogenetic deosebit de activ, un
relief cu suprafete convexe (capatani de
zahar)
� i depozite groase de alterare, unele
acoperite de cruste feruginoase.
ECUATIA UNIVERSALA A particule minerale cu dimensiuni
EROZIUNII SOLULUI - expresie
matematica de apreciere a gradului
de indepartare a solului prin diverse
procese de versant (A = RKLSCP - in
care A - stratul indepartat; R -
agresivitatea precipitatiilor; K -
rezistenta solului; L - lungimea
versantilor; S - caracteristica
declivitatii; C - influenta utilizarii
terenurilor; P - influenta lucrarilor
de imbunatatiri funciare).
EDEYEN - termen arab care desem-
neaza un camp de nisip (erg).
EEMIAN - ultimul interglaciar
pleistocen din Europa nord-vestica
(contemporan cu Riss-Wurm in
Alpi), localizat intre fazele glaciare
de calota Saale �i Vistula.
EFECT GEOMORFOLOGIC -
rezultatul desfa�urarii unor procese
morfo- genetice sau de alta natura,
concretizat in modificari la scara diferita
a configuratiei reliefului existent
anterior, inclusiv a peisajului, apoi
impunerea in timpi
deosebiti a unor forme noi de relief
cu caracteristici aparte �i in situatii
extreme realizarea unor degradari (chiar
dezastre) insemnate (ex. la scara
redusa - o alu- necare, un torent; la
scara mai mare evolutia unui ghetar
continental, produ- cerea unor
cutremure, tzunami etc.). De aici � i
deferentierea lor in efecte ale
proceselor fluviatile, glaciare, marine,
eruptive, seismice etc.
EFECT DE ROUA - rezultat al
producerii dezagregarii �i alterarii
rocilor, intervalele de timp cand
acest proces meteorologic se
inregistreaza frecvent; este activ in
regiunile litorale semide�ertice sau vara
in cele temperate cand mai intai apa
rezultata din roua dizolva minerale din
roci, patrunde in fisurile acestora iar
apoi cand prin o evaporare rapida
produce cristalizari sau precipitari
insotite de presiuni locale, largirea
crapaturilor �i desprinderea de
variate.
EFECTE CUMULATIVE - con-
secinte in lant impuse de asocierea
spatiala, temporala �i functionala a
mai multor agenti � i procese
morfogenetice (ex. producerea unei
alunecari de teren care bareaza albia
unui rau urmata de inundatii, formarea
unui lac, eliminarea produselor de
eroziune lineara, aparitia de delte la
sedimentari in acesta.
EFECT DE RELIEF - se coreleaza
mai intai la nivelul formelor majore
de relief (ex. lant muntos) cu
efecte de diferentiere morfogenetica
in raport de altitudine �i de orientare
fata de directia maselor de aer �i apoi
la nivelul formelor minore reflectate fie
in efecte impuse de orientarea
versantilor ce au potential radiativ
diferit fie local dat de deosebirile de
panta, roca, structura, grad de acoperire
cu zapada, grad de umiditate variat.
EFECTE ASUPRA RELIEFULUI -
consecinte imediate sau in perspectiva ale
presiunii umane asupra reliefului prin
diverse activitati; ex. - local
provocarea unor procese de alunecare,
prabu�ire etc. sau realizarea formelor
de relief antropic - precum diguri,
cariere etc.; global - incalzirea
globala urmata de topirea calotelor
glaciare, ridicarea nivelului oceanic
�i inundarea campiilor litorale.
EFECTIVITATE GEOMOR-
FOLOGICA - cu care un proces sau
un ansamblu de procese
morfodinamice afecteaza o forma de
relief.
EFILARE - pierderea treptata locala
a unor forme de relief ca urmare a
impunerii unor actiuni opuse genezei
sale. Unele terase din lungul unor
vai se efileaza (dispar) in sectoarele
in care se produc subsidente (in
depresiuni, in campiile subsidente)
unde eroziunea lineara este inlocuita
de acumulari ce compenseaza lasarile
neotectonice (ex. - terasele
Prahovei, Arge�ului la intrarea acestora
în câmpie).
EFLUENTI - prelungiri (limbi
secun- dare) ale ghetarilor de platou
sau calota in zona de topire care impun
cursuri de apa; un rau cu obar�ia intr-
un lac).
EFUZIVE - procese prin care lava
din interiorul scoartei ajunge la
suprafata ei unde dau curgeri relativ
lini�tite (bazice)
�i explozive (acide). Rezulta aparate
vulcanice (conuri formate din lave
� i conglomerate acide �i platouri din
lave bazice). Rocile efuzive rezulta
dintr-o consolidare rapida a lavei in
contact cu aerul �i apa (ex. - andezite,
dacite, riolite, bazalte).
EISEBERG - vezi ICEBERG.
ELEMENTE MORFOLOGICE -
parti ale unui sistem geomorfologic ce
au caracteristici de fizionomie,
cantitative �i de evolutie diferite dar
care se coreleaza genetic. (ex.- o
terasa are ca elemente podul, fruntea,
muchiile, structura; o vale
se compune din versanti, terase, lunci,
albie minora fiecare cu o alcatuire din
elemente de alt ordin; talvegul este axul
acesteia iar planul care este
perpendicular pe albie �i trece prin
talveg impune caracteristica de vale
simetrica sau asimetrica etc.) in
functie de marimea formei de relief
(fiecare reflecta un anumit sistem
evolutiv) nu numai ca numarul de
elemente cre�te dar ele se diversifica
(principale, secundare) in raport cu
locul pe care-l au in acesta, deci se
pot ierarhiza. (ex. o dolina are trei
elemente principale - vatra, versantii,
muchiile; un platou carstic
include elementele tuturor dolinelor,
lapiezurilor care au rol secundar; el va fi
definit de catre altele cu caracter
principal - versantii, suprafetele
cvasiorizontale calcaroase, linii cu
desfa�urare complexa etc. situate la
contactul acestora.
ELEMENT MORFOSTRUCTU-
RAL - component al unei forme de
relief structural (ex. - frunte de cuesta,
muchia cuestei etc.).
ELEVATIE PERIGLACIARA - se
refera la deplasarea pe verticala in
molisol pana ajung la suprafata
acestuia a elementelor grosiere sub
impulsul proce- selor gelivale �i
bombarea depozitului; sta la baza
crearii structurilor poligonale.
ELIPSOID DE REFERINTA - forma
geometrica a Pamantului, reprezentata
de o sfera omogena, turtita datorita
mi�carii de rotatie; constituie suprafata
de referinta pentru calculele geodezice
�i topografice
�i sta la baza aprecierilor privind
dimen- siunile Pamantului - raza
ecuatoriala 6378,16 km, raza polara
6356,77 km,
suprafata 510,2 mil. km2, volumul
1083 km3, masa 5,9 •1021 t.
ELSTER - faza glaciara din Pleisto-
cenul mediu (acum 400.000 - 500.000
ani) in glaciatiunea de calota nord-
europeana (echivalentul fazei alpine
Mindel � i Moscova din spatiul
Campiei Ruse).
 ELUVIU (sin. SCOAR'{ DE
ALTERARE) - material detritic necon-
solidat, rezultat din dezagregarea
� i alterarea rocilor �i ramas pe
locul de generare (in situ); se formeaza
pe suprafete orizontale sau slab
inclinate; are grosimi variate in functie
de intensitatea proceselor, proprietatile
rocilor �i mi�carea compo- nentelor.
EMERGENTA - izvor carstic; poate
fi permanent sau temporar; prin
modificarea circuitului apei in interiorul
masivelor calcaroase emergentele pot
fi parasite, in versanti ramanand doar
goluri inactive.
EMERSIUNE - rezultatul producerii
in regiunile de tarm lacustru sau marin
a unor procese de ridicare a uscatului
(mi�cari epirogenetice pozitive) sau
de coborare a nivelului apei (mi�cari
eustatice negative). Rezulta fa�ii
litorale netede care cresc in dimensiuni
daca procesele ce le-au generat au
intensitate sau platformele submerse
sunt la mica adancime �i au
extindere deosebita. (ex. coborarea
nivelului Marii Negre cu mai multi
zeci de metri in pleistocenul superior
(in fazele glaciare) a facilitat extinderea
podi�ului dobrogean spre est pe mai
multi zeci de kilometri.
EMISAR (sin. efluent) - rau
(parau) care preia in reteaua de drenaj
apa unui lac. EMISFERA(E) - jumatati
ale Globu- lui terestru raportate la
diferite planuri de referinta (fata de
Ecuator - E. nordica, E. sudica; fata de
meridianul de origine - E. vestica sau
occidentala �i E. estica sau
orientala); in Geografie se mai
folosesc termenii de E. continentala,
in care se incadreaza cca. 47% din
suprafetele de uscat �i E. oceanica
(53%) în care s-ar
concentra oceanele.
ENDO - prefix cu sens de “interior”.
Folosit in diferentierea unor sisteme
morfologice care includ procesari, forme
de relief generate prin forte dezvoltate
in interiorul scoartei.
ENDOCARST - parte a sistemului
carstic care se refera la procese �i
forme de relief care rezulta in
interiorul unui masiv, culme, podi� etc.
alcatuit din calcare sau din orice roca
care este supusa indeo- sebi proceselor
de dizolvare �i precipitare. Formele de
baza sunt pe�terile ce pot avea
dimensiuni, configuratii, stadii de
evolutie
�i incarcatura in microforme extrem
de variate (ex. Postojna in Slovenia;
Vantului, Topolnita, Meziad, Ur�ilor
etc. in Ro- mania).
ENDOGEN - mediul din interiorul
Pamantului de unde actioneaza forte
�i procese tectonice (mi�cari
orogenetice, epirogenetice, deplasarea
placilor, gravi- tatia terestra), seismele
�i vulcanismul, toate generand direct
sau contribuind la reliefuri specifice.
ENDOREIC - termen referitor la
regiuni drenate de rauri ce ajung sa se
verse in chiuvete lacustre cu regim
temporar sau se pierd treptat in
campurile de nisip ale de�erturilor ca
urmare a evaporatiei �i infiltratiei;
astfel de situatii se intalnesc in regiunile
aride �i semiaride.
ENERGIA DE RELIEF - diferenta
de altitudine dintre punctele extreme
dintr-un areal supus analizei. E.r. este
egala cu: H max-H min. �i se exprima
in metri. Se poate calcula � i
reprezenta prin mai multe metode:
cartograme, izolinii, pe bazine
morfohidrografice, pe profile
transversale etc.
ENERGIE - forta de care dispune
un agent morfogenetic �i care ii
confera capacitate de actiune prin
diverse procese indreptate asupra
suprafetei terestre �i de realizare a
unor forme de relief specifice
stadiilor de evolutie. Exista energie
tectonica, seismica, gravitationala, cos-
mica, radiativa etc. dar �i tipuri de
energii de care dispun agentii externi �i
care decurg
din cele anterioare. Se disting: Energie
fluviatila - (forta pe care o are un rau
intr-un loc la un moment dat; este
dependenta de panta �i debit, o
consuma prin procese de eroziune �i
acumulare aflate in diferitele stadii
evolutive); Energie glaciara
(dependenta mai ales de volumele
de zapada �i gheata acumulate,
caracteristicile reliefului preglaciar �i
limite climatice; este consumata prin
procese de eroziune, transport �i
creeaza un relief specific); Energie indusa
de deplasarea maselor de aer; produce
eroziune, transport �i da na�tere la
forme de relief de eroziune �i
acumulare), Energia apei marilor impusa
de factori diferiti (eolieni, seismici,
eruptivi, vulcanice etc.) care determina
valuri, curenti, maree cu rol esential
in modelarea tarmurilor etc.
ENVIRONMENT - termen similar
notiunii de mediu inconjurator;
reprezinta sisteme care includ
componentele mediului natural �i pe
om ale carui activitati sunt in
concordanta cu cerinta asigurarii inde-
plinirii necesitatilor sale in deplin acord
cu respectarea protectiei �i conservarii
me- diului, in vederea realizarii unei
dezvoltari durabile. Interventia directa
sau indirecta a omului in sistemele
naturale conduce in timp la generarea
�i impunerea de medii antropizate (un
sat de munte) �i antropice (un ora�).
EOLIAN (E) - procesele �i formele
de relief create prin actiunea maselor de
aer in mi�care; eficacitatea lor
depinde de frecventa, durata �i
intensitatea vantului dar
�i de interventia indirecta a altor factori
(ex. tipul de formatiuni vegetale ce
protejeaza solul, roca).
EOLIZATIE - totalitatea transfor-
marilor pe care le sufera rocile in
de�erturi, in conditiile scrijelirii �i
polizarii lor de catre vanturile
puternice care transporta particule de
nisip (in functie de dimensiuni) in
suspensie sau prin saltatie; pietri�urile
supuse E. au suprafete scrijelite,
�lefuite incat uneori, prezinta fatete
separate de muchii (dreikantere).
EOCEN - diviziune a Paleogenului
de care sunt legate formatiunile de fli�
din Carpati � i cele epicontinentale
din Transilvania �i Dobrogea de Sud,
precum
�i mi�carile tectonice alpine din
faza pirineana; incepe formarea
sectorului nordic al Oceanului Atlantic.
EON - cea mai mare unitate separata
in scara geocronologica; geologii
considera doua astfel de trepte -
Precambrianul (Cryptozoic) pentru
intervalul 4,6 - 0,6 mild. ani �i
Fanerozoicul incepand cu era
Paleozoica. Pentru geomorfologie de
la primul eon au ramas cea mai mare
parte a scuturilor �i platformelor ce
alcatuiesc nucleele continentelor iar
de la cel de al doilea dobandirea
treptata a configuratiei actuale a
reliefului atat in domeniul
continental cat �i in cel oceanic.
EPICENTRU - punct pe suprafata
terestra corespunzator proiectiei
undelor seismice emise din centrul de
producere (hipocentru) aflat in
scoarta terestra la diferite adancimi;
din epicentru undele se propaga pana
la diverse departari pricinuind
diverse pierderi materiale �i chiar
dezastre; face parte din sistemele
numite cutremure care au frecventa
distincta in Asia de Sud-Est,
vestul Americilor, Grecia, Turcia
dar � i in sud-estul tarii noastre unde
au epicentru in regiunea Vrancea.
EPICONTINENTAL - Mare E. -
desfa�urata pe platforma continentala la
marginea uscatului; depozit E. -
acumulari de materiale de pe platforma
continentala cu grosime mica �i
varietate de facies.
EPIGENEZA - (sin. SUPRAIMPU-
NERE) actiune complexa, desfa �urata
intr-o structura discordanta, prin
care diverse tipare ale formelor de
relief dobandite in structura de
suprafata se
E 1
impun �i in cea de dedesubt. Ex. -
Vai epigenetice sau supraimpuse create de
rauri care �i-au stabilit initial o
directie de curgere in corelare cu
structura sedi- mentara de suprafata
�i pe care � i-au continuat-o in cea
cristalina, magmatica, din fundament.
Similar, rezulta: depresiu- nea
epigenetica, creste .J maguri epi-
genetice (forme exhumate in vestul
� i nordul Muntilor Apuseni).
EPIROGENEZA - mi�cari
tectonice lente care provoaca inaltari
sau coborari ale unor parti din scoarta
terestra, fara a deranja structura
stratelor; cand acestea sunt pozitive,
are loc retragerea apelor �i extinderea
suprafetei continentelor (regre- siune);
cand E. sunt negative (thalasso- gene),
are loc înaintarea apelor (transgre-
siune) peste uscatul în coborâre.
EPIROGENIC - care este legat de
o mi�care epirogenetica.
EPIU - dig în albia unui râu perpen-
dicular pe aceasta cu scopul
regularizarii regimului de scurgere ce
are ca urmare modificari ale
modului de asociere al proceselor
fluviatile.
EPIZONA - in metamorfismul
regional, zona superioara caracterizata
printr-un metamorfism slab, desfa�urat
la o temperatura redusa �i sub o
presiune litostatica mica, dar sub
influenta unui foarte puternic stress;
rezulta � isturi cristaline slab
metamorfozate (filite, �isturi talcoase,
sericitoase, cloritoase etc.) u�or de
atacat de catre agentii externi.
EPOCA GEOMORFOLOGICA -
diviziunea superioara in unele
scari geomorfocronologice in care sunt
cuprinse pe de o parte fazele de
orogeneza �i de creare a reliefului
tectono structural iar pe de alta parte
cele de infaptuire a modelarii
subaeriene concretizate in suprafete,
nivele de eroziune etc.(pentru relieful
Romaniei exista epocile prehercinica,
hercinica �i alpina.
EPURA BAZINULUI - reprezentare
grafica corelativa, utilizata in
hidrologie, ce pune in evidenta
cre�terea suprafetei unui bazin
hidrografic, o data cu cre�terea lungimii
raului. E.b. da posibilitatea
aprecierii gradului de dezvoltare a
bazi- nului in cele trei sectoare ale sale
(superior, mediu, inferior), precum �i
influenta acestei configuratii in
evolutia scurgerii apei �i indirect in
evolutia proceselor �i formelor
morfogenetice.
ERATIC (BLOC) - stanca
dislocata prin procese periglaciare
- glaciare, transportata de masa de
gheata pe distante mari �i depusa cand
gheata s-a topit (ex. - in Finlanda, Tarile
Baltice, Bielorusia etc.).
ERA GEOLOGICA - interval de timp
de ordinul zecilor sau sutelor de milioane
de ani, caracterizat printr-o
anumita dezvoltare a formelor de
viata, anumite orogeneze creatoare, de
structuri �i reliefuri tectonostructurale
importante, o evolutie paleogeografica
specifica; timpul de cand Pamantul a
devenit planeta �i pana azi a fost
impartit in cinci E.g.: Precambriana,
Paleozoica, Mezozoica, Neozoica � i
Cuaternar (in mai multe
clasificari, cuaternarul este inclus ca
perioada in era neozoica).
ERA GEOTECTONICA (din. ERA
TECTONICA - termen geologic care
se raporteaza la intervale de sute de
milioane de ani cand s-au inregistrat
mai multe faze de mi�cari orogenetice
importante pentru evolutia unei regiuni,
respectiv in crearea unor structuri
geologice �i reliefuri de amploare (ex.
era alpina cu fazele austrica, laramica,
savica, stirica, valaha etc.).
EROZIUNE - proces geomorfologic
fizic, chimic, mecanic, impus de catre
un agent morfogenetic prin care se
infap- tuie�te modelarea scoartei
terestre; reali- zeaza dislocarea
particulelor de sol sau roca de catre
apele curgatoare, ghetari, vant, apa
marina, vietuitoare etc. Poarta
denumiri variate in functie de agentii
�i conditiile generatoare:
EROZIUNE ACCELERATA - forma
complexa, indesebi cu caracter mecanic,
fizic exercitata prin imbinarea actiunii
diver � ilor agenti modelatori
( � iroire, torenti, curgeri noroioase,
alunecari etc.) asupra versantilor in
conditiile stimularii lor prin diverse
activitati antropice (despa- duriri,
defri�ari, sectionari ale acestora
pentru drumuri, cariere etc.); conduce
la indepartarea rapida a solurilor,
depozitelor de versant, fragmentari �i
dislocari de mase de roca ceea ce
faciliteaza dezastre insem- nate.
EROZIUNE ANTROPICA - proces
de indepartare a solului sau a
depozitelor de panta prin diverse
activitati antropice desfa �urate direct
(decopertari pentru exploatarile de
carbune, sulf, nisip etc.) sau indirect
(eliminarea formatiunilor vegetale ce
aveau rol stabilizator; un mod de
utilizare a terenurilor favorabil
producerii
�iroirii, torentialitatii deversarilor
etc.); conduce la degradarea terenurilor
�i uneori la dezastre.
EROZIUNE ÎN ALBIE - actiune
indeosebi mecanica exercitata de catre
apele curgatoare �i ghetari pe fundul
vailor unde se scurg; cunoa�te diverse
forme de manifestare din care
insemnate sunt E. lineara, E. laterala,
E. regresiva.
EROZIUNE DIFERENTIALA (SE-
LECTIVA) - actiune care se
manifesta selectiv asupra rocilor cu
diferite duritati
�i proprietati chimice variate aflate
intr-o succesiune de strate ce alcatuiesc
versantii. Rezulta polite, creste pe
stratele cu duritate mare �i goluri,
jgheaburi, alveole etc. pe stratele moi.
Sunt evidente in structurile monoclinale
�i tabulare.
EROZIUNEA BIOCHIMICA � I
CHIMICA - actiuni de atac
asupra elementelor din componenta
rocilor de
catre vietuitoare (extragerea elementelor
necesare in procesele biotice) �i diverse
solutii (coroziune). Ex. in masivele
calcaroase rezulta alveole.
EROZIUNE EOLIANA (sin. CO-
ROZIUNE) - proces de izbire a
suprafetelor de roca ce intra in
alcatuirea unei forme de relief de catre
particule de nisip antrenate in
mi � care de catre vant urmate de
dislocarea de bucati de roca. in timp
rezulta excavatii mici (alveole) sau
� lefuirea muchiilor, stancilor din
regiunile semi- de�ertice alcatuite din
loess sau nisipuri slab consolidate �i
acoperite discontinu cu tufe, ierburi,
prin coroziune �i deflatie spatiile
dintre acestea sunt erodate
rezultand forme de relief negative lineare
(yardanguri).
EROZIUNE FLUVIATILÃ - repre-
zinta cea mai insemnata forma de
mani- festare a acestui proces atat
prin viteza, volum de roca indepartat,
tipuri de mani- festare, multitudinea
rezultatelor (vai, versanti, terase,
lunci, albii), cat �i prin prezenta
acesteia in orice regiune de pe
suprafetele de uscat. Principalele tipuri
de manifestare sunt: E. lineara, E.
laterala, E regresiva.
EROZIUNEA GLACIARA (sin.
EXARATIE) - proces complex realizat de
gheata in mi�care incarcata cu blocuri
de roca pe fundul circurilor, vailor,
pe pragurile �i suprafetele
preglaciare acoperite de calote. Prin
exaratie se produc
�lefuirea rocilor dure, crearea de striuri
de scrijelire, dislocarea de blocuri
etc.(s-a produs in Carpati in
Pleistocenul superior la altitudini mai
mari de 1800 m).
EROZIUNE LATERALA - forma de
actiune exercitata de apa, ghetari
asupra partilor laterale ale albiei de
curgere.
EROZIUNE LINEARA (IN ADAN-
CIME) - eroziune realizata de curgerea
turbionara a apelor curgatoare care
impune
adancirea albiei �i a vailor fluviatile fie
prin procesul de scrijelire a patului
canalului de scurgere prin turbioane
verticale sau prin tararea materialelor
cu dimensiuni mari.turbulentRezulta in
principal talvegul.
EROZIUNE NORMALA - termen
utilizat de W.M. Davis �i folosit �i de
catre alti geomorfologi in sec. XX
pentru eroziunea fluviatila intrucat
actiunea apelor curgatoare este prezenta
in toate regiunile
de uscat indiferent de latitudine. ii era
opus termenul de eroziune accidentala
specific actiunii altor agenti.
Scurgerea
EROZIUNE REGRESIVA - forma de
manifestare a eroziunii lineare pe
pragurile din albia raurilor (are
amploare in sectoarele de cascada)
sau la obar�iile raurilor �i torentilor.
Numele este legat de faptul ca se
manifesta din aval in amonte
(regresiv). Conduce in timp la
adancirea

Tipuri de procese in albia minora a raurilor

talvegului, crearea pe sectoare a
profilului de echilibru, captari etc.
EROZIUNEA SOLULUI - proces
care duce la indepartarea inveli�ului de
sol (total sau doar a orizonturilor de
suprafata) sub actiunea spalarii areolare
�i a �iroirii. EROZIUNE
SUBCRUSTALA -
proces inregistrat la contactul scoartei
cu astenosfera �i care consta in topirea
bazei scoartei de catre curentii de
convectie ascendenti; are ca urmari
subtierea scoartei, posibilitatea ruperii
ei �i crearea de rifturi etc.
EROZIUNE DE (IN) SUPRAFATA
(E. AREOLARA, LAMINARA) - proces care
se produce pe versantii cu panta redusa
�i neacoperiti de vegetatie la ploile
bogate; rezulta o panza de apa care
indeparteaza (spala) particulele fine de
sol de la partea superioara a versantului
�i le lasa catre baza acestuia. Ca
urmare, in timp, in jumatatea
superioara a versantilor orizonturile de
sol (fertile) sunt indepartate
ajungandu-se uneori la roca
determinand o forma de degradare a
terenurilor. De aici �i denu- mirea de
eroziunea solului.
EROZIUNE NIVALA - proces
mecanic efectuat de zapada incarcata cu
diverse materiale asupra depozitelor
�i rocilor din versant prin producerea
avalan-
� elor (frecvent pe versantii vailor
din Carpati la peste 1800 m altitudine).
EROZIVITATE - apreciere
cantitativa asupra volumului de sol
indepartat fie prin producerea unei
spalari areolare (in suprafata)
exercitata de apa provenita din ploile
torentiale (ex. pe soluri neprotejate de
vegetatie, pe cele aflate pe pante mari
etc., fie prin spulberarea particulelor
fine din sol prin actiunea de deflatie
(ex. pe solurile nisipoase din regiunile
semiaride sau de pe terenurile lipsite de
vegetatie).
EVOLUTIONISM - teorie filozofica
cu larga aplicabilitate in sfera
�tiintelor
naturii. Pentru relief se refera la
evolutia formelor de relief proces indicat
in durata (faze de evolutie), in
desfa�urarea spatiala (impune trecerea
de la simplu la complex), in
multitudinea de relatii genetico-
functionale (determinate de modul
de asociere a agentilor � i
proceselor morfologice). Ex.- la
alunecari - spatial o trecere de la
valuriri la alunecari de mica
adancimea cu rape evidente �i corp
format din cateva aliniamente de valuri
�i in final la versanti alunecati sau
glimee cu rape enorme, trepte �i
valuri de alunecare, microdepresiuni,
glacisuri etc.; functional
- alunecari active in curs de
desfa�urare, alunecari partial
stabilizate, alunecari fixate etc.;
temporal - alunecari vechi, alunecari
recente, alunecari in curs de
desfa�urare
ERG - mari acumulari de nisipuri
(campuri de nisip) in regiunile aride pe
care vantul a creat dune cu diferite
forme �i dimensiuni dezvoltate pe
suprafete de zeci
�i mii de kilometri patrati, in Africa,
Asia Centrala, Arabia, Australia etc.
ERODABILITATE - caracteristica
a unei roci, depozit care exprima
masura in care poate fi erodat de
catre un agent �i transportat in
conditii standard de panta, folosinta,
clima.
ERODISOL - sol partial sau
aproape total indepartat prin procese
de spalare in suprafata, �iroire �i
decopertare antropica. EROZIUNE
TERMICA - specifica regiunilor cu
climat rece unde exista molisol care
in sezonul cald se dezgheata diferentiat
ceea ce conduce la o suita de tasari
diferite ca amploare. Sta la baza
realizarii "termocarstului".
ERUPTIE - proces de eliminare
a materiei solide, lichide, gazoase (lava,
apa
� i gaze, noroi etc.) din scoarta de
la adancimi variabile �i de impunerea
prin aceasta a unor actiuni �i forme de
relief la
exteriorul scoartei care poarta nume aparte
�i au caracteristici distincte (E. vulcanica,
E. geyserelor. aluviunile carate de fluviu. Fluxul
ERUPTII HIDROTERMALE - patrunde in interiorul E., producand
proces de expulzare de apa ridicarea nivelului apei �i decantarea
fierbinte incarcate cu diverse saruri, aluviunilor aduse de rau. La reflux,
determinate de gaze existente in
actiunea marii �i a raului se
vecinatatea vetrelor de materie topita
insumeaza, formand un puternic
din scoarta �i care dau geyserii
curent de descarcare, care inlatura
(Yellowstone, Islanda).
materialele depuse in timpul fluxului. E.
ERUPTII DE NOROI �I APA -
pot avea dimensiuni de ordinul
dau
kilometrilor (ex. - la Amazon peste
vulcani noroio�i generati de
1500 km; Sf. Laurentiu 500 km; Sena
materialele (nisipo-argiloase) aduse la
peste 140 km etc.). ETAJARE -
suprafata de gazele naturale care
imping noroiul. desfa�urare pe mai multe niveluri a
ERUPTIE VULCANICA - totalitatea conditiilor � i elementelor climatice,
proceselor �i manifestarilor rezultate de vegetatie, sol, de modelare a
tot prin strapungerea scoartei terestre de reliefului, intr-un masiv muntos, care
catre topiturile magmatice �i de gazele conduce la individualizarea unor
provenite din adancul acesteia cat �i sisteme de mediu specifice (etaje). Se
rezultatele (formele de relief, disting mai multe tipuri de etaje: pe
procesele) care se realizeaza. uscat - etaj deluros
ESKER (sin. HARJU, ÖSKER) - �i etaj al muntilor jo�i, etaj al
forma muntilor mijlocii, etaj al muntilor inalti,
de relief reprezentand o ingramadire etajul alpin, etaj forestier, etaj alpin, etaj
de pietre sub forma de dig �erpuit, glaciar, etajul crestelor supraglaciare.
provenit din existenta unui curs de ETAJARE MORFOLOGICA -
apa inglaciar; orientarea corespunde succesiune a sistemelor de modelare a
sensului deplasarii ghetarilor. reliefului în regiunile muntoase,
ESTAVELA - loc îngust într-un deter- minata de gruparea diferita in
masiv carstic (la baza unui versant altitudine a proceselor morfogenetice,
sau la contactul acestuia cu o forma in functie de clima �i vegetatie.
negativa - ex. dolina) care poate
functiona alternativ fie ca izvor carstic
(in intervalele de timp cu apa
abundenta in circulatia din interior) fie
cu ponor, sorb (in intervale secetoase)
- ex. in Muntii Aninei, Padi�, Podi�ul
Mehedinti.
ESTRAN - portiune de litoral
afectata de flux �i reflux; este stancos
sau acoperit cu nisip, mal sau
materiale de natura organica.
ESTUAR - forma de relief care in
plan are aspectul unor palnii la gurile
de varsare ale fluviilor in mari sau
oceane. Se formeaza in marile cu
flux � i reflux puternic, capabile sa
transporte spre larg
 ETALON MORFOLOGIC - model
care prin caracteristici serve�te ca unitate
de comparare pentru o multime de
forme de relief sau procese
morfogenetice din aceea�i familie (ex.
modelul unei terase aluviale; modelul
unui circ glaciar, modelul unui vulcan
etc.).
ETAPA - interval principal de timp
in scara morfocronologica de care se
leaga cele mai insemnate momente din
evolutia unui sistem, agenti �i
procese morfo- dinamice. E. (de la zeci,
sute de milioane de ani �i pana la
ordinul catorva ani, luni etc.) depinde
de extinderea sistemului �i de nivelul
complexului de legaturi care se dezvolta
in el �i cu sistemele limitrofe. Se
folose�te in expresii: E. morfotectonica -
include faze de mi�cari tectonice dintr-
o orogeneza, in urma carora a rezultat
un sistem muntos; E.
morfosculpturala - interval de timp in
care relieful creat �i exondat de catre
mi�carile tectonice este modelat �i
transformat de catre agentii externi in
suprafete de nivelare (ideal
peneplene � i pediplene); E. morfo-
cronologica - care le include pe
amandoua. ETIAJ - termen care
desemneaza nivelul mediu multianual
al apei din albia unui rau �i care
constituie un element de referinta in
aprecieri hidrologice (maxime, minime,
zilnice, lunare etc.) dar �i aprecieri
privind evolutia proceselor morfologice
(pe primul loc transportul apei
� i materialelor dar �i producerea
acumularilor
�i a eroziunii).
EUSTATISM - mi�cari ale nivelului
apelor marilor �i oceanelor, in intervale
largi de timp, cauzate dominant de
variatiile climatice globale. E.
negativ, cand nivelul oceanului coboara,
rezultand regresiuni, �i E. pozitiv,
cand nivelul se ridica, producand
transgresiuni. S-au manifestat de mai
multe ori in cuaternar, pe fondul
alternantelor fazelor glaciare �i
interglaciare (glacioeustatism); au
fost studiate in bazinul Marii
Mediterane.
Uneori sunt legate �i de coborari
sau ridicari ale fundului unui bazin
marin (E. diastrofic).
EVALUARE - aprecierea caracte-
risticilor unui sistem in conformitate cu
un scop. Se folose�te: E. terenurilor
pentru anumite folosinte; E. solului
(bonitare) pentru stabilirea fertilitatii
in raport cu diferite culturi; E.
gradului de degradare a terenurilor; E.
riscului geomorfologic, a starilor de
hazard .Ji vulnerabilitate etc.
EVALUARE GEOMORFOLO-
GICA - analiza complexa a
reliefului dintr-o regiune geografica
bazata pe date morfografice,
morfometrice, morfogene- tice,
morfocronologice etc. Sta la baza
studiilor geomorfologice �i a elaborarii
diferitelor reprezentari cartografice (orice
teza de doctorat cu tematica
geomor- fologica).
EVAPORIT - roca sedimentara
monominerala de precipitatie chimica
depusa in lacuri, mari, izvoare
minerale, in pe�teri (ex: gips, sare,
calcit, tuf calcaros, geiserit etc.). Pe
seama lor se dezvolta microreliefuri
distincte.
EVOLUTIE - indica dezvoltarea unui
sistem, proces morfogenetic; se folose�te
in expresii: E. paleogeografica, E.
reliefului, E. proceselor de eroziune .J
acumulare. În cadrul E., in functie de
marimea sistemului la care se raporteaza
se separa perioade, faze, stadii care
reflec- ta caracteristici �i elemente
esentiale ce se dobandesc in timp; (ex. -
teoria reliefului elaborata de W. Davis
(ciclul eroziunii normale , diversificata
ulterior).
EVORSIUNE - forma de
manifestare a eroziunii fluviatile in
patul albiei �i in malurile concave,
care determina formarea marmitelor.
EXARATIE - procesul de eroziune
(�lefuire, zgariere, tocire) exercitat de
ghetar prin materialele incorporate in
masa de gheata. Eroziunea glaciara este
depen- denta de: stadiul de evolutie
a masei
ghetarului, de continutul de bucati de
roca incorporate in ghetar, de volumul
masei acestuia, localizarea potentialului
optim de eroziune in masa ghetarului,
dinamica ghetarului, caracteristicile
suprafetei subiacenta mai ales ca roca
�i panta.
EXCES DE UMIDITATE -
abundenta de apa in sol, depozite
care provoaca o aeratie slaba,
inmla � tinire, scaderea fertilitatii
solului.
EXFOLIERE - proces de
desprindere sub forma de fragmente
subtiri, lamelare, a structurilor
superficiale ale unor roci (argile), sub
actiunea agentilor geomor- fologici.
EXHUMARE - dezvelirea unui
relief vechi, prin indepartarea stratelor
de roci acoperitoare (roci
sedimentare moi); rezulta in
regiunile cu structura discor- danta,
unde, prin E., apar la zi vechea
peneplena, maguri � i creste din roci
cristaline, abrupturi de falie etc.
EXOCARST - parte a sistemului
carstic dintr-un masiv, culme, platou
etc., alcatuit din calcare, dolomite, sare,
gips etc. pe care dizolvarea a generat un
ansamblu de forme negative - lapiezuri,
doline, uvale, avene, chei (aici �i
eroziunea fluviatila) dar
�i pozitive ce au caracter rezidual
(creste, humuri etc.) (ex. in Podi�ul
Mehedinti, Muntii Aninei, Muntii
Apuseni).
EXOGEN - termen care indica
raportarea spatiala a unor tipuri de
agenti (raurile, ghetarii, apa marii,
vantul, vietuitoarele etc.) �i procese
(eroziune, acumulare, deflatie,
abraziune etc.) care genereaza diverse
forme de relief pe suprafata terestra.
EXONDARE - extinderea uscatului
in detrimentul spatiului acvatic prin
trei procese: coborarea nivelului apei in
urma producerii eustatismului, ridicarea
regiunii de uscat determinata de
mi�cari epiro- genetice pozitive �i
colmatarea intensa a domeniului
acvatic.
EXOREIC(A) - bazin hidrografic in
care colectorul se varsa in ocean,
mare;
regiune de uscat pe care se dezvolta
bazine hidrografice cu ie�ire la ocean.
EXOTIC - termen aplicat �i
pentru forme de relief inedite intr-o
unitate geomorfologica; au caracter
azonal �i spectaculos; ex. capatanile
de zahar pe granite din regiunile
tropicale; relieful ruiniform creat de
procesele de meteo- rizare,
mogotenkarstul etc.
EXPERIMENT - metoda folosita in
scopul verificarii unor procese �i relatii
dintre elementele unui sistem; E.
hidro- logic - pentru analiza modului de
scurgere a apei râului cu reflectare în
procesele morfodinamice; E.
geomorfologic - in stu- diul proceselor
de dezagregare, alterare, eroziune; in
ultimele decenii, este folosit pentru
cunoa �terea raporturilor dintre
conditiile de mediu �i organismele ce
il populeaza.
EXPLOATAREA AEROFOTO-
GRAMELOR - metoda complexa
de analiza a reliefului unei regiuni pe
baza de interpretare a reprezentarii
reliefului pe fotograme. Se realizeaza
analitic (calcul numeric), grafic,
planimetric (aprecierea formei, pozitiei,
dimensiunilor) etc.
EXPOZITIA VERSANTILOR
(PANTELOR) - orientarea suprafetelor
de versant in raport cu punctele
cardinale; are un rol esential in
aprecierea cantitatii de radiatie solara
pe care o primesc, de unde
�i valoarea bilantului caloric cu
consecinte in regimul dinamic al
proceselor morfo- genetice; se
folose�te �i pentru stabilirea raportului
unui versant cu directia vantului (expus,
adapostit).
EXTREME MORFOMETRICE -
valorile maxima �i minima dintr-un �ir
de valori morfometrice masurate intr-
un interval de timp; au importanta in
stabilirea ecartului de manifestare
maxima a proceselor morfogenetice
etc.
EXUDARE - ridicarea apei prin
capila- ritate din sol, depozite, urmata
de evaporare
�i realizare de cruste saline in regiunile de
de�ert, semide�ert (Sahara, Arabia,
Australia).
EXTRUZIVE (sin. EFUZIVE) -
procese �i forme rezultate in timpul
eva- cuarii, racirii �i consolidarii pe
suprafata terestra a lavelor vulcanice
(acide sau bazice) in contactul cu
aerul, apa, relieful prevulcanic etc.
Rezulta microforme de relief specifice
prin curgeri de lava, cenu�a, blocuri
etc. dar �i prin acumulari haotice.
Eratic (block)
Emisar
Ecuatorial (padure)
EXTRUZIUNE (sin. ERUPTIE) - tot
ansamblu de procese, forme de relief �i
roci care sunt determinate de
manifestarile vulcanice.
EXURGENTA - termen hidrologic
legat de ie�irea apei subterane la
suprafata. (ex. - izvoare carstice); in
jurul sau sunt influentate caracteristicile
mediului natural inclusiv ale
microreliefului.
Esker (oser)
Eruptie
Eroziune Diferentiala (Turcia)
118
FACIES - caracteristici de baza
in definirea unui sistem, ingloband
trasaturi referitoare la infati�are,
alcatuire, structura, evolutie etc.
Termenul se folose � te dominant
in Geologie. Se disting dupa locul
unde s-au consolidat topiturile
magmatice �i caracteristicile de
natura petrografica (F. intrusiv, F.
efuziv, F. filonian); dupa locul,
intensitatea procesului .Ji natura
metamorfismului: F. epizonal,
mezozonal, F. catazonal, F. de contact
�i F. dinamice; dupa tipul de faciesuri
continentale: litofaciesuri care dupa
tipul de roca dominant (fluviatil,
lacustru, eolian, glaciar, periglaciar,
concretionar, vulcanic etc.) �i faciesuri
ma- rine (lagunare, limnice, deltaice,
litorale, batiale, abisale etc. Se poate
utiliza plecand de la elementele de baza
care-l definesc �i in �tiintele
geografice. Pentru relief se poate
recurge la facies morfologic ca
raportare la un sistem (facies litoral,
carstic, glaciar, de savana etc.),
faciesuri morfosculpturale (treptele
morfogenetice dintr-o regiune care
se incadreaza in sisteme evolutive
etc.).
FACOLIT - corp magmatic
existent intr-o structura cutata; in
axul caruia (anticlinal sau sinclinal)
este amplasat; in sectiune prezinta
forma de semiluna.
FACTOR - conditie, agent, compo-
nenta de sistem etc. care se implica
in mecanismul genetic evolutiv al
acestuia determinand un proces, un
rezultat, o stare
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
F
etc. in Geomorfologie se separa -
factori endogeni (gravitatia, tectonici,
seismici, vulcanici etc.) care
actioneaza din interiorul Pamantului
generand relief sau influentand procesul
de creare a diferitelor forme de relief;
factori exogeni - (fizico-geografici �i
antropici) care impun cea mai mare
parte a proceselor care conduc la
aparitia �i evolutia diverselor forme de
relief (fluviatile, glaciare, litorale,
F. eoliene, periglaciare etc.); factori
agresivi (agenti care conduc prin
actiunea lor in anumite faze de
manifestare la pagube materiale �i
pierderi de vieti omene�ti (seisme,
revarsari �i inundatii, alunecari �i
curgeri de proportii etc.), factori de risc
(proces, actiune antropica care conduce
imediat sau in timp la realizarea de
dezastre reliefogene - ex. poluarea
cu pulberi vulcanice cu directie
spre incalzirea globala ce produce
modificari morfo- genetice,
inundarea regiunilor litorale joase;
despadurirea brutala a versantilor
alcatuiti din straturi cu rezistenta mica
la pluviodenudare, procese
gravitationale etc.).
FACTOR GEOMORFOLOGIC - are
un sens dublu - de agent care dispune
de energie pe care o folose�te in
derularea de procese morfogenetice
(apa curgatoare, ghetarul, vantul etc.)
�i de conditie pentru realizarea unei
actiuni ce conduce la un sistem de
modelare general (climatul care
determina sistemul glaciar, de � ertic,
F 1
temperat etc.), regional (un lant montan
in raport cu unitatile vecine) sau
local (calcarul, sarea, gipsul pentru
relieful carstic).
FACTOR ABIOTIC - element al
mediului, lipsit de viata (roca, mi�cari
tectonice, forme de relief, temperatura,
substante minerale din aer, apa, ghetar,
sol) care influenteaza ca agent sau
conditie sistemele, geneza �i evolutia
reliefului.
FACTOR ANTROPIC - activitati
antropice care influenteaza direct sau
indirect desfa�urarea proceselor �i
carac- teristicilor unor elemente ale
mediului; au insemnatate in
accelerarea proceselor geomorfologice,
in degradarea terenurilor dar �i in
conservarea solului, vegetatiei,
peisajului, in stimularea, dar �i in
atenu- area unor procese (fluviatile,
litorale etc.); in timp indelungat
influenteaza evolutia reliefului la scara
regionala, planetara etc. FACTOR
CLIMATIC - elemente (temperatura,
precipitatii, lumina, presiune
atmosferica, umezeala etc.) care
influenteaza direct sau indirect dezvoltarea
unor procese morfologice (fluviatile,
glaciare, marine, eoliene, meteorizarea
etc.) impunand o desfa�urare latitudinala
(zone morfoclimatice) sau in etajare
(etaje
morfoclimatice).
FACTOR COSMIC - radiatii solare
de care se leaga perioada de lumina
diurna, incalzirea suprafetei terestre �i
o serie de procese, aproape in orice
geosfera; de aici o diferentiere in
timp in regimul de manifestare al
unor procese de meteorizare
(dezagregarea, alterarea etc.).
FACTOR ENDOGEN - mi � carile
tectonice, cutremurele, gravitatia etc.,
care au rol esential in realizarea unor
procese cu caracter regional in
interiorul scoartei (cutari,
metamorfozari, magmatism etc.) sau la
exterior (ridicari, coborari gene-
ratoare de suprafete de uscat sau de
apa, relief gravitational etc.).
FACTOR EOLIAN - actiunea
complexa a vantului care determina
procese specifice (coroziune,
deflatie, acumulare) �i forme de
relief specifice (campuri de nisip).
FACTOR EXOGEN - agenti care
provin din mediile aerian, acvatic,
biotic, antropic � i care exercita
procese diversificate, asupra
exteriorului scoartei terestre dezvoltand
un ansamblu de forme de relief
specifice (glaciare, periglaciare,
marine, eoliene, antropice etc.
FACTOR FAVORIZANT -
conditie care stimuleaza evolutia unor
agenti �i procese (rocile care prin
proprietati selecteaza procesele
morfogenetice � i conduc la generarea
unor reliefuri (carstic, pe conglomerate,
vulcanic etc.).
FACTOR LIMITATIV - conditie
care poate opri evolutia unor
procese morfogenetice �i a evolutiei
unor reliefuri (ex. - cre�terea
temperaturii duce la topirea ghetarilor �i
incetarea formarii reliefului glaciar).
FAGURE - suprafete de strat in
pozitie verticala sau puternic inclinate,
pe care alterarea, dezagregarea �i alte
procese au creat alveole pe linii de
fisurare.
FALEZA - abrupt rezultat prin
eroziunea valurilor (abraziune), de-a
lungul tarmurilor lacustre, marine �i
oceanice. Initial, unele tarmuri sunt
create prin ridicari tectonice sau
vulcanism dar evolutia (retragerea lor)
se realizeaza prin abraziune. La baza
F. se formeaza firida de abraziune, iar in
continuarea spre mare, platforma de
abraziune - o suprafata neteda, cu o
panta lina. F. se impart dupa:
functionalitate - F. active �i F. moarte
(abraziunea a încetat); fnaltime - F. joase,
F. înalte; înclinare - F. drepte, F. oblice;
desfa.J e - F. simple, F. duble, F. în
trepte.
 FALEZA DE GHEATA - marginea
abrupta a banchizei de gheata sau
a ghetarilor care debordeaza in ocean, in
care se exercita actiunea de izbire a
valurilor; din ea se rup aisberguri.
Retragerea unui tarm inalt prin actiunea complexa
FALIE - dislocatie in scoarta in
lungul unui plan vertical sau inclinat;
rezulta doua blocuri deplasate (pe
verticala, in plan orizontal sau
compus) unul in raport de celalalt;
elementele unei F. sunt: planul de
F. - suprafata pe care are loc
deplasarea celor doua compartimente;
directia F. - linia rezultata din
intersectia planului de
F. cu un plan orizontal; înclinarea F. -
unghiul diedru format de planul de F. cu
un plan orizontal; orientarea directiei
faliei - unghiul format intre directia
nord
�i cea
a F.; saritura F. - deplasarea
a valurilor
pe verticala a celor doua
compartimente initial adiacente.
Exista in raport cu numarul lor: F.
izolate; F. grupate; F. fn retea. În raport
cu sensul planului: F. verticala, F.
fnclinata �i F. orizontala sau decro.Jata.
in functie de pozitia blocului coborat
fata de sensul planului de F.: F.
normala �i F. inversa. in functie de
raportul dintre sensul planului de F. �i
cel al caderii stratelor sunt: F.
conforme �i F. contrare.

FALIE TRANSFORMANTA - falie
perpendiculara pe dorsalele medii
oceanice care întrerup continuitatea
riftului. În lungul F.t. apar mi�cari
orizontale de sensuri opuse, vulcanism
etc.
FALUNE - acumulari bogate de
cochilii, la linia tarmului, pe plaja.
FAMILIE - unitate taxonomica
utilizata uneori pentru ierarhizarea
unor forme de relief (ex. - forme de
eroziune �i forme de acumulare).
FANGLOMERAT - depozit alluvial
(pietri�uri) sau proluvial (din conuri de
dejectie) cimentate.
FANDELTE - acumulari de
materiale carate de rauri �i depuse pe
fundul unor lacuri sau pe platforma
continentala.
reinnoit
FASCINAJE - lucrari hidrotehnice
executate din snopuri de nuiele
a�ezate perpendicular in albia unui
torent, cu scopul de a limita eroziunea
lineara �i laterala �i de a retine
aluviunile.
FATA MUNTELUI - versantul
insorit al muntelui (expunere sud-
estica), preferat pentru unele culturi,
pa�uni, a�ezari; pe el limita unor
formatiuni majore de vegetatie este mai
sus in raport cu cea de pe versantul
aflat in umbra; de asemenea in
dinamica proceselor morfogenetice
exista diferente de intensitate �i ca
frecventa in cele doua situatii.
FATA DE ALUNECARE - suprafata
dezvoltata prin deplasarea unei mase
de pamant argilos la contactul dintre
aceasta
�i versantul neafectat; apare ca o
suprafata
lustruita; se observa u�or la marile
alune- cari recente.
FATETE DE FALIE - suprafete de
versant cu aspect triunghiular
(trapezoidal) rezultate prin sectionarea
abruptului de falie de catre o retea de
vai.
FAZA - unitate taxonomica cu
caracteristici specifice, care indica un
anumit interval de timp din evolutia
unui proces sau sistem
morfogenetic. Se folose�te pentru:
denumirea unor secvente ale mi�carilor
orogenetice (F. austrica, laramica,
savica, moldavica, valaha, in orogeneza
alpina); in evolutia unui proces (F.
ascendenta, stationara, descendenta); in
evolutia de ansamblu a unui relief major
(Faza de tinerete, Faza de maturitate,
Faza de batranete in cadrul ciclului de
eroziune etc.).
FAZA TECTONOGENETICA (sin.
FAZA DE CUTARE) - interval de zeci
sau sute de mil. de ani cand se produc
mi�cari orogenetice ce produc
metamorfozari, cutari, dezvoltarea de
catene montane submerse �i emerse,
ridicari epirogenetice ce dau exondari,
dezvoltarea de bazine tectonice
insotite de transgresiuni. Face parte
dintr-un ciclu (etapa) tectonica. Ex.
etapa tectonica alpina s-a manifestat in
Romania prin mai multe faze
tectonice (austrica, laramica, savica,
stirica, attica, valaha etc.). intre doua
faze tectogenetice, cand se consuma
energia tectonica este o faza de calm
tectonic cand pe prim plan se situeaza
actiunea agentilor externi
provocand nivelari (faze morfogenetice).
FAGA� - canal de scurgere a apei
de ploaie sub forma de �iroire.
FAINA GLACIARA - material fin,
nisipos argilos, care este incorporat in
masa de gheata in urma proceselor de
eroziune
�i dislocare a particulelor de roca din
patul de deplasare al ghetii; acest
material fin, nisipos va participa la
formarea ansam- blurilor acumulative
(morenelor). zapada
prafoasa, uscata din zona de
alimentare a ghetarilor in care
temperaturile sunt tot timpul negative;
aceasta zapada se trans- forma in
gheata, prin tasare �i recristalizare.
FANTANA - put hidrologic rezultat
prin perforarea terenului pe verticala
(prin sapare sau forare) pana la patul
imper- meabil, pentru a capta panza
acvifera �i a obtine apa pentru
gospodarii sau in alte
scopuri.
FANTANI DE LAVA - fenomen
specific manifestarilor vulcanice
explozive care consta in eruptii de lava
sub forma de jeturi �i gaze. (ex.
eruptiile vulcanului Etna).
FEED-BACK - element de baza al
autoreglarii reliefogene care consta
in refacerea unui sistem morfologic ca
urmare a revenirii in cadrul lui a unei
parti din materia, energia �i
informatia ie�ita din acesta la un
moment dat din evolutia sa. (ex. -
feed-bakul este cel care regleaza
raportul dintre procesele de transport,
eroziune, acumulare fluviatila in raport
cu marimea fortei apei raurilor in
diferite puncte ale albiei minore).
FEIDJ - depresiune alungita
formata intre doua dune longitudinale,
unde proce- sele de deflatie �i
coroziune sunt active, dar nu reu�esc
sa inlature tot materialul de nisip de pe
fundul depresiunii; apa prove- nita din
precipitatii se poate acumula in panze
freatice care pot favoriza dezvoltarea
vegetatiei (oazele).
FELDSPATI - minerale (alumosilicati
de K, Na, Ca) cu duritate mare, clivaj
bun, incolore sau de culoare deschisa,
care intra dominant in alcatuirea rocilor
magmatice
� i metamorfice. Se altereaza repede
favorizand desfacerea rocilor �i crearea
de fisuri largite, alveole etc.
FENOMEN (sin. PROCES) - forma
de exteriorizare a unor procese
fizico- geografice.
FERALICA - tip de scoarta de
alterare alcatuita dominant din oxizi
de fier �i
aluminiu; este specifica regiunilor cu
climat cald �i umed unde alterarea
este intensa (mai ales prin hidroliza).
FEREASTRA CARSTICA - sector
de pe�tera ramas la zi prin prabu�irea
tava- nului acesteia dincolo de el.
FEREASTRA TECTONICA - sector
în care eroziunea a eliminat o parte dintr-o
panza de �ariaj, scotand la zi
structura autohtonului (ex. - in Muntii
Vrancei).
FERUGINOS - termen care
define�te un depozit sau material care
contine multi oxizi de fier; se observa
in peisaj datorita culorii ro�ii.
FESTON - forma de acumulare de
pietri�, nisip �i cochilii pe plaja
submersa; involutie - ondulare in
molisolurile peri- glaciare datorita
inghetului.
FE�-FE� - termen arab semnificand
suprafete fara rezistenta unde piciorul
sau roata se infunda.
FIER - element chimic prezent sub
forma de combinatii, precumpanitor in
nucleul Pamantului �i mai rar in
scoarta (doar 5%).
FIERBATOR (sin. VULCAN NO-
ROIOS) - proces �i forma de relief
rezultate in urma ie�irii din adanc la
suprafata a apei incarcata cu gaze �i
particule de argila, nisip etc. (ex. in
regiunea Berca, Policiori, Paclele).
FILITE - roci metamorfice realizate
in epizona, prin transformarea rocilor
argi- loase; au textura �istoasa,
structura crista- lina fina, luciu �i
culori variate, in functie de mineralele
dominante (mice, clorit); sunt repede
afectate de dezagregare �i alterare
chimica.
FILON - lava consolidata pe
suprafata de contact dintre doua strate
in aparatul vulcanic. Prin erodarea
stratelor de dea- supra el este scos la
zi unde se impune in peisaj ca forma
de relief (cu aspect de zid).
FINIGLACIAR - faza in retragerea
calotei glaciare scandinave, in
Tardiglaciar,
acum 8000 - 9000 ani.
FIORD - termen utilizat în Peninsula
Scandinavica, ce reprezinta golfuri care
patrund adanc, ramificat, in interiorul
uscatului. Au rezultat prin inundarea
de catre mare a unor vai glaciare adanci,
dupa topirea calotei glaciare ce
acoperea zona limitrofa. F. se gasesc
in Peninsula Labrador,
Scandinavica (Sogne Fiord, Stavanger
Fiord, Oslo Fiord, Hardanger Fiord),
Groenlanda, Tara Focului,
Patagonia, Noua Zeelanda, Scotia etc.
FIRIDA - excavatie la baza
versantilor, malurilor, falezelor create
prin exercitarea unui proces de
eroziune de catre apa curgatoare sau
valuri.
FIRIDA DE ABRAZIUNE - scobitura
la baza falezelor marine sau a
malurilor inalte ce incadreaza lacurile;
creata prin procesul de eroziune
(abraziune) al valu- rilor puternice,
incarcate cu nisip, pietri�; prin
prabu � irea stratelor de roca de
deasupra ei, abruptul falezei se retrage,
iar platforma litorala se extinde.
FIRN - zapada care se acumuleaza
de la an la an �i care se modifica prin
topire �i recristalizare partiala, devenind
grauntoasa
� i tasata. in urma unei evolutii mai
indelungate, F. devine gheata. Sin: NÉVÉ.
FIRTH - termen anglo-saxon utilizat
pentru a denumi fiordurile; este format
prin actiunea ghetii, dar pe un
aliniament de
fracturi tectonice (Scotia).
FIRUL APEI - linie la partea supe-
rioara a cursului de apa, unde
viteza acestuia este cea mai mare; pe
verticala coincide �i cu fa�ia cu
adancimi maxime din albie (talveg).
FIRUL VAII (sin. TALVEG) - linia cu
cele mai mari adâncimi din albia unui
râu. FISURA - spartura in masa de roci
ce alcatuie�te un munte, platou, un
versant etc.
�i care este provocata de cauze
tectonice (procese de cutare, inaltare,
coborare etc.) variatii de temperatura
insemnate ca valoare �i repetate la
intervale scurte de
timp, procese gelivale, uscaciune
intensa in rocile sedimentare. Prin
extindere �i largire se ajunge la
dezagregari.
FIZIONOMIA RELIEFULUI - vezi
(Imaginea reliefului, morfografie)
FIXARE - actiuni (operatii) menite
sa conduca la stabilizarea manifestarii
unor procese morfogenetice (a unei
alunecari, torent etc.). Se aplica diverse
metode, lu- crari in functie de stadiul de
evolutie al pro- cesului, de nivelul
pagubelor produse etc. FIZIC - tip de
mediu studiat de Geo-
grafia fizica.
FIZIOGRAFIE - domeniu al Geogra-
fiei, cunoscut din antichitate, care are
ca scop descrierea (prezentarea)
elementelor de mediu dintr-o anumita
regiune; s-a mai folosit pentru denumirea
�tiintei reliefului (se bazeaza pe
descriere).
FJELD - termen utilizat in
Peninsula Scandinava pentru suprafata
modelata prin actiunea ghetii.
Deasupra ei se ridica martori de
eroziune glaciara.
FLANC - termen folosit in Geologie
in expresii "flancul cutei" ca sector al
acesteia ce leaga portiunile extreme;
flancul anticlinalului - adica al unei
boltiri; flancul sinclinalului al
concavitatii cutei etc. Cand exista
corespondenta intre desfa�urarea
cutelor �i cea a reliefului, flancurile
apartin versantilor.
FLANDRIANA - transgresiune
cu desfa�urare mare in Europa de
nord-vest in intervalul 10000 de ani -
7000 i.Hr. ca urmare a topirii calotei
glaciare.
FLEXURA - accident tectonic
care afecteaza stratele de roci prin
schimbarea brusca a inclinarii, fara a
se modifica �i continuitatea acestora
(fundamentul platformei moldovene�ti
coboara lent spre Carpati pentru ca de
la Siret spre vest sa fie flexurat
ajungand sub unitatea de fli�
paleogen).
FLEXURA CONTINENTALA -
aliniament de accidente tectonice (fle-
xurari, falii) dezvoltate in general la
contactul dintre domeniul continental �i
cel oceanic; morfologic se transpune in
rupe- rea de panta aflata la trecerea
de la platforma continentala la taluzul
conti- nental.
FLI� - depozite sedimentare
detritice cu grosimi foarte mari (mii
de metri), alcatuite din pachete de
strate de gresii, marne, argile etc., care
sunt cutate (de la cute largi la cute
stranse, faliate �i panze de �ariaj); ele
au fost sedimentate in bazine tectonice
din zonele de subductie, materialele
provenind din catene muntoase
exondate partial �i neuniform, de
unde variatia faciesurilor ce-l
alcatuiesc; are o desfa�urare larga in
Carpatii Orientali �i in sud-estul
Muntilor Apuseni.
FLOÉ - mase de gheata in deriva,
rupte din banchiza arctica; au grosime
redusa �i suprafete mari; se dezvolta
in sezonul de vara polara.
FLOOD - curenti de apa rapizi;
viitura. FLUAJ - modificare a
configuratiei masei ghetarului in
conditiile exercitarii unor presiuni mari
�i diferentiate in cadrul acestuia in
procesul de deplasare; la viteze mari
rezulta crapaturi de tipul crevaselor.
FLUCTUATIE - variatie in timp �i
spatiu a conditiilor ce asigura evolutia
unui proces morfogenetic (ex.
eroziune, acumulare etc.) sau a unei
forme de relief (o alunecare poate fi
reactivata partial sau total; in dinamica
unei alunecari prezente pot fi sectoare
cu grad de activitate diferit in functie de
panta, nivel de umezire etc.).
FLUVIAL (FLUVIATIL) - termeni
legati de actiunea morfogenetica a
apelor curgatoare exprimand tipul de
agent (fluvial), tipurile de procese
realizate de acesta (eroziune, transport,
acumulare), forme de relief create
(relief fluviatil - vai, terase, albii),
tipuri de depozite (fluviatile numite �i
aluviale), dezvoltarea unui mediu
�i peisaje specifice (fluviatile). Exista �i
 diferentieri in functie de specificul regiunile cu climat rece polar, subpolar,
unitatii geografice unde se
inregistreaza (ex. procese fluviatile
deltaice).
FLUVIOCARST - termen care se
refera la circulatia apei in
regiunile carstice, prezentand o serie
de particula- ritati impuse de
stratificatia calcarului �i de gradul de
tectonizare a masei de calcar.
FLUVIOGLACIAR - termen cu
semnificatie de domeniu aflat la
contactul dintre masa ghetarilor �i
regiunile vecine de unde ace � tia
lipsesc; corespunde spatiului in care
actiunea ghetarilor devine extrem de
mica, locul ei fiind luat de
procesele generate de apa rezultata din
topirea ghetii (procese fluvioglaciare). Se
concretizeaza in forme de relief
specifice create prin acumularea � i
eroziunea
�uvoaielor de apa (de la conuri, panze de
pietri� la trepte cu configuratie
variabila). FLUVIOMARIN - termen
care se refera la domeniul (spatiul) de la
contactul uscatului cu marea unde se
imbina actiunea proceselor fluviatile
(dominant acumu- larea) cu cele marine
impuse de curenti �i valuri dar �i la
formele de relief rezultate in urma acestei
interferente (delte, limane,
campii de nivel de baza, grinduri etc.
FLUVIONIVAL - proces complex
specific regiunilor periglaciare �i
etajului alpin, rezultat din imbinarea
topirii zapezii
�i eroziunea exercitata pe pante de
�iroaiele de apa provenite din aceasta.
Materialele transportate sunt
acumulate la baza versantilor sau in
microdepresiuni.
FLUVIONIVOGLACIAR - procesele
fluviatile care se produc in spatiile
din vecinatatea limitei zapezilor
ve�nice; aici au loc ablatia ghetii
insotita de curentii de apa dar �i
�uvoaiele de apa din topirea zapezii ce
desprind, transporta �i depun
materiale din morenele de fund �i
frontala. FLUVIOPERIGLACIATIE -
actiu-
nea exercitata de apele curgatoare in
alpin; se manifesta cateva luni (in
sezonul cald) cand se produce
dezghetul raurilor
�i topirea zapezii; debitele mari,
zapoarele, patul albiei inca
inghetat favorizeaza revarsari,
eroziunea laterala �i acumulari
bogate de aluviuni (in cursul
inferior al fluviilor care ajung in
Oceanul Arctic).
FLUVIU - sistem acvatic de
apa curgatoare, care colecteaza un
numar mai mare sau mai mic de
afluenti �i care se varsa intr-un
bazin marin sau oceanic. in timp
creeaza terase, lunci, delte, estuar �i
o multime de forme mici de
acumulare.
FLUX - cantitate de materie �i
energie dirijata pe anumite directii
intr-un proces morfogenetic (fluxul
apei oceanelor �i marilor la
maree; concentrarea apei de
ploaie care se scurge pe anumite
directii la
�iroire.
FOCAR - punct spre care se
con- centreaza sau din care diverg
fluxuri de energie; hipocentru �i
epicentru pentru seisme.
FOCUL VIU - proces natural de
autoaprindere la suprafata pamantului
a gazelor emanate din interiorul
scoartei (in Subcarpatii Curburii,
peninsula Ap�eron din Azerbaidjan etc.
FOEHN - vant cald �i uscat care
se inregistreaza in regiunile joase
aflate in spatele unor bariere orografice
inalte, prin descendenta rapida a
maselor de aer care le traverseaza
periodic; determina cre�terea valorilor de
temperatura, disiparea norilor, scaderea
umezelii relative �i uscaciune; este
tipic in Bavaria, estul Stanco�ilor. in
Romania, are o frecventa �i o
intensitate mai mica, fiind sesizat in
sudul �i sud- vestul Depresiunii
colinare a Transilvaniei, in Subcarpatii
Curburii �i Banat; aici provoaca
topirea timpurie a zapezii, inundatii
pe suprafete mari din luncile raurilor.
FOLIATIE - a�ezare in placi,
foi, intalnita la rocile metamorfice
�i
sedimentare care, supuse actiunii agentilor
externi, se desfac in lungul acestor
planuri; constituie un factor favorabil
proceselor de meteorizare.
FORMAT RASTER - metoda de
reprezentare pe computere �i statii
grafice a datelor spatiale, sub forma
unei retele de pixeli ce concura la
compunerea hartilor sau imaginilor
raster.
FORMAT VECTOR - mod de
exprimare a entitatilor spatiale
geografice in SIG (sub forma de
puncte, arce, poligoane) pe harti,
utilizand coordonate carteziene
introduse prin digitizare, directii
�i valori (ex: curbele de nivel pe o
harta digitala).
FOGGARA - KHETTARA - sisteme
subterane, antropice de captare � i
concentrare a apei ce este utilizata
in irigatii �i la alimentarea populatiei
in regiunile aride din Algeria, Maroc,
Tunisia. FORAJE - actiuni de
perforare a scoartei terestre pe
anumite adancimi in scopul
cunoa�terii alcatuirii geologice. Pe baza
datelor se stabilesc coloane litologice
care stau la baza realizarii
coloanelor stratigrafice �i a
interpretarilor geomor- fologice
genetico - evolutive pe baza
metodei computerizate.
FORMATIUNE - indica o grupare
de componente relativ omogene
care au rezultat, evoluat in
conditii foarte apropiate; se
folose�te ca F. stratigrafica pentru
depozite sedimentare cu grosimi
variabile dar care reflecta anumite
conditii de acumulare, sedimentare;
interpretarea lor permite aprecieri
asupra caracte- risticilor modelarii
uscatului limitrof bazinului de
sedimentare in intervale de timp
indepartate; F. superficiala - se refera la
depozitele care exista pe versanti �i
suprafete cvasiorizontale (generate de
dezagregare, alterare biochimica,
procese
gravitationale) sau depuse de diferiti
agenti morfogenetici (ghetar, apa
raului, vant etc.); au grosimi reduse
(de la cativa decimetri la mai multi
metri), acopera roca in loc protejand-o;
prin actiunea proceselor pedogenetice
la partea exterioara se dezvolta
soluri; in functie de agentii �i
conditiile de realizare au diferite
caracteristici granulometrice, de a�ezare a
componentelor, denumiri (scoarte de
alterare, depozite deluviale, coluviale,
proluviale, aluviale, glaciare, litorale
etc.); analiza lor faciliteaza raportari la
evolutii recente.
FORMATIUNE VEGETALA -
comunitate vegetala cu o anumita
fizionomie (ierboasa, padure, arbustiva,
stepa etc.). Constituie un factor
important prin care se asigura in
general stabilitatea terenurilor vis-a-vis
de procesele de panta. FORMA DE
RELIEF - o anumita infati � are
geometrica; a rezultat prin actiunea
agentilor interni �i externi; se
compune din suprafete (drepte, convexe,
concave) care se imbina in lungul
unor linii; au dimensiuni variabile (de
la forme cu areale de cativa cm 2 la
continente,
Elemente ale unei forme de relief
bazine oceanice, lanturi de munti,
podi�uri, campii), de unde o sau emer�i (insule); reprezinta 1% din
configuratie, structura
�i evolutie diferite. Se clasifica
dupa: marime (macroforme, mezoforme,
micro- forme), agentii care au avut rol
hotarator in geneza (tectonice, tectono-
structurale, fluviatile, glaciare, eoliene,
gravitationale, antropice), procesele
care le-au creat (de eroziune, acumulare),
desfa.J ea in raport cu o suprafata
orizontala (pozitive, negative, plate).
FORTA - directia pe care un agent
i�i axeaza manifestarea primordiala sau
sensul de producere maxima a actiunii
unui proces sau a evolutiei unei forme
de relief etc. F. coriolis este consecinta a
mi�carii de rotatie
�i se define�te prin abaterea
corpurilor aflate in mi�care de la
directia initiala spre dreapta, in
emisfera nordica a Pamantului
�i spre stanga in cea sudica; F. de
gravitatie sau centripeta (atractia spre
centrul Pamantului) are rol esential in
structurarea materiei dar �i in
generarea proceselor depozitelor � i
formelor de relief gravitationale;
F. (taria) vantului care corespunde cu
viteza mi�carii aerului, importanta
pentru aprecierea deflatiei; F. externe
care indica actiuni ale agentilor
externi asupra componentelor de mediu;
F. eroziva legata de actiunea
mecanica exercitata asupra rocilor de
catre diver�i agenti externi; F.
tectonica care indica actiuni de
cutare, inaltare sau coborare,
expulzare a materiei topite, dezvoltarea
curentilor de convectie etc. prin
folosirea energiei interne.
FOSA - �ant tectonic pe sute �i mii
de kilometri lungime care strabate
scoarta pe adâncimi mari; cele mai
importante sunt fosele oceanice,
prezente in bazinele oceanice, in
ariile de subductie la adancimi de peste
5000 m; au forma arcuita sau
dreapta; in ele se acumuleaza materiale
fine, dar �i cele provenite din
eruptii
vulcanice care dau vulcani submer�i
supra- fata terestra (cele mai mari
sunt in Oceanele Pacific �i Atlantic).
FOSILA - rest al unei plante sau al
unui animal dintr-o anumita perioada
de timp geologic �i care se pastreaza in
stratele de roca sedimentare; pe baza
cunoa�terii F. s-a ajuns la scara
geocronologica (cu ere, perioade, etaje
etc.), folosita in analizele geologice
dar �i la scarile utilizate in studiile
geomorfologice.
FOSIL - forma de relief acoperita de
diferite materiale acumulate. (ex. un
sector din albia unui rau acoperit de
lava unui vulcan; o peneplena acoperita
de sedimente intr-o faza de producere
a unei trans- gresiuni.
FOTOASAMBLAJ - aranjarea prin
alipire �i suprapuneri partiale a mai
multor fotografii, pentru obtinerea unei
imagini de ansamblu geografice,
geomorfologice asupra unei regiuni. Pe
baza lor se ajunge la precizari
referitoare la caracteristicile reliefului
unei regiuni iar pe baza analizei
fotoansamblurilor realizate pentru acela�i
sector dar in perioade diferite se pot
face interpretari evolutive.
FOTOGRAFIE - redare pozitiva, pe
un material fotosensibil a unei imagini,
a unei forme de relief sau a unei
unitati de relief color; simple �i
panoramice.
FOTOGRAMA - fotografie efectuata
din avion sau dintr-un punct mai
înalt; pe baza F. se pot realiza
masuratori precise asupra formelor de
relief; sunt utilizate in topografie,
cartografie �i in orice studiu geografic.
FOTOGRAMETRIE - sistem de
metode � i metodologii care asigura
interpretarea aerofotogramelor permitand
intre altele �i identificarea (fotoiden-
tificarea), localizarea �i masurarea for-
melor de relief (fotogrametrie analitica
�i numerica) etc.
 FOTOINTERPRETARE - FRAGMENTAREA RELIEFULUI -
operatiune prin care de pe
aerofotograme se stabilesc referitor la
relief formele acestuia cu
componentele sale, deducerea unor
caracteristici morfodinamice, raporturile
cu alte elemente ale mediului geografic.
FOTOTELEVIZIUNE - sistem
de teledetectie ce consta in
preluarea de fotografii ale suprafetei
terestre de catre navele cosmice �i
sateliti specializati �i care sunt
transmise la sol prin procedee
specifice televiziunii.
FOUCAULT (PENDUL) - instrument
folosit in Panteonul de la Paris
pentru dovedirea mi�carii de rotatie a
Pamantului; urmele lasate de varful
pendulului, care efectueaza o deplasare
constanta intr-un singur plan pe o
suprafata orizontala acoperita cu
nisip, se inregistreaza de la dreapta
catre stanga (sens direct), ceea ce
dovede�te deplasarea in timp a acesteia
de la stanga spre dreapta, o data cu
rotatia pla- netei.
FRACTURA - crapatura cu
dimensiuni variabile in stratele de roci
din scoarta; se mai numesc fisuri,
diaclaze, falii etc.; sunt umplute cu apa,
solutii, materii organice
�i anorganice, aer etc.; constituie
prin- cipalele aliniamente de
exercitare a proceselor de
dezagregare, alterare chimica,
dizolvare etc.
FRACTIUNE GRANULOME-
TRICA - categorie de particule dintr-
un depozit superficial cu o anumita
dimen- siune; categoriile de
particule pot fi clasificate dupa
diferite scari, cea mai folosita este
scara Atterberg.
FRAGMENT - element rezultat
din separarea unui intreg (ex. -
fragment de roca produs prin
dezagregarea sau alterarea acesteia;
fragment dintr-o evolutie poli- ciclica a
reliefului cu sens temporal ce este
indicat prin faze, etape evolutive;
frag- mente dintr-o forma de relief -
martori de eroziune, nivele de eroziune)
etc.
gradul de imbucatatire a reliefului dintr-
o regiune, de catre reteaua de ape cu
scurgere permanenta �i temporara; se
calculeaza: desimea (densitatea) F.r. prin
raportarea lungimii retelei de vai (in
km) la suprafata pe care aceasta se
dezvolta (km2): den- sitatea
fragmentarii principale (data de
rauri), densitatea fragmentarii
secundare (produsa de reteaua cu
scurgere semiper- manenta) � i
densitatea fragmentarii globale (le
include); adâncimea F.r. (energie
de relief) prin stabilirea
diferentelor de altitudine dintre nivelul
interfluviilor �i albii. Valorile difera
in functie de caracteristicile altimetrice
�i evolutia reliefului; sunt
indicatori importanti in stabilirea
potentialului morfodinamic al reliefului.
FRAGMENTAREA ROCILOR -
proces de sfaramare a rocilor prin
dezagregare; rezulta elemente colturoase
cu dimensiuni variabile, care pot
ramane pe loc (scoarte aluviale) sau
pot suferi deplasari pe versant (dealuri,
rauri de pietre etc.) sau se
acumuleaza sub forma de conuri,
trene �i poale de materiale (cele mari
�i colturoase sunt grohoti�uri).
FRANA - denumire in limba italiana
data alunecarilor de teren, uneori doar
pentru rapa de desprindere.
FRANJURI PERIGLACIARE -
structuri periglaciare dezvoltate in molisol
�i formate prin umplerea golurilor
create de crapaturile �i de penele de
gheata, cu materiale diferite de cele
ce alcatuiesc substratul in care sunt
implantate; sunt frecvente in regiunile
periglaciare (Canada, Siberia), in etajul
platourilor alpine din muntii care
depa�esc 3000 m din zona
temperata; in Romania fragmente din
aceste structuri dezvoltate la finele
pleisto- cenului se pastreaza in
depozitele loessoide de pe terase sau in
scoartele din etajul alpin carpatic
(Muntii Parang).
 FREATIC - caracterul apelor subterane
care formeaza la partea superioara
a scoartei terestre un strat liber, numit
�i panza F., avand la baza roci
impermeabile; alimentarea se face prin
infiltrarea apei din precipitatii �i din
topirea zapezilor; din acest strat se
alimenteaza puturile � i izvoarele; in
campiile de subsidenta este aproape
de suprafata facilitand inmla�- tinirea
in perioadele ploioase �i saraturarea
solurilor in cele secetoase.
FRECVENTA - ritmul producerii unui
proces; se folose �te in expresii ca:
F. viiturilor, F. ploilor torentiale, F.
inun- datiilor etc.
FRIABIL - roca, depozit care se
sfa- rama (se desface) u�or; sunt slab
coezive, au porozitate mare fiind u�or
de erodat.
FRICTIUNE - proces care se
produce intre doua mase de roca din
care cel putin una se deplaseaza. La
contactul dintre ele rezulta o suprafata
de frictiune (la alunecari suprafata de
frecare).
FRIGANA - asociatie vegetala
pre- zenta in estul bazinului Marii
Mediterane, formata din arbu�ti
xerofiti, spino�i, ce cresc pe versantii
stanco�i, pe terenuri puternic erodate.
FRONT DE CUESTA - versant, de
regula intr-o structura monoclinala, pe
vaile subsecvente adanci; este cel
care reteaza capetele de strat fiind
abrupt �i cu dimensiuni mari,
(lungimi de ordinul kilometrilor,
inaltime de sute de metri). in cazul in
care alterneaza pachete de roci cu
rezistenta diferita la atacul agentilor
externi, capata o desfa�urare in
trepte; apare �i pe flancurile
suspendate ale unor sinclinale
suspendate (ex: abruptul prahovean
sau cel branean al Muntilor Bucegi);
datorita pantelor mari procesele de
�iroire, torentialitate, alunecari etc. sunt
deosebit de active.
FROST CREEP (sin: CREEP) -
proces prin care are loc o deplasare a
particulelor
de roca in lungul pantei in noptile
geroase, cand apa interstitiala din
molisol ingheata, rezulta cristale sub
forma de ace de cativa centimetri
inaltime, care se ridica datorita
presiunii deasupra solului, apa avand
deasupra o particula minerala. La
dezghet cristalele dispar iar
particulele cad gravitational.
FRONT GLACIAR - sectorul din
fata unei limbi glaciare sau al calotei
glaciare desfa�urat in vecinatatea
limitei zapezilor ve�nice; aici procesele
glaciare se imbina cu cele fluviatile �i
crionivatia determinand o
morfodinamica accelerata dominata de
inaintarea sau retragerea ghetarilor �i
careia ii este specifica imbinarea
formelor de relief glaciar �i
fluvioglaciar.
FROST HEAVING (sin: fMPINGERE
PRIN fNGHET) - proces prin care,
datorita inghetului diferit al apei din
molisol, in interiorul acestuia se produc
tensiuni care imping catre suprafata
fragmentele de roca din depozit; la
suprafata solului rezulta pietre
redresate partial, implantate partial in
acesta. Procesul favorizeaza crearea
poligoanelor �i arcurilor de pietre
frecvente in regiunile periglaciare.
FRUNTE DE CUESTA - suprafata
de versant inclinata puternic,
dezvoltata pe capetele de strat ale
unei cueste (sunt frecvente in
podi � urile cu structura monoclinala
constituind �i spatii pe care se produc
cu intensitate degradari de teren prin
�iroire, alunecari, torenti etc.
FRUNTE DE TERASA - suprafata
inclinata care margine�te la exterior un
pod de terasa; rezulta prin adancirea
albiei unui rau, vechea lunca creata
de acesta, ramanand suspendata
(devine terasa); in cadrul ei poate fi
urmarita structura terasei. De obicei pe
ele se afla palcuri de arbori, livezi,
vita de vie. Panta mai mare
faciliteaza alunecari �i �iroire.
FRUNTEA ALUNECARII -
sectorul bazal al corpului alunecarii
format din
F 1
aliniamente convexe de valuri de
materiale, care au rezultat, pe de-o
parte, din impingerea depozitelor din
fata, iar, pe de alta, din revarsarea celor
venite din partea superioara; la
inceputul dezvoltarii proce- sului,
trecerea spre suprafetele neafectate este
brusca, marcata de o denivelare; in
timp, ea devine lina (se atenueaza)
datorita spalarii in suprafata, �iroirii sau
lucrarilor agricole. Sunt frecvente in
regiunile de dealuri �i podi�uri.
FUGITURA (DE TEREN) - termen
regional utilizat pentru desemnarea
unei alunecari de teren in general cu
dimensiuni mici.
FULDJ - mica depresiune rotunda sau
u�or ovala, formata in urma proceselor
de coroziune �i deflatie pe rocile
sedimentare slab cimentate, in
regiunile aride � i semiaride;
denumirea este de origine araba.
FUMAROLE - emanatii din vulcani
prin care vaporii �i gazele
vulcanice fierbinti sunt emise
inainte � i dupa explozie; sunt uscate
�i provoaca distrugeri
mari in peisaj.
FUND - desemneaza pozitia in
spatiu a unei forme de relief sau a unui
ansamblu de forme cu geneza,
evolutie, fizionomie diferite. Se
utilizeaza in expresiile: F. lacustru care
se refera la suprafata cuvetei lacustre
ce are geneza variata de unde �i o
micromorfologie diferita (ex. - albia
�i lunca unui rau acoperite de apele
lacului natural sau antropic de baraj;
baza in trepte a unei exploatari in
cariera pentru locurile antropice,
configuratia unui crov, doline,
microdepresiuni glaciare, nivale etc.);
F. oceanic care se refera in linii generale
la toata baza depresiunii in care se afla
masa de apa. Ca relief acesta cuprinde
platforma continentala, taluzul
continental, platou- rile, �irurile de
munti submerse izolati sau din dorsale,
fosele �i rifturile etc. in sens limitat
se refera la spatiul oceanic
propriu-zis (la adancimi mai mari de 2500
m) unde alcatuirea scoartei �i a
reliefului este dependenta de procesul
de expansiune (cre�tere) a placilor de
o parte �i de alta riftului; F. de vale
corespunde sectorului inferior al
acesteia unde exista albia minora,
lunca �i uneori terasa inferioara;
F. depresiunii indica sectorul cel mai jos
al acesteia care poate fi plat (ex. -
Depresiunea Bra�ov) sau in trepte
(albia minora, lunci, terase joase etc.).
FUNDAMENT - structura geologica
veche (precambriana, paleozoica), rigida,
alcatuita din roci magmatice intrusive,
metamorfice, ce apartine unui
relief peneplenat, fragmentat tectonic �i
deseori coborat �i acoperit de apele
marilor. Ca urmare peste el rezulta o
structura noua, formata din strate
groase de roci sedimentare cu
dispunerea tabulara sau monoclinala.
Mi � carile tectonice pe verticala
determina pozitia verticala a
fundamentului de la suprafata
(Podi�ul Casimcei) la adancimi de
mii de metri (Campia Romana).
FUNICULAR - instalatie compusa
dintr-un carucior mobil pe cablu
suspendat peste un rau, cu ajutorul
caruia se executa masuratorile
hidrometrice (F. hidrometric), sau pe un
versant abrupt, folosita pentru
extragerea materialul lemnos din
locurile
greu accesibile (F. silvic).
FURCITURA - punct de separare
a unui curs de apa in brate
(bifurcare); termen regional in Delta
Dunarii - ceatal. Se mai folose�te
regional pentru vaile cu scurgere
semipermanenta rezultate din unirea
crovurilor in campiile de loess
(Baragan).
FURTUNA DE PRAF (NISIP) -
antrenarea de catre vanturile cu viteze mari
�i de durata a prafului �i nisipului
foarte fin pe distante foarte mari (din
Africa de
Nord uneori pana in sudul ca rezultat al asocierii a doua
Romaniei). incetarea actiunii morene glaciare ce apartineau la
agentului conduce la depuneri doua limbi de ghetar ce s-au unit); ca
selective. proces de topire a ghetii in sectorul
FUZIUNE - termen folosit in frontal al ghetarului sau a materiei
doua sensuri - ca proces de unire, solide din scoarta la contactul cu
imbinare a doua forme de relief (ex. - magma.
morena mediana

Faleza (Sardinia) Fiord (Norvegia)

Focul viu (Andreia�u) Fereastra carstica (Muntii Fagara�)

Firide de abraziune (Sardinia) Frost Heaving (Muntii Fagara�)

 Fosila (roca)

Falie

Fragmentarea reliefului

Fisura Fumarole
G 133
GABBROU - roca magmatica bazica
de adancime, cu o culoare cenu�iu-
neagra, masiva; opune o rezistenta mare
la atacul agentilor externi - versantii au
panta mare iar podurile interfluviale
sunt rotunjite.
GABION - baraj din bolovani �i
pietre cuprinse in plase de sarma care
sunt fixate pe torenti, in albiile raurilor
sau in sectoa- rele de tarm cu scopul
slabirii proceselor de eroziune exercite
de apa.
GALERIE - tunel subteran rezultat
in urma lucrarilor miniere; canal
subteran format in lungul fisurilor,
diaclazelor, faliilor etc., de catre apa,
prin dizolvare �i eroziune mecanica.
GALETI - pietri�uri rotunjite,
prezente in depozite fluviatile, glaciare,
litorale etc., care difera prin dimensiuni,
grad de uzura (apreciat pe baza
calcularii indicilor de rulare,
aplatizare), forma (in functie de roca
�i de agent).
GAP - sector ingust taiat de rauri,
in culmile dure din Appalachi.
GARA - termen arab care
desemneaza un martor de eroziune
rezultat prin deza- gregare �i coroziune.
GARNISAJE - lucrari hidrotehnice
executate din snopuri de nuiele care
tapiseaza fundul canalului de scurgere
al ravenelor �i torentilor, in scopul
mic�orarii eroziunii lineare �i a
retinerii de materiale; acestea se
a�eaza cu varful catre amonte
(paralele cu curentul de apa).
GASSI - depresiune alungita
formata intre doua dune longitudinale,
unde proce-
G
sele de deflatie �i coraziune sunt foarte
active, facand sa apara la zi, prin
spulberarea totala a nisipurilor, substratul
de roca dura (Sahara).
GAZ NATURAL - gaze formate in
natura, fara interventia omului, �i
care constituie aerul atmosferic sau se
gasesc libere ori dizolvate in porii
rocilor. Se deosebesc: G.n.
degajate de vulcani (fumarole,
solfatari): G.n. din balti (din strate
purtatoare de hidrocarburi) etc. De ele
sunt legate dezvoltarea de vulcani
noroio�i, geysere, focuri vii.
GAZE VULCANICE - emanatii ale
materiei topite din regiunile vulcanice
care ajung la suprafata prin crapaturi in
scoarta sau in timpul eruptiilor
vulcanice. Cand au caracter exploziv
contribuie la distrugerea aparatului
vulcanic �i la proiectarea parti- culelor
solide pe distante diferite. Ema-
natiile normale de gaze �i apa pot duce
la acumulari la exterior ale diverselor
ele- mente chimice (ex. sulf).
GAVAN - forma de relief negativa
dezvoltata pe depozite loessoide �i loess
prin procesul de tasare. Are de
regula contur neregulat dar pot fi �i
lineare cand se asociaza cu un drenaj
subteran aflat la adancime mica. Uneori
pe fundul lor exista portiuni cu exces de
umiditate sau ochiuri de apa (primavara
sau dupa ploile bogate). Sunt
frecvente in Campia Romana (in
centru �i est).
GALGAI - termen regional folosit
pentru microrelieful cu ridicaturi � i
G 1
microdepresiuni prezente pe terenurile
cu continut ridicat in argila datorita
dilatarii
� i contractarii argilei, ca urmare
a modificarii continutului de apa al
acestora (in campiile semiaride
rezulta micro- depresiuni cu
adancimi de pana la 1 m ce alterneaza
cu movile sau vaiugi.
GALMA (sin. DALMA)- termen
regional pentru martor de eroziune
rotunjit (mai ales calcaros) care
domina podurile interfluviale prin
diferente de nivel de cateva zeci de
metri.
GARLA - denumire regionala pentru
un curs de apa cu debit mic; in
Delta Dunarii, canale de legatura
intre brate; eroziunea este slaba iar
acumularea este dominant realizata din
elemente minerale fine �i organice.
GÂT DE MEANDRU - spatiu
ingust care separa doua meandre.
GÂTUIREA MEANDRULUI -
proces de "indreptare" a cursului
ondulat al albiei unui rau prin
sectionarea spatiilor de uscat dintre
buclele meandrelor; rezulta belciugul
ca forma negativa (bucla parasita)
�i o popina (forma pozitiva)
inconjurata de acesta in cea mai
mare masura.
GEANTICLINAL - cordiliera
alungita, formata din roci vechi,
incadrata de fose in zonele de
subductie; sunt submerse dar in
timp mi�carile tectonice le aduc la
suprafata.
GEANT - creste dezvoltate pe calcare
având versanti povarniti (ex. in
Muntii Aninei).
GEISERIT (sin. GHEISERIT) - roca
sedimentara formata prin precipitarea
pe suprafata terestra a sarurilor
continute in apa subterana eliminata
prin geisere sau izvoare termale;
rezulta pojghite, coji, plato�e, scoarte
care creeaza forme diverse pe directia
de propagare a lichidului
(platouri neregulate pe suprafetele slab
inclinate �i valuri pe peretii stancilor -
ex. in Yellowstone).
GELIFLUXIUNE - proces de
glisare pe pante al materialelor
dezghetate in molisolul umed din
regiunile periglaciare sau alpine inalte
sub efectul gravitatiei; alunecarea lor
se face pe un pat inghetat; rezulta un
ansamblu de valurele �i ondulari
(solifluviuni).
GELIFRACTE (sin. GROHOTI$URI)
- fragmente colturoase rezultate prin
dezagregarea stratelor de roca
care alcatuiesc versantii direct expu�i
variatiilor de temperatura �i inghet-
dezghetului. Au marimi variate (de la
elemente centimetrice la blocuri) in
functie de frecventa � i intensitatea
celor doua tipuri de procese dar
�i de gradul de rezistenta al rocii sau
de protejarea ei de catre vegetatie etc.
Pot fi izolate sau grupate in forme cu
dimensiuni diferite (de la conuri,
poale la mase de grohoti� extinse).
Ex. sunt frecvente in etajele alpin �i
subalpin din Carpati dar �i din alte
lanturi montane înalte.
GELIFRACTIE - proces mecanic
care produce fragmentarea rocilor
frecvent expuse direct variatiilor de
temperatura deasupra �i sub 0°. Este
cu atat mai intens cu cat amplitudinile
dintre valorile negative
�i pozitive ale temperaturii inregistrate
de roca sunt mai mari dar �i cu cat
trecerea de la o situatie la alta este
mai rapida iar stratele de roca sunt
neprotejate de depozite de versant sau
vegetatie. Rocile, in functie de alcatuire
�i proprietati vor reactiona diferit la
aceste oscilatii termice facilitand
generarea de gelifracte cu dimensiuni
variabile (macrogelifracte, micro-
gelifracte). Procesul este caracteristic
mai ales regiunilor montane inalte
(alpine, subalpine), polare � i
subpolare � i inregistreaza intensitate
in sezoanele de tranzit (primavara,
toamna) in prima
situatie �i vara in cea de a doua. in
afara de grohoti�uri rezulta �i creste,
abrupturi, alveole etc.
GELIPLANATIE - actiunea de
nivelare in timp a unui relief dominant
prin procese de inghet-dezghet; este
specifica regiunilor reci ce au ca specific
modelarea periglaciara.
GELIREPTATIE (sin. REPTATIE) -
proces de deplasare a particulelor
minerale de la suprafata unui depozit
prin inghet (rezulta apofize de
gheata care ridica particulele pe
verticala) �i dezghet (gheata se tope�te
iar particulele cad).
GELISOL - termen atribuit depozitelor
�i rocilor inghetate profund, specifice
regiunilor periglaciare; la suprafata
exista un orizont care se dezgheata in
sezonul cald (molisol in care se
produc procese dependente de
inghet-dezghet), iar in adancime un
orizont permanent inghetat (pergelisol,
permafrost, tjale sau merzlota).
GELISTRUCTURI - structuri
dezvoltate in depozitele periglaciare �i
in rocile sedimentare in regiunile
perigla- ciare; unde ingheturile sunt de
durata �i intense - rezulta o structura
majora cu pergelisol in baza �i
molisol (orizont subtire care se
dezgheata in sezonul cald) la suprafata.
in molisol se dezvolta structuri
secundare de tipul involutiilor,
franjurilor
�i penelor de gheata etc.
GELITURBATIE - actiune
rezultata din manifestarea diferentiata
a proceselor de inghet �i dezghet in
molisol in regiunile periglaciare �i care
se finalizeaza in crearea unui
microrelief ondulat cu movile �i a
unor structuri interioare de tipul
involu- tiilor.
GELIVATIE - sistem morfogenetic
complex care se inregistreaza in
regiunile cu climat rece (alpine, polare,
subpolare) in intervale in care
variatiile mari de temperatura sunt
insotite de inghetul �i
dezghetul apei din roci �i depozite.
Ca urmare a tensiunilor rezultate din
oscilatiile de volum produse prin
inghetarea sau dezghetarea apei se
inregistreaza largirea
�i extinderea fisurilor in roci urmate de
spargerea, eliberarea de gelifracte, ce
vor crea prin acumulare scoarte
detritice �i depozite de versant in care
rezulta mai intai crapaturi (,,pene"
umplute cu un amestec de gheata �i
bolovani) simple sau in retea
poligonala, apoi ondulari (involutii) iar
la suprafata forme de relief
specifice (poligoane �i cercuri de
pietre, mu�uroaie inerbate, pingo,
hidrolocoliti etc.). in regiunile
periglaciare polare �i subpolare unde
procesele sunt de durata rezulta o
structura majora caracteristica cu
un orizont bazal (roca �i depozite)
permanent inghetate (pergelisol,
permafrost, tjale, merzlota) �i altul
superior care sufera dezghet sezonier
(molisol cu grosime de 1
- 3 m). in Pleistocen in timpul fazelor
glaciare, teritoriul tarii noastre era
afectat in intregime de acest sistem de
procese; in prezent sunt active doar in
Carpati, mai ales la peste 1800 m
altitudine).
GELIVAL (CICLU) - interval de
inregistrare a oscilatiei termice deasupra
�i sub 0° C. Cu cat frecventa lor este
mai mare iar producerea se face la
intervale tot mai scurte de timp cu
atat gelivatia este mai activa. (in
Carpati au insemnatate la peste 1800
m altitudine cele realizate primavara
�i toamna)
GELIVE - termen care se
raporteaza la comportamentul rocilor
fata de procesele de inghet-dezghet �i
de aici la rezultatele la care se ajunge;
sunt roci macrogelive �i microgelive,
primele se sparg in elemente colturoase
cu dimensiuni mari iar celelalte în
elemente mici.
GELIVITATE - proprietate a rocilor
de a raspunde mai rapid sau mai lent
la manifestarea inghet-dezghetului;
depinde
de structura, textura �i gradul de
fisurare ale rocilor; exista roci
macrogelive ce permit dezagregarea
in sfaramaturi cu dimensiuni mari
(granitul) �i roci micro- gelive care
dau materiale fine (gresii).
GEOCRONOLOGIE - termen
folosit atat in Geologie (scara
cronologica a evenimentelor de
natura tectonica, stratigrafica,
evolutia vietii etc. - marcata prin
intervale numite - ere, perioade, etaje,
serii etc.) dar � i in Geomorfologie
(diferentierea in timpi geologici a
etapelor genezei �i evolutiei formelor de
relief �i a succesiunii proceselor
morfologice; se separa perioade, epoci,
faze, subfaze etc.). Ex. in evolutia
generala a reliefului de pe teritoriul
tarii noastre se separa: epoca
prealpina a reliefului specifica regiunilor
de platforma cu fazele prehercinica � i
preaustrica �i epoca alpina sau
carpatica cand sunt realizate trepte de
nivelare cu fazele paleogena
(pediplena carpatica), miocena
(suprafata medie carpatica), pliocen
inferioara (suprafata carpatica de
bordura) �i pliocen superior -
cuaternara (nivele de eroziune, terase,
piemonturi etc.).
GEOFIZICA - �tiinta al carui
obiect de studiu il reprezinta Pamantul
ca sistem unitar dar format din multe
subsisteme regionale a carui
cunoa � tere se face urmarind
alcatuirea, structura, evolutia (ca intreg),
proprietatile (gravitatia, magne-
tismul, electricitatea, densitatea etc.),
energiile telurice �i modul de
manifestare al agentilor �i proceselor
specifice.
GEOLOGIE ISTORICA - ramura
a modificare a dimensiunilor elementelor
Geologiei care studiaza geneza �i
evolutia Pamantului, a ansamblului de
procese ce au creat inveli�urile sale dar
�i structurile de diferite ordine; se
bazeaza pe analiza �i interpretarea
datelor de natura tectonica,
litostructural, paleontologica, stratigrafica
etc. (sinonim - partial Paleogeografie).
GEOLOGIE STRUCTURALA -
ramura a Geologiei care are in
atentie structura Pamantului pe
ansamblu dar in detaliu a unitatilor
structurale de ordine variata care
sunt la nivelul scoartei (alcatuire,
geneza, evolutie). Datele sale stau la
baza analizelor de geomorfologie
structurala prin care se urmare �te
in amanunt mai ales reflectarea
caracte- risticilor tectono - structurale
regionale �i locale in ansamblul
formelor de relief create de agentii
externi (ex. reliefurile individualizate
in structura monoclinala din Podi�ul
Moldovei).
GEOMECANICA - ramura a Geolo-
giei care se ocupa cu analizarea
proprie- tatilor fizice �i mecanice ale
rocilor (duri- tate, plasticitate,
solubilitate etc.) in scopul stabilirii
comportamentului reactiei lor in
situatii in care sunt implicate (ex.
con- structii). Pentru relief sunt
importante datele oferite in analizele
cu caracter morfolitologic (reactia
rocilor prin proprie- tati la actiunea
agentilor externi reflectata in geneza
unor forme de relief specific - ex.
dizolvarea �i individualizarea reliefului
carstic pe calcare).
GEN (URI) - categorii ce definesc:
tipurile de relief în general (carstic,
granitic, litoral etc.); formele de relief
separate dupa agent (fluviatil,
glaciar, eolian, antropic etc.) sau
proces (de eroziune, acumulare
rezidual etc.), grupari in sisteme
morfoclimatice (de � ertic, savana,
periglaciar etc.).
GENERALIZARE CARTOGRA-
FICA - procesul de selectie �i
de planimetrie
�i nivelment (rauri, cote, paduri, a�ezari
etc.), in vederea realizarii de harti la
scari tot mai mici.
GENERATIE - ansamblu de elemente
�i procese care ocupa aceea�i treapta
ierarhica (sub raport cronologic) într-un
sistem (ex.: G. de vai - au aparut �i au
evoluat intr-o unitate de relief in
acela�i interval de timp, de unde o
serie de caracteristici comune (ex:
in Campia Galatiului sunt trei
generatii de vai: Prutul, Barladul �i
Siretul - cele mai vechi, alta formata
din rauri cu izvoarele in Podi�ul
Covurlui �i a treia, din vai dezvoltate
numai in campie, care sunt �i cele mai
noi).
GENEZA - modul de formare a unui
sistem sau a elementelor ce îl compun;
ex.:
G. marilor unitati de relief, G. reliefului
vailor, G. suprafetelor de nivelare, G.
unui defileu, cheie sau a unei marmite
etc.
GENUNE - termen regional folosit
mai ales in munti pentru unele spatii
adanci inconjurate de versanti abrupti
cu sens de prapastie, hau.
GEOCOMPLEX - regiune relativ
intinsa, ale carei componente naturale
�i antropice (geocomponente)
sunt in interdependenta, ceea ce
conduce la raspunsuri unitare, la
actiunea proceselor morfogenetice (ex.
- Valea Tarnavei Mari, unde versantii
sunt in cea mai mare masura
despaduriti dar �i afectati de
poluarea industriala; cunoa�te o
frecventa ridicata a alunecarilor de
teren in forme destul de variate.
GEOCRATICE - mi�cari tectonice
care ridica sau coboara scoarta terestra
pe suprafete mai mari (spatii
continentale) sau mai mici provocand
extinderea uscatului (regresiuni) prin
campii litorale sau mic�orarea lui
(transgresiunea).
GEOCRIOLOGIE - domeniu de
studiu al periglaciarului care urmare�te
ansamblul proceselor �i modificarilor
ce au loc in depozitele �i rocile din
regiunile cu pergelisol, dar �i in acelea
unde perge- lisolul este temporar ca
urmare a producerii cu intensitati
diferite a inghet-dezghetului (ciclurilor
gelivale).
GEODA - gol in filoanele
hidrotermale sau in roci sedimentare,
pe peretii caruia s-au acumulat, in
strate concentrice, diverse minerale
cristalizate sau con- cretionate.
GEODEPRESIUNE - termen folosit
rar pentru indicarea marilor depresiuni
tectonice.
GEODEZIE - �tiinta care studiaza
forma, dimensiunile Pamantului �i
ale campului gravitational pe
baza de masuratori efectuate pe
suprafata terestra
�i cu aparatura instalata pe sateliti,
avioane; se bazeaza pe triangulatie,
nivelment, gravimetrie, inregistrari
satelitare etc.; datele servesc la
realizarea hartilor topo- grafice.
GEODINAMICA - domeniu �tiintific
care urmare�te actiunea agentilor interni
�i externi, a proceselor acestora in
crearea, evolutia in timp a formelor de
relief, inclu- siv modificarile in peisaj
�i consecintele asupra spatiului
umanizat.
GEOGRAFIE - �tiinta care are ca
obiect de studiu mediul geografic
(numit la nivel planetar inveli�
geografic), care este un sistem deschis,
dinamic �i unitar, alcatuit din �ase
componente (relief, apa, aer,
vietuitoare, sol �i societatea ome-
neasca), intre care exista relatii
multiple (statice, dinamice, temporale
�i spatiale) ce asigura un schimb de
materie, energie, informatie, � i a
carui cunoa � tere se realizeaza prin
metode diverse, cele pur geografice
avand un loc distinct. Stiinta i�i are
izvoarele in doua domenii aparute in
antichitate: fisiografia (descrierea locu-
rilor) �i geografia (termen dat de
Eratos- tene in sec. III i.Hr. cunoa�terii
Pamantului ca intreg, a dimensiunilor
�i formei sale); s-a dezvoltat in
perioada marilor desco- periri
geografice (acumulare de informatii
�i reprezentari pe harti) �i a cunoscut
o amploare deosebita in sec. XIX - XXI,
cand
 Geografie - Sistemul �tiintelor geografice
s-au clarificat mai multe probleme cum
ar fi: denumirea �tiintei �i a
obiectului de studiu, o definire
cuprinzatoare, limitele inveli�ului
geografic, diviziunile, locul ei in
sistemul � tiintelor despre Pamant.
Geomorfologia este o �tiinta geografica,
ea studiind componentul din baza
sistemelor de mediu in stransa
interdependenta cu celelalte.
GEOGRAFIE APLICATA -
domeniu
in care sunt urmarite relatiile dintre
unele elemente ale componentelor
geografice �i
necesitatile dezvoltarii societatii,
pastrarii
�i conservarii mediului.
GEOGRAFIE FIZICA - �tiinta care
studiaza mediul fizic, dar �i implicatiile
reciproce cu activitatile antropice; se
divide in G.f. generala (analiza
teoretica a fiecarui component �i a
mediului fizic pe ansamblul Globului
cu exemplificari regionale) � i G.f.
regionala (analiza mediului fizic pe
un spatiu limitat); cuprinde:
Geomorfologia, Climatologia,
Hidrologia, Biogeografia, Geografia
G 1
solurilor etc.;din fiecare dezvoltându-se
subramuri secundare.
GEOGRAFIE GENERALA (GLO-
BALA) - �tiinta care analizeaza in
intregul sau ansamblul componentelor
fizice �i umane, ca organizare,
structura, functionare.
GEOGRAFIE REGIONALA -
domeniu de analiza a mediului
geografic pe un spatiu delimitat
natural (conti- nentele), istoric-
administrativ (statele lumii),
economic-politic-social (Uniunea
Europeana) etc.
GEOID - model al formei
Pamantului, definit de suprafata data
de nivelul marilor
�i oceanelor neafectata de valuri �i
maree, care patrunde prin continente
�i este orizontala in orice punct de
pe suprafata terestra dar
perpendiculara pe verticala locului;
este suprafata de referinta pentru
raportarile masuratorilor de adancime,
inaltime. Are comun cu elipsoidul
de rotatie - volumul �i axa de rotatie, �i
difera prin faptul ca suprafata G. este
sub cea a elipsoidului in bazinele
oceanice �i invers pe uscat.
GEOMAGNETISM - vezi
MAGNE- TISM TERESTRU.
GEOMORFOLOG - cercetator
(frec- vent cu pregatire geografica sau
geologica) care studiaza relieful unei
regiuni (alca- tuire, geneza, structura,
evolutie, varsta, folosire antropica).
GEOMORFOGENEZA - sectiune a
Geomorfologiei care se ocupa de
cunoa�terea genezei �i evolutiei reliefului
(factori �i conditii genetice, agenti � i
procese morfogenetice; etape �i faze de
evolutie etc.).
GEOMORFOLOGIC(A) - sistem,
proces, caracteristica referitoare la
geneza
�i evolutia reliefului, reprezentari etc.
(proces G., ciclu al evolutiei G., regiune
G., harta G.).
GEOMORFOLOGIE - �tiinta geo-
grafica care are ca obiect de studiu
relieful (geneza, evolutie, dinamica,
raporturi cu societatea omeneasca,
regionari); numele i-a fost dat de K.
Neuman in sec. XIX; in cadrul ei s-
au dezvoltat ca domenii distincte: G.
generala (analiza globala a tipurilor
de relief), G. regionala (analiza
reliefului dintr-o unitate geografica), G.
tectonostructurala (studiul formelor de
relief create de tectonica -
continente, bazine oceanice, lanturi de
munti, podi�uri, campii, platforma
continentala, taluzul continental,
campiile abisale), G. erozivo-
acumulativa sau sculpturala; geneza �i
evolutia formelor de relief create
dominant de agentii externi), G.
climatica (analiza ansamblului de conditii,
agenti, procese �i forme strict legate de
zonele �i etajele de clima), G.
petrografica (analiza reliefului creat de
agentii externi pe diferite tipuri de
roci, in concordanta cu proprietatile
acestora), G. structurala
(reliefurile individualizate pe diferite
tipuri de structuri geologice), G.
regiunilor marine .J oceanice
(reliefurile dezvoltate la nivelul
diferitelor trepte ale acestora), G.
aplicata sau inginereasca - (cunoa�terea
dinamicii actuale in raport cu
activitatile antropice) etc.
GEOMORFOLOGIE CLIMATICA
- ramura a Geomorfologiei al carui
obiect de studiu il reprezinta
cunoa � terea sistemelor morfologice
raportate la zone, etaje �i regiuni
climatice (se urmaresc factorii de
mediu cu accent pe cei
bioclimatici ce au rol direct in
gruparea agentilor �i proceselor
morfogenetice �i in final in impunerea in
peisaj a unor reliefuri specifice (relieful
de�erturilor tropicale, relieful
regiunilor de savana etc.).
GEOMORFOGRAFIE - sectiune a
Geomorfologiei care analizeaza
relieful punand in evidenta aspecte
de ordin
calitativ (fizionomia principalelor tipuri
�i subtipuri ale componentelor de
baza - interfluvii, vai, versanti,
expunere etc.).
GEOMORFOMETRIE - sectiune a
Geomorfologiei in care relieful este
analizat in vederea cunoa�terii
caracte- risticilor de ordin cantitativ
(grad de fragmentare, hipsometria,
altitudinea medie etc.) pe ansamblu
�i diferentiat teritorial cu raportari
genetice.
GEOMORFOSFERA - vezi RELIE-
FOSFERA.
GEOMORFOSIT - proces geomor-
fologic sau forma de relief cu
importanta in desfa�urarea evolutiei
reliefului. Dato- rita perceptiei umane a
capatat valoare
�tiintifica, culturala, ecologica, estetica
�i economica.
GEOREFERENTIERE - identificarea
pe baza elipsoizilor de referinta � i
a proiectiilor cartografice
disponibile in cadrul unui pachet de
programe SIG a spatiului informatic
ce corespunde tere- nului; in acest
mod, datele geografice din teren sunt
transpuse cu precizie in spatiul
informatic, astfel incat sa coincida
cu pozitiile lor reale (ex: georeferentierea
unei cote altimetrice).
GEOSFERA - subunitate majora
in structura Pamantului, distincta sub
raportul alcatuirii, proprietatilor,
proceselor, evolutiei; are configuratia
unui inveli� relativ sferic �i sunt
separate prin suprafete de
discontinuitate. Se disting endosfere
(nucleul, mantaua, scoarta, fiecare cu
subinveli�uri) �i exosfere (reliefosfera,
hidrosfera, atmosfera, biosfera,
pedosfera, antroposfera). La contactul
dintre cele doua grupari s-a
individualizat in timp fnveli.Jul geografic
care cuprinde o mica parte din
endosfere � i cea mai mare parte
din exosfere.
GEOSINCLINAL - notiune utilizata
in Geologie (mai ales in sec. XX)
pentru a
desemna o depresiune tectonica
alungita, de dimensiuni mari, cu
mobilitate deosebita, dezvoltata in
vecinatatea zonelor de platforma; ii
sunt caracteristice: subsidenta activa
care duce la acumularea unor cantitati
enorme de sedimente, procese de
metamorfozare, magmatism, vulcanism
�i cutari; in evolutia acestuia se separa
mai multe etape: G. propriu-zis
dominat de subsidenta �i acumulari; G.
de orogeneza (inversarea sensului
mi�carii de coborare in ridicare; au loc
metamorfism, cutari, relief submers de
cordiliere �i fose). Ridicarea în bloc
(dispar depresiunile, rezulta lanturi
muntoase paralele care au regiuni
deluroase �i de campie limitrofe u�or
inaltate). Gliptogeneza (erodarea
reliefului pana la realizarea campiilor
de eroziune; consumarea energiei
tectonice �i transformarea regiunii intr-
un soclu rigid, dependent doar de
impulsurile neotec- tonice provenite de
la regiunile orogenetice vecine). in
prezent in conditiile acceptarii teoriei
tectonicii globale, conceptul � i
intreaga e�alonare evolutiva sunt mai
putin folosite.
GEOSISTEM - unitate teritoriala,
functionala, in care elementele compo-
nente (relief, ape, clima, vegetatie, sol
dar
�i omul, ca agent privit prin activitatile
sale etc.) sunt structurate sistemic
(subsisteme), interactionand reciproc
(prin schimburi de materie �i energie)
�i ca un intreg cu G. învecinate (ex:
G. de.J or, G.
padurilor ecuatoriale). Initial termenul
introdus de V. Soceava se refera strict
la obiectul de studiu al Geografiei
fizice. in prezent tot mai multi geografi
il considera ca obiect al Geografiei.
GEOTECTONICA - domeniu al
Geologiei care analizeaza mi � carile
tectonice care afecteaza scoarta �i
deter- mina crearea diferitelor structuri
care se ierarhizeaza de la nivel
planetar la cel
regional �i local. Informatiile sale au
rol esential pentru geomorfologia
tectono- structurala.
GEOTECTURA - denumire putin
folosita pentru a denumi cele mai
mari morfostructuri terestre create de
agentii interni (continente, bazine
oceanice) in contextul genezei,
evolutiei pe ansamblu dar �i a
divizarii lor in forme de relief de ordin
inferior.
GEOTEHNICA - domeniu al
Geologiei inginere�ti care se ocupa
de cunoa�terea caracteristicilor rocilor
� i stratelor de la partea superioara a
scoartei; datele sunt importante in
urmarirea evolutiei raporturilor dintre
roci �i actiunea agentilor externi
care conduce la individualizarea de
reliefuri petrografice specifice.
GEOTERMAL(A) - sursa de
energie termica din interiorul
Pamantului. Se disting: izvor G.,
treapta G. (distanta in metri, masurata
spre interiorul Pamantului, care asigura
cre�terea temperaturii cu un grad),
gradient G., (marime cu care
temperatura cre�te spre interiorul
Pa- mantului la fiecare suta de metri),
energie
G. a apelor �i vaporilor proveniti
din scoarta �i care poate fi
valorificata eco- nomic. Pentru relief
prezinta importanta in regiunile in care
genereaza geysere.
GEOTOP - unitate spatiala caracte-
rizata prin omogenitate geografica (baza
a geosistemului).
GETIC - denumire din
Geografia regionala pentru unitate de
relief (Podi�ul Getic, Subcarpatii Getici),
structura (Panza Getica in cadrul
Carpatilor Meridonali), bazin tectonic
in care s-au produs sedimentari
(Depresiunea Getica) etc.
GHEATA - starea solida a apei
care este dobandita la temperaturi de
0°C (apa sarata ingheata la -1,4
-1,7°C); este prezenta in lacuri, mari,
oceane (banchiza),
pe rauri in sezonul rece (ace de G., naboi,
G. de fund, G. de mal, pod de G.);
alcatuie � te masa ghetarilor alpini � i
continentali, este prezenta sub morene
�i in depozite fluvioglaciare ca G.
fosila, moarta; intra in structura
pergelisolului �i molisolului (inclusiv la
suprafata lui) din regiunile polare �i
subpolare; apare sub forma de
cristale izolate in sol � i in
depozitele de versant etc. Cea mai
mare desfa�urare o are in bazinele
marine �i oceanice situate la latitudini
mari. Scaderea temperaturii sub -10°C
determina dezvol- tarea mai intai a
cristalelor de G., urmata de un
amestec de zapada �i cristale de G.
(slush), sloiuri, G. fixa sau fn deriva
(deplasata de curenti), banchiza (pack);
din banchiza se rup bucati subtiri
(floé). Are rol morfogenetic esential
ghetarilor �i a proceselor de
gelivatie din regiunile periglaciare.
GHEIZER - izvor termal
intermitent din regiunile vulcanice
care arunca apa mineralizata �i
vapori fierbinti la mare inaltime
(datorita presiunii vaporilor). Sunt
frecventi in Islanda, S.U.A. la
Yellowstone, Noua Zeelanda,
Peninsula Kamceatca etc.). Producerea
lor favorizeaza depunerea in trepte a
gheizeritului.
GHEIZERIT - roca sedimentara de
precipitatie chimica, bogata in
silice, rezultata prin depuneri din apa
gheizerelor
�i a izvoarelor termale (are culoare
galbena, alba, ro�cata, este poroasa �i
u�oara); poate determina
individualizarea de trepte
concentrice izvorului �i
microdepresiunii cu apa.
GHERDAP - denumire regionala
folosita pentru sectorul dunarean al
Portilor de Fier unde exista o vale
ingusta iar in albie numeroase
praguri �i stanci care ingreuneaza
navigatia. Prin realizarea barajului
�i a lacului Portile de Fier apa le-a
acoperit.
 1. Ghetari de platou (scandinav)
2. Ghetari de vale (alpin)
3. Ghetari de circ (pirenean)
4. Ghetari de piemont (alaskian)
5. Ghetari tip Kilimanjaro
GHETAR - masa de gheata
acumulata in cantitati importante in
bazinele vailor �i pe platouri in
regiunile montane alpine, deasupra
limitei zapezilor ve�nice din regiunile
intertropicale (la peste 4500 m)
�i temperate (la peste 3000 m), precum
�i din munti �i pana la ocean in
regiunile polare arctice �i antarctice (0
m-1000 m). Gheata a rezultat din
acumularea �i tasarea zapezilor
acumulate de-a lungul anilor,
transformarea ei in firn (gheata
spongioasa)
� i apoi in G. in functie de conditiile
geografice regionale, G. sunt de doua
mari tipuri: G. montani care se
desfa�oara in regiuni alpine �i au
cateva caracteristici: bazine de
acumulare a zapezii incluzand
�i versantii de deasupra G.; circul
glaciar (o depresiune in care se
formeaza in permanenta gheata);
limba glaciara, care porne�te din circ
�i coboara pe vale pana la o altitudine
unde temperaturile mai ridicate
determina topirea ei (zona de
ablatie). Masa de gheata inregistreaza
o mi�care a carei viteza (in general mai
multi
1. Circ
2. Vale
3. Prag
4. Creva
5. Rima
zeci de metri pe an) depinde de
volumul de gheata care se realizeaza
in circ (care exercita o actiune de
impingere) �i de panta de pe fundul
vaii. Prin deplasare, gheata incarcata
cu bucati de roca exercita asupra
versantilor �i patului albiei, cu care
intra in contact, o puternica actiune de
eroziune,
�lefuire, scrijelire; ca urmare,
caracte- risticile vaii se modifica,
capatand un profil longitudinal in
trepte (bazinete de subsapare
glaciara, alternand cu praguri glaciare)
�i unul transversal in forma literei
,, Materialele smulse �i transportate
constituie morene care, dupa pozitie, pot
fi: frontale, laterale, mediane, interne, de
fund �i de suprafata. Subtipurile de G.
montani sunt: G. alpin (de vale) care are
la componentele enumerate in zona
de ablatie, in spatele morenei
frontale, acumulari de pietri� �i
gheata fosila, moarta; G. pirenean
(suspendat), dezvoltat mai ales la nivelul
limitei zapezilor perene sau pe versantii
cu panta mare; are gheata putina care
se acumuleaza intr-un circ
 Ghetar de calota Ghetari alpini
Circ glaciar Vale glaciara
Creste

Iceberg
Ghetari de calota �i de vale (Gwynedd Ice Cap)
dupa Addison K.

Relieful fluvio-glaciar (Canada)

Torent supraglaciar
Ghetar

Tunel subglaciar Lac de baraj

Kammes
Esker Esker Kome
Kettle Kammes

Morena de fund Sedimente lacustre dupa

Treuhaile
Ghetarul antarctic

2
2 2

1 - alimentare cu gheata 4 - deta�are de iceberguri 2 -

alimentare cu zapada 5 - iceberguri
3 - inghetare la baza

Ghetari de calota - procese �i depozite

terminat in fata unui prag abrupt;
G. himalaian, cu o larga zona de
alimentare cu zapada �i de formare a
ghetii care se continua cu o limba
dezvoltata pe o lungime de 60-80
km; zona de ablatie se afla la cca.
3000 m altitudine; G. de tip
Kilimanjaro (stea), cantonat în craterul
vulcanului la peste 5000 m, limbile
de gheata care depa�esc marginea
craterului inainteaza putin pe flancurile
conului; G. alaskian (de piemont) este de
tip alpin, dar limba coboara pe o fa�ie
de campie litorala aflata la marginea
oceanului, �i da conuri de gheata care
se suprapun formand un piemont de
gheata; G. scandinav (de platou), cu
mase de gheata groase pe platouri,
de pe care se revarsa pe vai limbi de
gheata spre ocean; au rezultat vai
glaciare complexe, in cea mai mare
masura acoperite de apele oceanului,
dupa topirea ghetii; G. continentali (de
calota) ocupa peste 13,9 mil. km2 in
Antarctica, la care se adauga calote
mai mici in Groenlanda, Arhipelagul
Nord-Canadian �i pe insulele din
Oceanul Arctic; subtipuri: G. antarctic
care constituie o plato�a de mai multe
mii de metri grosime care se continua
in ocean printr-o intinsa banchiza; G.
groenlandez, in afara calotei de gheata
neteda (icefield) cu grosimi de 2500-
3500 m, are limbi de gheata care
coboara spre ocean unde dau
aisberguri; deasupra masei de gheata
sunt varfuri muntoase (nunatak-uri); G.
islan- dez, ocupa partial insula avand
caracter discontinuu datorita eruptiilor
vulcanice �i geizerelor; G. de tip
Spitzbergen este alcatuit din G. alpini
pe vaile din munti �i
G. de platou la exterior.
În pleistocen, G. de calota au
ocupat suprafete intinse din Europa
(din Scan- dinavia pana in Arhipelagul
Britanic, in Campia Germano-Poloneza �i
o buna parte din Campia Rusa, pana la
Kiev), America de Nord (coborau pana
la latitudinea de
37°), în nordul Siberiei, în Patagonia etc.
in Carpati au existat G. de tip alpin
�i pirenean in a doua parte a
pleistocenului, de la care s-au pastrat
reliefuri adecvate la peste 1800 m in
masivele principale din Carpatii
Meridionali, Muntii Rodnei �i Muntii
Maramure�ului.
GHETAR DE PIETRE - se refera la
nuclee de gheata acoperite de mase
de grohoti�. Se afla la contactul
ghetarului cu versantii, fie in sectorul de
ablatie a limbii de gheata (aici
acoperirea poate fi data de materiale
morenice).
GHETAR DE �ELF (sin. ICESELF) -
masa de gheata din calota care
inainteaza in bazinul oceanic pe �elf
(Antarctica).
GHIBLI - vezi HAMSIN
GHIOL - denumire locala pentru
lac sau balta mare cu fundul plin de
mal (in Dobrogea).
GHIPS (GIPS) - mineral rezultat in
cea mai mare masura prin precipitarea
chimica in bazinele lacustre �i marine;
poate lua na�tere �i prin hidratarea
anhidritului; este incolor, alb, sau, in
functie de impuritati, brun, galben etc.
Pe el dizolvarea creeaza un relief
carstic (de la lapiezuri, doline la
pe�teri) - ex. - in Romania in
Subcarpati.
GHIRLANDA DE INSULE - arhi-
pelag frecvent in Oceanul Pacific,
aproape in totalitate de origine
vulcanica sau rezultate prin
constructii coraligene.
GHIRLANDA DE PIETRE - gro-
hoti�uri acumulate la baza versantilor,
sub forma de fa�ii.
GHOURD - proeminenta piramidala pe
creasta unei dune.
GIBBER PLAINS - campuri de nisip
in Marele de�ert australian; sinonim erg
in Africa �i Kum in Asia Centrala.
GILGAI (sin. MOTTUREAU) -
denumire australiana data mu�uroaielor
inierbate de inaltime pana la 2 m,
intalnite
in mla�tinile �i pa�unile litorale; G.
se formeaza prin umflarea unor soluri Modelarea glaciara a unei regiuni montane
argi- loase, supuse variatilor sezoniere Preglaciar
de umi-
ditate.
GIPFELFLUR - ansamblu de forme
de relief de eroziune (creste, varfuri
ascutite) care se inscriu in acela�i plan
altimetric. Sta la baza unei teorii
generale a evolutiei reliefului montan
cu altitudine mare elabo- rata de A. Glaciar
Albie
Creasta
Penk. Aici procesele periglaciare
Circ
�i glaciare produc retragerea simultana
a versantilor care ajung sa se Morena
intersecteze iar rezultatul final il
reprezinta ,,crestele de intersectie" (in
Carpati au fost localizate in masivele
Fagara�, Parang). Alternanta in Pietri�uri bazale
cuaternar a mai multor faze cu climat
rece (modelarea periglaciara - glaciara)
�i temperat (modelare fluvio- torentiala
etc.) au facilitat individualizarea a
doua, trei generatii de gipfelflur.
GISS - (Institutul de Studii
Spatiale Goddard) - in activitatea sa
se includ �i activitati de teledetectie.
GLACIAR(A) - caracteristica, sistem,
proces legate de ghetari �i dinamica
lor; se intalne�te in exprimari precum: Profil transversal printr-o vale glaciara
ciclu G., depozit G., difluenta G. (dupa Arthur Strahler):
(ramificare a limbii ghetarului), U - umeri glaciari; K - custuri (karling-uri);
confluenta G., lac G., faza G., vale G., R - rau incrustat in ulucul fostei vai glaciare
circ G., eroziune G., striuri G. post horn
(�antulete create in rocile dure), morene circ
glaciar
versant
G., calote G. (mare intindere de abrupt
gheata pe suprafete plane), relief G.
(creat de ghetari prin eroziune � i
acumulare), sistem morfogenetic vale
suspendata
glaciar la latitudini polare in etajul
alpin.
GLACIATIUNE (GLACIA'{ ) -
interval de timp geologic in care
racirea globala a climei
Pamantului (cauze planetare,
cosmice) a fost insotita de
moren morena prag morena
dezvoltarea unor enorme mase de a lateral frontala
gheata pozitionate fie la latitudini mari a

fie in munti
de la o anumita altitudine. in
evolutia temporala a ei se separa:
stadiu anaglaciar (trecerea la climatul
rece, inceputul
individualizarii calotelor de gheata),
stadiu glaciar propriu-zis (maximum de
expunere in timp �i spatiu a calotelor
�i de realizare
a modelarii glaciare), stadiul
cataglaciar (incalzire a climatului
urmata de degra- darea calotelor �i
individualizarea relie- fului glaciar). Pe
continente exista depozite
�i forme de relief glaciare care au
rezultat in diferite perioade geologice
din evolutia lor - de la cele din
Permian (Australia, Africa) la cele
din Cuaternar (cele mai multe sunt
concentrate in continentele nordice.
Aici s-au produs pana la cinci faze
glaciare ce poarta denumiri diferite de la
o regiune continentala la alta dar �i
pentru munti, cele mai intense
impunand calote de gheata care in
America de Nord au ajuns la latitudinea
confluentei lui Mississippi cu Misouri
iar in Europa de Est la Kiew; in
Carpati limbile ghetarilor au coborat la
1600 m. Spatial se separa glaciatiuni
de calota (continentele) �i
glaciatiuni montane separate de faze
interglaciare cand masa de gheata a
suferit un recul de amploare care in
unele regiuni a insemnat disparitia ei iar
in altele reducerea la nuclee glaciare.
GLACIOCARST (sin. TERMO-
CARST)- forme similare celor carstice dar
care sunt create in timpul dezghetului
pe gheata � i pe terenurile inghetate.
Se dezvolta frecvent in regiunile
polare �i subpolare.
GLACIODISLOCARE - proces
de smulgere a unor bucati de roca din
peretii circului �i ai vailor glaciare,
din praguri din versantii culmilor
aproape acoperite de calotele de gheata,
favorizat de mi�carea ghetii ce-a
patruns anterior in crapaturile dintre
ele. Acestea constituie elemente de baza
pentru exercitarea actiunii de eroziune
glaciara dar �i in formarea morenelor.
GLACIOEUSTATISM - proces
de oscilatie a nivelului marilor �i
oceanului planetar marcat de scaderea
lui in fazele glaciare (o buna parte a
apei ramane pe uscat sub forma
calotelor de gheata) �i ridicarea lui
in fazele interglaciare
(incalzirea climei) cand apa rezultata din
topirea ghetarilor ajunge in oceane.
Aceste variatii de nivel in cuaternar au
stat la baza formarii teraselor cu geneza
eustatica de pe tarmurile Marii
Mediterane (au fost puse in evidenta
cinci terase, cele mai clare fiind pana la
altitudinea de 20 m).
GLACIOIZOSTAZIE - una din for-
mele de exprimare a mi�carilor
izostatice determinate fie de instalarea
pe uscat a unor mase de gheata enorme
(preseaza blocul continental afundandu-
l in astenosfera) fie de cea a topirii ei
(blocul lipsit de apasarea ghetii se va
ridica - ex. Scandinavia in Holocen.
GLACIOFLUVIAL (sin. FLUVIO-
GLACIAR) - ansamblul de procese �i
forme de relief care sunt legate de
�uvoaiele de apa rezultate din topirea
ghetii; acestea actioneaza sub
gheata, la marginea calotelor glaciare
sau la exteriorul lor; dau na�tere la
drumlinuri, eskeruri, kamesuri, campii
fluvioglaciare.
GLACIOLACUSTRE - sedimente
aduse de curentii de apa subglaciari
�i acumulate in bazinele lacustre
aflate la exteriorul calotelor glaciare
sau cele care au rezultat prin depuneri
in ochiurile de apa de pe masa de
gheata �i care se datoresc curentilor
inglaciari.
GLACIOPLANATIE - actiunea de
modelare in timp indelungat realizata
asupra reliefului preglaciar de catre
masa ghetarilor de calota. Se
concretizeaza in campii de eroziune
(fjelduri).
GLACIOLOGIE - domeniu
�tiintific, apartinand Geografiei, care
studiaza ghe- tarii (mod de formare,
evolutie, raporturile cu elementele de
mediu, forme, rezultate, repartitie
etc.); obiectul de studiu se
nume�te glaciosfera.
GLACIOMETRU - instrument
pentru determinarea adancimii pana la
care solul este inghetat.
 GLACIOSCOP - instrument utilizat GLACIOLOG - cercetator al
pentru aprecierea depunerilor de mediului glaciar; analizeaza geneza �i
bruma, polei, chiciura. evolutia masei de gheata precum � i
GLACIS - forma de relief cu actiunile morfogenetice realizate de
panta redusa (inclinata la 2°-5°), care ea.
margine�te un abrupt sau un versant GLIMEE - termen regional introdus
înclinat. G. reprezinta forme de in literatura pentru a denumi
tranzitie, cu profil general concav. alunecarile masive de teren, sub
Ele pot aparea in toate zonele
forma de trepte, cu grosimi de zeci de
climatice, insa, in fiecare din
metri, cu adancimi ale patului de
acestea, este determinat de un proces
glisare de 5-20 m, stabilizate sau active.
dominant: in zonele polare -
Ca varsta, sunt pleistocen superior
congelifractia
- holocene. Cele mai intinse se gasesc
�i solifluxiunea, in zonele temperate -
in Transilvania (Podi�ul Hartibaciu, la
eroziunea �i acumularea datorata pluvio-
denudarii �i �iroirii; in zonele de�ertice Movile 10 km2, Saschiz etc.). in
- torentialitatea; in zona alcatuirea lor intra rapele (lungimi de
mediteraneana - alterarea fizica �i sute de metri �i inaltimi de zeci de
eroziunea torentiala; in zona metri; unele sunt active), corpul
ecuatoriala - alterarea chimica �i alunecarii format in sectorul superior
sufoziunea. Se disting in functie de: din trepte paralele (au forma
ori- gine - G. de eroziune - format prin trapezoidala - numite copar�ae sau
erozi- unea stratelor frecvent cu roci rotunjita - gruieti ori tiglai; dimensiuni
friabile de la poala unor abrupturi, (când foarte mari; se poate observa structura
sunt dezvol- tate pe roci dure se numesc �i alcatuirea geologica), separate de
pedimente); depresiuni cu lacuri �i mla�tini iar in
G. de acumulare (coluvial, proluvial) - cel inferior din valuri (materialele sunt
format prin acumularea la baza unui bine amestecate) �i un glacis u�or
versant; pozitie .J forma - G. de front valurit transformat antropic in
structural (la baza cuestelor), G. de terenuri cultivate. Sunt alunecari
Formarea unei glimee
piemont (la poalele muntelui), G. de vale rotationale create
(la contactul lunca-frunte de terasa;
lunca-versant), G. versant (versantii
concavi �i scurti care marginesc o
vale); materialele dominante la
suprafata - G. fn roca, G. detritic
(domina materialele alohtone), G.
mixt.
GLACISARE - procesul de aparitie
�i extindere a glacisurilor prin
diverse procese de versant.
GLACIZARE - dezvoltarea calotelor
de gheata �i a ghetarilor montani mari,
ca urmare a unui aport deosebit de
precipitatii solide (ex. - Riss); procesul
este activ in anaglaciar (prima parte a
impunerii unei faze glaciare ca urmare a
R - rapa; C - gruiet; T - tiglai
racirii climei cand volumul de gheata
cre�te treptat ocupand suprafetele tot
mai largi care astfel vor suferi o
modelare glaciara.
in mai multe faze prin care pe de o
parte rapa din partea superioara a
versantului s-a retras iar in fata ei au
aparut trepte noi iar pe de alta parte
catre baza versantului prin impingerile
exercitate de sus primele trepte s-au
fragmentat, materialul s-a amestecat
�i s-a combinat cu cel local ce-a
suferit o translatie.
GLIPTOGENEZA - termen utilizat
de geologi pentru a numi o etapa in
evolutia unei regiuni de orogen in
care un sistem muntos este puternic
fragmentat �i nivelat de catre agentii
externi, in conditiile unor foarte slabe
mi � cari de ridicare sau coborare
neotectonica; se ajunge la o campie
de eroziune.
GLODURI - termen regional (in
Subcarpatii Olteniei) cu semnificatie de
vulcan noroios sau de terenuri argiloase
unde efuziunea apei incarcata cu gaze
este frecventa.
GNAIS - roca provenita din
metamor- fozarea intensa a rocilor
magmatice (ortognaise - omogen �i
masiv) sau sedi- mentare (paragnaise).
Se afla in alcatuirea Carpatiilor
Meridionali unde datorita duritatii
impun versanti abrupti, vai inguste,
defilee.
GOARTE - denumire regionala
pentru alunecari cu pat de glisare la
adancime mica; corpul alunecarii se
prezinta valurit. GOBI - areal endoreic,
individualizat prin culmi muntoase
joase in cuprinsul unor mari
depresiuni. (ex. podi�ul din
Mongolia).
GOLETZ (sin. TREPTE DE ALTI-
PLANATIE, TREPTE DE MUNTE) -
forma
de relief in trepte dezvoltate in
regiunile muntoase inalte, pe versantii
in alcatuirea carora intra strate
cvasiorizontale cu rezistenta diferita
la atacul agentilor externi; procesele
periglaciare (indeosebi dezagregari,
nivatie se exercita diferentiat, in functie
de gelivitatea rocilor ceea ce
conduce la eliminarea rocilor moi
� i mentinerea ca polite, terase a
celor dure; de aici configuratia terasata.
GOL CARSTIC - orice excavatie
realizata prin dizolvare in rocile de
tipul calcarelor, dolomitelor, gipsului
etc. Cele mai mari sunt pe�terile,
salile, galeriile, avenele.
GOLF - parte a unui bazin
(ocean, mare, lac), care
inainteaza intr-o deschizatura
larga a uscatului; G. are o larga
comunicare cu bazinul principal.
GOLF STREAM - curent oceanic
cald in Oceanul Atlantic care se
deplaseaza din golful Mexic pana in
Insulele Spitzbergen
�i peninsula Kola.
GONDWANA - continent sudic în
prima parte a erei mezozoice. A rezultat
prin fragmentarea continentului ,,
Pangaea (de la finele erei paleozoice)
de catre Ocenul Thetys. El unea
Africa, America de Sud, India,
Madagascarul, Australia, Antarctica
etc. in a doua parte a erei mezozoice a
inceput procesul de imbucatatire a
lui in mai multe blocuri care s-au
deplasat tectonic spre sud, vest, est �i
nord constituind nucleele marilor placi
tectonice actuale. Numele sau a fost dat
de
E. Suess.
GONFLARE - proces fizic de
umflare (ridicare locala), produs pe
suprafete orizontale sau slab inclinate,
alcatuite din argila (mai ales de tip
montmorillonit) in conditiile imbibarii
acesteia; contribuie la dezagregarea
rocilor prin variatie de volum impuse de
alternarea perioadelor bogate in
precipitatii (dau gonflari) cu cele
secetoase (eliminarea apei, uscarea
�i craparea stratelor argiloase.
GORGAN - termen regional in
Campia Romana �i in podi�urile
joase din tara noastra avand sensul
de movila; frecvent are origine
antropica servind in secolele
precedente fie ca puncte de observare
�i

transmitere a pericolelor (prin fum,
foc), fie ca puncte de delimitare
teritoriala sau de inhumare dupa
razboi.
GOTHIGLACIAR - faza (12000-9500
i.Hr.) in retragerea calotei glaciare
in timpul tardiglaciarului in
Peninsula Scandinava; limita calotei
s-a stabilit in Suedia centrala �i sudul
Finlandei.
GOUR - bazinet cu apa in
pe � teri, circular sau oval, diametre
de la 0,5 la 2 m, incadrat de �iruri de
concretiuni cu pereti verticali �i
inaltimi de pana la cativa decimetri �i
desfa�urare ondulata; uneori sunt in
trepte 2 - 3 goururi; contine frecvent
pietre rulate numite perle de pe�tera.
GOZE - camp de nisip cu
acumulari importante in jurul tufelor.
GRABEN - unitate depresionara rezul-
tata prin scufundarea unei portiuni
din scoarta terestra pe falii adanci (ex. -
depre- siunile din vestul Carpatilor
Occidentali. Au versanti abrupti sau
in trepte, frag- mentate de vai iar
vatra este umpluta de sedimente in
care raurile au creat un relief specific.
GRADIENT GEOTERMIC -
marime
care indica spatiul (distanta) de
cre�tere spre interiorul Pamantului a
temperaturii cu 1° C. În medie este
apreciat la 1° C la fiecare 100 m. Se
modifica in vecinatatea vetrelor
magmatice dar �i la adancimi mai mari
(datorita presiunilor enorme).
GRAFIC - metoda de a evidentia
prin linii, puncte, in raport de un
sistem de reprezentare variatia
valorilor unui para- metru sau a mai
multor parametri morfo- logici; redau fie
ponderea acestuia intr-un anumit
spatiu fie evolutia lor in timp.
Pentru interpretari evolutive parametri
morfologici se raporteaza la altii de
alta natura (îndeosebi climatici).
GRANIT - roca magmatica
intrusiva, acida, structura
holocristalina, continut bogat in cuart
�i feldspati potasici � i
1
plagioclazi, culoare variabila (alb-cenu�iu,
roz, ro�ie); apare in alcatuirea
batolitelor. Prin dezagregare rezulta
grohoti�uri, iar prin alterare (in
climat umed �i cald), scoarte groase
�i ,,capatani de zahar". Se intalne�te
indeosebi in structurile vechi
(precambriene �i hercinice); in
Romania, se afla in Dobrogea de
Nord (Muntii Macinului), dar local �i
in Muntele Mare, Muntii Zarand.
GRANODIORIT - roca magmatica,
acida, structura holocristalina, in alcatuire
abunda feldspatii plagioclazi; culoare
variata, dar mai inchisa decat la
granite; este legat de corpurile
intrusive (lacoliti, batoliti, filoane,
dykuri); in Romania se afla in Muntii
Vladeasa, Zarand, Dognecea; impune
in relief infati � area greoaie, versantii
cu panta mare �i vai inguste.
GRANULA (GRAUNTE) - element
(pana in cativa milimetri in diametru)
care intra in alcatuirea rocilor
heterogene (ex: granit), imprimand o
structura granulara; particula rezultata
din spargerea rocii (nisip din gresii).
GRANULATIE - continutul exprimat
in procente al materialelor fine sau
mai grosiere (pietri� , nisip, praf,
etc.) din compozitia rocilor
sedimentare sau solurilor.
GRANULOMETRICA (ANALIZA)
- metoda folosita in studiile geologice
prin care se stabile�te ponderea
diferitelor granule din depozite in
functie de marimea (diametrul) lor.
Rezultatele conduc la interpretari
privind caracteristici ale tipului de
depozit sau sediment, provenienta etc.
iar pentru studiile geomorfologice
se ajunge la concluzii referitoare la
evolutia reliefului uscatului de pe care
au fost aduse materialele acumulate.
GRAVITATIE - forta de atractie
exercitata de Pamant asupra unui corp
situat la suprafata sa sau in sfera sa
de
atractie. Are mare importanta pentru
desfa�urarea unor procese geomorfologice
(alunecari, prabu�iri, tasare apoi la
curge- rea apei raurilor sau deplasarea
ghetarilor de unde �i intensitatea
proceselor de eroziune �i acumulare.
GRAVITATIONAL - proces legat
de manifestarea directa (prabu�iri,
alunecari, curgeri) sau indirecta
(scurgerea apei de care depinde
evolutia proceselor de eroziune,
transport �i acumulare)
gravitatiei.
GRESIE - roca sedimentara,
detritica, rezultata prin consolidarea
nisipurilor prin ciment calcaros, silicios,
feruginos etc., de unde culoarea gri,
alba, galbuie, ro�cata etc., �i gradul
de rezistenta diferit; alca- tuie�te
strate cu grosimi variabile fiind
frecventa in fli�ul carpatic unde
formeaza faciesuri caracteristice (G.
de Kliwa - puternic silicioasa �i
rezistenta, G. de Tarcau - calcaroasa);
rezistenta mare la eroziune conduce la
individualizarea de abrupturi, vai
inguste iar alternanta stra- telor cu
rezistenta variata la manifestarea
eroziunii selective �i impunerea de
polite, terasate pe cele rezistente �i a
ni�elor pe cele slab consolidate.
GRILA - retea de linii drepte
folosita ca baza � i in aplicarea
unor metode geomorfologice de
cunoa�tere a caracteris- ticilor
morfografice (fizionomia surprinsa prin
schite panoramice, blocdiagrame) sau
morfometrice (calcularea gradului de
fragmentare a reliefului unei regiuni
pe patrate egale).
GREUWACKE (GRAYWACKE) -
roca
sedimentara nisipoasa, bine cimentata,
cu duritate mare, acumulata in
bazine tectonice la inceputul
paleozoicului; se impune in relief prin
individualizarea de creste cand stratele
au pozitie verticala (ex. in Podi�ul
Casimcea).
GRADI�TE (sin. POPINA) - martor
de eroziune rezultat prin procesul
de autocaptare de meandru; este
inconjurata in cea mai mare parte de
meandrul parasit care este o albie fara
scurgere dar cu ochiuri de apa �i
sectoare cu exces de umiditate.
GREZES LITÈES - depozite la baza
versantilor, formate in climat
periglaciar, alcatuite din fragmente de
roca rezultate prin gelifractie; au o
a stratificatie ritmica, o alternanta de
orizonturi fine �i grosiere, astfel incat
fragmentele sugereaza variatia in timp a
intensitatii procesului gelival.
GRID - retea de linii paralele care
se intersecteaza in unghiuri drepte,
formand o grila (termen folosit in
cartografie).
GRIND - forma de relief de
acumulare alungita, creata de apele
curgatoare sau marine; pot fi: G.
fluviatile, G. maritime,
G. fluviomaritime.
GROAPA ABISALA (sin. FOSA
ABISALA) - zona care apartine fundului
oceanic la adancimi mai mari de 6000
m �i care apar ca areale depresionare,
alungite
�i inguste, cu versanti foarte inclinati,
cu adancimi ce depa�esc 10000 m; s-a
format de obicei la contactul dintre placi
(una mai grea care s-a subdus �i una
mai u�oara care a incalecat placa
subdusa).
GROHOTI� - fragmente colturoase
de roci, de dimensiuni diferite,
provenite din dezagregarea rocilor in
regim periglaciar prin procese de
inghet-dezghet.
 GROTA - termen francez
pentru pe�tera.
GROTA GLACIARA (TUNEL
GLACIAR) - excavatie creata de apele
subglaciare in sectorul final al
limbii ghetarului; in Islanda rezulta din
topirea ghetii de catre �uvoaie de apa
provenite din geysere sau din
deplasarea lavelor vulcanice
(subglaciare).
GRUI - varf pe un interfluviu
rotunjit, aflat la confluenta unor rauri;
ofera o larga perspectiva asupra
regiunilor vecine (ex. - Gruiurile
Arge�ului).
GROHOT- mase de grohoti� activ
care imbraca o mare parte din
versantii din etajul alpin carpatic
(Retezat, Fagara�).
GROTE MARINE - au doua origini -
pot fi pe�teri inundate de apele marilor
in urma transgresiunilor postglaciare
(ex. - in Jamaica, Sardinia etc.) sau
corespund unor excavatii create la baza
falezelor de catre abraziunea
realizata de valuri (firide adanci).
GRUS (sin. ARENA GRANITICA) -
depozit de materiale rezultate din
deza- gregarea granitelor,
granodioritelor sau gnaiselor (ex. - in
Muntii Dognecea, Muntii Macin).
GRUIETI (sin. HOLOAGE, TIGLAI)
- denumire regionala (Transilvania)
dat movilelor care apar in corpul unor
alune- cari masive prin fragmentarea
treptelor.
GRUMAZ - bot de deal, cu pante
mari (coasta).
GUELTA - denumire data in Sahara
baltilor care se mentin cateva zile in
albia unui ued, dupa trecerea viiturii;
sunt
alimentate de regula din izvoare.
GUFER (GOUFFERE) - aven adanc
pe fundul unei doline ce da intr-o
pe�tera. GULET - ingustare ca
un gat, caracteristica tarmurilor
stancoase de tip riass, prin care cre�te
viteza curentului de maree iar
comunicatia cu largul marii se
reduce.
GUNZ - faza glaciara produsa la
finele Pleistocenului inferior in Alpi.
(0,8 - 0,9 mil. ani); corespunde
fazelor Odessa (Europa de Est),
Nebraska (America de Nord). Menap
(Scandinavia) etc.
GUNZ - MINDEL - faza
interglaciara in cronologia alpina;
acum 0,55 - 0,8 mil.ani - sincron -
Morozov (in Europa de Est), Cromer
(Scandinavia), Afton (America de
Nord).
GURA DE VARSARE - locul unde
un rau se varsa in alt rau, lac, mare
sau ocean. Reprezinta punctul
terminus al unui rau pana la care se
masoara lungimea lui. Constituie
nivelul de baza pentru raul
respectiv, in functie de care are
loc realizarea profilului de echilibru
prin eroziune sau acumulare.
GURGUI - martor de eroziune
proeminent în raport cu relieful din jur
(ex: Masivul Gurguiatul din sudul
Masivului Bucegi).
GUTHENBERG-WIECHERT -
discontinuitate intre nucleul �i mantaua
Pamantului la cca. 2900 km adancime.
GUYOT - forma de relief submarin
cu aspect tronconic, ce reprezinta o
veche insula vulcanica care a suferit o
mi�care de lasare; abraziunea a
nivelat partea superioara, dand o
suprafata aproape orizontala; pe ea
se dezvolta adesea atoli (Oceanul
Pacific).
 Geoda Glimee (Campia colinara a Transilvaniei)

Ghetar de pietre (Muntii Fagara�) Galerie

Ghetar (Patagonia) Gabion

Gheizer (Noua Zeelanda) Ghetar de vale (Muntii Alpi)

Guyot (Oceanul Pacific)

Ghetarul Aletsch

Golf (Sardinia) Grohoti� (Muntii Piatra Craiului)

H 155
H
HABOOB - termen folosit in Sahara
�i Arabia pentru furtuni puternice,
care antreneaza praful pana la
1500 m in troposfera.
HADAL - (sin. FOSA OCEANICA
SAU
ULTRAABISAL) - cele mai mari
adancimi oceanice (sub 6000 m) in
lungul unor zone de fractura profunda
in scoarta oceanica unde exista un
mediu specific; au o frecventa mare
in Oceanul Pacific in zonele de
subductie.
HAFF - termen corespunzator unui
tarm lagunar.
HAIT - acumulare de apa pe raurile
de munte, in spatele unor baraje din
lemn, realizata in scopul asigurarii
plutaritului (ex. odata pe valea
Bistritei); existenta lor introducea
modificari locale in regimul de
manifestare a proceselor geomorfologice
(cand era inchis in amonte se
producea efect de lac, viteza apei era
redusa �i aveau loc acumulari in
albie iar la deschidere
�uvoiul de apa declan�a in aval o
accelerare a eroziunii �i transportului de
materiale.
HALDA - forma de relief antropic
pozitiva creata prin depunerea
sterilului rezultat din flotatia
minereurilor sau a carbunilor.
HALOCARST - forme de relief
dezvoltate prin dizolvare �i precipitare
pe sare, gips (frecvent sunt lapiezuri,
alveole, avene chiar pe�teri).
HALOCLASTISM (Sin. SALZSPRE-
NNUNG) - forma de manifestare a
dezagregarii prin dezvoltarea de cristale
in fisurile rocilor care prin
cre � terea volumului vor exercita
presiuni asupra peretilor acestora
(in regiunile semide�ertice).
HAMADA (sin. HARAT) - podi�
stancos in regiunile de � ertice
supus dezagregarii de unde vantul
indeparteaza formatiunile fine (praf,
nisip) care vor fi acumulate la
exteriorul lui (aici da erguri). in loc
raman creste, blocuri �i grohoti�uri cu
dimensiuni variate (ex. - in Sahara,
Australia, Arabia).
HAMSIN (sin. KAMSIN, SCIROCCO,
GHIBLI) - vant fierbinte �i uscat care
bate dinspre de�ertul Sahara catre
litoralul nordic al Africii; antreneaza
mari cantitati de nisip fine �i praf, pe
care-l transporta uneori pana in Grecia,
Italia, Spania.
HARAT - vezi HAMADA.
HARMATTAN - vant fierbinte �i uscat
in Africa de Nord care bate dinspre
Sahara (nord-est) spre Golful Guineea;
transporta mari cantitati de nisip �i
praf.
HARTA - reprezentare pe un plan,
pe baza unui sistem de proiectie, a unei
parti sau a intregii suprafete terestre,
mic�orata
�i generalizata in functie de o anumita
scara de proportie. Ea poate fi
realizata cartografic pe un suport
(plan orizontal), poate fi redata optic
sau stocata numeric in computer. Cele
mai numeroase sunt: H. topografice -
pe care apar reprezentate coordonate
geografice (meridiane, para-
H 1
lele) �i rectangulare, forme de relief
majore (continente, bazine oceanice,
munti, campii etc.), altimetria redata
prin curbe de nivel
�i cote, reteaua de rauri, lacurile,
padurile, elemente administrative,
sociale, econo- mice etc. Numarul
acestora �i modul de reprezentare sunt
conditionate de scara H. (cu cat aceasta
este mai mare cu atat informatiile
sunt mai diverse �i mai
numeroase). Ca urmare, criteriile de
baza in clasificarea H. topografice
sunt: proiectia (majoritatea în sistem
Gauss) �i scara (harti la scari mari
- 1:10000, 1:25000, harti la scari
medii - 1:50000- 1:200000, harti la
scari mici - 1:300000 - 1:1000000,
harti la scari foarte mici - sub
1:1000000); H. topografice constituie, pe
de-o parte, baza pentru analizarea � i
reprezentarea elementelor geografice,
iar, pe de alta, baza de lucru pentru
diferite harti tematice din orice
domeniu al Geografiei precum H.
geomorfologice pe care sunt
reprezentate rezultatele analizei
�i cartarii reliefului ca: H.
morfometrice pentru categorii de
valori ale unor indicatori specifici (H.
hipsometrica, H. densitatii sau desimii
fragmentarii - indica gradul de
sectionare prin vai a unui teritoriu in
plan orizontal, H. energiei de relief -
arata gradul de fragmentare pe verticala
a unui teritoriu, H. pantelor - reda
ponderea suprafetelor cu inclinari
variate, H. ierar- hizarii sistemelor de
vai .Ji de interfluvii),
H. morfografice (diferentiaza formele de
relief dupa fizionomie),
morfostructu- rale (contine formele de
relief individua- lizate pe anumite
tipuri de structuri), H. morfolitologice
(ansamblul formelor de relief legate de
anumite roci), H. teraselor,
H. proceselor geomorfologice actuale, H.
geomorfologica generala (contine forme
de relief create in anumite faze de
evolutie etc.; H. climatice, pe care apar
redate valori medii ale diferitelor
elemente (temperatura, precipitatii,
nebulozitate, fenomene
meteorologice, tipuri de climat etc.), H.
cu continut meteorologic folosite în
scop sinoptic; H. hidrologice (scurgerea
medie);
H. ale bazinelor hidrografice; H.
hidrogeologice; H. biogeografice,
pedogeografice, economico-geografice,
cu caracter demografic. H. tematice se
mai pot grupa dupa: marimea
teritoriului reprezentat (Planigloburi,
H. ale emi- sferelor, H. ale
continentelor, oceanelor); scop (H.
economice, turistice, .Jcolare) etc.
HARTA CADASTRALA - (la scara
foarte mare; reda parcelarea �i
utilizarea terenurilor �i unele informatii
ce pot ilustra valoarea acestora); H.
iN RELIEF (reprezentarea
tridimensionala a acestuia, exagerata pe
verticala, pentru a deveni sugestiva; se
trec �i elemente de plani- metrie cu
rol esential), H. ORTO-
FOTOGRAFICA (reprezentare realizata
prin utilizarea datelor din
aerofotograme)
etc.
HARTA DIGITALA (sin. HARTA
NUMERICA) - contine date geografice
din teren care au fost codificate �i
stocate in computer sub forma de
fi�iere; ele pot fi afi�ate cu ajutorul
programelor speciale SIG, astfel incat
sa rezulte o harta pe display �i, in
final, o copie la imprimanta sau plotter.
Constituie o baza de date care pe de o
parte este valorificata in functie de
necesitati iar pe de alta este
actualizata permanent.
HARTA GEOLOGICA - reprezentare
a diferitelor elemente geologice dintr-o
H.
anumita regiune (alcatuire
structurala, litologica, linii cu
semnificatie tectonica, varste etc.) pe
baza carora se stabilesc corelatii cu
formele de relief �i procesele
geomorfologice.
HARJU - denumire finlandeza
a eskerului.
HARTLING - martor de eroziune.
HA�URA - sistem de linii folosit pe
harti in reprezentarea inclinarii
diferitelor
suprafete ce compun relieful. Ele
se plaseaza in spatiul dintre curbele de
nivel, sunt perpendiculare pe curbe �i
sunt dese
�i groase, pentru pante mari �i rare �i
subtiri pentru cele mici; suprafetele
orizontale raman albe.
HAWAIAN - tip de eruptie �i de
vulcan specific in Arhipelagul Hawaii;
eruptii de lave bazaltice cu mare
fluiditate care se scurg pe distante
mari; prin consolidare dau conuri
aplatizate, continuate prin platouri
vulcanice (vulcaniscut).
HAZARD - proces care se produce într-
o unitate de mediu cu consecinte
imediate in modificari mai mari sau
mai mici in calitatile acestuia �i
consecinte pentru activitatile
umane. Exista: H. natural
(geomorfologic, climatic, hidro- logic),
pentru definirea unui fenomen care
provoaca dezechilibre in mediu �i
pagube oamenilor �i proprietatilor
(alunecari, taifune, uragane, inundatii,
prabu�iri de mari proportii,
cutremure etc.); H. antropogene
(exploatari miniere nesabuite insotite de
tasari �i alunecari de proportii,
amenajari cu diguri �i canale de
scurgere etc.).
HAU - gol de dimensiune mare in
avene, pe versantii montani abrupti cu
diferenta de nivel de mai multe sute
de metri.
HÂRTOP - forma de relief negativa
pe versanti creata de ravene, torenti;
termen regional folosit pentru
microdepresiunile dintre valurile �i
treptele de alunecare.
HELICTITE - speleoforme de tavan
subtiri, rasucite, indoite, inramurate
ca urmare a influentei curentilor de
aer in procesul depunerii calciului din
solutiile supraconcentrate.
HEMATIT - mineral (oxid de fier) de
culoare cenu�iu-vi �inie prezent in
roci magmatice, �isturi cristaline,
depozite hidrotermale etc.; se altereaza
repede in
conditiile de umiditate din
regiunile tropicale.
HEMIPELAGIC - domeniu de
sedimentare marin, corespunzator
�elfului (platformei continentale �i
abruptului continental - taluzului).
HERBU - (vezi SCHORE)
microfaleza inierbata, care desparte
partea inalta a unei
mla�tini marine de partea joasa acoperita
mai des de valuri, pe litoralurile
franceze. HERCINIC - ciclu de faze de
mi�cari orogenetice (bretona, sudeta,
asturica, saalica, thuringiana, pfalzica
care s-au produs in a doua parte a
erei paleiozoice (in special in carbonifer
�i permian) �i care au generat lanturi
de munti (Appalachi, din sud-vestul
Angliei prin vestul �i centrul Europei
spre Dobrogea, Urali, Alpii Australiei
etc.) �i unirea blocurilor de uscat
in supercontinentul Pangrea.
HERCINIDE - masive � i
culmi realizate prin orogeneza
hercinica.
HETEROGEN - neomogen; referinta
la alcatuirea unor sisteme, tipuri de roci
ce intra in alcatuirea unor forme de
relief.
HIATUS (sin. LACUNA STRATI-
GRAFICA) - nivel de discontinuitate
stratigrafica importanta intre doua intervale
de sedimentare; analiza situatiei pune in
evidenta doua faze de bazin de
sedimentare
separate de una intermediara cand
regiunea este un uscat supus eroziunii.
Sunt evidente in regiunile de platforma
(Campia Romana, Podi � ul Dobrogei
de Sud, Podi � ul Moldovei) unde pot
fi urmarite la nivelul coloanelor
stratigrafice.
HIDROAMELIORATIE - lucrari de
imbunatatiri funciare prin care se
regleaza cantitatea de apa din sol,
depozite; intre acestea importante
sunt: indiguirile, desecarile, irigatiile.
HIDROLIZA - proces de alterare
chimica a mineralelor din roci in
conditiile unui climat cald �i umed;
sunt eliminate treptat din alcatuirea
acestora elementele
 chimice de tipul Na, K, Ca, Mg etc.
care sunt preluate in diverse solutii,
apoi silicea iar reziduu devine bogat
in oxizi � i hidroxizi de Fe, Al
rezultand caolin, hematit, bauxita etc.
(specific regiunilor cu climat ecuatorial,
de savana, subtropical). HIDRATARE -
proces care contribuie mai intai la
alterarea mineralelor din roci (apa
patrunde in structura mineralului pe
care il transforma - ex. gipsul in
anhidrit)
�i prin aceasta la degradarea treptata
a acestora. in al doilea rand prin
asociere cu deshidratarea
faciliteaza o forma de dezagregare
bazata pe cre�teri �i descre�teri de volum.
HIDROCRATICE - oscilatii ale
nivelului lacurilor, marilor, datorate
unor cauze externe (climatice, infiltrari
rapide ale apei etc.).
HIDRODINAMICA - domeniu
�tiintific de analiza a legilor
mi � carii fluidelor �i al consecintelor
acestuia.
HIDROGEOLOGIE - ramura a
hidrologiei care studiaza apele
subterane (geneza, proprietatile,
compozitia), sursele
�i rezervele de apa potabila din
stratele acvifere, in scopul utilizarii
acestora, �i al cunoa�terii modului in
care reactioneaza rocile la actiunea
apei.
HIDROGRAFIC - bazin, suprafata
de pe care i � i aduna apele un
organism fluviatil. Constituie un
element de baza in raportarea unor
parametri morfometrici �i unitate de
referinta in aprecieri evolutive, aceasta
constituind o unitate de sistem.
HIDROGRAFIE - totalitatea
apelor dintr-un teritoriu alcatuiesc
H. acelui teritoriu; se intocmesc harti
hidrografice ale anumitor regiuni. Sta
la baza calcularii unor indicatori
morfometrici.
HIDROGRAMA - diagrama pe care
se reprezinta marimi ale debitului
intr-o unitate de timp; ex: la viituri,
curba releva trei componente -
ascendenta (concen-
trarea), varful �i descendenta
procesului; pentru prognoze se
calculeaza �i se repre- zinta curba
scurgerii totale a precipitatiilor, pentru
un bazin dat (H. unitara). Sunt utilizate
�i pentru corelatii morfodinamice de
albie.
HIDROIZOHIPSE - linii care
indica puncte sau cote cu aceea�i
altitudine la care se afla nivelul
piezometric. Se traseaza pe harti
topografice. Datele se folosesc pentru
urmarirea legaturilor regimului apelor
freatice cu cel al proceselor pedo �i
morfo- genetice pe suprafetele
cvasiorizontale.
HIDROLACOLIT - forma de relief
cu aspect de movila (inaltime de mai
multi metri �i diametru de pana in
100 m), formata in regiunile
periglaciare cu pergelisol; rezulta
prin inghetarea in molisol a lentilelor
de apa provenite fie de la o sursa
interna, fie din infiltratii; in functie de
conditiile genetice �i de evolutie, au
dimensiuni �i forme deosebite care
poarta nume aparte (palse, pingo).
HIDROLOGIE - �tiinta geografica
care are ca obiect de studiu inveli�ul
de apa caruia ii analizeaza
alcatuirea, structura, legile
specifice, proprietatile fizice,
chimice, dinamica � i evolutia
fiecarui element, legaturile cu
celelalte inveli�uri. in cadrul ei s-au
individualizat subramuri cu caracter
general sau special: Hidrografia
(prezentarea apelor conti- nentale),
Hidrogeologia (studiul apelor
subterane), Hidrometria (culegerea,
prelucrarea �i analiza datelor rezultate
prin masuratori), Hidrochimia
(chimismul apelor), Limnologia
(studiul lacurilor), Oceanografia
(studiul marilor � i Oceanului
Planetar), Potamologia (studiul apelor
curgatoare), Telmatologia (analiza
mla�tinilor), Glaciologia (analiza ghetii
�i ghetarilor). Conceptele, metodele �i
datele sunt utilizate in studierea
diverselor forme de relief �i al
proceselor morfodinamice actuale.
 HIDROSFERA - component de
baza al inveli � ului natural
geografic care cuprinde totalitatea
apelor de pe planeta (apa oceanelor �i
a marilor, apa raurilor, fluviilor,
lacurilor, apa cantonata in ghetari, apa
subterana, apa din atmosfera. Apare ca
un sistem functional cu mobilitate mai
mica decat atmosfera, dar mai mare
decat litosfera.
HIDROSTATIC - vezi NIVEL
HIDROSTATIC.
HIDROTERMAL(A) - proces impus
de existenta �i circulatia apelor
fierbinti, venite din scoarta din
vecinatatea unor vetre magmatice;
faza H. - finalul consolidarii
magmelor in scoarta, insotit de
emiterea de gaze, vapori de apa care,
parcurgand fisurile �i crapaturile
din stratele acoperitoare, se transforma
in apa care se incarca cu diverse
substante mine- rale pe care le
depune in fisuri sau la suprafata;
izvor H. - loc de aparitie a apei termale
la zi.
HIMALAYAN - ghetar de vale cu
dimensiuni foarte mari (cel mai extins
tip din regiunile montane) specific
muntilor foarte inalti din regiunile
tropicale, musonice etc. unde
climatul rece dar �i precipitatiile
extrem de bogate permit dezvoltarea
sa. (ex. in Muntii Himalaya). Ocupa
bazine hidrografice intinse pe zeci
�i sute de kilometri in cadrul carora
la altitudini de peste 5000 m se afla un
numar mare de ghetari ale caror limbi
de gheata se unesc prin confluente sau
prin trecere peste �ei joase; rezulta o
limba uria�a de gheata care coboara
mult sub limita zapezilor eterne.
HINTERLAND (sin. RUCKLAND) -
termen utilizat in teoria evolutiei
geosin- clinalelor �i care corespunde
unei regiuni rigide de pe latura
interna a bazinului tectonic, care
exercita o presiune asupra acestuia
impunand �ariaje �i coborarea
unitatii de platforma de la exteriorul
ei (Vorland).
HIPERARID - de�ert tropical
aproape lipsit de caderea precipitatiilor;
procesele morfologice specifice sunt
reprezentate de termoclastism,
deflatie - coroziune - acumulari
eoliene. (ex. in Libia, Atacama, Calahari
etc.)
HIPERTERMALE - izvoare termale
a caror apa depa�e�te temperatura de
42°C. HIPOABISAL - mediul din
baza scoartei terestre caracterizat prin
tempe- raturi �i presiuni ridicate �i lipsa
oxigenului unde se consolideaza rocile
intrusive (ex.
- granit). Cand acestea ajung
datorita mi�carilor tectonice �i
eroziune in contact cu agentii externi
vor suferi o alterare intreaga prin
oxidare �i hidroliza.
HIPOABISALE - roci magmatice
consolidate la adancimi mari in scoarta
terestra in diverse structuri; prin
erodarea rocilor acoperitoare pot fi
scoase la zi unde dau un relief greoi.
HIPOCENTRU - locul unde se
declan�eaza un proces - ex. cutremur.
in functie de adancimea la care se afla
acestea pot fi: H. superficiale, H.
normale, H. intermediare, H. adânci.
HIPOGEU - proces �i forma de
natura carstica; curs de apa subteran.
HIPOMAGMA - materie topita cu
un continut foarte mare in gaze de unde
o slaba mobilitate; sunt lave vascoase.
HIPSOGRAFIE - domeniu de analiza
a treptelor de relief - ex. valorile
rezultate din calcularea treptelor de
relief majore masurate stau la baza
intocmirii curbei hipsografice care reda
sintetic, generalizat
�i exprimat frecvent prin procente
compo- nentele majore ale reliefului ce
alcatuiesc uscatul �i bazinele oceanice;
ea se poate intocmi �i pentru spatii mai
mici.
HIPSOGRAFICA - metoda de
cunoa�tere a desfa�urarii treptelor de
relief
H 1
dintr-o regiune prin analiza hartilor
topografice pe care acesta este
reprezentat prin curbe de nivel; o
forma speciala, cu rang superior de
interpretare, consta in realizarea unei
harti tematice (harta hipsometrica)
pe care apar reprezentate areale (trepte)
hipsometrice a caror marime se alege in
functie de dezvoltarea pe verticala a
reliefului.
HIPSOGRAMA - diagrama a marimii
treptelor hipsometrice.
HIPSOMETRIE - directie de analiza
a reliefului, bazata pe masurarea � i
reprezentarea altitudinilor �i treptelor
de inaltime; domeniu în geodezie orientat
pe masurarea �i reprezentarea pe
planuri �i harti a inaltimilor �i
adancimilor (prin izohipse).
HISTOGRAMA - tip de
reprezentare grafica in care pentru
caracterizarea reliefului se folosesc
valorile rezultate din diverse
masuratori efectuate pe harti
topografice, harti geomorfologice
speciale
� i din alte aprecieri cantitative.
Reprezentarea se face prin sistemul
coloanelor.
HOAGA (sin. VÂLCEA) - termen
popular in Moldova pentru o vale
larga, scurta �i care areapa dupa ploile
bogate.
HOGBACK - forma particulara de
cuesta, dezvoltata intr-o structura cu
strate aproape verticale; suprafata
structurala este la fel de inclinata ca
�i fruntea cuestei desfa�urata pe
capetele de strat (ex: cuesta Pietrei
Craiului).
HOLM - denumire regionala
(Moldova) pentru un deal nu prea înalt,
dar izolat.
HOLOAGA (sin. GRUIET) - denumire
regionala (Transilvania) pentru val
de alunecare sub forma de movila.
HOLOCARST - tip de evolutie a
unui sistem carstic in masive �i culmi
calcaroase dezvoltate, in climat
mediteranean (cald �i umed) in care
procesele de carstificare sunt intense
favorizand dezvoltarea atat a unui
exocarst cat �i a unui endocarst bogat
in forme cu dimensiuni mari (ex. in
Alpii Dinarici din Croatia �i Slovenia).
HOLOCEN (sin. ALUVIU) - cea de
a doua parte a Cuaternarului care
dureaza de cca 10000 ani; s-au
inregistrat evolutia omului �i a
societatii de la neolitic la actual; climatul
postglaciar a suferit oscilatii atat de
natura termica, cat �i ca umiditate, iar
vegetatia a trecut prin transformari
catre situatia prezenta; se divide in:
preboreal, boreal, atlantic, subboreal,
subatlantic.
HORJ - termen regional folosit
pentru grohoti�uri.
HORN - forma de relief negativa
dezvoltata prin sufoziune in
marginea malurilor abrupte alcatuite
din loess; face legatura intre
suprafata topografica prezenta la
nivelul depozitului de loess �i tunelele
subterane prin care se realizeaza
drenarea apei ce ajunge aici prin
hornuri. Sunt verticale, au lungimi de
la 1 m la mai multi metri �i
diametre pana la 0,5 m; vârfuri
piramidale (Matter horn), denumire
folosita in Muntii Alpi; denumire
regionala fn unele masive carpatice
pentru sectoare inguste de vale
individualizate pe abrupturi (scocuri
adanci) tectonice sau litostruc- turale
(ex. - in Muntii Bucegi); put carstic
care leaga fundul unei doline cu un
sistem carstic intern (premerge avenul).
HORST - component al unei
structurii faliate care se refera la un
bloc (comparti-
ment) inaltat al scoartei terestre (Spania); s-a extins in tot spatiul medite-
(deasupra regiunilor invecinate), ranean.
incadrat de planuri de falie. HUM - vârf, culme alcatuita din
HORTON - sistem de ierarhizare calcar sub forma de martor de
a talvegurilor, conform caruia eroziune ce se ridica cu cativa zeci
cursului elementar (care nu mai sau sute de metri deasupra regiunilor
prime�te afluenti) i se atribuie limitrofe.
ordinul 1; din jonctiunea a doua HUMMOCK - blocuri de gheata
cursuri de ordinul 1 rezulta un curs de depuse haotic pe banchiza, datorita
ordinul 2; in cazul in care cursul de presiunii laterale mari pe contactul
ordinul 2 prime�te un curs de ordinul dintre sloiuri.
1, atunci ordinul acestuia ramane HUNIE - termen regional folosit
neschimbat. Concluzionand, prin unirea pentru un torent cu bazin de receptie
a doua cursuri de acela�i ordin rezulta �i con de dejectie, dezvoltat pe fruntile
un curs de ordin superior, iar prin de terasa �i versantii loessoizi (Oltenia).
jonctiunea cu un curs de ordin inferior,
acesta ramane neschimbat. Este o
metoda folosita in aprecierile
morfometrice.
HRUBA DE SUFOZIUNE - tunel
subteran creat prin sufoziune in
roci friabile, loessuri �i depozite
loessoide.
HUDUDOI (sin. VAUDOI) -
termen regional pentru denumirea
unui torent �i scurgeri torentiale.
HUERTA - denumire data
campiilor irigate in provinciile Valencia
�i Murcia

Hawaian (Eruptie) Hogback

 Halda steril Himalayan (ghetar)

Hait (Valea Buda - Hercinic (Muntii Macin)

Fagara�)

Hait rupt
Horn (M. Matterhorn)
H 163
I
IAILA - denumire regionala
pentru culmi �i platouri cu paji�ti in
muntii din Crimeea de S.E.
IARNA - sezon in care
caracteristicile morfoclimatice sunt
modificate radical (ex: in zona
subecuatoriala este anotimpul secetos
�i se produc dezagregari, in cea
mediteraneana cel racoros �i cu ploi
(re- zulta �iroire, torentialitate), la
latitudinile temperate este frig (se
produc inghet- dezghet, deflatie,
viscol, au loc acumulari de zapada
etc.), iar dincolo de cercurile polare
este inghet �i noapte permanent);
astronomic, dureaza de la solstitiu de
iarna la echinoctiu de primavara
dar caracteristicile ei se pot inregistra
uneori
�i inainte �i dupa aceste date.
ICE-CAP - ghetar de platou cu
desfa�urare in forma de cupola care se
termina la exterior prin limbi de gheata
care coboara pe vai ce au o dispozitie
radiara (in insulele din Oceanul Arctic).
ICEBERG (sin. EISBERG) - masa
de gheata desprinsa din calota glaciara
(ex. - Groenlanda) care ajunge in ocean
unde este antrenata de curentii de apa
spre latitudini mici; treptat ea se
tope�te.
ICEFJELD - camp de gheata cu
dimensiuni mari, continentale, grosimi
ce ajung la peste 1500 m; in timpul
curgerii, muleaza relieful preexistent
care va fi erodat; acopera insule din
regiunile arctice. in prezent se afla in
Arhipelagul Canadian, Groenlanda,
Patagonia (Hiello Patagonica
cu o suprafata de 13000 km2) etc.;
tip de ghetar montan, dezvoltat pe un
platou, care are o limba mica de
gheata ce inainteaza pe vale.
ICESTRÖM - limbi de gheata dez-
voltate lateral, pe diferite directii, dintr-
un platou de ghetari (in Norvegia,
Chile, Bolivia).
ICE�ELF - vezi GHE'{ARI DE
$ELF.
IDOGRAMA - grafic reprezentând
variatia latimii bazinului de receptie a
unui rau in functie de lungime.
IERARHIE - mod de incadrare a
proceselor �i formelor rezultate in
sisteme morfogenetice sau regionale
pe trepte cu grad diferit de
complexitate (ex. - vale, versanti, albie
majora, albie minora, albii parasite,
ostroave, plaje, mal etc.; Carpati,
Carpati Orientali, Muntele Ceahlau,
platoul Ocola�u, Varful Ocola�u).
IERARHIZAREA RETELEI
HIDROGRAFICE - mod de grupare
(clasificare) a retelei hidrografice in
functie de diferite criterii: configuratia
fn plan (retea hidrografica dendritica,
rectan- gulara, penata, radiara,
convergenta etc.); suprafata bazinului;
lungimea cursurilor; debitul raului;
pozitia fata de colectorul principal etc.
Dupa pozitia fata de colectorul
principal exista mai multe tipuri de
ierarhizari: Gravelius (1914) considera
ca raul cel mai mare este de primul
ordin de la izvor pana la varsare;
afluentii care se varsa direct in acesta
sunt de ordinul 2,
I 1
cursurile care se varsa in cele de ordinul
2 sunt de ordinul 3 �i a�a in
continuare; Horton (1945) a schimbat
acest sistem, atribuind ordinul 1
talvegului elementar (nu mai prime�te
nici un afluent); cursul de ordinul 2 va
fi acela care prime�te cel putin unul
sau mai multi afluenti de ordinul 1; prin
unirea a doua talveguri de ordinul 2, ia
na�tere unul de ordinul 3 etc.; �i la
acest sistem un curs de apa i�i
pastreaza ordinul, o data stabilit, ca �i
denumirea de la izvor pana la varsare;
Panov atribuie ordinul 1 paraielor fara
afluenti, din unirea a doua cursuri de
ordinul 1 se formeaza unul de ordinul
2, prin unirea a doua cursuri de ordinul
2 se formeaza unul de ordinul 3
�i a�a pana la segmentul de cel mai
mare ordin; deci cursul principal va
trece succesiv prin toate ordinele de
marime, pe masura acumularii de
segmente inferioare; in prezent se
vorbe � te de sistemul Horton-
Strahler; pentru Scheidegger (1965)
fiecare segment devine purtatorul unei
anumite marimi, in functie de aportul
segmentelor anterioare (ex: daca
un segment de ordinul 5 se une�te cu
unul de ordinul 4 ia na�tere un
segment de ordinul 9). Indiferent de
sistem fiecarei trepte (ordin) al
acestuia ii este specifica un segment
de vale care intr-un bazin luat ca
sistem se va caracteriza prin
anumite trasaturi evolutive reflectate
intr-o fizio- nomie �i valori
morfometrice distincte ceea ce conduce
la omogenitatea �i unitatea lor
morfogenetica.
IEZER - lac de munte, putin
adanc, cantonat in circurile glaciare;
termenul se folose � te mai ales in
muntii Fagara� (Capra, Podragu,
etc.), Iezer (lacul Iezer),
Retezat.
IGNIMBRIT - depozit vulcanic
neconsolidat, nesortat, cu grosimi �i
areale insemnate care rezulta din
acumularea particulelor fine de lava,
din norii produ�i
in timpul eruptiilor puternice; uneori
for- meaza platouri intinse.
ILLIT - silicat de aluminiu �i
potasiu hidratat (tip de argila), rezultat
din alterarea rocilor magmatice acide �i
a argilelor.
IMAGINE DIGITALA (sin. IMA-
GINE NUMERICA) - redare a unei
regiuni terestre prin intermediul
fotografierii din sateliti de teledetectie
transmisa intr-un numar de pixeli cu
valori variate �i care vor fi prelucrati
cu ajutorul computerelor. IMAGINEA
RELIEFULUI (sin.
FIZIONOMIE) - caracteristica a
reliefului care reflecta infati�area
acestuia la un moment dat ca rezultat
al evolutiei; cores- punde peisajului
morfologic ce poate fi redat diferit
prin fotografiere (imagine frontala),
schita panoramica (imagine
sintetica),fotograma (imagine satelitara,
imagine spatiala), imagine stereoscopica
(tridimensionala).
IMBRICARE - depunere oblica a
galetilor in patul albiei in raport de
directia curentilor de apa.
IMERGENTA - locul de
patrundere a unui curs de apa in
interiorul unui masiv calcaros.
IMERSIUNE - proces de acoperire a
unei regiuni de uscat (campie litorala)
de catre apa (transgresiune) prin
coborarea acesteia (mi�cari
epirogenetice negative). IMPACT -
termen ce define�te un contact
relativ brusc dintre o forma de relief
�i un agent morfogenetic, dintre
agenti sau procese cu urmari asupra
reliefului cu reflectare in peisajul morfo-
logic regional sau local. (diferite forme
de manifestare a presiunii
antropice - desecarea Baltii Brailei
sau amenajarea sistemelor de poldere
in Olanda; produ- cerea mareelor in
raport cu manifestarea normala a
cursului fluviului in sectorul de varsare
in ocean care conduce la crearea
estuarelor etc.).
 IMPERMEABILITATE - proprietate
a rocilor de a nu permite apei sa se
infiltreze sau in alte cazuri cand
aceasta prezinta fisuri, diaclaze
circulatia se va efectua cu greutate (ex:
roci vulcanice, metamorfice, sedimentare
compacte).
IMPERMEABIL (A) - proprietate
fizica a unor tipuri de roci care in
anumite conditii (porozitate extrem
de mica; imbibarea porilor cu apa)
nu permite penetrarea apei. Ca
urmare apa din precipitatii se va
scurge in suprafata sau pe anumite
aliniamente adancite provocand eroziune
areolara, �iroire etc. in cazul rocilor
argiloase acestea devin plastice iar
depozitele �i stratele aflate deasupra
vor suferi procese de alunecare sau de
curgeri noroioase (ex. - frecvent pe
versantii din Subcarpati sau din Podi�ul
Transilvaniei). IMUNITATE CARSTICA
- caracte-
ristica dobandita de unele forme de
relief exocarstice, in conditiile
trecerii de la drenajul de suprafata la
unul subteran (ex: trepte antitetice).
INCANDESCENTA - proces de
emisie de radiatie luminoasa care
este determinat de materia unei
mase supraincalzite (lava vulcanica).
INCIPIENTA - faza de inceput
in evolutia unui proces �i a primelor
forme rezultate (ex. - eroziune I.).
INDEX OROGRAFIC - tabel cu
denumirea formelor de relief existenta
pe o harta, atlas cu precizarea
localizarii lor printr-un sistem de
coordonate.
INDICI - valori calculate prin
formule matematice pe baza
rezultatelor unor masuratori executate
pe harti, componente ale unor depozite,
forme de relief etc. �i care definesc
caracteristici morfometrice
�i de evolutie ale unor procese,
reliefuri etc. (ex. - I. de uzura a
elementelor dintr-un depozit aluvial,
glaciar, eolian, litoral; I. de aplatizare
(turtire); I. de asimetrie; I.
de rulare; I. de gelivitate etc. Valorile
sunt inscrise in tabele �i reprezentate
grafic.
INDICI AI GRADULUI DE UZURA
A PIETRI�URILOR - valori rezultate din
calcularea în baza unor formule a unor
parametri morfometrici pe serii de galeti
proveniti din acela�i tip de roci sau
clasa dimensionala. Exprima gradul de
rotunjire, aplatisare �i rulare a
galetilor. Rezultatele sunt diferite in
functie de agentul morfo- genetic,
roca, distanta, timp etc.
INEL DE LAVA - margine
circulara rezultata din consolidarea
materiei topite care se revarsa dintr-un
lac de lava bazica (ex. - in Hawai).
INEL DE PIETRE (sin. CERC DE
PIETRE) - forma de relief dezvoltata pe
suprafete plate �i partial inierbate
din regiunile cu climate reci (polare,
subpolare, alpine) unde exista pergelisol
�i molisol.
Prin procese de gelivatie repetate se
pro- duce in molisol deplasarea spre
suprafata
�i lateral a blocurilor de roca. in
timp indelungat acestea vor crea pe
suprafata terenurilor acumulari
circulare de gelifracte intre care
ramane un sol malos cu pietre ce au
dimensiuni reduse.
INFILTRARE - proces fizic de
patrundere a apei intr-un depozit sau
in fisurile, crapaturile rocilor
(gravitational, capilar etc.).
Faciliteaza alte procese (dizolvarea,
deplasarea lenta a particulelor libere,
prin inghet cre�teri de volum insotite de
dezvoltarea de tensiuni laterale �i in
profunzime etc.) care se transmit in
final in realizarea de forme de
relief cu dimensiuni variate - (ex.
crovuri, exocarst etc.)
INFORMATIE GEOMORFO-
LOGICA - date rezultate din
studierea reliefului pe teren(cartari,
observatii, masuratori, anchete
etc.), in cabinet (analiza hartilor
topografice, a hartilor
 morfologice speciale, a profilelor etc.)
�i in laborator (analiza probelor
prelucrate pe teren, a reprezentarilor
obtinute pe baza utilizarii unor
programe pe calculator etc.).
INGLACIAR - curs de apa in interiorul
masei unui ghetar; are frecventa mare
in sectoarele finale ale acestora
unde se produce �i ablatia lor; dau
tunele in ghetar. INGRESIUNE -
acoperirea regiunilor joase din zona
litorala de catre apele marii, in urma
unei coborari a uscatului (epiro- genie
negativa) sau a ridicarii nivelului apei
(eustatism pozitiv dezvoltat ca urmare a
topirii calotelor de gheata).
INLANDSIS - ghetari de calota,
cu suprafete foarte mari, cu grosimi de
sute �i mii de metri care, prin
deplasare, exercita o modelare specifica
(exoratie, transport,
�lefuire, acumulare de materiale etc.).
Ex.
- Antarctica > 12 mil. km2,
Groenlanda 1,7 mil. km2.
IN SITU - termen care indica prove-
nienta unui element, format pe loc, fara
a mai suferi alte interventii.
INSECVENT (sin. ASECVENT) -
proces sau forma de relief dezvoltate
indiferent de caracteristicile structurale
ale unei regiuni.
INSELBERG - martor de eroziune
ramas izolat dintr-un masiv muntos
care a fost denudat prin procese de
pedimentare; este caracteristic zonelor
aride �i semiaride; procesele care se
desfa�oara pe versant determina o
retragere a versantului paralel cu el
insu � i, mentinandu- �i inclinarea
initiala.
INSOLATIE- proces
meteorologic rezultat din
expunerea reliefului la incidenta
radiatiei solare. Variatiei zilnice
generale provocate de diferiti factori
de natura planetara i se adauga local
expozitia diferita a suprafetelor ce
compun formele de relief (mai ales
intre cele orientate spre sud, sud-vest,
sud-est fata de cele dinspre
nord, nord-vest, nord-est). Ea duce
la realizarea pe acele suprafete a
unor diferente evidente in gradul de
incalzire, in ritmul ciclurilor calorice
diurne � i sezoniere etc. urmate de
variatii in regimul de manifestare al
proceselor de meteorizare, de
deplasari lente etc.
IN SITU - termen care pozitioneaza
un depozit sau un relief ,,in locul de
formare" (ex. - depozitele aluviale,
scoarta de alterare).
INSTRUMENT - mecanism (unealta)
folosita pentru observari �i aprecieri
cantitative asupra reliefului (ex. -
G.P.S.) dar �i la inregistrarea directa
a lui � i componentelor sale
(instrument de teledetectie) etc.
INSULA - portiune de uscat
inconjurata din toate partile de apa. I.
poate aparea in extremitatea blocurilor
continentale din care a fost separata
(I. continentala) sau la distanta mare de
tarm (I. oceanica); poate fi de natura
coraligena (I. coraligena) sau
vulcanica (I. vulcanica) iar mai rar
antropica (in Dubai).
INSULE BARIERA - arhipelaguri
formate dintr-un �ir de insule
individua- lizate pe platforma
continentala intr-o pozitie paralela cu
tarmul. Rezulta prin constructii
coraligene (ex. - marea bariera de
corali) sau acumulari de sedimente
carate de curentii marini (oceanici) sau
de depunere a aluviunilor in
vecinatatea gurilor de varsare ale
fluvilor mari.
INTENSITATE - marime scalara sau
vectoriala prin care se apreciaza taria,
forta unui proces; I. radiatiei luminoase
(energia ce ajunge pe o suprafata -
cal/cm2/minut);
I. ploii (cantitatea de ploaie inregistrata
pe minut importanta pentru
aprecierea eroziunii areale); I. ploii
torentiale (para- metru care desemneaza
cantitatea maxima de precipitatii cazuta
intr-un interval de timp; poate fi
maxima fie la inceputul
aversei, fie la mijlocul ei, fie la
sfar�itul aversei cu insemnatate in
analizele pluviodenudarii �i
torentialitatii); I. unei alunecari (releva
variatia procesului in timp); I.
retragerii unui mal sau a unei faleze sub
influenta valurilor �i curentilor de apa
etc.
INTERCONTINENTAL(A) - element
dezvoltat intre doua continente; Mare
I. (M. Mediterana, M. Antilelor, M.
Ro�ie), strâmtori I. (Bering,
Gibraltar, Bab el Mandeb).
INTERCOTIDAL (sin. INTERIDAL)
- regiune la tarm care este afectata de
flux
�i reflux.
INTERDUNE - microdepresiuni
alungite aflate între dunele de nisip
create de vânt în erguri.
INTERFATA - termen ce
desemneaza contactul dintre doua
medii, forme de relief, doua zone
geografice etc. Care apare ca o
suprafata mai mult sau mai putin
extinse pe care se ingemaneaza
procese specifice mediilor (ex: I. intre
faleza �i platforma continentala;
versant � i depresiune etc.; o
suprafata de eroziune �i depozitul
(structura) de o acopera.
INTERFLUVIU - forma de
relief pozitiva, cuprinsa intre doua vai.
in functie de intersectia �i inclinarea
la nivelul I., acestea pot fi: I. plate (in
campie, podi�),
I. rotunjite (în regiunile de dealuri �i
munti jo� i) �i I. ascutite (crestele
inalte ale muntilor).
INTERGLACIAR - faza in
cronologia glaciatiunii pleistocene care
corespunde intervalelor de timp
cand aceasta s-a restrans datorita
incalzirii climatului; au denumiri
diferite in functie de regiunea unde
au fost studiate. Pentru glaciatiunea
alpina, acestea sunt: Donau -
Gunz, Gunz-Mindel, Mindel-Riss,
Riss-Wurm); este insotita de
modificari radicale ale peisajului.
INTERMITENT - caracteristica in
actiunea (proces) unui factor genetic
care se reflecta intr-o evolutie specifica
ce poate genera diverse configuratii
ale reliefului (ex. Scurgerea I. a apei de
ploaie pe versant ce creeaza diferite
forme de �iroire; izvoa- rele cu debite la
anumite intervale de timp intalnite in
regiunile calcaroase (izbucuri)
�i vulcanice (gheizere) etc.
INTERN - calitate frecvent cu
rol pozitional sau functional care se
atribuie unei structuri (endosfere),
formelor sau tipurilor de relief
(endocarst), agentilor morfodinamici
(gravitatie, curenti de convectie),
tipurilor de energie (seismica,
tectonica), proceselor morfogenetice
(mi�cari epirogenetice etc.) de care se
leaga geneza �i evolutia unor forme de
relief cu amploare diferita.
INTERNET - sistem international ce
asigura schimb de informatii, inclusiv
cele legate de relief (de ordin genetic,
evolutiv, grad de utilizare, riscuri
geomorfologice). INTERPOLARE -
sistem de calculare a unor
parametri morfologici bazat pe
existenta unei multimi de
informatii cunoscuta (ex. - altitudini
intermediare, valori de fragmentare
etc.); in final poate conduce la
stabilirea deverselor tipuri de izolinii pe
harti speciale ce caracterizeaza
morfometric relieful.
INTRACARPATIC - forme de relief
existente în interiorul arcului carpatic
(depresiuni, culoare de vale etc.).
INTEROFLUX - curgerea panzei de
apa de la baza sau dintr-un depozit
deluvial. INTERPRETOSCOP - aparat
care faciliteaza citirea stereogramelor
�i pe aceasta baza cunoa�terea
caracteristicilor reliefului dintr-o regiune
(pozitie, alcatuire, forme de amanunt,
procese, relieful �i
presiunea antropica etc.).
INTERSTADIAL - interval de timp
relativ scurt, in care intr-o faza glaciara
are
 loc o incalzire a climatului, insotita de
o anumita retragere a limitei masei de
gheata (Wurm I - Wurm II, Wurm II -
Wurm III). INTERTROPICALA - zona
circum- terestra conturata de limitele
actiunilor spre Ecuator ale alizeelor din
emisferele nordica
�i sudica. Zona se caracterizeaza
prin temperaturi ridicate, vanturi
slabe, umi- ditate mare �i precipitatii
bogate (toren- tiale). Aceste conditii
favorizeaza domi- narea in
morfogeneza a alterarii chimice
�i biochimice, a spalarii in
suprafata. Constituie o zona
morfoclimatica distincta reflectata in
peisaje caracteristice.
INTRAGEANTICLINAL - unei forme de relief pozitiva (deal) in
denumire utilizata in teoria evolutiei
geosinclinalelor care semnifica o creasta
cordiliera ingusta
�i frecvent submersa dezvoltata intr-
un bazin tectonic rezultata a unor
mi�cari orogenetice; cand este
exondata va fi erodata.
INTRAGEOSINCLINAL - fosa
intr-un bazin tectonic in care se
acumuleaza sedimente cu grosime foarte
mare.
INTRAZONAL - agenti, procese
�i forme de relief care sunt legate de
contactul dintre zonele morfoclimatice;
constituie un spatiu de interferenta.
INTRUSIV - termen folosit pentru
procese, rocile magmatice �i
metamorfice rezultate la adancimi
mari in scoarta in conditiile existentei
aici a unor presiuni �i temperaturi
foarte ridicate.
INTRUZIUNE - magma racita
� i consolidata in partea superioara a
scoartei terestre care, dupa forma,
are diferite denumiri: lacolit, batolit,
filon, sill, dyke etc.; poate fi scoasa la
zi prin eroziune, frecvent impunandu-
se in peisaj ca forma
�i inaltime.
INUNDATIE (REVARSARE) -
reprezinta o acoperire temporara cu apa
a unei portiuni de teren emersa, ca
urmare a
cre�terii nivelului unui rau, lac sau
alta sursa de apa. I. este provocata de
un surplus de apa care depa � e � te
capacitatea de transport a albiei
minore �i, ca urmare, se acopera albia
majora, pe suprafete care de regula nu
sunt afectate de cre�teri ale nivelelor
medii (revarsari). Cauzele I. pot fi:
climatice (ploi, topirea zapezilor � i
ghetarilor),despaduririle, unele constructii
hidrotehnice, ruperea digurilor (pe
Tazlau) etc.
INVERSIUNE - schimbare a
sensului evolutiei unor procese (prin
crearea unui lac de baraj, procesele
de albie sunt inlocuite de cele
lacustre); transformarea prin eroziune a
una plata (campie); in structura
cutata, individualizarea prin eroziune a
unor interfluvii pe sinclinale �i a unor
vai pe anticlinale; in structura faliata,
prin erodarea horsturilor, grabenele
dintre ele, daca au la suprafata un
pachet gros de strate rezistente, se vor
impune ca forme pozi- tive de relief; in
evolutia unui vulcan, prin erodarea
conului raman ca martori neck-
urile etc.
INVOLUTIE - termen utilizat in
stu- diul reliefului cel putin in doua
ipostaze - Structura periglaciara
individualizata prin procese de gelivatie
manifestate diferentiat in molisol �i
care are configuratia unor on- dulari ale
orizonturilor dominant nisipoase,
maloase sau din pietri�uri; schimbare
a sensului functional al unor agenti sau
procese determinata de interventia
unor factori �i care se transpune in
modificari ale reliefului (incalzirea
globala insotita de regresul calotelor
glaciare �i a proceselor specifice lor;
construirea unui baraj pe o vale care
conduce la schimbarea locala a rolului
proceselor fluviatile in albia raului
� i inlocuirea cu cele de sedimentare
lacustra, abraziune etc.)
 IPOTEZA - concept, teorie, model
presupus asupra genezei �i evolutiei
unui sistem morfologic, a unui proces
morfo- logic. intre acestea sunt cele
de natura geotectonica (geneza
continentelor � i bazinelor oceanice, a
sistemelor muntoase precum teoria
tectonicii placilor, teoria translatiei
continentelor, teoria contractiei
Pamantului, teoria izostaziei, teoria
evolutiei geosinclinalelor etc.; de
evolutia generala a reliefului
uscatului (teoria ciclului de eroziune)
sau a unui sistem regional (teoria
pediplanatiei, a crearii teraselor etc.).
ISLANDEZ - proces, forma de
relief, sistem de modelare legat de
spatiul Islandei: ghetar I., platou
vulcanic I., tunelele create de efuziunile
vulcanice sub ghetari etc.
ISTM - fa�ie ingusta de uscat
marginita de ape, care une�te doua
regiuni de uscat mai intinse (doua
continente sau o peninsula de un
continent); ex: I. Panama. IUZI - termen
regional (Transilvania) pentru alunecari
de mica adancime; corpul este alcatuit din
valuri �i trepte rezultate in mai multe
momente ale evolutiei
procesului.
IZBUC - izvor carstic cu scurgere
intermitenta. Are la baza functionarii
principiul sifonajului. in golurile carstice
apa se acumuleaza pana la un anumit
nivel (de evacuare); de la acesta, izvorul
prezinta scurgere pana cand apa ajunge
la nivelul de oprire, in golul carstic
patrunzand aer; se intalnesc in Muntii
Apuseni: Calugari (langa Va�cau),
Bujor (valea Po�aga) �i Bigar (Muntii
Aninei).
IZOCATABAZA - linie care indica
aceea�i marime a valorii subsidentei
unei regiuni; se exprima in mm/an.
IZOCLINALA - termen care in
sens geologic se refera la un ansamblu
structural
alcatuit din cute simetrice iar
geomor- fologic fie la vaile
consecvente (izoclinale, cataclinale)
formate in structuri mono- clinale sau
pe flancurile anticlinalelor largi fie unor
reliefuri concordante in structura
cutata (jurasian) cu vai pe sinclinale �i
culmi pe anticlinale.
IZOCRON - termen cu sens de
manifestare morfogenetica sau evolutie
a formele de relief in mod sincron;
poate fi raportat in reprezentarile
geomorfologice prin izolinii pentru
procese seismice (izoseiste), prin
areale corespunzatoare formelor de
relief generate intr-o etapa, faza de
evolutie a reliefului unei regiuni
(terase, suprafete �i nivele de eroziune).
IZOHIPSE (sin. CURBE DE NIVEL)
- linii care pe hartile topografice
unesc puncte cu aceea�i valoare de
altitudine prin raportare la nivelul
general oceanic. Sunt reprezentate
trei tipuri (principale, normale,
ajutatoare) prin linii cu grosime diferita.
IZOLINII - linii trasate pe
hartile geomorfologice, fiecare
reprezentand o repartizare egala a
valorilor unui parametru morfometric
(ex. altitudinea medie, trepte
hipsometrice, fragmentare, declivitatie
etc.).
IZOSEISTA - linie ce une�te pe
hartile unde sunt reprezente arealele
afectate de un cutremur punctele de
egala intensitate seismica sau
localitatile unde seismul a avut aceea�i
intensitate.
IZOSTAZIE - principiu � i teorie
(elaborata de Dutton) cu caracter
geoevolutiv. in esenta se refera la
raporturile dintre blocurile continentale �i
inveli�ul magmatic din astenosfera in
care ele se afunda; au caracter
dinamic in tendinta realizarii �i
mentinerii unei stari de echilibru. Orice
ingreunare a blocurilor prin cre�tere de
volum (ex.- dezvoltarea
I 1
unor calote glaciare) conduce la
afundarea lor insotite de transgresiuni
regionale �i invers orice mic�orare a
greutatii (topirea calotelor, erodarea
sistemelor montane) determina ridicari
�i extinderea uscatului. Paralel cu
aceste mi �cari in regiunile limitrofe
se produc mi�cari compensatorii (sens
invers in raport cu cele care afecteaza
blocurile). Contactul de la adancime
dintre cele doua medii diferite
constituie o suprafata de echilibru
izostatic.
IZVOR - locul aparitiei naturale a
apei subterane dintr-un strat acvifer pe
suprafata topografica. Se disting: I.
artezian - la care apa ta�ne�te cu
presiune; I. ascendent - a carui apa
circula catre suprafata in sens invers
actiunii gravitatiei; I. descendent - care
provine din strate acvifere cu caracter
descendent, circulatia apei, de la
intrare pana la ie�ire, fiind influentata
de gradul de inclinare a stratelor;
I. cald - cu temperatura apei mai
ridicata decat temperatura medie a
aerului din luna cea mai calda; apa
poate fi de origine juvenila sau
vadoasa; in functie de marimea
temperaturii pot fi: I. calde
hipotermale (25-30°C), la Baile Tu�nad,
Baile Olane�ti, Moneasa etc., I.
calde izotermale (30-37°C), la
Vata de Jos, I. calde mezotermale
(38-45°C), la Baile Felix �i 1 Mai, I.
calde hipertermale (peste 45°C), la
Baile Herculane (Baia Diana, Sapte
Izvoare etc.); I. rece - cu temperatura
apei inferioara sau cel mult egala mediei
anuale a aerului din regiunea
respectiva; I. vocluzian - in regiunile
calcaroase, cu un debit foarte mare;
sunt numeroase in regiunea
Vaucluse din Franta, de aici �i
denumirea lor.
IZVOR MINERAL - izvor ale carui
ape au un procentaj important de
saruri, gaze, substante minerale
radioactive; geneza este legata de
prezenta faliilor
profunde, vulcanismului, zacamintelor
de petrol, gazelor naturale, sarii; sunt
ape vadoase ce se infiltreaza la
adancimi mari, revenind la suprafata
cu proprietati noi (continut de gaze,
saruri minerale, temperaturi mai
mari, radioactivitate); au insemnatate
terapeutica datorita continutului
in saruri (clor, bicarbonati, sulfuri,
sulfati, fosfati) �i a unor proprietati
fizice (starea coloidala, presiunea
osmotica, aciditatea, radioactivitatea,
temperatura, ionizarea etc.); toate apele
cu o cantitate mai mare de 0,5 g
saruri/litru sunt considerate ape
minerale (se pot separa ape balneare -
utilizate sub forma bailor pentru cura
externa, �i ape minerale
- folosite în cura interna). Clasificarea
I.m. se face în: izvoare carbogazoase
simple - au peste 1 g/l CO2, sarace in
saruri, in regiunile cu emanatii de
CO2 (manifestari postvulcanice; ex:
cele de la Karlovy Vary-Cehia, Spa-
Belgia, Jigodin Bai,
Zabala, Vi�eu de Sus etc.-România;
izvoare bicarbonate carbogazoase - au
peste 1 g/l de bicarbonati de calciu,
sodiu, CO2 etc.; legat de zonele
vulcanice pot fi alcaline (cu cationi de
Na+, K+) �i teroase (cu Ca2+,
Mg + ); ex: izvoarele de la Karlovy
Vary-Cehia, Ben Haroun-Algeria, Saratoga
Springs-S.U.A., Sangeorz Bai,
Parva, Valea Vinului, Bixad,
Borsec, Zizin, Bilbor-Romania etc.;
izvoare bicarbonate simple - apar in
aria manifestarilor vulcanice; au
peste 1 g/l bicarbonati; ex: cele de la
Vichy-Franta, Teplice-Cehia,
Budapesta-Ungaria, Tarasp Schuls-Elvetia,
Kami Yamada-Japonia, Hot Springs-
S.U.A., Arad, Craiova, Plo�tina,
Le�cani- Romania; izvoare feruginoase
- au sub 10 mg/l fier, de regula; ex: la
Harrogate-Marea Britanie, Srebrenica -
Bosnia-Hertegovina, Orezza-Franta,
Krynica-Polonia, Warm Springs-S.U.A.,
Turt-Bai, Mocrea, Vatra
Dornei, Poiana Negri, Miercurea Ciuc,
Malna�-Valcele, Lipova, Buzia� (legate �i
de aureola mofetica) - Romania;
izvoarele sulfuroase - contin peste 1 mg/l
sulf titrabil, in sulfuri �i hidrogen
sulfurat; apar in regiuni de orogen mai
inalte; ex: Aachen- Germania, Hipata-
Grecia, Hakone Park- Japonia, Baile
Olane�ti, Baile Govora, Baile
Herculane, Balta, Bala- Romania etc.;
izvoare sulfatate - au mineralizare mai
slaba � i provin de la mari adancimi,
aparand pe linii de falii; ex: Bath-Anglia,
Saint Gervais-Franta, Marianske
Lazne-Cehia, Bad Gastein- Austria,
Oglinzi, Baltate�ti, Chiojd, Salaj-
Romania etc.; izvoare clorosodice - au
peste 1 g/l saruri pe baza de sodiu �i
clor, rezultand prin dizolvarea sarurilor
din formatiunile geologice; ex: Baden
Baden-Germania, Ischia-Italia, Bad
Ischl-Austria, Loutraki-
Incatu�at (Meandru)
Imagine satelitara
Grecia, Tintea, Baicoi, Telega, Ocna
Sibiului, Turda, Ocna Mure � , Ianca,
Techirghiol, Movila Miresii, Slanic-
Romania etc.; izvoare iodurate - legate de
salifer; ex: Vulcana Bai, Sarata Monteoru,
Moreni, Berca, Bazna- Romania; izvoare
oligominerale - cu o cantitate redusa de
saruri, reci sau termale; ex: cele din
campia Cri�urilor (Baile Felix, Baile 1
Mai etc.), Muntii Apuseni (Plopi�,
Fizi�) - Romania etc.; izvoare
radioactive - imbogatite in izotopi
radioactivi rezultati din radiatia rocilor
eruptive acide, granite, porfire (contin
elemente ca uraniul, toriul, radiul in
proportii relativ insemnate; pot varia de
la radioactivitate slaba (Mangalia, Baile
Govora, Baile Felix, Biborteni, Malna�-
Bai etc.) la o radioactivitate mare �i
foarte mare (Borsec, Jibou, Sangeorz-
Bai, Baile Tu�nad, Baile Herculane).
Inundatie
Inselberg
 Iceberg Inel de pietre

Izbuc Insula

Insule bariera Istm

i 173
j
IMBATRANIRE - in modelul clasic
de evolutie al reliefului unei regiuni
corespunde fazei finale (ex. - un
sistem muntos care prin modelare
indelungata este nivelat, ajungand la
o campie de eroziune
- peneplena sau pediplena).
ÎMBUCARE - caracteristica a unor
forme de relief care reflecta pozitia de
intrepatrundere etajata a lor, ca rezultat
al unei evolutii in mai multe faze, in
acela�i spatiu (ex: conuri de aluviuni
imbucate, terase imbucate).
IMBUNATATIRI FUNCIARE -
lucrari hidrotehnice �i agricole menite
sa imbunatateasca calitatile unor soluri
slab productive sau neproductive
(indiguiri, desecari, irigatii, nivelari etc.)
dar �i pentru diminuarea efectelor
proceselor geomor- fologice care au
condus la degradarea terenurilor
(terasari, impaduriri, drenaje etc.).
IMPADURIRE - actiune de
plantare cu puieti de arbori a unor
suprafete de versant despadurite, a
suprafetelor de teren degradate, a
torentilor �i a rapelor de alunecare
etc.
IMPINGERE PRIN INGHET (sin.
FROST HEAVING) - proces de ridicare
a unor particule minerale din sol sau
depozit prin dezvoltarea de cristale de
gheata cu desfa�urare verticala.
INALTIME (sin. ALTITUDINE) -
apreciere in metri a pozitiei verticale a
unei forme de relief in raport de un
plan de
referinta. Daca acesta este nivelul
oceanului planetar valorile au caracter
absolut (Vf. Moldoveanu are 2544 m)
iar daca aprecierea se face in functie de
un plan local (albia unui rau, vatra unei
depresiuni etc.) atunci ele sunt
relative (inaltimea podurilor de terasa
poate fi de 5 m, 25 m, 75 m, 110 m
etc.).
INCALZIREA CLIMATICA GLO-
BALA - proces de cre�tere a
temperaturilor medii pe intreg Globul
ca urmare a
,,efectului de sera" impus de modificari
ale ponderii diferitelor gaze din
atmosfera terestra (indeosebi CO2)
determinate in mare masura de
activitati antropice
(industriale, circulatie etc.). Are multiple
consecinte care se interconditioneaza
(inundarea campiilor litorale prin
ridicarea nivelului marii favorizat
de topirea ghetarilor continentali etc.).
INCARCATURA - cantitatea de
materiale pe care un agent extern o
transporta la un moment dat; Î.
râului (debit solid), Î. glaciara
(morene), Î. eoliana, Î. curentilor de
apa marini etc.
INCARCATURA RAULUI - debitul
solid (de la bolovani la particulele in
suspensie) pe care il transporta un rau
in functie de energia de care dispune in
orice loc �i in orice moment dat.
INCATU�ARE - adâncirea unui rau
intre doi versanti abrupti, relativ
apropiati. Î. are loc prin epigeneza sau
supraimpunere (rezulta o vale de tip
cheie, defileu, canion).

in cazul vailor mai largi apar
meandre incatu�ate.
ÎNCLINARE - unghiul pe care o
suprafata il realizeaza cu un plan
orizontal. Este comun în expresiile: Î.
versantilor, Î. suprafetelor interfluviale,
Î. stratelor. Asocierea dintre inclinarea
suprafetelor �i a stratelor este realizata
in analiza reliefului dezvoltat pe straturi
monoclinale unde in functie de
raportul dintre ele rezulta suprafete
structurale (concordanta), frunti de cuesta
(desfa�urare opusa) dar �i tipuri de vai
(consecvente, subsecvente,
obsecvente) cu configuratii specifice.
ÎNCONVOIEREA STRATELOR
(sin. CORAZIUNEA, DERAZIUNEA
STRATELOR) - proces de deplasare
lenta in sensul pantei a elementelor
dintr-un depozit cat �i a capetelor de
strat de sub el sub actiunea gravitatiei
(este frecvent in Subcarpati �i in
unitatile de fli� carpatic in versantii
carora sub depozite sunt strate de roca,
subtiri, heterogene ca alcatuire �i
dispuse aproape vertical.
ÎNDIGUIRE - lucrare menita sa
apere luncile joase de inundatii, prin
construirea de diguri paralele cu albia
minora a raurilor care sunt forme de
relief antropic.
ÎNDREPTARE - termen folosit
pentru desemnarea unui proces prin
care se trece de la o desfa�urare
sinuoasa a unor forme de relief la una
dreapta; ex: Î. cursului de apa prin
sectionarea naturala (autocaptare de
meandru) sau antropica a meandrelor
(canalizare); Î. liniei de tarm prin
erodarea proeminentelor �i inchiderea
golfurilor de cordoane de nisip (ex. - s-a
produs la tarmul romanesc in ultimele
milenii).
INGHET - proces de inghetare a
apei sau a vaporilor la temperaturi sub
0°C; se realizeaza prin deplasarea �i
stationarea unei mase de aer rece (Î.
advectiv), prin racirea aerului
noaptea (Î. de radiatie; Î. la sol); Î. apei
se produce iarna la rauri,
1
lacuri, iar in zonele polare �i subpolare,
la suprafata marilor �i oceanelor.
Pentru evolutia reliefului prezinta
insemnatate realizarea inghet-
dezghetului care faciliteaza
sfaramarea rocilor, formarea de
grohoti�uri �i pante abrupte.
INGHET PEREN - forma de inghet in
regiunile periglaciare polare (peste 20%
din suprafata uscatului), in muntii
inalti, unde temperaturile sunt negative,
in cea mai mare parte a anului. Aceasta
asigura pastrarea multianuala a
inghetului in soluri, depozite, roci �i
crearea unei structuri specifice
majore (pergelisol in baza � i molisol
la partea superioara).
INGHET SEZONIER - proces
realizat în anotimpul rece în partea
superioara a solurilor, a apei raurilor
�i lacurilor etc.
INGRAMADIRI DE SLOIURI -
blocaje de sloiuri primavara in
sectoare inguste ale albiei unui rau;
creeaza baraje de gheata (zapoare)
care impiedicand scurgerea apei
faciliteaza revarsarea laterala a ei
insotita de inundatii.
INMLA�TINIRE - proces care are
loc pe suprafetele orizontale sau
cvasi- orizontale cu soluri argiloase, in
conditiile existentei unui exces de apa
din precipitatii sau din panza
freatica; se dezvolta o vegetatie
specifica, iar, in sol, materia organica
va fi putin descompusa.
INREGISTRAREA FOTOGRA-
FICA - fotografierea reliefului din
diferite puncte.
IN�EUARE (sin. SA, CURMATURA)
- sector jos (concav), intre doua varfuri
sau doua culmi. Este generata prin
eroziune diferentiala la nivelul
contactului realizat pe o culme intre
strate groase cu rezistenta diferita; prin
intersectia la nivelul culmei a doua
bazine torentiale aflate pe cei doi
versanti; eroziune in lungul unui
element structural (ex. - o falie care
sectioneaza culmea etc.).
 ÎNTINERIREA RELIEFULUI -
termen ce desemneaza procesul de
marire a contrastelor de altitudine,
a pantei versantilor �i a adancirii
vailor, ca urmare a inaltarii scoartei
sau a unor ample schimbari
climatice; termenul se leaga de
interpretarea evolutiei ciclice a reliefului
de la tinerete la batranete, urmata apoi
de un nou ciclu care incepe cu
ridicarea campiei de eroziune
(reintinerirea).
INTELENIRE - proces in care,
prin dezvoltarea pe sol a unui bogat
strat ierbos, se ajunge la o cre�tere
mare a densitatii retelei de radacini
in orizontul de la suprafata (telina);
solul este astfel ferit de degradare prin
pluviodenudare, �iroire etc. ÎNTRE APE
- regiune joasa intre doua albii de rau;
frecvent reprezinta in luncile foarte largi
spatiul dintre raul principal �i un
afluent care curge aproape paralel cu
-10
-20
-30
-40
inveli�ul geografic
acesta (uneori mo�tene�te o albie
parasita (ex. - intre Prut �i Jijia).
ÎNTRERÂURI - areal mla�tinos (lunca
joasa) situat intre doua rauri principale
in apropiere de confluenta. Ex. Prahova
�i
Azuga la Azuga (intre Prahove).
INVELI� GEOGRAFIC (sin. MEDIU
GEOGRAFIC GLOBAL) - geosfera in care
sunt incluse reliefosfera, climatosfera,
hidrosfera, pedosfera, biosfera,
sociosfera (antroposfera), intre care
exista stranse legaturi de
interconditionare ce asigura unitatea,
structura, functionalitatea, dinamica
sistemului; limita inferioara une�te
punctele cele mai joase din scoarta
unde exista germenii crearii reliefului
sub actiunea fortelor interne (cele mai
joase sunt la baza riftului �i a zonei de
subductie); limita superioara se afla la
nivelul stratului de ozon.
176
J
JALON - tije speciala din lemn sau
metal utilizata pentru lucrarile de
topografie �i cadastru; constituie
elementul reper in efectuarea
masuratorilor pe baza carora se
realizeaza planul suprafetei luata in
analiza.
JAMA - aven cu dimensiuni mari.
JANDARM - denumire populara
pentru o forma de relief dezvoltata pe
gresii sau conglomerate care, in
functie de materialul (elementele) din
care e formata roca, dar �i din liant
(argilos, marnos, calcaros), are aspect
de coloana conica sau cu infati �are
bizara datorita eroziunii diferentiale
(Muntii Ceahlau, Muntii Igni�, Muntii
Bucegi, Muntii Ciuca�.
JAP�A - mica depresiune din Lunca
�i Delta Dunarii sub forma de canale,
umplute cu apa la debite crescute ale
fluviului �i uscate in restul timpului.
JEBEL - denumire data muntilor
din regiunile de�ertice nord africane.
JEPI - termen regional acordat
unor munti, platouri pe care se
dezvolta asociatiile vegetale arbustive
din etajul subalpin formate din
jneapan, ienupar, afin etc.(Jepii Mari,
Jepii Mici din Muntii Bucegi, Jepii din
Fagara�, Muntii Calimani etc.).
JETELA - dig construit la gura
de varsare a unui fluviu sau la
intrarea in porturile maritime, in
conditii de regim micromareic, cu
scopul evitarii acumularii nisipului
transportat de curenti sau al
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
u�urarii transportului aluviunilor (ex:
la gura Bratului Sulina).
JGHEAB - termen regional acordat
�anturilor de �iroire, canalelor de
scurgere inguste a apei; se formeaza pe
versantii cu panta sub 20°, lipsiti de
formatiuni vegetale la ploile torentiale;
sunt lineare, paralele dar se pot aduna
formand sectoarele de obar�ie a unor
torenti. Pe versantii defri�ati se dezvolta
in lungul potecilor �i �anturilor de
evacuare a bu�tenilor iar in etajul alpin
pe culoarele dezvoltate de avalan�e.
JGHEAB DE ALUNECARE -
suprafata inclinata pe care se
deplaseaza materialele in cadrul unei
alunecari de teren curgatoare.
JGHEAB DE AVALAN�A - culoar
creat prin eroziunea produsa de
avalan�e repetate �i accentuate in
sezonul cald de eroziunea �uvoaielor
de apa rezultate din precipitatii. in
lungul lor vegetatia lipse�te dar se pot
canaliza grohoti�uri (panglici sau rauri de
pietre).
JOKULL - termen islandez
semnificand �uvoiul de apa rezultat
din topirea rapida a ghetii ca urmare
a unor eruptii vulcanice ce dau curgeri
de lava in baza ghetarilor. Provoaca
inundatii uneori catastrofale �i tunele
subglaciare.
JUNGLA - mediu specific zonelor
morfoclimatice tropicale umede in
care temperaturile ridicate,
umezeala accentuata, vegetatia densa
�i permanenta
 1

favorizeaza intense alterari (chimice �i JURASIC - perioada in era

biochimice) ale rocilor, inmla�tiniri. mezozoica, caracterizata printr-o mare
JURASIAN - tip de structura cutata dezvoltare a gimnospermelor, a
(anticlinale strânse �i sinclinale reptilelor; se produc mi�carile
largi, intalnit in Muntii Jura); tip orogenetice din faza kimmerica noua
de relief structural ce are culmi pe � i fragmentarea intensa a
anticlinale �i culoare de vale �i continentului Gondwana.
depresiuni in lungul sinclinalelor. JUXTAGLACIAR - depresiune
lacustra in sectorul de ablatie al
ghetarilor.

Jebel

Jandarm (Muntii
Bucegi)

Jetela

Jneapen
Jungla
178
K
KAME (sin. KAIM) - relief
fluvioglaciar sub forma frecvent de
movile sau trepte, langa versanti;
rezulta din acumulari de nisip, pietri�,
lentile de argila in ochiuri de apa aflate
pe ghetar in zona de ablatie; dupa
topirea ghetii ele raman pe suprafata
subglaciara ca monticoli ce pot atinge
50 m inaltime (ex. - Finlanda, Nord-
Estul Rusiei, Canada).
KAMENITA (CAMENITA) - forma
de
relief carstic individualizata pe platourile
calcaroase cu aspect de
microdepresiune relativ circulara
(diametre de cativa cm, dm); uneori
este partial sau total umpluta cu
materiale.
KAMSIN - (vezi HAMSIN) - vant uscat
in Sahara, cu intensitate �i viteze mari
ce provoaca furtuni puternice �i
deflatia materialelor nisipoase �i a
prafului.
KANSAS - faza glaciara produsa
in America de Nord in pleistocenul
mediu echivalentul fazelor Elster �i
Mindel din Europa.
KAR - denumire germana a
circului glaciar.
KARANGAT - denumire a unui
stadiu din evolutia Marii Negre
(corespunde cu interglaciarul Riss-
Wurm) cand aceasta i�i intrerupe
legatura cu Marea Caspica �i o reia pe
cea cu Marea Mediterana.
KARASULUC - soluri bogate in
argila, de regula de culoare
negricioasa; denumirea este populara
dobrogeana �i are
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
origine turceasca; prin uscare puternica
se produc crapaturi poligonale
profunde.
KAREZ - nume dat canalelor
de aductiune subterane ce aduc apa
pentru irigatii, de la baza muntelui, in
campiile invecinate (Pakistan, Irak).
KARLING - (sin. CUSTURA) - termen
german pentru crestele de deasupra
ghetarilor, circurilor �i vailor glaciare la
a caror formare un rol distinct il au
procesele crionivale. Se mai numesc �i
creste rezul- tate din intersectia
versantilor supraglaciari ca urmare a
intensitatii proceselor peri- glaciare;
sunt �i creste secundare create prin
eroziunea laterala impusa de masele de
gheata. in urma fragmentarii karlin-
gurilor rezulta varfuri de tip
numatack (glaciatiunea de calota)
sau horn (glacia- tiunea montana).
KARST - denumire a sistemului
morfo- genetic desfa�urat pe calcare �i
dolomite; denumirea provine de la
regiunea Krst din Slovenia unde acesta
are o larga dezvoltare. KARREN -
nume german dat lapie-
zurilor.
KEGELKARST (CONE KARST,
CARST CU PINACLI, CARST
MAMELO-
NAR) - sistem carstic dezvoltat in
regiunile cu climat cald �i umed
ecuatorial, tropical, musonic �i in care
se impun atat formele de relief de
suprafata �i interior dar �i peisajul
dominat de vai adanci cu versanti
prapastio�i (ex. Jamaica, China).

KEWIR - denumire in de�ertul
iranian pentru microdepresiuni pe
fundul carora sunt acumulari bogate de
argila saraturoasa (vezi �i SALINAS;
SEBKHA).
KEY - termen englez ce
desemneaza insulele mici de nisip
coraligen, care se observa cand bate
vantul.
KLIPPA - termen geologic cu
semni- ficatii diferite - martor dintr-
o panza de
.J ; blocuri de roca veche �i dura
implantate in formatiuni tinere moi
in timpul procesului de sedimentare �i pe
care ulterior eroziunea diferentiala le-a
pus in evidenta morfologica - martori de
eroziune (olistolitele de pe Valea
Ampoiului).
KNICK - linia de la contactul pedi-
mentului cu versantul inselbergului.
Kama
1
KNOBS - relief de doline �i martori
de eroziune dezvoltate pe gresii (in
S.U.A.). KRAKATOA - tip de eruptie
vulca- nica, extrem de violenta, prin
care sunt expulzate lava, gaze dar �i
o mare parte din aparatul vulcanic
(ex. explozia vulcanului Krakatoa din
1883 cand cea mai mare parte a
insulei, unde era situat
vulcanul, a fost distrusa.
KREB - corni�a abrupta data de
roci sedimentare dure in marginea
platouriloe stancoase ale hamadei
sahariene.
KUM - de�ert intins de nisip cu
relief de barcane, in Asia Centrala
(Kara-kum �i Kazal-kum).
KURUME - termen in Asia
Centrala pentru raurile de pietre.
180
L
LAC - acumulare de apa intr-o
depresiune creata natural sau antropic,
pe continente. Au forma � i
dimensiuni variabile �i o repartitie
neuniforma pe Glob, cele mai multe
fiind in regiunile temperate, subpolare
�i tropical-umede. In regiunile aride
sunt extrem de putine �i suporta mari
variatii de nivel (ex. - lacurile Ciad,
Aral). Se grupeaza dupa caracte-
risticile celor doua componente,
depresiunea �i apa, in mai multe
tipuri. Dupa geneza depresiunii sunt
lacuri naturale, respectiv: tectonice
(Titicaca, Baikal, Marele Lac
Sarat, Malawi, Victoria); vulcanice
(în cratere: Sf. Ana, Trasimeno, Bolsena,
Rotomahana); pe vai barate vulcanic
(Kaniasa, Baringo, Tuman Hel �i
Anpa Hel); in excavatii de tip maare
- în regiunea Eiffel din Germania); în
luncile râurilor în meandre parasite �i
pe brate secundare �i albii barate
(balti, limane); in lungul tarmurilor
(prin închiderea cu grinduri de nisip a
golfurilor
- laguna Razelm) sau a gurilor de
varsare ale unor paraie - limane
fluvio- maritime-Techirghiol Tatlageac);
carstice (in doline, uvale, zaton);
prin tasare în loess (Ianca, Plopu);
glaciare (in circuri - Balea, Capra,
Podragu; pe vai, in spatele unor
praguri sau morene - Maggiore,
Como, Garda etc.); eoliene (între
dunele de nisip). L. antropice sunt
realizate prin construirea unor baraje pe
vai, in diferite scopuri: hidroenergetic,
recreere �i turism,
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
regularizarea scurgerii apei raurilor,
irigatii, alimentare cu apa a
localitatilor, piscicultura; se numesc
iazuri, hele§tee, benturi etc.
LAC DE FRIG - microdepresiuni
(depresiuni bine incadrate de culmi
inalte), vai inguste, in care se
acumuleaza � i stagneaza mase de aer
rece, de care se leaga valori termice
minime foarte scazute dar
�i procese de inghet profund.
LAC DE LAVA - acumulari de lava
in cratere �i depresiuni pe platourile
vulcanice bazaltice (in Hawaii).
LACOLIT - structura magmatica
consolidata la adancime cu forma
de ciuperca; partea superioara a
corpului sau este plan convexa sau
biconvexa, are dimensiuni mari (de
la sute de metri - la mai multi
kilometri) � i o dezvoltare aproape
paralela cu stratele intre care se afla. In
aceasta ajunge din adanc (de la vatra
de alimentare cu magma) printr-un
,,co�" vertical (de strapungere) prin
care a circulat �i s-a consolidat
materia topita. Prin erodarea rocilor
acoperitoare structura este exhumata
dand forme de relief cu infati � are ,,
(ex. in Muntii
Macinului - unde sunt masive alcatuite
din granit).
LACUNA STRATIGRAFICA -
interval de timp geologic care lipse�te
dintr-o succesiune sedimentara
datorita nedepunerii materialelor intrucat
regiunea era exondata. Ea indica
succedarea in timp
L 1
a unei faze sedimentare in bazin, o
exondare cand o parte din roci sunt
erodate rezultand un relief �i revenirea
sedimentarii care produce fosilizarea
reliefului. Deci este o discordanta
stratigrafica ce pune in evidenta un
paleorelief fosilizat (ex. suprafata
dintre rocile magmatice � i cristaline
din baza Podi�ului Babadag �i
depozitele sedimentare calcaroase de
deasupra).
LACUSTRU(E) - domeniu de sedi-
mentare, procese, depozite fluvio lacustre
toate evidentiind legaturi morfogenetice
intr-un spatiu care implica depresiunea
(cu locul) �i regiunile limitrofe.
LAGOON - un bazin marin cu
dimen- siuni reduse ce are apa putin
adanca �i care se afla in cadrul unui
sistem de atoli; comunica cu
exteriorul prin stramtori (portite) - Ex.
in structurile coraligene din Oceanul
Pacific; el poate fi reconstituit
urmarind constructiile coraligene
jurasice de la Cheia (jud. Constanta).
LAGUNA - reprezinta un sistem de
tarm jos alcatuit dintr-un fost golf
marin separat de mare prin cordoane
litorale. Au dimensiuni variabile,
comunicare cu marea prin ,, apa
salmastra; prin inchiderea completa a
legaturilor cu marea poate evolua catre
o campie mla�tinoasa. Ex. - complexul
lagunar Razim - Sinoe; laguna Siutghiol.
LAHAR - curgeri lineare �i areale
de noroi format de apa din precipitatii
sau din unele lacuri de pe vulcani care
antreneaza cenu�e vulcanica dar �i
elemente grosiere
Lant muntos
(lapili, scorii, bombe vulcanice etc.)
pe versantii vulcanilor; sunt procese
cu desfa�urare pe distante mari,
materialele fiind acumulate uneori
pana la baza aparatului vulcanic.
Acesta creeaza o forma de relief
haotic cu structura acumulativa
heterogena (debrite). (ex. pe latura de
vest a muntilor Caliman - Harghita.
LAMINARA - tip de scurgere in
albia raurilor, sub forma de panza �i
cu viteza mica; nu are loc amestecul
apei �i nici actiune morfogenetica a
ei.
LANDA - �es intins situat pe
tarmurile Atlanticului, format din
acumulari importante de nisip marin
pe care exista dune active sau fixate
(sud-vestul Frantei, in Anglia).
LAND�AFT (PEISAJ) - portiune
omogena a suprafetei terestre care
reflecta o anumita imbinare in
sistem a componentelor naturale
(relief, clima, ape, vegetatie, sol - L.
natural), sau a acestora cu
componenta economico-sociala (L.
culturalizat), in care se impun
caracteristici ale cel putin unuia
dintre ele, ce se vor reflecta in exterior
(o imagine a relatiilor dintre ele �i nu
sistemul insu�i). L. naturale sunt tot mai
putine, ele cedand locul celor
antropizate (culturalizate), pe masura
amplificarii activitatilor umane.
Ansamblul peisajelor de pe
suprafata terestra constituie
inveli§ul land§aftic.
LANT MUNTOS - sistem de munti,
masive care se desfa�oara pe o
anumita directie, avand comun alcatuirea,
structura,
geneza, evolutia � i o mare parte
din caracteristicile morfologice �i de
peisaj; au lungimi de sute, mii de
kilometri, latimi de zeci, sute de
kilometri; componentele sunt strans
legate sau separate prin depresiuni
(alungite, paralele) sau prin defilee,
de unde deosebirea unora cu pozitie
centrala, principala care, de obicei, au o
evolutie complexa �i inaltimi mai mari,
�i a altora situate lateral care sunt tinere
�i mai scunde; cele mai multe �i mai
extinse au luat na�tere in diferite faze
ale evolutiei unui ciclu tectogen (mai
multe faze orogenetice), de unde
alcatuirea �i structura diferita a lantului
(ex. - in Carpatii Orientali sunt: masive
cristaline, munti de fli�, munti vulcanici,
depresiuni tectonice alungite etc.).
LANT VULCANIC - sistem de munti
vulcanici in�irati in lungul unor
fracturi care sectioneaza profund
scoarta; apar la marginea placilor
tectonice, in ariile de subductie �i in
cadrul dorsalelor; sunt formati prin
consolidarea topiturii �i a produselor
rezultate in timpul eruptiilor (lantul
din vestul Carpatilor Orientali,
lanturile insulelor vulcanice din Oceanul
Pacific).
LAPIAZ - suprafata de platou
carstic, cu o mare densitate de lapiezuri
cu forma
�i dimensiuni variabile (ex. - pe
platoul Ponoarele).
LAPIEZURI - forme de relief carstic
realizate prin dizolvare in lungul
fisurilor, diaclazelor existente pe
suprafetele orizontale sau u�or
inclinate ale blocurilor, platourilor sau
culmilor alcatuite din calcar, dolomite,
gips, sare etc. Au forme variate de la
lineara (�entulete cu lungimi de cativa
centimetri, decimetri; adancimi de mai
multi centimetri etc.) la circulara-
tabulara (diametre pana la cativa
decimetri), grad diferit de umplere cu
materiale argiloase
�i plante �i densitate deosebita impusa
de
organizarea retelei de diaclaze. Uneori
fragmentarea minora impusa de diaclaze
pe platourile carstice este foarte mare
incat acesta este transformat intr-un
sistem (ansamblu) de creste calcaroase
separate de lapiezuri care este
numit lapiaz (platourile de Ponoare,
Muntii Aninei etc.). LAPILI - fragmente
centimetrice de roca vulcanica provenite
din co�ul vulcanic sau din aparatul
propriu-zis in timpul eruptiilor explozive
�i care sunt impra�tiate pe distante
mari. Pot fi preluate de curgerile
noroioase (lahare) sau acumulate � i
consolidate ca tufuri. (Ex. Etna,
Vezuviu).
LARAMICA - faza a mi � carilor
orogenetice alpine produsa la
finele cretacicului �i la inceputul
paleogenului, care a creat principalele
structuri puternic metamorfozate,
cutate (pana la �ariaj) �i inaltate ale
sistemelor muntoase alpine (muntii
Stanco � i, Anzii, Muntii Alpi,
Caucaz etc.), generand totodata unitati
de depresiuni tectonice interne �i
avanfose (in Romania, au rezultat
unitatile cristaline carpatice, schitarea
Bazinului Transilvaniei
�i a Depresiunii pericarpatice),
modificari la nivel continental
(separarea Noii Zeelande de Australia
�i Antarctica etc.).
LATENT(A) - stare in care se afla la
un moment dat un proces, element,
sistem; ie�irea din aceasta stare necesita
depa�irea unui prag care impune
cedarea sau primirea de energie; este
momentul considerat in morfologie ca
precursor realizarii iminente schimbarii
(ex. - precursor unei alunecari, unei
autocaptari, revarsarii apei raului in
lunca, Vezuviul in faza actuala etc.).
LATERIT - scoarta de alterare cu
grosimi ce pot ajunge la mai multi
metri, care rezulta prin procese
complexe de meteorizare (indeosebi
hidroliza) ce conduc la transformarea
chimica a rocilor magmatice,
metamorfice �i sedimentare intr-un
depozit de culoare ro�ie sau vinetie
bogat in oxizi � i hidroxizi de fier
�i
aluminiu. Se produc in climat cald �i
foarte umed (ecuatorial, subecuatorial,
musonic etc.); cand intervine o variatie
sezoniera a acestuia ca nivel de
umiditate rezulta la partea superioara
a depozitului un orizont dur numit
,,cuirasa" lateritica. (ex. Brazilia,
Guineea etc.).
LATERIZARE - proces de alterare in
regiunile cu climat cald � i umed
(ecuatorial, musonic, savana etc.) in
care indeosebi prin hidroliza, levigare �i
spalare, rocile (frecvent de origine
magmatica sau metamorfica) sunt
transformate in depozite cu pondere
insemnata de oxizi �i hidroxizi de fier
(limonit) sau aluminiu (bauxita).
LATITUDINE - coordonata
geografica care indica pozitia
matematica a unui punct de pe
suprafata terestra in raport de
Ecuator. Se masoara in grade, minute
pe arcul de meridian din emisfera
nordica sau sudica.
LAURASIA - continent ipotetic,
format din scuturile precambriene din
America de Nord �i Eurasia unite prin
intermediul lanturilor hercinice. Daca
la inceputul Mezozoicului forma cu
continentul sudic (Gondwana) un
singur uscat (Pangaea). Ulterior prin
formarea Marii Thetys ele s-au separat.
LAVA - topitura din astenosfera sau
din unele pungi aflate in scoarta care
erupe pe suprafata terestra; dupa
continutul chimic exista: L. bazica-
fluida, cu dominarea elementelor
feromagneziene, saraca in silice �i
cu viteza mare de curgere, da
platouri vulcanice; L. acida-vdscoasa, cu
multa silice �i gaze, cu viteza de
curgere redusa �i rapiditate in
consolidare; da aparate vulcanice �i
eruptii violente.
LAVINA (sin. AVALANSA) - termen
german care exprima procesul de
deplasare gravitationala a maselor de
zapada umede sau uscate.
LAVOGNE - denumire franceza
pentru o dolina in forma de cupa, care
retine apa pe fund, temporar sau
permanent.
LEGE - expresie ce define�te tipuri
de relatii esentiale, necesare, generale
ce asigura constanta, stabilitate �i
repeta- bilitate relativa intr-un sistem.
Se impart in legi generale, speciale
la nivel de component geografic sau de
actiune a unui agent. Legi generale
(globale) sunt valabile pentru
sistemul geografic pe ansamblu: L.
zonalitatii - distributia latitudinala
a elementelor geografice principale
impusa de forma Pamantului; L.
intrazonalitatii - dezvoltarea unor fa�ii
latitudinale de trecere intre zone, ca
urmare a existentei unor arii de
complementaritate climatica rezultate ca
efect al mi�carii de revolutie �i al
inclinarii axei terestre; L. eta}arii -
distribuirea pe fa�ii de altitudine a
elementelor geografice, datorata
reliefului muntos; L. azonalitatii
- dezvoltarea unor sisteme geografice
locale, indiferent de zone sau etaje,
determinate de dominanta unui factor
geografic - ape curgatoare sau geologic
- roci, structuri). Legi specifice unui
component geografic (L.
geomorfoligice).
LEGENDA GEOMORFOLOGICA -
componenta cu rol explicativ pe o
harta geomorfologica. Elementele
componente sunt grupate intr-o
structura care implica trei segmente in
functie de importanta lor pentru
tematica reprezentarii. Pe o harta
geomorfologica generala a
Muntilor Fagara� ordinea este
urmatoarea: forme de relief �i procese
esentiale, fiecare tip redat in ordinea
vechimii(ex.- suprafete �i nivele de
eroziune, terase, lunci; forme de relief
glaciar, periglaciar etc.); elemente cu
rol important secundar (forme de
relief structural, carstic, torenti,
alunecari superficiale, antropoforme
etc.), elemente de sprijin (geologice,
cote, tip de retea hidrografica etc.).
LEGILE GEOMORFOMETRIEI -
stabilite pentru bazinele hidrografice ie-
rarhizate în sistem Strahler-Horton sunt:
L. numarului de segmente de rdu, L.
lungimilor însumate, L. lungimilor medii,
L. suprafetelor insumate, L. suprafetelor
medii, L. perimetrelor însumate, L.
perimetrelor medii, L. diferentelor de
nivel insumate, L. diferentelor de nivel
medii,
L. pantelor medii; alte legi - L. eroziunii
diferentiale; L. nivelului de baza; L.
profilului de echilibru etc.
LEHM - depozit rezultat prin
evolutia loessului din care au fost
spalati in buna masura carbonatii,
alcatuirea lui fiind mai putin favorabila
proceselor �i formelor de relief de tasare
�i sufoziune.
LENDENEZ - sistem de cordoane de
nisip ce leaga insulele din
vecinatatea tarmului, dar care sunt
emerse doar la reflux (tarmul de tip
watt din nord-vestul Germaniei �i
Olandei).
LENTILA - parte dintr-un depozit
alluvial care are aspect izolat �i
structura lenticulara sau torentiala fiind
alcatuita din argila, pietri� sau nisip.
LESPEZI - termen regional
desemnand gelifracte colturoase,
(grohoti�uri) netede pe planurile de
�istuozitate (�isturi) sau sedimentare,
care acopera suprafete pe culmile
montane; ex: varful Lespezi din
Masivul Fagara�.
LETTE - denumire regionala
pentru dunele de nisip.
LEVANTIN - denumire veche
pentru formatiunile sedimentare
romaniene din partea finala a
pliocenului (indeosebi strate de nisipuri
�i pietri�uri groase). In prezent este
inclus in dacianul superior.
LEVIGARE - proces de spalare pe
verticala in depozite facilitat de
circulatia apei din precipitatii;
favorizeaza depla- sarile lente in
solutie sau a particulelor minerale cu
consecinte in timp (generarea unor
microforme de tasare).
LIANT - termen atribuit elementului
de legatura dintre granulele rocilor
sedimen- tare. Poate fi calcaros, nisipos,
argilos etc. In functie de gradul de
cimentare este �i rezistenta rocii la
atacul agentilor externi. LIDO - tip de
tarm cu platforma litorala, extinsa �i
cordoane de nisip (sageti) create de
curentii litorali din mal sau nisip; unesc
insulele, inchid golfurile � i gurile
de varsare ale raurilor separand
lagune �i
limane.
LIMAN - sistem morfohidrografic
alcatuit dintr-un lac care ocupa alibia
unei vai in sectorul terminal, malurile
acestuia
�i barajul natural format din cordoane
de nisip, argila etc. Se disting limane
fluviatile (daca bararea a fost efectuata
de catre raul colector (pe dreapta
Ialomitei in campie)
�i limane fluviomaritime daca procesul
este legat de dezvoltarea
cordoanelor (grindurilor) realizate de
valurile, curentii maritimi etc.
(Techirghiol, Totlogeac).
LIMBA GLACIARA - masa de gheata
care coboara dintr-un circ glaciar
pe distante diferite, in lungul unor
vai (in functie de volumul de gheata al
acestuia �i de pozitia limitei de
topire); realizeaza procese de
eroziune pe fundul vaii �i la baza
versantilor, transporta materialele
(blocuri, bolovani�uri, pietri �uri etc.)
smulse din patul vaii sau cele care
ajung prin prabu�ire sau avalan�e de
pe versanti care formeaza morene ce au
pozitie diferita in cadrul ei (la
suprafata, in interior, pe fund, lateral
etc.); in cuprinsul masei de gheata
exista crapaturi adanci (crevase)
dezvoltate datorita vitezei deosebite
de deplasare a sectoarelor ei dar �i o
serie de goluri generate de topirea
acesteia (mai ales in partea finala); dupa
disparitia ghetarului ramane un relief
alcatuit aici dintr-o vale glaciara cu
praguri �i bazinete depre- sionare,
morene etc. Limbile glaciare sunt
specifice mai ales ghetarilor de pe
vale
(Alpi) �i ghetarului himalaian (aici au
cele mai mari dimensiuni). In
Romania au existat in pleistocen cand
au creat un relief caracteristic in
masivele din Carpatii Meridionali �i
Muntii Rodnei la altitudini de peste
1700 m.
LIMITA - margine a unui sistem, de
la care acesta intra in contact cu
altele; va- loare extrema spre care tinde
desfa�urarea unui proces sau
manifestarea unei caracteristici. Se
folose�te ca: L. apelor marine (pozitia
liniei de tarm la reflux);
L. uscatului (pozitia liniei de tarm la
flux);
L. zapezilor perene sau permanente
(dincolo de care zapezile cazute in
decursul unui an nu se topesc in
totalitate, ci doar partial, in
anotimpul cald; de regula, se
suprapune izotermei medii anuale de
0°C; se afla la nivelul marii, in emisfera
sudica, incepand de la 62° latitudine;
la Ecuator (0-3° latitudine) se
gase � te la 4400- 5200 m, Kenya-
Kilimandjaro; L. morfo- climatica (separa
unitati in cuprinsul carora actioneaza
agenti �i procese puternic influentati
de regimul elementelor meteo- rologice;
rezulta peisaje morfoclimatice
distincte - ex. glaciar, periglaciar etc.);
L. geomorfologica (contacte clare, nete
intre forme � i unitati de relief); L.
fizico- geografica (urmare �te
contactul intre unitati geografice,
stabilit prin inter- pretarea limitelor
componentilor naturali ai sistemelor in
cadrul carora reliefului ii revine un
rol esential); L. fizice pentru depozite
(L. de aderenta, L. aeratiei, L. de
curgere, L. de plasticitate - data de
continutul minim sau maxim de apa al
unei roci, intre care aceasta devine
plastica); L. superioara a padurii - linie
care une�te, in regiunile montane,
arborii care au cel putin o inaltime de 5
m, in acceptia geografilor, sau de 7
m, in acceptia silvicultorilor;
desimea arborilor trebuie sa fie
suficient de mare; aceasta L. apare ca
rezultanta a
interactiunii factorilor geografici, care
ii imprima un caracter: climatic,
edafic, geomorfologic, antropic.
Caracterul geomorfologic apare datorita
pantelor mari (care nu permit
instalarea vegetatiei) sau anumitor
procese geomorfologice (prabu�iri
de blocuri, avalan�e).
LIMNOLOGIE - ramura a
hidrologiei care analizeaza sistemele
lacustre. Intre probleme sunt
morfodinamica tarmului, procesele
care au loc la varsarea raurilor in lac
sau rezultatele din variatia nivelului
apei din lac pe maluri �i la partea
terminala a acestuia.
LIMONIT - cruste sau mase de
roca alcatuita din amestec de oxi-
hidroxizi de fier �i aluminiu, argila
etc.; are culoare ro�ie-bruna; este
compact (dur) sau afanat. In tara
noastra exista in unele scoarte de
alterare, in dolinele cu bauxita din
Muntii Apuseni etc.
LINIA DE ECHILIBRU GLACIAR
- termen care desemneaza aliniamentul
in care bilantul glaciar este nul; la un
ghetar separa sectorul din amonte
(alimentare) de cel din aval (de topire a
ghetii).
LINIA MARILOR INALTIMI -
une�te punctele cu cea mai mare
altitudine dintr-un masiv montan; in
cele mai multe cazuri corespunde �i
cumpenei de ape.
LINIA POLILOR - axa care
une�te polii geografici, trecand
prin centrul Pamantului; axa care
une � te polii geomagnetici (are alta
desfa � urare); oscilatia lor in timp
geologic are consecinte in dinamica
sistemelor geografice (climatic,
morfologic etc.).
LINIE DE CREASTA - une � te
varfurile cele mai inalte de pe
culmile masivelor montane (ex. - in
Muntii Fagara� are alura unei linii de
la est la vest.
LINIE DE CUMPANA - vezi
CUMPANA APELOR.
 LINIE DE FALIE - indica contactul
pe planul de falie dintre blocurile care
au suferit deplasari diferite ca sens (ex. -
dintre un horst �i un graben;
marginile unei depresiuni tectonice
Bra�ov - Bod).
LINIE DE TARM - contactul dintre
uscat �i apa marii; este neta la
tarmurile abrupte; la cele joase de
campie, cu platforma continentala
extinsa, afectate de maree, exista o
pozitie la flux �i alta la reflux.
LI�TEAVA - termen folosit in valea
Dunarii in sectorul aferent
Campiei Romane, ce desemneaza o
mica depresiune lacustra situata in albia
minora.
LITOLOGIE - ramura a geologiei
care se ocupa cu studiul rocilor; L.
poate indica alcatuirea petrografica a
unei regiuni.
LITOFACIES - termen care
indica specificul alcatuirii, structurii
�i al altor proprietati pe care le are
un strat sau depozit sedimentar ca
urmare specificului genetic in care a
rezultat (calcaros, detritic, pelitic etc.).
LITOCLASTIE - spargerea rocilor
prin diferite forme de manifestare
a dezagregarii; rezulta grohoti�uri.
LITOGENEZA - sistem genetic care
include totalitatea proceselor care
conduc la realizarea diferitelor
categorii de roci sedimentare, multe
facand parte din actiuni realizate de
agenti �i procese morfologice. In acest
sens prin dezagregare, alterare chimica,
eroziune, transport �i acumulare etc.
sunt generate fragmente de roca cu
dimensiuni variabile care prin
acumulare dau intr-o prima faza
depozite de roci necimentate dar care
prin sedimentare, cimentare �i
diageneza se pot transforma in roci
compacte rezistente. Similar se
realizeaza transformarea in bazinele
marine a acumularilor organice in
alte tipuri de roci sedimentare. Toate
acestea impun rocilor formate
proprietati, caracte-
ristici structurale �i un anumit reflex
la actiunea agentilor modulatori.
LITOLOGIE - termen care se refera
la partea din Geologie care studiaza
rocile sedimentare (alcatuire, structura,
proprie- tati etc.) Cunoa�terea acestora
este esen- tiala in aprofundarea
cunoa�terii genezei
�i evolutiei reliefului.
LITOMETEOR - particule de praf,
gheata, in suspensie in aer sau antrenate
in atmosfera de catre vant; constituie
un element esential pentru exercitarea
actiunii de eroziune realizata de vant
(coroziune). LITORAL - domeniu
geografic in care se realizeaza
interferenta proceselor marine cu cele de
pe uscat �i in care sunt create forme
de relief specifice. Se delimiteaza ca o
fa�ie cu latimi variabile care include de
o parte �i de alta liniei de tarm atat
portiuni de uscat (faleze, plaji,
delte, lagune, limane etc.) iar pe de
alta cea mai mare parte din platforma
continentala (aici fluviile i�i depun
debitul solid preluat de curenti, exista
forme de relief create de valuri,
curenti etc.). Deci in domeniul litoral
se infaptuiesc: interferarea actiunii unor
agenti �i procese morfogenetice
caracteristice celor doua medii aflate in
contact, realizarea de depozite litorale
prin acumulari selective impuse de
procese dar care au un caracter
diferentiat pe medii (fluvio marine,
gravitationale eoliene pe uscat;
marine in spatiul acvatic) � i
impunerea unor forme de relief
(litoral) - caracteristice (faleze, plaji,
cordoane de
nisip etc.).
LITOSFERA - inveli� solid aflat la
exteriorul Pamantului; contine scoarta
�i partea solida de la suprafata
astenosferei, intre ele fiind
discontinuitatea Moho; grosime in
jur de 100 km.
LITOSTRATIGRAFIE - parte a
Geologiei care analizeaza caracteristicile
fizice �i spatiale ale rocilor
sedimentare incadrate in unitatile
litostratigrafice in
scopul determinarii ca sisteme,
continutul petrografic �i paleontologic
dobandit in timp geologic.
Rezultatele servesc in studiul
reliefului pentru corelatii
cronologice �i genetice (ex. -
stabilirea evolutiei generale a reliefului
unei regiuni pe baza raportarii
formelor de relief la informatiile
litostratigrafice provenite din analiza
formatiunilor dezvoltate in bazine de
sedimentare limitrofe).
LOB DE MEANDRU - bucla
meandrului.
LOBI GLACIARI - protuberante
ale masei de gheata dezvoltate in
fruntea ghetarului la trecerea intr-o
campie sau depresiune. Se produce
pe directii de inaintare mai rapida fie
datorita unei pante mai mari fie
mentinerii unui aport de masa
important. Ca urmare in aceste
sectoare procesele glaciare vor fi
accentuate � i extinse rezultand
microdepresiuni terminale, impingeri
ale valurilor morenei terminale �i o
amplificare a proceselor
fluvioglaciare (ex. Alasca; in fazele
glaciare din pleistocen in Campia
germano-poloneza etc.).
LOESS - roca sedimentara alcatuita
din praf argilos, nisip fin � i
carbonati in proportii relativ egale.
A rezultat prin procese eoliene
(deflatia elementelor fine din
diverse depozite glaciare,
fluvioglaciare, fluviatile, fluviomaritime
�i acumularea lor la o anumita
distanta) in campiile de la marginea
calotelor glaciare, in podi�urile �i
campiile din apropierea platformelor
litorale exondate dar �i prin procese
de diageneza a scoartelor � i
depozitelor de alterare de pe
podurile interfluviale �i versantii slab
inclinati din unitati deluroase �i de
podi� din regiuni cu climat temperat �i
subpolar cu variatii importante de
natura termica � i de umiditate.
Are culoare in general galben-bej,
grosimi variabile (ajunge �i la
peste 100 m - ex. in China) �i
proprietati (porozitate, structura
columnara, permea- bilitate etc.) care
favorizeaza circulatia apei pe verticala,
levigarea carbonatilor � i particulelor
fine urmate de tasari �i sufoziuni ce
genereaza crovuri, gavane, hrube �i
tunele sufozionale etc.) - Ex. in
Baragan, Dobrogea, Podi�ul Moldovei
are extinderea cea mai mare. Aici
frecvent sunt orizonturi de 0,5 - 1,5 m
grosime separate de fa�ii (0,3 - 0,5 m
grosime) de soluri fosile. Ele se
coreleaza cu intervalele de timp in
care variatiile climatului in
pleistocenul superior s-au reflectat intr-
o succesiune de faze cu acumulari
eoliene �i faze in care procesele
pedogenetice au fost active.
LOESS ARGILOS - loess cu
textura mai fina, avand un continut
de argila de aproximativ 25-30%.
LOESS NISIPOS - loess cu textura
mai grosiera, avand un continut de
argila de aproximativ 10-15% dar
bogat cel al particulelor de nisip.
LOESS TIPIC - loess cu textura
mijlocie, avand un continut de argila
de aproximativ 15-25%.
LONGITUDINE - coordonata
mate- matica care impreuna cu
latitudinea serve�te la stabilirea
pozitiei geografice regionala a
sistemelor reliefogene cu intinderi
spre est sau vest (in raport de
meridianul de origine); ex. - Carpatii
se intind pe 10° longitudine estica
(16°30´ �i 26°30´) din emisfera nordica.
LOPOLIT - corp magmatic care se
formeaza in scoarta la adancime,
prin consolidarea materiei topite
(frecvent bazica) in cadrul unor
structuri; au forma lenticulara � i
dimensiuni mari; cand eroziunea
indeparteaza rocile acoperitoare rezulta
forme convexe, cu infati � are greoaie,
masiva.
 LUCIU DE�ERTIC (sin. PATINA
DESERTICA) - pojghita alcatuita
indeosebi din oxizi de fier, mangan,
acumulati pe suprafata rocilor in urma
proceselor de evaporare rapida a
solutiilor din acestea. Are culoare bruna,
neagra, este tare ceea ce impune
rezistenta la actiunea vantului din
regiunile aride. (Ex. - in hamada din
Sahara sau regul din Arabia).
LUMA�EL - roca sedimentara
organogena cu grad diferit de
consolidare dezvoltata in bancuri groase
neomogene de cochilii de unde �i
diferentieri locale in rezistenta la
atacul agentilor externi ce conduc la
generarea de microforme de relief
precum polite, ni�e, creste etc. (ex. la
baza falezei de pe litoral, la sud de
Eforie.
LUNA - corp ceresc, satelitul
natural al Pamantului, la o distanta
medie de 384400 km fata de acesta
(363300 km la perigeu �i 405508
km la apogeu); are o densitate medie de
3,34 g/cm3, o mi�care de rotatie egala
cu cea de revolutie (ca urmare are
indreptata aceea�i emisfera spre
Pamant); nu are atmosfera. Relieful
este destul de complex cu munti,
platouri, cratere, falii etc. care au
rezultat mai ales din impactul
suprafetei sale cu meteoritii
�i asteroizii. Satelitul a rezultat prin
concentrarea materiei cosmice in urma
cu 4,6 mld. ani; L. determina
producerea mareelor. In timpul
perioadei de revolutie a L. de 29 zile,
aceasta va avea pozitii diferite in
raport cu Pamantul �i Soarele, de
unde o iluminare diferita ca marime a
portiunii observate, ceea ce se va
reflecta in imagini deosebite (fazele L.).
LUNCA - portiune a fundului unei
vai, cunoscuta �i sub denumirea de
albie ma}ora; la marile râuri în L. se
deosebesc trei sectoare: L. interna
(situata in vecinatatea albiei minore
pe care o domina datorita grindurilor
longitudinale), L.
centrala (este neteda �i mai
coborata, alcatuita din depozite fine
de aluviuni, exista cursuri parasite
ale raului, lacuri),
L. externa - spre terase (uneori este
sectorul cel mai jos, cu brate parasite,
belciuge �i frecvente fenomene de
inmla �tinire � i vegetatie hidrofila -
stufari�uri; in alte situatii aici exista
trepte la 1, 2, 4 m). L. poate fi, ca
pozitie fata de albia minora,
monolaterala (asimetrica) �i bilaterala
(simetrica). Luncile cele mai extinse
�i complexe ca forme de relief din
tara noastra sunt la Dunare, Siret, Olt
etc.
LUNGIMEA RÂULUI - distanta
dintre obar�ie �i gura de varsare sau
locul de confluenta cu alt rau, masurata
sinuos in lungul acestuia.
LUNGIMEA REALA A RAULUI
(LR) - produsul dintre lungimea in
linie sinuoasa a raului (LS) �i (KS)
coeficientul de sinuozitate. Deci, Lr = LS ·
K S.
LUPA DE ALUNECARE - masa unei
alunecari rotationale de dimensiuni reduse
(ordinul metrilor); are forma lenticulara.
LUPA DE SOLIFLUXIUNE - masa
de sol, depozit de dimensiuni mici
care in urma dezghetului �i
imbibarii cu apa aluneca pe un pat
inghetat. Rezulta o forma de relief
pozitiva convexa (movila).
LUT (sin. SILT) - roca detritica in
componenta careia predomina granulele
de praf cu diametrul intre 0,02 �i
0,002 mm (scara Atterberg); clasa
texturala (SRCS), care include materiale
de sol sau sediment, in alcatuirea
carora intra 20-32% argila �i 14-32%
praf.
LUTIT - materiale detritice
neconso- lidate alcatuite din particule
fine (dimen- siuni sub 0,00039 mm)
care sunt u�or de dizlocat �i deplasat
pe distante variabile de catre agentii
morfogenetici (indeosebi apa, vant). Prin
sedimentare dau depozite cu grosimi �i
consolidare diferite.
Lant din insule vulcanice Litoral (sector de faleza)

Lant montan

Lava consolidata

Limba glaciara Laguna

1 DICTIONAR DE
GEOMORFOLOGIE

Lapiezuri (camp) Lapiaz

Liman fluviatil Luma�el

Lapili

Lant vulcanic Loess

L 191
MAAR - depresiune rotunda umpluta
cu apa ce apartine unui crater format
in urma unor explozii vulcanice;
termenul a fost folosit pentru
denumirea lacurilor dezvoltate in
regiunea Muntilor Eiffel (Germania).
Maare ( in Tanzania, dupa A. Rittmann)
Maare (Podi�ul Eifel - Germania)
MAADER - sector terminal al unui
ued in care se disting mai multe
brate cu functionalitati diferite in timp
�i care sunt separate de fa�ii cu
aluviuni nisipoase pe care vantul a
creat dune (ex. in Maroc, Algeria).
MACAROANE - vezi STILOLITE.
MACROFISURARE - caracteristica a
unor roci care au suferit un proces
de spargere cu dezvoltare de crapaturi
adanci
�i lungimi mari. Sunt frecvente in
regiunile alcatuite din roci dure �i care
sunt situate in etajele alpine ale
muntilor sau la latitudini mari sau
celor afectate de procese tectonice.
MACROGELIFRACTIE - fisurare
bogata determinata de actiuni repetate
de inghet-dezghet intens �i des (in
regiunile periglaciare).
MACROGELIVATIE - proces de
dezmembrare a rocilor in
fragmente colturoase ca urmare a
unor frecvente procese de inghetarea
�i dezghetarea apei patrunsa in
crapaturi (pe crestele alpine �i in
regiunile periglaciare (in Carpati
fenomenul afecteaza indeosebi rocile din
care sunt alcatuite culmile din etajele
alpin
�i subalpin.
MACROPLACI TECTONICE -
portiuni enorme din suprafata terestra
(placi tectonice) cu dezvoltare intre
aliniamentele de rift �i de zone de
subductie
�i ca urmare in cuprinsul lor intra
atat sectoare continentale cat �i
oceanice. Se afunda diferit in
astenosfera, se extind prin procesele
care se produc in rifturi �i se
,, in zonele de subductie.
In evolutia scoartei Pamantului au
existat un numar diferit de placi a
caror deplasare a fost impusa de
dinamica curentilor de convectie din
astenosfera �i a presiunii
M 1
exercitata de magma ce iese prin rifturi.
In prezent sunt �ase macroplaci
(Pacifica, Euroasiatica, Africana,
Americana, Antarctica �i Indo-
australiana).
MACROPOROZITATE
caracteristica a unor depozite, roci, de
a avea pori cu dimensiuni mari, prin
care nu se produce capilaritatea.
MACRORELIEF - forme de relief
cu dimensiuni mari care au rezultat in
etape de sute de milioane de ani, prin
evolutia complexa a placilor, impusa
de factorii interni �i de legile ce
determina dinamica materiei in scoarta;
se pot separa la nivelul planetei:
continentele �i bazinele oceanice iar la
nivelul acestora - lanturi de munti,
podi�uri, campii etc.
MACROSEISM - cutremure cu in-
tensitate mare (peste 3° pe scara
Richter); producerea lor este insotita de
dezastre �i riscuri.
MAGMA - materie sub forma de
topitura (700 - 1100°) asociata cu gaze
care provin din astenosfera sau din
,,cuptoare" aflate in scoarta la
adancimi mari. Este acida (granitica)
sau bazica (bazaltica), strabate prin
crapaturi scoarta �i se poate consolida
in aceasta (da diverse corpuri
magmatice intre care lacoliti, batoliti)
sau iese la suprafata ca lava pe
parcursul eruptiilor vulcanice.
MAGMATISM - totalitatea
proceselor care se inscriu intr-un
sistem ce incepe cu formarea
magmei �i continua cu
deplasarea, consolidarea ei sub diferite
tipuri de roci magmatice bazaltice din
regiuni de rift oceanic sau continental ori
roci acide din areale de comprimare (ex.
în zone subsidente).
MAGMOSFERA - termen introdus
de Vernadski �i care se refera la
inveli�ul din interiorul Pamantului
unde materia este in stare de topitura
(astenosfera sau mantaua exterioara). In
acesta circulatia materiei sub
forma de curenti de convectie a impus
mai intai fragmentarea scoartei in placi
�i apoi cre � terea � i descre � terea
bazinelor oceanice, generarea de
reliefuri specifice in zonele de rift �i de
- subductie.
MAGNETISM TERESTRU (GEO-
MAGNETISM) - proprietate fizica a
Pamantului care ii confera caracteristica
de magnet uria�; este generat de surse
variate (frecarea materiei topite din
nucleul extern sau din astenosfera de
inveli � urile exterioare solide;
concentrari regionale, in scoarta, de roci
bogate in fier etc.); dezvolta un camp
magnetic cu o intensitate sub 40 Alm
�i o structura bipolara; polul nord
magnetic este in insula Bathurst 75°,7'
lat. nordica �i 101°,5' long. vestica, iar
polul sud magnetic in Antarctica, la
65°,5' lat. sudica �i 140°,3' long.
estica; axa polara nu trece prin
centrul Pamantului � i realizeaza cu
cea geografica un unghi de 11°;
raportat la acestea, s-a constituit o
retea de meridiane, paralele �i un
ecuator geomagnetic, de unde
posibilitatea de a stabili coordonate
geomagnetice pentru orice punct de
pe suprafata terestra; unghiul format
de meridianul geomagnetic cu cel
geografic intr-un punct formeaza
declinatia magnetica (poate fi vestica, când
directia meridianului geomagnetic este
la vest de cel geografic, �i invers,
pentru cea estica); existenta campului
magnetic a facut posibila existenta
vietii (cea mai mare parte din radiatiile
solare �i cosmice nocive au fost
respinse sau retinute la nivelul tecii
geomagnetice); individualizarea ionosferei
(radiatiile care strapung teaca
determina ionizarea atomilor �i
moleculelor de gaze, favorizand, in
functie de intensitate, dezvoltarea
furtunilor ionosferice, aurorelor
polare etc.).
MAGNETOSFERA - spatiul in care
se face simtita actiunea campului
magnetic; datorita presiunii exercitata de
vantul solar,
are o forma asimetrica in raport cu
pozitia Pamantului (pe directia
Soarelui are o marime egala cu zece
raze terestre, pe cand in sensul opus
ajunge la 60 raze terestre); la contactul
fluxului vantului solar cu ea rezulta
magnetoteaca.
MAGNETIT - mineral cu cel mai
ridicat procent de oxizi de fier, prezent
in roci magmatice, metamorfice; are
culoare neagru-opac �i proprietati
magnetice.
MAGNETOGRAF - aparat de
inregistrare a variatiei intensitatii
campului geomagnetic; se face diurn,
pe diagrame magnetice
(magnetograme).
MAGNETOMETRU - aparat
pentru aprecierea intensitatii campului
magnetic. MAGNETOPAUZA -
suprafata care delimiteaza
magnetosfera (la contactul dintre
vantul solar �i liniile de forta ale
campului geomagnetic).
MAGNEZIT - mineral cu bogat
continut de magneziu; rezulta din solutii
hidrotermale �i alterarea rocilor
ultrabazice (cu mult magneziu); culoare
alb-cenu�ie.
MAGNITUDINE - caracteristica a
cutremurelor care reflecta marimea
energiei degajate.
MAL - fa� ie de teren cu inclinare
variata ce separa albia minora de
cea majora; se deosebesc: M. convex
(domol)
- unde are loc acumularea partiala
a materialelor transportate de rau; M.
concav (abrupt) - unde predomina
eroziunea laterala. Termenul poate fi
utilizat pentru orice abrupt care
delimiteaza o suprafata plana, pentru
abrupturile de desprindere.
MAMELON (sin. MOVILA) - forma
de relief cu aspect radiar sau
elipsoidal, bombata, cu dimensiuni
de ordinul metrilor, care domina o
zona plata sau o culme deluroasa sau
muntoasa. Pe harta topografica apare
ca o suita de curbe de nivel inchise.
MANAGEMENTUL RELIEFULUI
- sistem de actiuni prin care pe
baza
cunoa�terii detaliate a caracteristicilor
reliefului dintr-o regiune (indeosebi
cele legate de pante, energie de relief,
frag- mentare, expunerea versantilor,
raporturile dintre procesele
morfodinamice �i presiunea
antropica etc.) se intocmesc �i se
aplica programe de valorificare
economica a terenurilor printr-o
gestionare corecta a calitatii lor impuse
de parametrii morfologici. In aceste
programe un loc aparte au studiile �i
hartile morfometrice, morfodinamice
(indeosebi cele de prognoza legate
de hazarde, vulnera- bilitate, risc).
MANGROVE - tip de tarm din
regiunile tropicale africane unde se
produc maree ce-au impus formatiuni
vegetale cu adaptari speciale
(radacini adventive aeriene).
MANTA - inveli� al Pamantului
dezvoltat intre nucleu (discontinuitatea
Guttemberg-Wieckert la 2900 km) � i
scoarta (discontinuitatea Moho la 10-80
km); este formata din M. inferioara
(mezosfera) cu materie solida �i
densitate in jur de 6 glcm2 �i M.
externa (magmo- sfera) cu materie in
stare de topitura, contactul dintre
ele fiind la cca 700 km. Partea de
suprafata (cca 300-400 km
grosime) alcatuie�te astenosfera, în
care topitura (silicat de magneziu) cu
densitate de 3-4 g/cm2 se afla antrenata
in mai multe circuite de convectie
determinate de diferente de
potential termic; acestea impun
ruperea scoartei in placi, dinamica
�i evolutia lor.
MAPAMOND - reprezentare carto-
grafica a intregii suprafete a
Pamantului; de-a lungul secolelor,
forma �i elementele redate au fost in
functie de nivelul cunoa �terii
geografice �i de conceptii;
reprezentarile aparute au ca specific
redarea pe aceea�i harta a emisferelor
de est �i vest sub forma circulara sau
eliptica;
sistemul este folosit pentru o redare
globala a cadrului fizic (continente,
oceane, insule etc.) sau economic,
administrativ al planetei (harta
politica), de unde � i denumiri
adecvate.
MAQUIS (MACHIA) - tufari � uri
semperviriscente dese, dezvoltate pe
coastele stancoase dominant silicioase
ale Marii Mediterane (tipic in insula
Corsica), in alcatuirea carora intra
stejarul de stanca, maslinul salbatic,
fisticul, iarba neagra arbustiva, mirt
etc. Indepartarea acestora prin
activitati antropice sau incendii
naturale a condus la o rapida degradare
prin pluviodenudare a terenurilor.
MARDELLE - denumire data
unor depresiuni mici pline cu
apa de pe platourile calcaroase din
nordul Frantei; provin din: cariere,
doline, hidrolacoliti.
MARE - suprafata insemnata de
apa, desfa�urata frecvent la exteriorul
ocea- nelor, de care sunt de cele mai
multe ori separate prin insule �i
peninsule; au apa cu grad diferit de
salinitate, adancimi variabile, sufera
influente atat din partea oceanului,
dar mai ales a uscatului; se separa
mai multe tipuri, dupa mai multe
criterii (a � ezare geografica, regim
hidrologic, temperatura etc.): M. margi-
na§e - situate pe platformele
continentale largi de la exteriorul
bazinelor oceanice, comunica larg cu
acestea sau uneori prin sistemul
stramtorilor largi dintre insule;
influenta oceanica se transmite prin
valuri de maree �i valori de salinitate
apropiata; ex: M. Chinei, M. Japoniei,
M. Nordului;
M. continentale - se dezvolta adanc
in spatiul continental, fiind in legatura
cu oceanul prin stramtori inguste;
influenta uscatului se resimte puternic
in regimul termic, salinitate, aport de
materiale pe platforma etc.; in
stramtori se realizeaza curenti de
compensatie �i de descarcare,
determinati de diferente de nivel intre M.
�i ocean (M. Neagra, M. Baltica, M.
Ro�ie etc.); M. intercontinentale - intre
doua sau mai multe continente (M.
Mediterana, M. Caraibilor etc.);
comunica cu oceanul prin stramtori
inguste (Gibraltar) sau mai largi (intre
insulele din arhipelaguri); in aceasta
grupa uneori se include �i Oceanul
Arctic;
M. închise - fara legatura cu oceanul
ceea ce face frecvent sa fie incluse in
categoria lacurilor; climatul din
regiunile limitrofe
�i aportul de fluviatil au influenta
mare asupra bazinului maritim (M.
Caspica, Lacul Aral etc. al caror nivel
general este in scadere); M.
interinsulare - se desfa-
�oara intre arhipelagurile importante
din Oceanul Pacific (M. Sulu, M.
Celebes, M. Moluce, M. Banda, M.
Flores, M. Djawa etc.); M. de
transgresiune (epiconti- nentale) -
acoperirea campiilor litorale in
conditiile ridicarii nivelului apei sau
cobo- rarii u�oare a uscatului; M. de
ingresiune - in bazine care s-au dezvoltat
prin prabu-
�irea profunda a unor sectoare de uscat
(M. Marmara, M. Ro�ie, M. Japoniei
etc.); M. din regiunile polare, temperate,
tropicale. MARE DE PIETRE -
suprafete de platou din regiuni
montane sau de podi�, in zone
periglaciare sau de�ertice, unde
dezagregarea a produs mase insemnate
de grohoti�uri cu dimensiuni variabile,
care
formeaza o scoarta cu caracter de eluviu.
MAREA TETHYS - bazin oceanic
dezvoltat pe un sistem de falii de
transformare, la inceputul mezozoicului,
�i care a dus la separarea
continentelor Gondwana de Laurasia;
prin inaintarea blocurilor sudice �i
dezvoltarea sistemelor muntoase alpine,
a fost fragmentata �i mic�orata; din
ea au mai ramas marile Mediterana,
Neagra, Caspica.
MAREE - oscilatie periodica a
nivelului oceanelor �i marilor in raport cu
o valoare medie, cauzata de provenita din scurgeri de la
actiunea simultana, combinata a petroliere, vase
fortelor de atractie ale Pamantului, Lunii
�i Soarelui �i a fortei centrifuge
datorata rotatiei Pamantului. M. sunt
mi� cari ondulatorii ce afecteaza
nivelul Oceanului Planetar, avand
lungime mare � i amplitudine mica
(la scara Globului) �i care se
transforma la tarm in mi�cari de
translatie. M. se concretizeaza in
cre�teri ale nivelului oceanelor �i marilor
(inaintare peste uscat) - flux, respectiv
in coborari �i retrageri de pe uscat ale
apelor
- reflux. Amplitudinea M. (diferenta
dintre nivelele maxime �i minime
absolute) este denumita marnaj, iar
zona de oscilatie se nume�te zona
intertidala (intercotidala); amplitudinea
(marnajul) variaza de la o mare la
alta, existand mari cu regim
macrotidal (peste 4 m), mezotidal (2-4
m)
�i microtidal (sub 2 m). M. maxima pe
Glob este de 19,6 m în Baya Fundy
(Canada). Perioada oscilatiei mareice
atinge 12 ore
�i 25 de minute (de doua ori pe zi);
Valul mareic inconjoara Globul intr-o zi
lunara (24 ore 50 minute). Fluxul
mareic maxim revine la fiecare 14 zile
la sigizii (Luna �i Soarele se afla in
conjunctie sau opozitie)
�i minim la cuadratura; topografia
locului influenteaza caracteristicile
fenomenului, de aceea s-a introdus
termenul de ora portului, pentru
perioada fluxului (momentul
declan�arii - trecerea Lunii la
meridianul locului nu este intotdeauna
�i momentul fluxului). In estuarele
fluviilor apare o M. dinamica (cu
acumulari de apa dulce, uneori
deplasata in amonte), �i una de apa
sarata (patrunde pe gura fluviului,
impingand-o pe cea dulce in amonte,
ca de exemplu valul mascaret pe
Sena; pororoca pe Amazon, bora pe
Gange). În strâmtori apar curenti de M.
(Messina, Eubeea etc.).
MAREE NEAGRA - suprafata marina
pe care se afla o patura de petrol
naufragiate, exploatari submarine etc.
�i care se deplaseaza in deriva
spre tarm; afecteaza flora �i fauna
acvatica, cauzand moartea acestora;
produce degradarea mediului in
zona litorala.
MARGHILE (sin. MU!j
iNIERBAT) - movile (diametru de
pana la 1,5 m, inaltime pana la 1
m) dezvoltate in regiuni periglaciare
sau alpine prin procese de inghet-
dezghet �i biochimice, in solurile
turboase ce contin bolovani, pietri�;
sunt acoperite cu mu�chi, ierburi �i
au o evolutie pe 2-5 ani.
MARGINAL(A) - ve�nice �i in raport de aceasta
caracteristica pozitionala a unui
element geografic (ex: mari,
depresiuni M., câmpii M. etc.).
MARGINE - limita a unui sistem
unde intra in contact cu altele
intre ele dezvoltandu-se relatii
de schimb de materie, energie,
informatie ceea ce face ca in timp
sa se treaca de la discontinuitati
clare la fa�ii de tranzitie. Relieful
scoate in evidenta cel mai bine acest
sens. Linia de tarm marcheaza
contactul dintre depresiunea in care
se afla un lac �i formele de relief
limitrofe. In timp ea oscileaza in
favoarea primului sistem daca aportul
de apa cre� te (prin precipitatii,
izvoare, debitele afluentilor etc.) sau
a celeilalte (evaporatie intensa,
dezvoltarea vegetatiei mla�tinoase). Deci
se va impune o fa�ie de contact.
Variatiile de natura climatului in timp
indelungat (rece cu temperat) se vor
transmite in muntii inalti in
oscilatia pozitiei limitei zapezilor
evolutia proceselor �i formelor de
relief specifice modelarii glaciare etc.
MARIGOT - termen care
denume�te un brat de rau difluent,
care se pierde intr- o regiune
inundabila din zona tropicala umeda.
MARIN(A) - care se refera la
carac- teristici, procese, forme
determinate de
influenta, actiunea marii (ex. abraziune
M., faleza M., terase M., ciclu de
evolutie M. etc.).
MARMITA - cavitate dezvoltata in
albia raurilor in lungul talvegului
(generata de turbioane cu pozitie
verticala in care apa incarcata cu pietri�,
nisip, bolovani� izbe�te patul albiei pe
care o erodeaza), in malul concav al
meandrelor (prin eroziune
laterala), la baza falezelor inalte
(prin actiunea valurilor) etc. Se
formeaza in timp indelungat dar se �i
pastreaza in rocile dure (calcare,
conglomerate, gresii bine
cimentate, vulcanite etc.) la
baza cascadelor (Balea, Urlatoarea),
in chei (Corcoaia pe Cerna), defilee
(caldarile din albia Dunarii de la
Cazane), faleza Marii Negre la Saturn
etc.
MARMURA - roca rezultata prin
metamorfozarea calcarului; are
structura zaharoida, culoare alba
(impuritatile determina variatii de la
cenu�iu, cafeniu la roz, ro�u etc.)
omogena sau impestritata; la noi se
exploateaza la Moneasa, Va�cau,
Caprioara, Ru�chita etc.
MARNAJ - amplitudinea mareei
reflectata de marimea zonei intertidale
(spatiu afectat de proces); aici se
produce o intrepatrundere succesiva a
proceselor fluviale �i marine �i o
schimbare diurna a peisajului (de la
suprafata marina la campia
mla�tinoasa).
MARNA - roca sedimentara
rezultata din cimentarea particulelor
de argila cu carbonati �i uneori silice;
are granulatie fina, este friabila �i
prezinta culori variate (de la cenu�iu
deschis la galben, brun, negru etc.), in
functie de impuritati; opune o
rezistenta redusa la atacul agentilor
externi �i ca urmare pantele sunt
reduse; faciliteaza alunecari de teren.
MARNOCALCAR - varietate de
marna in care abunda carbonati; are
o duritate mai mare dezvoltând
pante accentuate.
MARNOCARST (tip de pseudocarst)
- frecvent format prin �entulete de
dizol- vare �i �iroire pe marne
calcaroase.
MARSCH - termen folosit in
Germania
�i Olanda pentru a desemna o regiune
joasa, mla�tinoasa de campie litorala
supusa actiunii mareice; are
infati � area unor suprafete neregulate
in care acumularile de nisip sunt
separate de canale taiate de apa la
reflux; exista o vegetatie higrofila.
Aceste campii litorale, prin indiguire �i
drenare, au fost transformate în poldere
(Olanda).
MARTOR DE CUESTA - rezulta
prin fragmentarea unei cueste prin
procese geomorfologice; rezulta varfuri
�i culmi secundare.
MARTOR DE EROZIUNE - forma de
relief pozitiva care domina prin
inaltime spatiul limitrof; este rezultatul
eroziunii agentilor externi care
fragmenteaza culmile muntoase,
deluroase, le reduce la varfuri, gruiuri;
deta � area lor este rapida in
regiunile in care exista o alternanta de
roci cu rezistenta diferita; aici
eroziunea selectiva inlatura rocile
moi iar pe cele dure creeaza varfuri
ascutite; in regiunile de campie, M.e.
apar prin sectionarea buclelor de
meandru (gradi�ti sau popine).
MASA - cantitatea de materie care
alcatuie�te un sistem; se poate referi la
sisteme globale (M. Pamdntului) sau
la unele de tip regional, local: (M.
continentale, M. unor sisteme montane);
M. de pamdnt - (M. de roca dislocate
prin prabu�iri importante, alunecari
masive);
M. de gheata - (calotele glaciare,
ghetarii montani) etc.
MASIV DE SARE - masa (bloc)
insemnata de sare �i brecia sarii aflata
in cute diapire ajunse la zi;
indepartarea stratelor care acopera
sarea, prin alunecari sau prin
prabu�irea unor saline vechi,
conduce la punerea in evidenta a
unor culmi cu versanti abrupti sau a
unor varfuri
dominant alcatuite din sare (masivele de
sare de la Slanic, Praid Meledic,
Bisoca).
MASIV MUNTOS - sistem muntos
relativ unitar, omogen ca alcatuire
morfologica �i structura, cu
versanti limitrofi prapastio �i, culmi
�i platouri interfluviale nivelate; in
majoritate provin din munti vechi
(caledonici, hercinici), dar
�i din orogeneza alpina care a suferit
o modelare accentuata (uneori pana
la nivelare completa), o fragmentare
tectonica
�i inaltare diferentiata ca intensitate
pe blocuri; sunt masive alcatuite din
roci cristaline (in Carpatii Meridionali,
Muntii Rodnei), din fli� cretacic (muntii
Bucegi, Ciuca�), din roci eruptive
(muntii Gutai, Caliman etc.); intr-un
lant muntos pot avea pozitii diferite,
apartinand la faze deosebite de evolutie
(ex. - in Carpatii Orientali).
MATCA - sector de albie prin care
se scurge apa unui rau la debite medii
(albie minora).
MATERIE - substanta care intra in
alcatuirea formelor de relief de
marime diferita. De�i aceasta are
dominant caracter solid, in detaliu ea
exista �i sub forma gazoasa (in porii,
fisurile din roci) �i lichida (materie
topita, apa), cele din urma avand de
multe ori rol important in desfa�urarea
unor procese morfogenetice �i in
crearea unor forme de relief cu
caracteristici distincte. Astfel
eruptiile de lave acide conduc la
dezvoltarea conurilor vulcanice (Etna),
cele explozive impuse de presiunea
gazelor determina de multe ori
distrugerea aparatelor vulcanice
(Santorini, Mont Pelee, Kracatoa),
cele de lave bazice creeaza platouri
extinse (in Hawai); imbibarea cu apa
a stratelor argiloase din alcatuirea
versantilor provoaca alunecari de teren
cu forma variata etc.
MATURITATE - etapa in evolutia
generala a reliefului in conceptia ciclului
davisian care se va caracteriza printr-o
fragmentare accentuata (rauri ajunse
la profil de echilibru).
MAXIM - nivelul cel mai ridicat ca
dimensiuni, durata, intensitate a
unui proces, element sau a evolutiei
unui sistem (ex. - eruptie vulcanica,
de extindere a calotei glaciare, de
desfa�urare a unei alunecari etc.).
MAXIM ABSOLUT - valoarea cea
mai mare a unei caracteristici
morfometrice inregistrata intr-o
unitate de relief (in Carpatii
Meridionali sunt 14 varfuri care
depa � esc altitudinea de 2500 m dar
maximum absolut este masurat in
Varful Moldoveanu 2544 m).
MAXIMUM GLACIAR - momentul
de apogeu într-un ciclu glaciar.
MATRICE - tabel de sinteza cu
valori rezultate din calcule
morfometrice care ilustreaza o stare a
evolutiei unui relief (ex.
- cele referitoare la aprecierea gradului
de uzura a materialelor din depozite;
cele folosite in deductiile privitoare la
sistemele de vai etc.).
MAGURA - forma de relief pozitiva,
relativ izolata, intr-un ansamblu de
culmi montane sau deluroase; frecvent
sunt legate de existenta unor roci
dure (cristalin, eruptiv, calcare etc.)
care au o desfa�urare locala intr-o
masa de roci sedimentare (M. Simleu,
M. Codlei etc.).
MÂL - materiale sedimentare
pelitice, neconsolidate, cu continut
argilos, organic, silicios etc.; se
intalnesc in toate mediile de
sedimentare; prin consolidare dau argile,
marne etc.
MEANDRAT - indica configuratia
sinuoasa a unei albii de rau, a unor
sectoare de vale (meandre
incatu � ate) � i a lapiezurilor pe
suprafetele calcaroase u�or inclinate.
MEANDRU - bucla creata de un
rau, mai ales in regiunile cu pante
mici sau in sectoarele in care albia se
apropie de un
echilibru dinamic situatie care
faciliteaza impunerea treptata a
eroziunii laterale; albia meandrata are
maluri asimetrice: cel concav este mai
abrupt, aici predomina eroziunea, iar
cel convex mai alungit, cu acumulari.
Numele de M. vine de la râul Menderes
din Turcia. M. pot fi clasificate în raport
cu: morfologia vaii - M. de râu
(exista o meandrare a albiei incadrata
de o alta a vaii intre care nu exista
concordanta);
M. de vale (meandrarea albiei coincide
cu cea a vaii); conditiile
genetice - M. aluviale (în luncile
extinse); M. incatu§ate (sector de vale
buclat ca urmare a adâncirii rapide a unei
albii meandrate); M. formate pe calcare
(�entulete buclate - lapiezuri pe
platourile calcaroase slab inclinate ce-
au rezultat din imbinarea dizolvarii
cu
�iroirea); M. in gheata (�entulete buclate
pe masa de gheata generate de
scurgerea de �uvoaie de apa pe masa
ghetarului in sectorul frontal; modul
de evolutie - M. libere (in luncile
extinse din depresiuni sau unitatile de
campie); forma - M. simple,
M. compuse (in luncile largi unde
meandrele foarte mari sunt alcatuite din
insumarea de meandre mici, ele
fiind generate in diferite faze de
evolutie a albiei minore. Evolutia
meandrelor conduce la dezvoltarea
luncilor dar �i la procese de
autocaptare.
MECANICA - domeniu al fizicei
care analizeaza mi�carea corpurilor
produsa de diver�i agenti prin procesele
specifice: M. apei, M. blocurilor de roca,
M. masei de gheata etc.
MECANICE (PROCESE) -
actiuni
prin care agentii morfogenetici
produc deplasarea unei mase materiale
in timp �i spatiu (ex. - prin
dezagregare se produce mai intai
desfacerea rocilor in fragmente
colturoase urmata de smulgerea,
deplasarea datorita gravitatiei �i
izbirea lor de alte corpuri).
MEDIAN(A) - pozitie la mijlocul,
centrul unui sistem (morena M. pe axul
vaii glaciare, albie M. etc.).
MEDITERANEAN - care este legat
de spatiul limitrof sau de Marea
Mediterana (sistem de modelare M.,
peisaj morfologic M.).
MEDIU ABIOTIC - componentele
anorganice ale unui mediu natural (relief,
clima, apa, sol).
MEDIU ACVATIC - format din
rauri, lacuri, oceane, mari etc.; are un
rol esential pentru unitatea, structura,
functionalitatea sistemelor geografice
iar in particular fiecare reprezinta
mediul actiunii unor procese specifice
(abraziune, sedimentare etc.).
MEDIU AERIAN - inveli�ul de aer
al Pamantului; doar partea
inferioara (troposfera �i baza
stratosferei) face parte din mediul
geografic; aici se produce mi�carea
maselor de aer, in functie de
caracteristicile sale se produc diferente
în regimul de meteorizare.
MEDIU ANTROPIC - mediu
realizat de om in baza unor programe
menite sa asigure o valorificare
complexa a terenurilor pentru
indeplinirea scopului dorit (ex. -
ora�ele, platformele industriale,
terenurile agricole etc.). Infaptuirea
acestora presupune �i actiuni de
schimbare a configuratiei reliefului
initial (nivelari, umplerea depresiunilor)
dar �i crearea de forme antropice
(�anturi de drenaj, movile, terasari etc.).
Include mediile urbane, rurale, de
exploatari intensive ale resurselor
etc.
MEDIU ANTROPIZAT - mediu
natural care a suferit modificari datorate
activitatilor umane dar care au rol
secundar in structura acestuia (in acest
caz relieful initial sufera doar unele
adaptari la nazuintele sale; modificari
esentiale sunt legate de desfa � urarea
� i structura
M 1
vegetatiei. Este specific spatiilor
montane (ex. - in Carpati la peste 1000
m altitudine). MEDIU DE
SEDIMENTARE - spatiu
dominant acvatic, in care se
realizeaza depunerea materialelor
transportate de diver � i agenti (M.s.
lacustru, deltaic, lagunar, de estuar
marin, oceanic etc.). In fiecare dintre
acestea in functie de agentul care
transporta materialele �i de dinamica din
mediul acvatic sedimentele vor avea o
anumita granulometrie, litologie, structura
etc.
MEDIU GEOGRAFIC - obiectul de
studiu al geografiei care cuprinde
�ase subsisteme (relief, clima, ape,
vietuitoare, sol, activitatea umana),
aflate intr-un angrenaj de relatii
structurale, functionale, evolutive, ce se
pot raporta de la nivelul planetei
(inveli� geografic global), la
puzderia de microunitati locale, toate
reflectandu-se in peisaje specifice.
MEDIU INCONJURATOR - spatiul
in care omul este componentul principal
al sistemului, in care elementele
cadrului natural se intrepatrund cu cele
construite sau modificate de el; spatiul
in care omul, ca parte a sa, il studiaza
�i il modifica mai mult sau mai putin
in conformitate cu interesele de
moment sau de viitor, un spatiu cu
extindere deosebita ce-i asigura conditii
de viata, munca, nevoi spirituale.
Include mediile antropice �i antropizate.
MEDIU NATURAL - obiectul de
studiu al Geografiei fizice, reprezinta
un sistem alcatuit din componente
fizice, plante �i animale, dar nu exclude
�i impli- catiile societatii umane asupra
ansamblului de relatii, procese,
mecanisme naturale.
MEDIU OPAC - atmosfera cu
mare incarcatura de particule in
suspensie (in urma unor furtuni, eruptii
vulcanice etc.)
�i care temporar impiedica
patrunderea radiatiei solare �i slabirea
meteorizarii.
MEDIU TERESTRU - ansamblu de
medii desfa �urate pe Pamant (mediile
continentale � i mediile din bazinele
oceanice.
MEGABLOC - termen care poate fi
raportat la spatii continentale sau la
scara redusa la blocurile de roca
desprinse �i transportate pe o anumita
distanta (stanci enorme prabu�ite din
faleze �i cuprinse in sedimentele
marine �i pe care ulterior eroziunea
le scoate ca reliefuri specifice -
olistolite; blocurile eratice cazute pe masa
ghetarilor de calota, de pe crestele
supraglaciare sunt transportate de aceasta
�i depuse dupa topire la distante variate.
MEGARELIEF - cele mai mari
forme de relief ale planetei -
continentele � i bazinele oceanice �i
care sunt rezultatul actiunilor tectonice
impuse de dinamica placilor.
MELANOCRATE - roci magmatice
�i metamorfice care contin minerale
de culoare inchisa (piroxeni, amfiboli,
biotit) care sunt supuse repede alterarii
chimice. MELCOSOPOCINIC - relief
de culmi sau maguri, au caracter
epigenetic, provenit din structuri
magmatice sau vulcanice scoase ,,la
zi" de catre eroziune de sub straturi de
roci sedimentare sau din aparate
vulcanice (ex. neckurile de langa
Deva, magurile vulcanice din
Dealurile de Vest
sau la Gataia din Campia Banatului).
MELEA - denumire regionala
utilizata pentru a denumi fa�ii interpuse
intre uscat
�i mare de care o separa cordoane de
nisip extinse; are adancime mica
� i apa salmastra; in timp fie se va
incadra uscatului sau prin distrugerea
bancurilor de nisip va reveni la bazinul
marin.
MEOTIAN - etajul din baza Plio-
cenului, are caracter detritic, fiind
prezent in regiunile de dealuri �i
podi�; rezistenta mica a rocilor la
atacul agentilor externi faciliteaza
intense procese de versant �i degradari
ale terenului (indeosebi alune- cari,
�iroire).
 MERCALLI - sistem de apreciere
a intensitatii seismelor bazat pe
rezultatele distructive ce le-au insotit;
scara contine 12 grade care indica
progresiv cre�terea acestora. (ex.
cutremurul din 10 noiembrie 1940 a
avut la Bucure�ti gradul 9 M.C.S., iar
cel din 4 martie 1977 - 7,4 - 7,5
Mw). Carpatii � i Subcarpatii de
Curbura reprezinta unitati de relief
afectate frecvent de cutremure cu
intensitate �i durata variabile.
Consecintele pentru relief sunt multiple
(de la fisurarea rocilor la ruperea
echilibrelor pe versanti insotite de
prabu�iri
�i alunecari de teren).
MERIDIONAL - care este la sud (în
raport cu un punct de reper); sudic,
austral. MEROCARST - sistem
carstic neevoluat intrucat conditiile
locale legate de roca (strate de calcar
subtiri �i acoperite de alte roci sau
depozite - ex. in Dobrogea de Sud placa
calcaroasa sarmatiana sustine o patura
de loess cu grosime de 2 - 15 m) grad
de acoperire cu formatiuni vegetale,
climat secetos etc. Ii sunt specifice
formele carstice de suprafata
disparate � i cu dimensiuni mici,
lapiezuri, doline, uvale,
chei) �i unele pe�teri slab evoluate.
MERS - termen folosit uneori
in aprecierea modificarii cantitative a
unui proces sau a unei forme de relief
(M. diurn,
M. lunar etc.)
MERZLOTA - (sin. PERMAFROST)
- denumire ruseasca (in Siberia) pentru
orizontul permanent inghetat din
regiunile polare; are grosimi de la
cativa metri la cateva zeci de metri; la
partea superioara se afla molisolul.
MESAJ - forma de atentionare, in
scris sau prin radio, T.V., referitoare
la produ- cerea iminenta a unor
hazarde ce pot conduce la dezastre,
riscuri (ex. - inundatii, alunecari, curgeri
noroioase, eruptii vulca- nice, furtuni
etc.).
MESAS - platouri vulcanice (Mexic),
structurale sau din fragmentarea piemon-
turilor (Spania) cu dimensiuni mici, netede
�i cu versanti abrupti.
MESETA - denumire spaniola data
unei suprafete structurale vechi,
nivelata dar ramasa deasupra
zonelor incon- juratoare. Ex: Meseta
Spaniola, Meseta Mexicana etc.
METAGALAXIE (sin. UNIVERSUL
OBSERVABIL) - portiune din Cosmos
care este observata, studiata de pe
Pamant; limita este apreciata la o
departare de 2•1023 km, pe care
lumina o poate parcurge în 21 giga ani;
volumul M. este de cca 1080m3; este
alcatuita dintr-un numar de 1023 stele
grupate in macrostructuri de tipul
galaxiilor, roiurilor �i superroiurilor de
galaxii.
METAMORFICE - roci care rezulta
in urma transformarii unor roci
eruptive, sedimentare, sub actiunea
unor presiuni puternice, a unor
temperaturi inalte etc.; le sunt specifice:
stratificatia, clivajul �i desfacerea dupa
planurile cu rezistenta mai mica; se
grupeaza dupa locul unde are loc
transformarea rocilor preexistente (epi-
metamorfice, mezometamorfice, cata-
metamorfice), dupa tipul de roci din
care au provenit (ex: din eruptive -
ortognaise, din roci sedimentare -
paragnaise).
METAMORFISM - sistem de procese
endogene care se inregistreaza in
scoarta terestra la diferite adancimi �i
care conduc la schimbarea rocilor
existente in altele cu caracteristici
diferite ca alcatuire minerala, structura,
textura etc. Exista mai multe moduri
de realizare a acestei transformari intre
care au frecventa cele provocate de
exercitarea unor presiuni puternice
(mai ales de natura tectonica -
dinamometa- morfism), a unor
temperaturi foarte mari (contactul cu
topituri magmatice - meta- morfism
termic sau de contact) sau de
interventie a solutiilor hidrominerale
(hidrometamorfism). Rezulta roci cu
grad
diferit de metamorfozare - functie de variatia conditiilor de
puternic (katametamorfice precum
cuartitele), mediu (mezometamorfice
–gnaise), slab (epimetamorfice - unele
�isturi cristaline de tip mico�ist). Prin
proprietati ele au grad diferit de
rezistenta la atacul agentilor externi
(meteorizare, ape curgatoare) �i ca
urmare formele �i depozitele rezultate
sunt variate (creste, abrupturi, mase de
grohoti� cu diferite configuratii �i
dimensiuni etc.)
- ex. in masivele din Carpatii
Meridionali.
METAMORFISM DE CONTACT -
tip de metamorfism produs in zona
de contact relativ restransa
(aureola de contact) din vecinatatea
topiturilor intruzive. M. c. poate fi
cu sau fara aport de substante.
Cand este fara aport de substante,
temperatura are rolul esential in
transformarea rocilor. M. c. cu aport
de substante este influentat in
principal de fluidele magmatice;
atunci cand gazele emanate de masa
magmatica joaca rolul principal, poarta
numele de metamorfism pneumatolitic;
M. c. caracterizat prin prezenta
solutiilor apoase de origine
magmatica poarta numele de
metamorfism hidrotermal.
METAMORFISM DINAMIC -
metamorfism legat de mi�cari tectonice
ce afecteaza scoarta terestra, factorul
deter- minant fiind stressul tectonic. In
exterior, actiunea M.d. asupra rocilor se
evidentiaza in special prin �istuozitate.
METAMORFISM REGIONAL -
metamorfism care se desfa�oara pe
supra- fete întinse de sute sau mii de
km2 (spre deosebire de cel dinamic �i
de contact, care au o raspandire
locala), fiind legat de zonele
orogenetice. Factorii care determina
acest tip de metamorfism sunt:
tempera- turile inalte, presiunile ridicate
(litostatica, stress), solutiile chimice �i
componentii volatili. Un rol important
in acest tip de metamorfism il joaca
dislocatiile �i defor- matiile.
Intensitatea M.r. se modifica in
mediu (adancime, temperatura,
presiune). Exista trei zone de variatie a
metamorfismului in raport de
profunzimea: epizona, mezozona
�i catazona.
METASOMATOZA - varietate de
metamorfism de contact cu aport
de substante, in care transformarea
rocilor supuse metamorfismului este
rezultatul actiunii chimice reciproce
dintre aceste roci
�i roca magmatica care sunt in contact.
In procesul de M. volumul rocilor
supuse metamorfismului nu se
modifica, deoarece cantitatea de solutii
de origine magmatica, ce se difuzeaza
in masa celorlalte roci, corespunde
cantitativ cu substanta indepartata
din acestea.
METASTABIL - caracteristica a unor
raporturi fizice pe parcursul evolutiei
unui relief; corespunde unui echilibru
u�or de rupt (o alunecare inainte de
declan�are; nivelul raului ajuns la
nivelul superior al digurilor.
METEORIT - corp cosmic,
(cu dimensiuni reduse in spatiul
sistemului solar) care patrunzand in
atmosfera terestra datorita vitezei foarte
mari (de la 10 la 80 kmls) se
dezintegreaza treptat generand lumina
�i fum. Cei mai mari (bolizi) ajung pe
suprafata terestra unde prin impact
creeaza un relief specific de cratere
înconjurate de valuri de materiale
dislocate (ejecta) - (ex. în S.U.A.,
Canada, Siberia, Mexic, Australia).
METEORIZARE - ansamblu de
procese de natura fizica sau chimica
care sunt generate de factori
atmosferici (aer, radiatie, temperaturi,
umiditate, precipitatii etc.); prin actiunea
lor, roca este transfor- mata. Se
produce sfaramarea prin deza- gregare
(variatii de temperatura, inghet- dezghet
etc.), cand produsele raman pe loc sau
sufera doar deplasari locale. Prin
oxidare, hidratare, carbonatare,
hidroliza
se infaptuie�te alterarea chimica a rocii maselor de aer �i a proceselor legate de
rezultand un depozit care poate fi in loc acestea; are la baza legile �i principiile
(scoarta de alterare) sau deplasat pe pante hidrodinamicii �i termodinamicii. Datele
(depozit de versant). sunt utilizate in cunoa � terea
METEOROLOGIE - domeniu al morfodinamicii actuale.
fizicii care analizeaza starea atmosferei METEOROLOGIE MARITIMA -
(alcatuirea, structura, procese �i domeniu de aplicare a interpretarii datelor
fenomene, legi, dinamica �i evolutia meteorologice pentru prognoze de vreme
componentelor sale); este cunoscuta inca �i de evolutie a proceselor
din antichitate (sec. III i.Hr.), numele meteorologice necesare navigatiei
fiind dat de Aristotel; masoara �i maritime. Datele sunt utilizate in
studiaza temperatura, precipitatiile, aprecieri privind dinamica proceselor
umiditatea, nebulozitatea, vantul, geomorfologice din zona de tarm.
presiunea, radiatia, fenomene optice, METEOROLOGIE SINOPTICA -
electrice, acustice, apreciaza domeniu al cunoa � terii � i prevederii
caracteristicile maselor de aer, ofera evolutiei vremii pe baza cunoa � terii
prognoze asupra dinamicii vremii, caracteristicilor maselor de aer. Datele
fundamenteaza diferentierea �i sunt utilizate �i in intocmirea
specificul climatelor Pamantului. mesajelor de avertizare pentru hazarde
Datele meteorologice sunt folosite in geomorfologice iminente.
analiza proceselor geomorfologice, in METOHA - mod de realizare a
aprecieri privind evolutia generala a cercetarii, cunoa � terii � i aplicarii
reliefului unei regiuni etc. rezultatelor; in Geografie se folosesc M.
METEOROLOGIE HINAMICA - generale (analiza, sinteza, observatia,
domeniu de analiza complexa a
mi�carilor
descrierea etc.), M. din §tiinte
apropiate (M. geologice, M.
ecologice, M. matematice etc.) �i
M. aplicate în cabinet
- M. morfometrice, M. morfografice, M.
blocdiagramei, M. schitelor panoramice,
M. profilului fizico-geografic, M.
diagramelor, M. hartilor speciale �i
de sinteza etc.; M. aplicate pe teren -
M. cartarii, M. schitelor de harta, M.
profilelor schematice); M. de
laborator: pentru analizarea probelor
provenite de pe teren. METODICA
GEOGRAFIEI
(DIDACTICA GEOGRAFICA) -
domeniu care studiaza ansamblul
principiilor, metodelor �i
caracteristicilor predarii cuno�tintelor
geografice in �coala, precum �i tipurile
de mijloace utilizate in
�coala sau in aplicarea teoriei in
orizontul local sau regional. Relieful
constituie un component geografic care
solicita cel mai mult aceste activitati.
MEZOCARST - stadiu intermediar
de dezvoltare a reliefului carstic localizat
intre merocarst �i holocarst; apare
acolo unde stratele de calcar sunt
groase dar nu ating puritatea �i
extensiunea celor din cazul
holocarstului; formele reprezentative
sunt platourile calcaroase, cheile,
ansamblu de lapiezuri, doline �i uvale,
dar nu �i polii. Este cazul platourilor
Vercors �i Chartreuse din Prealpii
Francezi.
MEZOGEA (M. TETHYS) - bazin
oceanic din Mezozoic dezvoltat intre
continentele nordice (Eurasia) �i cele
sudice (Gondwana). In aceasta s-a
dezvoltat sistemul orogenetic alpin; prin
restrangere au ramas doar cateva mari
(M. Neagra �i M. Caspica).
MEZOGEOSINCLINAL - termen
folosit in teoria evolutiei scoartei
prin geosinclinale; reprezinta un bazin
tectonic alungit de tip fosa intre
doua blocuri continentale.
MEZOLITIC - epoca istorica (10000
- 6500 i.Hr.) in Holocen, caracterizata
prin incalzirea generala a climatului,
prezenta lui Homo sapiens (vanator,
cultivator primitiv, pescar, dar �i
producator de unelte din piatra, os, corn
etc.) �i conturarea de a�ezari stabile.
MEZOPLACA TECTONICA - placa
tectonica cu dimensiuni medii rezultata
din fragmentarea unor macroplaci (ex.
Nazca, Filipine, Cocas, Caraibe,
Arabia etc.); au mobilitate mare
generand aliniamente vulcanice �i
seismice active.
MEZORELIEF - forme de relief (de
ordinul II) care s-au individualizat in
cadrul macroreliefului (continentelor �i
bazinelor oceanice) in timp geologic
(zeci �i sute de milioane de ani), sub
actiunea factorilor tectonici dar �i a
celor exogeni; in dome- niul
continental se pot separa: munti,
podi�uri �i dealuri, campii; M. din
bazinele oceanice este mai putin variat
in raport cu cel continental, dar cu
dimensiuni foarte mari: platforma
continentala, taluzul continental,
campiile abisale, dorsalele submarine,
fosele abisale.
MEZOSCARA - termen ce desem-
neaza dimensiunile unor sisteme
(geomorfologice) care le plaseaza intre
cele majore (macroscara - ex. Pamant);
medii (mezoscara) precum munte, deal,
podi�, campie �i microrelief
(microscara) cum ar fi depresiunile de
contact, intramontane sau
intracolinare, sau vaile, deltele,
interfluviile etc.
MEZOSFERA - inveli�ul inferior al
mantalei Pamantului la sub 700
km adancime, cu materie in stare
solida, dominant alcatuita din Fe, Ni,
Cr; densitate 6-7 glcm3.
MEZOZOIC - era geologica (peste
180 mil. ani) formata din trei perioade
(Triasic, Jurasic, Cretacic),
caracterizata prin: dezvoltarea
importanta a organismelor
 vegetale (indeosebi gimnospermele pe
uscat �i algele calcaroase de care sunt
legate recife) �i animale (reptilele sunt
prezente in toate mediile � i ating
dimensiuni gigant; amonitii �i belemnitii
cu talie mare), mai multe faze ale
mi�carilor tectonice din ciclul alpin (impor-
tante - austrica �i laramica din
cretacic, pentru structura �i evolutia
sistemelor muntoase alpine din Euroasia
�i Americi). MEZOZONA - in
metamorfismul regional, este zona
intermediara carac- terizata prin valori
medii de temperatura
� i presiune litostatica, stressul
fiind puternic; aici se formeaza
mica�isturile, cuartitele, marmurele �i
amfibolitele.
MIAZAZI, MIAZANOAPTE - denu-
miri populare pentru punctele cardinale
sud
�i nord ce servesc la raportari ale
formelor de relief.
MICA�IST - roca mezometamorfica,
�istoasa, continut ridicat in mice, �i
cuart; culori preponderent deschise
(alb, cenu�iu); se altereaza relativ u�or.
MICA - mineral (alumino-silicati de
potasiu �i alte elemente) prezent in
roci magmatice � i metamorfice,
culoare frecvent alb-argintiu, maroniu,
neagra; se desface u�or; este rapid
afectata de procese de alterare.
MICA GLACIATIUNE - interval
glaciar petrecut in Holocen (sec. XVI -
XVIII) pe fondul unei raciri a climei
care a determinat extinderea
ghetarilor in Peninsula
scandinavica, Alasca, Arhipelagul
canadian dar �i in muntii inalti de la
latitudini mai mici. Sub acest nume
este cunoscuta in Europa pe cand
in continentul american i se atribuie
termenul de ,,Noua glaciatiune" sau
,,Neoglaciar".
MICROFORMA - forma de relief
cu dimensiuni reduse �i care apartine
actiunii unui singur agent morfogenetic;
poate fi
singulara, izolata (un abrupt, movila,
duna de nisip, crov etc.) sau grupat-
asociat (camp de lapiezuri, forme
reziduale, turnuri etc.).
MICROGELIFRACTIE - proces care
genereaza in roci fisuri cu
dimensiuni reduse prin inregistrarea
frecventa � i succesiva a unor
cicluri diurne de temperaturi
pozitive �i negative cu valori mari.
MICROGELIVATIE - proces de
inghet-dezghet repetat a apei in
fisurile rocilor �i o retea de crapaturi
mici; duce la dezagregarea rocilor
� i aparitia de grohoti�uri (gelifracte).
MICROMEDIU - mediu de viata
restrans.
MICROPLACI TECTONICE -
placile cu dimensiunile cele mai mici
care au rezultat fie din fragmentarea
unor placi mai vechi in sectoarele de
ciocnire (pe teritoriul tarii noastre
sunt microplacile moessica, transilvana
�i panonica) sau din
,,consumarea" prin suductii a unor
placi foarte vechi.
MICRORELIEF - termen atribuit
unui ansamblu de forme generate de
agenti externi prin procese de
smulgere, acumulare, dezagregare,
alterare etc. la care se adauga direct
sau indirect � i influenta gravitatiei.
Au dimensiuni de la ordinul
centimetrilor la zeci de metri (ex.
lapiezuri, ni�e, tafoni, marmite,
praguri, surplombe, microcreste
reziduale etc.) fiind detalii in
alcatuirea formelor cu dimensiuni
mari.
MICROSEISME - cutremur cu
intensitate slaba, greu de perceput de
om. Pot contribui printr-o frecventa
mare la accentuarea retelei de fisuri
din roci iar in timp indelungat la
dezagregari.
MINA - forma de relief antropic
rezultata in doua situatii - exploatari
de carbuni sau minereuri in sistem
cariera
(cele de lignit din Subcarpatii Olteniei; MINEREU - asociatie de
cele de minereuri cuprifere de la minerale metalice �i nemetalice in
Maidanpeck, Ro�ia Montana); proportii diferite; pot fi simple sau
prabu�irea tarmului unor mine compuse, in functie de metalele care
subterane �i scoaterea ,, zi" a se extrag; M. sarac - are un continut
acestora sub forma de depresiuni care redus de minerale (sub limita de
pot fi umplute cu apa (ex. Slanic exploatabilitate rentabila); M.
Prahova). radioactive
MINDEL - faza glaciara importanta - formatiuni cu continut ridicat de
in glaciatiunea alpina, din elemente radioactive (U, Th.).
Cuaternar (Pleistocenul mediu) care s- MINIM - valoarea cea mai coborata
a produs acum 40 - 50 mii ani �i a unui element ce caracterizeaza o
corespunde fazei Elster din glaciatiunea forma de relief. Se raporteaza spatial
scandinava. �i evolutiv (temporal, mai ales pentru
MINDEL - RISS - faza interglaciara un proces); M. absolut desemneaza cea
la finele Pleistocenului mediu, mai mica valoare a unui element
corespunde interglaciarului Holstein morfometric (arealele cu cea mai
din nordul � i vestul Europei. redusa fragmentare, cu pantele cele mai
MINERAL - element, compus mici etc.). Pentru aprecierea dinamica a
natural anorganic care se unor procese geomorfologice se apeleaza
caracterizeaza prin compozitie la cunoa�terea valorilor minime de natura
chimica definita, sub forma climatica (ex. temperatura, precipitatii,
cristalizata sau amorfa, stare de durata stratului de zapada etc.) sau
agregare solida (exceptie mercurul); hidrologica (nivelele, debitele minime).
se clasifica dupa: compozitia chimica MIOCEN - prima parte a
(oxizi, hidroxizi, halogenuri, saruri Neogenului, caracterizat prin
oxigenate); dupa frecventa in formatiuni sedimentare detritice,
alcatuirea rocilor (M. principale, M. eruptii vulcanice insotite de
accesorii); dupa originea in formarea de munti vulcanici
sedimente (M. alogene, M. autigene) sau (lantul Oa�-Harghita), mai multe faze
filoane (M. metalice; M. de ganga); dupa orogenetice (in Carpati - savica,
greutatea specifica (M. grele �i M. stirica, moldavica, attica, rhodanica)
u�oare); sunt cunoscute peste 3000 care a generat lanturi de munti etc.
minerale (peste 30% silicati, 25% oxizi MIOGEOSINCLINAL - notiune
�i hidroxizi, 20% sulfuri). utilizata in teoria geosinclinalelor pentru
explicarea evolutiei tectonice a reliefului;
MINERALIZARE - procese fizico-
corespunde unei depresiuni tectonice
chimice (calcifiere, silicifiere, limonitizare,
alungite dezvoltate catre finalul evolutiei
fosfatizare etc.) prin care o
geosinclinalului �i in care se
alcatuire minerala labila din
acumuleaza formatiuni fli�oide; se
componenta unor organisme moarte
produc cutari, dar lipsesc magmatismul
este inlocuita de una stabila
�i eruptiile vulcanice (unitatea fli�ului
contribuind la asigurarea fosilizarii lor.
paleogen din Carpatii Orientali).
De aici unele posibilitati de stabilire a
MIRA - rigla gradata, lunga de 2-4
varstei stratelor in care fosilele au m, folosita in lucrarile (ridicarile)
fost identificate �i aprecieri cronologice topografice la scara foarte mare (ex. - in
pentru reliefurile deta�ate atunci. cartarea unor alunecari de teren, a
MINERALOGIE - domeniu al microreliefului de dune de pe grindul
Geo- logiei care studiaza mineralele Caraorman etc.).
(geneza, caracteristici, rezerve,
clasificare).
 MI�CARE DE ROTATIE
PAMANTULUI - mi�care in jurul axei
polilor geografici in 23 ore, 56 minute,
4,09 secunde (zi siderala), de la vest
catre est, ceea ce creeaza impresia
unei deplasari aparente a corpurilor
cere�ti de la est la vest; viteza de
rotatie a punctelor aflate pe suprafata
Pamantului la latitudini deosebite este
diferita (564 mls la Ecuator, 328mls
pe paralela de 45°, 230 mls la cercul
polar
�i nula la poli); viteza de rotatie
scade ca marime in timp geologic,
datorita franarii impuse de valul mareic
care se propaga de la est la vest;
consecintele geografice sunt: dezvolta
forta centrifuga care a determinat
turtirea Pamantului la poli �i
bombarea la Ecuator (intre raza
ecuatoriala �i cea polara este o
diferenta de cca 21 km); impartirea
duratei zilei intr-un interval cu lumina
(zi)
�i altul cu intuneric (noapte), cu
urmari in desfa�urarea proceselor
naturale inclusiv cele geomorfologice;
masele aflate in mi�care vor suferi o
abatere spre dreapta in emisfera
nordica �i spre stanga, in emisfera
sudica (forta Coriolis), ca urmare a
trecerii prin zone de latitudine ce
inregistreaza viteze de rotatie diferite;
a contribuit la structurarea zonar-
concentrica a materiei din interiorul
Pamantului; asigura impulsul valului
mareic etc.
MI�CARE LAMINARA - mi� care
lenta a particulelor ce compun un fluid
in panze suprapuse; se realizeaza mai
greu; are slabe consecinte de natura
geomor- fologica.
MI�CAREA DE REVOLUTIE -
mi�care a Pamantului in jurul Soarelui,
pe o orbita eliptica (980 mil. km), in
care distanta dintre cele doua corpuri
variaza intre un maxim la afeliu (152,1
mil. km) �i un minim la periheliu
(147,1 mil. km); se realizeaza pe
parcursul unui an (365 zile, 6 ore, 9',
55'’- an sideral); datorita inclinarii axei
Pamantului, pe parcursul anului se
A inregistreaza patru momente (solstitiile
de iarna �i vara, echinoctiile de
primavara �i toamna), care delimiteaza
sezoane deo- sebite prin cantitatea de
caldura, preci- pitatii, lungimea
perioadei de lumina �i intuneric etc.
Pentru relief impune o evolutie
sezoniera in dinamica proceselor
geomorfologice.
MI�CARI BATIGENETICE -
coborarea tectonica a unei portiuni de
pe fundul marilor sau oceanelor
insotita de modificarea configuratiei
generala a reliefului bazinului.
MI�CARI CRUSTALE - mi � cari
tectonice care afecteaza portiuni din
patura bazaltica sau cea granitica,
determinand cute �i fracturi importante.
MI�CARI DE CUVERTURA -
mi�cari tectonice in patura sedimentara,
rezultand cute diapire, domuri, panze de
decolare (Subcarpati, Podi�ul
Transil- vaniei).
MI�CARI DIASTROFICE - mi�cari
tectonice care duc la dezvoltarea de
bazine de sedimentare, lanturi montane,
masive muntoase etc., prin
orogeneza sau epirogeneza (fazele
din ciclul orogenetic alpin in domeniul
carpatic).
MI�CARI EPIROGENETICE -
mi�cari tectonice de ridicare sau
coborare a blocurilor continentale,
care produc regresiuni �i, respectiv,
transgresiuni marine (frecvente in
platformele moesica
�i moldoveneasca).
MI�CARI EUSTATICE (HIDRO-
STATICE) - mi�cari ce duc la ridicarea
sau coborarea nivelului Oceanului
Planetar, datorita modificarii volumului
de apa (frecvent legat de oscilatii de
natura climatica); cele pozitive duc
la trans- gresiuni, iar cele negative la
regresiuni marine (evolutia
Marii Negre in Cuaternar).
 MI�CARI EXOTECTONICE -
termen cu folosinta limitata �i fortata
care desemneaza deplasari locale ale
depo- zitelor de versant �i stratelor de
roca de sub acestea, prin actiunea
gravitatiei (alunecari de teren, prabu�iri,
tasari etc.).
MI�CARI IZOSTATICE - mi�cari ale
blocurilor continentale de afundare in
astenosfera (coborare), determinate de
ingreunarea lor (ex. - prin dezvoltarea
de calote glaciare - ex. Groenlanda,
Antar- ctica), sau de ridicare ca urmare
a u�urarii lor printr-o erodare
puternica sau topirea calotei glaciare in
tendinta stabilirii unui echilibru
izostatic (Scandinavia in
postglaciar).
MI�CARI NEOTECTONICE -
mi�cari care se produc intr-o regiune,
dupa epuizarea energiei de orogen.
Sunt apreciate avand varste diferite.
In multe studii in aceasta categorie sunt
incadrate toate mi�carile care s-au
produs in cuater- nar (ridicari, coborari,
u�oare cutari etc.).
Eustatism �i Epirogenie
MI�CARI SEISMICE (sin. CUTRE-
MURE DE PAMANT) - provocate de
descatu�area brusca a energiei
seismice acumulata in scoarta la
adancimi diferite (se disting seisme
superficiale cu hipo- centrul pana la
100 km; intermediare la 100
- 300 km). Cele mai frecvente sunt
in zonele de rift, subductie sau a
faliilor profunde (in Romania -
Vrancea).
MI�CARI ORIZONTALE - mi�cari
in plan orizontal care afecteaza portiuni
din scoarta (blocuri, placi), care se
departeaza (rezulta - rifturi oceanice sau
continentale; grabene �i fracturi
profunde verticale, precum cele
apartinand depresiunilor tectonice
din Carpati) sau se apropie (dau
na�tere la cutari de marimi diferite).
MI�CARI OROGENETICE - mi�cari
tectonice care se produc in
depresiuni tectonice din zonele de
subsidenta; aici au loc cutarea rocilor
acumulate, metamor- fozarea �i
constituirea de catene muntoase noi,
intai submerse, iar in final emerse
(lanturile de munti din vestul
Americilor); se pot manifesta in mai
multe faze din cadrul unui ciclu
orogenetic (tectonic).
MI�CARI OSCILATORII - mi�cari
verticale cu amploare diferita; sunt
M.o. epirogenetice, pozitive sau
negative, pe spatii largi, fara
modificari structurale, �i
M.o. ondulatorii, ce creeaza geosinclinale,
sineclize, anteclize.
MI�CARI TALASOGENETICE -
coborarea sau ridicarea pe verticala
ale nivelului marii, ca urmare a
coborarii fundului marin sau a
evolutiei fazelor glaciare �i
interglaciare (Marea Mediterana in
Pleistocen).
MI�CARI TECTONICE (STRUC-
TOGENETICE) - denumiri folosite
pentru ansamblul mi�carilor care au la
baza
energie tectonica � i creeaza sisteme
muntoase, masive care iau locul depre-
siunilor tectonice.
MI�CARI TURBULENTE - depla-
sarea apei in albia unui rau sau a unei
mase de aer in conditii care impun o
viteza mare; rezulta vartejuri care
uneori sunt deosebit de puternice ca
intensitate �i cu schimbari frecvente de
directie �i viteza (rafale de vant);
tornade, uragane.
MLA�TINA - teren cu exces de
umiditate datorat panzei de apa aflata
la mica adancime �i a ochiurilor de
apa cu regim temporar; este acoperit de
vegetatie acvatica; M. ia na�tere in
conditii de drenaj slab sau insuficient
�i prin colmatarea ochiurilor de apa
�i microdepresiunilor in general. M.
pot aparea in luncile raurilor, in
preajma izvoarelor, pe campurile netede
cu panze freatice apropiate, crovuri,
in depresiunile intramontane pe locul
lacu- rilor ce seaca la secetele
indelungate, in tundra, pe litoral sau
in zona estuarelor afectate de maree.
M. se pot grupa dupa modul de
alimentare cu apa, vegetatie �i profilul
suprafetei in: M. eutrofe (sunt plane în
profil, apar în luncile raurilor sau in
locul lacurilor colmatate; alimentarea cu
apa se face din ploi, ape subterane �i
de suprafata; sunt cunoscute local cu
numele de plo�tina in dealurile �i
muntii Olteniei
�i Munteniei, rogoaze in
Depresiunea Bra�ov; M. oligotrofe
(bombate in profil, cu mari acumulari
de mu�chi �i turba dezvoltate in
climat umed �i rece; au alimentare
din ploi �i zapezi; apar la altitudini
mari in munti (in Romania la 850
- 1250 m), depresiuni intramontane
(600 - 800 m), in Depresiunea
Dornelor se numesc tinoare, in
tundra exista in regiunile unde in
sezonul cald se dezgheata molisolul; M.
mezotrofe (intermediare)
MLA�TINOS - suprafata sau sol
cu exces de umiditate, determinat de un
nivel
freatic aproape la zi � i de
abundenta elementelor argiloase.
MOARA GLACIARA - gol vertical in
mase de gheata, in care cad �uvoaie de
apa ce vin de pe versanti sau de pe
ghetar.
MOCIRLA - apa stagnanta plina de
noroi �i mal.
MODEL - sistem, categorie, tip care
exprima caracteristicile esentiale ale
unei multimi de forme de relief,
procese, evolutii reliefogene etc.
(modele geomorfologice). Pot fi
modele teoretice (carstificare pe�tera,
ciclul de evolutie carstica) care
servesc la cunoa �terea sistemelor
particulare �i modele etalon (relief
glaciar carpatic, pirenian, himalaian
etc.; deplasari; eruptii de tip
pelean, hawaian etc., evolutia unui
tarm cu limane
�i lagune etc.).
MODEL AL RELIEFULUI - imagine
tridimensionala a reliefului unei regiuni
realizata prin analiza unui cuplu
de fotografii stereoscopice cu
ajutorul stereoscopului.
MODEL DIGITAL AL RELIE-
FULUI - reprezentarea reliefului unei
portiuni din suprafata terestra in care
fiecare punct este indicat prin trei
coordonate (lungime, latime �i
inaltime); se obtine o reprezentare
panoramica pe care se realizeaza
indicarea diferitilor parametri
morfologici (energie de relief,
declivitate, expunerea versantilor etc.)
cat
�i reprezentari pe care se coreleaza
caracteristicile reliefului cu alti
factori (indeosebi de natura geologica).
MOFETA - produs gazos, constituit în
cea mai mare parte din bioxidul de
carbon degajat prin crapaturile scoartei
terestre in regiunile vulcanice, in
fazele finale ale activitatii vulcanice.
Frecvent aria de emanare a lor este
mult mai extinsa decat cea a regiunilor
vulcanice propriu-zise (ex.
- in Carpatii Orientali in amestec cu apa
M 1
rezulta apele minerale biocarbogazoase).
MOGOTEN-KARST - sistem
de modelare carstica cu martori de
eroziune calcaro�i aflati in regiuni cu
climat cald �i umed �i care de regula
sunt rezultatul unei evolutii de durata a
regiunii; se reflecta in peisaje prin
asocieri de movile, varfuri �i culmi
calcaroase aplatisate (ex. in Cuba,
Mexic, Indonezia).
MOHOROVICIC - discontinuitate
intre scoarta �i manta care se afla la
cca. 40 km sub blocurie continentale �i
10 - 15 km sub bazinele oceanice.
MOLASA - depozite sedimentare
psamitice, psefitice �i pelitice, evaporite
rezultate din erodarea unor sisteme
muntoase tinere in etapa postorogena
�i care sunt acumulate � i
cimentate in depresiuni tectonice
(unele cu caracter de avanfosa)
limitrofe. Mi�carile tectonice
ulterioare le pot cuta � i ridica
sau bascula(ridicari care impun
structuri monoclinale sau subsidente
care conduc la cre�teri insemnate in
grosime) facilitand dezvoltarea de
forme de relief cu dimensiuni mari
(culmi pe anticlinale �i depresiuni pe
sinclinale - Subcarpatii Moldovei;
platouri structurale, cueste,
hogbaksuri etc.). Totodata alcatuirea
litologica favorizeaza producerea unei
diversitati de procese de modelare
ce conduc la forme specifice
(alunecari de teren, curgeri noroioase,
�iroire etc.).
MOLDWEIDE - sistem de proiectie
cartografica folosita pentru realizarea
planigloburilor; meridianul central
�i Ecuatorul sunt drepte �i
perpendiculare; paralelele sunt linii
drepte la distante care scad spre poli;
meridianele sunt linii curbe la
distante egale; ultimul meridian
formeaza o elipsa-contur, in
reprezentare; suprafetele sunt
nedeformate, pe cand unghiurile �i
distantele cunosc erori tot mai accentuate
de la centru spre exterior.
MOLISOL - termen atribuit orizon-
tului situat deasupra permafrostului care
se dezgheata vara �i ingheata din nou
in sezonul rece; prin diverse procese
peri- glaciare rezulta pe de o parte in
acesta mai multe structuri (pene de
gheata, involutii) iar la exterior o
multitudine de forme poligonale,
cercuri �i campuri de pietre
hidrolocoliti etc.
MONADNOCK - martor de
eroziune similar inselbergului, dar ceva
mai inalt, sub forma unui munte
izolat ce salta deasupra unei zone joase
peneplenizate; s-a format intr-un
climat ceva mai arid, duritatea rocilor
permitandu-i sa se impuna in peisaj �i
in ansamblul reliefului; termen preluat de
la Mount Monadnock din S.U.A.
MONITORINGUL RELIEFULUI -
activitati de supraveghere �i evaluare
a proceselor geomorfologice (indeosebi
cele de versant �i din albiile
raurilor) care produc degradari ale
terenurilor �i stari de vulnerabilitate
� i risc geomorfologic (indeosebi
alunecari de teren, curgeri noro- ioase
�i de lava, tasari, �iroire, prabu�iri
etc.). Important este �i urmarirea
impac- tului diferitelor activitati umane
exercitate asupra formelor de relief ce
pot conduce la declan�area unor
procese cu rol negativ pentru utilizarea
agricola, starea functio- nala a
drumurilor, diverse constructii �i
amenajari.
MONOCICLIC - evolutie �i forme
de relief legate de un singur ciclu
genetic (terasa, nivel de eroziune,
pediment).
MONOCLINAL - tip de structura
geologica, unde stratele de roci
sedi- mentare inclina dominant intr-o
singura directie (ex. structura M. in
Podi � ul Moldovei, Podi�ul Getic,
Dealurile de Vest, in unele sectoare
din Subcarpati � i Depresiunea
Colinara a Transilvaniei). Prin adancirea
retelei hidrografice rezulta
 R
eli
ef
de
zv
olt
at
in
str
uc
ur
a
m
on
oc

cueste, vai ce au caracteristici diferite MONOGRAFIE - lucrare în care se

�i o dinamica de versanti deosebita.
MONOGLACIAR - forme de relief
rezultate in urma unei singure faze
de modelare glaciara.
face o analiza detaliata asupra tuturor
componentelor unui sistem, intr-o anumita
ordine �i cu precizarea legaturilor
dintre ele; M. geografica (studiu asupra
tuturor
componentelor fizico � i economico-
geografice); M. fizico-geografica
(analiza componentilor naturali, dar �i
corelarea lor cu unele activitati
antropice); M. geomorfologica a
unei unitati regionale (implica
caracteristici morfografice,
morfometrice, treptele de relief,
morfo- dinamica actuala, caracteristici
evolutive etc.).
MONOLIT - termen folosit pentru a
desemna un corp geologic (magmatic,
metamorfic sau sedimentar) cu o structura
�i compozitie diferita de
structura geologica in care este
cuprins (olistolit, neckuri etc.); forma
de relief izolata ce se impune in
peisajul regiunii (maguri, movile,
inselberg).
MONT - culme desfa�urata in
lungul unui anticlinal in regiuni cu
structura cutata (Muntii Jura).
MONTAN(A) - termen folosit pentru
a desemna elementele specifice care se
afla in spatiul muntelui. Ex. - culme,
varf, regiune, versant etc.
MONTICUL DE ALUNECARE -
forma de relief pozitiva in masa unei
alunecari care se impune prin inaltimi
�i forma conica; este frecvent
intalnit la alunecarile masive de tip
glimee unde rezulta din fragmentarea
de catre eroziune a treptelor acestora
(in Transilvania, Câmpia Moldovei).
MONTMORILLONIT - M. de fund (cu dispozitie diferita pe
mineral argilos (aluminosilicat
hidratat), rezultat prin alterarea rocilor
magmatice bazice �i a cenu�ii
vulcanice; avid de apa; prin uscare,
depozitul bogat in M. capata
crapaturi.
MONUMENT AL NATURII -
forma
de relief care prin configuratie,
geneza, evolutie �i aspect estetic
impune protectia prin lege (ex. Babele
�i Sfinxul din Muntii Bucegi, Muntele
de sare de la Slanic,
Grunjul de la Manzale�ti, 12 Apostoli
din Muntii Calimani, Zidurile de pe
valea Milcovului etc.).
MOBILITATE - mecanism fizic
prin care se asigura deplasarea unor
compo- nente prin exercitarea unor
presiuni, forte sau procese cu amploare
diferita �i care conduc in final la
modificarea configuratiei unor reliefuri
sau la individualizarea altora (mobilitate
tectonica exprimata la blocurile sau
unitatile continentale prin inaltari sau
coborari de natura epirogenetica sau
izostatica; mobilitatea particulelor din
interiorul unui depozit provocata
de inghet-dezghet, circulatia apei,
dezvoltarea radacinilor plantelor;
mobilitatea nisipului din erguri impusa
de manifestarea vantului care conduce
la modificarea configuratiei dunelor
etc.).
MORENA - forma de relief
rezultata din acumularea
materialelor detritice transportate de
ghetari �i depuse acolo unde gheata se
tope�te. In functie de pozitia lor in
interiorul vaii glaciare sunt: M. frontale
(materialele depuse sub forma de arc
de cerc in fruntea limbii de
gheata); M. laterale (materiale depuse
in vecinatatea versantilor); M. mediane
(se afla in partea centrala a unei vai
glaciare mari �i care au provenit din
unirea a morenelor laterale transportate
de doua limbi ce s-au unit);
valea glaciara). Se mai pot separa cand
ghetarul este activ M. de suprafata
� i M. în interiorul masei de gheata.
MORENAIC - depozit de bolovani�,
pietri�, nisip prezente in lungul unei
vai glaciare �i care au origine glaciara.
MORFOCLIMATICA - regiune
geografica in care conditiile
climatice
constituie factorul esential in impunerea
in sistemul de modelare a unei
grupari de agenti modelatori externi din
care unul sau doi au rol esential in
crearea reliefului �i impunerea unui
peisaj caracteristic.
Termen �i diferentieri regionale
realizate de L. Peltier �i amplificat
ulterior de catre
J. Budel, J. Tricart, P. Birot etc. (ex.
regiuni morfoclimatice periglaciare,
glaciare, temperat umede, temperat
continentale, subtropicale,
de � ertice, de savana, a padurilor
ecuatoriale etc. care au atat caracter
zonal cat �i etajat).
MORFOCLIMATIC (SISTEM) -
totalitatea agentilor �i proceselor
care genereaza intr-un anumit tip de
climat un ansamblu de forme de relief
�i de peisaje specifice (ex: sistemul M.
al zonei ecua- toriale, de�ertice, savanei
etc.).
MORFOCRONOLOGICA - analiza
a evolutiei generale a reliefului dintr-
o regiune in care sunt separate
etape, subetape, faze �i subfaze; se
bazeaza pe raportarea treptelor de
relief la date rezultate din
interpretarea informatiilor de natura
geologica �i pe aplicarea metodei
stratigrafica - paleontologica �i depozitelor
corelate.
MORFODINAMICA - parte a
Geomorfologiei care analizeaza mai intai
potentialul morfodinamic dintr-o
regiune apoi procesele geomorfologice
�i formele de relief care rezulta inclusiv
diferentierea nivelelor de dezastru �i a
situatiilor de risc geomorfologic.
MORFOGENETIC - sistem,
agenti, procese �i factori de care
sunt legate geneza, evolutia �i
caracteristicile formelor de relief dintr-o
faza evolutiva.
MORFOGENETICA(E) - etapa M.
(interval de timp geologic în care s-a
realizat un anumit specific evolutiv al
reliefului); unitati M. (spatii pe care s-
au dezvoltat anumite reliefuri).
MORFOGENEZA - parte a Geo-
morfologiei sau a unui studiu asupra
reliefului unei regiuni, in care sunt
analizati agentii, procesele �i formele
rezultate in diferite etape sau faze de
evolutie.
MORFOGRAFIE - parte din studiul
reliefului în care se realizeaza descrierea
infati�arii (fizionomiei) unui relief
(tipuri de interfluvii, versanti, vai in
raport de aspectul lor).
MORFOLITOLOGIE - parte a Geo-
morfologiei care analizeaza raportul
dintre fondul petrografic dintr-o
regiune � i relieful specific creat prin
actiunea agen- tilor externi in functie
de proprietatile rocilor (carstic, pe
granite, pe argile; pe sare etc.);
litoformele de relief constituie baza
continutului unei harti morfolitologice.
MORFOLOGIA PEISAJULUI -
ramura care se ocupa cu studiul
formei peisajului, de componentele sale
percep- tibile �i de elementele acestora.
Are drept scop degajarea structurii
peisajului sau a partilor esentiale ale
acestuia, plecand de la caracteristicile
exterioare.
MORFOLOGIC(A) - studiu M.
(analiza reliefului unei regiuni); sistem
M. (grupeaza pe un teritoriu agenti,
procese cu rol esential in geneza
reliefului); regiune
M. (unitate spatiala cu reliefuri de
un anumit tip - montan, deluros,
campie, carstic etc.); harta M. (harta pe
care apare reprezentat relieful).
MORFOLOGIE - parte a unui
studiu geografic destinata cunoa�terii
formelor de relief.
MORFOMETRIE (sin. MORFO-
METRIE) - parte a Geomorfologiei sau
a unui studiu asupra reliefului, care se
ocupa de analiza diver�ilor indicatori
cantitativi (densitate, declivitate,
hipsometrie etc.) ce sunt calculati �i
raportati teritorial. Pe baza valorilor se
intocmesc harti specifice.
MORFOSCOPIE - analiza elemen-
telor dintr-un depozit (granule de
nisip, pietri�uri, bolovani etc.), sub
aspectul formei �i a gradului de
uzura (indici: aplatizare, rotunjire,
asimetrie), pentru determinarea
agentului �i proceselor care le-au creat.
 Evolutie carstica Cap tare carstica Aven in sare

Sl anic Slanic
Doline

Uvale
Uvala

Uvale

Formarea vaii
dolinare
Vale dolinara

Vale dolinara
Dezvoltare
de ni�e
in sare
platou carstic

sare dolina fosila

brecie pe�teri
nisip, pietri� ponor
 MORFOSCULPTURA - parte a
Geomorfologiei care se ocupa cu
analiza actiunii diferitilor agenti �i
procese morfo- genetice in crearea
reliefului dintr-o regiune. Se
intocmesc harti ale treptelor de relief,
teraselor, luncilor, proceselor actuale
precum �i schite, profile.
MORFOSFERA (vezi Reliefosfera)
MORFOSTRUCTURA - parte a
Geomorfologiei care analizeaza influenta
structurii geologice in crearea de
catre agentii externi a unor forme
de relief specifice care sunt
reprezentate pe harti morfostructurale.
MORFOTECTONICA - parte a
Geomorfologiei care studiaza raportul
dintre actiunea factorului tectonic
� i relieful creat; pe harti sunt redate
forme de relief specifice � i unitati
tectono- structurale.
MORI DE MARE - izvoare carstice
permanente, avand caracter artezian,
care iau na�tere in zona tarmurilor
calcaroase, ca urmare a accesului
apelor dulci de pe uscat prin diaclaze
�i sifoane sub nivelul apei marine;
apar sub forma de vartejuri de mare
presiune (tipice pentru tarmul
dalmatic, in insule din Marea Egee dar
�i la tarmul Marii Negre la
Costine �ti - Saturn).
MOSTI�TE - vale specifica Campiei
Romane; prezinta: izvorul in
interiorul campiei, profil longitudinal
subechilibrat, albie larga, umeda, cu
profil transversal, uneori in forma de
,, debite mici �i scurgere
intermitenta; in lungul lor sunt iazuri
naturale sau antropice (ex. -
Mosti�tea, Galatui, Calni�tea).
MOTTUREAU – ( sin. GILGAI).
MOUTONETE (sin. SPINARI DE
BERBEC) - forme de relief cu profil
convex individualizate in regiunile
modelate de ghetari in sectoare alcatuite
din roci cu rezistenta mai mare la
eroziunea
produsa de bolovani situati la baza
masei de gheata aflata in mi�care
frecvent pe pragurile glaciare �i
campiile glaciare acoperite de calote).
Slefuirea creeaza suprafete netede dar
�i crapaturi (striuri) ce pun in evidenta
directiile de mi�care a ghetii (ex. pe
pragurile din complexele glaciare din
muntii Fagara � , Retezat, Rodnei
etc.).
MOVILA (sin. MAMELON, GOR-
GAN) - microforma pozitiva, cu aspect
cu aspect rotunjit; de obicei au fost
create de oameni cu rol de necropola
pentru cei uci�i in razboaie (antichitate)
sau pentru semna- lizarea prin foc a
invaziilor (in evul mediu). Sunt
frecvente in Campia Romana.
MOVILA DE ALUNECARE -
ridicatura de pamant cu dimensiuni de
1-5 m, rezultata prin fragmentarea
masei alunecate de catre ravene,
torenti.
MOVILA INIERBATA - mu�uroaie
inierbate, cu sau fara bloc de piatra
interior. Sunt frecvente in etajul alpin
sau in tundra; in geneza lor inghet-
dezghetul este un rol esential.
MOZAIC - asamblare de
imagini spatiale sau aeriene
asociate pentru obtinerea unei vederi
sinoptice largi.
MUCHIE - linie rezultata din imbi-
narea a doua suprafete ce intra in
compunerea unei forme de relief
(muchia terasei, muchia de cuesta etc.).
MULTIPLET - asamblaj de aero-
fotograme care faciliteaza intocmirea
de stereomodele.
MULTISPECTRALA - imagine de
teledetectie inregistrata cu ajutorul
unor senzori, in mai multe benzi de
frecventa ale spectrului; scannerul M.
(MSS) preia simultan imagini ale
aceleia�i regiuni in diferite benzi din
spectrul vizibil �i in infraro�u care
sunt procesate in formate digitale.
MUNCEL - munte cu altitudini ce
nu depa � e � te 1400 m; ex: munceii
din
depresiunea Lovi�tei - Molivi�, Mracimi,
Paltinu, Arefu etc.
MUNTE (MUNTI) - sistem de culmi,
in medie cu altitudine mai mare de 1000
m, fragmentare ridicata, energie de relief
de peste 300 m, versanti cu panta
accentuata; se clasifica dupa: altitudine
(M. jo$i - sub 1000 m; cu altitudine
medie - 1000-2000 m; M. inalti - 2000-
5000 m; M. foarte inalti - peste 5000
m; alcatuire geologica (M. din roci
sedimentare, cristaline, vulcanice);
geneza (M. de orogeneza, M. vulcanici;
M. bloc - munti vechi inaltati; vechime
(M. caledonici, M. hercinici, M. alpini);
gradul de complexitate (M. izolati prin
eroziune �i eruptii vulcanice; grupe �i
lanturi de M.); forma dominanta a
interfluviilor (M. creasta, culmi
muntoase) etc.
Aspect din Muntii Alpi
O parte din lantul muntos Sierra Nevada
MUNTI-BLOC - munti formati prin
fracturarea puternica a scoartei terestre
�i inaltarea accentuata a blocurilor
rezultate. MUSCELE - termen
regional care define�te ansamblul de
dealuri cu structura
monoclinala �i alcatuire din roci dure in
sudul Carpatilor Meridionali �i care este
format din culmi paralele (coboara lin de
la munte spre exterior, are varfuri �i �ei
asimetrice de altitudine individualizate pe
capete de strat cu rezistenta diferita la
eroziune) �i una - doua generatii de vai
simetrice cu caracter consecvent (ex.
Muscelele Arge�ului).
MUSCOVIT - mica alba cu frecventa
deosebita in rocile magmatice � i
metamorfice; sufera alterari relativ u�or.
MUSON - sistem de circulatie eoliana
cu caracter regional cu modificarea
sezoniera a sensului de manifestare.
Masele de aer oceanic frecvente intr-un
sezon provoaca precipitatii extrem de
abundente ce faciliteaza scurgeri bogate
in albiile raurilor care provoaca
eroziuni intense, transportarea unor
mari cantitati de aluviuni de care sunt
legate crearea de campii piemontane �i
delte (in India �i Bangladesch). La
altitudini mari in Muntii Himalaya
asigura zapezi bogate care se
transforma in gheata permitand formarea
unor ghetari de amploare �i exercitarea
modelarii impuse de ace�tia la altitudini
de 4000 - 8800 m.
MUSUROI - ridicatura de pamant cu
aspect convex care, de regula, este creat
de vietuitoare (M. de cartite, furnici etc.).
MUSUROI INIERBAT (sin.
MARGHILE, THUFUR) - movila cu
dimensiuni sub 1 m (diametru, inaltime)
dezvoltata in regiuni periglaciare, dar �i
pe culmile muntoase, unde inghet-
dezghetul este frecvent.
MYCHELITE - forme endocarstice
de precipitare cu infati�are de ciuperci;
se dezvolta in paturile aluviale ale
cursurilor subterane (dezvoltarea
unor cruste calcaroase pe aluviunile
grosiere; ulterior prin disparitia apei �i
indepartarea partiala a aluviunilor
raman doar bolovanii purtatori de
crusta calcaroasa).
Maquis (Sardinia) Martor de eroziune (Muntii Trascau)

Mla�tina Mangrove (Marea Ro�ie, Egipt)

Marmita Merzlota
 Mal Marea Neagra

Meandre
Morene

Monoclin (Muntii Bucegi) Mu�uroaie inierbate

N 219
N
NARUIRE - proces de prabu�ire a
unor maluri din roci slab coezive ca
urmare a subminarii bazei prin
eroziune fluviala, abraziune sau
extractii antropice de materiale.
NARUITURA - masa de roca care s-a
prabu�it �i s-a acumulat la baza
versantului (malului). O situatie aparte
se produce pe versantii cu
dimensiuni mari cand materialele
desprinse se impra �tie pe aproape
toata lungimea acestora. Se
deosebesc: N. individuale cand volumul
deplasat este redus �i N. in masa cand
afecteaza o parte importanta a
versantului. NEBKA - nume dat
acumularii de nisip in jurul unui
obstacol (bloc de piatra, tufi� etc.); are
infati�area unei movile circulare sau
u � or alungite; este caracteristica
de�erturilor din Arabia.
NEBRASKA - prima faza glaciara
cuaternara nord-americana corespun-
zatoare fazei Donau din cea alpina; a
cu- prins continentul pana la est de
Marile Lacuri; i-a urmat interglaciarul
aftonian.
NECK - termen care are sens dublu -
geologic se refera la co�ul
aparatului vulcanic umplut cu magma
sau magma �i piroclastite, baza
acestui dop fiind la adancime;
sensul geomorfologic este legat de vârful de
mai multi zeci sau sute de metri
inaltime care a rezultat prin
indepartarea de catre eroziune a
formatiunilor care acopera ,,
magmatic" (ex. Varful Cetatea
Devei).
NECOEZIV - caracteristica a unei
roci (nisip, pietri� etc.) sau a unui
depozit de panta (deluviu) care indica
faptul ca acesta este alcatuit din
elemente cu dimensiuni variabile dar
fara legatura intre ele ceea ce le confera
mobilitate.
NEFUD (sin. ERG) - termen care
define �te in de �erturile din Peninsula
Arabica campurile de nisip.
NEMIRA - denumire locala data
in Transilvania vantului rece care trece
iarna prin trecatorile Carpatilor
Orientali, dinspre Moldova; este o
ramificatie a Crivatului, generat de
anticiclonul din campia Rusa.
NEOGEN - a doua perioada a erei
Neozoice, cu epocile Miocen �i
Pliocen caracterizata prin accentuarea
procesului de diferentiere zonelor
bioclimatice, monitorizarea fazelor
orogenetice din ciclul alpin (savica,
stirica, moldavica, rhodaniana) ce
intregesc sistemele muntoase dar �i
creeaza depresiuni in care s-au produs
sedimentari insemnate dar �i importante
faze de eruptii vulcanice care au generat
uneori lanturi de munti (ex. - in vestul
Carpatilor Orientali).
NEOGLACIAR - faza de racire
climatica produsa in Holocen care
a reactivat limbile ghetarilor montani
(Alpi) sau ale calotelor (in
Finlanda � i Scandinavia, America
de Nord etc.). S-a caracterizat prin
trei momente de expansiune
glaciara (6000 - 4900 i.Hr.;
N 1

3300 - 2400 i.Hr.; 1500 - 1900 e.n.) continuat desfa�urarea ciclului tectonic
ultimul fiind cunoscut sub numele alpin prin mai multe faze ce-au
de ,, glaciatiune" generat cutari, lanturile montane cele
NEOLITIC - cultura materiala mai intinse, vulcanism, ridicari
din Holocen, intre mezolitic �i epoca neotectonice etc.
metalelor (7 000 - 2 500 ani i.Hr.), NERITICA - zona oceanica (marina),
caracterizata prin prezenta lui Homo cu adancimi mai mici de 200 m,
sapiens aluvialis: cultivatori, crescatori cores- punzatoare platformei
de vite, producatori ai unor unelte continentale unde se produce
primitive din piatra, lemn, lut, interferenta dintre procesele marine
impletituri etc.; a�ezari in vecinatatea �i cele ale unor agenti morfo-
albiilor raurilor; o evolutie accelerata genetici continentali (indeosebi actiunea
a reliefului pe fondul general al apelor curgatoare); au loc depuneri
trecerii de la o incalzire semnificativa de materiale �i sedimentari
la o racire, la crearea multitudinii diferentiate regional.
peisajelor actuale. NETEZIREA RELIEFULUI -
NEOTECTONICA - ansamblu de nivelarea pe cale antropica a
mi�cari tectonice care afecteaza o formelor valurite prin diverse
regiune in general postorogenetic; procedee (aratul deluviilor de
produc ridicari sau coborari, falieri sau alunecare, excavarea movi- lelor,
bombardari ale structurilor create umplerea microdepresiunilor etc.);
anterior (ex. - in Carpati ele s-au uneori se utilizeaza �i pentru a
produs dominant la finele exprima rezultatul final al evolutiei
pliocenului �i in cuaternar). ciclice a reliefului unei regiuni.
NEOVULCANISM - implica NÉVÉ (sin. FIRN) - gheata
pro- cesele vulcanice din neozoic care spongioasa (cu bule de aer) rezultata
se produc in lungul unor fracturi prin topirea zapezii in regiunile
profunde din ariile de subductie, rifturi glaciare; constituie o faza
sau rupturale (ex. - vulcanismul ce-a premergatoare realizarii ghetii
creat lantul vulcanic din Carpatii propriu-zise.
Orientali dar �i din zonele cu NIFE (sin. CENTROSFERA, BARI-
vulcanism actual pe Glob. SFERA) - nucleul Pamantului in care Ni
NEOZOIC (sin: CAINOZOIC) - era �i Fe sunt abundente, impunand o
geologica care cuprinde ultimii 65 densitate de peste 12 glcm3 (modelul
milioane de ani; este subdivizata in E. Suess).
trei perioade: Paleogen, Neogen NIFESIMA - inveli� in interiorul
(grupate sub numele de Tertiar) �i Pamantului in conceptia lui E.
Cuaternar (in unele acceptiuni, Suess, alcatuit dominant din Ni, Fe
cuaternarul apare ca era distincta �i silicati; corespunde mantalei
avand ca elemente definitorii - aparitia inferioare cu o densitate de 6-8 glcm3
�i evolutia omului �i �i in care materia este in stare solida.
glaciatiunile). Climatul, vegetatia, NISIP - roca sedimentara,
fauna, solurile dar �i relieful au evoluat detritica, neconsolidata cu
catre situatiile actuale, dand zone, etaje elemente ce au dimensiuni de 0,063
geografice distincte. In domeniul - 2 mm �i care sunt formate din
marin se dezvolta planctonul cuart, carbonati, mice, feldspati
vegetal, foraminiferele calcaroase, etc., avand origini variate (eoliana,
lameli- branchiatele �i gasteropodele; fluviatila, marina). Dimensiunea
in domeniul continental se dezvolta particulelor le diferentiaza in
plantele angio- sperme (plante cu grosiere (0,2 - 2 mm) �i fine (sub 0,2
flori �i cu samanta inclusa in fruct), mm). Prin cimentare dau gresii
mamiferele placentare. A prezente in alcatuirea
diferitelor forme de relief �i care
opun rezistenta diferita la atacul
agentilor externi; nisipurile
neconsolidate intra in componenta
formelor de relief fluviatil, a plajilor
litorale, a campurilor de dune din
regiunile de�ertice etc.
NISIP PLUTITOR (sin. CURGERE
DE NISIP) - nisip imbibat cu apa care
se deplaseaza sub forma unei
curgeri; procesul se produce mai
ales pe strate de nisip (nisip argilos)
slab consolidat ce au pozitie aproape
verticala �i care sunt incadrate de
orizonturi de gresii, marne etc. (in
regiunea subcarpatica din Vrancea).
NI�A - forma de relief negativa
(scobitura) dezvoltata pe versantii
puternic inclinati, abrupturi, stanci,
maluri de rau, unde roca nu este
protejata �i este supusa atacului direct
al agentilor externi. Sunt:
N. de abraziune (la baza falezelor marine
sau lacustre); N. fluviala (la baza
malurilor concave); N. eoliana creata prin
coraziunea vantului; N. glaciara (la
baza versantilor afectati de masa de
gheata); N. nivala (pe
suprafete netede in urma tasarii
exercitate de zapada troienita; au aspectul
unor depre- siuni mici rotunde sau
alungite; N. glacio-nivala (rezulta
prin actiunea combinata a ghetii �i
zapezii pe versantii complexelor
glaciare) N. de alunecare
(microdepresiune sub râpa de alunecare).
NIVAL (A) - forma de relief (circ,
microdepresiune) care rezulta in urma
producerii proceselor de nivatie.
NIVATIE - proces complex, de
tasare, eroziune mecanica �i dizolvare,
exercitat de acumularile de zapada
care fie ca stagneaza timp mai
indelungat in locurile adapostite ale
versantilor fie ca se deplaseaza sub
forma de avalan�e. Rezulta
microdepresiuni, circuri, culoare de
avalan�a �i depozite cu caracter
mixt (grohoti�uri amestecate cu zapada).
NIVEL - marime limita in raport de
care se stabile�te intensitatea �i evolutia
unui proces. Se folose�te in expresii:
N. de baza (baza de eroziune) - punct
de la care se exercita eroziunea
regresiva in profilul
longitudinal al raurilor (N. de baza
general, al marilor �i oceanelor; N. de
baza local - orice punct de confluenta
al raurilor sau praguri structurale
in profil; N. de baza regional - puncte
de varsare ale raurilor in mari �i
lacuri interioare; N. de baza carstic
- albia vaii principale; stratele
impermeabile de sub masa de calcar
in functie de care se realizeaza
circulatia apei
�i evolutia carstica); N. de condensare
- inaltime in atmosfera la care se
produce condensarea vaporilor de apa
din masa de aer care se ridica pe
versantii muntilor (N. de condensare
prin ascendenta); N. al echilibrului
glaciar (limita zapezilor ve�nice) -
altitudinea deasupra careia se
pastreaza zapada �i gheata; coincide
cu izoterma medie anuala de -2°C;
este mai ridicata pe versantii neinsoriti
in raport cu cei insoriti; scade de la
Ecuator (5000 m) spre zona
temperata (3000 m) �i zona polara
(cateva sute de metri); pozitia limitei
variaza in timp (sezonier �i anual); N.
de eroziune - treapta de relief
dezvoltata pe interfluvii secundare,
intr-un anumit interval hipsometric
care reflecta o stare de echilibru
morfodinamic, realizata intr-o etapa de
evolutie apreciata in timpi
geologici; se desfa � oara in regiunile
deluroase �i montane, fiind legata de
etape de evolutie din pliocen; N. de
referinfa (plan de referinta) - suprafata
in functie de care se fac aprecieri
de inaltime a diferitelor puncte (N.
de referinta general
- nivelul marii pentru altitudini
absolute;
N. de referinta regional (local) oricare alt
punct - albia unui rau, vatra unei
a�ezari etc.); N. de creste de tip gipfelflur
- rezulta in urma intersectiei
versantilor inter- fluviilor; poate avea
caracter general - ca rezultat al unei
evolutii de durata ce cuprinde partile
inalte ale muntilor situate deasupra
maselor ghetarilor sau local la
altitudini mici unde intervine torentia-
litatea, alunecarile de teren etc.; N.
apelor râului (oscilatii masurate pe
o mira speciala) - masuratorile se
realizeaza zilnic, stabilindu-se N.
caracteristice, precum: N. maxim, N.
mediu, N. minim, iar pe baza lor, N.
extreme absolute �i amplitudinea de
variatie intr-o perioada mare de timp;
N. superior de denudafie (similar
gipfelflurului alpin); N. zero -
suprafata geoidului; N. structural
(treapta de eroziune inscrisa la
partea superioara a unor strate
groase de roci rezistente la atacul
agentilor externi; N. litologic -
treapta, polita creata de eroziunea
selectiva la partea superioara a unor
strate dure.
NIVEL DE RISC - limita in
evolutia unui proces morfogenetic a
carei depa�ire conduce la generarea
unor dezastre naturale cu consecinte
mari in pierderi materiale sau de
vieti omene � ti (ex. alunecarile de
teren de mari dimensiuni ce-au afectat
haldele de steril din zonele miniere;
surparea tavanului salilor din ocnele
de sare de la Ocnele Mari etc.)
NIVEL DE MARMITAJ - ni�e cu
caracter local care apar in peretii
galeriilor din pe�teri sau in versantii
cheilor, rezultate in urma evorsiunii �i
mai putin coroziunii, in conditiile
adancirii treptate a cursurilor de apa
ex: in Cheile Corcoaiei (pe Cerna),
pe�terile Meziad, Bulba, Izvorul
Tau�oa- relor etc.
NIVELARE - actiune complexa
realizata antropic sau prin procese
naturale prin care sunt eliminate
denivelarile unui relief. In functie de
amplitudinea acestora ea dureaza timpi
foarte diferiti.
NIVELAREA RELIEFULUI- termen
care la scara globala se refera la
modelarea ansamblurilor montane create
prin actiunea factorilor interni, de catre
agentii externi, pana la realizarea, in
timp indelungat, a unor suprafete de
echilibru (netede) de tipul
peneplenelor, pediplenelor, pedi-
 mentelor, nivelelor de eroziune etc.
(teoria ciclului de evolutie) iar la
scara locala presupune atenuarea
asperitatilor reliefului prin procese
naturale de eroziune � i acumulare
sau prin interventie antropica.
NIVELA (NIVELMETRU) - instru-
ment utilizat in stabilirea diferentelor
de inaltime dintre doua puncte. Este
utilizata in ridicarile geomorfologice ale
unor forme de relief (ex. alunecari).
Prin repetarea actiunii la date
diferite se ajunge la interpretari
evolutive.
NIVELMENT - ramura a topografiei
care se ocupa cu stabilirea altitudinilor
diferitelor puncte ale reliefului, in
raport de nivelul marii �i reprezentarea
lor in plan (pe harta). Metoda de
reprezentare des folosita se bazeaza pe
trasarea curbelor de nivel.
NIVOCARST - sistem de evolutie
carstica in regiunile cu climat rece
(polare, alpine) unde dizolvarea este
realizata de apa rezultata din topirea
zapezii care are un continut bogat in
CO2.
NIVOEOLIENE - acumulari
eoliene
de nisip amestecat cu zapada; sunt
specifice in luncile raurilor din regiunile
periglaciare
� i in etajul alpin (praf � i nisip din
dezagregarea rocilor impreuna cu zapada).
NIVOMETRIE - aprecierea grosimii
�i densitatii stratului de zapada,
pentru calcularea volumului de apa
echivalent pe unitatea de suprafata.
Prezinta importanta in aprecierea
actiunii nivale.
NIVOMETRU - instrument de
apreciere a cantitatii de apa ce
corespunde zapezii acumulate (se
stabile�te direct prin estimarea greutatii
masei de zapada sau indirect, prin
evaluarea apei rezultate prin topirea ei).
NOD HIDROGRAFIC - confluenta
principala a mai multor rauri; se
mai vorbe�te de piata de concentrare a
apelor (ex. Arge�ul cu afluentii la nord de
Pite�ti).
NOD OROGRAFIC - varf (ex.
Omul) sau masiv principal (Ciuca�)
din care se dezvolta ramificatii (culmi)
secundare; se mai folose�te N.
orohidrografic, cu sens de centru al
dezvoltarii divergente de vai
�i interfluvii secundare; N.o. structural -
cand inaltimea coincide cu un varf impus
de structura sau de alcatuirea petrografica.
NOOSFERA - inveli�ul spiritual (al
gandirii) de pe Pamant; sfera transfor-
marilor �i ameliorarilor biosferei prin
inteligenta omului. In cadrul acesteia
conceptiile, legile �i notiunile privind
relieful sunt insemnate.
NOR OROGRAFIC - nor ce se
formeaza ca urmare a deplasarii
ascendente a maselor de aer la
intalnirea unor masive sau lanturi de
munti inalti; destinderea adiabatica
determina racirea �i duce la
condensarea �i formarea de nori
cumu- liformi (chiar
cumulonimbus) ce se dezvolta mai
putin in conditii stabile de presiune �i
temperatura �i foarte rapid in conditii
instabile (ciclonice); pot aparea �i nori
ondulati, la traversarea unor culmi
paralele (altocumulus lenticularis).
Dezvoltarea lor este insotita de
nebu- lozitatea crescuta �i precipitatii.
NORD (MIAZANOAPTE) - punct
cardinal (indicat de Steaua Polara aflata
pe directia axei terestre); constituie un
reper esential in orientarea hartilor in
actiunile de cartare geomorfologica.
NORI ARZATORI - rezulta in
timpul eruptiilor vulcanice violente �i
constau dintr-un amestec de gaze �i
vapori fierbinti care se revarsa asupra
mediului limitrof, provocand
distrugerea formatiunilor vegetale, a
constructiilor �i pierderi de vieti
omene�ti.
NORMALA - sensul firesc de
manifestare a actiunii unui agent,
proces
�i de evolutie a unei forme de relief,
peisaj; se folose�te eroziune N.
(eroziunea apelor
curgatoare prezenta pretutindeni), falie materia este in stare solida fiind
N. alcatuita din elemente grele ce-i impun
etc. o densitate mai mare de 12 glcm3)
NOROI - amestec de praf, argila �i numit �i centrosfera, barisfera.
apa; in functie de continutul in apa NUNATAK (sin. NUNAKOL) - forma
este fluid sau vascos. Se utilizeaza ca de relief pozitiva, intalnita in regiunile
regionalisme termenii: tina, glod, cu calote de gheata �i care desemneaza
mocirla. Se produce în regiunile cu exces un varf stancos, ascutit, aflat deasupra
de umiditate (lunci, câmpii de subsidenta masei de gheata �i care va fi supus
etc.) dar �i la vulcanii noroio�i, unei modelari periglaciare; materialul
torentii de noroi. detritic rezultat din dezagregarea rocilor
NOROIOASA (CURGERE) - (sin. ce compun N. va fi preluat de catre
ALUNECARE CURGATOARE, TORENT masa de gheata in mi�care
NOROIOS) - proces geomorfologic �i depus sub forma de morene
desfa � urat pe versantii alcatuiti din glaciare. Stancile desprinse �i care au
alternante frecvente de strate de argila, dimensiuni foarte mari vor fi
nisip etc. Adancirea unor ravene, transportate de ghetar pe distante
torenti creeaza instabilitate care diferite fata de locul de prove- nienta
corelata cu ploi bogate conduce la iar dupa topirea acestuia va repre-
inmuierea intensa a depozitelor �i zenta un bloc eratic pe campia
rocilor de pe versanti urmata de glaciara. Exista N. �i deasupra
deplasarea unor mase sub forma de ghetarilor montani dezvoltati pe
curgeri noroioase de obicei platouri intinse. La origine sunt
lineare. Procesul inceteaza in varfuri reziduale ce dominau supra-
conditiile pierderii apei din materialul fetele de eroziune pe care ulterior s-
deplasat. Curgeri de noroi sunt specifice a instalat gheata.
�i vulcnailor noroio�i pe flancurile
carora debordeaza materia ce provine
din micile cratere; cu cat sunt mai
fluide cu atat deplasarea se face pe
distante mai mari. In timp prin
pierderea apei, prin evaporare se
transforma in co�cove.
NUCLEUL PAMANTULUI - se
desfa � oara in interiorul planetei la
adancimi mai mari de 2900 km (aici
discontinuitatea Guttenberg il separa de
manta). In cadrul sau sunt separate un
nucleu extern intre 2900 km �i 5100
km - materia este o topitura din nichel
�i fier care este afectata de curenti de Structura interna a Pamantului
convectie ce stau la baza
magnetismului terestru �i a
gravitatiei, densitatea este de 10-12
glcm3) separat prin discontinuitatea
Lehman de nucleul intern (intre 5100
�i 6375 km;
 Nivala (vale) Nod orografic

Neck (Sardinia)

Nivel marmitaj

Nebka (Algeria)

Nunatakuri (Scandinavia)
Nisip (riduri)
226
0
OAGA (sin. HOAGA) - termen
regional pentru numirea unei vâlcele.
OARBA - sector de vale carstica in
amonte de o treapta antitetica la baza
careia exista un sorb; poate fi �i un
sector de pe�tera la care tavanul s-a
prabu�it iar cursul subteran care
apare la zi se pierde intr-un ponor (ex.
Padi�; Topolnita).
OAZA - portiune fertila de teren
situata in cuprinsul unui de�ert, unde
apa freatica aflata la o adancime
redusa favorizeaza dezvoltarea
vegetatiei, plantatii pomicole
�i legumicole �i desfa�urarea vietii.
OAZA GLACIARA - termen utilizat
pentru denumirea unor areale fara
ghetari dintr-o regiune de calota
glaciara (ex. Antarctica).
OBANA - termen regional pentru
o mica depresiune cu izvoare carstice
bogate (Dobrogea de Sud).
OBAR�IE - locul de unde se
formeaza o vale, un ghetar, un torent,
o alunecare. Pentru o vale, O. e
reprezentata de vaiugile foarte mici,
abia schitate, primele paraie care
conflueaza ulterior. Pentru un ghetar,
O. e constituita din circuri glaciare.
Pentru un torent, O. e reprezentata de
bazinul de receptie unde se gasesc
numeroase rigole
�i ravene care converg spre punctul cel
mai jos al bazinului. Pentru o
alunecare, O. e reprezentata de rapa de
desprindere.
OBCINA - culme muntoasa sau
deluroasa, neteda sau rotunjita, pe care,
din loc in loc, se gasesc varfuri
domoale; are
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
inaltimi de 900-1600 m �i este
specifica Carpatilor Orientali (muntii
fli�ului). Ex: Mestecani�, Feredeu,
Mare, Agapia.
OBDUCTIE - proces tectonic de
amploare in zonele de subductie prin
care parti din placa care coboara se
rup � i incaleca placa continentala
facilitand dezvoltarea de munti.
OBELISC VULCANIC - stalp de
lava consolidata care a fost pus in
peisaj prin eroziune diferentiala.
OBSECVENTA - vale care se
desfa�oara pe fruntea cuestei, deci
invers inclinarii stratelor; este
caracteristica structurilor monoclinale,
fiind opusul vaii consecvente; are profil
simetric, panta longitudinala mare
dar cu praguri (pe capete de strat
dure).
OBSERVATIE GEOMORFOLO-
GICA - activitate cu caracter complex
care vizeaza cunoa � terea pe
ansamblu a reliefului (geneza,
evolutie, fizionomie, caracteristici
morfometrice, morfostruc- turale etc.)
iar in detaliu a unor procese sau forme
de relief. Se realizeaza stationar �i in
timp pentru urmarirea unor evolutii (o
alunecare de teren) sau itinerant
(pentru cartarea unor forme de relief cu
desfa�urare mare intr-o regiune (ex. -
terasele din lungul unei vai;
suprafetele de nivelare etc.). Ele sunt
insotite de descrieri, masu- ratori,
cartari, fotografieri etc.
OBSIDIAN - roca vulcanica
acida, consolidata rapid sub apa; are
culoare de
O 1
la verzui la brun-neagra, este dura, cu
luciu sticlos � i spartura concoidala
(sticla vulcanica). (ex. - platoul
Armeniei)
OBTURATIE - termen cu sens de
astupare, barare; se folose�te: O.
fluviatila (astuparea cu aluviuni a gurii
de varsare a unui parau de catre
colector; rezulta un baraj, iar in spate,
un lac de tip liman); O. glaciara (proces
realizat de limbile glaciare mari, bogate
in gheata, care, inaintand sub limita
zapezilor ve�nice, bareaza, dar se �i
extind pe vaile secundare neglaciare,
cu pozitie opusa unde depun morene;
rezulta pe aceste vai baraje (cu
convexitatea in amonte) in spatele
carora apar lacuri �i acumulari
fluviatile.
OCEAN (OCEAN PLANETAR) -
cele mai mari intinderi de apa
acumulate in depresiuni tectonice
incadrate de continente �i care
comunica intre ele; sunt patru O.
(Pacific, Atlantic, Indian, Arctic); in
unele lucrari este mentionat �i un O.
Austral (Antarctic); împreuna cu
marile margina�e ocupa o suprafata
de 70,8% (362330000 km2 din care
doar oceanelor propriu-zise le revin
287430000 km2), un volum de apa de
361 mil. km3, adancime medie de
3800 m, adancimea maxima 11022
m, in groapa Mariane, din O.
Pacific; depresiunile au rezultat
prin dezvoltarea de rifturi �i evolutia
placilor; de la un singur O., prin
fragmentarea continentului Pangaea,
in Mezozoic, s-a ajuns evolutiv la
situatia actuala; apa care s-a acumulat
in depresiunile tectonice a provenit din
mai multe surse: atmosfera primara,
eruptiile vulcanice (foarte intense in
prima etapa a evolutiei Pamantului cand
scoarta era subtire) �i din cometele
care patrundeau in spatiul terestru.
Caracte- risticile apei: salinitate
medie 350 (variaza in functie de
aportul de apa continental, din topirea
calotelor, ariditatea climatului tropical
(intre 38-410 in jurul
Pen. Arabia �i 100 la gurile de
varsare ale fluviilor in O. Arctic);
temperatura medie: la suprafata intre
27° la Ecuator �i
-1°-2° în regiunile polare; în adâncime scad
(ajungând la fund la 0°-1°); densitatea în
jur de 1,025 g/cm3; transparenta redusa
(50 m in zona calda �i 10 m in cea
polara); culoarea dominant albastra
ce trece in verzui (abundenta
planctonului), galbui (aport solid
continental prin fluvii); dinamica
apei este variata �i se realizeaza prin
valuri, curenti, maree care dau na�tere la
diferite forme de tarmuri �i o sedimen-
tare diferentiata regional.
OCEANIC(A) - caracteristica legata
de spatiul Oceanului Planetar; se
folose�te ca: bazin O. (depresiune
tectonica in care s-a acumulat apa),
climat O. (pentru clima de deasupra
oceanelor, dar �i a regiunilor de uscat
limitrofe unde se simte influenta
maselor de aer ce vin de pe acestea),
curent
O. (mase de apa in mi�care la
suprafata, adanc sau pe verticala),
fund O. (vatra oceanului alcatuita din
campiile abisale, dorsale, fose), crusta
O. (portiune din scoarta terestra aflata
sub oceane), domeniu
O. (parte din scoarta terestra alcatuita
din patura bazaltica �i o subtire �i
discontinua patura sedimentara) etc.
OCEANOGRAFIE - �tiinta care are
ca obiect de studiu Oceanul Planetar,
insistand pe descrierea, geneza,
evolutia, caracteristicile reliefului �i apei
oceanelor, pe legaturile lor cu viata din
acest mediu. OCHI - spatiu circular, cu
dimensiuni reduse, care prezinta un
anumit specific dinamic, evolutiv; se
folose�te: O. de apa (vartejuri cauzate
de scurgerea turbionara sau de
izvoarele puternice de pe fundul
lacurilor �i care exercita o eroziune
activa);
O. de noroi (craterele vulcanilor noroio�i;
au dimensiuni mari cand namolul are
un continut ridicat de apa); O. de
lava (in unele cratere vulcanice mari cu
eruptii de lava bazaltica. Ex. - in
Hawai).
 OCNA - excavatii in interiorul unui
masiv de sare in scopul valorificarii
acesteia. Prin prabu�irea plafonului o
parte din aceasta este scoasa la zi
infati�andu-se ca o forma negativa de
relief in care apa acumulata da
na�tere la lacuri (ex. - la Slanic,
Ocnele Mari, Ocna Sibiului etc.).
OCROTIREA MEDIULUI - complex
de actiuni �i programe prin care in
baza legislatiei in vigoare sunt
protejate elemente apartinand
diferitelor componente ale mediului
(roci, puncte fosilifere, forme de
relief, fenomene, vietuitoare, zone de
padure aparte etc.) ele constituind
resurse insemnate pentru cercetarea
�tiintifica �i ocrotite datorita raritatii
�i valorii peisagistice etc. Ocrotirea
presupune delimitarea spatiului in care
se afla acestea �i care va fi protejat,
eliminarea oricarui mod de utilizare in
afara celei pentru care a fost
directionat dar �i o diversitate de
forme menite sa realizeze nu numai
cunoa�terea lor dar �i o educatie
corespunzatoare. Sunt protejate
elemente singulare declarate
monumente ale naturii (pe�terile
Meziad, Vantului, Scari�oara, Ur�ilor
etc.), areale de dimensiuni mai mici
(rezervatii naturale - ex. Vulcanii
noroio�i
) sau mai mari (parcuri naturale -
cuprind rezervatii stricte dar disparate
in regiuni cu mai multe a�ezari; parcuri
nationale cu rezervatii �tiintifice
inconjurate de spatii de protectie etc.).
In Romania sunt aproape 900 de
rezervatii naturale, peste 20 parcuri
nationale �i naturale din care trei au
�i statutul de Rezervatie a biosferei.
ODONTOLIT - termen pentru
concretiunile calcaroase de forma unor
cupe mici ce tivesc marginea valurilor
�i draperiilor din pe�teri.
OFIOLITE - roci magmatice
bazice (bazalte, diabaze, gabrouri etc.) �i
care sunt consolidate la suprafata sau in
interiorul scoartei.
OGA� - forma de relief
negativa lineara, rezultata in urma
proceselor de
�iroire (eroziune, transport) exercitate
pe suprafata terestra, pe pante
despadurite ce depa�esc 10°; are in
general adancimi de pana la 2 m �i
lungimi de mai multe sute de metri;
este activ numai in timpul ploilor
torentiale.
OGHROUD - tip de duna cu
configuratie piramidala dezvoltat in
regiunile de�ertice unde vantul i�i
schimba frecvent directia.
OGLINDA DE ALUNECARE
-suprafata formata pe rocile plastice
in urma producerii unei alunecari de
teren �i care are aspect lucios.
Reprezinta un sector din patul de
alunecare sau de la baza versantului
in care stratul de argila are o
dezvoltare mare.
OGLINDA DE FALIE - suprafata
(uneori lucioasa) ce apare pe planul pe
care s-au deplasat cele doua
compartimente (plan de falie).
OGIVÃ - arcade rezultate in culmile
calcaroase fie in urma prabu�irii unor
sali de pe�tera, fie prin perforarea lor
in lungul tarmului; de multe ori chiar
intrarile unor pe�teri au forma ogivala.
OLIGOCEN - diviziune superioara a
Paleogenului caracterizata prin
inceputul afirmarii mamiferelor
(primele primate), dominarea
faciesurilor de molasa ce contin
zacaminte de petrol, chihlimbar,
carbune brun etc.; mi�cari tectonice
ale ciclului alpin (faza savica
generatoare de munti).
OLIGOTROF - tip de mla�tina care
apare in regiunile cu climat umed �i
rece; solurile �i apa sunt sarace in
substante nutritive, iar covorul
vegetal redus ca specii; predomina
sphagnetele (in tara noastra sunt in
depresiuni �i luncile largi situate la
altitudini mai mari de 600 m dar
frecvent la 800 - 1200 m.
OLISTOLIT - bloc din roci dure
desprins din tarmul cu faleza a unui
bazin marin, lacustru �i antrenat
(insedimentat) in acesta. Prin
exondarea generala a regiunii �i
exercitarea eroziunii rocile moi
in care se afla acesta vor fi
indepartate iar in peisaj se va impune
blocul ca martor (ex. pe valea
Ampoiului din Muntii Trascau; Piatra
Teiului din lunca Bistritei in amonte de
confluenta cu raul Bistricioara.
OMBILIC GLACIAR (sin.
BAZINET
GLACIAR) depresiune creata prin
eroziune glaciara de catre limba unui
ghetar sau limbile a doi ghetari la
confluentele importante fie in spatele
unor strate de roca cu duritate mare fie
in amonte de morena frontala.
OPTIMUM CLIMATIC - interval de
timp in Holocen (8000-5000 i.Hr.) cand
s-a produs o incalzire a climatului
(sesizat in Europa sudica �i centrala),
insotita de modificari in structura
peisajelor (mai ales la nivelul
formatiunilor vegetale) �i in
dinamica agentilor morfogenetici
(s-au realizat luncile foarte largi
ale raurilor principale din tara noastra).
ORBITA SATELITARA - traiectorie
descrisa in spatiu planetar de catre
un vehicul spatial (satelit) care se
deplaseaza in camp gravitational; la
satelitii de teledetectie O. s. poate fi:
geostationara (are o pozitie fixa la
peste 35.800 km de suprafata terestra
sau geosincrona (satelitul se afla la circa
36.000 km deasupra Ecuatorului
executand in jurul Pamantului o rotatie
in timp de 24 ore; ca urmare va avea
in campul observatiei aceea � i
suprafata de pe planeta); polara (orbita
este apropiata de poli �i permite
observarea regiunilor polare) �i
heliosincrona (satelitul parcurge o orbita
ce trece pe deasupra polilor dar se
afla deasupra Ecuatorului simultan cu
situarea Soarelui la meridianul lacului).
ORGANISM FLUVIATIL - termen
de referinta la apele curgatoare care in
timp creeaza mai multe forme de
relief principale: valea, terase,
lunca, albie minora.
ORGANISM TORENTIAL (sin.
TORENT) - forma de relief rezultata
prin
actiunea apei ce se concentreaza
pe anumite trasee la ploile sub forma de
averse sau la topirile brusce ale
zapezii. Ele- mentele componente ale
unui O. t. sunt: bazinul de receptie (spatiul
de pe care i�i aduna apa), canalul de
scurgere (sector linear prin care se
scurge apa din bazin �i unde
eroziunea este foarte activa), conul de
de}ectie (forma rezultata prin acu-
mularea materialelor transportate) se
intalne�te in regiunile cu pante mari,
pe versantii muntilor, dealurilor �i
podi�urilor, in arealele despadurite,
destelenite, cu pa�unat irational etc.
ORGANOGEN(E) - roci sedimente
rezultate prin precipitare biochimica sau
prin acumulare de fragmente organice
�i cimentarea lor biochimica. Cele care
sunt puternic cimentate opun rezistenta la
atacul agentilor externi �i de multe ori
dau forme de relief evidente (ex. -
coasta Ia�ului in calcare oolitice).
ORGA BAZALTICA - denumire
data varfurilor sau peretilor verticali,
alcatuiti din curgeri bazaltice
consolidate sub forma de coloane
(Detunate).
ORGA DE VANT - despicatura in-
gusta in crestele alpine abrupte
(indeosebi calcaroase), a caror
strabatere de catre vant este insotita de
un �uierat.
ORGA IN PE�TERI - coloane
aflate una langa alta, rezultate prin
precipitarea calcitului.
ORIENTARE - directia pe care o
urmeaza un curs de apa curgatoare, o
vale, o culme etc. in raport de punctele
cardinale
�i polii magnetici. Este absolut
necesara o buna orientare a hartilor in
operatiunile de cartare geomorfologica.
OROGEN - termen care se refera
la o unitate de O. - care reprezinta o
regiune muntoasa intinsa (lant
muntos) care a rezultat in urma unei
orogeneze (ex. - Carpatii, Alpii).
OROGENEZA - sistem de procese
tectonice care se produc in ariile
de
O 1
subductie (metamorfozari, cutari, mag-
matism, formarea de cordiliere �i fose
submerse) � i care in final conduc
la individualizarea treptata de lanturi
mon- tane emerse care sunt ridicate
alatu- randu-se regiunilor
continentale. Ex. orogeneza alpina in
spatiul tarii noastre s-a desfa�urat
incepand cu cretacicul mijlociu, a
cunoscut mai multe faze de mi�cari de
cutare, inaltari active (austrica,
laramica, savica, stirica, atica, valaha)
facilitand crearea treptata a
Carpatilor (unitatea cristalina, unitatile
de fli�), Subcarpatii etc. OROGRAFIC -
caracteristica deter- minata de
desfa�urarea reliefului (in primul rand a
lanturilor montane) in raport cu
directia maselor de aer (bariera
orografica
- Carpatii Orientali pentru cele de
provenienta estica) �i apoi in raport
de altitudine (etajarea sistemelor
morfo- dinamice) etc.
OROGRAFIE - ansamblul formelor
�i tipurilor de relief dintr-o regiune
care alcatuiesc un sistem unitar prin
legaturi de interconditionare genetica,
evolutiva �i cronologie.
OROMETRIE (sin. MORFOME-
TRIE) - termen care implica analiza
cantitativa a reliefului unei regiuni pe
baza calcularii diferitilor indicatori
morfo- metrici.
ORONIM - termen ce desemneaza
in denumire forma de relief (ex. -
Muntele Clabucet, Culmea Istrita,
Dealul Ciungi, Valea Alba etc.).
ORTOCONGLOMERAT - conglo-
merat in alcatuirea caruia elementele
(granule, galeti) precumpanesc in raport
cu masa cimentului; prin eroziune
diferentiala elementele grosiere sunt
eliminate, in locul lor raman forme
negative cu dimensiuni variabile
(alveole, ni�e).
ORTOFOTOGRAMA (ORTO-
FOTOGRAFIE) - fotografie aeriana
(aerofotograma) la care sunt indepartate
unele deformari din timpul realizarii ei
cu
scopul redarii detaliilor in
pozitie planimetrica reala; procesul de
eliminare este denumit redresare
diferentiala, iar aparatul cu care se
realizeaza este - ortofotoscop.
ORTOFOTOHARTA - imagine a
unei unitati spatiale realizata in
proiectie ortogonala pe care nu sunt
deformari de perspectiva sau relief dar
completata cu denumiri de relief, ape,
localitati etc.
ORTOFOTOPLAN - ansamblaj de
ortofotograme, avand proprietatile
metrice identice cu ale unei harti
(proiectie, scara); se adauga o retea
geometrica, valori altimetrice �i
toponime etc.
ORTOFOTOSCOP - aparat
destinat redresarii diferentiate a
aerofotogramelor, având ca scop
transformarea lor în ortofotograme.
ORTOGEOSINCLINAL - termen
introdus de Sttile pentru geosinclinalul
propriu-zis aflat intre doua
blocuri continentale �i in care prin
apropierea blocurilor se genereaza in
etape un sistem muntos.
ORTOGRAFICA - proiectie carto-
grafica azimutala in care sunt
nedeformate unghiurile, iar erorile cresc
de la punctul central spre periferie;
sunt trei variante: polara (in centrul
reprezentarii este polul, paralelele sunt
cercuri, iar meridianele linii drepte
divergente); ecuatoriala (centrul se afla
intr-un punct corespunzator unui
meridian, paralelele sunt linii drepte, iar
meridianele linii curbate); orizontala
(meridianele �i paralelele sunt arce de
elipsa); se folosesc pentru reprezentarea
emisferelor continentelor pe care
redarea reliefului este un element de
baza.
OSCILATORII - mi�cari care, dupa
V. Belousov, afecteaza scoarta,
provocand fie ridicari sau coborari
fara a modifica structura ei (mi�cari
epirogenetice insotite de transgresiuni sau
regresiuni), fie mi�cari rupturale care
genereaza geosinclinale,
sineclize, anteclize etc. (mi � cari de calote glaciare.
O.
ondulatorii).
OSCILATIE CLIMATICA - variatii
ritmice, generale, ale climei, care
sunt determinate de factori de natura
cosmica precum oscilatiile
activitatilor solare - schimbarea
unghiului dintre axa Paman- tului �i
planul eclipticii, modificarea excen-
tricitatii orbitei Pamantului,
schimbarea axelor polare, variatia
vitezei de rotatie a Pamantului,
cre�terea concentratiei gazelor cu
absorbtie mare in domeniul infraro�u al
spectrului radiativ �i factori planetari -
ex.
- modificari esentiale ale
circulatiei generale atmosferice; o faza
de orogeneza activa insotita de
vulcanism intens, poluarea
atmosferica etc.
OSCILATIE GLACIARA - se refera
la retragerea sau inaintarea marginilor
calotei glaciare pe perioade mai lungi
sau mai scurte de timp (anuale,
multianuale, milenare). Producerea lor
este insotita de relief specific.
Inaintarea sau retragerea calotei
glaciare au loc in functie de
conditiile climatice generale (incalzirea
sau racirea climei). Cele mai
semnificative oscilatii glaciare de la
care exista urme (forme de relief)
specifice s-au produs in cuaternar.
Calotele glaciare �i ghetarii din muntii
inalti au suferit inaintari sau
retrageri in circa 3 - 5 faze importante.
OSCULATIE - fenomen de alipire a
doua râuri din cauza eliminarii prin
eroziune laterala a luncii nu prea
inalte dintre ele; O. se produce la
raurile cu lunci largi �i meandrate
puternic.
ÖSER (ÖSAR) - forma de relief de
acumulare, cu aspect sinuos �i
trapezoidal, creata de apele subglaciare
�i inglaciare provenite din topirea
ghetarilor. Versantii prezinta o panta
de 5°-20°, inaltimi de 10-50 m,
lungimi pana la cativa kilometri, latimi
de 100-200 m. Ö. pot prezenta
ramificatii (adventive). Termenul
provine din Islanda. Au o larga
desfa�urare in Europa nordica,
Canada - regiuni care au fost acoperite
 OSTIOLE DE TUNDRA
mu�uroaie inierbate in zonele
periglaciare.
OSTROV –forma de relief
pozitiva situata in albia unui rau �i
care a rezultat prin acumularea de
aluviuni care depa�esc competenta
acestuia.
OUTWASH PLAIN (sin.
SANDRE)
campie formata din materiale de
origine glaciofluviala (nisipuri,
pietri�uri), depuse stratificat la
exteriorul ghetarilor montani
�i calotelor glaciare de catre apele
rezultate din topirea acestora; dau
conuri, pavaje cu grosimi adesea de
ordinul sutelor de metri; morfologia
zonei de depunere este extrem de
variabila, in functie de fazele de
inaintare sau de retragere a ghetii.
OVERLAY - operatie
suprapunere sau combinare a mai
multor reprezentari cu tematica
geografica (layere) prin tehnica
G.I.S. in vederea obtinerii unui
layer cu date geografice
- complexe care se interconditioneaza
(ex. - pentru obtinerea unei harti
geomorfologice generale se introduc
ca layere mai multe tipuri de harti
speciale (hipsometrica pante, treptele de
relief, procese actuale, litologica,
structurala etc.).
OVRAG (sin. PAMANTURI RELE) -
termen rusesc care se refera la terenuri
intens afectate de �iroire �i torentialitate.
OXBOW - termen similar
meandrului parasit (Belciug)
OXIDARE - reactie chimica prin
care oxigenul se combina cu diverse
elemente chimice. Are importanta in
procesul de alterare chimica a rocilor
in constitutia carora exista fier,
mangan.
OXIGEN - element chimic cu cea
mai mare raspandire in mediu
(21% din volumul atmosferei, 46,4%
de in scoarta, incorporat in oxizi,
silicati, carbonati, sulfati etc.;
dominant, impreuna cu hidro- genul, in
apa oceanelor, marilor, lacurilor,
raurilor etc., in substantele organice
etc.).
 Oarba (Vale) Organism torential

Ostrov

Obar�ii (Muntii Fagara�)

Oaza (Egipt)

Oga� Oxbow
O 233
p
PACK - calota de gheata
oceanica (banchiza).
PADANG - padure tropicala in Asia
de sud-est.
PADINA - forma de relief depresionara
in depozite loessoide rezultata prin
unirea mai multor crovuri � i
gavane (ex. - Baragan); termen popular
care desemneaza o suprafata
cvasiorizontala situata la baza unui
versant; vale seaca umpluta cu sol �i
vegetatie in zonele carstice.
PAHARE DE EGUTATIE - faza
initiala de formare a spongolitelor
din unele pe�teri.
PAHOE HOE (sin. DERMOLITH) -
curgeri de lava bazaltica care prin
consolidare da na�tere la suprafete
cu forma variata in care exista unele
sectoare netede �i altele (in spatele
unor obstacole - ex. portiuni de lava
intarita) cu caracter de brazde paralele
(burleti) cu dimensiuni �i infati �are
variata (lave cordate); sunt frecvente
in Hawai dar �i pe alte insule
vulcanice din oceanele Pacific, Atlantic.
PALEOCEN - prima epoca a
Paleoge- nului; s-au depus formatiuni
fli�oide in bazinul Carpati.
PALEOALBIE - albii de rau
ingropate intr-un �es aluvial; evidentiaza
evolutii mai vechi.
PALEOCLIMAT (E) - climate
specifice unui interval de timp in
sens geologic (etaj, perioada etc.) dedus
pe baza de analize asupra fosilelor,
rocilor,
depozitelor, grauntilor de polen
etc.; rezultatele fiind raportate la
situatii frecvente in prezent (metoda
actualis- mului); referirile sunt
concentrate pe caracteristici de natura
termica, umiditate, specificul
precipitatiilor �i servesc la precizari
privind sistemul de modelare a
reliefului ce-a condus la crearea
anumitor forme de relief identificate
intr-o regiune (ex. fragmentele de
pedimente, pediplena sunt corelate cu un
climat subtropical, cald
�i arid) capatanile de zahar cu cel
de savana, circurile glaciare cu cel rece
polar sau alpin etc.
PALEOCARST - carst vechi care se
afla sub forma fosilizata (in masive
sau podi�uri calcaroase la adancimi
diferite - ex. Dobrogea de Sud), fie ca
este exhumat in exploatarile de calcar,
bauxita; in unele insule calcaroase
transgresiunea de la finele
Pleistocenului a inundat pe�terile care
nu pot fi studiate decat prin folosirea
unor tehnici de scufundare (Jamaica).
PALEOEUXIN - stadiu in evolutia
Marii Negre in Pleistocenul mediu
cand exista o legatura prin sectorul
Kuma- Manaci cu Marea Caspica.
PALEOFORME - forme de
relief, marturii ale unei evolutii in
trecut. Ele pot fi grupate mai intai in
suprafete de eroziune (in Muntii Macin,
Carpati etc.), nivele de eroziune,
terase, piemonturi, pedimente etc.
care apar ca trepte vizibile ce apartin
unor etape �i faze de evolutie cu
vechime
P 1
diferita �i carora le sunt specifice
anumite sisteme de modelare. In al
doilea rand sunt suprafetele de eroziune
realizate in etape de evolutie foarte vechi
care ulterior au fost acoperite de apele
marilor fiind fosilizate de sedimente
la diferite adancimi (in Podi�ul
Moldovei); in unele situatii cand
regiunea a devenit din nou uscat
eroziunea a indepartat sedimentarul
acoperitor iar vechea suprafata a fost
exhumata (ex. - in Podi�ul Casimcea).
PALEOMEANDRE - meandre
vechi parasite in luncile foarte largi (ex.
Some�ul la aval de Ticau, Siretul,
Prutul etc.; se pot reconstitui dupa
cateva elemente - resturi din belciuge,
maluri concave, popine, traseul
excesului de umiditate � i a
sectoarelor cu vegetatie higrofila etc.
PALEOGEN - prima perioada a
Neozoicului, cu numuliti, mamifere
placentare, faciesuri de fli�, mai multe
faze ale orogenezei alpine. In
Carpati au definitivat masivele din
roci cristaline, au creat depresiuni
tectonice care au devenit bazine de
sedimentare.
PALEOGEOGRAFIE - domeniu de
interferenta intre Geologie �i Geografie
care studiaza evolutia in timp geologic
a suprafetelor de uscat �i apa, a
reliefului, a florei �i faunei, a
climatului, a succesiunii principalelor
peisaje.
PALEOGEOMORFOLOGIE - relief cu inaltimi medii iar cele
domeniu al Geomorfologiei care
analizeaza paleoformele de relief,
stabile�te caracteristicile conditiilor
de mediu in care s-au realizat �i
precizeaza etapele �i fazele de evolutie
ale reliefului; se bazeaza pe datele
oferite de cartarile geomorfologice, pe
cele din analizele geologice � i pe
aplicarea metodelor actualismului �i
a depozitelor corelate.
PALEOLITIC - diviziune de
natura istorica a cuaternarului,
corespondent al Pleistocenului (sens
geologic) careia ii este
specifica folosirea de catre omul
primitiv a pietrei prelucrate
primar; datele arheologice sunt
utilizate pentru precizari cronologice
referitoare la terase, pe�teri etc.
PALEOMAGNETISM - domeniu al
Geologiei care studiaza evolutia in
timpi geologici a campului magnetic,
a pozitiei polilor �i polaritatea lor, pe
baza analizei elementelor cu proprietati
magnetice din rocile efuzive �i
sedimentare.
PALEOMEDII - sisteme de mediu
specifice unor etape din evolutia
geologica a unor regiuni de uscat sau
de bazine de sedimentare. Se deduc pe
baza de analize complexe asupra
rocilor, coloanelor stratigrafice, spor
polenului, fosilelor etc. O parte din
datele rezultate sunt utilizate prin
aplicarea metodelor depozitelor
corelate �i actualismului la precizari
privind caracteristicile morfologice
ale reliefului �i sistemele de
nivelare ale acestuia (grupare de
agenti, procese) in diferite etape �i
faze morfogenetice. De exemplu prin
interpretarea unei coloane stratigrafice
se pot stabili corespondenti de tipul -
pietri � , acumulari groase de
bolovani� dintr-un bazin de
sedimentare sunt legate de existenta
unui relief inalt in vecinatatea care
este supus unei frag- mentari fluviatile
intense, cele de nisip cu erodarea unui
argiloase cu un relief �ters (de campie)
etc.
PALEONTOLOGIE - domeniu
la contactul Geologiei cu Biologia
care studiaza aparitia �i evolutia
regnului vegetal �i animal in trecutul
geologic; pe baza acestora se stabilesc
idei referitoare la paleoclimat �i
sistemele de modelare ale reliefului.
PALEOTEMPERATURA - valori de
temperatura deduse ca s-au produs in
anumite etape de evolutie a reliefului
in
functie de formele de relief existente
intr-o regiune � i de datele din
analizele paleontologice �i
palinologice se stabilesc tipurile de
medii in care s-a realizat evolutia;
aplicand metoda raportarii la
situatiile actuale se deduc valorile
de temperatura.
PALEOPEDOLOGIE - domeniu de
analiza a solurilor fosile
(caracteristici, conditiile in care s-au
format, raportul cu loessurile etc.). Pe
baza interpretarii lor se poate stabili
varsta diferitelor forme de relief pe
care se afla (mai ales a teraselor;
principiul fiind corelarea loessurilor cu
fazele glaciare �i a solurilor fosile cu
cele interglaciare.
PALEORELIEF - forme de
relief realizate in anumite etape de
evolutie �i care ulterior au fost
fosilizate (ex. - pediplenele
precambriene �i paleozoice, aflate sub
stive de depozite sedimentare in
Podi�ul Moldovei, Campia Romana
etc.). PALEOSOL (sin. SOL FOSIL) -
sol al
carui profil s-a format in intregime,
sau doar in parte, in alte conditii
pedogenetice decat cele actuale. De
regula are cel putin un orizont de
varsta pleistocena sau mai veche; P.
poate fi fosil sau relict. Identi- ficarea
�i stabilirea varstei lor serve�te
aplicand metoda « actualismului »,
da stabilirea conditiilor de natura
genetica in care a evoluat relieful in
faza formarii acestora.
PALEOVULCANICE - roci mag-
matice vechi (precambriene, paleozoice,
mezozoice) existente în diferite structuri
geologice scoase la zi de eroziune.
PALEOZOIC - era geologica care a
durat cca 350 mil. ani; se
caracterizeaza prin: un intins bazin
oceanic in care existau mai multe
blocuri continentale precam- briene
�i care, la finele acestei ere, s-au unit
in continentul Pangaea; dezvoltarea
organismelor primitive, mai intai in
mediul
oceanic �i apoi pe uscat (dupa
indivi- dualizarea stratului de ozon in
atmosfera); doua importante orogeneze
(cambriana in
P. inferior �i hercinica in P. superior)
care au creat lanturi muntoase extinse,
din care se regasesc in prezent unele
masive, platouri (in Romania Podi�ul
Casimcea �i Muntii Macin) etc.;
primele diferentieri climatice
zonale; mari acumulari in bazinele
de sedimentare de masa organica
vegetala care, prin incarbonizare, au dat
na�tere la zacaminte insemnate de huila.
PALEOPERGELISOL - termen uti-
lizat pentru fragmentele de
pergelisol izolate �i aflate in stare de
degradare din Siberia, Canada la
exteriorul zonei in care este raspandit in
prezent acesta. Reprezinta o mo�tenire
de pergelisolul pleistocen care s-a
pastrat datorita conditiilor climatice
locale.
PALINOLOGIE - domeniu al paleon-
tologiei care analizeaza, in
principal, grauntii de polen �i sporii
plantelor din diferite perioade
geologice care se gasesc predominant
in anumite roci sedimentare; pe baza lor
se poate ajunge la reconstituiri ale
conditiilor de mediu �i ale modelarii
reliefului.
PALSE (sin. FALSE, HIDRO-
LACOLITI) - forme dezvoltate in
regiunile cu pergelisol discontinuu �i
soluri turboase; apar ca movile
asimetrice (pana la 100 m lungime,
30 m latime �i 5 m inaltime), in
structura carora, sub un strat turbos, se
afla un nucleu de gheata sau alternante de
strate de turba inghetate cu lentile de
gheata; prin topirea ghetii, movila
crapa �i forma se degradeaza.
PANA�E DE MANTA - zone din
manta cu materie topita, din care
se dezvolta protuberante ce strapung
scoarta, creand la suprafata areale cu
vulcanism activ de durata.
PANA DE GHEATA - crapaturi adanci
in molisolul regiunilor periglaciare, care
au luat na�tere �i evolueaza prin
dezvol- tarea acumularilor de gheata; apa
patrunde in fisurile rocilor �i, prin inghet,
i�i mare�te volumul, exercitand
presiuni asupra peretilor �i largind
crapatura (efect de pana); dupa
topire, este umpluta de pietri�uri,
nisip; la suprafata, adesea se unesc
sub forma de poligoane; cand
crapaturile sunt umplute cu fragmente
de roca, formeaza la suprafata
poligoane de pietre.
PANA PERIGLACIARA - structura
dezvoltata in molisol in care s-au
realizat treptat o fisurare - crapare
verticala prin actiunea repetata a
inghetarii apei acumulate aici in
depozit (pana de gheata), urmate la
dezghetarea ei de umplerea acesteia
cu materiale (pietri�, bolovani�) ce
cade de la partea superioara a deschi-
derii.
PANCAKE - pana de gheata -
crapa- tura in molisol umpluta de apa
inghetata. PANCAKE ICE - termen
englez ce desemneaza un tip de gheata
de mare cu
aspect discoidal (gheata incretita).
PANFAN - campie de eroziune � i
acumulari proluviale in regiuni de�ertice.
PANGAEA - continentul unic, incon-
jurat de Oceanul Panthalasa, rezultat
in urma formarii lanturilor hercinice
ce-au unit blocurile existente in
Paleozoicul superior. Din Triasic prin
dezvoltarea Marii Tethys, Pangaea s-a
divizat in doua continente Laurasia
(N) �i Gondwana (S). PANNONIAN -
etaj dezvoltat din Miocenul terminal
�i pana in Pontian cand s-a inregistrat o
transgresiune de proportii; este specific
bazinelor panonic �i transil- vanean
fiind caracterizat prin litofaciesuri
salmastre, orizonturi de tufuri vulcanice
�i
unele strate de carbune brun �i lignit.
PANPLATFORMA - termen ipotetic
referitor la relieful existent in
Proterozoic, in care s-ar fi dezvoltat
mai multe generatii
de bazine tectonice �i de sisteme
muntoase create de mi�carile din
mai multe faze orogenetice; muntii ar
fi fost peneplenati rezultand la finele
Protezoicului plan- platforma care
geologic era rigida suferind doar
fragmentari; unele sectoare din
blocurile ramase se pastreaza in
scuturile continentale actuale.
PANTA - parametru morfometric
desemnand orice suprafata a reliefului
cu inclinare mai mare de 3°; poate
sa defineasca un versant sau un
profil longitudinal al unui talveg; se
exprima fie in grade, fie in metri la
kilometru sau procente.
PANTA CRITICA - valoare de
declivitate a terenurilor care constituie
limita de stabilitate a acestora în raport
cu diversele procese morfogenetice (ex.
10° pentru declan�area �iroirii).
Marimea ei depinde de caracteristicile
terenurilor (roca, structura) sau de cele
climatice.
PANTHALASA - oceanul care încon-
jura continentul Pangaea la finele
Paleozoicului.
PANTOGRAF - instrument utilizat la
realizarea de harti sau planuri la
scari diferite, prin marirea sau
mic�orarea unor schite sau harti de
baza.
PARAAUTOHTON - termen
geologic utilizat pentru desemnarea
rolului pe care intr-o structura cutata o
panza constituie baza (autohtonul)
altei pânze (ex. în Podi�ul Mehedinti
Panza Getica incaleca Panza de
Severin).
PARABOLICA - duna asemanatoare
cu barcana, cu forma de semicerc
dar orientata cu flancul convex in
partea opusa directiei vantului �i cu
partea concava in directia acestuia.
PARACONGLOMERAT - conglo-
merat in care liantul are cea mai
mare pondere; a rezultat prin acumulari
de pietri�
�i bolovani� fara a exista o sortare
impor- tanta.
PARADELTA - sector de delta erodat.
PARAGEOSINCLINAL - termen care
se refera la un bazin tectonic in care
se produc sedimentari, cutari dar
procesele au o evolutie lenta;
geosinclinal nou (geo- sinclinalul
fli�ului in Carpatii Orientali),
dezvoltat langa altul intrat in etapa
de
orogeneza.
PARAGINA - suprafata de teren
degradat prin diferite actiuni inclusiv
prin procese morfogenetice
(spalare in suprafata, �iroire) �i care a
capatat o valoare de intrebuintare
redusa; pentru refacere sunt necesare
aplicarea de masuri cu caracter
ameliorativ.
PARAGNAIS - roci mezometamorfice,
alcatuite in principal din cuart, feldspati
plagioclazi; are un grad de rezistenta
mare ceea ce face ca formele de relief
sa capete un aspect masiv iar pantele
sa fie ridicate. PARALAXA - unghi
sub care este vazut un element de
pe teren din doua
puncte de aerofotografiere.
PARALELE - linii care au
aceea�i valoare de latitudine; rezulta
din intersectia suprafetei Globului
terestru de catre planuri
perpendiculare pe axa polara; cea mai
mare P. este Ecuatorul; tropicele se afla
la 23° 27', iar cercurile polare la 66° 33';
valorile cresc de la Ecuator spre
poli; impreuna cu meridianele
servesc la precizarea pozitiei
geografice a diferitelor unitati de relief.
PARALIC- regiune exterioara
in cadrul unui bazin marin, in
vecinatatea uscatului, unde se imbina
sedimentarea specifica mediului
marin (asigurata de curenti, valuri)
cu cea provenind de pe uscat (ex.
aport fluviatil); analiza acestor depozite
constituie un element important in
stabilirea paleo evolutiei liniei de tarm
dar �i a modelarii reliefului continental.
PARAMETRU - element de referinta
pentru un agent, proces, forma de relief
prin care sunt puse in evidenta
caracteristici ale evolutiei spatiale sau
temporale sau un anumit tip genetic
(ex. sistem fluviatil - sistem
morfogenetic in care rolul principal il
au apele raurilor; terase in evantai -
desfa�urarea monolaterala a acestor
forme impusa de deplasarea albiei
raului directia opusa); valoare rezultata
prin masuratori ale unor componente
cu caracter morfo- genetic (ex. -
fragmentarea reliefului este de 0,65
kmlkm2; inaltimea unei rape de
alunecare este de 16 m; competenta
unui rau intr-un loc �i la un anumit
moment este de puterea de transport a
galetilor de 10 - 15 cm).
PARAMOS - termen utilizat in
Muntii Anzi pentru platourile din etajul
alpin care sunt dominate de creste,
varfuri �i au o vegetatie saraca
reprezentata de ierburi, mu�chi,
licheni �i un microrelief generat prin
crionivatie.
PARATETHYS - partea estica a Marii
Tethys, separata de cea vestica in
Neogen, prin formarea sistemului
alpino-carpatic; a functionat in cea mai
mare parte ca bazin inchis care s-a
restrans treptat teritorial; in prezent,
au mai ramas L. Balaton, M. Neagra,
M. Caspica �i L. Aral.
PARAPET - constructie din
pamant, zidarie menita sa opreasca
desfa�urarea spatiala a unui proces
(revarsarea apelor unui rau, inaintarea
unei alunecari etc.) �i diminuarea
efectelor negative posibile.
PARANIVAL (sin. PARAZAPEZI) -
termen care se refera la amenajari
(din panouri metalice, plantari de
arbori sau arbu�ti etc.) in scopul
retinerii zapezii pe anumite
aliniamente � i impiedicarii viscolirii
�i troienirii in altele (mai ales pe
�osele).
PARAVÂNT - sistem de amenajari
sau perdele de arbori care au
menirea de a
 mic�ora viteza vantului in regiunile in
care acesta este frecvent �i are
intensitate mare. PARAZAPEZI (sin.
FARNIVAL) -
panouri fixate pe versanti in etajul alpin
�i subalpin paralele cu dumurile
principale in scopul stabilizarii zapezii
acumulate.
PARC NATIONAL - regiune care prin
lege capata statut de protejare integrala
a mediului datorita valorii �tiintifice
� i peisagistice a elementelor ce
alcatuiesc sistemele naturale, deci un
spatiu integral protejat de actiunile
antropice dar care poate fi studiat �i
vizitat in anumite conditii (ex. Parcurile
nationale Retezat, Cheile Nerei-
Beu�nita, Rodnei, Ceahlau, Cali-
mani, Piatra Craiului, Macin etc.);
relieful constituie nu numai un suport
pentru celelalte componente de mediu
dar � i subiect de ocrotire (formele
de relief glaciar, coloanele �i turnurile,
pe�terile cu tot ansamblu de
stalactite, stalagmite, coloane etc.). În
prezent 10 au acest statut; din ele trei
sunt �i Rezervatii ale Biosferei. PARC
NATURAL - regiune in care prin
legislatie sunt supuse protectiei in
conditiile coabitarii dintre natural �i
antropic cu peisaje naturale distincte
inclusiv forme de relief cu
valoare
�tiintifica aparte (ex. Babele, Sfinxul
din Bucegi). In Romania sunt mai
multe parcuri naturale intre care
Muntii Bucegi, Defileul Dunarii, Muntii
Apuseni.
PAROXISM - caracteristica a
manifestarii maxime a unui agent sau
proces (varf de evolutie) care
determina modificari esentiale pentru
relief. Poate fi: tectonic (orogeneza),
eruptiv (explozia vulcanului Sf. Elena din
S.U.A., seismic (momentul manifestarii
maxime), glaciar (extensia maxima a
ghetarilor; fluvial - o inundatie de
proportii etc.) de unde durata
�i arealele diferite de manifestare
precum
� i consecintele determinate (deseori
dezastre).
PARCELA EXPERIMENTALA -
fa�ie de teren pe care se urmare�te,
masoara evolutia unui proces (ex. -
geomorfologic). In acest sens mai
intai suprafata este delimitata �i
protejata fata de exercitarea unor
actiuni care ar putea afecta rezultatele
experimentului. Apoi sunt fixate
aparatele
�i mijloacele necesare masuratorilor
(ex. - pentru aprecierea spalarii in
suprafata sunt necesare un bazin
colector, un pluviometru sau
pluviograf, bazin de stocare a
materialelor dislocate pentru aprecierea
debitului solid dislocat de pe parcela
etc.)
�i in final dupa efectuarea
masuratorilor se analizeaza
fenomenul. Pentru ca rezultatele sa
fie complete se organizeaza mai multe
parcele cu aceea�i marime �i panta
dar cu utilizare diferita.
PARCELA MARTOR - se refera la
fa�ia naturala dintr-un sistem de
parcele pe care se aplica diferite moduri
de folosire (indeosebi agricola) a
spatiului. Rezultatele masuratorilor de pe
acestea sunt comparate cu cele de pe
parcela martor. Serve�te pentru
identificarea gradului de degradare a
terenurilor cu anumite inclinari din
aceea�i unitate geografica �i care
sunt supuse acelora�i procese ce au
durata �i intensitate similare.
PAS - sector jos, de forma concava
din cadrul unei culmi, intre doua
culmi sau intre masive muntoase, care
faciliteaza traversarea (P. Mestecani�
din grupa nordica a Carpatilor
Orientali).
PASADENA - ultima faza de
mi�cari tectonice de cutare în
Pleistocenul mediu din ciclul alpin.
PASUL FALIEI - marimea
deplasarii pe verticala a doua blocuri
structurale separate printr-un plan de
falie.
PAT DE MEANDRARE - spatiul
maxim pe care poate sa se produca
meandrarea raurilor. Difera in functie de
unitatea de relief (munte, depresiuni,
campie etc.), de conditiile
petrografice,
structurale, climatice etc. Ideal se fragmentele mici (nisip, praf) rezultate
apreciaza ca avand o valoare maxima din dezagregare; la suprafata sunt
de cca. 18 ori latimea albiei raului. lespezi de piatra colturoase, cu
PAT DE ALUNECARE - mase de dimensiuni mari; de aici infati�area
roci unor platouri pietroase dominate de
�i depozite care gliseaza pe versant varfuri sau culmi stancoase; in
prin actiunea gravitatiei �i in anumite de�erturile nord-africane acestea poarta
conditii genetice; se desfa�oara de la numele de hamade iar in Arabia
baza rapei de desprindere �i pana la Saudita de reguri.
varful frontal al alunecarii; este PADURE - ecosistem al carui
alcatuita din insumarea de suprafete al inveli� vegetal dominant este constituit
caror numar cre�te in raport de din una sau mai multe specii de
marimea deplasarii; se afla frecvent la arbori; alaturi de ace�tia se mai afla
nivelul unor strate de roci sau arbu�ti, plante erbacee, mu�chi etc. De
materiale argiloase care prin imbibare obicei suprafetele acoperite de paduri au
devin imper- meabile favorizand un grad redus de degradare prin
deplasarea depozitelor aflate deasupra. procese geomorfologice.
PAT ALUVIAL - suprafata de la PAMANT (TERRA) - planeta in
baza depozitelor aluviale (din albie, Sistemul Solar formata prin
lunca, terase) creata prin eroziune concentrarea
fluviatila.
PAT DE ROCA - materialul
consolidat, compact, neafectat de
dezagregare sau alterare, situat la
baza depozitelor superficiale, a
depozitelor aluviale.
PATINA DE�ERTICA (sin. LUCIU
NEGRU AL DESERTULUI) - pojghita de
saruri care imbraca in timp, prin
cimentare, suprafata stancilor sau a
fragmentelor de roca, in regiunile
de�ertice; sarurile depuse au rezultat in
urma evaporarii apei ridicate din roca
prin capilaritate.
PAVAJ DE BLOCURI - suprafete
intinse in regiunile alpine �i in
tundra, cvasiorizontale pe care
Structura interna a Pamantului (dupa V. Lazarescu):
grohoti � urile rezultate prin inghet-
a - litosfera superioara - crusta;
dezghet s-au 1ordonat cu suprafata cea
a2- litosfera inferioara separate de suprafata
mai mare pe depozitul de sub ele.
Moho;
A � ezarea b - se datore � te tot
astenosfera cuprinzand portiuni de placi litosferice subduse �i curenti de convectie termica;
inghetului-dezghetului
c - mezosfera, iar gelifractele
eventual cu bombardamente; d1 - nucleul extern lichid afectat de curentii de convectie;
sunt implantate
d2 - nucleul intern solidsau
mai mult mai metalizata
cu materia
putin in molisol, proces efectuat la
dezghet.
PAVAJ DE PIETRE (sin. PAVAJ DE
BLOCURI) - gelifractele au dimensiuni
mai mici.
PAVAJ DE�ERTIC - suprafata slab
inclinata cu caracter pietros
(grohoti�uri) intrucat de aici au fost
spulberate toate
P 1
materialelor de natura cosmica acum
cca. 4,5 miliarde ani; ii sunt specifice:
distanta medie de 149.598.000 km
fata de Soare; se deplaseaza in jurul
astrului in 365,242 zile, are o
mi�care de rotatie pe care o
realizeaza in jurul axei în 23 h 56’4”, o
suprafata de 510.200.000 km2, un
volum de 1083 miliarde km3, o masa de
59,75 • 1023 kg, densitatea cea mai mare
din sistem 5,52 g/cm2, o raza medie de
6370 km; o structura alcatuita din mai
multe endosfere (nucleu, manta,
scoarta) � i exosfere (reliefosfera,
atmosfera, hidrosfera, biosfera)
reflectata intr-o diversitate de medii
naturale a caror caracteristici sunt tot
mai mult influentate de presiunea
umana (este singura planeta din sistem
pe care exista viata �i societate
umana); pe ansamblu reprezinta un
macrorelief cosmic cu forma de geoid in
care se separa spatii continentale �i
de bazine oceanice fiecare cu o
diversitate de forme care se ierar-
hizeaza genetic, evolutiv ca dimensiuni
etc. PAMANTUL FIN - denumire
data partii minerale din sol alcatuita
din nisip grosier (diametrul de 2-0,2
mm), nisip fin (diametrul de 0,2-
0,02 mm), praf (diametrul de 0,02-
0,002 mm), argila (diametrul sub 0,
002 mm) care frecvent, pe terenurile in
panta sunt indepartate prin spalare in
suprafata �i �iroire. Materialele
se depun la baza versantului (coluvii).
PAMANTURI RELE (sin. OVRAG,
BADLANDS) - terenuri afectate intens
de
�iroire, spalare in suprafata �i torenti
(ex. - Rapa Ro�ie de langa Sebe�).
PAPU�I DE LOESS - acumulari de
calciu produse din precipitarea
carbonatilor din solutiile rezultate din
circulatia apei prin loes; se afla
indeosebi catre baza depozitului in
lungul fisurilor �i golurilor existente
in acesta (frecvent se observa
malurile abrupte din loessurile
din Dobrogea, Podi�ul Moldovei,
Baragan).
PATURA BAZALTICA - diviziune
structurala in alcatuirea scoartei, care
se
gase�te atat sub continente, cat �i pe
fundul bazinelor oceanice; au
grosimi de 10-20 km sub continente
�i sub 10 km in bazinele oceanice
(frecvent 5 - 8 km).
PATURA GRANITICA - parte a
scoartei dezvoltata in blocurile
continentale dar �i la exteriorul
bazinelor oceanice care are in
alcatuire granite, gnaise �i
granodiorite; este groasa de 15-40 km,
se afla mai ales sub continente � i
lipse�te de pe o buna parte din
fundul oceanelor (sub 3000 m
adâncime).
PATURA SEDIMENTARA (sin.
STRATISFERA) - partea superioara
a SIALULUI compusa din materiale
pro- venite din distrugerea rocilor
eruptive metamorfice initiale de catre
agentii externi (apa, vant etc.); are
grosimi variabile de la 0 la 20 km; ca
volum, aceste roci ocupa 5% din
scoarta, dar ele acopera suprafata
Pamantului in proportie de 75%; in
bazi- nele oceanice unde este
discontinua fiind mai groasa la
contactul cu blocurile conti- nentale;
are in componenta �i elemente
rezultate din precipitare chimica sau
resturi organice.
PÂLNIE DE SUFOZIUNE - forma de
relief dezvoltata in loess, depozite
loessoide la partea superioara a unui
horn sau hrube, toate generate prin
procese de sufoziune; uneori este un
crov aflat in vecinatatea unui mal
abrupt; el este continuat de hornul
sufozional (ex. - Campiile Brailei,
Tecuci, pe versantii din loess ai
Dunarii, Prutului sau faleza Marii
Negre la sud de Eforie).
PALNIE NIVALA - forma de relief
periglaciar care se dezvolta in bazine
de receptie torentiale �i permite
acumularea zapezii ce poate persista de
la un an la altul. Largirea P. n. se face
prin avalan � e, solifluxiuni �i
�iroire (ex. - in etajul alpin carpatic).
PANZA ACVIFERA - strat de apa
prezent in roci sedimentare sau in
depo-
zite (roci acvifere) aflate fie deasupra
unui strat impermeabil (ape libere),
fie intre doua strate impermeabile la
adancime (ape captive). P. a. pot fi
situate in depozitele din luncile
raurilor, terase, in conurile de dejectie,
la baza loessului, in rocile
compacte cu fisuri, in zona litorala
etc. In campiile de subsidenta se afla
aproape de suprafata facilitand
procesele de inmla�- tinire.
PANZA ALUVIALA - pietri � uri,
nisipuri, argila etc., in proportie
diferita, transportate de catre rauri �i
acumulate in albia minora, lunca etc.;
are grosime pana la cativa metri;
terasele contin o patura de aluviuni;
piemonturile, glacisurile, conu- rile
aluviale sunt formate din P. a. supra-
puse in pozitii variate de unde o
structura specifica numita "in solzi". In
cadrul panzei in functie de evolutia
debitului raului �i a puterii de
transport apare o stratificatie cu
orizonturi ce contin elemente grosiere
�i altele in care precumpanesc cele
mici.
PANZA DE ACOPERIRE - cuta
cu
dimensiuni mari, impinsa tectonic
peste alta care serve�te ca autohton.
PANZA DE COLIZIUNE - se
realizeaza in zone de subsidenta activa
�i reprezinta portiuni rupte din placa
oceanica (care se afunda) ce sunt
tectonic impinse peste placa
continentala (proces de obductie).
PANZA DE GROHOTI� - masa de
grohoti� dezvoltata pe suprafete
plane (mari de grohoti�) sau
acumulata in timp la baza versantilor.
PANZA DE LAVA - masa de lava
fluida, bazica care se intinde pe o
suprafata intinsa; dau platouri
bazaltice (Decan in India, Haway).
PANZA DE �ARIAJ - masa
importanta de roci care este
dislocata intr-un bazin tectonic,
deplasata pe distante mari �i suprapusa
peste alte formatiuni din alt loc care
alcatuiesc baza structurii noi
(autohton); contactul dintre panza � i
autohton reprezinta planul de �ariaj
(ex. - Panza Getica peste Autohtonul
Danubian in Carpatii Meridionali).
PANZA FREATICA - apa subterana
individualizata la adancime mica, a
carei alimentare se face din
precipitatii. Da in versantii vailor
izvoare iar pe suprafetele plate prin
variatia pe verticala a nivelului ei
produce diverse procese - tasari (gene-
reaza crovuri pe campiile
loessoide), inmla�tiniri - salinizari
(pe campiile de subsidenta) etc.
PÂRÂU - apa curgatoare, care se
varsa intr-un rau; pe ansamblu, paraul
are o panta longitudinala accentuata,
viteza de curgere a apei mare (5-6 mls),
debit redus �i variabil de la un sezon
la altul (cele din regiunile de campie,
dealuri, vara, toamna seaca),
temperatura redusa tot anul, transparenta
totala a apei �i cantitate redusa de
sus- pensii; relieful creat este valea,
albie minora, uneori lunca �i
acumulari de materiale (multe venite
de pe versanti).
PARLOAGA - suprafata de teren
agricol care nu mai este cultivata
frecvent datorita �iroirii, spalarii in
suprafata �i alunecarilor de teren �i
pe care se dezvolta ierburi.
PEDIMENT (sin. GLACIS DE
EROZIUNE) - suprafata de eroziune,
u�or inclinata �i dezvoltata pe roci
dure. Se disting doua elemente:
inselbergul (relieful rezidual - numit
�i bornhardt, kopje, taurirt, morene
etc.) �i P. propriu-zis,
despartite intre ele de un unghi
obtuz (ruptura de panta) numit knick;
P. poate fi uniform dezvoltat in jurul
inselbergului sau poate avea intranduri
adanci sau mai mici
in interiorul abruptului muntos in
sectorul inferior al unor vai
(embayment, rinco- nadas, con pietros).
Conditiile necesare formarii
pedimentului sunt: rocile cu
rezistenta variata (una trebuie sa fie
mai dura pentru a pastra
inselbergul la exteriorul careia sa
rezulte suprafata de eroziune slab
inclinata; climatul (se formeaza Pediplena (Maroc) la 1800 m
cu precadere in regiunile
semiaride �i aride. Formarea P. este
legata de producerea proceselor de
scurgere in: panza, eroziune
diferentiala, nivelare de � ertica etc.
Se produce retragerea versantului
montan paralela cu planul initial etc.
Pedimente rezulta �i in regiunile
montane periglaciare dar aici procesele
Pediplena �i rest dintr-un relief anterior
sunt de origine crionivala. (Maroc)
PEDIMENTATIE - procesul de
formare �i extindere a pedimentelor,
pana la distrugerea totala a unui
munte; stadiul cel mai avansat este
pediplena rezultata din unirea
pedimentelor �i reducerea aproape
completa a crestelor �i varfurilor de
tip inselberg. Pediplena �i Inselberg (Maroc)
PEDIPLANATIE - complexul de
procese prin care se formeaza
pediplena (dezagregari, �iroire, spalare PEDOGENEZA - modul in care a
in suprafata, eolizatie in conditiile unui luat na�tere �i a evoluat solul sub
climat arid sau semiarid. influenta factorilor pedogenetici, ca
PEDIPLENA - relieful rezultat din urmare a proceselor care au dus la
unirea mai multor pedimente deasupra diferentierea orizonturilor �i la
carora se inalta martori insulari (insel- formarea profilului de sol. Un loc
berguri) cu versanti puternic inclinati important il au caracteristicile
�i forma convexa. P. Este tot o câmpie reliefului (panta, fragmentarea care
de eroziune dar spre deosebire de diversifica expunerea) � i procesele
peneplena, ea rezulta in climatul arid geomorfologice care pot favoriza sau
�i semiarid prin procese pedimentare; nu dezvoltarea scoartei �i
este foarte neteda, partial acoperita de depozitelor minerale, spalarea �i
un strat subtire de materiale ce indepartarea partiala sau totala a
exprima stadiul matur al ciclului de rezultatelor pedogenezei.
eroziune. In sistemul morfologic al ei PEDOGEOGRAFIE (sin. GEOGRA-
intra suprafetele de eroziune intinse, FIA SOLURILOR) - disciplina �tiintifica
varfurile de tip inselberg, unele
care are drept obiect de studiu
creste muntoase reziduale �i areale
distributia geografica a solurilor in
mai joase in care sunt acumulate
raport cu factorii
materiale fine aduse de apele de �iroire
sau vant.
pedogenetici intre care relieful are un
rol esential in distributia etajata
sau in zonalitate.
PEDOLOGIE - �tiinta care are
drept obiect de studiu solurile ca unitati
naturale, din punct de vedere al genezei,
caracterelor morfologice, proprietatilor
fizice, chimice, biologice, al clasificarii
�i distributiei, al fertilitatii, folosirii
�i ameliorarii lor. In analiza
factorilor genetici se tine cont �i de
cei de natura geomorfologica (indeosebi
panta, expunere datorata
fragmentarii, procese geomorfologice
etc.)
PEDOSFERA - stratul subtire de la
suprafata scoartei terestre, format din
totalitatea solurilor � i in care au
loc permanent procese de pedogeneza
rezultate din asocierea influentelor
diferitelor elemente din spatiul de
intrepatrundere a reliefosferei,
atmosferei, hidrosferei �i biosferei.
PEGMATITE - sunt roci consolidate
in scoarta la adancime, au o structura
grauntoasa fiind alcatuite din feldspati,
cuart �i diverse minerale etc.;
constituie corpuri magmatice (dykuri,
lacoliti, filoane etc.) care in urma
indepartarii prin eroziune a rocilor
acoperitoare dezvolta peisaje
morfologice de culmi �i varfuri rotunjite
(ex. in Muntii Macin).
PEISAJ - parte a unui sistem
geografic cu marime variabila
caracterizata printr-o structura omogena
�i o dinamica proprie a componentelor
sale; este ceea ce se reflecta dintr-un
sistem geografic (peisaj montan, peisaj
depresionar, peisaj de vale, peisajul
unui platou calcaros, peisaj de
faleza, peisaj glaciar etc. Se pot
inscrie pe criterii genetice, evolutive,
spatiale etc. in sisteme ierarhice
plecand de la nivelul micro-
formelor de relief (lapiezuri) la
forme regionale �i in final planeta
Pamant.
PEISAJ GEOMORFOLOGIC -
relief care prin caracteristici de
fizionomie,
inedit �i interes �tiintific se impune
in ansamblul unei unitati geografice. Se
pot separa tipuri cu grad ierarhic
diferit in functie de dimensiuni (peisaj
montan, de campie, de dealuri �i
podi�uri); rezultanta evolutiei (peisaj
glaciar, de hamada, de faleze etc.);
morfostructura �i morfo- litologie
(fronturi de cuesta, exocarst,
pe�teri, alunecari de teren), de geneza
(reliefuri create de agenti abiotici,
biotici (mu�uroaie de furnici sau de
cartite etc.)
�i antropici (polderele, centralele
eoliene, carierele de exploatare a
lignitului din Oltenia, campurile cu
sonde petroliere etc.).
PELEAN - tip de eruptie vulcanica
a carei denumire provine de la
eruptia vulcanului Mont Pellee din Ins.
Martinica (M. Caraibilor), din 1902-
1903; se carac- terizeaza la inceput prin
solidificarea lavei in co�ul vulcanului;
apoi dezvoltarea unor presiuni enorme sub
dopul din co� datorita vaporilor �i
magmei venite din adanc �i in final
eruptiei violente care a inlaturat o
mare parte din conul vulcanic dand
cenu�e, blocuri, lava �i avalan�e de
gaze fierbinti. PELITE - particule cu
dimensiuni micronice care formeaza
maluri sau argile. PENEPLENA - campie
de eroziune care corespunde formei de
relief finale din teoria ciclului de
eroziune normala elaborata de W.
M. Davis conform careia campia este
rezultatul unei denudari intense a
unui tinut muntos. Se formeaza prin
adancirea �i largirea vailor, evolutia
pantei versantilor se face prin retragere
�i te � ire (scaderea altitudinii); P.
este dominata de o serie de martori de
eroziune datorati unor aliniamente de
roci dure (monadnock-uri). Se mai
deosebesc: P. intinerita - când câmpia de
eroziune este inaltata tectonic iar
raurile se adancesc puternic; P.
exhumata - suprafata care, dupa ce a
fost acoperita de sedimente, a
fost scoasa la zi de catre eroziune;
P. fosilizata - care dupa ce a fost
formata sufera o lasare tectonica fiind
acoperita de ape � i ca urmare va fi
acoperita de sedimente.
PENEPLENIZARE - erodarea relie-
fului pana capata aspectul de campie
u�or ondulata, in conditiile unei
stabilitati tectonice.
PENINSULA - portiune de uscat
inconjurata in mare masura de apele
marii, oceanului sau ale unui lac; ex:
P. Iberica,
P. Italica, P. Scandinavica, P. Labrador.
PERCOLARE - proces de strabatere
a unui depozit (mai ales descendent) de
catre apa din precipitatii insotita de
deplasarea lenta a sarurilor dizolvate �i
a particulelor minerale sau organice
foarte mici; este un proces care
contribuie la tasari, sufoziuni (la
inceput) etc.; are o semnificatie
asemanatoare cu aceea a termenului
drenaj. PERDEA DE PROTECTIE -
fa�ie
ingusta cu vegetatie lemnoasa plantata
de om in scopul protectiei culturilor
agricole, solurilor nisipoase, lacurilor
de baraj, canalelor de irigatie
impotriva eroziunii, evaporatiei,
vanturilor puternice etc.
PEREN - caracterul unui proces,
structuri, forme de relief care dureaza
mai multi ani, avand o relativa
stabilitate timp indelungat; ex: inghet
P. permafrostul, peneplena etc.
PERETE - termen care se refera
la abrupturile stancose; P. în chei,
defilee.
PERFORATII - microforme de relief
dezvoltate pe suprafete orizontale sau
inclinate care au infati�are circulara
sau alungita, pozitie verticala sau oblica
�i care se datoresc actiunii unor
vietuitoare care dizolva sau exercita
actiuni de sfaramare, fie alterari
chimice (taffoni).
PERGELISOL - (sin. PERMAFROST,
TJALE, MERZLOTA) - denumire franceza
acordata orizonturilor de depozite �i
roca
permanent inghetate. La partea superioara
se afla un orizont subtire (1 - 5 m)
care in sezonul cald se dezgheata
(molisol). Este intalnit in regiunile
polare (Canada, Siberia) dar �i in
cele subpolare (aici in stadiu de
degradare).
PERIBOINA - termen regional ce
desemneaza: bratele secundare prin
care un rau sau fluviu se afla in
legatura cu baltile �i lacurile din
lunca; poarta (portita) de comunicare
creata de curentii marini, prin care
apele unei lagune sau ale unui liman
comunica cu apele marii (ex: cazul
lagunelor Razelm �i Sinoie).
PERICLINA - structura cutata de tip
dom sau brahianticlinal.
PERICARPATI - denumire folosita
uneori pentru unitatile de dealuri � i
podi�uri de la marginea Carpatilor dar
in vecinatatea lor.
PERIDOTIT - roci magmatice
intru- sive, ultrabazice, de culoare
neagra, alca- tuite dominant din
olivina; prin meta- morfism rezulta
serpentinite.
PERIGLACIAR - sistem morfogenetic
specific regiunilor cu climat rece
(polar, subpolar, alpin) in care agentii
modelatori sunt inghet-dezghetul �i
zapada la care secundar se adauga
apele curgatoare, vantul, marea etc.
care prin procese geomorfologice
specifice (dezagregari, gelivatie,
avalan � e, tasari, eroziune,
acumulari etc. creeaza structuri
profunde (pergelisol, molisol) �i de mica
adancime (pene de gheata, involutii) dar
�i forme de relief reziduale (abrupturi,
varfuri, creste), acumulari de
grohoti � uri, poligoane, cercuri de
pietre, hidrolacoliti, pingo etc.
PERIOADA - diviziune geocro-
nologica situata intre era �i epoca; ii
sunt specifice diverse procese
tectonice, de sedimentare, evolutie
paleogeografica.
PERIODICITATE - despre fenomene,
procese, faze etc., care se repeta dupa
un
Structuri �i forme periglaciare
anumit interval de timp (zile, luni, ani);
de obicei intervalul de timp
inregistreaza diferente (ciclurile de
inghet-dezghet, revarsari �i
inundatii, seisme, eruptia vulcanilor
noroio�i etc.).
PERISIP (sin. CORDON LITORAL) -
forme de relief de acumulare in
regiunile litorale relativ paralele cu
tarmul �i care rezulta din actiunea
valurilor �i curentilor litorali asupra
materialelor de pe platforma
continentala.
PERLE DE PE�TERA - forma
endocarstica rezultata prin concretionarea
concentrica de pelicule de calciu,
aragonit sau de cristale de calciu in
jurul unor nuclee (diametre
milimetrice) de roca de alta natura
in mici bazine (goururi)cu apa
prezente pe suprafete cvasiorizontale.
Cele la care diametrele sunt sub 2 cm
se mai numesc oolite iar cele care
depa � esc aceasta valoare sunt
pisolite.
PERMAFROST (sin. PERGELISOL,
MERZLOTA, TJALE) - structura
periglaciara intalnita in regiunile polare
�i subpolare dar �i in muntii inalti (ex.
la peste 3000 m in Alpi) unde
temperaturile negative in toate
lunile anului (media anuala sub -2°)
asigura inghetarea rocilor, depozitelor
sedimentare �i a apei din crapaturile
din ele. Are o larga desfa�urare in
Canada, Alasca, Siberia etc. unde ajunge
la grosimi de mai multi zeci de metri
(maxim in jur de 500 m). In sezonul de
vara cu temperaturi pozitive in mai
multe zile se dezgheata la suprafata
un orizont pe o grosime de cca. 0,5
- 2 m (aceasta reprezinta molisolul).
Procesele gelivale din molisol conduc la
dezvoltarea de structuri secundare în
aceasta �i la forme specifice la
suprafata. Suprafetele cu permafrost
au fost mult mai mari in timpul fazelor
glaciare. In postglaciar limita
acestuia s-a retras la latitudinile mai
mari dar �i la altitudini mai ridicate in
munti. In
arealele vechi au ramas doar
petice (permafrost fosil in Canada)
etc. Genetic se separa permafrost
epigenetic (inghetarea depozitelor �i
rocii se realizeaza treptat pe masura
accentuarii racirii climatice in timpul
unei faze glaciare), permafrost
singenetic (în regiunile polare joase
cu caracter u�or subsident unde aceasta
cre�te in grosime pe masura inghetarii
panzelor de aluviuni care se
acumuleaza in timp - ex. in deltele
din nordul Rusiei).
PERMEABILITATE - proprietate a
rocilor � i depozitelor care permite
circulatia unui lichid prin ele. Depinde
de golurile existente (fisuri,
diaclaze), alcatuirea granulometrica
etc. Circulatia apei prin aceste spatii
faciliteaza procesele de alterare,
dizolvarea, formarea de solutii, marirea
golurilor (mai ales in calcare) care in
timp indelungat conduc la endocarst,
prabu�iri, forme sufozionale etc.
PERMIAN - ultima perioada a
Paleo- zoicului caracterizata prin: alge,
forami- nifere, corali, amoniti, pe�ti in
mediul marin, dominarea criptogamelor
vasculare pe uscat, ultimele faze
tectonice ale oroge- nezei hercinice care
amplifica sistemul muntos �i une�te
blocurile continentale din cele doua
emisfere, creand Pangaea; in partea
nordica �i centrala a acestuia era un
climat cald, favorabil dezvoltarii
facie- surilor ro�ii pe cand in
extremitatea sudica, climatul rece a dus
la ghetari de la care au ramas depozite
numite "tilite" (Australia).
PERTURBATIE ATMOSFERICA -
modificare de stare, evolutie a unei
mase de aer �i legat de aceasta variatii
de vreme, crearea de turbioane,
vartejuri de aer cauzate de rugozitatile
locale sau regionale ale reliefului (P.
orografica).
PE�TERA (sin. GROTA) - cea mai
mare forma de relief endocarstic
rezultata prin interferarea actiunii in
timp a mai multor procese intre care
dizolvarea are rol
esential. Se compune din sali �i
galerii dispuse la cele mai mari pe
mai multe niveluri. In cadrul acestora
prin precipi- tarea calciului din solutii
au rezultat nume- roase forme
(speleoforme) cu configuratie
�i dimensiuni variabile.
Complexitatea pe � terilor variaza
atat in functie de caracteristicile
masei de calcar (grosime, grad de
diaclazare etc.) cat �i de conditiile
climatice (de � i s-au format in
toate climatele, dimensiunile �i
diversitatea cea mai mare a lor, sunt
legate de climatele umede �i calde).
PETIC DE ACOPERIRE - portiune
a unei panze de �ariaj, izolata de
corpul principal prin eroziune; pe
hartile geologice apare ca o ,,insula"
in cadrul unitatii de autohton. Ex: P.
a. ale Panzei Getice in Muntii Godeanu,
bazinul raului Bahna.
PETROGRAFIE - disciplina geolo-
gica care studiaza rocile din punct
de vedere al alcatuirii mineralogice,
genezei, transformarilor, raspandirii lor
in scoarta Pamantului etc. Datele sunt
utilizate in studiul reliefului. Studierea
proprietatilor rocilor contribuie la
individualizarea unor forme de relief
specifice (ex. - pe calcare forme carstice
etc.).
PIATA DE ADUNARE A APELOR
- arie joasa, de regula afectata de
subsidenta, spre care converg �i
conflueaza mai multe ape curgatoare;
aici rezulta prin procese fluviatile lunci
foarte largi, albii paralele, albii
parasite etc.(ex. Campia Siretului)
PICIOR DE MUNTE - culmea care
coboara lin din munte spre aria
depre- sionara (Piciorul Mircii din
Muntii Fagara�) sau dintr-un podi�,
dealuri spre o campie (in sud estul
Podi�ului Cande�ti). In sens larg este
corelat cu piemonturile care prin
interpretare lingvistica ar avea aceasta
semnificatie.
PIELE DE LEOPARD - vezi
VERMICULATII.
PIEMONT - notiune folosita in
diverse situatii: structura piemontana -
ansamblu de panze suprapuse
alcatuite din pietri�, nisip, lentile de
argila �i uneori bolovani� depuse
succesiv la contactul dintre o
regiune inalta (accidentata) �i una
joasa (relativ neteda) de catre o retea
hidro- grafica cu un regim de
scurgere torential impus de
conditiile climatice; daca
acumularile se fac intr-o campie
subsidenta atunci structura piemontana
capata caracter de molasa (ex. Campia
Siretului); daca structura piemontana
este cuprinsa intr-un sistem orografic
cutat � i inaltat prin fragmentarea
acestuia rezulta culmi cu o structura
piemontana fosila (ex. culmile din
masivele alcatuite din conglomerate din
Carpatii Orientali); forma de
relief erozivo-acumulativ precum
campie piemontana cand altitudinea
este sub 300 m (Campia Ploie�ti); podi�
piemontan cand campia este inaltata
neotectonic �i sufera o fragmentare
longitudinala impusa de prima
generatie de vai (Podi�ul Cotmeana);
dealuri piemontane - rezulta prin
fragmentarea podi�urilor de catre 2 - 3
generatii de vai incat interfluviile
capata caracteristicile unor �iruri de
culmi aproape paralele (Colinele
Tutovei, Dealurile Arge�ului);
martori de eroziune piemon- tani - rezulta
printr-o fragmentare aproape totala a
podi�urilor sau dealurilor din acestea
pastrandu-se cateva petice (Dealul
Ciungi in Podi�ul Sucevei); forma de
relief de eroziune - apare ca prispe de
eroziune pe bordura muntilor
rezultate atat din retragerea eroziva a
versantilor aflati la contactul cu
panzele piemontane cat prin largirea
sectorului inferior al vailor ce vin din
munti ca urmare a eroziunii laterale;
refea de vai piemontane - care in
functie de generatie au o directie
longitudinala, transversala, oblica in
raport de sensul de
 desfa�urare al stratelor; in funcfie de PINACLE - forme de relief frecvent
climat - piemonturi subtropicale pe calcare, dezvoltate in conditiile
(mediteraneene) sunt cele mai extinse existentei unei mase de calcar subtiri ce
(ex. in nordul Italiei; Piemontul este supusa modelarii, intr-un climat
Getic din Romania creat in conditiile cald �i umed. Le sunt specifice
climatului subtropical de la finele infati � area de coloane convexe sau
pliocenului �i la inceputul retezate la partea superioara, inaltimi
cuaternarului), piemonturi de pana la 15 m, dispunerea
periglaciare �i glaciare (la baza grupata. Formeaza un relief carstic
muntilor din regiunile polare �i aparte numit cu "pinacle" sau de tip
subpolare); in funcfie de stadiul de chinezesc. Este specific Asiei de Sud-
evolufie - sunt piemonturi Est (China- Yunnan, Malaysia,
funcfionale (in curs de realizare) 5i Thailanda).
nonfuncfionale (Piemontul Getic aflat în PINTEN - termen folosit pentru
faze variate de fragmentare); piemonturi formele de relief inguste dar alungite
în bazinele oceanice - treapta slab in spatiul unor unitati mai joase
inclinata la baza abruptului (taluzul (pinten montan - echivalent culme
povarni�ului) continental la contactul prelungita in spatiul depresionar -
ca campiile abisale; rezulta prin ex. - Lempe� in Depresiunea
Bra�ov, culme deluroasa la confluenta
acumularea materialelor transportate
a doua rauri paralele, umeri de eroziune
de curentii de turbiditate din canioanele
in meandrele incatu�ate.
formate pe abrupt. PIEMONT
PINGO (sin. PALSE) - forma de
GLACIAR - forma de acumulare a
relief specifica regiunilor periglaciare
ghetii creata de ghetarii de tip alaskian
unde
pe campia litorala; din marginea
P.g. se desprind blocuri care plutesc
in ocean ca aisberguri; ex:
Evolutia unui pingo (dupa A.
Ghetarul Malaspino din Alaska. Pissart)
PIETRI� (sin. PSEFIT) - formatiune
detritica necimentata in care
componentele (galeti) au diametre de 2
- 50 mm, au un grad de rulare
accentuat; alcatuiesc depozitele
fluviatile, glaciare, marine etc. Prin
cimentare dau conglomeratele.
PILLOW LAVA - depozit care
contine corpuri sferice sau
alungite de lava consolidata in
mediul acvatic; au aspect sticlos.
Pingo in Delta Mackenzie

Carst tropical umed de tip pinacles China

P 1
pergelisolul este gros dar exista �i
un orizont de molisol activ, mla�tinos
�i cu ochiuri de apa (ex. in Canada,
Siberia); prin circulatia apei din
lacuri in molisol � i inghetul acesteia
rezulta in timp o forma de relief ce
are aspectul unor conuri cu diametre
de pana la mai multi zeci de metri
�i care in interior au nuclee de gheata.
Prin evolutie spatiala se ajunge la un
stadiu maxim cand in depozitul ce
acopera masa de gheata se produc
crapaturi prin care patrunde aerul
mai cald din sezonul de vara. Urmeaza
degradarea �i topirea ghetii, formarea
unui gol intre gheata �i depozit
�i in final prin prabu�irea boltei movilei
se ajunge la crearea unui crater. In
urmatorii ani movila va disparea, in
locul ei rezultand adesea un lac.
PIPKRAKE - forma de mi�care
lenta a materialelor impusa de
gravitatie; reprezinta o situatie de
manifestare a creep-ului, prin
inghetarea apei la suprafata unui
depozit sau sol; se dezvoltata coloane
mici de gheata singulare sau
asociate (cativa milimetri in diametru
�i cativa centimetri in inaltime )
care ridica particulele de sol,
pietricelele, frunzele sub care s-au
format. In timpul zilei coloanele se
topesc iar particulele de deasupra cad,
ocupand o alta pozitie decat cea
avuta anterior.
PIRAMIDA COAFATA (sin.
PIRAMIDA DE PAMANT) - forma de
relief cu aspect de stalp piramidal
care poarta in varf un fragment
(piatra, bloc) de roca dura; cu timpul,
materialul friabil, necimentat, din care
este alcatuita, este spalat, iar greutatea
pe care o da blocul de roca din varful
piramidei face ca aceasta sa se
prabu�easca. Se dezvolta in depozitele de
versant heterogene putin cimentate �i
care sunt afectate de spalare in
suprafata sau �iroire (ex. - langa
Mehadia).
PIRAMIDA GEOMORFOLOGICA
- tip de diagrama in care sunt
surprinse raporturile dintre mai
multe elemente morfometrice,
structurale, genetice.
PIRENEAN - termen folosit pentru
definirea ghetarului de circ; corespunde
unei mase de gheata reduse localizata
intr-o microdepresiune situata fie in
vecinatatea limitei zapezilor perene fie
deasupra unui versant abrupt (situatiile
cele mai multe) ceea ce face ca
alimentarea sa fie egala cu pierderea
�i imposibilitatea dezvoltarii unei limbi
de gheata. Eroziunea glaciara
determina dezvoltarea microdepresiunii
iar procesele crionivale (indeosebi
avalan�ele) retragerea versantilor ce o
incadreaza. Sunt frecventi in Muntii
Pirinei de unde � i numele. In Carpati
circuri glaciare de acest tip se afla la
inaltimi de peste 2000 m fiind
caracteristici ultimei faze glaciare
considerata ca extrem de rece dar
cu precipitatii mai reduse.
PIROCLASTIT(E) - elemente de
diferite dimensiuni (blocuri, bombe, lapili,
cenu�a), rezultate in urma exploziilor
vulcanice. Prin acumulare dau depozite
care pot fi cimentate (tufuri,
aglomerate vulcanice) sau
necimentate (cenu � a vulcanica).
Dupa origine, sunt P. autigene (provin
din sfaramarea materialului din care
este alcatuit vulcanul) sau P. alogene
(provin din sfaramarea rocilor
sedimentare, metamorfice sau
magmatice (intruzive) care intra in
alcatuirea unitatii perforate de lava �i
gazele ce ies din scoarta.
PIROMAGMA - materie topita cu
temperaturi de peste 1000°, fluiditate
mare (bazaltica), un continut mare in
gaze care provin din litosfera inferioara.
Prin conso- lidare in scoarta da
diferite corpuri mag- matice iar cand
ajunge la suprafata creeaza platouri.
 PIROSFERA - denumire data in
unele lucrari mantalei in care
materia are temperaturi ridicate
aflandu-se in stare vascoasa. Se
desfa�oara intre cca. 400 �i 2900 km
in interiorul Pamantului.
PIROXENI - minerale alcatuite din
silicati complec�i; abunda in unele
roci magmatice bazice dar �i in roci
puternic metamorfozate; culoare verde
spre negru. PISC - termen folosit pentru
a desemna un varf relativ ascutit ca
forma �i deseori izolat ca pozitie; indica
altitudinea maxima de pe o culme sau
de pe o creasta de munte
(ex: Piscu Negru din Fagara�).
PISOLITE (sin. OOLITE) - granule
sferice cu diametre mai mari de 2
mm, rezultate prin concretionarea
CaCO3 din
Placi tectonice
PLACA TECTONICA - blocuri din
scoarta terestra care plutesc pe
astenosfera ce au rezultat prin
fragmentarea ei prin actiunea
curentilor de convectie care de altfel le
impune atat dinamica cat � i
evolutia. Ele intra in contact prin rifturi
�i regiuni de subductie; primele
constituind aliniamente in lungul carora
acestea cresc
apa izvoarelor hidrotermale, în jurul unor
nuclee.
PIT CRATER - crater secundar
pe flancurile (versantii) unor vulcani
alcatuiti din lave bazice care au rezultat
prin procese locale de prabu�ire (tasare);
contin lava de unde aspectul de „lacuri”
(ex. în Hawai). PITTED OUTWASH -
termen care indica in Canada � i
S.U.A. o campie
glaciara erozivo-acumulativa.
PIXEL - notiune utilizata in
G.I.S. pentru aprecierea unui element
spatial ce corespunde unei unitati de
teren raportata la un singur obiect (de
aici omogenitatea)
�i care apare pe o imagine de
teledetectie printr-o singura culoare.
(se extind) iar celelalte de ciocnire a
placilor, cea grea coborand sub cea
u�oara in astenosfera unde se tope�te
(se con- suma). Exista � ase placi
foarte mari (macroplaci), mai multe
placi medii (mezo- placi) �i numeroase
placi mici (microplaci), ultimele grupari
rezultand la contactul dintre cele mari
in procesul de coliziune.
 PLACA CONTINENTALA - repre-
zinta o placa tectonica in alcatuirea careia
predomina geomorfologic continentele iar
structural prezenta tuturor paturilor din
scoarta (sedimentara, granitica, bazaltica)
dar diferit regional ca pondere (ex. - unde
precumpane�te placa Euroasiatica); sunt �i
placi in care intre rifturi �i zonele de
subsidenta se desfa�oara atat continente cat
�i portiuni din bazinele oceanice (ex.-
placile Africana, Americane etc.).
PLACA OCEANICA - constituie o placa
tectonica care se desfa�oara integral in
spatiul unui bazin oceanic avand �i o
structura oceanica (dominant patura
bazaltica, superficial �i discontinuu patura
sedimentara). (ex. - placa pacifica)
PLAFONUL PE�TERILOR - tavanul
salilor din pe�teri; in evolutia acestora in
afara de dizolvare �i precipitare un rol
esential il au desprinderea �i caderea
fragmentelor; cand salile ating dimensiuni
foarte mari plafonul se poate prabu�i.
PLAGIOCLAZ - mineral; feldspat
calco-sodic care are cea mai mare
raspandire in rocile magmatice intrusive �i in
rocile cristaline cu metamorfism ridicat;
culoare alba-cenu�ie.
PLAI - termen regional cu semnificatie
de culme prelunga, cu o panta domoala care
corespunde interfluviilor rotunjite din
regiunile de deal �i munte; are padure,
suprafete cu pa�uni dar �i drum pe care se
urca �i se coboara la �i de la munte sau
deal spre localitatile de la baza lor.
Domeniul uscatului
Domeniul marin Plaje
in sens larg
Dune Plaja inalta
Microfaleze
Profil schematic reprezentand diferitele sectoare ale plajei (dupa F.P. Shepard).
PLAJA (sin. BEACH) - forma de
relief
rezultata din acumularea nisipurilor,
pietri�urilor �i bolovani�urilor in
regiunile de tarm; este ingusta in fata
falezei la tarmurile inalte �i extinsa la
tarmurile joase (aici are cele mai mari
dimensiuni); este incadrata la exterior
de limita pana la care ajunge apa marii
sub forma de valuri de furtuna sau la
fluxul maxim iar la interior pana unde
se retrage apa marii (la reflux sau
cand nu este afectata de valuri). In acest
spatiu se resimt intens actiunile
valurilor, curentilor litorali dar �i al
aporturilor de materiale dinspre uscat
aduse de rauri, vant etc. In cadrul ei se
separa - la exterior pla}a inalta
desfa�urata in spatiul incadrat de
nivelul maxim al valurilor la furtuni,
flux
�i linia tarmului la nivele medii
(exista diverse forme create de
valurile mari dar
�i de vant etc.); pla}a }oasa - spatiul
dinspre mare afectat permanent de
valuri, curenti (acoperit de nisip �i cu
o diversitate de festoane, ripple
marksuri etc.); urmeaza fata pla}ei
(avant plaja) o suprafata slab
inclinata acoperita de nisip ce are o
micro morfologie impusa de valuri,
terasa tarmului (pana la cca. - 15 m).
PLAN TOPOGRAFIC - reprezentare
a unei portiuni din suprafata terestra la
scara
foarte mare (1:2000;
Plaja propriu-zisa Plaja submarina (terasa)
Nivel la furtuna
Nivelul maxim al marii (flux)
Nivelul normal
Nivelul minim (reflux)
 PLAN AXIAL - plan care trece
prin mijlocul unei cute (anticlinal,
sau sinclinal); poate constitui
cumpana de ape ori talvegul unei vai
in faze de evolutie diferita a unui relief
desfa�urat concordant pe o structura
simpla.
PLAN BENIOFF - planul existent
intre doua placi tectonice in zonele
de subductie �i in lungul caruia una
dintre aceasta (cea grea) coboara sub
cealalta, patrunzand in astenosfera unde
se tope�te (se consuma); are o inclinare
de 50-65°.
PLAN DE FALIE - planul de
ruptura al stratelor, in lungul caruia
comparti- mentele rezultate se
deplaseaza vertical, înclinat sau orizontal
de unde o diversitate de situatii sub
raport structural cu urmari in evolutia
�i configuratia reliefului.
PLAN DE REFERINTA - suprafata
de raportare a unor marimi: Ecuatorul
pentru valorile de latitudine; primul
meri- dian pentru cele de longitudine;
suprafata geoidului pentru adancimi �i
altitudini etc., orice loc pentru
aprecierea altitudinei relative, nivelul
oceanului pentru stabilirea marimii
inaltimilor absolute etc.
PLANATIE (sin. NIVELARE) - în sens
larg actiunea prin care un ansamblu de
procese geomorfologice produce
modelarea reliefului in etape lungi
(zeci sau sute de milioane de ani) �i
formarea unei suprafete finale plane
(pediplena) sau u�or ondulate
(peneplena); în sens limitat actiunea
complexa de fragmentare a vulcanice.
reliefului, prin eroziunea raurilor
de reducerea interfluviilor printr-o
diversitate de procese de versant in
functie de climat. Uneori se folose�te
�i sub sintagma de planatie laterala cu
sensul unei nivelari care implica
extinderea luncilor prin meandrari largi
(raurile sunt in profil longitudinal de
echilibru) de aplatisare a versantilor
prin alterari, alunecari, �iroire etc.
PLANETAR - sistem format din
corpuri cere�ti, cu dimensiuni variabile,
ce
au rezultat din concentrarea materiei
cosmice; este alcatuit dintr-o stea
care concentreaza cea mai mare parte a
materiei sistemului (peste 98% la
Soare ce are o pozitie centrala in
cadrul lui) apoi din planete, asteroizi
(planetoizi), meteoriti, comete formate
din materie solida (dominant),
gazoasa �i uneori lichida. Fiecare
dintre acestea are un relief a carei
specificitate este legata de factorii
genetici (sunt forme de relief pozitive
�i negative in raport de un plan de
referinta, au dimensiuni variabile (de
la microforme la complexe de lanturi
montane �i depresiuni enorme) �i
geneza deosebita (prin impact cu
meteoriti �i asteroizi, prin eroziune �i
acumulare datorate actiunii unor
agenti, vulcanism etc.).
PLANETA - corp ceresc cu dimensiuni
mari, care are o mi�care de rotatie in
jurul unui ax �i una de revolutie, pe o
orbita in forma de elipsa, in jurul
unei stele; a rezultat prin
concentrarea materiei cos- mice,
simultan cu formarea stelei �i a
sistemului acesteia; are o structura �i
un relief propriu. In sistemul solar,
Pamantul are cea mai complexa
alcatuire a reliefului dominant impusa
de tectonica la scara majora � i
agentii exteriori la nivelul
mezoformelor �i microformelor; opus sunt
celelalte planete unde configuratia relie-
fului a fost impusa mai ales de
impactul cu meteoritii �i de eruptiile
PLANEZA - suprafete interfluviale,
cu forme relativ trapezoidale sau
triun- ghiulare, situate pe flancurile
conurilor vulcanice, create prin
adancirea unei retele hidrografice
divergente (la exterior) ce are caracter
radiar; planezele sunt conforme cu
desfa�urarea pantei �i al panzelor de
lava consolidate(de aici �i
caracterul lor structural).
PLANIGLOB - reprezentare
carto- grafica (circulara sau eliptica) a
suprafetei
terestre pe o suprafata plana folosind
un sistem de proiectie; pe P. apar
reteaua de meridiane � i paralele (in
centrul � i perpendicular, Ecuatorul �i
meridianul 0°), continentele �i bazinele
oceanice, insulele, reteaua hidrografica,
localitatile principale etc.; in functie de
continut, poate fi: P. fizic (sunt redate
- relieful major, varfuri principale cu
denumiri pe continente iar in bazinele
oceanice dorsalele, rifturile �i ariile
de subductie) � i P. econo- mico-
geografic (statele, ora � ele pe
categorii, resurse, cai de comunicatie
etc.) dar �i P. cu continut tematic strict
pe care sunt reprezentate anumite
elemente de mediu (ex.- zonele de
clima, vegetatie, soluri, resurse etc.)
PLANIMETRIE - domeniu al
topografiei care se ocupa cu studiul
meto- delor �i instrumentatiei
necesare deter- minarii �i inscrierii
(reprezentarii) pe harti
�i planuri a pozitiei diferitelor
puncte, a arealelor (formelor de relief),
elementelor de natura geografica
existente pe teren (vai, depresiuni,
circuri glaciare, platouri carstice
etc.).
PLANIMETRU - instrument folosit
la calcularea marimii diferitelor
suprafete de pe hartile �i planurile
topografice.
PLANIMETRU POLAR - punzatoare unor transgresiuni repetate;
instrument folosit pentru masurarea
suprafetei unor detalii de pe harti �i
aerofotograme.
PLANINA - termen de origine slava,
utilizat regional (Serbia, Bulgaria)
pentru desemnarea fie a unor unitati
montane (Stara Planina) fie a unor
culmi netede cu platouri (Carpatii
Serbiei, Dalmatia).
PLANISFER(A) - reprezentare a
suprafetei Pamantului pe o suprafata
plana dar care are format
dreptunghiular; continutul este
similar cu cel indicat la Planiglob.
PLAN�EU - podeaua salilor din
pe�teri pe care se afla stalagmite,
coloane, domuri, blocuri prabu�ite etc.
PLANTE INDICATOARE - specii
de plante legate de anumite medii de
viata (termofile, hidrofile, higrofile,
halofile, criofile etc.).
PLASTICITATE - proprietate a rocilor
�i depozitelor argiloase ca, la un
anumit grad de umezire sa se
deformeze plastic; procesul se
produce intre limita inferioara de P.
(trecerea de la starea rigida la cea
plastica) �i limita superioara de P.
(umi- ditatea mare favorizeaza
trecerea de la starea plastica la cea de
curgere) - limitele lui Atterberg.
Atingerea acestor praguri faciliteaza
producerea de alunecari � i curgeri
noroioase mai ales pe versantii in care
abunda strate de argila, nisipuri
argiloase etc.
PLATFORMA - mare unitate struc-
turala in regiunile continentale de mari
dimensiuni, constituind o regiune
rigida fata de impulsurile tectonice;
formeaza nuclee continentale �i are
doua com- ponente structurale: soclul,
reprezentand baza unui sistem muntos
vechi (frecvent precambrian) ce-a fost
erodat pana la forma de peneplena �i
care este alcatuit din roci magmatice
�i metamorfice de adanc cu duritate
mare; o suprastructura sedi- mentara
subtire, rezultata in cicluri cores-
relieful actual este de campie sau
de podi � uri joase, u � or valurite
(ex. - Platforma Rusa, Platforma Valaha
etc.).
PLATFORMA CONTINENTALA
(sin. SELF) - suprafata slab inclinata
(campie submersa) in bazinele maritime
�i oceanice ce face legatura intre uscat
�i taluzul continental �i care in cea
mai mare masura a rezultat prin
acoperirea campiilor litorale de catre
mare in timpul transgre- siunilor de la
finele pleistocenului; repre- zinta 8,7%
din suprafata terestra �i se
desfa�oara la exteriorul platformei litorale
(terasa tarmului) la adancimi de la -15
m
la -200m; cre�te in suprafata in
timpul transgresiunilor �i se reduce la
regresiuni; are pe ea sedimente marine
�i fluviatile �i prezinta un
microrelief variat, creat de valuri,
curenti, maree; pe P.c. se desfa�oara cea
mai mare parte din marile margina�e
�i continentale.
PLATFORMA DE ABRAZIUNE -
suprafata slab inclinata, desfa � urata
submers de la linia tarmului spre
larg (frecvent pana la -15, -20 m);
este creata prin retragerea abruptului
de faleza prin abraziunea exercitata de
valuri. Relieful ei este alcatuit din
areale extinse taiate in roca, stanci �i
putine acumulari de nisip. Daca spatiul
continental se ridica ea poate deveni
terasa marina. Se disting P.A.
propriu-zise (in special la tarmurile fara
maree), P.S. interditale (la tarmurile
cu maree).
PLATFORMA DE EROZIUNE -
denumire veche atribuita suprafetelor
de eroziune cu dezvoltare mare, slab
frag- mentate; este prezenta la
nivelul inter- fluviilor ce au suferit
o indelungata modelare (zeci �i
sute de milioane de ani in lucrarile de
la inceputul sec. XX in Carpati erau
separate platformele Borascu, Rau Ses,
Gornovita).
PLATFORMA EXPERIMENTALA
- suprafata de teren delimitata pentru
realizarea de masuratori �i
observatii asupra unor procese
geomorfologice (spalare in suprafata,
�iroire, alunecari de teren, curgeri
noroioase etc.); pe ea se realizeaza
diverse constructii dar se �i
amplaseaza aparatura �i repere la
unele sunt create diverse conditii
pentru declan-
�area proceselor in conditii de panta,
alcatuire petrografica �i de utilizare a
terenului.
PLATFORMA OCEANICA - � i exocarst in Muntii Aninei); P.
constituie cea mai mare parte a
fundului Oceanului Planetar (cca. 40%
din suprafata
terestra), la adancimi de la -4000 m
pana la -6000 m; structural reprezinta
domeniul oceanic propriu-zis alcatuit
structural din patura bazaltica �i
petice de sedimentar; a rezultat prin
evolutia rifturilor; in partea centrala are
rifturi �i dorsale largi, repre- zentate de
munti formati prin ingramadirea
�i consolidarea materiei topite, iar
lateral, pe margini, fose in dreptul
regiunilor de subductie; exista �i vulcani
submersi, gaioti etc.
PLATFORMA STRUCTURALA
(sin. SUFRAFATA STRUCTURALA) -
constituie poduri interfluviale a caror
panta generala concorda cu inclinarea
stratelor; sunt bine individualizate in
regiunile unde, la nivelul interfluviilor,
exista strate de roci cu rezistenta
mare (calcare); P.s. au extensiune
larga, fiind legate de structuri
monoclinale. (ex. - Podi�ul
Moldovei, Podi�ul Some�an) dar �i
in structurile tabulare (Podi�ul
Dobrogei de Sud) sau cutate larg (pe
sinclinalele suspendate in Muntii Bucegi
�i Muntii Ciuca�).
PLATOU - in sens larg, prin
preluarea termenului francez, este un
podi�; in sens restrans, constituie o
parte dintr-un podi� rezultat din
fragmentarea acestuia; pastreaza
caracteristicile lui (netezimea podului
interfluvial, energia de relief de peste
100 m, fragmentarea redusa), dar se
refera la un spatiu limitat.
Altimetric platourile se pot situa in
orice interval hipsometric de la sub
100 m la peste 2000 m (ex. - in
Dobrogea de Sud dar �i in Tibet). Se
pot grupa: dupa formatiunile din care
este alcatuit în: P. bazaltice - (prin
consolidarea lavelor fluide bazice in
Podi�ul Dekan); P. calcaroase - (pe
strate groase de calcare in care se
dezvolta endo
pe conglomerate - (au caracter
structural �i slaba fragmentare
deoarece apa se infiltreaza rapid in
Masivul Ceahlau); dupa
altitudine în: P. joase - (pe formatiuni
sedimentare sau parti din campii
de eroziune); P. medii - (în regiunile de
dealuri la nivelul interfluviilor plate); P.
înalte - (in munti, din fragmentarea
platformelor de eroziune); dupa
geneza �i specific evolutiv în: P.
carstice, P. vulcanice - din acumularea
aglomeratelor vulcanice �i a lavelor la
baza conurilor vulcanice; P. de eroziune
- provin din suprafete de nivelare,
pedimente, glacisuri inaltate �i
fragmentate etc.); dupa mediul fn care
se afla în: P. submarine - (la
adâncime în bazinul oceanic, în jurul
insulelor vulcanice); P. continentale - (la
contactul cu tarmul), P. în regiunile
de uscat etc.
PLAYA - forma de relief neteda, slab
inclinata rezultata din materialele
dislocate prin �iroire de pe pedimente
sau glacisuri de eroziune �i
acumulate la exteriorul acestora
(uneori ocupa spatii intinse). (sunt
frecvente in regiunile semide�ertice, de
savana etc.)
PLEA�A - termen regional cu
sensul de culme (varf) de munte sau
deal, cu profil greoi �i care este
defri�at. Ex: Plea�a Oii (Muntii
Fagara�), Plea�a Posadei (Culoarul
Rucar-Bran).
PLEISTOCEN (sin. DILUVIU) -
prima epoca geologica a cuaternarului
(in unele lucrari este considerat baza
unei noi ere geologice) care a inceput
acum 1,8-2 mil. de ani �i s-a incheiat
cu 10.000 ani in urma. In timpul sau
au avut loc oscilatii climatice globale
importante care la latitudini medii
�i mari au facilitat faze de climat rece
cu dezvoltare de ghetari (calote
continentale � i ghetari montani) � i
regresiuni marine in alternante cu faze
de climat temperat (topirea ghetarilor
�i transgresiuni) apoi mi�cari
tectonice din ciclul alpin, aparitia
hominidelor etc.
PLENIGLACIAR (sin. MEZOGLA-
CIAR) - denumire acordata fazelor de
extindere a ghetarilor in
pleistocenul superior - cu deosebire in
intervalele de 50
- 7500 ani �i 10 - 25.000 ani in
urma. Calota glaciara arctica s-a extins
atingand dimensiunile cele mai mari (ex.
- in Europa de V.,N.,E.). Fazele
glaciare au fost separate de faze
interglaciare cand o mare parte din
masele de gheata s-au topit
rezultand depozite glaciare �i fluvio-
glaciare.
PLENIVAL - spatiu in care se acu-
muleaza �i pastreaza timp
indelungat zapada �i ca urmare
procesele nivale sunt dominante in
modelarea reliefului (platourile
alpine pentru tasari �i versantii pentru
avalan�e �i dezvoltarea de circuri
nivale).
PLICATIE (sin. CUTARE) - actiune
prin care fortele tectonice in timpul
unei faze orogenetice realizeaza
cutarea for- matiunilor dintr-un bazin
tectonic. Uneori ascensiunea blocurilor
de sare din adanc duce la crearea de
cute diapire, domuri �i panze de �ariaj.
PLIOCEN - epoca geologica aparti-
nand Neogenului, in timpul careia s-au
produs inaltari, cutari, vulcanism, in
urma orogenezei rhodano-valahe; in
bazinele tectonice slab cimentate,
limitrofe Car- patilor s-au acumulat
formatiuni detritice care au rol de
depozite corelate.
PLINTIT (sin. LATERIT, CUIRASA
LATERITICA) - orizont cimentat alcatuit
din oxizi de fier, argila, cuart, apare ca
o creasta (carapace) la partea
superioara a unor depozite din regiunile
de savana; este plata �i rezistenta la
eroziune de unde �i infati�area de
platouri (ex. Africa de Sud). PLOAIE -
forma de precipitatie lichida care cade
din nori, avand picaturi de la sub 0,5
mm la 6 mm, pe suprafete �i intervale
de timp deosebite; se clasifica dupa:
durata 5i spafiu de manifestare în: P. de
durata (pe areale largi), P. torentiale
(durata mica,
intensitate maxima la inceput, in mijloc �iroire, torentialitate) �i de albie
sau in final, apa multa, dar pe (eroziune, inundatii etc.) ce conduce
suprafete restranse); dupa la frecvente degradari de teren insotite
temperatura apei de tip: de dezastre.
P. reci (cu apa supraracita, care da PLUVIODENUDARE - actiune
na�tere prin inghetare la polei) - P. complexa exercitata fie de picaturile
reci (cu fulgi de zapada, lapovita); P. de ploaie care izbesc solul afanat �i
calde (averse) dezgolit de vegetatie dizlocand
-vara; dupa elementele pe care le particulele mai fine pe care le
antreneaza în: P. de noroi (apa impra�tie, fie de catre o panza de apa
amestecata cu praf); P. de sânge de ploaie care se incarca cu particule
(apa cu polen sau pulberi ro�ii); P. minerale �i produce eroziune in
de sulf (apa amestecata cu pulberi in orizontul de sol sau la suprafata
zonele vulcanilor activi) etc. depozitului de versant expuse direct;
Importanta pentru morfogeneze o au are efecte deosebite in climatul arid �i
ploile torentiale care datorita volumului semiarid, in climatele musonice,
mare de apa cazut provoaca mediteraneene, subecuatoriale; efectele P.
pluviodenudare � i torentialitate. sunt puternice pe pantele cu
PLOAIE ACIDA - precipitatie in care vegetatie saraca �i discontinua unde
datorita interventiei unor factori se ajunge la indepartarea partiala sau
diver�i (vulcanism, poluare totala a solurilor.
industriala etc.) continutul in acizi
(sulfuric, clorhidric, azotic etc.) este
mare iar efectele de alterare asupra
rocilor este deosebit.
PLOAIE OROGRAFICA - preci-
pitatii atmosferice ce rezulta in
urma deplasarii ascensionale fortate a
unei mase de aer umed, la intalnirea
cu o bariera orografica inalta. Rezulta
nori orografici care dau ploi sub
forma de averse (ex. - pe versantii
vestici ai Carpatilor expu � i advectiei
maselor oceanice).
PLUTON - corpuri magmatice conso-
lidate la adancime mare in scoarta
(batoliti); prin incorporarea in unitati
de orogen �i exondare ca munti pot fi
scoase
,, zi" prin indepartarea formatiunilor
acoperitoare (rezulta culmi cu fizionomie
greoaie).
PLUTONITE - roci magmatice
conso- lidate la adâncime mare (granite,
grano- diorite etc.).
PLUVIAL - sezon, an, perioada de
timp lunga (faza atlantica din holocen) PLUVIOGRAF - aparat care
caracte- rizate prin precipitatii foarte inregis- treaza automat, pe o
bogate; de acestea se leaga o diagrama (pluvio-
activitate interna a proceselor de
versant (alunecari de teren,
 grama), cantitatea de precipitatii cazuta
intr-un interval de timp; este absolut
necesar pe platformele experimentale
destinate observatiilor �i masuratorilor
referitoare la pluviodenudare mai ales
prin posibilitatea compararii efectelor
difer- itelor tipuri de ploi torentiale
inregistrate. PLUVIOMETRU -
aparat pentru masurarea cantitatii
de precipitatii cazute intr-un anumit
interval de timp. Se folose�te in
raportarea directa a cantitatii
de precipitatii la efectele denudarii.
PNUE - Programul Natiunilor Unite
pentru Apararea Mediului; are drept
obiectiv supravegherea echilibrului
ecologic, a eroziunii solului,
imbunatatirea calitatii apelor etc.
POALE - notiune utilizata regional
pentru indicarea sectorului de la baza
versantilor, culmilor deluroase sau mon-
tane care frecvent apare ca racord
dintre acestea �i forma de relief
inferioara (lunca, terasa, �es
depresionar etc.); este marcat de
acumulari de materiale cu caracter
deluvio-proluvio-coluvial pe care se
afla a�ezari sau terenuri agricole.
POARTA - denumire regionala
pentru loc de trecere (pas) la nivelul
unor portiuni mai joase dintre, sau
de pe unele culmi muntoase; sector de
vale îngust, cu praguri in albie �i
versanti povarniti, prin care
comunicarea se realizeaza cu dificultate
(Portile de Fier); P. vântului - sector
prin care se canalizeaza frecvent
curentii de aer (poate fi o � a larga
intre doua culmi montane (P.
vantului in Muntii Siriu) sau un culoar
de vale (Siretului).
POD CARSTIC (NATURAL) - pod
natural realizat în regiuni carstice prin
prabu �irea unei parti din tavanul
unei pe�teri; ex: Podul natural de la
Ponoare, judetul Mehedinti.
POD DE GHEATA - pod format in
lunile de iarna pe rauri �i pe lacuri,
prin
inghetarea apei, datorita
temperaturilor negative care persista
mai mult de 3 zile consecutiv. In
conditiile dezghetului rapid favorizeaza
dezvoltarea de sloiuri care prin
acumulare dau zapoare (baraje de
gheata) urmate de revarsari �i inundatii
(pe Dunare, Bistrita).
PODEREU - denumire
regionala pentru interfluvii largi cu
aspect de platouri (în Moldova).
PODI� - tip de relief alcatuit
din interfluvii largi sub forma de
platouri, se- parate de vai adanci; in
general, altitudinea lor depa�e�te 200
m. Dupa geneza pot fi:
P. de acumulare rezultat prin
fragmentarea sedimentarului unor
unitati structurale de platforma (ex. P.
Moldovei), sau a formatiunilor
acumulate in bazinele tecto- nice care
ulterior au fost inaltate (Depre- siunea
colinara a Transilvaniei), rezultand
campii piemontane. Prin ridicarea
� i fragmentarea lor se ajunge ca
forma de relief la podi� piemontan.
(ex. Podi�ul Getic) etc. (P. de
eroziune) sunt cele integrate fie
muntilor avand altitudini foarte mari
(P. Pamir > 4000 m) fie unor unitati
de orogen vechi (caledonian,
hercinic - ex. P. Casimcei) sau de orogen
nou (P. Mehedinti) care au fost nivelate
�i mentinute la altitudini reduse; P.
vulcanice generate de consolidarea
materiei mag- matice bazaltice (P.
Dekan).
PODKAPINA - denumire sârbeasca
acordata pe�terilor cu dimensiuni mici,
cu deschidere in versantii unei vai
carstice (cheie) la diverse inaltimi fata
de talveg.
PODUL TERASEI - suprafata plana
sau u�or inclinata delimitata de muchia
�i tatana terasei. Corespunde unei
lunci ramasa suspendata prin
adancirea cu mai multi metri a raului
ce-a creat-o. Este folosit pentru
a�ezari, drumuri, diverse culturi; in
structura ei intra un depozit
aluvial cu grosime variabila aflat peste
roca in loc dar �i materiale care
provin din procese care modeleaza
versantul de deasupra.
POLDER –campie maritima
puternic antropizata; a rezultat in
lungul tarmurilor cu delte, estuare sau
golfuri cu adancime mica, prin
amenajari complexe pe de o parte
diguri in spatiul maritim sau fluvio-
maritim cu menirea de a impiedica
actiunea acestor agenti asupra spatiilor
separate iar pe de alta de drenare a
excesului de apa din acestea �i de
nivelare pentru a se asigura
folosirea lor agricola (ex. in Olanda;
in Romania rezultate similare s-au
inregistrat in Delta Dunarii).
POLICICLIC - caracteristica a evo-
lutiei unei unitati de relief in mai
multe faze, etape cu durata diferita
�i care se concretizeaza in forme de
relief cu fizio- nomii distincte; o vale cu
mai multe terase reprezinta o forma de
relief simpla rezultata prin adancire
sacadata a raului impusa de succedarea
in cuaternar a conditiilor gene- tice de
natura tectonica, eustatica sau
climatica; o suprafata de eroziune
din Carpati (ex. Borascu) a rezultat
printr-un indelungat ciclu evolutiv (din
cretacicul superior �i pana in eocen
cand a capatat caracter de pediplena)
dupa care pana in prezent a suferit
multe modificari (inaltari, fragmentari,
retragerea versantilor culmilor
�i varfurilor ce-o dominau etc.) in
cadrul altor cicluri asemanatoare.
POLIGENETIC - termen folosit
pentru a desemna un tip de relief sau
o forma de relief in geneza carora au
parti- cipat in cadrul unui sistem
morfogenetic mai multi agenti �i
procese (ex. reliefurile structurale,
suprafetele de eroziune, muntii etc.
POLIGOANE DE PIETRE - forma
�i
structura periglaciara dezvoltate pe
suprafetele cvasiorizontale din tundra sau
pe platourile inalte din munti in
spatiul glaciar �i deasupra lui; in
plan, reprezinta poligoane din
grohoti�uri, cu dimensiuni variabile,
ale caror laturi sunt aliniate pe
crapaturi rezultate prin inghet-dezghet
in molisol (pene de gheata) �i care
sunt umplute cu pietre sau gheata;
spatiul dintre acestea este bombat la cele
mici �i concav la cele foarte mari. P.
de pietre rezulta printr-o succesiune de
procese gelivale care impun mai intai
mi�carea gelifractelor din molisol la
suprafata, apoi deplasarea lor laterala
spre penele de gheata in care se
rea � eaza amestecandu-se cu aceasta.
Factorul care impune aceasta dinamica
este legat de tensiunile exercitate
asupra materialelor.
POLIGOANE DE PAMANT rezulta
din molisolul cuprins intre crapaturile
in care apa ingheata, cand gelifractele
sunt putine. Ca urmare i-au na�tere
structuri poligonale din unirea
penelor de gheata care incadreaza
suprafete relativ plane alcatuite din
materiale argilo-mâloase mocirloase.
POLIGOANE DE USCARE - sunt
legate de crustele argiloase care crapa
prin uscare, sub forma de
poligoane; au o existenta de scurta
durata, pe masura pierderii apei prin
uscare marginile poligo- nului se ridica
�i se fragmenteaza; apar frecvent pe
terenurile argiloase, in lunci dar
�i in �oturile din de�ert.
POLINICA (ANALIZA) - metoda
aplicata in palinologie pentru studiul
polenului ce a fost fosilizat in diferite
tipuri de strate argiloase acumulate in
perioade de timp geologic deosebite.
Se intocmesc spectre polinice care
indica formatiunile vegetale existente
in acea perioada. Acestea sunt
corelate cu cele actuale �i astfel se
ajunge la precizari privind con- ditiile
sistemului geografic in care s-a
produs modelarea reliefului.
P 1
POLITA - forma de relief
caracteristica structurii tabulare
(orizontale), dezvoltata pe orizonturi
de roci dure; apare pe versantii
vailor �i pe fronturile de cuesta
(structura monoclinala) sub forma de
treapta structurala de dimensiuni mici.
Daca are intindere mai mare (frecvent
pe roci dure) formeaza trepte numite
brâne (Brana Caraiman din Muntii
Bucegi).
POLIZONAL - termen folosit
pentru a desemna aria de actiune a
unui agent modelator (pe mai
multe zone morfoclimatice precum
�i formele de relief rezultate (relief
carstic, litoral).
POLIZARE GLACIARA (sin.
SLEFUIRE) - rezultat al actiunii
de eroziune glaciara pe pragurile �i
suprafetele alcatuite din roci cu
rezistenta mare aflate in circuri, vai
sau pe campiile de ablatie. Gheata
incarcata cu morene de fund
�lefuiesc roca dura impunand suprafete
lustruite pe care apar �i � antulete
de scrijelire. Astfel de suprafete pe
blocuri de roca dura cu profil convex
intalnite in vaile glaciare din Carpati,
Alpi sunt cunoscute sub numele de
,,roches moutonate" sau
,,spinari de berbec”.
POLJE (POLIE) - forma de relief
carstic negativa, frecvent alungita, cu
dimensiuni foarte mari (de ordinul
kilometrilor) care rezulta in mai
multe feluri - prin ingemanarea
formelor de relief negative mai mici
(uvale); printr-o evolutie cu durata
mare a unei regiuni carstice in urma
careia plafoanele pe�terilor s-au
prabu�it, prin dezvoltarea unor
depresiuni tectonice in podi � uri
sau masive calcaroase; prin asocierea
acestor directii evolutive. In
componenta sa se impun versantii
relativ abrupti ai culmilor limitrofe,
se�ul depresionar strabatut de
cursuri de apa care pe de-o parte ies
de la baza versantilor prin izbucuri iar
pe de alta se pierd in ace�tia prin
ponoare (sorburi);
secundar sunt guri de pe�tera in versanti,
martori de eroziune (humuri) in interior
�i diverse microforme carstice sau
fluviatile; constituie terenuri propice
pentru a�ezari, drumuri �i agricultura
(in Alpii Dinarici).
PONOR (sin. SORB) - locul in care
un curs de apa care strabate o
regiune calcaroasa se pierde in
subteran; ca forma reprezinta un put cu
dimensiuni variabile (ex. in Muntii
Padurea Craiului, Muntii Aninei,
Podi�ul Mehedinti).
PONTIC - bazin tectonic in Neozoic
care ingloba Marea Neagra, Marea
Azov, sudul Ucrainei, facea parte din
Paratethys avand legaturi cu bazinul
dacic (getic) in vest �i cu Marea
Caspica prin nordul Caucazului (in
est). In acesta s-au acumulat faciesuri
sedimentare variate, in conditiile unei
evolutii complexe care s-a materializat
�i in oscilatii de nivel �i de legatura
cu Oceanul planetar.
PONTIAN - etaj al Pliocenului care
in bazinul dacic are litofaciesuri salmastre
�i formatiuni nisipo-argiloase; s-au
produs unele eruptii vulcanice �i
acumulari de carbuni inferiori.
POPINA (sin. GRADISTE) - martor de
eroziune în luncile râurilor care a rezultat
prin evolutia albiei acestora ce-a
determinat sectionarea lobului meandrelor
(autocaptare de meandru). Acesta
domina cu mai multi metri inaltime
albia actuala dar �i albia veche
parasita (belciug) �i constituie areale de
locuire �i de practicare a agriculturii (ex.
in Bucure�ti pe acestea se afla vechi
cartiere �i constructii - ex.
Patriarhia).
PORFIR - roca magmatica efuziva
cu duritate mare (mai ales cand
ponderea cuartului este ridicata.
PORNITURA DE TEREN - termen
regional care indica o deplasare
gravita- tionala brusca, frecvent o
alunecare care antreneaza o masa
insemnata de roci �i
depozite. Rezultatul il constituie forme
de relief in care se separa rapa abrupta
de unde s-a produs desprinderea in fata
careia se afla masa deplasata alcatuita
din trepte, valuri, microdepresiuni,
curgeri de noroi etc.
POROROCA - constituie un
fenomen legat de mareea care se
inregistreaza pe fluviul Amazon. In
timpul fluxului apa marii in ridicare
mai intai opre�te volumul celei aduse
de fluviu �i apoi il impinge in amonte
pe acesta. Ca urmare in sectorul
inferior al Amazonului rezulta un curent
de apa care se deplaseaza spre amonte,
el incluzand atat apa dulce cat �i
sarata (marina). Aceasta reprezinta
pororoca. Urmeaza la reflux a �a
numita maree dinamica in care
curgerea va fi spre ocean mai rapida
datorita cumularii celor doi vectori
(fluvial �i mareic).
POROZITATEA ROCILOR - se
refera la golurile existente in roca;
volumul golurilor este influentat de
coeficientul (gradul) de porozitate,
forma �i dimen- siunile granulelor in
roca, modul lor de aranjare (rocile
poroase sunt reprezentate de pietri�uri,
nisipuri, bolovani�uri �i cores- pondentele
lor rezultate prin cimentare.
PORT - complex tehnic amenajat pe
litoralul maritim, la gura fluviilor sau
pe malul unei cai de navigatie
interioara, inzestrat cu instalatiile
necesare acostarii
�i adapostirii navelor, transporturilor
de marfuri �i de calatori, fiind protejat
impo- triva furtunilor, a curentilor, a
ghetarilor; pot fi: P. oceanice, P.
maritime, P. litorale,
P. fluviale, P. de refugiu, etc.
PORTAL - termen care se refera la o
arcada rezultata in urma abraziunii
marine (la tarmurile din Jamaica,
Sardinia) sau a prabu�irii unor sali de
pe�tera (in Romania in Cheile
Jale � ului, in Muntii Piatra
Craiului).
PORTITA - termen regional care
indica un sector ingust, de trecere,
printre
cordoanele litorale (ex. - in grindurile
ce inchid laguna Razim, limane; prin
ele se asigura schimbul de apa dintre mare
�i lac. PORTULAN - harti realizate in
sec.
XIII-XIV, pentru navigatie; aveau o
caracteristica importanta �i anume confi-
guratia amanuntita a tarmului.
POSADA - termen regional care
se refera la loc de trecere intre doua
regiuni
�i care este legat fie de un defileu, fie
de un sector mai jos ca altitudine
corespun- zator unei depresiuni
colinare (ex. - pe Valea Prahovei, in
Tara Lovi�tei).
POSTGLACIAR (sin. HOLOCEN,
ALLUVIUM) - ultima parte a
cuaternarului (cca. 10.000 ani) careia
ii sunt specifice - restrangerea calotelor
glaciare continentale
�i a ghetarilor din munti; in
dezvoltarea societatii omene�ti (de la
mezolitic la actual) �i impunerea ei
ca al � aselea component de baza in
sistemul geografic ce-a creat peisajele
antropic �i antropogen.
POSTHERCINIC - etapa (faza) de
evolutie a reliefului dupa incheierea
oroge- nezei hercinice; se
caracterizeaza prin predominarea
modelarii acestuia de catre agentii
externi care impune fragmentarea
�i nivelarea treptata a sistemului creat
de tectonica; a rezultat un ansamblu de
forme de relief cu configuratii �i
marimi variate. POSTTECTONIC -
procese, evolutii, relief etc. care se
produc intr-un interval de timp geologic
mai lung sau mai scurt ce urmeaza
unei faze de afirmare a fortelor
tectonice. Implica etape �i faze de
nivelare efectuate de catre agentii
externi, mi�cari de ridicare sau
coborare a uscatului, vulca- nism etc.
toate cu consecinte directe in
evolutia reliefului.
POSTVULCANIC - procese care se
produc in regiunile vulcanice dupa
ince- tarea activitatii eruptive. Specifice
sunt: emanatiile de gaze (fumarole,
solfatari - ex. Vezuviu), geiserele (eruptii
fierbinti de
gaze �i ape subterane - ex.
Yellostone), izvoare minerale
carbogazoase (in aureola mofetica din
jurul muntilor vulcanici din Carpati).
POSTWURMIAN - termen care
implica suita de modificari de
natura climatica, morfogenetica, de
raporturi intre suprafetele de uscat �i
cele marine etc. care s-au inregistrat
dupa glaciatiunea Wurm, adica in
ultimii 10 - 12.000 ani (trecerile de la
pleistocen la holocen careia ii
corespunde tardiglaciarului).
POTAMOLOGIE - ramura a hidro-
logiei care se ocupa cu studiul
diferitelor caracteristici ale apelor
curgatoare. Pentru morfogeneza prezinta
importanta cunoa�- terea regimului
scurgerii de care depinde modul de
manifestare al proceselor fluviatile
�i evolutia formelor de relief.
POTCOAVA NIVALA - forma de
acumulare periglaciara, cu aspect de val
curbat, potcoava avand partea concava
indreptata spre aval; in spatele ei se
inchide o depresiune in care uneori
exista un ochi de apa; potcoava ia
na�tere prin acumularea de roci
dezagregate � i rostogolite pe
suprafata zapezii care acopera
versantul sau prin producerea de
avalan�e repetate; termenul este
echivalent cu morena nivala (ex: in
Fagara� pe Valea Podragu, in Muntii
Retezat pe Valea Rea etc.).
POTECI DE VITE - trepte inguste
pe versantii montani cu paji�ti, create
prin solifluxiune la inceputul
primaverii (alunecarea partii
superioare dezghetate a depozitului de
pe versant pe o suprafata inghetata)
� i accentuate de vite prin pa�unat;
se desfa�oara aproape pe directia
curbelor de nivel; sunt frecvente in
etajul alpin carpatic.
POTENTIALUL NATURAL AL
TERENULUI - caracteristica naturala a
suprafetelor ce compun o 1nitate
geografica vis-à-vis de posibilitatile de
valorificare economica (agricola,
silvica, de exploatare a resurselor
etc.). Un rol esential revine
reliefului prin particularitatile impuse
de pante, expunere, fragmentare,
desfa�urarea formelor etc.
POVARNI� - termen regional care
indica un versant cu inclinare mare �i
pe care se produc procese
geomorfologice active.
POVARNI� CONTINENTAL (sin.
TALUZ CONTINENTAL) - forma de
relief in bazinele marine �i oceanice
care leaga
�elful de campiile abisale (se
desfa�oara de la circa 200 m la 3000
m adancime avand latimi variabile;
constituie spatiul in care iau contact
domeniile structurale continental �i
oceanic �i pe care se produc curenti.
POZITIE - termen prin care se
stabile�te o raportare in spatiu §i timp a
unei forme de relief in raport de
altele (terasa se afla deasupra albiei
majore �i sub versanti; terasa de 30 m
este mai veche decat cea de 10 m �i
mai noua fata de cea de 60 m), a unor
procese morfogenetice (ex. - eroziunea
glaciara in Alpi se produce la 3000 -
4000 m iar in Islanda la 100 - 1500
m; procesele glaciare au fost in
Muntii Carpati, in Wurm iar in Muntii
Alpi in mai multe faze din
cuaternar) sau în ierarhia unui sistem
de forme de relief (Muntii Carpati,
Muntii Carpatii Meri- dionali, Muntii
Bucegi, Muntii Caraiman etc.)
PRADOLINE (sin. URSTROM-
TÄLERE) - zone joase depresionare,
alungite dezvoltate (in Tardiglaciar)
pe masura retragerii sacadate a
calotei glaciare. Atunci intre
morenele frontale formate in diferite
stadii ale retragerii acestuia �i
marginea ghetarului rezultau spatii prin
care se scurgea apa provenita din
cursurile generate de topirea ghetii.
Acestea constituiau rauri ce aveau
o
directie paralela cu morenele �i
frontul calotei. Dupa disparitia
completa a calotei aceste sectoare de
rau ce au orientare est-vest au ramas
in alcatuirea bazinelor hidrografice (ex.
- Vistula, Elba) ele fiind unite cu
sectoare S-N sau SE-NV care
strapung aliniamentele de morene
frontale (ex. - in Campia germano-
poloneza, in Canada).
PRAF - particule minerale cu
dimensiuni intre 0,02 �i 0,002 mm ce
rezulta indeosebi prin procese mecanice
�i care sunt u�or de spulberat de vant
sau de transportat de catre alti
agenti. Prin inmuiere dau maluri iar
printr-o u�oara cimentare argile.
PRAG - treapta de relief naturala
pusa in evidenta prin eroziune
selectiva sau tectonic sau creata de
om (un baraj de acumulare) care
influenteaza procesele morfodinamice
actuale �i impune anumite trasaturi
reliefului. Totodata este considerat ca
limita la care se poate ajunge prin
evolutie ce conduce inerent la acumulari
cantitative ce solicita schimbari
esentiale (o captare inerenta,
prabu�irea tavanelor unor pe�teri,
ocne de sare, eruptia unui vulcan etc.).
PRAG GEOMORFOLOGIC - poate
fi definit mai întâi temporar ca moment de
vârf al unor acumulari cantitative in
evolutia unui proces sau grup de
procese a carui depa�ire conduce la
generarea unei forme de relief noi
(cre�terea rapida a debitului raurilor
poate genera revarsari iar cand ating
cote maxime determina inundatii,
ruperea digurilor, invadarea albiilor
seci, autocaptari de meandre etc. In al
doilea rand poate fi urmarit spatial -
ca ruptura intre doua forme de relief
(ex. un versant abrupt, o frunte de
terasa intre doua suprafete
cvasiorizontale).
PRAG FLUVIATIL - sector de pe
fundul albiei minore a unui rau, mai
ridicat
datorita duritatilor mai mari a stratelor
de roci intersectate de apa raului;
aici se produce incetinirea eroziunei
lineare in raport cu sectorul din aval;
P.f. este legat
�i de procesul de transmitere in
amonte a eroziunii regresive impusa de
coborarea nivelului de baza general sau
regional.
PRAG GLACIAR (sin. ZAVOR) -
forma de relief de eroziune creata de
ghetari montani in fata circurilor
glaciare, sau in vaile glaciare in fata
depresiunilor de exaratie; ele corespund
frecvent unor aliniamente de roca mai
dura sau unor modificari importante in
capacitatea mases de gheata de a
exercita subsapare; multe sunt
mo � tenite din etapa de evolutie
preglaciara (praguri fluviatile) care au
fost acent1ate prin eroziune selectiva a
mases de gheata. Pe praguri pot
rezulta prin eroziune striuri dar �i roci
�efuite (berbeci). PRAG SUBMARIN - cu
desfa�urare mare sectorul abisal al
bazinelor oceanice la trecerea de la o
treapta la alta (mai ales
in lungul dorsalelor).
PRAGURI MARINE - stancarie pe
platforma litorala care constituie
obstacole pentru navigatie; au rezultat
la tarmurile cu faleza fragmentata
� i care au fost invadate de apele
marii prin transgresiunea postglaciara.
PRABU�IRE - caderi bru � te sub
efectul gravitatiei ale materialelor
devenite mobile in urma dezagregarii.
Pot fi: P. individuale - desprinderi de
fragmente de roca ,,bucata cu bucata"
dintr-un perete sau versant, urmate de
caderea �i deplasarea gravitationala;
P. in masa - desprinderea unor volume
mari de roca in urma unor explozii,
cutremure, a unor ploi torentiale
puternice, a pierderii stabilitatii
versantului ca urmare a eroziunii de la
baza etc.
PRAPASTIE - termen popular ce
desemneaza versantii abrupti � i cu
denivelari mari, cu roca la zi, care
domina o vale, o depresiune etc.
 PRECAMBRIAN - era care a durat
cca 3,9 mld. ani (cuprinde Arhaicul �i
Prote- rozoicul), in care s-au realizat:
scoarta primara, primele reliefuri (prin
consoli- darea topiturilor �i mai multe
orogeneze) din a caror erodare au ramas
nucleele rigide ale actualelor continente
(alcatuite domi- nant din roci
metamorfice �i magmatice �i un relief de
campii �i podi�uri de eroziune),
hidrosfera, aparitia procariotelor din
care au derivat formele de viata
paleozoice (ex.
- in Canada, Brazilia, Australia, cea
mai mare parte din Africa etc.).
PRECIPITATII OROGRAFICE -
precipitatii favorizate de ascensiunea
rapida a maselor de aer pe
versantii muntilor ce au o desfa�urare
opusa directiei de propagare a lor
(ascensiunea determina condensarea
vaporilor de apa, dezvoltarea norilor
� i producerea de ploi sau de
ninsori). Astfel relieful le favorizeaza
iar producerea lor faciliteaza diverse
procese morfodinamice
(pluviodenudare, nivatie). PREALPI -
sistem de culmi cu inaltimi de 800 -
1200 m care se desfa�oara la
exteriorul Muntilor Alpi �i care au
rezultat la finele Neogenului prin cutari
slabe �i
inaltari.
PREBOREAL - prima subdiviziune
a Holocenului (10300 - 9000 i.e.n.)
care marcheaza trecerea de la
Tardiglaciar la Postglaciar; climatul se
amelioreaza, calotele glaciare �i
ghetarii din munti i�i reduc suprafata,
pe locurile eliberate se instaleaza
formatiuni de tundra �i paduri de
conifere iar in morfogeneza se trece de
la un sistem glaciar la cel periglaciar �i
temperat cu nuanta in gradul de
ariditate.
PRECARPATI - denumire folosita mai
rar pentru dealurile � i depresiunile
subcarpatice.
PREDEAL - �a foarte larga prin
care exista loc de trecere de pe un
versant pe altul al unui munte sau
deal; (o poteca, un
drum); cand conditiile orografice
permit aici se pot dezvolta a�ezari
(Predeal).
PREGLACIAR - faza premergatoare
instalarii intr-o regiune a ghetarilor
ca urmare a modificarii treptate a
conditiilor climatice de la nuanta
temperata la cea subpolara �i polara.
Frecvent este atribuit intervalului de
timp geologic de la finele pliocenului
la inceputul pleistocenului inferior, la
inceput de la un climat sub-
mediteranean (Villafrachian), apoi tem-
perat cu raciri mai insemnate
(conditii periglaciare) in fazele cand in
Europa de Nord �i Centrala erau
ghetari. Acestea s-au reflectat succedarii
de sisteme de modelare a reliefului de
la subtropical favorabil dezvoltarii de
piemonturi �i glacisuri aluviale
(Pliocen final - Pleistocen inferior) la
periglaciar (Pleistocen mediu).
PREMONTAN - denumire asociata
unitatilor � i formelor de relief din
vecinatatea muntilor. In Romania in
unele lucrari geografice apar ca apelativ
pentru dealurile din exteriorul
Carpatilor (Pre- carpati) �i mai rar
formelor de relief care constituie fa�ii
de racord intre ace�tia �i regiunile
joase de campie (glacisurile de la
contactul Campiei Aradului cu Muntii
Zarandului, de la limita Muntilor Oa�
cu Campia Some�ului.
PRESIUNE ANTROPICA - actiuni
diverse exercitate direct sau indirect
de catre oameni asupra mediului
natural �i care sunt insotite de diverse
efecte, multe cu caracter dezastruos.
Excavatiile in cariere, nivelarile,
umplerea formelor de relief negative,
turismul dezorganizat �i neecologic
etc. conduc la modificari nu numai in
structura sistemului de mediu ci
�i asupra reliefului, inclusiv prin
crearea unor forme de relief antropic.
PRIPAI - gheata de tarm care nu
este distrusa de maree sau valuri.
 PRIPOR - termen regional dat
ruptu- rilor de panta ce apar in profilul
versantilor cu sens de rape, abrupturi,
prapastii.
PRISLOP - denumire regionala
cu semnificatie de pas (loc de trecere
inalt); in Carpatii Orientali termenul a
fost atribuit inclusiv ca denumire -
Pasul Prislop 1416 m).
PRISPA CONTINENTALA - se
folose�te local cu sens de platforma
de abraziune sau platforma continentala.
PRISPA PIEMONTANA - termen
regional care corespunde glacisurilor de
eroziune, piemonturilor de eroziune
repre- zentand o treapta rezultata din
retragerea versantilor (cu panta mare)
culmilor inalte limitrofe unor regiuni
joase (ex. pe marginea Depresiunii
Bra�ov, la baza Dealului Istrita).
PRIVAL - nume local ce
desemneaza un canal putin addnc, ingust,
cu apa putina, (in Delta Dunarii) �i
care are functionalitate diferita in timp
(vara seaca sau apare cu o in�iruire
de ochiuri de apa); brat care leaga albia
unui rau de o balta din lunca sa (in
lungul Dunarii); in timp prin depunerea
materialelor, adancimea scade � i se
transforma intr-o albie seaca.
PROBA DE SOL - e�antion de
pamant prelevat cu sonda, in vederea
determinarii starii fizice a solului �i a
altor caracteristice pedologice �i
agrometeorologice.
PROCES GEOMORFOLOGIC -
mod de exercitare a actiunii unui agent
(apa curgatoare, apa marii, vantul,
gheata, zapada, omul etc.) asupra
suprafetei terestre urmat de crearea
de forme de relief cu caracteristici
diferite. Sunt: P.g. endo- gene sau
interne (mi�carile tectonice,
cutremurele, vulcanismul etc.), respectiv
P.g. exogene sau externe care se
grupeaza dupa: modul de
transformare a rocii (mecanice �i
chimice); agentul care le declan�eaza
(fluviatile, glaciare, marine,
lacustre, eoliene, gravitationale, biogene,
antropice); caracteristicile zonale climatice
(de de�ert, glaciare, periglaciare etc.),
modul de manifestare (eroziune,
transport, acumulare) etc.
PROCESAREA DATELOR -
ansamblul operatiilor realizate cu seturi
de date geomorfologice
(inregistrare, ordonare, grupari dupa
diferite cerinte etc.) cu scopul obtinerii
de informatii noi �i de reprezentari
sintetice.
PRODELTA - sector pe platforma
continentala situat unde se
suprapun materiale provenind atat din
transportul fluvial cat �i din cel marin
(curenti).
PRODUCTIA DE ALUVIUNI -
cantitate de aluviuni, masurata (in
tonelan) la ie�irea din fiecare bazin
hidrografic.
PROEMINENTA - partea cea mai
inalta a unei creste, a unui varf etc.
PROFIL DE ECHILIBRU -
configuratie pe care o capata o forma
de relief dupa o evolutie de durata �i
care local sau regional indica moderarea
raportului dintre procesele dinamice
(eroziune, acumulare). In esenta
reprezinta o panta in lungul careia in
orice punct forta de care dispune
agentul asigura doar transportul
(eroziunea � i acumularea tind sa se
anuleze). Semnificative sunt doua tipuri:
- Profilul longitudinal de albie - care
rezulta in lungul vailor, alura sa fiind
dependenta de caracteristicile
climatului (in cel ecuatorial are
sectoare cu panta mica care alterneaza
cu praguri de natura petrografica sau
structurala, in cel temperat o curba larg
concava, in cel polar o curba cu
concavitate accentuata etc.), litologiei
(panta mica in roci cu rezistenta
redusa �i mare in cele dure), duratei
(au intindere mare in etape lungi �i
scurta in cele limitate); forma de
exteriorizare sunt luncile; Profilul de
echilibru al versantului care rezulta prin
procese de alterare, gravitationale,
pluvio-
 dominate de martori de eroziune
Tipuri de profile longitudinale de (varfuri, creste).
echilibru PROFIL GEOLOGIC -
reprezentare a elementelor de natura
denudare etc. diferentiate ca geologica dintr-o regiune pentru
intensitate, durata �i asociere in evidentierea unor trasaturi
functie de roca, structura, climat; litostructurale �i paleontologice. Se
corespunde unor pante concave cu disting: profile reale intocmite in
extindere diferita avand frec- vent lungul unor sectiuni locale �i bazate
caracter erozivo (panta accentuata) pe date rezultate din cartari �i
-acumulativ (glacisuri, pedimente etc.) masuratori (ex. in Podi�ul Moldovei -
iar in regiunile supuse unei Coasta Ia � ului); profile
indelungate evolutii cu forme generalizate - care sunt sectiuni
extinse, slab inclinate geologice printr-o regiune (ex. Podi�ul
Moldovei de la nord la sud) mai mare
ce sunt realizate prin sintetizarea
situatiilor locale din care se retin doar
elementele comune dar specifice
acelei unitati; profile schematice cu doua
subtipuri - fie exacte dar pe un spatiu
limitat (se fac pe teren in urma unor
masuratori detaliate; ex. o sectiune
printr-o cariera de lignit din nordul
Olteniei) sau ca o reprezentare
rezumativa dar carac- teristica pentru o
anume situatie (ex. - profil schematic de
la Dunare la Muntii Fagara�); profile sub
forma de coloana stratigrafica infaptuita
fie pe baza unui foraj, datele privind
orizonturile de compunere (gro- simea,
alcatuirea litologica �i unele ele- mente
de natura paleontologica) sunt
rezultatul studierii pe teren �i in
laborator fie prin generalizarea
situatiilor redate de mai multe situatii
reprezentative dintr-o regiune (coloana
stratigrafica de sinteza). Toate sunt
necesare in analizele geomor- fologice
pentru urmarirea raporturilor dintre
roca, structura �i formele de relief dar
�i pentru interpretarile paleogeomor-
fologice (pentru datari ale fazelor
� i etapelor de evolutie).
PROFIL GEOMORFOLOGIC -
sectiune realizata printr-o unitate geo-
grafica cu scopul de a pune in
evidenta forme de relief de ordine
diferite pentru analize �i ilustrari cu
caracter morfografic, morfogenetic,
morfocronologic, morfo-
structural etc. Dupa numarul de
sectiuni, directia de desfa�urare �i
formele repre- zentate sunt profile
simple (longitudinale
�i transversale pe vai sau pe
interfluvii), profile compuse
(longitudinale pe mai multe vai sau
interfluvii �i mixte - longitu- dinal cu
transversal pe o vale importanta); dupa
tematica reprezentarii sunt profile
morfografice (fizionomia treptelor),
morfolitostructurale (pentru corelarea unor
forme de relief specifice unui anumit
tip de formatiuni litologice sau
structurale), profile morfogenetice (profil
longitudinal al unei vai pe care sunt
trecute terasele; profil compus din mai
multe interfluvii pe care sunt
evidentiate suprafete �i nivele de
eroziune); dupa gradul de generalizare
�i exactitate a reprezentarii sunt: -
profile la scari mici pentru relevarea
corecta a unor trasaturi de ansamblu
ale reliefului dintr-o regiune (ex.
desfa�urarea suprafetelor de
nivelare din Carpatii Meridionali) �i
profile schematice pentru a aprecia o
anumita caracteristica (ex. structura
unei terase, succesiunea de forme
structurale din lungul unui profil
generalizat printr-un masiv).
PROFIL LONGITUDINAL - sec-
tiune realizata in lungul unei forme
de relief (vale, interfluvii) in scopul
eviden- tierii anumitor aspecte cu
caracter morfo- logic (rupturi de
panta, suprafetele de nivelare).
PROFIL TOPOGRAFIC - reprezen-
tarea grafica a unei sectiuni printr-o
unitate geografica; se poate infaptui
pe baza de masuratori pe teren
(ridicare topografica) sau a utilizarii
hartilor topografice; princi- palul element
al profilului îl constituie relieful.
PROFIL TRANSVERSAL - redarea
grafica a unei sectiuni realizata printr-o
unitate geografica perpendicular pe
formele de relief. Frecvent sunt
realizate doua subtipuri - pe vale
(forma �i treptele surprinse in sectoare
caracteristice - vale lunga, vale ingusta)
sau pe intreaga unitate (trasaturile de
baza ale ansamblului de vai
�i interfluvii).
PROGLACIAR(E) - procese, forme
de relief care apar la limita exterioara a
masei ghetarilor, in stransa legatura
cu aceasta; scurgere P. - �uvoaie de apa
care rezulta din topirea ghetii, proces
care este variabil in timp ca debit;
canale P. create prin eroziunea
�uvoaielor de apa; depresiuni P.
realizate prin eroziunea glaciara �i
largite de cursurile de apa etc.
PROGNOZA GEOMORFOLO-
GICA - actiune de anticipare a
producerii unor procese geomorfologice
�i a evolutiei unui relief. Se
bazeaza pe cartari, observatii,
masuratori etc.
PROGRADAREA TARMULUI -
modificarea pozitiei acestuia in urma
producerii unor procese geomorfologice.
Fluviile, prin acumulari in mare sau
lac (Aral), impun un volum
insemnat de aluviuni �i de aici
extinderea uscatului. Mi�carile
neotectonice de ridicare sau coborare
a uscatului insotite de regresiuni sau
transgresiuni, unele actiuni antropice
(realizarea de constructii, instalatii,
diguri, diminuarea debitului solid al
unor fluvii prin amenajarea de locuri
de baraj). Ex. Acumularile bogate in
Lacul Nasser de catre Nil au facut ca
linia de tarm sa se retraga; folosirea
excesiva a apei la irigarea terenurilor din
de�erturile din Uzbechistan a determinat
mic�orarea debitului fluviilor ce
ajungeau in Lacul Aral �i ca urmare
suprafata acestuia s-a mic�orat aproape
la jumatate; incalzirea globala a
climei s-a transmis in diminuarea
suprafetei lacurilor din regiunile
de�ertice (ex. Ciad).
PROIECTIE CARTOGRAFICA -
procedeu matematic cu ajutorul caruia
se
reprezinta suprafata curba a Pamantului
pe o suprafata plana (harta). In
functie de destinatia hartii. P. c.
asigura corespon- denta intre
coordonatele geografice �i cele ale
punctelor de pe elipsoidul terestru �i
coordonatele rectangulare x � i y
ale acelora�i puncte pe harta.
Elementele unui sistem de P. c. sunt:
planul de proiectie (suprafata pe care
se face proiectarea portiunii de pe
elipsoid); punctul de perspectiva
(punctul din care pleaca razele
proiectante); punctul central al proiectiei
(reprezinta punctul situat in centrul
supra- fetei ce se proiecteaza); scara
reprezentarii (indica raportul dintre
elementele de pe elipsoid �i cele de pe
planul de proiectie); reteaua geografica
(formata din meridiane
�i paralele); reteaua cartografica (care
rezulta din proiectarea retelei
geografice pe planul de proiectie).
Clasificarea proiectiilor se face
dupa: deformari - P. c. conforme,
echivalente, arbitrare; pozitia planului
de proiectie - P. c. normale (polare),
transversale (ecuatoriale), oblice (de
orizont); modul de constructie - P. c.
azimutale, cilindrice, conice, policonice,
conventionale, poliedrice, derivate; modul
de utilizare a hartilor - pentru
hartile universale, ale emisferelor,
continentelor, ale tarilor, ale unor parti
din acestea.
PROIECTIE VULCANICA - termen
care se refera la eruptiile vulcanice
explozive (ex. - tipul pelean, vulcanian
etc.) cand sunt eliminate (proiectate) pe
distante mari produse solide din
sfaramarea unei bune parti din vulcan,
apoi cenu�e, gaze etc.
PROLUVIU (sin. CON DE DEJEC-
TIE) - materiale (pietri�uri, nisip, argila
iar in munti �i bolovani�) carate de
torenti �i depuse in sectorul terminal
pe suprafete cvasiorizontale (lunci,
poduri de terasa, poala versantilor,
depresiune etc.) unde se pot imbina,
asocia intre ele (formeaza
P 1
glacisuri proluviale - ex. in
Subcarpatii Ialomitei) sau cu alte tipuri
de depozite (ex. coluvii).
PROMONTORIU - forma de relief in
regiunile de tarm corespunzatoare
sectoa- relor care inainteaza mult in
spatiul marin sau lacustru;
extremitatea acestora este cunoscuta
sub numele de ,,cap".
PROSPECTIUNI GEOLOGICE -
etapa in cercetarea geologica avand ca
scop descoperirea unor zacaminte de
substante minerale utile intr-o
regiune; pot fi: P. geologica (cartare
geologica), P. geofizica,
P. geochimica.
PROTECTIA MEDIULUI INCON-
JURATOR - ansamblu de masuri luate
pentru ocrotirea �i conservarea
mediului inconjurator.
PROTECTIA MEDIULUI - actiuni
complexe cuprinse in programe ale
dife- ritelor institutii internationale �i
nationale in concordanta cu
legislatiile de mediu avand ca scop
mentinerea unui echilibru ecologic prin
aplicarea de masuri menite sa protejeze
natura prin limitarea unor procese
naturale globale precum incalzirea
generala a climei; efectele directe
� i indirecte ale poluarii, utilizarea
cumpatata a resurselor etc. in vederea
asigurarii unei dezvoltari durabile a
vietii pe Pamant. Programele cuprind
directii, dispozitii, masuri �i factori de
aplicare inclusiv pentru protectia
reliefului nu numai in situatiile in care
acesta este subiectul unor rezervatii
propriu-zise ci �i in cele de ordin
general (este suport pentru
componentele de mediu iar degradarea
terenurilor prin diverse procese pot
conduce la urmari dezastruase nu
numai pentru societatea umana ci �i
pentru cadrul natural).
PROTECTIA NATURII - ansamblul
masurilor de conservare �i de
intretinere a anumitor peisaje (zone
naturale protejate
�i parcuri naturale �i nationale) �i a
tipurilor
faunistice �i floristice, avand o semnificatie
�tiintifica �i culturala aparte dar care
pre- zinta �i un interes social. Aceste
masuri de
P. n., in sens strans, trebuie sa conduca
la intretinerea globala a peisajului.
PROTEROZOIC (ALGONKIAN) -
diviziunea superioara a
precambrianului, cuprinsa intre 2,5-
0,6 mild. ani; P. este construit din roci
epi �i mezometamorfice, roci
magmatice �i rar roci sedimentare
(calcare stromatolitice); in P. au avut
loc doua importante orogeneze:
belomoriana (kennorena) la partea
inferioara, �i assyn- tica (cadomiana) la
partea superioara; din
P. au ramas urme ale primelor
vietuitoare din mediul marin;
structurile P. apar in nucleele
continentelor actuale; in Romania roci
apartinand P. se afla in fundamentul
Dobrogei de Sud �i Podi�ului
Moldovei.
PROVINCIE GEOMORFOLO-
GICA - termen mai rar utilizat in
regio- narea geomorfologica prin
care sunt separate unitati de relief cu
intindere foarte mare in baza unor
criterii genetice, evolu- tive, structurale
esentiale (ex. - provincia de orogen
carpatica, provincia platformelor
extracarpatice).
PRUNDI� (sin. BALAST) - prund,
ingramadire de pietri� �i de nisip in
albia unui rau.
PSAMIT (sin. ARENIT) - nisip, roca
detritica necimentata in care elementele au
dimensiuni cuprinse intre 0,063 �i 2
mm. In functie de marimea
granulelor � i intensitatea �i durata
vantului procesele de deflatie antreneaza
cantitati variabile de nisip construind
un relief de dune specific. PSEFIT (sin.
PIETRIS) - roca sedi- mentara
detritica, neconsolidata, alcatuita mai ales
din fragmente care au dimensiuni peste
2 mm (scara Atterberg). Depozite de
P. sunt frecvente in albiile raurilor,
aluviunile teraselor, in zonele litorale
cu faleza alcatuita din roci dure in
depozitele glaciare etc.
 PSEUDOCARST (sin. CLASTO-
CARST) - procese �i forme de relief
ce se dezvolta in argila cu continut
bogat in carbonati, loess, depozite
loessoide, roci vulcanice (tufuri,
aglomerate), gresii, conglomerate etc.
Formarea P. se reali- zeaza prin
asocierea actiunii mai multor procese
intre care dizolvare, precipitarea,
alterarea ,�iroirea etc.
PSEUDOCIRC - microdrepresiune
circulara sau ovala la baza unei
creste montane inalte �i care este
inchisa la exterior de un prag din
roca dura sau de o acumulare bogata
de grohoti� a carei geneza nu este
legata de actiunea ghetarilor. Poate
rezulta prin nivatie, alunecari de
teren etc. (ex. - in Muntii
Maramure�, Muntii Siriu).
PSEUDOCRATER - depresiune
circulara sau ovala formata in regiuni
cu formatiuni vulcanice sau la
contactul acestora cu roci
nevulcanice. Pot rezulta in urma
tasarilor postvulcanice.
PSEUDOCUESTA - forma de relief
asimetrica in care suprafata inclinata a
interfluviilor are o inclinare diferita de
cea a stratelor (se dezvolta mai
ales in formatiuni u�or de denudat).
PSEUDOLAPIEZ - �entulet cu
infa- ti�are asemanatoare lapiezurilor dar
a carui formare nu este legata de
dizolvare ci de alte procese (�iroire,
alterare, dezagregare pe fisuri etc.
PSEUDOVULCAN - denumire
folo- sita pentru forme de relief
asemanatoare conurilor vulcanice dar
care nu se datoresc unor activitati
vulcanice. Configuratia este conica (mai
mult sau mai putin aplatisata), au crater
�i sunt determinate de emanatiile de
noroi �i gaze (Vulcanii noroio�i de la
Paclele), prin impactul meteoritilor
cu suprafata terestra (Arizona, Australia
etc.), prin producerea geyserelor
(Yellowstone, Islanda etc.).
PUNGA DE DISOLUTIE - forme de
relief carstic de suprafata cu dimensiuni
reduse umplute cu diverse materiale
rezul- tate din dezagregari, alterari,
pluvio- denudare etc. care retin apa
din precipitatii accentuand procesele
de dizolvare (ex. lapiezuri umplute cu
diverse materiale minerale sau
organice).
PUHOI DE APE - denumire
data apelor involburate care apartin
unor viituri, in timpul ploilor
torentiale �i contin o cantitate mare de
aluviuni.
PULBERE - particule
submilimetrice existente in atmosfera
�i care au prove- nienta diferita
(antrenate de vant, expulzate in timpul
eruptiilor vulcanice, din arderea
meteoritilor care strabat atmosfera, din
comete care patrund in spatiul
terestru, emanatii industriale, de la
mijloacele de transport, activitati
gospodare�ti etc.
PUNCT CRITIC - moment (limita) in
evolutia unui proces sau forma de
relief a carui depa � ire conduce la
modificari calitative (ex. producerea de
precipitatii foarte bogate care pentru
terenuri cu potential de alunecare
pot conduce la atingerea momentului
de rupere a echili- brului �i declan�area
acestora; evolutia prin dizolvare a sarii
intr-o ocna parasita poate atinge
momentul ultim al unei stari de
stabilitate dupa care urmeaza prabu�irea
plafonului - ex. Ocnele Mari, Slanic
Prahova).
PUNCT FIERBINTE - vatra cu
materie topita, aflata in grabene
profunde; topitura tinde sa urce la
suprafata, dezvoltand eruptii
vulcanice active.
PUNCT FOSILIFER - areal cu strate
de roci cu un continut fosilifer bogat.
Pot servi ca element de referinta in
recon- stituirile paleogeomorfologice.
PUNCT DE ECHILIBRU - exprima
spatial locul iar temporal momentul
intre doua situatii, stari diferite ca
sens de evolutie a proceselor
morfogenetice (ex.
knicul intre inselberg �i pediment, baza
sau limita superioara a pragului unei
cascade, linia de tarm, malurile unui
rau in raport cu dinamica scurgerii etc.
PUNGA MAGMATICA - vatra in
care se formeaza magma, unde
temperaturile �i presiunile sunt foarte
mari; constituie sursa de aprovizionare a
proceselor vulcanice.
PUNGA PERIGLACIARA - acumu-
lare mica de apa inghetata in
interiorul molisolului, datorita
neuniformitatii materialului �i a
stratificatiei lui.
PUNGA DE DISOLUTIE - forme de
relief carstic de suprafata cu
dimensiuni reduse umplute cu diverse
materiale rezul- tate din dezagregari,
alterari, pluvio- denudare etc. care
retin apa din precipitatii
Polje (polie) (Sardinia)
Lac �i prag glaciar (Muntii Fagara�)
accentuand procesele de dizolvare (ex.
lapiezuri umplute sau fosile).
PUSTIU (sin. DESERT) - regiune
arida cu vegetatie extrem de rara �i
numai dupa ploile ce cad la intervale
de timp foarte lungi. Eolizatia,
dezagregarea �i din cand in cand
pluviodenudarea au rol esential in
morfogeneza lor care este diferentiata
�i in functie de alcatuirea petrografica
�i altitudine (P. Argiloase, P. de
loess, P. pietroase, P. nisipoase).
PUT CARSTIC - forma carstica
negativa, ingusta, dezvoltata prin
dizolvare in lungul fisurilor din
platourile, masivele de calcar.
PUY - denumire regionala (Masivul
Central Francez) pentru desemnarea
unor vârfuri importante.
Prag fluviatil (Muntii Fagara�)
Prag fluviatil (Muntii Fagara�)
Pillow Lava

Pod natural (Podi�ul Mehedinti)

Poteci de vite

Pat de roca

Pahoe hoe

Ponor (sorb) (Ponoare) - Podi�ul

Mehedinti
Puy (de dome)

Prag structural

Prabu�ire

Plaja (Brazilia)
Pisolite
Playa

Podi� (Casimcea)
R 275
K
RA (RAA) - lant de morene
frontale generate de ghetarii de calota.
RABOTAJ GLACIAR (sin. RAGLAJ
GLACIAR) - proces de scrijelire a
rocilor dure din patul ghetarului de
catre blocurile smulse �i antrenate in
deplasare de catre masa de gheata.
RACORDARE - identificarea, intr-
o multime de elemente
geomorfologice, a celor care apartin la
acela�i tip genetic �i care au aceea�i
alcatuire, structura �i varsta; se
folose�te in: R. peticelor de terasa, R.
umerilor §i nivelelor de eroziune, R.
peticelor de suprafete de nivelare, R.
rupturilor de panta din profilele rdurilor
etc.; se bazeaza pe urmarirea cu atentie
pe teren a fiecarui petic al acestora
(pozitie altimetrica, forma, alcatuire
etc.), cartarea pe harti topografice
la scari mari, intocmirea de profile
complexe �i de harti geomorfologice
generale.
RACORDAREA TERASELOR -
reprezinta operatiunea, pe baza
urmaririi desfa�urarii teraselor din
lungul unei vai, de stabilire a evolutiei
vaii in cuaternar intrucat fiecare nivel
de terasa constituie o lunca creata intr-
o anumita faza. In stabi- lirea nivelelor
de terasa operatia principala este
cartarea geomorfologica pe teren
efectuata in lungul vaii din aval in
amonte. Pentru fiecare fragment de
terasa i se stabilesc: pozitia,
altitudinea relativa la nivelul superior
al depozitului aluvial, desfa � urarea
spatiala, caracteristici
morfostructurale etc. Pe baza
informatiilor rezultate din masuratori
�i a cartarilor realizate pe hartile
topografice (la scara mare) se
intocme�te harta teraselor dar �i profilul
longitudinal al vaii cu desfa�urarea lor.
Pe harta se trec �i elementele de
natura geologica care vor reflecta unele
influente locale de natura tectonica care
au contribuit la desfa�urarea lor.
RACORDAREA SUPRAFETELOR
DE NIVELARE, NIVELELOR �I
UMERILOR DE EROZIUNE - aceste
forme de relief dominant
antecuaternare, ce indica rezultatul
unor lungi intervale de timp de erodare
a uscatului intrerupte de stadii de
ridicare tectonica �i de frag-
mentare intensa, sunt supuse unor
activitati complexe desfa�urate pe
teren: identi- ficarea lor, cartarea pe
harti topografice la scari medii �i mari,
descriere, raportari de la un petec la
altul �i pe areale intinse, realizarea
de profile in care elementele de
natura morfologica sa fie asociate cu
cele geologice - mai ales ca litologie,
structura etc. �i in cabinet: intocmirea
hartii geomor- fologice generale, a
profilelor morfo- genetice de
sinteza, a cat mai multor coloane
stratigrafice corelative specifice
unitatilor structurale limitrofe;
cunoa�terea detaliata a evolutiei
paleogeografice etc. Analiza acestora
conduce la elaborarea unui sistem
evolutiv general dar �i cu diferentieri
locale ce cuprind cicluri cu etape,
subetape, faze �i subfaze in care
R 1
acestea au fost create, specificul
morfogenetic al realizarii lor dar
� i caracteristici ale evolutiei ulterioare.
RACORDAREA RUPTURILOR DE
PANTA - este o operatiune care
necesita o dubla confruntare - pe de o
parte intre configuratia reliefului
reflectata de harta topografica in
izohipse cu harta �i profile geologice la
scara mare pe care exista multe
elemente de natura litologica,
structurala iar pe de alta parte acestea
cu ceea ce ofera terenul prin cartari,
masuratori �i descrieri amanuntite.
Rupturile de panta sunt frecvente in
primul rand la trecerile dintre
litofaciesuri �i structuri diferite ce
pot fi urmarite pe aliniamente de
schimbare clara a fizionomiei
segmentelor ce compun versantii
sau sub forma de praguri in
talvegul vailor. Ele pun in evidenta
manifestarea eroziunii selective.
Rupturile de panta reflecta �i trecerea
de la un stadiu de modelare la altul. In
talvegul vailor sunt pragurile
corespunzatoare locurilor pana unde s-a
transmis eroziunea regresiva din
diferitele faze de adancire a raurilor
(se racordeaza in aval cu terasele) iar la
nivelul interfluviilor sunt pantele
accentuate dintre suprafetele �i
nivelele de eroziune ele reflectand
amplitudinea ridicarii regiunii intre
doua cicluri de modelare generalizata a
reliefului.
RADIATIA TERESTRA (ET) - flux
de radiatii calorice emise neintrerupt de
suprafete terestre in infraro�u; valoarea
R.t. este de 0,57 cal/cm2lmin.; valorile
maxime vor fi ziua la amiaza, iar
cele minime dimineata, inaintea
rasaritului; contribuie la evolutia
proceselor de dezagregare �i alterare a
rocilor.
RAMBLEU - forma de relief pozitiva,
antropica, construita in scopul
traversarii cailor de comunicatie
prin regiuni inundabile (lunci, campii
de subsidenta); este alcatuit din piatra
�i are o sectiune trapezoidala.
RANA - denumire spaniola
pentru glacisuri.
RAPAKIWI - granit precambrian din
Scandinavia, de culoare ro �cata, cu
o rezistenta mare; da culmi greoaie �i
martori de eroziune de care au fost fie
nunatakuri fie blocuri eratice (se
intalnesc din Finlanda �i pana in
Bielorusia).
RASTER - sistem de cuantificare a
imaginilor digitale intr-o suma de
celule (pixeli) de dimensiuni mici,
fiecare cu o valoare proprie; ca atare
fiecare element al imaginii poate fi
stocat sub forma unei matrice de valori
in memoria computerului.
RATA - marime valorica pentru
aprecierea intensitatii unui proces
morfologic sau caracteristica a reliefului.
In prima situatie importante sunt: rata
de sedimentare (volumul de
materiale acumulate intr-un bazin de
sedimentare intr-un interval de timp,
frecvent 1000 ani; normele sunt
valorile de cca. 100 mm.grosime
�i foarte bogate cele care depa�esc
500 mm), rata de eroziune, rata
hipsometrica.
RATA DE EVACUARE A ALU-
VIUNILOR - cantitate de aluviuni
masurata (in tonelkm2lan) la ie�irea
din fiecare bazin hidrografic.
RATIE (RAPORT) DE CON-
FLUENTA - valoarea numerica care
reprezinta ratia progresiei geometrice
descrescatoare, ce define � te legea
numarului de segmente de rau intr-un
bazin hidrografic, ierarhizata in
sistemul Horton-Strahler. Se
calculeaza dupa formula: Rc = (Rc1
+ Rc2 + Rc3 + ... + Rcn)/
n, unde Rc1 = N1/N2, ….. Rcn = Nn-1/Nn.
RAVENARE - procesul prin care sunt
sapate �anturi de diferite dimensiuni intr-
un versant, de catre apele de �iroire.
Acest proces este mai intens in roci
mai putin dure (argila, loess), in sol,
in patura de alterare, in conditiile in
care lipse � te
vegetatia �i a unei folosinte
necorespun- zatoare a terenului.
RAVENA - �ant rezultat prin
actiunea apei de �iroire, avand aspectul
unei vai mici in forma de ,,V" ascutit;
este adancita mult in sol �i in
depozitul de versant. R. se pastreaza
de la o ploaie la alta, progreseaza atat in
amonte cat �i in aval cu fiecare noua
ploaie; prin evolutia R., intr-o faza
avansata a eroziunii lineare, se
formeaza torentii.
RADACINA MUNTILOR - sectoa-
rele coborate ale scoartei in manta,
datorita greutatii masei montane de
deasupra.
RASTOACA - regionalism care
indica un sector de albie a unui
parau, cu adancime mica, separat de
raul principal; functioneaza ca lac
(garla).
RAPA - forma de relief care are
infati-
�area unui abrupt (povarni�) cu
instabilitate dinamica conditionata de
diver�i factori (natura petrografica,
structura, tipuri de procese in functie
de climat, activitati antropice). Sunt
mai multe tipuri - R. de prabu§ire
(maluri abrupte, faleze, versanti in
loess), R. de alunecare (cele mai extinse
sunt la deplasarile de tipul glimeelor),
R. structurale (pe formatiunile de
cueste, hogback-suri), R. la obdr§ia
torentilor, R. create antropic (în cariere).
RÂU - organism fluviatil permanent,
cu un bazin de pe care i�i aduna
apele; are izvor, afluenti, punct de
varsare, o albie incadrata de maluri
prin care se scurge apa
�i-n care se produc, sub diferite forme,
eroziunea, transportul, acumularea;
intensitatea proceselor fluviatile depinde
de energia de care dispune raul fiind
dependenta in orice loc de relatia dintre
panta �i debit iar pe plan general de
influenta nivelului de baza.
RÂU DE PIETRE - forma de
acumu- lare lineara a grohoti�urilor
rezultate din dezagregarea rocilor pe
versantii montani
cu panta accentuata fie in lungul unor
�anturi de �iroire, torenti, fie pe
ulucuri create de avalan�e repetate (ex.
in etajul alpin pe versantii circurilor
� i vailor glaciare din Carpati, pe
abrupturile structurale din Muntii
Piatra Craiului, Bucegi etc.
RÂU SUBTERAN - curs de apa intr-
un sistem endocarstic (pe�tera).
RÂURI SUBADAPTATE - albii cu
dimensiuni �i debite reduse in raport
cu extensiunea luncii in care se afla;
pot rezulta in urma unui proces de
captare (valea moarta) sau modificarii
conditiilor ce favorizeaza scurgerea (se
trece de la un debit mare la altul redus
- situatii prezente la vaile din
Transilvania, determinate de variatiile
pluviale in Holocen.
REABILITARE (sin. RESTAURARE)
- program de masuri �i actiuni menite
sa diminueze pagubele materiale �i
cele din structura mediului prin
producerea unor procese morfologice
sau interventii antro- pice (pe versanti,
in albia raurilor sau pe alte terenuri),
in tendinta refacerii echili- brului
reliefului �i conservarii caracteristi- cilor
peisajului. Interventiile sunt diferite in
functie de procesul ce le-a generat �i
suprafata afectata.
RECESIUNE GLACIARA - faza de
retragere a unei glaciatiuni,
materializata in restrangerea ghetarilor
atat ca suprafata, cat �i ca grosime.
Procesul consta atat in topirea
ghetarilor (recesie), cat � i in
retragerea treptata a frontului glaciar; in
perioada de stationare a unui ghetar
in retragere, are loc depunerea de catre
apele de topire a unor cantitati
importante de materiale fluvio-glaciare
care acopera de obicei forme create de
subsaparea glaciara sau de gheata
inactiva (moarta). Acest proces
caracterizeaza toti ghetarii de pe Glob
in faza actuala de evolutie desfa�urata pe
fondul unei incalziri globale.
 RECENT - denumire in unele caracterizeaza
lucrari vechi de geologie, considerata
similara Holocenului.
RECIF - acumulare calcaroasa
biogena formata din schelete de corali
madrepori, alge calcaroase,
echinoderme, foraminifere etc. Ia
na�tere in marile calde (apa are peste
20°C) ce inregistreaza o transparenta
mare
�i unde salinitatea in general este
ridicata iar adancime este redusa
(maxim 40-60 m). Aceste conditii sunt
intalnite in marile tropicale (intre 30°
latitudine nordica �i sudica). Dupa
dispozitie �i forma pot fi: R. litorale sau
margina§e (legate de uscat);
R. bariera (despartite de uscat prin
lagune sau canale; pe tarmul nord-
estic al Australiei se afla Marea
bariera de corali care
inregistreaza o lungime de
aproximativ 1900 km); R. inelare
(atoli).
RECTIFICAREA CURSULUI -
modificarea traseului albiei unui rau pe
cale naturala (autocaptare de meandru)
sau antropica.
RECUL - retragerea unei suprafete
apartinand unei forme de relief
prin procese naturale (R. falezei prin
abraziune,
R. malului concav prin eroziunea laterala
a raului �i prabu�iri, R. abruptului prin
alu- necari, prabu � iri, ravenari, R.
limbii glaciare în perioade de incalzire a
clima- tului etc.) sau antropice (R.
versantului prin excavatii de tip cariera
sau sectionarea lui pentru
infrastructura).
RECURENTA - revenirea limbii unui
ghetar intr-o pozitie avansata in timpul
unei etape de retragerea generala.
REDRESARE - operatiuni prin care
se realizeaza corectarea geometrica a
aero- fotogramelor inclinate, in vederea
trans- formarii lor intr-o imagine
corespunzatoare unei aerofotograme
verticale (nadirale).
REFLUX - faza a mareelor generate
de atractia exercitata de Luna �i Soare
asupra apei oceanelor �i marilor. Se
prin retragerea temporara �i
periodica a apelor marine �i
oceanice din zona litorala. Acest
proces, impreuna cu fluxul, con-
tribuie in mare masura la
modelarea configuratiei
tarmurilor �i a reliefului
platformelor litorale.
REFULAREA ALUNECARII -
deplasarea partii frontale a masei
alunecate peste suprafete stabile,
neafectate de proces. In situatii
extreme masa deplasata poate
depa�i albia raului (o bareaza) �i
inainta pe malul opus.
REFULAREA APEI - ie�irea apei
din albia minora �i revarsarea in
spatiile limitrofe; similar in perioade
fluxului apele crescute ale unui
fluviu pot patrunde pe gurile de
varsare ale unor paraie afluente.
REFULARE GLACIARA - inaintarea
rapida a limbii glaciare sub nivelul
morenei frontale in conditiile cre�terii
volumului de gheata ca urmare a
parcurgerii unui nou
stadiu de racire climatica.
REG - denumire data in de�ertul
din Arabia Saudita suprafetelor stancoase
�i cu mase insemnate de grohoti�.
REGIONAL - termen care
raporteaza un anumit tip de relief (ex.
carstic, glaciar), forma de relief (dune
de nisip), proces morfogenetic
(abraziune), sistem morfo- genetic
(periglaciar) etc. la un anumit
teritoriu mai mare sau mai mic pe
suprafata terestra.
REGIM FLUVIATIL (HIDRO-
LOGIC) - evolutia in timp a scurgerii
apelor unui rau; este influentat de mai
multi factori: climatic (variatia lunara,
anuala a cantitatilor de precipitatii
cazute, a pierderilor prin evaporatie
impusa de regimul
temperaturilor), alcatuirea
petrografica (pe de-o parte, asigura
diferit infiltrarea unei parti din
precipitatii, dar �i alimenteaza raul
prin izvoare), vegetatia
§i solurile (limiteaza apa ce ajunge
direct in albia raului) etc. Se
clasifica dupa:
modul de alimentare impus de climat -
R.f. glaciar (ape mici iarna �i mari
vara, cand o parte din gheata se
tope�te); R.f. nival (ape mari primavara
la topirea zapezii
�i caderea ploilor �i mai mici in rest);
R.f. pluvial-oceanic (ape mari iarna �i
mici vara); R.f. pluvial continental
(ape mari primavara �i mici in rest);
R.f. medi- teranean (ape mari iarna �i
mici vara); R.f. de§ertic (scurgere
torentiala la putinele ploi care cad); R.f.
tropical musonic (ape mari vara �i
mici iarna); R.f. ecuatorial (debite mari
in permanenta). La raurile care strabat
mai multe regiuni cu climat deosebit
sau la cele dezvoltate pe trepte de
relief diferite (munti, dealuri, campii,
indeosebi in zona temperata) se
produce o imbinare a tipurilor
simple de alimentare, de unde
moduri complexe de realizare a
scurgerii; regularitatea in scurgere a
producerii de viituri �i ape mici �i
marimea amplitudinii acestora (R.f.
regulat, R.f. neregulat, R.f. cu
amplitudini mari, excesive, R.f. cu
amplitudini reduse); (c) ponderea
interventiei antropice (R.f. natural,
R.f. regularizat).
REGIM GLACIOLOGIC - modul in
care se produce variatia raportului
dintre alimentarea cu zapada �i
gheata a unui ghetar �i pierderile
suferite de acesta in zona de ablatie,
intr-un interval de timp.
REGIMUL DEBITELOR - evolutia
lunara, sezoniera, anuala, multianuala
a cantitatii de apa care se scurge in
albia unui rau la un post hidrometric;
R. nivelelor - evolutia pe verticala a apei
raului raportat la o mira hidrologica.
Are un rol esential in realizarea �i
proceselor de albie.
REGIONARE - actiune de impartire
a unui spatiu intins geografic in unitati
�i subunitati dispuse intr-o ordine
ierarhica, fiecare reflectand o anumita
alcatuire, structura, dinamica ce-i
confera o fizionomie specifica: R.
implica studierea spatiului
(componente, elemente, rapor-
turile dintre ele, relatiile cu
unitatile vecine), in vederea
identificarii unitatilor
�i subunitatilor �i fixarii limitelor
dintre ele; analiza solicita cartari,
masuratori, intocmirea de harti
speciale pentru diverse elemente �i
indicatori geografici care, prin
suprapunere, conduc la identificarea
limi- telor �i a pozitiei ierarhice.
REGIUNE - unitate geografica rezul-
tata in urma impartirii unui teritoriu pe
baza de criterii specifice. Pot fi de ordine
diferite
�i ca urmare ierarhizate.
REGIUNE ABISALA - fundul bazi-
nelor oceanice la adancimi de sub 3000
m care are un relief format din dorsale,
fose, vulcani submer�i, cordiliere etc.
REGIUNE AREICA - teritoriu in care
nu se realizeaza o scurgere de suprafata
a apelor, nu sunt rauri; ocupa areale
reduse in regiunile de�ertice cu erguri
sau hamade. REGIUNE ASEISMICA -
spatiu
continental rigid (structura de
platforma) in care seismele lipsesc sau
sunt extrem de rare.
REGIUNE DE OROGEN - cores-
punde unui sistem muntos, dezvoltat in
locul unui bazin tectonic in care
mi�carile orogenetice au avut rol
esential in crearea structurii �i
desfa�urarii sale. Prin afir- marea in
altitudine el antreneaza �i unitatile de
relief limitrofe impunând un domeniu
mult mai larg decât cel strict de orogenie.
REGIUNE DE PLATFORMA -
suprafata continentala intinsa,
rigida tectonic; corespunde frecvent
unor struc- turi precambriene
peneplenate; deseori peste soclul
cristalin exista formatiuni sedimentare
acumulate in fazele in care platforma a
fost acoperita de apele marii
(transgresiuni).
REGIUNE ENDOREICA - spatiu
continental in care raurile nu au ie�ire
la Oceanul Planetar; de obicei, se
varsa in lacuri (Aral, Caspica, Ciad
etc.). Acestea constituie nivele de
baza regionala ce
R 1
influenteaza regimul de manifestare al
proceselor fluviatile.
REGIUNE EXOREICA - suprafata
continentala mare, pe care exista o
retea hidrografica cu ie�ire la Oceanul
Planetar. Ocupa cea mai mare parte a
uscatului avand �i cea mai
complexa morfologie fluviatila.
REGIUNE FIZICO-GEOGRAFICA
(NATURALA) - spatiu caracterizat
printr-un grad ridicat de omogenitate in
desfa�urarea elementelor fizico-geografice
�i un anumit sistem de relatii care
se reflecta in structura,
functionalitatea �i tipul de peisaj
dezvoltat; se imparte in subunitati,
cea mai mica fiind geotopul (unitate
indivizibila); marile R.f.g. sunt:
musonica, submediteraneana, temperat
oceanica, temperat continentala,
subpolara etc.
REGIUNE GEOMORFOLOGICA -
unitate de relief cu un anumit
specific genetic, structural, evolutiv,
cronologic; in functie de marime
sunt: macrounitati (Carpatii),
mezounitati de ordine diferite (Carpatii
Meridionali, grupa Bucegi, Muntii
Bucegi) �i microunitati de ordine
deosebite (Muntele Buc�oiu, depresiunea
Bu�teni, culmea Clabucetul Taurului
etc.). REGIUNE SEISMICA - regiuni
pe continente sau in bazinele oceanice
(rifturi, zona de subductie, falii de
transformare), unde se produc frecvent
seisme, din care unele cu intensitate
mare. Provoaca pe uscat pagube
materiale, uneori pierderi de vieti
umane dar �i stimuleaza producerea
de prabu�iri, alunecari. Cele din
bazinele oceanice uneori creeaza
valuri de tip tzunami care determina
�i modificari ale
reliefului in zona litorala.
REGOLIT - depozit slab consolidat
pe suprafete cvasiorizontale care are
origine variata in functie de care
sunt � i dimensiunile �i caracteristicile
elementelor
ce-l compun. Poate rezulta prin alterarea
�i dezagregarea rocilor ,, situ" fara a
suferi un transport (elementele sunt
mici
�i argilo-detritice in prima situatie �i mari
�i colturoase in a doua formand
,,scoarte de alterare"), pot fi petece
din aluviuni (sunt alcatuite din nisip,
pietri�, argila), din materiale de origine
vulcanica, acumulari de fragmente din
curgeri de lava etc.
REGRESIUNE MARINA - retragerea
apelor marine (oceanice) �i implicit a
liniei de tarm in detrimentul uscatului,
cauzata fie de mi�carile eustatice
negative (in timpul fazelor glaciare),
fie de mi�carile epirogenetice pozitive
(facilitata regional de topirea calotelor
de gheata sau de impulsuri venite
din regiunile unde se inregistreaza
mi�cari orogenetice).
REGRESIVA - sens de manifestare a
unui proces fluviatil din aval catre
amonte; eroziune R (locul pana unde s-a
transmis este marcat de o ruptura
de panta racordabila cu un nivel
aflat in aval), acumulare R. (in
bazinetele depresionare, la gura de
varsare in conditiile unor pante mici �i
a unui debit solid consistent -
mic�oreaza panta profilului longitudinal al
raului sau torentului).
REGULARIZARE - proces natural
sau antropic care conduce spre
realizarea unei evolutii normale sau
in acord cu interesele sociale. Se
disting: R. albiei - sectionarea lobilor
meandrealor unui rau (ex. - pe bratul
Sfantu Gheorghe din delta prin aceasta
actiune a rezultat o albie relativ lineara,
in care viteza apei a crescut; R.
scurgerii - pe versanti sau in albia
raurilor, pentru diminuarea eroziunii in
suprafata �i respectiv in talveg se
construiesc diferite tipuri de baraje.
REÎNTINERIREA RELIEFULUI -
denumire care se acorda unei faze
(etape) in cadrul careia se produce
intreruperea unei evolutii �i inceputul
alteia datorita
inlocuirii conditiilor genetice. Prin endogeni � i exogeni; formele se compun
ridicari neotectonice sau coborarea din suprafete (orizontale sau cu inclinare,
nivelului de baza general regiunea intra infati �are
intr-o faza noua de accentuare a
eroziunii (pantele cresc, raurile se
adancesc, dinamica de versant se
accelereaza) ce impune fragmentare �i
impunerea in alcatuirea reliefului a
unor forme noi (luncile raurilor devin
terase, suprafetele de nivelare sunt
reduse la nivele
�i martori de eroziune; se produc
intense alunecari etc.). La fel
modificarea conditiilor climatice
determina schimbarea unui sistem
morfogenetic cu altul. In pleistocen
au alternat in Europa Centrala
� i de Nord fazele cu climat
temperat (dominau procesele
fluviotorentiale � i gravitationale) cu
cele de climat rece polar
�i subpolar (doua sisteme
morfogenetice - glaciar �i periglaciar)
fiecare determinand reliefuri specifice.
RELATIVA - o marime limitata
spatial
�i temporar; se folose�te ca: altitudine
R.,
umiditate R., vdrsta R. etc.
RELEVEU GEOMORFOLOGIC -
operatiune de inventariere,
masurare, comparare a formelor de
relief dintr-o regiune delimitata
standard (se apreciaza gradul de
fragmentare prin �iroire pe
suprafete de versant de 1 ha sau
pe suprafata afectata de un proces
(ex. - o alunecare de proportii).
RELICT(E) - forme de relief sau
depozite care au rezultat intr-o
etapa morfogenetica dupa care sunt
fosilizate �i scoase la zi prin
activitati antropice (extractia
bauxitei din unele doline fosilizate
din Muntii Padurea Craiului) sau
procese naturale (eroziunea care pune
in evidenta o discontinuitate
stratigrafica).
RELIEF - totalitatea formelor
pozitive
�i negative existente la nivelul superior
al scoartei terestre �i care au rezultat in
timp, prin actiunea factorilor
dreapta, concava, convexa, �i
dimensiuni deosebite) �i linii.
Gruparea lor este impusa de factori
care, intr-un spatiu �i un anumit
interval de timp, au un rol important.
Astfel se disting: dupa factorii
endogeni: tecto- nici - R. regiunilor de
orogen, R. regiunilor de platforma, R.
regiunilor de avanfosa; structura de
amanunt - R. pe structuri tabulare,
R. pe structuri monoclinale, R. pe
structuri cutate, R. pe structuri
discordante, R. pe structuri în domuri,
R. pe structuri faliate etc.;
petrografia - R. pe calcare, R. pe
gresii §i conglomerate,
R. pe roci magmatice, R. pe argile,
marne etc.; vulcanism - R. vulcanic;
gravitafie; dupa factorii exogeni:
tipuri legate de acfiunea dominanta
a unui agent - R. fluviatil, R.
eolian, R. glaciar, R. nival, R. marin,
R. lacustru etc.; tipuri generate de
asocierea mai multor agenfi intr-o
regiune cu un anumit climat - R.
climatic de§ertice, glaciare,
periglaciare etc.; stadiu de
evolufie (R. tdnar, matur, imbatrdnit)
�i complexitatea modelarii (R.
monociclic, R. policiclic); tipul de
procese care a generat relieful (R. de
eroziune, R. de acumulare); (C) dupa
alte criterii: funcfionalitate - R. actual
fosilizat, R. exhumat, R. epigenetic;
mediu în care s-a dezvoltat - R. pe
uscat, R. litoral, R. submarin;
fizionomie - R. fragmentat, ruiniform,
R. aplatisat (nivelat) etc.
RELIEF ANTROPIC - ansamblu de
forme de relief cu dimensiuni variabile,
rezultate prin procese de excavatie,
nivelare, acumulare, explozii. Intre
acestea semnificative sunt: carierele,
puturile, bazinele, �anturile pentru
diverse destinatii, gropi, taluzuri, canale
pentru irigatii �i desecari (drenaje),
albii artificiale, deblee, amplasamente
pe liniile de conflicte militare
(�anturi, laca�e de tragere, forme
negative rezultate in urma
exploziilor, halde, iazuri miniere,
movile, diguri, ramblee, baraje, insule
artificiale, gorgane,
terasete pe versanti, terase artificiale,
nivelari pentru diverse constructii,
poldere, iazuri, platforme militare,
industriale, comerciale, diferite
tipuri de arene sportive, biserici
rupestre etc.
RELIEFOSFERA (sin. MORFO-
SFERA, GEOMORFOSFERA) - geosfera
care cuprinde totalitatea formelor de
relief de pe Pamant, de la cele mai
mari macroforme (continente, oceane),
la mezoforme (munti, dealuri,
podi � uri,
Figura 3. Reliefosfera în cadrul sistemului geografic
geosistemului planetar, prin relatii
multiple cu celelalte geosfere.
REMANIERE HIDROGRAFICA -
modificari esentiale in sistemul retelei
hidrografice dintr-o regiune, realizate
prin procese de captare (frontale,
laterale, autocaptari, deversari etc.); se
inregistreaza in etape lungi de evolutie
a reliefului; cele de la care au ramas
multe elemente pe baza carora pot fi
dezvoltate supozitii in acest sens s-au
inregistrat in Pliocenul superior
�i Cuaternar.
REMUU - curent de apa dezvoltat
in albia unui rau din aval spre
amonte ca urmare a inregistrarii unei
situatii de flux sau de transgresiune.
Cand este puternic acesta produce pe
marile fluvii (ex. Amazon) atat un
"dop" de materiale care oscileaza ca
pozitie in albie cat � i aluvionari
iar la afluenti mici bararea gurilor de
varsare �i dezvoltarea de limane
campii) �i microforme (extrem de variate
�i ierarhizate pe mai multe
niveluri); limitele R. sunt
reprezentate de: fosele oceanice �i
gropile abisale care ajung pana la
contactul cu astenosfera) - limita infe-
rioara de unde se creeaza conditii
de aparitie �i evolutie a reliefului
terestru) �i respectiv varfurile muntilor
cei mai inalti (8848 m Vf. Everest din
Muntii Himalaia);
R. se constituie într-un sistem bine integrat
(ex. - transgresiunea din Holocen care
a dezvoltat un golf pana la Galati a
dezvoltat un remmu pe Dunare care a
determinat aluvionari bogate in albia
acesteia dar �i bararea raurilor ce
veneau din campie �i podi� dezvoltand
limanele dobrogene �i de pe Mosti�tea,
Galatui etc.
RENIE - forma de relief creata de
apele curgatoare, prin acumularea
nisipurilor �i pietri�urilor, in dreptul
malurilor convexe ale unui rau; are
aspect de plaja nisipoasa sau pietroasa
alungita.
REOCREN - denumire data
izvoarelor capabile sa formeze
singure un parau; acesta are apa
limpede, debit constant �i temperatura
scazuta.
REPARTITIE - distribuire, repartizare
(ex: R. formelor de relief in cadrul
unei vai, intr-un complex glaciar sau
la o plaja etc.).
REPER STRATIGRAFIC - orizont
sau depozit bine definit prin anumite
caracteristici de alcatuire, datare �i
care servesc in aprecieri privind
evolutia �i cronologia unor reliefuri.
Sunt depozite realizate in bazine de
sedimentare corelate cu faze de
modelare ale regiunilor de uscat
limitrofe acestora (ex. depozitele de
Cande�ti din alcatuirea structurilor
pie- montane din Podi�ul Getic
constituie un reper stratigrafic
important pentru stabi- lirea sistemului
morfoclimatic de la finele Pliocenului �i
inceputul Cuaternarului din Carpati;
panzele groase de aluviuni psefito-
psamitice din Wurmul superior cu
structuri periglaciare in care au fost
taiate terasele inferioare din lungul
Bistritei,
Interfluvii
Versanti
plate D - drepti
rotunjite Cx -
convexi Cv
- concavi
Cp -
complexi
vai cu scurgere permanenta
torenti
oga�e
Harta morfografica
E, V, S, N, NE, NV, SE, SV -
orientari
Expozitia versantilor
Trotu�ului etc. constituie un alt reper
pen- tru precizarea caracteristicilor
modelarii de la finalul Pleistocenului).
REPER TOPOGRAFIC - loc a
carui altitudine absoluta este
determinata �i care este indicat in teren
printr-o placa betonata; la R.t. se pot
raporta alte masuratori topo- grafice
realizate pe teren privind formele de
relief.
REPEZI� - sector din albia unui
rau cu panta accentuata care
corespunde pragului fluviatil, unde
apa curge foarte repede; pragul poate fi
de natura structu- rala, petrografica de
eroziune, de acumu- lare, de barare
partiala prin alunecari etc.
Desimea fragmentarii (km/kmp)
mai mic de 100 m 300 - 400 m
100 - 200 m peste 400 m
200 - 300 m
Harta hipsometrica
 REPREZENTAREA RELIEFULUI -
modalitati de redare a caracteristicilor
reliefului dintr-o regiune (harti - prin
curbe de nivel, ha�uri, tente etc.,
schite de harta, blocdiagrame, schite
panoramice, foto- grafii, fotograme
etc.).
REPLICI SEISMICE - manifestari
seismice secundare care se produc
ulterior momentului de varf al
cutremurului (ca timp frecvent in
cateva zile) �i care pe fondul
consumarii energiei seismice con- duc la
finalizarea dezastrelor �i accentuarea
fisurilor rocilor etc.
REPTATIE (sin. CREEFING) -
actiune extrem de lenta de deplasare
a particulelor mici dintr-un depozit aflat
pe suprafete orizontale sau slab
inclinate ca urmare a producerii inghet-
dezghetului, dizolvarii, infiltrarii apei,
cre�terii rada- cinilor plantelor. Nu se
observa dar se deduce prin urmarirea
in timp a pozitiei acestora � i
modificarilor ce apar in configuratia
exterioara a depozitului.
REPTATIE NIVALA (sin. CRIO -
NIVALA) - deplasare lenta pe pantele
mici a zapezii care preia �i particule
minerale de la suprafata unui depozit.
Cand topirea zapezii se combina cu
inghet-dezghetul procesul capata
caracter complex iar cantitatea de
materiale deplasata este mai mare.
RESAC - tip de val marin, cu
am- plitudine ridicata, rezultat al izbirii
de un obstacol care poate fi un
aliniament de stanci, o faleza, plaja
inalta.
RESTAURARE - program de
masuri
�i actiuni menite sa refaca potentialul
initial al terenurilor degradate prin
diferite procese naturale (ex. alunecari,
�iroiri) sau interventii antropice in
vederea reintro- ducerii lor in circuite
economice sau in structuri de peisaj.
RESURGENTA (sin. IZVOR CAR-
STIC DE TIP IZBUC) prin care un curs
de
apa carstic subteran iese ,,la zi"
formand un parau, rau.
RESURSE NATURALE - totalitatea
surselor pe care mediul geografic le
ofera societatii spre a fi valorificate: R.
minerale,
R. de apa, R. forestiere, R. de sol, R.
eoliene, R. de relief (orografice) etc.;
unele sunt regenerabile (apa, aerul,
energia eoliana, energia radiativa
etc.), iar altele epuizabile (minereuri,
combustibili).
RESURSE ABIOTICE - relieful
constituie un component de mediu
insemnat prin el asigurandu-se nu
numai unitatea acestuia ca sistem ci �i
schimbul de materie, energie dintre
endosfere �i exosfere.
RETENTIE - proces de retinere
pentru o perioada de timp a unui
volum de apa, zapada, gheata etc.; se
folose�te in expresii:
R. glaciara, R. nivala, R. capilara, R.
antropice (iazuri, lacuri in scop
hidro- energetic, haituri etc.). In
general influenteaza procesul evolutiei
normale a reliefului iar uneori il
diversifica prin manifestarea unor
procese noi (ex. - formarea de conuri
�i delte lacustre).
RETRAGEREA FALEZELOR - este
rezultatul exercitarii proceselor de
abraziune marina sau lacustra la baza
falezelor din lungul tarmurilor inalte.
Prin izbirea de catre valuri a bazei
falezelor rezulta aici ni�e de eroziune
care se extind pana cand stratele de
deasupra se prabu-
�esc; in acest mod se realizeaza pe de-
o parte un recul al pozitiei falezei iar
pe de alta formarea �i extinderea unei
platforme (de abraziune) litorale submerse
la adan- cime redusa. Procesul poate fi
activ pana in momentul in care platforma
submersa capatand dimensiuni mari
impiedica producerea de valuri care sa
izbeasca cu forta baza falezei, aceasta
devenind stabila. RETRAGEREA
VERSANTULUI -
constituie rezultatul manifestarii in timp a
proceselor impuse de diver � i agenti
morfogenetici (gravitatie, pluviatie, ape
curgatoare, om etc.). Intensitatea
acestora se coreleaza cu factori de
natura geologica (roci, structuri);
geomorfologica (pante, fragmentari,
altitudine) �i bioclimatica (mai ales
regimurile precipitatilor,
temperaturilor �i al manifestarii
vantului), gradul de acoperire cu diverse
formatiuni vegetale ce au rol restrictiv).
Primele doua impun in modelare un
specific local iar ultimul caracterul
regional sau zonal in care se includ
celelalte. In acord cu acestea se disting
- retragerea in regiunile ecuatoriala
(lenta �i cu dominarea alterarii
biochimice), in regiunile calde cu
doua sezoane diferite pluvial (unul
uscat �i altul umed din savane) care
permit alternanta proceselor de
dezagregare, �iroire cu alterarea
chimica, in regiunile calde �i uscate
din de�ert �i semide�ert (asocierea de
dezagregari cu producerea la intervale
rare dar neregulate ca timp a
ploilor torentiale), in regiunile
temperate cu climat mediteranean
(subtropical) unde se deta � eaza
un sezon mai uscat cu dezagregari
�i altul cu ploi torentiale (�iroire �i
transport fluvio-torential activ, alterare
chimica), in regiunile temperate cu
nuanta climatica umeda (oceanica) sau
mai uscata (in interiorul continentelor)
unde precumpanesc procesele
gravitationale, pluviodenudarea �i
torentialitatea; in regiunile polare �i
subpolare se imbina procesele
glaciare cu cele crio-nivale. Local
intensitatea acestora variaza mai ales in
functie de caracteristicile rocilor,
marimea pantei, abraziunea marina,
procesele antropice. Toate acestea
conduc la doua tendinte de evolutie:
retragerea versantilor aproape paralela cu
pozitia initiala �i retragere prin te§ire iar
ca final ingustarea culmilor �i
individualizarea treptata la baza
versantului a unei pante de
echilibru morfodinamic (glacis pediment
de eroziune sau erozivo acumulativ.
RETEA - sistem de linii (drepte,
curbe, paralele, convergente,
divergente) care desemneaza anumite
caracteristici; se folose�te in
expresii: R. de coordonate geografice
(meridiane �i paralele); R. geodezica
(ansamblu de puncte geodezice unite
prin linii ce dau triunghiuri
echilaterale); R. hidrografica (totalitatea
organismelor fluviatile dintr-o regiune
sau dintr-un bazin hidrografic; include
fluvii, rauri, parauri, torenti care se
desfa�oara in forme diferite, de unde
R. hidrografica convergenta, R.
hidrografica divergenta,
R. hidrografica inelara (la exteriorul
unui vulcan), R. hidrografica
rectangulara (în reliefurile faliate), R.
dezorganizata (in regiunile carstice,
de�ertice); R. de posturi hidrometrice
(posturi amenajate intr-un bazin
hidrografic important, ale caror valori
inregistrate servesc la aprecierea
caracteristicilor scurgerii apei); R.
meteorologica (posturi, statii distribuite
pe un teritoriu); R. de nivelment
(puncte cu altitudini absolute
determinate pe un teritoriu). Pentru
formele de relief se folose�te in
diferentierea tipurilor de vai asociate in
retea circulara, convergenta, divergenta
etc. (mai ales vulcani).
REVARSARE - (vezi INUNDATII)
fenomen prin care are loc ie�irea
apelor raurilor din albiile minore, in
timpul ploilor torentiale sau de lunga
durata; debitele raurilor cresc foarte
mult �i repede iar albiile minore nu
mai pot prelua intreaga cantitate de
apa; au loc R. insotite de inundarea
albiilor majore (luncilor) de
modificari ale micromorfologiei din albie
�i lunca, chiar captari (prin
deversare, autocaptari).
REVERSUL CUESTEI - suprafata
structurala sau cvasistructurala opusa
unei cueste (tipice sunt in structura
monoclinala din Podi�ul Moldovei).
 REZERVATIE NATURALA - areal REZIDUAL (RELIEF) - relief
bine delimitat ce cuprinde monumente carac- teristic climatelor unde actiunea
ale naturii ocrotite prin lege, de proceselor de dezagregare este deosebita
interes geologic, geomorfologic, rezultand un varf cu aspect piramidal,
paleontologic, botanic, zoologic, inconjurat de grohoti�uri; astfel de
speologic, marin, peisagistic. R.n. sunt varfuri sunt in muntii din climatul cald
deschise vizitatorilor �i arid, cald �i semiarid (ex. -
�i au valente � tiintifice, educative � i inselbergurile) sau rece (alpin, polar,
turistice. O categorie aparte o formeaza subpolar). In mai mica masura i-au
R.n. �tiintifice, in care ocrotirea na�tere
unor elemente sau a peisajului este �i prin alte procese �i in alte zone climatice.
totala, scopul fiind conservarea unor
elemente naturale rare, ceea ce face ca
accesul publicului �i orice interventii
antropice (inclusiv celor cu rol
ameliorativ) sa fie interzise. De
regula, R.n. cuprind �i portiuni la
exterior, denumite suprafete de
protectie. In Romania sunt peste 900
de rezervatii.
REZERVATIE GEOMORFOLO-
GICA - unitate de relief sau forma
care datorita caracteristicilor de peisaj Relief rezidual
�i de natura �tiintifica i se atribuie,
prin lege, statut de protectie (aceasta
�i un areal limitrof) in raport cu
activitatile antropice (Babele din REZOLUTIE - capacitatea aparaturii
Muntii Bucegi, Vulcanii noroio�i de �i a materialelor folosite de a
asigura redarea pe o reprezentare
la Paclele).
clara, pe o suprafata plana (harta,
REZERVATIE A BIOSFEREI -
aerofotograma etc.) a celui mai mic
regiune naturala care prin legislatie
element geografic de pe teren. De aici R.
capata statut special de protectie in
hartii (se apreciaza in functie de
vederea regenerarii �i asigurarii unei
marimea celor mai mici detalii redate);
dezvoltari durabile in conditiile
R. imaginii (evaluata prin numarul de
implicarii locale a unor activitati linii � i puncte de culori diferite
antropice. In cadrul ei exista areale distribuite alternativ spatial); R. în
strict ocrotite (accesul este limitat teren (indica marimea de pe teren a
�i posibil doar pentru activitati de celui mai mic element redat pe harta)
observare etc.
�i cercetare �tiintifica), areale de REZIDUU DE ALTERARE (sin.
siguranta (acces pentru observare, ELUVIU) - unul din rezultatele
educatie) �i spatii destinate unor producerii in timp a proceselor de
activitati antropice cu caracter meteorizare (dezagregare, alterare) pe
economic �i turistic limitate. In suprafetele de
Romania sunt trei regiuni cu acest
statut (Delta Dunarii, Muntii Rodnei �i
Muntii Retezat) relieful prin forme �i
peisaj (delta, dune de nisip, relief
glaciar etc.) con- stituind un element
definitoriu pentru dobandirea acestui
statut.
teren plane; este un depozit ce poate
fi grosier cand domina
dezagregarea (grohoti�uri intr-o
masa argiloasa) �i fin cand alterarea
este intensa (bauxita, laterit etc.).
RESECVENT (A) - termen mai rar
folosit in structura monoclinala pentru
o vale, alunecare de teren etc.
individualizate pe suprafata structurala
a unei vai sub- secvente.
RHEXISTAZIE - ruperea stabilitatii,
a echilibrului �i a peisajului intr-un
mediu natural, datorata unor interventii
antropice sau unor modificari rapide
de natura climatica, vulcanica,
seismica etc.
RHODANIANA - faza de
mi � cari tectonice din orogeneza alpina,
la sfar�itul miocenului care a generat
exondari (ex. - nordul Podi�ului
Moldovei).
RIASS - tarmuri inalte,
caracteristice regiunilor cu masive
muntoase vechi (hercinice) sau cu
podi�uri u�or inaltate �i care sunt
fragmentate de vai adanci. La flux,
gurile de varsare devin golfuri, iar la
reflux, suprafete mla�tinoase strabatute
de albii cu apa putina.
RICHTER - scara de apreciere a
magnitudinii cutremurelor de
pamant; variaza intre 0,3 � i 8,6.
Seismele cu magnitudinea mai
mare de 6,0 (au raspandire mare in
zonele de subductie) provoaca dezastre
frecvent insotite �i de numeroase
pierderi de vieti (ex. in Romania in
1940, 1977).
RIDURI - ondulari create de vant pe
depozitele nisipoase din de�ert sau de
catre valuri pe cele de pe platforma
litorala; au durata efemera,
dimensiuni diferite � i forma dreapta
dar mai ales ondulata, curbata in
functie de intensitatea actiunii
agentului.
RIDGE - dorsala care datorita
riftului activ (tip atlantic) se afla in
faza de expansiune. Are in componenta
lanturi de munti submer�i formati din
lava bazaltica
ie�ita prin rift �i consolidata in
mediul acvatic. Sunt fragmentate de
falii care au o desfa�urare
perpendiculara sau oblica.
RIDICARE TOPOGRAFICA -
ansamblu de activitati de masurare
� i trecere pe planuri sau harti a
valorilor de inaltime �i a datelor de
planimetrie. Este operatia de baza in
lucrarile de cadastru.
RIDICARE FOTOGRAMETRICA -
realizarea reprezentarii pe planuri �i
harti prin metode specifice care
implica aerofotografiere sau
fotografieri terestre determinarea
canevasului de restitutie �i restitutia
propriu-zisa.
RIDICATURA DE TEREN (sin.
MOVILA, DAMB) - portiune de teren
mai inalta, izolata, in regiunile de
campie, podi�.
RIEDEL - denumire germana
pentru desemnarea interfluviilor ascutite
(creste). RIDURI - microforme
dezvoltate prin deflatie u�oara pe
masele de nisip din de�ert. Sunt relativ
paralele, cu inaltimi de
cativa centimetri �i o dinamica activa.
RIFT - fa�ie din scoarta rezultata
prin de fracturarea ei pe toata grosimea
�i prin care iese la suprafata materia
magmatica din astenosfera; formarea
�i evolutia lor sunt determinate de
curentii ascendenti de topitura din
circuitele de convectie din
astenosfera; sunt asociate cu activitati
vulcanice, seismice �i crearea de
reliefuri specifice. Se separa dupa
pozitia lor in raport cu marile unitati
morfostructurale în: rifturi oceanice
(pozitionate relativ pe centrul acestora;
este factorul genetic al lor, al crearii
scoartei de tip bazaltic, al dor-
salelor, muntilor vulcanici etc.),
intra- continentale (apar in spatiul
continental al
placilor - ex. Africa de Est, sub forma componenta
unor grabene pe sute de kilometri
lungime in cadrul carora sunt active
seisme, eruptii vulcanice ce dau
munti vulcanici), intercontinentale
(prin evolutia tipului
intracontinental, constituind trecerea spre
primul tip; se creeaza scoarta
oceanica bazaltica, aparate vulcanice
�i un inceput de dorsala (ex. Marea
Ro�ie).
RIEGEL - nume german pentru
pragurile de pe vaile glaciare
(�lefuire glaciara) din Alpi sau treptele
structurale netezite de gheata sau
zapada (pe marginea vailor sau
circurilor).
RIGOLA - canal mic de scurgere a
apei, cu aspect de �ant de curgere,
cu adancimi mai mari de 0,5 m, cu
lungimi mai mici de 200 m, lipsit de
un bazin de receptie; se formeaza
pe suprafete inclinate; face tranzitia
de la scurgerea in suprafata la scurgerea
concentrata.
RILL-MARKS - microforme efemere
create pe plaja interna de masa de
apa a valurilor in retragere; sunt
perpendiculare pe linia de tarm �i au o
desfa�urare u�or
�erpuitoare.
RILL-WASH - denumire care
desem- neaza atat procesul cat �i
finalizarea sub forma de �entulete �i
�anturi de �iroire pe versantii expu�i
ploilor torentiale (mai ales in regiunile
de savana, semide�ertice �i
subtropicale); este o actiune importanta
in pedimentarea versantilor.
RIMAYE - crapaturi situate la
contactul dintre masa de gheata
(zapada) �i peretele stancos al
circului glaciar din regiunile
muntoase inalte formate datorita
diferen- telor termice dintre peretele
stancos (mai cald) �i gheata (ghetar).
RINCONADA - ramificatii ale
marilor campii aluviale ce patrund in
interiorul Anzilor insotind albiile
raurilor.
RIOLIT - roca magmatica efuziva
din grupa granitului, acida, are in
mult cuart; culoare alb-cenu�ie;
intra in alcatuirea conurilor
vulcanice.
RIPPLE-MARKS - riduri
(ondulatii) evidente, create de
vant, valuri etc. pe masele de nisip
din de�ert sau de pe plaja submersa
marina, lacustra sau din malurile
convexe ale raurilor apoi de pe
zapada proaspata spulberata de
catre curentii eolieni. Au forma
simetrica sau asimetrica, lungimi
variabile in functie de intensitatea
mi�carii impuse de agent �i o
pozitie aproape perpendiculara pe
directia de manifestare a deplasarii
apei sau aerului.
RISCURI - rezultatele produceri
unui fenomen natural sau unei actiunii
antropice care sunt nefaste pentru
mediu �i societate intrucat presupune
pierderi materiale foarte mari dar �i de
vieti omene�ti. Dupa origine pot fi: R.
antropice - de natura tehnologica
(poluare), sociala (cre � terea
rapida a populatiei, epurare etnica,
razboaie etc.);
R. naturale - cauzate de fenomene naturale
�i care pot fi: R. climatice (furtunile
tropicale, tornade, vanturi puternice,
caderi de grindina, trasnete, bruma,
chiciura, poleiul, ingheturile,
viscolele, secetele etc.), R. geologice
(seismele, eruptiile vulcanice), R.
geomorfologice (prabu�irile, alunecarile
de teren, curgeri noroioase), R.
hidrologice (inundatiile) etc.
RISS - faza glaciara in scara
evolutiei alpine a Pleistocenului,
desfa�urata cu 130
- 300 mii de ani in urma (finele
Pleisto- cenului mediu); ii corespunde
glaciatiunea de calota fazele Saale
(Europa) �i Illinois (America de Nord);
are doua stadii (Riss I
�i Riss II) �i s-a caracterizat prin cea
mai extinsa masa glaciara �i crearea
unui relief extrem de variat.
RISE - denumire de origine
americana acordata dorsalelor in care
riftul s-a inchis devenind
nefunctional (ex. Oceanul Pacific).
R 1
RISS - WURM - faza interglaciara cu
care incepe Pleistocenul superior
corespunzatoare unei retrageri
insemnate a calotelor glaciare.
RITM - desfa�urarea regulata a unor
procese naturale; se folose�te ca R.
diurn (impus de rotatia Pamantului),
R. sezonier (determinat de mi�carea de
revolutie a Pamantului).
RITMIC - procese care au loc cu
o anumita periodicitate (apele mari
de primavara, viiturile de vara, apele
mici de toamna - iarna etc.) cu
consecinte directe in evolutia proceselor
din albia raurilor.
RITMOGRAMA - diagrama intocmita
pe baza analizei unei coloane
stratigrafice de sinteza dintr-o
regiune (contine orizonturi
litologice care se succed in
ansamblul unor serii sedimentare
(complete sau incomplete) care s-au
produs in timp. Pentru fiecare
component se dau date referitoare la
grosimea medie, maxima
�i minima, alcatuire
granulometrica, informatii
paleontologice necesare dotarii etc.
Analiza lor pentru relief consta in
aplicarea metodei depozitelor corelate cu
procesele specifice pe uscatul
limitrof bazinului de sedimentare iar
finalizarea se raporteaza la precizari
privind continui- tatea lor �i existenta
de faze de disconti- nuitate in procesul
de sedimentare (intre- rupere
determinata de exondari partiale
insotite de eroziuni), caracteristicile
siste- mului morfologic ce-a generat
materialele cuprinse in sedimente,
trasaturile reliefului regiunilor de uscat
(munti, dealuri, campii) dar � i ale
bazinului de sedimentare (adancime
mica, specificul subsident etc.), separarea
de cicluri de nivelare complete sau
incomplete inclusiv durata lor etc.
RIVERAN - raportare a unui
element de mediu la malul unui rau,
lac, tarm.
RIVIERA - termen care provine de la
tarmul (coasta) care se intinde din
Marsilia
(sudul Frantei), pana la Genova
(Italia); este utilizat in descrierea
oricarei linii de tarm inalt, muntos, cu
golfuri �i plaje inguste, dar cu o
mare complexitate de peisaje.
ROCA - reprezinta asociatii de
mine- rale, dominant sub forma
cristalizata, care se disting prin
diferentieri in alcatuire, structura
(marimea, forma �i dispunerea
mineralelor), textura (dimensiunea �i
forma granulelor pentru unele �i
distributia spatiala a constituientilor etc.
pentru altele)
�i geneza. In ultima situatie sunt:
roci endogene - create de agenti
interni la diferite adancimi in
scoarta prin consolidarea
topiturilor rezulta roci magmatice,
intrusive în adânc (granite); roci efuzive la
suprafata (andezite); prin
interventia presiunilor tectonice,
a temperaturilor mari sau a
amandurora asupra rocilor din
scoarta se produc roci metamorfice
monominerale (marmura) sau
poliminerale; (�isturile cristaline); roci
exogene rezultate prin procese impuse
de agenti externi (dezagregari,
alterari, eroziune, transport, acumulari
�i sedimen- tari, precipitari, acumulari
de structuri organogene) � i care
pot fi reziduale (scoarte de alterare);
detritice (aleurite, pelite, psamite, psefite
cu grad diferit de cimentare etc.); de
precipitare chimica (sarea, gipsul etc.),
biogene (calcare, petrol, carbuni etc.).
Acestora le sunt specifice diferite
proprietati care fac ca sa raspunda
deosebit la atacul agentilor externi �i
sa impuna reliefuri specifice sau sa
determine anumite trasaturi
formelor de relief principale
(simetrie, asimetrie, masivitate,
aplatisare etc.).
ROCA ACVIFERA - roca permeabila,
saturata cu apa provenita din infiltratie.
ROCA MUTONATA (sin. SPINARI
DE BERBEC) - termen folosit pentru
caracterizarea unor stanci rotunjite pe
vaile glaciare ce-au fost erodate de
ghetarii montani; se gasesc, de regula,
pe pragurile vailor glaciare. De la
distanta, arata asemenea unor
spinari de oi (berbeci) grupate, de
unde le vine �i denumirea.
ROCI CRISTALINE - roci formate
la adâncimi mari, prin procese de
metamor- fozare a rocilor preexistente
(magmatice
�i sedimentare), la temperaturi �i
presiuni foarte mari; rezulta: �isturi
cristaline, gnaise, paragnaise, amfibolite,
mica�isturi, skarne etc.
ROCI ERUPTIVE - produse
rezultate din consolidarea materiei
topite la diferite adancimi in scoarta
(roci magmatice, plutonice sau
intrusive; ex: granitul, granodioritul,
dioritul, gabbroul) sau la suprafata
(roci efuzive sau extruzive; ex:
andezitul).
ROCI SEDIMENTARE - roci
formate prin: (a) depunerea particulelor
rezultate din distrugerea altor roci pe
fundul lacu- rilor, bazinelor marine �i
oceanice, unde pot suferi procese de
cimentare (conglo- merate, gresii,
marne etc.); (b) acumulari organogene;
(c) procese de precipitare (evaporite)
sau alterare (roci reziduale).
ROCI STRIATE - rocile care au suferit
procese de scrijelire, roadere, zgariere,
produse de catre fragmentele de
roca incorporate masei ghetarilor
aflati in mi�care; rocile prezinta
striuri care pot da informatii despre
directia de deplasare a ghetarilor.
ROCK-FLOAR (sin. GLACIS DE
EROZIUNE, ROCK PLANE).
ROCK-STREAM - termen englez
pentru râu de pietre.
ROGOAZE - termen regional acordat
terenurilor cu exces de umiditate din
luncile râurilor.
ROMANIAN - ultimul etaj al Plio-
cenului; inlocuie�te vechea denumire
- 100 de galeti sau granule, masuratorile
levantin; au loc mi � cari tectonice ce
determina exondari de proportii.
ROSTOGOLIRE - tip de transport de
fund care include materiale grosiere,
deplasate pe fundul canalului de
scurgere de catre curentii
hidrodinamici de fund, longitudinali,
transversali sau verticali; proces de
deplasare gravitationala pe versanti a
materialelor devenite mobile in urma
dezagregarii unui perete sau versant.
ROXEN LAKE - denumire scotiana
pentru o depresiune a carei configuratie
este determinata de caracteristice locale
de
natura structurala sau litologica.
RUCKLAND - vezi HINTERLAND.
RUGOZITATEA ALBIEI - caracte-
ristica a albiei unui rau sau a vaii
glaciare impusa de existenta unor
obstacole de natura petrografica,
structurala (praguri); acumulativa (ex. -
blocuri cu dimensiuni mari care au
cazut de pe versanti �i care provoaca
incetinirea vitezei de scurgere,
diminuarea procesului de eroziune
� i acumulari locale etc. (ex. -
Toancele pe Bistrita).
RUGOZITATEA VERSANTULUI -
caracteristica a versantilor cu forma
complexa determinata de alternanta de
strate cu asocieri de pante, grosimi � i
rezistenta diferite care impun
diversificarea actiunii (directii,
intensitate) proceselor ce au loc de
unde �i producerea unor micro- reliefuri
variate.
RUINIFORM - denumire data
reliefului din regiunile inalte montane,
cu aspect crenelat, franjurat, cu
varfuri ascutite, pante foarte abrupte,
modelat in regim glaciar �i periglaciar
(ex. - Muntii Fagara�, Muntii Piatra
Craiului etc.).
RULARE - indice calculat pentru
aprecierea gradului de uzura al
elementelor ce compun un depozit. Se
apreciaza pe categorii de roca, clasa
dimensionala �i la multimi de 50 sau
efectuate se introduc in
 ab
formula Ir : unde a -
c
= 2
lungime,
a
b - latime, c - grosime iar rezultatele
se inscriu in tabele din care se
stabile�te caracteristica depozitului
(de la angular la o rulare maxima) �i
directionarea catre agentul principal
care a impus transportul (ape
curgatoare, ghetar, valurile marii,
vantul etc.).
ROVINA - denumire locala data
unui sector de vale jos �i mla�tinos;
poate fi un sector din lunca unui rau,
in care nivelul freatic este la
suprafata, dand aspect mla�tinos.
RUPERE DE NORI - ploi torentiale
cu intensitate mare care frecvent
determina spalari arealare, �iroire �i
torentialitate (mai ales in regiunile
deluroase cu versantii despaduriti).
RUPTURA DE PANTA - modificarea
brusca a pantei pe un versant, apoi in
lungul profilulului longitudinal al unui
rau sau al
vaii unui ghetar, ca urmare a unor cauze
variate (contacte petrografice �i structurale
nete, linii de falii, oscilatii eustatice rapide,
eroziune regresiva etc.); aparitia R.p. în
profile corespunde unor episoade de
intinerire locala a reliefului �i are drept
consecinta tendinta de impingere
regresiva a pragurilor, pana la
diminuarea totala a pantei, in contextul
atingerii profilului de echilibru dinamic.
RUSC - termen regional (Câmpia
Teleormanului) atribuit unor vai
inguste, adanci, dezvoltate pe versanti
alcatuite din depozite loessoide groase
�i care au rezultat prin �iroire sau
torentialitate; are aspect de oga� sau
organism torential. (ex. in Campia
Boianu).
RUZ - denumire preluata din
termi- nologia folosita in Muntii Jura
pentru vaile dezvoltate in structura
cutata celor de pe flancurile
anticlinalelor; sunt consecvente cu
caderea stratelor �i simetrice.
Rapakiwi

Rezidual -
Rapa Relief

Recif
Rambleu

Rymaie
Ravene
294
s
SAALE - faza in glaciatiunea de
calota europeana, la finele
pleistocenului mediu (300000 -
130000 i.H.) �i care s-a manifestat
prin doua stadii (Drenthe �i Warthe);
calota de gheata a avut cea mai mare
desfa�urare, acoperind Scandinavia,
Marea Nordului, Marea Baltica,
Bene- luxul, Campia germano-
poloneza �i cea mai mare parte a
Campiei est-europene (pana la
latitudinea Kievului). Similar in
muntii inalti ai Europei a fost faza
Riss iar in America de Nord faza
Illinois.
SAALE - VISTULA - (sin. EEMIAN
sau MIKULINO), interglaciar la
inceputul Pleistocenului superior in
cronologia evo- lutiei calotei glaciare
europene; corespunde celei alpine Riss-
Wurm; in partea de NV a Europei
exista un climat temperat ce-a facilitat
extinderea in spatiul olandez- german
a padurilor de fag dar �i a trans-
gresiunii Normandiana (Eemiana) care a
creat legatura marina intre spatiul baltic
�i cel al Marii Albe.
SAHEL - denumire acordata fa�iei
de semide�ert, dezvoltata la marginea
sudica a Saharei, extinsa de la Marea
Ro�ie, in est, la coasta Atlanticului
(Senegal), in vest; aici precipitatiile
variaza intre 150-500 mm (media
anuala) insa secetele de durata sunt
frecvente, aduc pierderi insemnate
culturilor �i foamete; este o zona de
tranzitie intre savana �i de�ert.
SALA - gol in pe�tera cu
dimensiuni mari; rezulta prin dizolvare
�i prabu�iri;
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
aici sunt concentrate majoritatea
formelor de precipitare (stalactite,
stalagmite, domuri, draperii, coloane
etc.).
SALBA DE LACURI - asociere de
microdepresiuni cu origine concava in
care sunt lacuri (pe trepte structurale la
Plivicp, pe valea glaciara Lapu �nicu,
pe vaile Bistritei, Oltului unde au
caracter antropic etc.).
SALAR (sin. SALINAS, SEBKHA) -
denumire pentru terenurile acoperite in
regiunile de�ertice aride de formatiuni
de sare cu grosime mare rezultate in
urma precipitarii acesteia prin
evaporarea solutiilor ce urca capilar
din roci, depozite. SALIFER -
structura geologica ce contine sare.
In tara noastra s-a folosit �i ca
denumire in divizarea Miocenului mediu
datorita faptului ca acestuia ii este
specifica
acumularea de mase de sare.
SALINA - denumire regionala
pentru exploatari de sare sub forma
de ocne; uneori se folose�te �i in
denumirea unor depresiuni cu apa
sarata �i vegetatie adecvata in unele
mla�tini (ex. - in vestul Muntilor
Macin).
SALINAS (sin. SEBKHA, SEBKA,
KEV!R, SOT) - depresiune in
regiunile semide�ertice �i la marginea
de�erturilor in care se aduna apa la
ploile rare ce cad aici pentru ca
ulterior prin evaporarea acesteia sa
rezulte o acumulare de saruri (indeosebi
cloruri). Procesul se intensifica aici dar
�i pe alte suprafete cvasiorizontale
S 1
prin ascensiunea la suprafata
depozitelor (prin capilaritate) a solutiilor
care sunt in acestea �i evaporarea lor
(sarurile se depun atat in exterior cat
�i in golurile dintre granule).
SALINITATE - concentratia (0)
de sare dizolvata in apa marilor �i
lacurilor.
S. poate varia intre 10 �i 3250
(M. Moarta). Marea Neagra are o
salinitate de 110 (nord-vest) �i 17-
180 (sud-est). Dupa valorile S. se
deosebesc: ape sarate (saramuri), ape
salmastre, ape dulci.
SALINIZARE - proces in urma
caruia un depozit de la baza unor
versanti din regiuni cu blocuri de sare
sau in albiile unor rauri, la care
continutul de saruri u�or solubile,
cre�te dincolo de limita consi- derata
normala (>0,08-0,1%). S. poate fi
naturala sau antropica.
SALINIZARE SECUNDARA (AN-
TROPICA) - proces de saraturare
a solurilor �i depozitelor de pe
suprafetele folosite pentru culturi in
conditiile efectu- arii deficitare a unor
activitati antropice precum irigatii cu
apa mineralizata, irigarea unor terenuri
cu ape freatice salinizate, situate la
mica adancime etc.
SALMASTRA - apa marina sau
lacustra cu o salinitate cuprinsa intre
1-24,80; salinitatea este mai redusa
decat a apelor oceanice (peste 250), ca
urmare a aportului de apa dulce adusa
de fluvii �i rauri de pe continente.
(Marea Baltica, Marea Azov etc.).
SALPAUSSELKA - termen
atribuit
�irurilor de morene frontale dezvoltate
de fazele glaciatiunii de calota din
Europa (se desfa�oara Campia
germano-poloneza, Rusia, Tarile
Baltice, Finlanda, Bielo- rusia); se
pastreaza indeosebi cele realizate in
Tardiglaciar (mai ales in Finlanda; intre
ele sunt culoare depresionare cu lacuri
�i cursuri de apa).
SALSIMA (sin. SIALMA) - termen
care se refera la o portiune din
scoarta in
alcatuirea careia intra patura bazaltica
la care se adauga �i portiuni
consolidate din partea superioara a
mantalei; este formata din silicati de
aluminiu �i magneziu. Se afla in
domeniul oceanic.
SALTATIE - forma de producere a
transportului materialelor pe fundul
albiei raurilor, la debite crescute;
nisipuri grosiere, desprinse de curenti
de apa, sunt transportate individual
sau in panza pe distante scurte;
deplasarea de catre vanturile puternice
a granulelor de nisip pe suprafata
campurilor cu dune �i peste tot, in
momentele in care acestea
actioneaza violent.
SALTEA - masa de grohoti�uri
parale- lipipedice acumulate pe
suprafete plane dar care are muchiile �i
colturile rotunjite ca urmare a
proceselor de alterare; sunt intalnite
la baza culmilor granitice (batoliti) din
regiunile cu climat cald �i umed.
SALZSPRENNUNG (sin. HALO-
CLASTISM) - dezagregare a rocilor in
regiunile semide�ertice �i pe tarmurile
de � ertice unde se produce ceata
prin cristalizarea sarurilor continute in
solutii (ex. in Muntii Atlas).
SALTA (sin. VULCAN NOROIOS) -
denumire locala pentru ochiuri de noroi
sarat expulzat de gaze din adanc
SANDRE (sin. OUTWASH PLAIN) -
câmpie nisipoasa fluvio-glaciara pe
intinderi mari alcatuita din materialele
transportate de raurile formate la
periferia ghetarilor �i depuse sub forma
de conuri de dejectie in fata valurilor
de morene terminale. Sunt alcatuite din
nisip, argila dar �i pietri�uri. Uneori
prin adancire raurile au dezvoltat terase.
In cuprinsul lor exista depresiuni
(zolii) prin topirea blocurilor de gheata
carate de rauri �i care au fost acoperite
de depozitele nisipoase. SARE -
clorura de sodiu este in
concentratie ridicata (peste 300) in apa
marilor, oceanelor, lacurilor sarate; ca
roca
este prezenta in formatiuni
geologice neozoice sub forma de
unde lentile sau masive de S.
Ascensiunea blocurilor de sare, ca
urmare a unor presiuni de natura
tectonica, creeaza cute diapire �i cute
dom (in Subcarpati, Depresiunea
colinara a Transilvaniei) care indirect
faciliteaza individualizarea unui relief
specific.
SARCINA RÂULUI (sin. CAPAC!-
TATE DE TRANSPORT, iNCARCATURA)
- volumul de material solid pe care îl
poate transporta apa unui râu într-un loc
�i la un moment dat.
SARMATIAN - constituie
finalul miocenului �i are formatiunile
dominant alcatuite din gresii, calcare,
tufuri ce au rezistenta mare la atacul
agentilor externi; alcatuiesc partea
superioara a podurilor interfluviilor
imprimandu-le un caracter structural
(intinse suprafete �i versanti abrupti
structurali in Podi�ul Moldovei,
Podi�ul Dobrogei de Sud, Podi�ul
Some�an etc.)
SASTRUGI - microrelief de brazde
�i ridicaturi create de vant pe
suprafata zapezii sau prin antrenarea
�i depunerea particulelor de gheata pe
directia vantului. SATELIT
ARTIFICIAL - sistem cu aparatura
speciala de observare, inre- gistrare,
transmisie creat de om �i lansat la
anumite departari de Pamant sau in
spatiul gravitational al altei planete in
scopuri diverse dar �i de cercetare
�tiintifica. Prin intermediul lor se
obtin date care prin prelucrare
servesc �i la cunoa � terea
caracteristicilor reliefului sau a
desfa�urarii unor fenomene terestre. Rol
semnificativ in acest sens au sateliti
folositi pentru
operatiuni de teledetectie.
SATELIT DE TELEDETECTIE -
aparat utilizat pentru captarea
semnalelor emise sau remise de Pamant
�i de obiectele
�i procesele de pe suprafata lui, in
spatiul cosmic extraatmosferic; acesta
are la bord senzori specializati care
permit atat
captarea, cat �i inregistrarea - emiterea
spre statiile de la sol a tuturor
informatiilor primite, in vederea
prelucrarii lor.
SATELIT NATURAL - corp ceresc cu
dimensiuni variabile care se deplaseaza
in jurul unei stele sau al unei planete,
pe orbite frecvent eliptice; in Sistemul
Solar exista 61 de S.n., cei mai multi
in jurul planetelor gigant (Saturn - 18,
Jupiter - 16, Uranus - 15, Neptun -
8); Luna este satelitul Pamantului.
Pe suprafata satelitilor exista o
diversitate de forme �i microforme de
relief (depresiuni cu dimensiuni variate,
varfuri, munti, platouri etc.) create
indeo- sebi prin impactul cu meteoriti,
asteroizi sau prin eruptii vulcanice.
SAVANA - formatiune vegetala alca-
tuita din paji�ti cu vegetatie ierboasa,
in care apar �i arbori �i arbu�ti izolati
sau grupati; este specifica zonelor
subecua- toriale, tropicale, subtropicale
�i musonice, in care climatul prezinta
doua anotimpuri (unul cald �i uscat �i
altul umed �i cald); S. include paji�ti cu
graminee inalte �i arbori diseminati de
diferite esente (S. cu baobabi in regiunea
subecuatoriala din Africa, S. cu accacii
- Llanos in America de Sud, la nord
de padurea amazoniana; S. cu
palmieri - Campos in Podi�ul Braziliei;
S. cu eucalipfi - in nordul
Australiei). Regiunile de savana le
este specific un regim de modelare a
reliefului diferit in cele doua sezoane
distincte sub raport climatic - vara
cu ploi bogate de unde o imbinare a
alterarii cu eroziunea fluviala
�i pluviodenudarea �i iarna cu
uscaciune favorabila indeosebi
dezagregarii. Ca urmare aici s-a
impus pedimentarea ca sistem
morfogenetic avand ca rezultate
crearea de pedimente, inselberguri,
pediplene �i scoarte de alterare de
tip lateritic.
SAVICA - faza de mi�cari
tectonice, apartinand orogenezei alpine
de la sfar�itul
 oligocenului; produce cutari in bazinul
carpatic �i exondari.
SAGEATA LITORALA (sin.
CORDON DE NISIP) - forma de relief
alungita (de cateva sute de metri la
peste un kilometru) alcatuita din nisip in
sectoare de plaje submerse afectate de
valuri; aceste grinduri leaga insule stanci
�i tarmul creand un tip de tarm special
(tombolo) intre sageti ramanand un spatiu
acvatic marin in mare masura inchis (ex.
in Sardinia, Grecia etc.). SAPARE -
proces executat de apa raului sau de
catre ghetar la baza unui versant sau
in patul vaii; in urma producerii sale
rezulta o excavatie; similar, apa marii,
prin izbirea bazei falezelor de catre
valurile incarcate cu nisip, pietri�
creeaza goluri
(firide).
SARAT - lac ce contine apa cu o
mare valoare a salinitatii, specific
regiunilor aride �i semiaride, cu o
evapotranspiratie intensa; de regula,
este prezent in bazinele endoreice, unde
este inconjurat de supra- fete pe care
sunt cruste saline; salinitatea poate
varia. Valorile maxime (3300 la L. Van
din Asia Mica; 3250 la Marea
Moarta; 2200 la Salt Lake din S.U.A.)
sunt legate de lacuri existente in
depre- siunile de natura tectonica din
de�erturi).
SARARIE - amenajare de bazine
antropice in regiunile aride sau pe
tarmul lagunelor �i al marii; apa sarata
pompata in bazine din mare se
evapora natural, permitand
precipitarea �i acumularea de sare (ex. -
pe coasta vestica a Marocului).
SARITOARE - termen regional ce
desemneaza rupturi de panta in albia
raurilor (frecvent praguri structurale,
litologice) pe care apa acestora
dezvolta
cascade.
SCABLAND - campie fluvio-glaciara
in Podi�ul Columbiei (S.U.A.) �i
Canada. SCANNER - aparat
folosit in teledetectie pentru
cunoa�terea elementelor de pe suprafata
terestra (deci �i relieful) prin
inregistrarea treptata de areale cu
dimensiuni reduse ce sunt asamblate in
sisteme extinse. Este montat in sateliti
de teledetectie. Prelucrarea acestora
conduce
la obtinerea de imagini.
SCARA AEROFOTOGRAMEI -
raportul dintre lungimea reala a unui
obiect din teren �i dimensiunea
corespondenta de pe aerofotograma.
SCARA BEAUFORT - sistem de
apreciere a raportului dintre taria (forta)
vantului �i viteza; are 18 trepte care
permit corelatii cu diverse niveluri de
modificare
� i chiar degradare a componentelor
naturale sau antropice.
SCARA CELSIUS - sistem de
apreciere a valorilor de temperatura in
care pentru procesele morfogenetice
sunt insemnate cele din jurul valorilor
de 0° (se realizeaza inghet-dezghetul
apei din roci precum �i schimbarile
rapide de la marimi ridicate de 35 - 50°
la aproape 0° insotite de dilatari �i
condensari ale rocilor - toate favorizand
dezagregarea acestora.
SCARA GRAFICA - sistem carto-
grafic de apreciere a marimii
numerice a elementelor de pe teren la
cea corespun- zatoare prin reprezentarea
mic�orata de pe o harta sau plan
topografic. Raportarea se face prin
indicare directa (1 cm pe harta =
25.000 cm pe teren), fie printr-o
fractie 1: 25.000, fie grafic printr-o
linie cu mai multe segmente
(fiecare de cate un centimetru) pe
care se trece marimea insumata de
pe teren exprimata in metri sau
kilometri (250, 500, 750, 1000 m; 0,25;
0,5; 0,75; 1 km). Scara este utilizata
nu numai pentru masurarea directa a
lungi- milor dintre diverse puncte de pe
harta dar
 SCARA GEOCRONOLOGICA SCARA MORFOCRONOLOGICA
ere perioade epoci, etaje epoci etape faze
CUATERNAR Holocen Faza modelarii actuale
Pleistocen Faza teraselor �i a reliefului
> 1,5 mil.ani glaciar
Romanian Faza piemontano-subcar-
Dacian Etapa patica �i a nivelelor de vale
NEOGEN Pontian Faza formarii suprafetelor
neocarpatica carpatice de bordura
> 27 mil.ani Faza formarii
Meotian cul- milor medii
Sarmatian carpa- tice �i a
Badenian piemon- turilor
Helvetian miocene
Burdigalian Faza
Acvitanian inversiunilor
morfotectonice
PALEOGEN Oligocen
Eocen
47 mil.ani Faza pediplenei carpatice
Paleocen
Danian
Faza orogenezei laramice
Senonian
CRETACIC
65 mil.ani Albian Etapa Faza formarii reliefului �i suprafetelor
prealbiene
carpatica
Aptian veche
Faza orogenezei austrice
JURASIC Malm Etapa de tranzitie
Dogger Faza formarii reliefului
45 mil.ani Liasic hercinico-carpatica precretacic Faza mi�carilor
(kimmerica) kimmerice noi Faza formarii
TRIASIC reliefului predoggerian Faza
mi�carilor kimmerice vechi
40 mil.ani Etapa orogenului Faza formarii peneplenei posthercinice
PERMIAN 25 mil.ani hercinic �i a
peneplenei Faza orogenului hercinic
CARBONIFER 55 mil.ani posthercinice
DEVONIAN 55 mil.ani Faza formarii suprafetei
Etapa orogenezei
SILURIAN 40 mil.ani caledonice �i a postcaledonice Faza orogenezei
ORDOVICIAN 80 mil.ani nivelarii
postcaledonice caledonice
CAMBRIAN80 mil.ani
Faza formarii penepleneicambriene

Etapa
orogenezelor
precambriene �i
a nivelarilor
cambriene
Faza orogenezelor precambriene

dupa Grigore Posea �i colab.

Exemplu de scara cronologica, morfotectonica �i morfosculpurala

�i indirect in calculele pentru

etc. care se inscriu intr-un tablou ierarhizat
intocmirea hartilor morfometrice.
cronologic (durate de la sute de
SCARA GEOCRONOLOGICA
milioane la milioane de ani),
(sin.
paleontologic, tectogenetic etc. Este
SCARA STRAT!GRAF!CA) - sistem
detaliata pe durata ultimilor
intocmit de geologi care contine
650.000.000 ani interval de la care s-au
intervale de timp variate ca durata dar
pastrat date indicatoare elocvente. SCARA
semnificative pentru aprecierea unor
evenimente importante din evolutia MERCALLI - sistem de apreciere a
Pamantului de la formare (acum 4,5 intensitatii seismelor care cuprinde 12
mild. ani) �i pana in prezent; au fost trepte fiecare fiind raportat la un
distinse ere, perioade, epoci anumit nivel de efecte cu caracter
distructiv. Acestora le corespund trecerii
de la simple fisurari in roci, la
prabu�iri de stanci �i declan � area
de alunecari (la intensitati foarte mari).
SCARA MORFOCRONOLOGICA -
sistem de apreciere cronologica a
etapelor, fazelor �i subfazelor din
evolutia unei unitati de relief (de la
sute de milioane de ani la milioane
ani) fiecaruia fiindu-i specific un
complex de forme. Se bazeaza pe
scara geocronologica, ciclurile
tectogenetice, succesiunea formelor de
eroziune �i corelarea lor cu depozite
de acumulare datate paleontologic.
Exista scari de acest gen cu etapele de
realizare a suprafetelor de nivelare,
teraselor, piemonturilor etc. pe care
sunt �i stabilite
�i conditiile in care s-a realizat
modelarea reliefului.
SCARA RICHTER - sistem de
apreciere a magnitudinii seismelor
incadrat pana la gradatia 8,6. Pentru
dezastre �i declan � area unor procese
(prabu � iri, alunecari etc.) sunt
insemnate cutremurele care depa�esc
valoarea 6,0.
SCARA BEAUFORT - sistem de
apreciere in 18 trepte (grade) a
intensitatii vantului cu consecinte
directe asupra mediului. Pentru relief
insemnate sunt treptele medii �i inalte
care asigura deflatia
� i coroziunea (mai ales in
regiunile de�ertice) dar �i tasari de
zapada (nivatie). SCARA DE DURITATE
- sistem de apreciere a rezistentei
diferitelor elemente la atacuri din
exterior ierarhizat in 10 trepte (de la
rezistente mici - la talc, gips la cele
foarte mari - ex. diamant). Pentru relief
ea constituie un indicator de apreciere
relativa a tariei rocilor la atacul direct al
agentilor
externi.
SCHIMBARI CLIMATICE - se
refera la înlocuirea unui climat cu altul
pe întinderi mari ale suprafetei terestre
(ex: alternarea climatelor reci polare,
glaciare
cu cele de nuanta temperata in
regiunile continentale aflate la
latitudini medii, in pleistocenul mediu
�i superior); aceste modificari
importante ale caracteristicilor
elementelor climatice au fost
determinate de cauze de natura
externa (cosmica) sau terestra (ex:
vulcanism intens) care produc
modificari insemnate in regimul radiatiei
calorice terestre.
SCHORRE (sin. HERBU) - sector din
câmpiile joase litorale care sunt acoperite
de apele marii (oceanului) doar
cand fluxurile inregistreaza valori foarte
mari (la sigizzii) sau la furtunile care au
intensitate foarte mare. Pe ele exista
canale adanci taiate de ape la reflux
microdepresiuni cu ochiuri de apa sau
acumulari de turba. Prin construirea de
diguri menite sa impiedice inundarea
lor de catre mare (ocean) �i masuri
ameliorative pot deveni terenuri
agricole (ex. - Belgia - Olanda -
Germania de nord-vest).
SCHITA PANORAMICA - repre-
zentare grafica prin desen a
elementelor cadrului geografic (cu
accent pe relief), selectate în raport de
scopul propus. S. p. se poate realiza: in
natura (schita cadru), dupa fotografii
sau diapozitive �i in mai
mica masura dupa harta topografica. S.
p. reprezinta, a�a cum afirma Simion
Mehe- dinti, ,,fotografierea cu ochiul
geografului a elementelor cadrului
natural".
SCIROCCO - vant fierbinte
saharian care transporta mari cantitati
de praf, ce
S 1
bate dinspre de�ertul Sahara in
avangarda ciclonilor ce se deplaseaza
spre estul Marii Mediterane. Directia
este dinspre sud pe coasta nordica a
Africii, dar afecteaza �i insulele Malta
�i Sicilia, precum �i Italia, unde
ajunge umed (traverseaza marea) �i
creeaza disconfort.
SCOARTA DE ALTERARE -
rezulta
prin transformarea prin procese fizice
�i biochimice a rocilor de la partea
superioara a litosferei constituind un
depozit cu grosime variabila in functie
de climat (cele mai mari valori sunt
pe suprafetele orizontale din
regiunile calde �i umede), panta, roca
etc. Este alcatuita din componenti
cu dimensiuni mari �i forma
sialitica - temperat continentale, terra
rosa (subtropicale, halosialitica
(de�erturi), lateritica (savana) �i
ferollitica (regiunile ecuatoriale).
SCOARTA DE DEZAGREGARE
- km) in cele oceanice. In alcatuirea S. t.
depozit dezvoltat pe suprafete plane
din dezmembrarea rocilor in
grohoti�uri cu marimi variate
(depinde de proprietatile rocilor �i
frecventa inghet-dezghetului); rezulta
in climatele polare, subpolare (nordul
Europei, Canadei, Asiei) �i in cel al
etajelor alpin �i subalpin (in Carpati,
Alpi, Cordilieri etc.).
SCOARTA TERESTRA (sin.
CRUSTA TERESTRA) - inveli�ul extern
al Pamantului, a carui limita inferioara
(spre
colturoasa in climatele reci (aici
domina dezagregarea) �i argile �i
nisipuri sub climatul cald �i umed;
are caracteristici distincte in raport de
rocile pe seama carora s-a format
(structura, culori, permeabili- tate,
mobilitatea componentelor, capacitate de
a inmagazina materie organica �i de a
favoriza dezvoltarea de soluri etc.).
Structura clasica a scoartei implica
trecerea de sus in jos prin
orizonturile argilos, argilodetritic,
detritic, roca in curs de transformare
�i roca neafectata. In functie de climat
s-au diferentiat cateva tipuri zonale
de scoarta de alterare - detritica
(regiunile polare �i subpolare), argilo-
sialitica (temperat oceanica), carbonato-
manta) este data de discontinuitatea
MohoroviCiC, iar cea superioara, de
atmo- sfera �i hidrosfera. Are grosimi
variabile, 20-80 km in regiunile
continentale, fiind mai subtire (5-15
se pot distinge trei paturi: patura
inferioara bazaltica (cu grosimi de 5-15
km) cu desfa�urare continua, alcatuita
din roci bazaltice; patura bazaltica este
limitata in partea superioara de discon-
tinuitatea Conrad; patura granitica (are
grosimi pana in 40 km), constituita mai
ales din silicati de aluminiu, este
situata deasupra paturii bazaltice
� i are o desfa�urare discontinua (se
intalne�te in regiunile continentale
� i partial pe
marginea bazinelor oceanice pana la
baza taluzului continental); patura
de roci sedimentare (stratisfera) cu o
desfa�urare discontinua deasupra
primelor doua paturi; are grosimi
cuprinse intre 0 �i 25 km. Este
fragmentata in �ase placi tectonice,
mai multe mezoplaci �i microplaci
separate de planuri de fractura
profunde ce au rol dife- rit in evolutia
generala a scoartei. Scoarta se afla
peste un subinveli� al mantalei
alcatuit din materie topita care este
numit astenosfera �i in care se afunda
diferit. O parte din materia acestuia s-a
solidificat la contactul cu scoarta �i ca
urmare a rezultat un inveli� mai gros
denumit litosfera.
SCHITA GEOMORFOLOGICA -
reprezentare in plan �i la scara mare a
unor forme de relief ce nu pot fi cartate
pe hartile topografice (ex. relieful din
albia minora a unui rau sau al unei
alunecari de teren).
SCIROCCO - vezi HAMS!N.
SCOC - termen regional pentru pat,
jgheab, uluc deci o forma de relief
negativa creata pe versant prin scurgeri
noroioase, transportul bu�tenilor etc.
SCOCHINA - microdepresiune
rotun- da sau alungita pe suprafete
cvasiorizontale (in Carpati la peste
1800 m inaltime) generata de tasarea
exercitata de zapada viscolita; prin
topirea acesteia aici vor rezulta
ochiuri de apa prezente un interval de
timp.
SCORIE (sin. ZGURA) - roca vulca-
nica rezultata din degazeificarea
aproape brusca a lavei bazice (ex.
bazalt) in contact cu aerul de unde
caracteristica spongioasa a acesteia.
SCRUNTAR - regionalism ce
desemneaza depozitele de pietri� �i
nisip din albiile raurilor (renii, popine).
SCURGERE - proces de deplasare
a apei, datorita fortei gravitationale
impusa de inclinarea pantelor. Dupa
felul �i locul în care se produce, S. poate
fi: fn suprafafa
sau areolara, difuza, torenfiala, fluviala,
subterana.
SCUT - unitate structurala veche
a scoartei terestre constituita din roci
cutate, in Precambrian �i Paleozoic,
care apar la zi. Dupa ce au devenit
rigide ele au fost antrenate in mi�cari
epirogenetice asociate deseori cu
vulcanism (pe linii de flexura); ex: S.
Baltic, S. Canadian etc. care
constituie nucleele continentelor actuale.
SEACA (VALE) - termen care
defi- ne�te o vale prin albia careia
numai curge apa. Poate fi o vale initial
formata de un curs de suprafata in
regiunile carstice �i adancita pana
unde a intalnit o retea de fisuri �i
diaclaze, in lungul carora apele au
patruns in golurile subterane, astfel ca
albia a ramas fara apa in aval de locul
captarii carstice (vale de tip sohodol);
o vale cu un depozit aluvial foarte
gros in care �i-a pierdut treptat apa;
o vale torentiala cu apa in albie doar la
precipitatii.
SEBKHA (sin. SALINAS �i SALAR,
in
America Latina, KEWIR, în Iran, SOT, în
Tunisia) - denumire data unor lacuri
tempo- rare, formate in depresiunile
endoreice din regiunile aride �i
semiaride (Sahara), unde se depun
materialele cele mai fine (argiloase)
rezultate prin pedimentatie
(materialele grosiere raman la
poalele versantilor muntilor) �i care in
perioadele foarte secetoase sunt
acoperite de cruste de saruri cu grosimi
variate. Ele provin din evaporarea
apei lacurilor sau prin precipitarea
sarurilor din solutiile aflate in
depozitele din depresiuni ce urca
la suprafata prin capilaritate.
SECARE - proces fizic de pierdere
a apei dintr-o unitate acvatica (rau,
lac, mla�tina etc.); ramane un depozit
argilos, argilo-nisipos sau nisipos care
in functie de alcatuire va avea o evolutie
distincta.
SECETA - perioada de timp mai
lunga in care nu s-au produs precipitatii.
Urmarile
pentru componentele de mediu sunt variate
- plantele se usuca, albiile raurilor
seaca partial sau total, procesele
din albiile raurilor i�i modifica
intensitatea, solurile crapa etc. Pentru
diminuarea efectelor se pot aplica
masuri precum: irigatii, retinerea
zapezii, lucrari de afanare a solului etc.
SECTIUNE - suprafata rezultata
prin taierea, traversarea unui element
de relief; se folose�te in Geomorfologie
ca metoda de reprezentare pe profile �i
blocdiagrame a structurii, alcatuirii
geologice, distributia treptelor de relief,
fizionomia vailor �i interfluviilor,
corelarea raporturilor dintre formele
de relief �i componentele
geologice, in urmarirea desfa � urarii
caracteristicilor unor elemente bioclima-
tice in raport de inaltimea (etaje
morfo- climatice) etc.
SECTIUNE GEOLOGICA (sin.
PROFIL GEOLOGIC) - reprezentare
cartografica a caracteristicilor geologice
pe un aliniament , pe un foraj, pe o
schita sau latura a unui
blocdiagram; in analiza reliefului se
utilizeaza pentru aprecieri evolutive
sau raportari ale formelor la
alcatuirea litologica �i structurala.
SECTOR DE ACUMULARE -
constituie in general orice loc
(dominant suprafetele orizontale) in
care un agent nemaidispunand de
energie pentru a asigura transportul
materialelor dislocate le depune (ex. -
raul le acumuleaza in albia minora, in
lunca la confluente �i la varsare;
ghetarul le depune in circ �i in lungul
vaii etc.).
SEDIMENT - formatiune
petrografica rezultata in urma
procesului de depunere intr-un mediu
acvatic (bazin marin, lacustru), de
uscat (de�ertic, glaciar) sau mixt
(deltaic) etc. a materialelor transpor-
tate (apa curgatoare, ghetar, vant etc.)
sau generate de catre un agent
(precipitare chimica).
SEDIMENTAR - agentul care
genereaza materialele ce vor fi depuse
dar
�i mediul in care acesta se realizeaza.
SEDIMENTARE - proces de
depunere în bazine oceanice, marine,
lacustre a materialelor aduse de rauri,
a celor rezul- tate din erodarea
tarmurilor, a produselor rezultate din
eruptii vulcanice, a resturilor organice
etc.
SEDIMENTOLOGIE - �tiinta care
se ocupa cu studiul formarii, evolutiei
� i proprietatilor sedimentelor.
SEGREGARE - separarea
elementelor dintr-un sistem natural ca
urmare a unor modificari de relatii
de natura fizica, chimica, organica
(ex. - apa prin inghet da gheata, prin
fierbere trece in vapori care se pot
transforma in picaturi de apa, cristale de
zapada sau grindina etc.
SEISM (sin. CUTREMURE DE
PAMANT) - reprezinta zguduiri
bru�te, nea � teptate, de durata
scurta � i de intensitate variabila, care
se produc in mod natural in scoarta
terestra. Cutremurele se nasc prin
descatu�area acumularii unor mari
cantitati de energie care se face brusc.
Acestea sunt frecvente in zona
rifturilor datorita inchiderii partiale a
deschiderii acestora cu magma
solidificata (cutremurele de aici sunt
dese, dar slabe, maxim 5 grade pe
scara Richter), �i in zonele de
subductie, unde pe planul Benioff
se acumuleaza energii datorita
frecarii in procesul de deplasare in
sens invers a celor doua placi (sunt
adanci �i au intensitate mare). Dupa
locul de formare (adancimea focarelor)
sunt: S. superficiale (normale) - 30-70
km; S. mijlocii sau intermediare - 70-300
km; S. de adâncime
- 300-700 km. Focarul cutremurelor se
nume � te hipocentru, iar punctul
de proiectie aflat la suprafata,
epicentru. Energia degajata de
cutremure se nume�te magnitudine �i se
masoara pe scara Richter (pana la 9
grade). Intensitatea cutremurelor se
masoara �i pe scara Mercalli cu 12 grade.
Producerea repetata a seismelor
conduce in afara de dezastre �i la
crearea de fisuri in roci de unde
mic�orarea stabilitatii acestora, la
producerea prabu�irilor sau
declan�area de alunecari de teren.
SEISMICA - regiune de maxima
frecventa �i intensitate a cutremurelor
de pamant, legata de cele mai multe
ori de marginile continentale active, de
sectoarele unde au loc mi�cari
orogenice, insotite de vulcanism; ex:
marginile Placii Pacifice, Marea
Mediterana, Orientul Mijlociu,
Vrancea etc.
SEISMICITATE - frecventa �i inten-
sitatea cutremurelor raportate la
unitatea de suprafata intr-o zona;
aceasta se rapor- teaza ca frecventa la
100000 km2; pot fi diferentiate
regiuni aseismice (scuturi vechi fara
cutremure), zone �i regiuni seis- mice
(sunt frecvente seismele); la nivel
global, 80% dintre seisme sunt
localizate in zona circumpacifica.
SEISMOLOGIE - domeniu al Geo-
fizicii care analizeaza mi�carile
seismice produse natural sau artificial
(propagarea undelor seismice, intensitate,
magnitudine etc.). Inceputurile sunt in
sec. XIX, dar date apreciabile s-au
acumulat în ultimele 2-3 decenii.
SEISMOMETRIE - domeniu
de studiu al metodelor �i
procedeelor de cunoa�tere a modului
�i vitezei de propa- gare a undelor
seismice �i de masurare a lor.
SEI�E - mi�cari cu caracter
universal care afecteaza intreaga
suprafata a apelor din unele lacuri,
realizate sub influenta variatiei
presiunii atmosferice exercitata asupra
oglinzii acvatice; apa din lacuri
basculeaza sau oscileaza de la un mal
la celalalt; ex: pe lacul Geneva,
perioada de manifestare a S. este de
50 minute, cu o amplitudine de nivel
de 20 de centimetri
�i are unele consecinte privind
procesele care au loc in fa�ia de tarm.
SEL - termen regional (Dobrogea)
pentru un �uvoi mare de apa creat
rapid in urma unor ploi torentiale, pe
vaile seci din regiuni deluroase;
rezulta un "val" hidraulic care are
un rol important in modelarea
reliefului prin erodarea versan- tilor �i
transportul unui volum insemnat de
materiale. Deseori conduce la
distrugerea locuintelor, recoltelor,
cailor de comuni- catie aflate pe vale.
SEMIDE�ERT - regiune care face
trecerea intre zonele de stepa �i
de�erturile temperate (sau reci),
respectiv intre savane
�i de�erturile tropicale (Sahelul); in
con- ditiile precipitatiilor mai mici de
100- 250 mm anual, a
evapotranspiratiei mari
�i a amplitudinilor termice ridicate,
apar asociatii vegetale adaptate la
uscaciune (ierburi de tip graminee,
semiarbu � ti xerofili), discontinue ca
dezvoltare. S. sunt inAsia Centrala, Pen.
Arabica, Asia Mica, Campia
Pericaspica, Sahelul african, centrul
Australiei, America de Nord (la est de
Cordilieri), America de Sud (vestul).
Sistemul morfogenetic este definit
de actiunea combinata a vantului,
pluvio- denudarii, dezagregarii ce
creeaza un relief cu pedimente,
glacisuri, acumulari de nisip
�i loess etc.
SEMIPALNIE NIVALA - mica
depresiune alungita, situata la obar�ia
vailor torentiale, formata prin stagnarea
zapezii timp indelungat (procese de
tasare prin nivatie imbinate cu
avalan � e pe versantii limitrofi).
SEMN CONVENTIONAL - contur
schematic sau simbol utilizat pentru a
reprezenta pe o harta topografica a
unui proces morfogenetic sau a unei
forme de relief; acestea se pot grupa
in S.c. de areal (un circ glaciar) cand se
respecta scara hartii �i S.c. intuitive
(pentru un varf, pe�tera etc.).
 SENILITATE - stadiul final, de
batra- nete in teoria ciclului
eroziunii normale elaborata de W.M.
Davis careia ii cores- punde o
campie de eroziune finala
(peneplena).
SENZOR DE TELEDETECTIE -
dispozitiv al unui aparat de
teledetectie aflat intr-un avion sau
satelit care converte �te radiatia
electromagnetica emisa de
elementele de pe suprafata terestra
in marimi fizice care servesc prin
decodificare la crearea de imagini
� i informatii.
SERAC - sector din lungul
ghetarului de vale alcatuit din
blocuri de gheata separate de crevase;
presupune existenta la baza masei de
gheata a unui relief neregulat care
genereaza configuratia de la suprafata
�i deplasari cu viteze mari a blocurilor
de gheata.
SERRES (sin. DOAB) - interfluvii plate
relativ inguste �i paralele care au
rezultat prin fragmentarea
longitudinala a unor platouri,
piemonturi etc.
SERIR (sin. DESERT DE P!ETRE) -
suprafete cvasiorizontale in regiunile
de�ertice acoperite cu bolovani, pietri�
�i nisipuri grosiere aflate la
exteriorul hamadelor; ca urmare a
indepartarii de catre vanturile
puternice a prafului � i nisipurilor fine
(Sahara).
SEZON - perioada din cursul unui
an, caracterizata prin conditii
morfoclimatice specifice care genereaza
o anume directie in evolutia reliefului
(ex. - sezonul de iarna in etajul alpin
carpatic este dominat de crionivatie
pe cand cel de vara de torentialitate
�i procese gravitationale.
SFERE EOLIENE - blocuri de roca
cu o configuratie rotunjita, rezultate din
modelarea prin coraziunea eoliana in
regiunile de�ertice.
SFEROIDAL - macroforma de relief
dezvoltata in lungul unor suprafete
sferice
(forma generala a Pamantului �i a altor
planete); suprafafa de realizare a alterarii
fn corpuri magmatice (batoliti) scoase la
zi (da capatani de zahar � i blocuri
sferoidale).
SFINX - forma de relief rezidual
individualizata pe varfuri alcatuite
din conglomerate sau aglomerate
vulcanice; gelivatia, vantul � i
pluviodenudarea actioneaza selectiv
�i alternativ generand o forma
asemanatoare unui chip uman.
SFINTI DE GHEATA - blocuri de
gheata ramase disparat in urma
degradarii unei mase de gheata (la
exteriorul limbilor ghetarilor de vale sau
ale calotelor glaciare)
�i care au configuratie �i
dimensiuni deosebite dar
asemanatoare fiintelor umane.
SHEET FLOOD - termen anglofon
pentru o forma de exercitare a
pluviodenudarii mai ales in regiunile
aride. Aici pe versantii lipsiti de
vegetatie apa rezultata in timpul
producerii ploilor sub forma de aversa
se distribuie sub forma unei panze in
care mici turbioane ce rezulta in
procesul scurgerii disloca particule
minerale dezagregate pe care le
transporta catre baza versantului. Este
una din formele de realizare a evacuarii
materialelor �i de evolutie a versantilor.
SHEET WASH - reprezinta un tip de
manifestare a �iroirii pe versantii din
regiunile semiaride �i aride; apa din
ploile torentiale se distribuie pe
versantii lipsiti de vegetatie sub forma
de panglici scurte care antreneaza pe
panta particulele de roca dezagregata.
Prin concentrarea acestora rezulta
cursuri lineare superficiale care
produc eroziune dar rar creeaza �i
forme de relief de tipul �antuletelor sau
�anturilor (rill - wash).
SIALITIZARE - procesul de
alterare a rocilor din regiunile
temperat oceanice care genereaza
scoarta de tip sialtic cu
montmorilonit, beidelit, illit etc.
 SIAL - inveli� care se afla in cea
mai mare parte a scoartei terestre
avand o grosime maxima sub
continente (ajunge la 70 km) �i redusa
in bazinele oceanice (sub 10 km)
intrand in mare masura in alcatuirea
reliefosferei. Are in componenta trei
paturi structurale (sedimentara,
granitica, bazaltica).
SIALMA - vezi SALS!MA.
SIDEROSFERÃ - termen mai putin
folosit pentru denumirea nucleului Paman-
tului in a carui alcatuire intra
dominant combinatii ale fierului.
SIENIT - roca magmatica de adanc
cu rezistenta la atacul agentilor
externi (in Romania se afla la Ditrau
in Carpatii Orientali).
SIERRA - denumire data
culmilor muntoase in Spania �i
America Latina (Brazilia, Mexic etc.);
ex: Sierra Morrena, Sierra Madre etc.
SIF - denumire data in Sahara
crestelor ascutite ale dunelor, rezultate
din inter- sectia versantilor acestora;
pozitia lui se modifica esential la
furtuni.
SIFON - galerie carstica ingusta, cu
traseu in linie franta, prin care se
realizeaza circulatia apei intre golurile
din interior in care se acumuleaza apa
�i exterior unde aceasta este evacuata
la anumite intervale de timp sub forma
de izbucuri.
SIG (engl. GIS - GEOGRAPHIC
INFORMATION SYSTEM) - sistem
bazat pe utilizarea unei tehnologii ce
utili- zeaza echipamente (hardware),
programe (software), metode etc. ce
permite prelua- rea de informatii de
pe aerofotograme, imagini satelitare,
harti, diverse masuratori
�i inregistrari etc., apoi stocarea,
gestio- narea dar �i analiza �i
concretizarea in imagini in functie de
cerintele cercetarii �i in conformitate cu
programul utilizat. Ca urmare a
rapiditatii �i diversitatii opera- tiilor
�i rezultatelor obtinute GIS-ul a
capatat o extindere deosebita fiind
folosit in toate domeniile.
SIGIZIE - faza in care Luna este pe
aceea�i directie cu Pamantul �i
Soarele (Luna noua �i Luna plina) �i
cand se produc maree cu amplitudini
foarte mari cu efecte deosebite in
procesele � i morfologia tarmurilor.
SIGNATURA SPECTRALA -
semnalul sub forma de radiatii, cu
o anumita lungime de unda �i frecventa,
emis de un punct de pe suprafata
terestra, care permite identificarea
acestuia in inregis- trarile de
teledetectie.
SILCRET - tip de cuesta dura
rezultata din cimentarea silicei
rezultata din diverse procese meteorice
in climatele calde �i semiaride unde
panza de apa se afla la adancimea
mica incat este posibila ridica- rea
solutiilor prin capilaritate; in urma
evaporarii sarurile rezultate
consolideaza nisipul.
SILICATI - diver�i compu�i ai
siliciu- lui care intra in compunerea
rocilor mag- matice, metamorfice,
sedimentare �i in alcatuirea a peste
75% din scoarta terestra. SILICE -
dioxid de siliciu prezent in stari variate:
amorfa (opal), criptocristalina
(calcedonie), cristalizata (cuart); este
prezent in orice tip de roci.
SILICIFIERE - proces care duce
la transformarea sedimentelor �i care
consta in substituirea unor resturi
organice prin diverse forme ale
siliciului (opal sau calcedonie).
SILL - lava consolidata pe
aliniamente orizontale sau slab
inclinate din interiorul conului vulcanic;
denudatia poate scoate la suprafata
aceste structuri �i datorita duritatii
lor, eroziunea selectiva sa dezvolte
platouri.
SILT (sin. LUT) - roca sedimentara
neconsolidata, alcatuita din particule foarte
fine, de marime microscopica, mai mici
de 0,02 mm in diametru.
 SILURIAN - perioada in era
Paleozoica caracterizata prin viata
exclusiva in mediul marin; incheierea
orogenezei caledoniene ce-a generat
lanturi de munti ce-au fost erodati;
parte dintre ace�tia ulterior au
constituit regiuni de podi�uri
(Casimcea) sau munti reinaltati (Alpii
Scandinaviei, in Scotia �i Tara Galilor).
SIMA - inveli� la baza scoartei
terestre alcatuit din roci bazaltice cu o
densitate in jur de 3 g/cm3; in el se
afla cele mai coborate sectoare ale
reliefosferei (in dreptul rifturilor �i
zonelor de subductie) de unde energiile
interne pot genera relief
�i seisme prin impingerea de topituri
la exteriorul scoartei.
SIMUN - vant fierbinte in Africa
(Sahara) care provoaca furtuni puternice
ce schimba esential morfologia
campurilor de dune.
SINCLINAL - cuta geologica cu
zona axiala coborata (concava) �i
indreptata in
jos, pe care uneori formele de relief
sunt, in general, negative (vai,
depresiuni), cu exceptia S. suspendat.
SINCLINAL SUSPENDAT - forma
de
relief pozitiva dezvoltata sub forma
unei culmi (masiv) aflate la un nivel
superior fata de regiunile limitrofe
care pot fi anticlinale erodate. De
aici dezacordul dintre tipul de
structura care indica concavitate
�i forma de relief care are o
desfa�urare inversa ceea ce conduce
la folosirea termenilor de
"sinclinal suspendat" �i
"inversiune de relief" ( in sens
sinclinalele care erau strabatute de vai
�i separate de interfluvii pe anticlinale
au
ajuns prin eroziune in timp geologic
foarte lung sa devina interfluvii
iar vaile principale sa se axeze pe
anticlinale).
SINCLINORIU - asociere de cute
anticlinale �i sinclinale secundare pe
un fond structural larg concav (situatia
este prezenta mai ales in
suprastructura sedimentara de pe
unele regiuni de platforma vechi).
SINECLIZA - unitate structurala
din cadrul platformelor vechi cu
caracter de depresiune cu latime foarte
mare �i in care sedimentarea a fost
aproape continua timp indelungat, ca
urmare structura reflecta o intensa
concavitate (ex: S. Moscovei).
SINGENETIC - forme de relief,
procese cu desfa�urare simultana in timp
�i in conditii genetice aproape similare (ex.
- sistemele muntoase alpine din Europa;
vai antecedente legate in aceea�i faza
tectonica ce-a ridicat un lant montan
fortand adancirea sincrona a vailor;
terasele de abraziune dezvoltate pe
tarmurile Marii Mediterane in Pleistocen
etc.).
SINTECTONIC - realizarea unor pro-
cese majore sau forme de relief in
concor- danta cu manifestarile din
ciclurile tecto- nice (ex. - masivele
cristalino-mezozoice din Carpatii
romane�ti sunt sintectonice fiind legate
de fazele austrica �i laramica); inaltarea
muntilor, dealurilor �i podi�urilor din
Romania poate fi corelata cu fazele din
ciclul tectonic alpin de la finele
Pliocenului
�i Cuaternar etc.
SINUOZITATE - sector din cursul
unui rau ce prezinta coturi �i
ondulatii impuse de evolutia albiei �i
a curgerii in cadrul ei. Se apreciaza
prin Coeficientul de S. Care se calculeaza
dupa formula: Cs
= Ls/Ld. (Ls - lungimea raului,
urmarind S.; Ld - lungimea raului in
linie dreapta). SISTEM - ansamblu de
elemente aflate in legatura genetica,
evolutiva, ca alcatuire de care ii asigura
unitatea, functionalitatea
�i schimbul de materie, energie, informatie
cu sistemele limitrofe toate aflate intr-o
anumita ordine ierarhica in macrosisteme.
SISTEM DE EROZIUNE - asocierea
agentilor externi �i a proceselor impuse
de ace�tia din care unul are rol esential
in modelarea specifica a reliefului in
anumite conditii climatice (ex. - S.
fluviatil, eolian,
glaciar etc.).
SISTEM MUNTOS - ansamblu de
lanturi muntoase formate in acela�i
ciclu tectonic orogenetic �i care are o
evolutie asemanatoare in decursul
epocilor geologice �i care se reflecta
intr-o alcatuire geomorfologica
asemanatoare (ex. sistemul
alpino-carpato-himalaian; sistemul
andin; sistemul appallachian).
SISTEM MORFOCLIMATIC -
ansamblu de agenti, procese �i forme
de relief ce impun un peisaj specific la
baza caruia elementele de natura
climatica (indeosebi regimurile
termic, pluvial, umiditate) au un rol
hotarator in asocierea lor �i
directionarea dinamica (sisteme -
periglaciar, glaciar, de�ertic, tropical
umed, subtropical etc.).
SISTEM MORFOGENETIC -
totalitatea factorilor, agentilor �i
proceselor care genereaza un anumit
tip de relief reflectat in peisaje
morfologice specifice. Se diferentiaza in
functie de factori (sistem morfoclimatic,
sistem morfostructural, sistem
morfolitologic etc.), agenti (sistem
fluviatil, sistem litoral etc.) care se
interfereaza �i se dispun ierarhizat.
SISTEM MORFOLITOLOGIC -
complex de forme de relief care impun
un peisaj aparte �i care este
determinat de raportarile genetice
dintre o categorie de roci �i anumiti
agenti �i procese (ex. sistem carstic;
sistem pe formatiuni loessoide).
SISTEM MORFOSTRUCTURAL -
ansamblu de forme de relief rezultat
prin interconditionarea dintre
structurile
geologice �i agentii �i procesele
exogene; se reflecta in peisaje
morfologice aparte, tipice sunt
sistemele dezvoltate în structurile
cutate, monoclinale, tabulare, vulcanice
etc.)
SISTEM MORFOGENETIC FLU-
VIATIL - relieful creat de apele
curgatoare prin eroziune �i
acumulare �i a carui complexitate
variaza in functie de durata manifestarii
lor, de roca, structura, climat etc. (la
cele evoluate cuprind vaile cu
versanti, terase, albii, conuri aluviale,
delte etc.).
SISTEMUL SOLAR (PLANETAR) -
alcatuit din Soare, cu pozitie centrala,
care concentreaza peste 98% din masa,
noua planete (Mercur, Venus, Terra,
Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun,
Pluto), in jurul carora se afla 61 de
sateliti, un numar mare de asteroizi,
meteori, comete, praf �i gaze; fata de
Soare, limitele sistemului se afla, in
medie, la cca 40 u.a.; intregul sistem
parcurge o orbita galactica in 250 mil.
ani. SISTEMUL �TIINTELOR
GEO-
GRAFICE - ansamblu care cuprinde,
in principal: Geografia generala
(globala); Geografia regionala,
Geografia fizica, Geografia umana,
fiecare cu mai multe subdiviziuni.
SISTEMUL �TIINTELOR GEO-
MORFOLOGICE - ansamblu de
directii ale cunoa�terii caracteristicilor
reliefului care s-au deta�at treptat in
urma ampli- ficarii (in ultimul secol)
cercetarilor �tiin- tifice; formeaza un
complex unitar cu legaturi de
interdependenta totala. Intre acestea se
disting Geomorfologia structu- rala,
Geomorfologia erozivo-acumulativa,
Geomorfologie enviromentala, Geomorfo-
logia regionala din care s-au
desprins altele.
SISTEM GEOMORFOLOGIC
REGIONAL - include grupari de
unitati de relief separate pe baza de
criterii
genetico-evolutive ce au
anumita reflectare in peisaj; gruparile se
e�aloneaza ierarhic la nivelul
fiecarei trepte morfogenetice
inscrise ierarhic pe diferite trepte (ex. -
de grupari continente - lanturi montane
- grupari de masive - masive - munti;
campii - campii europene - Campia
Romana - campii de subsidenta etc.).
SITUARE (A) - pozifie a unei forme
de relief, agent �i proces intr-un
sistem geomorfologic raportat la diverse
criterii - spafial (Podi�ul Moldovei se
afla in estul Romaniei fiind incadrat in
vest de Carpatii Orientali �i Subcarpatii
Moldovei iar in sud de Campia
Romana), temporal (terasa de 15 m
este mai noua decat cea de 30 m �i
mai veche decat lunca), funcfional
(pe versantii vaii Hartibaci sunt
alunecari vechi stabile, recente sau in
curs de stabilizare �i alunecari active).
SKARNA - roca metamorfica,
rezultata in urma transformarii
calcarelor prin metasomatoza; sunt
roci dure (ex. - in Muntii Apuseni,
Muntii Banatului).
SKJERGAARD (SKÄRGARD) -
denumire acordata complexului de
forme de relief de pe tarmul
scandinav (Norvegia), alcatuit
din platforma continentala submersa
(strandflat) �i fa�ia joasa litorala �i
aflata la baza muntilor (mai ales la
ie�irea din fiorduri).
SLIKKE - sectorul inferior al unei
câmpii litorale care este acoperit de ape
la orice nivel al fluxului; substratul
este nisipo-mâlos.
SLOIURI - blocuri de gheata care
plutesc la suprafata raurilor, fiind
depla- sate de catre curenti; pot fi
mici �i rare, mici �i dese, mari �i
rare, mari �i dese. In conditiile in care
acestea se acumuleaza intr-un sector
ingust al albiei formeaza un baraj care
obliga apele sa se reverse.
SMÂRC (sin. SM!OARCA)
denumire data arealelor cu panza
freatica aproape de
o suprafata unde apa ,,muste�te"
intretinand o vegetatie higrofila bogata.
SOARE - cea mai apropiata stea
de Pamant (in medie 150 mil. km), in
jurul careia exista 9 planete, sateliti,
asteroizi, meteori, comete; are raza de
6,95•105 km, suprafata de
6,08•10 m , volum de 1,412•1027
18 2
m3, masa de 1,99•10 3° kg, densitate
1,41 g/cm3, gravitatie de 27,9 ori mai
mare decat cea terestra, durata rotatiei
25 zile la Ecuator �i 30 zile la
latitudini polare; viteza pe orbita
galactica de 250 km/s, pe care o
parcurge in 250 mil. ani; varsta 4,6
mil. ani; centrul alcatuit din nuclee
de H �i He, cu temperaturi de 15
mil. grade Kelvin �i presiune 100
mld. atm.; este inconjurat de inveli�urile
radiativ
�i convectiv; atmosfera cu fotosfera
(400 km), cromosfera (10-15000 km) �i
coroana solara (mai multe raze solare
grosime), in care se produc fenomene
(pete, facule, spicule, protuberante) a
caror frecventa �i intensitate sunt
dependente de evolutia activitatii
solare; emite in spatiul planetar fluxuri
de particule (vantul solar) care se
deplaseaza cu viteze de sute de
kilometri pe secunda; radiatiile solare
ajunse pe Pamant provoaca incalziri
diferentiate spatial �i in timp
generand aici intensitati deosebite ale
unor procese morfogenetice (indeosebi
cele periglaciare, meteorizarea etc.).
SOCIOSFERA - cel mai recent
component al sistemului geografic
implicând intre altele omul �i
activitatile sale. Presiuni antropice
asupra celorlalte componente �i a
mediului pe ansamblu se realizeaza prin
forme extrem de variate cu urmari
imediate sau de durata in alcatuire,
structura �i functionalitatea sistemelor
geografice locale, regionale sau la
nivelul intregii planete. Pentru
- relief sunt insemnate procesele
antropice, formele create (�anturi,
depresiuni, baraje, diguri, cariere,
balastiere etc.) �i modificarile
impuse in evolutia proceselor naturale (in
albiile raurilor prin barare, sectionari
etc.).
SOCLU -baza unei unitati
structurale de platforma; este
alcatuita din roci metamorfice �i
magmatice foarte vechi (de regula
Proterozoice) dintr-un relief ce-a fost
nivelat (frecvent pana la stadiu de
peneplena sau pediplena) care suporta o
cuvertura sedimentara dobandita in
mai multe perioade de timp cand
regiunea a fost acoperita de apele
marilor (ex. Platforma moldoveneasca
care este soclul sau funda- mentul
Podi�ului Moldovei suporta sedi-
mente din 4 - 6 cicluri produse
diferentiat intre Paleozoic �i Cuaternar).
SODOM - regionalism in Oltenia,
dat ploilor torentiale urmate de viituri.
SOHODOL - vale carstica (frecvent
cheie) in care raul i�i pierde treptat apa
care se infiltreaza fie in acumularile
de mate- riale din albie fie prin
patrundere in circuitul endocarstic
(ex. - Sohodol sau Jale� din Muntii
Vâlcan).
SOKHART - creasta individualizata
pe strate de roci dure aflate frecvent in
pozitie verticala. Apare in reliefurile de
tip apala-
�ian (Muntii Macin) sau pe suprafetele
de eroziune din podi�urile unde
reteaza roci cu rezistenta diferita (ex. -
Podi�ul Casim- cei).
SOL - inveli� cu grosime mica,
domi- nant pe spatiile continentale care
a rezultat prin transformarea
diverselor depozite minerale prin
procese pedogenetice �i care au
proprietati distincte ce reflecta conditiile
in care s-au format (roca, panta, climat,
vegetatie, presiune antropica etc.). Este
patura care reflecta modul de
realizare a interferentii legaturilor
dintre componen- tele sistemului
geografic (local, regiune). SOL FOSIL
(sin. PALEOSOL) apare
sub forma unui orizont acoperit
(îngropat) de sedimente mai recente
(frecvent intre loessuri. Analiza
acestora permite corelari
de natura cronologica dar �i de
prezentare a conditiilor in care se
infaptuia modelarea reliefului in
intervalul de timp cand s-a realizat.
Impreuna cu loessurile a repre- zentat
un element important in aplicarea
metodei ce facea posibila cronologia
teraselor cu fazele glaciare �i
interglaciare din cuaternar.
SOLURI POLIGONALE - forme de
relief periglaciar care rezulta prin
inter- ferarea proceselor de inghet-
dezghet intr-un molisol heterogen ca
alcatuire �i grad de umiditate. Se
produc crapaturi in molisol (pene) care
se unesc intr-o retea de poligoane cu
forma �i marimi variabile; concomitent
se realizeaza bombarea poli- goanelor,
expulzarea selectiva a pietrelor din
molisol �i deplasarea acestora de la
centru spre exterior unde umplu crapa-
turile.
SOLURI STRIATE - se dezvolta pe
suprafetele inclinate (peste 20°)
din regiunile periglaciare �i constau din
benzi de pietre paralele (corespund unor
crapaturi adanci in molisol) care
incadreaza petece (fa�ii) formate din
mal. Panta n-a mai favorizat
realizarea de crapaturi gelivale sub
forma de poligon ci in lungul ei.
Crapaturile au fost umplute cu pietre,
mai intai ridicate prin inghet din
molisol la suprafata �i apoi deplasate
(cazute) în ele. SOL TRUNCHIAT - sol
(SRCS) al
carui profil este subtiat, datorita inde-
partarii, in general, prin eroziune
(spalare in suprafata, �iroire) a diferitelor
orizonturi. Prin aprecierea nivelului
eliminarii acestora se stabile�te
gradul de degradare a solurilor.
SOLFATARE - nume dat emanatiilor
de vapori (apa, acid sulfuric �i sulfuros)
�i gaze din regiunile vulcanice; la
exterior apar depuneri �i chiar
concretiuni (ex. - Italia); apa ploilor
incarcata cu gaze de acest gen (in
timpul eruptiilor) produce
S 1
degradari ale mediului (indeosebi in
lumea vietuitoarelor) pe terenurile
afectate .
SOLIDIFICA (RE) - trecerea materiei
din stare lichida, gazoasa in stare
solida. Se face prin precipitare,
cristalizare, inghetare brusca. Toate
sunt insotite fie de crearea unor forme
de relief in pe�teri sau a unor structuri
(de cristale, apa inghetata etc.) care
exercita tensiuni asupra peretilor
crapaturilor in care se dezvolta
generand actiuni mecanice etc.
SOLID (A) - caracteristica a rocilor
de a fi tare, dura �i de a opune
rezistenta la atacul agentilor externi.
SOLFATARIAN - ultima faza in
evolutia actiunilor unui vulcan cand
sunt eliminate doar gaze.
SOLIFLUXIUNE - proces specific
suprafetelor slab inclinate situate in
regim periglaciar, care consta in
deplasarea lenta
� i in masa a unui strat de
materiale supraumectate din
molisol pe un pat de roca inca
inghetat. Rezulta un ansamblu de
brazde aproape paralele cu inaltimi de
cca. 0,5 m.
SÖLLE (sin. ZOLIE) - depresiuni
circulare sau ovale rezultate pe locul
unde s-au topit blocuri mari de gheata
ce-au fost acoperite cu materiale
(nisipuri, pietri�uri) in campiile fluvio-
glaciare (sandre).
SOMA - creasta unei caldeire
care inconjoara un con vulcanic
secundar dezvoltat in ea. Intre aceasta
�i vulcanul secundar exista o
depresiune circulara numita atrio.
Denumirea de soma s-a generalizat de
la Monte Somma, din caldeira
vulcanului Vezuviu.
SONAR (SOUND
NAVIGATION
AND RANGING) - aparat care este
utilizat in explorarile subacvatice care
emite � i receptioneaza unde sonore.
Aceasta metoda este utilizata in
stabilirea caracteristicilor reliefului
fundului oceanic dar �i pentru unele
amenajari marine (ex. -
platformele de foraj, conducte �i cabluri
submarine etc.).
SONDAJ - metoda de cunoa�tere a
unui sistem, a unor forme de relief,
evolutii morfogenetice etc. Se bazeaza
pe masu- ratori ,Ji fnregistrari de la
distanfa (ex. - sondaje marine),
completari de fi�e cu intrebari (S. de
opinie privind unele alunecari de
teren etc.) sau sondaje de probe folosind
instrumente �i aparatura adecvata
pentru extragerea din scoarta terestra
(depozite, sol etc.) a unor probe ce sunt
analizate pe loc sau in laborator.
SORB (sin. PONOR) -
microdepresiune sub forma unui put,
umplut partial cu materiale, prin
care un curs de apa exocarstic se
pierde in masa de calcar; la ploile
bogate sau primavara la topirea
brusca a zapezii intrucat capacitatea de
absorbtie este redusa (patrunderea apei
in interiorul calcarului este mica), in
jurul sorbului rezulta un lac efemer (in
Podi�ul Mehedinti, Muntii Padi� -
Cetatile Ponorului, Zece Hotare etc.).
SORTARE - proces fizic prin care
sunt separate granulele (particulele) cu
diverse dimensiuni dintr-o masa
eterogena (depozite); gradul de S.
difera in functie de agent �i tipul de
transport �i modul in care s-a
produs acumularea (ex: S.
materialelor in conurile de dejectie
formate de torenti se face pe de o
parte prin acumularea materialelor
grosiere in varful conului �i a celor
fine de la exteriorul conului, iar apoi
prin depuneri in functie de variatia
puterii de transport a apei torentului
în timp).
SPATIU NATURAL - areal de
marime oarecare de pe suprafata
Globului, caracterizat printr-o structura
unitara, omo- gena �i prin aceea�i
evolutie a compo- nentelor naturale.
Un loc distinct in diversificarea
acestora revine caracteris- ticilor impuse
de relief.
 SPALARE iN SUPRAFATA -
proces
complex exercitat de catre apele
din precipitatii (ploi torentiale, din
topirea rapida a zapezii) asupra
materialelor ce compun solul; prin
acestea sunt dislocate de pe suprafete
sub 100 particule ce vor fi acumulate
catre baza versantilor. Este activa pe
suprafetele lipsite de vegetatie �i cu
soluri friabile. In timp solul poate fi
complet indepartat ceea ce conduce
la degradarea terenurilor.
SPECTRU BIOGEOGRAFIC -
proportia in procente a grupurilor
de vietuitoare, dupa provenienta lor
intr-un teritoriu sau biocenoza; se
exprima grafic printr-o histograma.
SPECTRU GEOMORFOLOGIC -
ponderea unor forme de relief dintr-o
regiune impusa de diferiti factori (ex.
- dezvoltarea pe verticala a unui
relief raportata prin trepte
hipsometrice; fragmentarea
fluviatila prin relatia cu eroziunea
raurilor �i a scurgerii torentiale;
ponderea modelarii versantilor prin
alunecari, �iroire, torentialitate etc.
SPELEOTEME - forma de relief
rezultata in mediul endocarstic prin
precipitare (stalactite, stalagmite,
valuri, stalagmat, domuri etc.)
SPEOLOGIE - �tiinta care se
ocupa cu studiul carstului; are ca
subramuri: S. fizica care cerceteaza
procese �i elemente de natura
geologica, apoi circulatia apei �i
microclimatul carstic; biospeologia care
se ocupa cu analiza formelor de
viata in pe� teri (a fost
fundamentata de Emil Racovita).
SPINARE DE BALENA
(SPINARE
DE ELEFANT) - denumiri atribuite
inselbergurilor cu dimensiuni mari ce
apar sub forma unor culmi rotunjite ce
domina pedimentele prin versanti cu
panta mare.
SPINARE DE BERBEC (sin.
ROCHES MOUTONATE) - roci �lefuite
de ghetari pe praguri sau suprafete cu
roci
rezistente. Au infati�are rotunjita,
forma convexa.
SPIT (sin. CORDON LITORAL) -
acumulari liniare de nisip cu aspect de
fa�ii prelungi, paralele cu linia
tarmului, ce sunt legate la un capat cu
tarmul; au fost create de curentii
paraleli cu tarmul, din materialul
depus la gurile raurilor; pot avea forme
diferite (liniare, curbate, simple,
duble).
SPONGOLITE - microforme dezvol-
tate pe podeaua salilor din pe�teri unde
a existat un curs subteran; au rezultat
printr-o succesiune de procese
(aluvionare; concre- tionare diferentiata
a acestora intr-o faza lipsita de un
curs activ; indepartarea aluviunilor
�i a unei parti din crusta prin eroziune
o data cu revenirea temporara a
cursului de apa).
SPOT (SATELLITE POUR
L’OBSERVATION DE LA TERRE)
-
sateliti de teledetectie realizati de Franta
in colaborare cu Suedia �i Belgia,
asociati cu aparatura la nivelul
suprafetei terestre ce permit obtinerea
periodica de imagini care conduc la
cunoa�terea resurselor de subsol, a
formatiunilor vegetale, a diverselor
culturi, regiunilor populate, a proceselor
naturale etc. Intre acestea un loc
distinct revin datelor legate de relief �i
de procesele care conduc la hazarde �i
risc.
STABILITATE - stadiu in evolutia
unui sistem, caracterizat prin
mentinerea un timp mai lung sau mai
scurt a unei stari calitative dobandite
(S. morfodinamica cu forme de relief
relativ stabile etc. S. morfotectonica -
interval lung de timp cand mi�carile
tectonice sunt extrem de slabe �i nu
produc schimbari in evolutia actiunii
agentilor externi in modelarea reliefului).
STADIU - interval de timp cu un
anumit specific al evolutiei reliefului
in confor- mitate cu teoria ciclului
de evolutie
elaborata de W.M. Davis sunt: S.
de tinerefe, S. de maturitate, S. de
batranefe; fn evolufia calotelor glaciare,
intervale scurte de expansiune intr-o
faza glaciara (stadiale), de stationare mai
indelungata pe un aliniament intr-o
faza de retragere (epistadiale) sau ca
intervale cand ghetarul sufera
retrageri (interstadiale) corespun-
zatoare unor incalziri climatice (ex. -
au existat in evolutia fazelor glaciare
Riss doua stadiale Riss I � i Riss
II iar a Wurmului trei stadiale - W1,
W2, W3).
STAGNAREA APEI - proces de
retinere a apei pe sol �i in sol datorat
unor precipitatii abundente, panzei
freatice la adancime foarte mica (in
campiile de subsidenta),
abundentei elementelor argiloase
etc.; acesta conduce la inmla�- tinire
�i terenuri neproductive; pentru
eliminarea excesului de apa se
realizeaza canale de drenaj.
STALACTITE - forme de relief
carstic avand infati�are conica cu baza
in tavanul pe�terilor �i varful spre
baza salilor; prin centru exista un
orificiu - canal prin care o parte din
solutie circula; in jurul axului central
se inregistreaza precipitarea sau
cristalizari; au dimensiuni variate (de la
valori centimetrice la mai multi
metri lungime �i cativa decimetri in
diametru), forma variabila (subtiri,
cele mici sunt numite stilolite), pozitie
verticala sau deplasata lateral pe
directia curentilor de aer (anemolite),
singulare sau unite, suspendate sau
unite cu stalagmite sau direct cu podeaua
(coloane); au culori variate (de la alb
imaculat la ro�u cand solutiile din
care au provenit au continut oxizi de
fier) etc.; reprezinta una din
endoformele cele mai spectaculoase din
pe�teri; pot aparea �i in alte goluri
carstice formate in gips, sare etc.
STALAGMITE - forma de relief
endocarstic rezultata prin
precipitarea calciului pe podeaua
pe � terilor; au
configuratie conica cu varful (bont �i cu
o microdepresiune in centru in care
cad picaturile de solutie de bicarbonat)
orientat spre tavan; din centru solutia
se revarsa pe marginile formei
permitand ingro�area ei (prin
precipitare), prin contopirea laterala a
mai multor stalagmite rezulta forme
cu dimensiuni mari (stalagmat) sau
foarte mari (domuri); prin unire cu
stalactitele dau coloane; este o forma
comuna dar spectaculoasa fiind
prezenta in majoritatea pe�terilor.
STARE - situatie pentru un interval
de timp a unui sistem sau a
componentelor sale, sub raport
functional, evolutiv etc. (S. dinamica, S.
de echilibru)
STATISTICA - domeniu care se
ocupa cu prelucrarea datelor
inregistrate � i corelarea lor; trateaza
mari ansambluri de date numerice pe
baza unei grupari de metode de
analiza numerica care permite
descrierea relatiilor dintre procese sau
de evolutii pe diferite termene.
STATIE - unitate organizata
pentru realizarea de cercetari �i
analize complete
� i de durata a proceselor
diferitelor componente geografice.
Pentru relief sunt insemnate S.
hidrometrice (pentru aprecierea
variatiei debitelor �i regimului
scurgerii); S. meteorologice (mai ales
pentru regimul �i tipuri de precipitatii);
S. de masurare a pluviodenudarii (ex.
- Perieni); S. vulcanologice (la Etna,
Vezuviu); S. seismice (Vrancioaia,
Muntele Ro�u etc.).
STATIONARA - stare a unui sistem
in care intrarile � i ie � irile, precum
�i proprietatile acestuia raman
constante sau in echilibru (in evolutia
reliefului cores- punde intervalelor de
echilibru morfo- dinamic).
STAVILAR - denumire
regionala pentru un baraj amenajat
pe albia unui rau in scopul regularizarii
scurgerii.
 STANCA - bloc mare de piatra,
colturos, cu peretii abrupti, care se
impune in peisaj (ex. - in spatiul
montan sau deluros; rezulta frecvent
prin eroziune diferentiala).
STEPA - formatiune vegetala
ierboasa cu unele dicotiledonate �i
graminee xero- file (Stipa, Poa,
Festuca, Andropogon); arbu�tii
xerofili sunt grupati in tufari�uri
(mace� - Rosa canina, porumbar - Prunus
spinosa); S. este caracteristica
regiunilor cu climat temperat
continental din America de Nord
(preeria), America de Sud
(pampasul). In Romania, S. este
specifica Podi�ului Dobrogei (in sud �i
centru Sud), Campiei Romane de Est
�i Podi � ului Moldovei (sud); relieful
se caracterizeaza prin vai cu albii
seci, o buna parte din an, forme de
tasare �i sufoziune, unele dune de
nisip etc.
STEREOGRAMA - cuplu de aero-
fotograme ce permite obtinerea
unei imagini tridimensionale a tectonice din orogeneza alpina, produsa
reliefului; pentru obtinerea acestuia se
folosesc aparate specifice
(stereoscoape).
STEREOMODEL - reprezentare
tridimensionala (in relief) a unei
suprafete de teren, obtinuta cu ajutorul
stereosco- pului, prin studierea unui
cuplu de aerofotograme printr-un
sistem binocular.
STEREOFOTOGRAMETRIE - STRAT GEOLOGIC - forma de
ramura a fotogrametriei care se ocupa
cu prelucrarea fotogramelor perechi
luate dintr-un anumit unghi, pentru
intocmirea planurilor �i a hartilor in
curbe de nivel �i cote.
STEREOSCOP - instrument
optic folosit pentru realizarea de
stereomodele. La baza sta observarea
unui cuplu de aerofotograme alaturate.
STERIL - materiale secundare
nefo- losite rezultate din prelucrarea
minereurilor sau departajarea
carbunilor de roca; sunt stocate în
halde.
STICLA VULCANICA - roca
vulcanica efuziva (consolidarea rapida
a lavei in aer sau apa); este
recristalizata, dura �i are ca varietati:
de la incolore (din lave acide) la
maronii, negre (din lave bazice).
STIL - ansamblul caracteristicilor pe
care unul sau mai multi agenti
morfo- dinamici impun intr-un sistem
o anume evolutie generatoare de
forme de relief specifice (ex. - S.
tectonic impus intr-o regiune de catre
mi�carile tectonice - faliat, cutat,
tabular etc.) S. morfologic indica o
anumita grupare a formelor �i unitatilor
de relief in stransa legatura cu
conditiile genetice �i evolutive - ex.
- vulcanic, glaciar, litoral etc.
STILOLITE (sin. MACAROANE) -
stalactite cu aspect de tevi subtiri �i
lungi (0,5-1 cm diametru, 15-20 cm
lungime), de culoare alba, formate din
calcit pur, prin cristalizarea radiara in
jurul unor depuneri opace �i amorfe.
STIRICA - faza de mi�cari
in Miocenul mijlociu; a produs
cutari, crearea de depresiuni
tectonice, vulcanism.
STRANDFALT - suprafata de
eroziune glaciara pleistocena la tarmul
scandinav care prin topirea calotei �i
ridicarea nive- lului marii a devenit
submersa (platforma continentala); este
dominata de versanti abrupti (faleze).
dispunere a materiei intr-un depozit
sedimentar delimitat de suprafete
plane, este relativ omogen ca
alcatuire, granulometrie, culoare,
rezistenta etc. dar are grosime �i
vechime variabile. In functie de
proprietatile rocile ce-l alcatuiesc vor
fi �i relatiile cu agentii externi �i in
final formele de relief rezultate.
STRATIFICATIE (sin. STRATI-
FICARE) - a�ezarea sub forma de strate a
majoritatii rocilor sedimentare aparuta
ca rezultat al modificarilor
produse in procesul de acumulare a
materialelor. Modificarile pot fi legate
de ridicarea sau lasarea uscatului,
schimbarea directiei �i importantei
curentilor fluviali sau a celor marini
etc. Dupa forma, exista: S.
orizontala (tabulara), cu strate plane,
care sunt dispuse paralel,
corespunde sedimentelor marine de
mare adancime sau celor lacustre �i
reflecta starea de lini�te a mediului de
sedimentare; S. oblica (inclinata), cu
strate dispuse sub diferite inclinari fata
de planul de S., fiind proprie
domeniului continental, cu precadere in
zona litorala; S. fncruci,Jata, care apare
la sedimentele deltaice, torentiale;
S. convoluta, la care apar suprafete de
strat ondulate; in general, apar ca
urmare a alunecarii gravitationale a
sedimentelor, aflate inca in stare
plastica.
STRATIGRAFIE - disciplina care
studiaza ordinea depunerii
formatiunilor geologice, stabilind
varsta lor geologica relativa �i absoluta
dar �i raspandirea lor initiala in spatiu.
STRATISFERA - partea
(patura) superioara a sialului
alcatuita numai din roci sedimentare;
este prezenta atat in domeniul
continental cat �i in cel oceanic numai
ca alcatuirea �i grosimea ei variaza.
STRATOVULCAN - con vulcanic
format din alternante de strate de lava
�i piroclastite rezultate din faze
diferite de eruptii; vulcanii mari au
conuri secundare, iar in alcatuirea
interna exista numeroase forme de
consolidare a lavei pe fracturi sau pe
contacte structurale. Prin erodarea
aparatului vulcanic lavele consolidate se
pastreaza dand in peisaj forme de relief
cu aspect de ziduri, coloane, platouri,
neckuri. STRAPUNGERE - acfiune
mecanica prin care un agent ataca
rocile creand
diverse microforme �i o directie de
evolutie specifica (ex. - valurile marii
strapung baza falezelor �i formeaza
firide �i impun in timp retragerea
acestuia �i extinderea platformei de
abraziune; in lungul unui rau,
turbioanele verticale determina
dezvoltarea talvegului iar cele de la
baza malurilor retragerea lor etc.);
vale fngusta ce sectioneaza o culme
sau un masiv montan ca urmare fie a
unei adanciri antecedente, epigenetice
fie a unui proces de captare (clisura).
STRÂMTOARE - denumire data
sectoarelor inguste de vale (trecatori)
sau locurilor de trecere printre
insule � i continent, intre doua mari
(Bosfor intre Marea Neagra �i Marea
Marmara) sau doua oceane (Magelan
intre Atlantic �i Pacific). STRESS -
constituie rezultatul exerci- tarii
asupra rocilor a diferitilor agenti �i
care se prezinta sub diferite forme -
dezagregare (stress termic dobandit
brusc sau in perioade lungi), diverse
forme de eroziune, comprimare
tectonica in adanc urmata de facilitatea
eliberarii tensiunilor
cand roca ajunge la suprafata etc.
STRIATIE - proces de zgâriere a unei
suprafete de roca de catre un agent
purtator al unor materiale colturoase
(apa unui rau incarcata cu pietri�, masa
de gheata in care se afla bolovani etc.);
,Jenfulefe rezultate prin contactul dintre
un agent �i o suprafata sau dintre doua
mase aflate in mi�care in sensuri
diferite sau o masa stationara pe care
se deplaseaza alta (tipice la rocile
�lefuite de ghetari).
STRIU GLACIAR - zgarietura cu
dimensiuni mici (latimi de ordinul
milimetrilor, centimetrilor �i lungimi de
cel mult cativa metri) ce apare pe
rocile
�lefuite de ghetari incarcati cu
fragmente de roca incluse in timpul
deplasarii acestora; prin corelarea
directiilor de
desfa�urare a striurilor se poate
stabili sensul general al deplasarii
maselor de gheata.
STROFICE - mi� cari tectonice cu
caracter epirogenetic dar pe spatii
reduse care genereaza munti in locul
depresiunilor tectonice.
STROMBOLIAN - tip de eruptie
vulcanica care se caracterizeaza prin
eruptii continui de lave (bazaltice �i
andezitice), impreuna cu gaze � i
vapori; le sunt specifice bombele
� i scoriile incandescente; denumirea
provine de la vulcanul Stromboli
(Italia).
STRUCTOGEN - (sin. OROGEN) -
unitate tectono structurala (lant montan)
generata intr-o regiune labila a scoartei
prin mi�cari orogenetice ce apartin
unui ciclu geotectonic.
STRUCTOGENETICE - mi � cari
tectonice complexe (produc cutari,
sariaje, ridicari ale unor unitati �i
coborari ale altora) care se produc în
faza de paroxism dintr-un ciclu tectonic.
STRUCTOGENEZA - faza de
paroxism dintr-un ciclu tectonic care
conduce la individualizarea unei unitati
de orogen (laramica pentru unitatile
cristaline din Carpati).
STRUCTURAL(E) - define � te
influenfa caracteristicilor structurilor
geologice asupra genezei unui sistem de
forme de relief specific (ex. - relief S.
individualizat pe structuri orizontale,
monoclinale, cutate, discordante, faliate
etc.); contact S., intre doua unitati de
relief cu structura deosebita;
discontinuitate S. (falie, plan de �ariaj,
contact intre doua unitati structurale
care se reflecta in configuratia
reliefului); Geologie S. - domeniu care
studiaza caracteristicile �i geneza
diverselor structuri geologice;
Geomorfologie structurala - domeniu
care
analizeaza rolul factorilor interni
in generarea unitatilor structurale de
ordine diferite �i reflectarea acestora in
relief.
STRUCTURA GEOLOGICA - mod
de a�ezare a stratelor de roci �i a
altor corpuri de roci in scoarta terestra
precum
�i raporturile stabilite in timp intre acestea;
S.g. pot fi diferentiate dupa modul de
dispunere a stratelor, deformare �i
raportul cu diferite corpuri de roci. In
functie de proprietatile rocilor ce
alcatuiesc structurile geologice �i de
caracteristicile acestora agentii externi
actioneaza diferit ceea ce faciliteaza
individualizarea de tipuri de relief
deosebite.
STRUCTURA GEOMORFOLO-
GICA - modalitati de imbinare a
formelor de relief in diverse sisteme
morfologice (ex. relieful glaciar
montan este compus din circuri, vai,
praguri, morene glaciare) care se
ordoneaza ierarhic pe tipuri dupa
criterii morfografice (lant de munti,
grup de masive, masive, culmi,
varfuri etc.), genetice (munti de cutare,
vulcanici) etc.
STRUNGA - loc îngust de trecere la
nivelul crestelor alpine (strunga in
Bucegi) a carui origine poate fi de
origine structurala, creata prin
eroziune diferentiala sau la
intersectia de bazine torentiale cu
dezvoltare opusa la nivelul superior al
interfluviilor.
STUDIU DE TEREN - ansamblu de
observatii, masuratori, inregistrari, anchete
�i mai ales cartari necesare diverselor
analize asupra reliefului (evolutia
pe ansamblu a acestuia, dinamica
proceselor din albie �i de pe versanti,
raportari la influentele
litostructurale asupra
caracteristicilor formelor de relief etc.)
SUBAERIAN - termen folosit pentru
a desemna totalitatea agentilor � i
proceselor care actioneaza pe suprafata
terestra �i care duc la individualizarea
de reliefuri specifice.
SUBALPIN - etaj specific
reliefului, formatiunilor, vegetatiei,
solurilor, climatului �i peisajului in
muntii inalti (ex. Carpati la 1800 -
2200 m); se remarca printr-un
ansamblu de forme de relief
caracteristice, ca rezultat al imbinarii
crionivatiei cu fluviatia.
SUBATLANTIC - subdiviziune a
Postglaciarului (Holocen) desfa�urata
intre cca. 1500 i.Hr. �i cca. 500
i.Hr., care reflecta oscilatii climatice cu
repercursiuni asupra celorlalte elemente
ale mediului (de la o racire �i
extinderea padurilor de conifere la
o incalzire �i o cre �tere a
cantitatilor de precipitatii pentru ca
ulterior sa se produca o noua racire).
SUBBOREAL - subdiviziune a
Postglaciarului (Holocen) localizata
in intervalul 3000 - 1500 i.Hr. cand
climatul a devenit mai cald dar cu
diferentieri in cantitatile de precipitatii.
SUBCARPATIC - tip de relief specific
individualizat prin evolutia regiunii
de avanfosa; se imbina areale de
relief structural tipic (pe structuri
cutate, monoclin �i uneori domuri),
cu areale cu relief epigenetic, petrografic,
cu o dinamica de versant extrem de
activa �i diferentiata regional �i local
in functie de roca, panta, presiune
antropica.
SUBDUCTIE - zona de contact
dintre doua placi tectonice, in care una
mai grea
Zona de subductie (Z.S.)
(bazaltica) coboara � i se consuma
in astenosfera, iar cealalta se
ridica, se comprima �i cuteaza creand
muntii ce se ridica; planul Benioff
corespunde con- tactului placilor, are
o inclinare de 55-60°; proceselor
orogenetice li asociaza eruptii vulcanice
�i seisme intense; proces de S. -
coborarea unei placi insotita de
consu- marea ei, seisme �i eruptii
vulcanice.
SUBGLACIAR - subsistem al
morfo- genezei glaciare unde se
interfereaza actiunea ghetii cu
rezistenta rocilor de pe suprafata
acoperita de aceasta rezultand o
diversificare impuse de eroziune,
transport
�i acumulare; cursuri de apa la baza
masei de gheafa in sectorul terminal,
exercita eroziune, transport de
materiale �i da na�tere la �anturi
care pot fi umplute cu material morenic.
SUBMERS - sectoare din spatiul
litoral al marilor �i oceanelor
acoperit de apa (poate deveni emers
prin aluvionari puter- nice sau in urma
unor mi�cari epirogenetice pozitive).
SUBMERSIE - coborarea lenta sub
apa a unor portiuni de uscat in zona
tarmurilor; in urma acestui proces linia
de tarm devine sinuoasa, cu golfuri,
insule �i vai inecate; se realizeaza in
urma unor mi�cari epiro- genetice
negative sau eustatice pozitive.
SUBMINARE - actiune de strapun-
gere, roadere la baza unor pante
(versanti, maluri) exercitate de diver�i
agenti (apa marii, apa raului etc.) in
urma carora rezulta firide. Cand
dimensiunile acestora devin mari incat
se ajunge la ruperea stabilitatii stratelor
de deasupra lor are loc prabu�irea
abruptului, falezei, malului etc. Deci
o retragere a pantei abrupte �i crearea la
baza ei a unei suprafete de echilibru
dinamic.
SUBNIVAL - spatiu (etaj) situat
sub limita zapezilor ve � nice � i in
care modelarea reliefului este dominata
de alte
procese in raport cu cele nivale
(ex. - fluviatie).
SUBPOLAR - regiune desfa�urata
la latitudini mari cu caracter tranzitoriu
intre zona rece polara dominata de
procese �i relief periglaciar � i
glaciar � i zona temperata cu
procese �i relief fluviatil (secundar
periglaciar).
SUBSAPARE - proces de eroziune
glaciara exercitat asupra rocii din patul
vaii de catre gheata in mi�care, in
amonte de praguri. Aici panta este
redusa, masa de gheata preseaza �i
roade puternic chiar sub nivelul pantei
normale. Rezulta microdepresiuni
(de circ sau pe vale). Dupa topirea ghetii
in ele se acumuleaza morene
�i lacuri (Carpatii Meridionali).
SUBSECVENTA - vale intr-o
regiune cu structura monoclinala care se
desfa�oara perpendicular pe directia
de cadere a stratelor; are un profil
asimetric cu un versant abrupt (taie
stratele in cap) �i altul lin (dezvoltat in
lungul stratului). Este tipul specific de
vale individualizat in aceasta
structura (ex. in Podi � ul Moldovei
- sectoarele vailor Barlad, Jijia, Bahlui).
SUBSIDENTA - proces tectonic de
lasare lenta a unei regiuni (de campie
sau a fundului unui bazin de
sedimentare) pe masura acumularii de
materiale �i ca efect al apasarii
acestora; in timpi geologici, sufera
variatii ca intensitate, reflectate in tipul
�i caracteristicile depozitelor
acumulate (grosime, granulometrie);
procesul poate continua � i dupa
transformarea bazinului intr-o campie,
depresiune; aici, local, S. i se opune o
aluvionare fluviatila bogata, rezultand
vai neadancite, aproape fara maluri, cu
multe cursuri parasite, ochiuri de apa
(ex. Campia Siretului, Depresiunea
Ciuc).
SUBSOL - partea superioara a
scoartei aflata sub patura de sol care
este alcatuita din roci variate ca
proprietati �i ca mod de receptare a
actiunii agentilor �i proceselor
externe. Pe seama lor se dezvolta
diverse tipuri de scoarte de alterare �i
de depozite de versant.
SUBTERAN - parte a scoartei in
care se realizeaza excavatii (subterane)
in urma exploatarii de minereuri sau
substante minerale. Uneori prin
prabu � irea plafonului acestora
rezulta depresiuni cu forma variata in
care se pot acumula apa generand
locuri incadrate de versanti supu � i
proceselor de � iroire �i
gravitationale (ex. - ocnele de sare
prabu�ite de la Slanic, Ocna
Sibiului, Ocnele Mari etc.).
Termenul se mai folose�te pentru
cursurile de apa de la diferite niveluri din
carst, panzelor de apa aflate la diverse
adâncimi.
SUBSTRAT - sistem al
componentelor naturale dintr-un teritoriu
considerat ca baza a actiunii
agentilor �i proceselor morfogenetice
(ex. - roca, solul, in raport cu vegetatia
de pe acestea etc.).
SUBTROPICAL - termen ce
desemneaza zonele morfobioclimatice
situate la latitudini mai mari de
tropicele Racului �i Capricornului
(pana la circa 40° latitudinea nordica �i
sudica); caracteristica acestora este
existenta a doua sezoane cu
caracteristici morfoclimatice distincte
(ierni ploioase cu eroziuni �i acumulari
intense, veri secetoase cu averse � i
dezagregari).
SUBVULCAN - corpuri magmatice
realizate intr-un aparat vulcanic (lacolit,
dyke, neck, sill) care prin scoatere la
zi de catre eroziune, apar ca forme
de relief pozitive (stalpi, coloane,
varfuri).
SUFOZIUNE - termen care provine
din limba italiana, suffodio - a sapa
pe dedesupt, a submina; proces
caracteristic regiunilor alcatuite din
loess sau depozite loessoide indeosebi
pe suprafetele plane sau u�or inclinate
care favorizeaza circula- tia descendenta
a apei (infiltratia); aici are loc
dislocarea � i indepartarea unor
particule din rocile substratului prin
care circula apele infiltrate �i cele
subterane; exista: S. chimica, in urma
careia are loc dizolvarea sarurilor
depuse in peretii rocilor �i
transportul lor ca solutii catre panza
freatica; S. mecanica, realizata de apa
de infiltratie sau subterana a carei
circulatie produce dislocarea celor mai
fine particule rezultand in timp forme
de relief de tipul palniilor, hrubelor,
tunelelor de sufoziune; prin extinderea
au loc prabu�iri ale stratelor de roca
de deasupra � i realizarea de vai
sufozionale (pe malurile Dunarii,
Prutului, Siretului etc.
SUPERFICIALE (FORMATIUNI)
- blocurilor
materiale neconsolidate, de varsta
cuaternara, ce acopera roca in loc; stau
la baza formarii solului; acestea au
luat na�tere prin distrugerea rocii in
situ sau a acumularii materialelor
remaniate; sursa formatiunilor S.
sunt rocile compacte distruse prin alterare
(alterite)prin dezagre- gare fizica
(regolite), prin deplasarea �i
acumularea formatiunilor (depozite) pe
versant (deluvii) sau la baza lor (coluvii,
proluvii) a aluviunilor râurilor (aluvii), a
morenelor glaciare, depozitelor eoliene,
turba etc.; varietatea lor este legata �i
de climat.
SUPERIOR - caracteristica a unui
sistem, forma de relief de a ocupa o
pozitie spatiala mai inalta sau de a
avea un grad de complexitate mai
important in raport cu
alta (ex. - etajul morfogenetic alpin
este superior ca pozitie in raport
de cel al padurilor; pe�tera este o
forma de relief superioara ca nivel de
evolutie fata de o galerie.
SUPERPOZITIE - principiu conform
caruia, intr-o coloana stratigrafica, stratele
superioare sunt mai noi (ulterioare)
stratelor pe care acestea le acopera,
cu pozitie inferioara, in conditiile in
care nu au fost afectate de mi�cari
tectonice majore ce pot crea �ariaje.
SUPRAFATA - parte a unui sistem
cu forma plana convexa, concava
sau complexa care este rezultatul
actiunii spatiale a unor procese,
evolutii; se folose�te ca: S. terestra (S.
oceanelor �i S. uscatului), S.
continentala, S. Benioff, S. de
acumulare ( � es, campie), S. de
aplatisare (nivelare), S. de eroziune
(peneplena, pediplena, nivel de eroziune,
suprafata de nivelare), S. de
discontinuitate (prin raportarea la stratele
de deasupra �i dedesubt indica timpul
geologic cand nu s-a produs
sedimentarea), S. de ,J (între pânza �i
un autohton), S. structurala (forma de
relief la nivelul unui strat de roca dura),
S. izostatica (de compensare a afundarii
continentale), S. de
alunecare (pat de alunecare), S.
echipotenfiala (a geoidului, de
gravitatie constanta), S. fosilizata
(apartine unui relief acoperit de
sedimente), S. exhumata etc.
SUPRAFATA DE ALUNECARE
(sin. PAT DE ALUNECARE) - suprafata
pe care se deplaseaza (gliseaza) o
masa de roci; este la nivelul unui
strat argilos sau depozit inghetat.
SUPRAFATA DE EROZIUNE -
treapta neteda la nivelul interfluviilor
(dominant principale) care a rezultat
in urma unei indelungate etape de
nivelare prin procese exercitate de
agenti externi (ape curgatoare, apa
marii, ghetari, crionivatie,
meteorizare, pluviatie etc.)
 asociati diferentiat in functie de climat
(prin peneplenare rezulta peneplene, prin
pedimentare - pedimente �i pediplene etc.).
SUPRAFATA DE NIVEL ,,0" (sin.
SUPRAFA'{ DE REFER!N'{ N!VEL
DE
BAZA GENERAL) - nivelul marilor � i
oceanului planetar in raport de care
se apreciaza altitudinile absolute
ale reliefului.
SUPRAFATA TOPOGRAFICA -
complex de pante ce alcatuiesc
exteriorul reliefului; prezinta
caracteristici morfografice �i
morfometrice variate impuse de
geneza �i evolutie.
SUPRAFORESTIER - indica in
muntii inalti culmile, crestele �i
varfurile din etajele subalpin �i alpin
cu paji�ti �i stancarie dominant
afectate de procese crionivale �i
gravitationale.
SUPRAGLACIAR - termen folosit
pentru a desemna pozitia proceselor
�i formelor de relief aflate deasupra
ghetarilor (versanti, creste, varfuri pe
care se produc de regula nivatie,
gelivatie, prabu�iri etc.
SUPRAIMPUNERE (sin. EP!GE-
NEZA) - proces caracteristic raurilor care,
pe parcursul evolutiei lor, trec de la
adancirea intr-o structura cu roci moi la
alta cu strate dure, fara sa-�i modifice
sensul desfa�urarii cursului.
SUPRAIMPUS (sin. EPIGENETIC) -
sector de vale, cu caracter de mic
defileu care a fost format de un rau
care a strapuns prin eroziune o
structura de suprafata din roci moi
(sedimentara) �i a continuat sa se
adanceasca in alta din adancime
formate din roci dure (�isturi cristaline,
roci mag- matice). (ex. - Cri�ul Alb
care �i-a taiat defilee in roci
magmatice pe un traseu initial
dezvoltat in roci sedimentare ce le
acopereau pe primele).
SUPRALITORAL - termen mai putin
folosit pentru a indica un relief,
frecvent
de faleze vechi sau sectoare de plaja
aflata deasupra nivelului fluxului sau
mareelor. SUPRAPA�UNAT (sin.
PASUNAT
EXCES!V) - activitate pastorala ce
consta in consumul unei cantitati de
masa vegetala de pe o suprafata, peste
capacitatea de regenerare a ei; are ca
efect distrugerea covorului vegetal,
tasarea solului, compactizarea,
manifestarea puternica a
�iroirii, spalarii in suprafata, alunecarilor
de teren etc. �i prin acestea degradarea
treptata a calitatii productive a
terenurilor. SUPRANIVAL - etaj montan
in care exista creste, varfuri cu pante
mari supuse dominant activitatilor
gelivale ce dau dezagregari mase de
grohoti� �i intretin
declivitati ridicate.
SURDUC - termen ce desemneaza
un sector de vale ingusta care
sectioneaza un masiv sau culme
montana permitand traversarea
regiunii (o vale de tip cheie, defileu
adancita in bare de roci dure).
SURF - fa�ie de spargere a valurilor
in zona de plaja submersa.
SURPARE - prabu�iri in maluri,
ver- santi, faleza, a caror baza a fost
sectionata de firide de abraziune sau
marmite create in maluri de catre rauri.
SURPLOMBA - concavitate,
scobitura la baza unor abrupturi
sau a falezei, provocata de izbirea
valurilor, de dislocari de materiale, de
procese de meteorizare manifestate
selectiv in strate cu rezistenta diferita in
structura tabulara.
SURSA DE POLUARE - locul de
unde se produc, se pot gasi sau se
propaga substantele poluante (o
fabrica de ciment, un combinat
siderurgic, puncte de extractii petroliere,
groapa de gunoi reorganizata etc.).
SUSCEPTIBILITATE - caracteristica
a potentialului morfodinamic al
terenurilor prin care degradarea lui
prin anumite procese este posibila in
anumite conditii
S 1
care se pot realiza in diverse perioade
de timp (alunecari de teren se pot
produce primavara cand in depozite �i
roci exista o cantitate mare de apa;
prabu�irea blocurilor de piatra pe o
�osea montana este legata pe
versantii abrupti de dezgheturile din
februarie - aprilie cand gheata din
crapa- turile rocii se tope�te etc.).
SUSPENSII - materiale (nisip,
parti- cule argiloase) care fac parte
din debitul
Sfinx (M. Bucegi)
Scorie (Sardinia)
solid carat pe distante mari de catre
apele curgatoare. Viteza curentului de
apa sau a vantului determina marimea
particulelor antrenate in mi�care (este
foarte mica la viteze reduse �i invers).
SWASH - termen anglofon care
se refera la inaintarea �i retragerea apei
marii rezultate din spargerea valurilor
pe plaja; antreneaza nisipul �i creeaza
riduri de plaje cu dimensiuni variabile.
Sare (Slanic)
Salina (Slanic)
 Stratii glaciare

Stalagmite
Sufoziune

Spinari de berbec

Suprafata structurata Subalpin

 Strat geologic
Stilotite

Solifluxiune Subalpin

Scoarta de alterare Sinclinal

S 323
�A (sin. iNSEUARE) - sector mai jos
pe un interfluviu, intre doua culmi,
intre masive (pas) cu origine variata
(eroziune diferentiala pe contactul
dintre formatiuni cu rezistenta
diferita; intersectarea marginilor a
doua bazine hidrografice diferite
aflate pe versanti opu�i; un proces de
captare etc.).
�ANT - forma de relief negativa
care rezulta prin �iroire accelerata cu
pantele mai mari, lipsite de vegetatie �i
folosite ca poteci, drumuri de caruta
etc.
�ARIAJ - incalecarea pe zeci sau
sute de kilometri a unor formatiuni
geologice autohtone de catre pânze
alohtone (mai vechi) proces infaptuit
prin actiunea fortelor tectonice in
fazele de orogen. Partea de unde a
pornit panza este radacina, iar
partea cea mai avansata,
fruntea pânzei. Dupa formarea � i
exondarea acestei structuri,
eroziunea fragmenteaza panza
determinand ruperea legaturii cu
radacina; reducerea ei la unele petice
de acoperire (klippe) separate de
sectoare in care autohtonul apare ,,la
zi" (fereastra tectonica).
� ELF (sin. PLATFORMA CONT!-
NENTALA) - suprafata submersa a
domeniului continental care inclina lin
de la tarm spre taluz (frecvent pana la
circa
-200 m adancime). Procesele submerse
sunt o imbinare intre cele de pe uscat
cu cele din bazinul marin. Se
produc acumulari bogate de materiale
iar valurile
�i curentii creeaza un relief ondulat;
uneori se pastreaza �i fragmentele
terminale ale vailor dezvoltate pe �elf
in fazele glaciare cand nivelul marilor
era coborat.
�ELF DE GHEATA (sin. GHETARI
DE $ELF, ICE$ELF) - plato�a de gheata
provenita din inaintarea ghetarilor
continentali in bazinul oceanului (ex.
Antarctica). La inceput se desfa�oara
direct pe �elf �i deasupra marii iar
apoi doar ca masa de gheata in apa �i
aer deasupra
� elfului; pot avea grosimi de pana
la 400-500 m �i lungimi de circa 100
km (ex. ghetarii de �elf din jurul
Marii Wedell, Marii Ross etc.). Din
ace � tia prin fragmentare rezulta
aisberguri.
�ENAL - sectorul cel mai coborat
din lungul albiei minore; poate fi �i
antropic (canal taiat in albiile fluviilor
pentru a inlesni navigatia in stramtori
sau in zonele de varsare.
�ERM - tip de tarm coraligen in
Marea Ro�ie cu golfuri mici �i inguste
inchise de constructii coraligene.
1 DICTIONAR DE
� ES - denumire regionala pentru
campie sau pentru vatra neteda �i intinsa
a unor depresiuni mari (ex. - Bra�ov).
�ES ALUVIAL - suprafata neteda
de pamant, formata prin acumularea
de aluviuni; are aspect de campii cu
denivelari foarte reduse (ex: campii de
nivel de baza, campii aluviale din unele
depresiuni, lunci extinse ca la Siret).
�IR DE OBSERVATII - ansamblu
de valori rezultate din masuratori la
posturi
�i statii meteorologice, hidrologice,
marine, seismice sau prin deplasari
expeditionale etc., asupra diferitelor
elemente �i procese geografice; pe baza
lor se calculeaza valori medii
multianuale �i se stabilesc maxime- le
�i minimele etc.; exista �.o. omogene
(realizate in acelea�i conditii de program
�i metode, intr-o lunga perioada de
timp)
�i �.o. neomogene (cand pe parcurs s-
au produs modificari). La observatiile
expe- ditionale se realizeaza suite de
masuratori repetate in raport de
repere fixe (ex. - pentru urmarirea
evolutiei unei alunecari de teren).
�IROI - �uvita de apa concentrata
pe un faga� care determina prin
eroziune crearea unui �entulet de
�iroire care poate sa dispara de la o
ploaie la alta sau se poate accentua
contribuind la degradarea
terenurilor.
�IROIRE - scurgere rapida a apei
de ploaie sau provenita din topirea
zapezii pe versanti. Imbraca
urmatoarele forme: �. difuza - sub
forma de firicele care se desfac
�i se reunesc, antrenand particule fine;
�. în rigole - firicele de apa ce se
concentreaza in �antulete (rigole) care
se adancesc; �. fn panza - specifica
numai regiunilor unde se produc
GEOMORFOLOGIE
averse rare dar puternice (apa multa, in
strat gros pe versant, care reali- zeaza o
eroziune in suprafata); �. con- centrata -
specifica oga�elor �i ravenelor.
�IST - roca sedimentara sau
meta- morfica care in procesul de
generare a capatat o textura in placi
(�istoasa). Sunt alterate mai greu sau
mai u�or in functie de constituienti.
�ISTUOZITATE - proprietatea
rocilor metamorfice �i sedimentare de a
se desface in placi sau foi, pe diferite
planuri paralele; in procesele de
alterare �i dezagregare actiunea apei
�i a ghetii de pe aceste planuri
contribuie esential la macinarea rocii.
�ISTURI VERZI - roci slab meta-
morfozate (�isturi cristaline) de culoare
verzui-bruna; dateaza din Proterozoicul
final-Cambrian; in general sunt u�or
de erodat dar cand metamorfozarea
este mai accentuata �i structurile au
pozitie verticala pot rezulta aliniamente
de creste cu inaltimi reduse (0,5 - 1,5
m) care se fragmenteaza (ex. - Podi�ul
Casimcea).
�LEFUIRE - actiune mecanica
reali- zata de catre un agent extern
asupra rocilor dar �i asupra
materialelor transportate; produce
netezirea suprafetelor rugoase,
atenuarea muchiilor �i colturilor;
este deosebit de activa cand apa,
gheata, vantul sunt incarcate cu
graunti de nisip, praf, pietri�, pe care
le folosesc ca elemente abrazive; in
functie de agent exista: �. eoliana
(coroziune), �. fluviatila (ero- ziune),
�. glaciara (exaratie), �. marina
(abraziune) etc.; pentru depozite
se apreciaza prin valorile indicilor de
uzura

calculati pentru elementele din acestea
care au suferit o mi�care.
� OC - actiune brusca, puternica,
exercitata la un moment dat asupra
unei forme de relief aflata intr-un
echilibru precar (ex. - producerea unui
seism sau a unei explozii care poate
determina declan�area unei alunecari
sau prabu�iri; o aversa insemnata care
poate fi urmata de o viitura ce
genereaza inundatii).
�OT (sin. CHOTT, SEBKHA) - lac
endoreic care intre perioadele ploioase
se
Sariaj
Siroire
Senal
325
transforma in cruste de saruri (cloruri
�i sulfati); sunt specifice regiunilor
de�ertice (Africa de Nord).
�UVITA - firicele de apa care
actio- neaza in panzele de apa
(pluviodenudare).
�UVOI - curgere de apa concentrata
pe versanti la ploile torentiale.
Creeaza
�entulete �i �anturi cu adancimi de
pana la 20 cm, lungimi de ordinul
zecilor de metri; frecvent nu se
mentin deoarece sunt distruse prin
lucrari agricole (arat).
Sisturi cristaline
Sa (In�euare).
Suvoi (de apa)
326 DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE

T
TABELE - sisteme de centralizare unui relief specific (R. tabular),
a datelor rezultate din inregistrari indeosebi cand exista o alternanta
�i observatii efectuate la statii evidenta a orizonturilor cu duritati
specializate sau din masuratori diferite (ex. relieful
expeditionale repetate ce sunt T. în Dobrogea de Sud cu platouri, terase
prelucrate frecvent ca valori medii �i �i polite structurale, vai simetrice etc.
extreme (hidrologice, hidrogeologice, TACÂRE - forme de relief cu
meteorologice, dinamica unor procese desfa�urare poligonala individualizate
geomorfologice) sau calculate, pentru pe terenurile argiloase care sufera
a u�ura stabilirea marimii unor frecvent procese de umezire urmate de
parametri (T. pentru aprecierea o uscare de durata (rezulta crapaturi
declivitafii). adanci in retea poligonala cu
TABULARA - structura dimensiuni de la cativa centimetri
geologica orizontala care favorizeaza la mai multi decimetri); in Romania
dezvoltarea se mai numesc co,Jcove; sunt
Relief dezvoltat in structura tabulara specifice regiunilor cu climat temperat
continental, semiarid �i arid.
TAFFONI - forma de relief
negativa, frecvent dezvoltata pe
suprafetele abrupte ale versantilor sau
pantelor; au configuratie de obicei
circulara (diametre de la 5 cm la peste
50 cm �i adancime in stanca de pana
la 1 m) dar �i neuniforma (cand se
unesc); rezulta pe roci neomogene
(granite, porfire, gresii, conglomerate,
gnaise etc.) prin alternanta repetata a
proceselor de alterare chimica,
biochimica �i dezagregare; sunt
frecvente mai ales in regiunile tropicale
�i subtropicale (ex. in insulele din
Marea Mediterana - Sardinia, Corsica
etc.) dar �i in Carpati (Muntii Cozia).
TAHIMETRIE - ridicari topografice
efectuate pe teren cu un instrument
special (tahimetru), datele servind la
Relief in structura cutata detalierea hartilor realizate la o
scara mare �i a planurilor
topografice.
T 1
TAIFUN - cicloni tropicali în zona
Oceanului Pacific, pe coasta Asiei de
sud-est, cu o frecventa foarte mare in
pe- rioada decembrie-aprilie; provoaca
dezas- tre in zonele de tarm dar �i pe
continent (a�ezari) insotite �i de
producerea unor procese
geomorfologice pe faleze, plaji,
versanti.
TALA - denumire data unor
depresiuni mari cu caracter endoreic, in
Asia Centrala. TALASOGENEZA -
ansamblul de procese tectonice care
genereaza depre- siuni de tip rift sau
graben umplute cu apa
�i care prin evolutii de sute de milioane
de ani genereaza bazine oceanice.
TALC - mineral, silicat de magneziu,
hidratat, culoare verzui-cenu �ie, luciu
sticlos, duritate mica; se gase�te mai
ales in �isturi cristaline epizonale.
TALIK - orizont de sol sau de
depozit superficial slab afectat de
inghetul sezonier; se afla situat sub
stratul cu inghet sezonier sau între
orizonturile perma- frostului.
TALUZ ANTROPIC - suprafata cu
panta mai mare de 45°, realizata mai
ales antropic, prin sectionarea
versantului (deasupra unei �osele)
sau la amenajarea debleelor, rambleelor.
TALUZ CONTINENTAL (SIN.
POVARN!S CONTINENTAL) - treapta
in bazinele oceanice sau marine
dezvoltate intre platforma continentala
�i platourile abisale, la adancimi intre
200 m �i 3500 m prin care se face
trecerea intre domeniile continental
� i oceanic; pe ele exista canioane
generate de curenti de turbiditate iar la
baza glacisuri din materialele
deplasate de pe ace�tia.
TALUZ RECIFAL - panta in sectorul
dinspre mare al unui recif unde
sunt sfaramaturi rupte din recifi �i
de catre valuri.
TALUZ DE ACRETIE - rezultat
prin acumularea materialelor (de la
materiale fine la bolovani�uri) la baza
unui versant cu panta accentuata �i
lipsit de vegetatie. Materialele provin din
dezagregari pluvio- denudare, prabu�iri,
alunecari.
TALUZ DE AVALAN�A -
constructie realizata din acumularea
materialelor de pe versant ce au fost
dislocate, transportate de catre masa
de zapada in mi�care �i acumulate la
baza acestuia. La inceput este un
amestec de zapada �i materiale dar
ulterior, dupa topirea zapezii, raman
doar valurile de grohoti�uri care cresc
in dimen- siuni prin repetarea
procesului.
TALUZ DE GROHOTI� -
acumulare de grohoti�uri la baza
versantilor crestelor
�i varfurilor abrupte din etajele alpin
�i subalpin; au rezultat prin
dezagregari, prabu�iri, avalan�e, �iroire
etc.
TALUZ DE MATERIALE RITMIC
STRATIFICATE - acumulare la baza
versantilor unor culmi, varfuri (din
etajul alpin) supuse proceselor
gelivale ce inregistreaza in timp
variatii ca intensitate; cand inghet-
dezghetul este puternic rezulta
grohoti � uri cu dimensiuni mari
care formeaza la baza un orizont grosier
iar cand intensitatea este redusa
materialele deza- gregate au dimensiuni
mici generand in structura taluzului un
orizont subtire cu elemente fine, de
aici alternanta � i stratificarea.
TALVEG (sin. CANAL DE ETIAJ) -
reprezinta sectorul din albia unui rau cu
cele mai mari adancimi; oscileaza
in interiorul acesteia atat ca pozitie cat
�i ca dimensiuni; in lungul lui se
canalizeaza cei mai puternici curenti de
apa, cu viteza cea mai mare care
dezvolta turbioane verticale (vartejuri)
ce realizeaza o eroziune activa;
hidrologic este considerat ca sectorul in
care apa curge �i la nivelurile cele
mai scazute; cand raul are un debit
normal
proiectia talvegului la suprafata apei
este reprezentata de firul apei.
TANEZRUFT - termen utilizat in TASSILI - denumire sahariana pentru
Magreb pentru suprafete joase, netede munti caracterizati cu platouri
(campii) cu nisip grosier sau chiar (tassili) structurale alcatuite din roci
stancarie cu vegetatie ierboasa redusa. sedimentare
TARDIGEOSINCLINAL - in � i metamorfice vechi � i care sunt
teoria genezei �i evolutiei unui fragmentate de vai inguste fara apa.
geosinclinal, constituie penultima TAURIT - termen folosit în Sahara
faza cand rezulta depresiuni pentru un inselberg cu dimensiuni mici.
tectonice de tip fose la exteriorul TAVANUL PE � TERII - plafonul
orogenului deja ridicat. In acestea salilor din pe�teri este neregulat avand
se acumuleaza depozite de molasa ce pe de-o parte goluri rezultate prin
prabu�irea blocurilor iar pe de alta
sunt in final cutate sau ridicate
parte forme de precipitare � i
monoclinal; se produc �i unele eruptii
cristalizare (stilolite, stalactite etc.).
vulcanice.
TAXONOMIE - domeniu care se
TARDIGLACIAR (sin. TARDI-
ocupa atat cu realizarea unor clasificari
WURM) - denumirea ultimei parti
pe trepte ierarhice a unitatilor �i
a glaciatiunii Wurm (15500-10000
subunitatilor de relief in baza unor
i.Hr.), echivalenta cu cea de glaciar
criterii cat �i stabilirea unor denumiri
târziu; T. s-a remarcat prin alternante de corecte pentru fiecare grupare. In
raciri ale climei (cele trei stadiale studiile geomorfologice se disting
Dryas) cu perioade interstadiale unitati taxonomice in realizarea de
calde (Bolling, Allerod), delimitate pe regionari (lant muntos - grupa de
baza analizei palinologice; morfologic, masive muntoase - masive muntoase -
s-au individualizat morene bine munti etc.) sau tipizari pentru formele
pastrate in Peninsula Scandinavica, de relief (relief carstic - endocarst -
unde calota s-a retras in trei pe�teri - sala - forme de relief generate
etape: daniglaciar, gothiglaciar �i prin precipitare etc.).
finiglaciar.
TARNITA - termen regional
(Muntii Stani�oarei) utilizat pentru
indicarea unei
�ei largi prin care trece un drum (ex.
intre vaile Bistrita �i Moldova).
TASARE - proces de indesare �i
lasare u �oara a unor suprafete
alcatuite din materiale plastice,
afanate sau poroase (loess, depozite
loessoide etc.); se manifesta fie prin
comprimarea interna a materialelor,
impusa de propria greutate sau de
prezenta unei presiuni exterioare (masa
de zapada, constructii etc. fie ca
urmare a sufoziunii chimice ori
mecanice;
T. da na�tere la unele forme negative
de relief depresiuni precum crovuri,
gavanele, padinele apoi vaiugi de T. etc.
 TAIERE ,, - defri � area in
intregime a padurii dintr-o regiune
urmata de accelerarea proceselor de
versant (de la spalarea areala la �iroaie,
torentialitate, alunecari de teren,
prabu � iri, torenti noroio�i etc.
ceea ce poate conduce la degradarea
terenurilor �i dezvoltarea starilor
de risc (ex. in Subcarpati, in
Carpati).
TAP�AN - forma de relief plana
care face legatura (racordul) intre un
versant abrupt �i o suprafata plana;
geneza lor este legata dominant de
acumularea materia- lelor provenite din
evolutia versantilor; pot exista �i
tap,Jane de eroziune generate la baza
versantilor care evolueaza prin
pedimentare.
TAP�AN (sin. GLACIS) - suprafata
de racord rezultata prin eroziune
sau acumulare la baza versantilor cu
panta mare ce domina �esuri
depresionare, lunci, poduri de terasa etc.
TAU - denumire data lacurilor
montane cantonate frecvent in
microdepresiuni existente in circuri
glaciare; au adancimi mici (sub 1 m) �i
suprafete ce nu depa�esc 20 m2 (ex. T.
de pe valea Rea din Munti Retezat.
TAMPA - termen ce desemneaza fie
un munte cu versanti povarniti,
stanco�i fie regional o trecatoare in
munti, cu aspect de vale ingusta.
TÂRÂRE - tip de transport pe
fundul albiilor raurilor care consta in
deplasarea materialelor cu dimensiuni
foarte mari (blocuri) pe distante scurte
dar corelate cu existenta unor debite
lichide importante; prin tarare blocurile
exercita asupra rocilor din patul albiei o
actiune de eroziune prin scrijelire.
TECTITE - fragmente de roca
sparta sau topita rezultate prin
impactul unor meteoriti cu suprafata
terestra �i care sunt dispersate la
distante foarte mari; sunt
bogate in silicati, au forme �i
marimi diferite, structura amorfa �i
culori variate.
TECTOGEN (sin. OROGEN) - lant
de munti generat prin mi�cari
orogenetice.
TECTOGENEZA - actiune complexa
dezvoltata de mi�carile tectonice care
se produc intr-o regiune labila a
scoartei intr-un interval de timp
geologic (zeci de mii sau milioane de
ani) �i care are ca rezultat generarea
unor unitati morfo- structurale
distincte (ex. Carpatii au rezultat
prin insumarea mai multor activitati
tectogenetice de amploare).
TECTONICA GLOBALA - teorie
moderna (dupa 1968) prin care se
explica unitar intregul sistem major
de creare dinamica �i evolutie a
placilor tectonice generarea �i evolutia
bazinelor oceanice �i continentelor,
formarea sistemelor de relief tectonic,
vulcanic �i erozivo-acumulativ,
manifestarea proceselor de magmatism,
metamorfism, sedimentare, a
seismicitatii; este rezultatul
imbinarii celor mai insemnate idei
exprimate in conceptiile evolutioniste
din sec. XIX - XX pentru un inveli�
aflat in contact direct cu astenosfera in
interior �i cele de la exteriorul sau �i
intre care se produce un schimb
permanent de materie �i energie
transpus in procese multiple.
TECTONICA, ETAPA, FAZA -
intervale de timp geologic in care se
produc mi � cari tectonice pe spatii
mari ce genereaza structuri �i
reliefuri specifice; (ex. etapa alpina in
urma careia au rezultat Carpatii in
cadrul careia se disting fazele
orogenetice - laramica, savica, stirica,
valaha etc.).
TECTONICA SARII - proces de
strapungere �i antrenare in sus de
catre blocurile de sare aflate in
ascensiune tectonica, a stratelor
sedimentare acope- ritoare in urma
caruia rezulta structuri geologice de tip
diapara �i dom (Transil-
T 1
vania) dar �i forme de relief
pozitive (culmi, movile) �i negative
(depresiuni). Ultimele corespund
spatiilor dintre unitatile ridicate sau
celor rezultate prin prabu�irea tavanului
golurilor rezultate din exploatarea sau
dizolvarea sarii �i care uneori sunt
acoperite partial de lacuri (ex. Ursu la
Sovata, Baciului la Slanic).
TECTONOSFERA - înveli� al
Pamantului unde se creeaza energii
ce produc mi�cari tectonice
generatoare de relief tectono-structural;
cuprinde scoarta
�i partea superioara a astenosferei.
TECTONOROGENEZA (sin.
OROGENEZA) - ansamblu de actiuni
tectonice ce duc la
metamorfozarea, cutarea �i crearea
de cordiliere mai intai submerse �i apoi
emerse.
TEFROCRONOLOGIE - datare
a etapelor de eruptie a unui vulcan,
bazata pe studiul orizonturilor de cenu�e
rezultate din diferite efuziuni (se
analizeaza sub raport petrografic
�i al compozitiei chimice).
TELEDETECTIE - metoda prin care
sunt preluate, inregistrate �i transmise
prin intermediul unei aparaturi speciale
montate in avioane, sateliti �i la sol
prin care sem- nale provenind de la
diferitele componente ale sistemelor
naturale � i antropice, prelucrarea lor
permite realizarea unui fond informativ
bogat inclusiv despre relief
(fizionomie, caracteristici morfometrice,
structura �i alcatuire geologica,
resurse etc.).
TELEMETRU - instrument utilizat
pentru determinarea distantei dintre
locul unde este instalat �i un punct
indepartat.
TELLUROID (TERROID) - model al
formei Pamantului (un geoid u�or
bombat la Polul Nord �i in zonele
tropicale ale emisferei sudice �i ,,scobit"
la Polul Sud �i la latitudinile
temperate din emisfera nordica).
TELURIC - terestru, pamantesc.
TEMPERATURA -
caracteristica fizica a diferitelor
sisteme, apreciata prin anumite
marimi ce exprima gradul de
incalzire; pentru relief sunt importante
cunoa�terea anumitor valori de
temperatura (indeosebi extremele ca
marime �i durata de producere);
trecerile de la marimi negative la
cele pozitive �i invers etc. intrucat
de acestea depinde evolutia unor
procese morfogenetice (indeosebi cele
ale meteorizarii, deplasarilor lente,
curgerii lavei vulcanice, topirii
ghetarilor etc.
TENTA DE CULOARE - nuanta
prin care pe hartile topografice sunt
redate forme de relief majore
(maron pentru munti, galben -
portocaliu pentru dealuri
�i podi � uri, verde pentru campii)
sau masele sau locurile de manifestare
a unor agenti, procese �i forme de
relief (alb pentru platouri cu ghetari;
ro�u pentru vulcani activi etc.).
TEODOLIT - aparat ce serve�te la
masurarea unghiurilor in plan orizontal
�i in plan vertical desfa�urate intre
elementele supuse analizei in cadrul
lucrarilor de topografie �i geografie.
TEORIE - sistem logic de analiza
genetico-evolutiva �i prospectiva a
unui ansamblu de elemente de natura
geogra- fica; sunt T. care privesc
formarea Paman- tului, formarea �i
evolutia continentelor �i bazinelor
oceanice (T. contracfiei, T. di- latarii,
T. derivei continentelor, T. izostaziei,
T. tectonicei globale); teorii asupra
genezei �i evolutiei reliefului (T.
ciclului eroziunii etc.).
TEORIE EVOLUTIONISTA -
lansata in sec. XVIII in domeniul
�tiintelor biologice a fost repede
extrapolata sub diferite forme �i in
�tiintele geografice. In acest sens, in
Geomorfologie la finele sec. XIX �i
inceputul sec. XX este elaborata
,, ciclului de eroziune", adica a
evolutiei in sute de milioane de ani de
la un relief inalt �i tanar creat prin
tectonica la o forma finala, de
batranete - care este campia de
eroziune numita peneplena. Creatorul
teoriei a fost W.M. Davis.
TEORII GEOMORFOLOGICE - au
fost elaborate de diver � i geografi � i
geomorfologi mai ales la sfar�itul sec.
XIX
�i in sec. XX. Ele au avut in atentie
trei directii - teorii privind acfiunea
unor agenfi fn crearea unor forme de
relief specific (geneza teraselor,
meandrelor, tipurilor de tarm,
tipurilor de vulcani etc.), teorii care
privesc evolufia generala a reliefului,
in general de la unul inalt la o
forma de campie (T. ciclului normal
de eroziune elaborata de W.M.
Davis; T. gipfelflurului - sustinuta de
A. Penck; T. nivelelor de eroziune
conceputa de W. Penck; T. treptelor
de eroziune emisa de
K.K. Markov; T. pediplanatiei emisa
de
L.C. King etc.); teoria referitoare la
geneza continentelor ,Ji bazinelor
oceanice (T. lui Wegener, T. izostaziei, T.
geosinclinalelor,
T. tectonicii globale etc.).
TEPHRA (sin. CENUSE VULCA-
N!CA) - produs de explozie vulcanica
neconsolidat cu dimensiuni mici (sub 4
mm diametru).
TERRA ROSSA - depozit argilos
bogat în oxizi de fier, format prin alterare
în regiunile cu climat subtropical (medi-
teranean).
TERASA TARMULUI - forma de
relief submarin dispusa intre plaja
interna (fata plajei) �i muchia tarmului
�i care este supusa actiunii valurilor
�i curentilor litorali (in general pana
la adancimi de -10,
-15 m). Poate avea suprafete de
abraziune sau cu caracter mixt (erozivo-
acumulative), formatiuni nisipoase
care alcatuiesc cordoane, bare etc.
TERASARE - actiune antropica
exercitata indeosebi asupra versantilor care
au suferit intense procese de degradare
�i prin care se urmare�te stabilizarea
lor �i refacerea potentialului agricol. Pe
cei mai putin afectati se amenajeaza
terase cu latimi mici, cu desfa�urarea
paralela pe care sunt plantate vita
de vie, pomi fructiferi care i � i
dezvolta un sistem radicular bogat
impiedicand intensificarea proceselor. Pe
versantii unde acestea au fost extrem
de active se aplica masuri de
diminuare a efectelor prin realizarea
de baraje din nuiele impletite sau
chiar din piatra pe care se pune sol
(rezulta o terasa) in care se fac plantatii.
TERASA - forma de relief
asema- natoare unei trepte creata de
catre diver�i agenti morfogenetici in
cadru unui ciclu de evolutie cu
secvente bine delimitate in functie de
interferenta diver�ilor factori. In functie
de agentul care le-a creat �i pozitia
morfologica sunt de mai multe tipuri
(fluviatile, marine, antropice etc.).
TERASE DE ALTIPLANATIE (sin.
TREPTE GOLETZ) - trepte rezultate prin
procese periglaciare (gelivatie, nivatie) ce
actioneaza selectiv pe versantii cu
strate de roci orizontale sau aproape
orizontale dar care au reactie diferita la
manifestarea acestora. Se dezvolta la
nivelul stratului cu rezistenta mai mare
prin dezagregarea �i indepartarea celui
superior foarte labil la aceste procese.
Pot rezulta �i la contactul dintre un
versant cu panta mare (supus
dezagregarii) �i o suprafata concava sau
cu panta mica pe care se acumuleaza
zapada (aici dominant procese
nivale). Groho- ti�urile rezultate din
dezagregarea rocilor versantului cad �i
aluneca pe stratul de zapada. In timp
prin retragerea versantului prin
gelivatie rezulta o suprafata de
echilibru slab inclinata in fata careia
va fi o microdepresiune in urma sa.
Astfel rezulta o treapta de altiplanatie.
TERASE DE SOLIFLUXIUNE (sin.
BRAZDE DE SOLIFLUXIUNE) - trepte
rezultate prin alunecarea solului sau a
unei parti in depozitele de pe versanti pe
un pat inghetat (se produc primavara).
TERASE FALSE (PSEUDO-
TERASE) - trepte care apar pe
versanti, faleze, maluri inalte etc. care
au rezultat in urma manifestarii altor
procese decat cele fluviatile sau marine
(trepte de alunecare, trepte de tasare,
trepte de prabu�ire etc.); in aceasta
grupa se includ �i conurile de dejectie,
glacisurile retezate in sectorul frontal
de catre un rau.
TERASA FLUVIATILA - forma de
relief creata prin eroziune de apele
curgatoare, cu aspect de treapta
suspendata deasupra albiei minore; a
provenit dintr-o fosta lunca in care s-a
adancit raul, aceasta ramanand
suspendata; are o suprafata
orizontala (pod), una verticala (frunte),
iar la intersectie, o linie (muchia);
contactul cu formele de relief limitrofe se
face prin fafana; in structura terasei,
peste roca in loc, exista o patura de
aluviuni cu grosime de cativa metri;
se clasifica dupa: geneza
- T.f. eustatice (legat de oscilatia
nivelului de baza general - ex. podul
rezulta cand nivelul marii este ridicat
iar taierea fruntii cand nivelul scade);
T.f. climatice (produse prin modificarea
climatului ce determina conditii diferite
de evolutie - ex. podul este creat in
climat periglaciar iar fruntea in climat
temperat pluvial); T.f. neotectonice (in
conditiile alternantei de ridicari
sacadate cu perioade de lini�te
tectonica - ex. podul este creat intr-o
faza de lipsa a ridicarii tectonice iar
fruntea cand acestea sunt active);
inal/ime - T.f. joase, T.f. înalte;
structura - T.f. aluviale (cu un strat
subtire de aluviuni), T.f. fn roca (fara
aluviuni), T.f. aluvionare (taiate intr-o
panza groasa de aluviuni); desfa!Jurarea
in profil longitudinal - T.f. paralele
cu talvegul, T.f. convergente în amonte
sau în aval, T.f. deformate neotectonic
(ex.
interventia locala a unor subsidente etc.);
T.f. fn foarfeca (la contactul unei
regiuni unde se produc ridicari
neotectonice, cu una unde au loc
subsidente, in prima rezultand terase
ce converg spre cea de-a doua, in care
se dezvolta depozite supra- puse);
prezenta in profilul transversal al vaii
(t. simetrice; t. asimetrice; t. fn
alternanfa); vârsta (t. dezvoltate în
diverse faze din Cuaternar etc.).
TERASA MARINA - treapta de
relief care provine dintr-o platforma
de abra- ziune, ca urmare a
coborarii nivelului apelor marine sau
lacustre in zonele litorale sau a ridicarii
uscatului �i exondarii platformei;
cele mai multe sunt legate de
oscilatiile nivelului marii in
Pleistocen (coboara in fazele glaciare
�i se ridica in cele interglaciare);
au fost studiate indeosebi pe
tarmurile Marii Mediterane, fiind
incadrate intr-un sistem de altitudini de
2 m, 5-8 m, 10-15 m, 20-35 m, 50 m,
80-100 m.
TERASA STRUCTURALA - forma
de relief rezultata prin eroziune
selectiva intr-o structura orizontala
(tabulara), in care exista strate cu
alcatuire �i rezistenta diferita; se
dezvolta pe cele formate din roci dure;
raman in lungul versantilor sub forma
unor trepte cu dimensiuni diferite; cand
sunt mici poarta numele de polife
structurale, brane; daca latimea
depa�e�te 15 m se numesc terase; nu
au patura de aluviuni; cand stratul cu
roci rezistente este gros iar dedesubt se
afla strate cu roci u�or de dizlocat
prin indepartarea acestora terasa
ramane suspendata deasupra unei
cavitati (surplomba).
TERASE PIEMONTANE - trepte
sub forma de panze de aluviuni sau
nivele de eroziune piemontana dispuse
etajat �i care se succed evolutiv � i
cronologic; se desfa�oara in lungul
vailor din campiile �i conurile
piemontane cele de eroziune se
 dezvolta pe versantii vailor dintr-o
unitate inalta la ie � irea spre o
campie sau depresiune (ex. pe
marginea Depresiunii Bra � ov sau la
contactul Alpilor cu Piemontul
Lombardiei); in general T.p. se
racordeaza cu terase fluviale aflate
in amonte in unitati de munte sau
deluroase. TERASETE (sin. VERSANT
TERA-
SAT) - suprafete sub forma unor trepte
de relief care se succed pe versanti; au
latimi sub 2 m �i rezulta fie in urma
unor procese naturale de versant
(deluviale, periglaciare) cand au o
dezvoltare relativ paralela, fie prin
interventia antropica mai ales pe cei
afectati de alunecari, tasari etc.
(ex. versanti cu expozitii sudice
terasati � i cultivati cu vita de vie din
Subcarpati, Dealurile Tulcei etc.).
TEREN ACCIDENTAT - versanti pe
care exista o variatie a stratelor ca
rezistenta �i unde procesele
gravitationale,
� iroirea sunt foarte active creand o
fizionomie complexa cu o diversitate
de microforme pozitive �i negative.
TEREN DEGRADAT - suprafete pe
care, prin procese naturale (alunecari,
pluviodenudare, �iroire, torentialitate,
furtuni) sau antropice (pa�unat, lucrari
agricole, constructii, drumuri,
anumite folosinte), se ajunge la
inlaturarea partiala sau completa a
solurilor.
TEREN INUNDABIL - suprafete
joase din lunci, depresiuni, campii
de subsidenta pe care periodic sunt
acoperite de ape provenind din
revarsarea raurilor sau din ridicarea
nivelului panzei freatice. TERESTRU -
suprafete de uscat sau acvatice care
impreuna formeaza suprafafa terestra;
fnveli,Jurile interne ,Ji externe ale
Pamantului.
TERIGENE - sedimentele aduse de
pe continente de catre apele curgatoare
(rauri, fluvii), care sunt depuse in
regiunile litorale pe platforma
continentala.
TERITORIU ECOLOGIC OMO-
GEN - unitatea elementara in
bonitare; portiune de teren omogena ca
relief (forma, pante etc.), conditii
climatice, caracteristici hidrologice,
tipuri de sol.
TERROID (sin. TELLUROID) - model
generalizat al formei Pamantului (un
geoid bombat la Polul Nord �i
,,scobit" la Polul Sud �i in zona
temperata din emisfera nordica).
TERMINAL (A) - morena in fata
limbii ghetarului; bazinet depresionar
in spatele morenei frontale cu
formatiuni fluvioglaciare
caracteristica morfo- genetica
acordata (spatial, temporal,
functional) unei activitati sau rezultat
final din evolutia unui agent, proces (ex.
stadiu terminal intr-un ciclu glaciar etc.
TERMOCARST - forme de relief in
regiunile polare �i subpolare unde
exista permafrost (pergelisol) �i
molisol; prin procese de inghet-
dezghet iau na �tere hidrolacolitii iar
prin dezghetarea acestora sau a
pergelisolului rezulta microde-
presiuni mla�tinoase, mai ales pe
suprafete plane - termodepresiuni
(ex. nordul Canadei, Siberia arctica
etc.).
TERMOCLASTISM - dezagregarea
(spargerea) rocilor in conditiile
mani- festarii unor variatii de
temperatura mari ca amplitudine �i
frecventa (este frecvent in regiunile
de�ertice unde ziua tempe- raturile
ajung la 40 - 50° iar noaptea scad la
valori în jur de 0°; se produc dilatari
�i respectiv comprimari insemnate
care faciliteaza dezvoltarea de fisuri,
crapaturi mai ales in rocile neomogene
iar in final desprinderea de blocuri
care cad gravi- tational.
TERMOGRAFIERE - sistem
de obtinere a imaginilor transmise de
sateliti de teledetectie bazat pe receptia
�i pre- luarea radiatiei termice
infraro�ii emise de diverse elemente
existente pe suprafata terestra.
 TERRA - vezi PAMANT.
TERTIAR - cea mai mare parte a
Neozoicului, are doua perioade:
Paleogen
�i Neogen.
TETHYS - ocean (mare), care in
intervalul triasic - neogen, despartea
conti- nentele Laurasia �i Gondwana.
In urma mi�carilor de compresiune
care au dus la inchiderea treptata a lui a
luat na�tere lantul muntos Alpino-
Carpato-Himalaian; din el au mai
ramas mai multe fragmente (Marea
Neagra, Marea Caspica, Lacul Aral).
THOLOID - forma boltita de relief
vulcanic rezultata din consolidarea lavei
vascoase aproape de suprafata; prin
indepartarea rocilor acoperitoare au
rezul- tat culmi sau maguri magmatice.
THOLOLITE - forme de
precipitare dezvoltate pe tavanul unor
sali din pe�teri. THUFUR (sin.
MUSURO! iN!ERBAT)
- movila dezvoltata in regiunile
periglaciare prin procese de gelivatie
care imping in sus blocurile de roca din
molisol care vor fi acoperite de un
strat turbos cu multe plante.
TIDAL - spatiu in regiunile de tarm
pe care se manifesta procesul de
maree (se calculeaza intre pozitia
nivelului mediu al apelor oceanului la
flux �i la reflux) �i unde au loc
procese de eroziune, transport �i
sedimentare diferentiate urmate de
evolutii ale configuratiei tarmului.
TIERRA - termen spaniol prin
care sunt numite etajele
bioclimatice din America de Sud,
America Centrala � i Mexic (ex. -
T. gelada (ce cuprinde varfurile
muntilor cu zapezi perene, cu
procese periglaciare � i glaciare);
T. Templada - la 900-1800 m, cu 18-24°C,
cu precipitatii mai slabe �i unele
culturi tropicale cu procese fluviatile,
alterari); T. caliente (sub 900 m in
regiunea tarmurilor cu peste 24°C, cu
paduri tropicale �i in care modelarii
reliefului prin alterare ii revine o
pondere insemnata).
TIGAI (sin. '{!GLA!) - relief uniform
format in regiunile montane, in general
pe conglomerate, gresii �i
aglomerate vulcanice, ex: T. din
Ciuca�, 12 Apostoli in Muntii
Calimani.
TILL - denumire frecvent data
in regiunile din spatiul arctic �i ce
corespunde materialelor transportate �i
depuse de un ghetar activ sau
rezultate in urma topirii acestuia
(morene). Acestea au putut suferi, dupa
depunere unele deformari dar nu �i
remanieri importante. Se pot deosebi:
T. de fund, T. de ablafie (la periferia
masei de gheata, unde topirea are loc
treptat), T. de curgere (se formeaza pe
suprafata gheta- rului, in Islanda �i
Insulele Spitzbergen).
TILLIT - depozit de origine glaciara
(morene) din Permian care au fost
consolidate �i erodate partial incat
astazi apar doar ca blocuri prinse
in mase argiloase continentale; apar pe
continentele din emisfera sudica fiind
un argument de baza in sustinerea ideii
existentei masei continentale Pangaea
concentrate in emisfera australa.
TIMP - interval al desfa�urarii
unei actiuni (proces, evolutia unui
sistem) �i care se apreciaza prin
anumite marimi scurte (ora, zi, luna,
ani) sau geologice (zeci - sute de mii
de ani). Fiecare dintre acestea pot fi
raportate la procesele morfogenetice
(o prabu�ire cateva secunde, o alunecare
mai multe zile, o terasa in mai multe
mii de ani etc.), evolutia generala a
unor lanturi montane (sute de milioane
de ani).
TINERETE - stadiul initial de
evolutie a reliefului in cadrul teoriei
ciclului de eroziune elaborata de
W.M. Davis; se caracterizeaza prin
inaltimi importante, fragmentare
orizontala �i verticala mare, adancirea
vailor �i pante accentuate ale
versantilor.
TINOV - turbarie in
microdepresiuni, aflate la altitudini de
800-2000 m. cu un
drenaj slab, aflate pe platourile montane
inalte; contine mu�chi �i unele specii
relicte glaciare (roua cerului); in
Romania, sunt peste 200. Tombolo
TIP - model pentru o grupare de dublu
procese sau de forme de relief, pentru
unitati geografice cu dimensiuni
variabile; T. de relief (dupa marime -
dupa W. M.
macro, mezo �i microforme; dupa Davis
agent - fluviatile, glaciare, Tombolo simplu
eoliene; dupa proces - de eroziune, Tombolo dublu
acumulare, gravitationale etc.).
TIPOLOGIE - parte a Geografiei
teoretice care stabile�te, studiaza �i Lebroisic

ierar- hizeaza diferitele modele (tipuri) Ile de Quiberon

specifice unor domenii sau sisteme; Beniguet
Morbihon Loire
ex: T. formelor
uscat mla�tina cordon de
de relief, T. peisajelor naturale ,J nisip
culturale,
T. zonelor morfoclimatice etc. Tombolo
TITLU GEOMORFOLOGIC - triplu

denumirea unei harti geomorfologice

care se stabile�te in functie de continut
(Harta hipsometrica, Harta desimii
fragmentarii, Harta reliefului fluviatil,
Harta proceselor
� i formelor de relief actuale,
Harta morfostructurala etc.).
TJALLE - denumirea data perma-
frostului in Finlanda �i Suedia.
TOAMNA - sezon in regiunile
tempe- rate; astronomic, se
desfa � oara intre echinoctiul de
toamna �i solstitiul de iarna; se produce
o racire treptata �i incheierea lenta a
ciclului vegetativ anual iar in
morfologie o slabire a regimului de
mode- lare impus de procese fluviatile
�iroire, torentialitate pe masura ce-�i
fac simtite activitatile crionivale.
TOMBOLO - forma de acumulare
marina ingusta �i alungita (cordon
de nisip), ce i�i are originea in
refractia �i difractia hulei marine fata
de o insula, pe aliniamentul de intalnire
a celor doua tipuri de unde; de regula
cordonul de nisip face legatura intre
o insula �i tarm; se mai cunosc �i
sub numele de sagefi, istmuri.
Orbetello
Italia dupa J.P. Pinot
TOPOCLIMAT - climat local sau
regional determinat de modificari induse
climatului complexelor geografice
de diferiti factori intre care un loc
aparte revine reliefului (prin
desfa � urare, inaltime, expunere
etc.). Se pot deosebi:
T. de versanfi umbriti � i insoriti, T.
montan, T. de dealuri, T. de depresiune;
T. de pe,Jtera etc.
TOPOCLIMATOLOGIE - parte a
climatologiei ce are ca scop studiul
topoclimatelor de pe suprafata terestra.
TOPLITA - brat secundar in
albia, lunca unui rau de munte care
este cu apa putina sau lipsit de aceasta;
prin amenajare poate fi folosit in
activitati locale diverse (morarit, pentru
diferite instalatii tarane�ti, crescatorii de
pe�te etc.).
 TOPOGRAFIE - domeniu �tiintific
care realizeaza masuratori pe suprafata
terestra, in baza carora se
stabilesc elemente de planimetrie �i
de nivelment ce sunt reprezentate pe
planuri �i harti.
TOPOMETRIE - parte a topografiei
care are in vedere modul de infaptuire
a masuratorilor pe teren �i de
calculare a valorilor necesare
transpunerii elementelor de pe suprafata
terestra pe harti �i planuri topografice
(ele sunt redate prin elemente de
nivelment �i planimetrie).
TOPONIM - termen folosit
pentru denumirea locurilor; un loc
aparte il au oronimele �i hidronimele.
TOR - varfuri care prin procese
periglaciare intense s-au transformat in
ingramadiri de pietre.
TORENT - curs de apa rapid cu regim
temporar de evolutie, format in urma
unor ploi torentiale puternice; poate
avea efecte devastatoare, distructive;
forma de relief formata din trei
componente - mai intai este asocierea
unor oga�e �i ravene care sunt
concentrate catre un canal de scurgere
(colector), in lungul caruia se
realizeaza eroziunea lineara intensa dar
�i transportul volumului de apa �i a
materialelor erodate;
1
1-bazin de recepþie; 2-canal de scurgere; 3-con de dejecþie.
Torent
in partea finala (conul de dejectie) se
dezvolta pe suprafete cvasiorizontale
la baza versantilor; sunt acumulari
ale materialelor suprapuse,
apartinand mai multor faze de
activitate; (conul de dejectie); au
frecventa mare in climatele in care
sunt specifice aversele de ploaie
(mediteranean, temperat-continental).
TORENT DE PIETRE - mod de
deplasare în etajele alpin �i subalpin,
prin intermediul torentilor, avalan�elor
sau gravitational, a unor grohoti�uri,
bolova- ni�uri provenite de pe versanti,
prin procese de inghet-dezghet
(periglaciare); forma de relief complexa
ce apare la partea superioara a
versantului ca panglici (vai) de pietre
(grohoti�) care converg spre un jgheab
umplut de blocuri ce se incheie la baza
versantului printr-un con de grohoti�.
TORENT NOROIOS (sin. CURGERE
NORO!OASA) - deplasarea unor
materiale argiloase supraumectate pe
versanti sau in lungul unor vai
torentiale. Materia are forma unei
paste noroioase (poate antrena
�i blocuri mari de pietre), cand limita
de plasticitate este depa�ita; forma de
relief cu un sector superior, în care se
produc desprinderi de materiale, un
sector mijlociu, sub forma unei limbi de
noroi, �i un sector inferior, de
impra�tiere (con de noroi).
 TORENTIALITATE - ansamblu de
procese torentiale care fragmenteaza
versantii despaduriti provocand deseori
degradarea acestora.
TORNADA (sin TROMBÃ) - vânt
extrem de violent care se produce în
regiunile subtropicale � i temperat
continentale (frecventa mare in
S.U.A., Australia) cu o forma
specifica (de palnie) dezvoltata de la
nivelul suprafetei topografice �i
pana la altitudini de mai multe mii de
metri in conditiile existentei locale a
unui contact net dintre o masa de aer
calda �i umeda (la sol) �i una rece �i
uscata la altitudine; rezulta o
mi� care turbionara puternica cu sens
ascendent care aspira de la sol pe
traseul de propagare (viteze de ordinul
kilometrilor pe ora), praf, nisip, pietri�
dar �i diferite parti din diverse
constructii. Provoaca distrugeri
materiale mari, pierderi de vieti
omene�ti �i modi- ficari esentiale
in peisaj inclusiv in configuratia
reliefului.
TORROS – (sin.HUMMOCK).
TORTONIAN (BADENIAN) -
denumire veche a unui etaj din miocen
caracterizat printr-o mare transgresiune,
acumulare de saruri �i eruptii vulcanice.
TRAHIT - roca vulcanica
efuziva, neutra, in alcatuirea
careia domina feldspatii alcalini �i
plagioclazi.
TRAIECTORIE - traseul parcurs de
un element aflat in mi�care (T.
curenfilor de apa etc.); curba in care
se inscrie evolutia unui proces
geografic, intr-o diagrama.
TRANSFLUENTA - proces prin
care o parte a masei de gheata ce
umple un circ sau vale glaciara trece
intr-un alt circ sau vale vecina, printr-
un sector jos (,Ja de T.); se realizeaza
in fazele cu o bogata acumulare de
zapada �i gheata (ex. in glaciatiunea
Riss).
TRANSFORMARE - actiune de
modificare partiala sau totala a unui
element sau sistem geografic, ca urmare
a unor interventii lente sau rapide in
relatiile ce asigura schimbul de materie
�i energie (T. unui relief, T. peisajului
etc.).
TRANSGRESIUNE MARINA -
inaintarea apei marii peste o
campie continentala. Se datore�te unei
mi�cari epirogenetice negative a
regiunii de uscat sau unui eustatism
negativ. Inaintarea apelor deasupra
uscatului este insotita de schimbarea
sistemului morfodinamic (se impun
procesele marine de abraziune �i de
acumulare de sedimente grosiere,
urmate de nisipuri �i, mai spre larg, de
argile etc. TRANSLATIA
CONTINENTALA -
deplasarea laterala a continentelor pe
un substrat alcatuit dintr-o topitura
vascoasa (ce apartine astenosferei;
teoria a fost formulata de
A.Wegener, pe baza unor constatari
de natura geografica (posibi- litatea
reunirii continentelor nordice,
elemente de fauna comune intre
conti- nentele sudice, existenta
tillitelor in continentele sudice etc.)
�i masuratori. Factorul care a
determinat deplasarea a fost aparitia
unui mare bazin tectonic (aici a
rezultat Oceanul Pacific) prin
desprinderea din Pamant a unei parti
care a format Luna. Ca urmare restul
scoartei s-a fragmentat in blocuri care
au suferit mi�cari catre Oceanul
Pacific. Ideea deplasarii de blocuri
continentale dar nu �i cauza a fost
confir- mata �i aprofundata prin teoria
tectonicii globale.
TRANSPORT - procesul de deplasare
a materialelor prin intermediul unui
agent (apa curgatoare, gheata, vantul,
apa marii prin curenti �i valuri etc.),
din locul de formare pana in cel
unde are loc acumularea. Astfel,
exista: T. eolian - se face datorita
vantului prin saltatie, rostogolire,
tarare; T. fluviatil - se produce prin
intermediul apei curgatoare (in solutie
prin dizolvarea sarurilor in suspensie
(particule milimetrice), turbionar prin
saltare (panza de nisip fin) iar la viituri
prin rostogolire (pietri�, bolovani�) �i
tarare (blocuri); T. marin - se face prin
inter- mediul apei marii (in solutie,
suspensie, pe fundul marii); T.
glaciar - agentul transportator este
ghetarul ce cara materiale atat pe masa
de gheata, cat �i in interiorul acesteia
etc.
TRANSVERSAL(A) - directie,
secti- une perpendiculara pe axa unei
forme de relief (profil T. de vale,
interfluviu, râu etc.).
TRAPPA - lava frecvent bazaltica,
cu grosimi reduse, care acopera
unele suprafete. Provine din adancime
�i a fost adusa la zi pe linii de
falie. Se poate consolida la suprafata
sau in interiorul scoartei ca dykuri,
silluri ce pot fi scoase la zi de eroziune.
Apar in Podi�ul Dekkan, Podi�ul
Armeniei.
TRAVERTIN - roca sedimentara
rezultata prin precipitarea calcarului
din apa, pe resturi organice sau
fragmente de roca; are culoare alb-
galbuie, porozitate foarte mare
(frecvente goluri in locul elementelor
putrezite); in strate subtiri se sfarma pe
cand in cele groase este destul de
rezistent.
TREAPTA - suprafata
cvasiorizontala, situata la o anumita
inaltime in raport cu spatiul limitrof;
exista: T. de relief (campii, dealuri,
munti); T. de nivelare (suprafete
�i nivele de eroziune); T. de alunecare;
T. piemontane; T. de solifluxiune; T.
antitetica (sector de albie carstica
secata, ramasa suspendata in raport cu
sectorul de albie activa din amonte
care a suferit un proces de adancire
in urma adancire (amonte de ponor),
T. de altiplanafie (sau
T. Goletz) rezultata prin procese de
gelivatie �i nivatie pe versantii cu
strate neomogene dispuse
orizontal); T. structurala (dezvoltata la
nivelul unui strat de roci rezistente
relativ plan �i cu grosime
mare); T. antropice (în cariere pe versantii
afectati de degradari).
TRECATOARE - denumire atribuita
unui sector de vale ingusta (frecvent
in spatiul montan) prin care se
realizeaza legatura intre regiunile
limitrofe pe care le separa,
folosindu-se diferite cai de
comunicatie (poteca, drum rutier, cale
ferata); ex. - trecatorile Lainici pe
Jiu, Cozia �i Turnu Ro�u pe Olt,
Posada pe Prahova etc.
TRENA DE GROHOTI� - fa � ie
ingusta de grohoti� acumulata la baza
unui abrupt.
TRENCH - denumirea depresiunilor
tectonice alungite dezvoltate in zonele
de subductie a placilor tectonice,
in vecinatatea unui lant montan tanar
sau a unui arc insular; la nivelul
acestora sunt frecvente seismele � i
manifestarile vulcanice.
TRIANGULATIE - metoda de
determinare a coordonatelor punctelor
de pe suprafata topografica, pe baza
unei retele de puncte cu
coordonate deja cunoscute; acestea
formeaza o retea in lant de triunghiuri
echilaterale; in Romania, reteaua de
ordinul 1 cuprinde 374 de puncte,
formand 657 de triunghiuri �i 6
patrulatere.
TRIASIC - prima perioada a Erei
Mezozoice caracterizata prin: dominarea
gimnospermelor �i, in final,
dezvoltarea reptilelor �i primelor
mamifere; au loc mi�carile
kimmerice vechi �i inceputul
fragmentarii continentului Pangaea � i
creerii Marii Thetis.
TRIBUTAR (sin. AFLUENT) - rau
care se varsa intr-un colector; apartin
la mai multe generatii.
TRIERE - proces de separare,
dife- rentiere a elementelor dintr-un
sistem, in functie de anumiti factori (T.
materialelor, în raport de dimensiuni
� i de viteza agentului in functie de
care se produce
T 1
acumularea lor. Ex. - T. apei râului,
T. valurilor ,Ji curenfilor marini, T.
vântului etc.).
TROG (sin. VALE GLACIARA) -
termen care uneori are sens
limitat referindu-se la valea glaciara
secundara, cu volum de gheata mai
mic �i care este suspendata printr-
un prag fata de cea principala intrucat
nu se poate adanci la fel ca aceasta; se
caracterizeaza prin profil longitudinal in
trepte �i profil transversal in forma
literei ,, de multe ori este atribuit
oricarei vai glaciare.
TROMBA (TORNADA) - fenomen
atmosferic de forma unei palnii, cu
baza intr-un nor de tip cumulonimbus
�i cu varful spre suprafata terestra;
aerul are o mi�care turbionara cu viteze
de 50-100 m/ s �i un sens ascendent;
exista T. marine �i
T. pe uscat; viteza deosebita a
vantului determina dezastre de
proportii (S.U.A.). TROPIC - paralela
geografica a Pamantului la 23°27'
latitudine nordica (T. Racului) �i 23°27'
latitudine sudica (T. Capricornului).
Reprezinta linia unde razele solare cad
perpendicular (la zenit) pe suprafata
Pamantului la 22 iunie, in emisfera
nordica, �i la 22 decembrie, in
emisfera sudica. In lungul lor sunt cele
mai intinse regiuni de�ertice (Sahara,
Arabia, Australia etc.) cu relief de hamade
�i erguri. TROPICAL(A) - caracteristica
a unor sisteme impusa de pozitia
geografica in regiunea tropicelor:
zona T., climat, T.
morfodinamica, T., soluri T. etc.
TROPOSFERA - inveli� la baza
atmosferei (de la suprafata terestra la
cca. 10 km altitudine) ce concentreaza
peste 80% din masa acesteia �i unde
se produc tot ansamblul de procese
meteorologice care impun direct
diferentierea climatelor
�i indirect a sistemelor de exercitate a
modelarii reliefului.
TROVANTI - forme de relief cu
configuratie de sfere puternic cimentate
aflate in mase de nisip slab
consolidate. Se gasesc in Dealul
Feleacului (Cluj), Coste�ti-Valcea, in
Subcarpati etc. fiind legate de
formatiunile sarmatiene.
TSUNAMI - valuri ale apelor marilor
� i oceanelor provocate frecvent de
manifestarea seismelor in scoarta de pe
fundul bazinelor respective (in Oceanul
Pacific, Oceanul Indian); se adauga
cele generate de eruptii vulcanice sau
prabu-
�irea in mare a unor insemnate blocuri
de gheata (Alasca, Antarctica) sau a
materiei rezultate din alunecari
(Alasca). Se propaga cu viteza foarte
mare, pe spatii intinse, in asociere de
mai multe valuri succesive cu inaltimi
frecvent de peste 15 m (ajung �i la
300 m) care distrug elementele cadrului
natural �i constructiile din regiunile de
tarm; provoaca pierderi de vieti
omene � ti �i modificari ale
caracteristicilor reliefului.
TUF - roca sedimentara rezultata
din acumularea de materiale extrem de
fine in conditii genetice variate sunt:
T. vulcanice sunt cele mai numeroase
�i provin din depunerea de particule
(diametre sub 2 mm) rezultate din
exploziile vulcanice la departari diferite
de aparatele ce le-au generat; se
gasesc in alcatuirea
formatiunilor vulcano-sedimentare din
jurul vulcanilor sau ca orizonturi
distincte acumulate in bazinele de
sedimentare de unde gradul lor diferit
de consolidare; se diferentiaza mai
ales in functie de compozitia
fragmentelor dominante din compozitie
(tufuri andezitice, dacitice, riolitice
etc.; T. calcaros (travertin) (roca
spongioasa generata de depunerea
carbonatului de calciu (pe plante, pietre
etc. din izvoarele a caror apa este
suprasaturata in acest constituent; ex.
pe Valea Cernei). TUGAI - denumire
data albiilor inundabile acoperite de
vegetatie ierboasa
�i arborescenta in Asia Mijlocie.
 TUMUL - microforma de relief
antropic, cu aspect de movila, intalnita
in regiunile cu relief neted (campie �i
podi�); de regula, semnifica
mormantul unei capetenii din
perioada antica.
TUNDRA - formatiune biogeografica
intalnita dincolo de paralela de
53° latitudine nordica (T. subarctica),
dar �i in muntii inalti, dincolo de
limita superioara a padurii (T. alpina).
Conditiile climatice sunt foarte severe:
temperaturi scazute, care duc la
formarea perma- frostului, vanturi
puternice.
TUNEL - galerie realizata prin
procese naturale sau antropice. Se
disting T. glaciar, sapat la baza sau in
masa ghetarilor (indeosebi in sectorul
terminal) de catre curentii de apa
subglaciari sau inglaciari (ex. la marginea
calotelor glaciare); T. antropic - rezultat
prin strapungerea unui munte, culme
pentru a permite o comunicare
directa �i rapida prin cale ferata sau
�osea intre regiunile pe care le separa
(ex. in Alpi, Carpati, Apeninini, Alpii
Scandinaviei unele avand lungimi de
mai multi zeci de kilometri � i
dotari corespunzatoare asigurarii
traficului); T. vulcanic - gol creat in
masa de roci vulcanice partial
consolidate creat prin scurgerea �i
evacuarea lavei fluide etc; T. de sufoziune
- creat la baza orizonturilor de loess
sau depozite loessoide prin
concentrarea �i circulatia pe
anumite directii a apei care s-a
infiltrat in aceasta etc.
TURBATIE - ansamblu de
modificari produse in interiorul
(microcute) �i exte- riorul (crapaturi)
molisolului, ca urmare a manifestarii
frecvente �i interne a inghet-
dezghetului.
TURBA - depozit organic format
prin descompunerea plantelor in
micro- depresiuni aflate pe platouri
sau in luncile
raurilor mari unde sunt conditii de
exces continuu de apa (mediu
permanent anaerob). Constituie
materialul parental pentru solurile
turboase. In agricultura se folose�te ca
ingra�amant organic.
TURBA EUTROFA - depozit
organic, bogat in substante minerale,
format intr-un mediu saturat cu apa, ce
contine saruri de calciu.
TURBA MEZOTROFA - depozit
organic cu continut moderat, realizat in
conditiile unei umiditati bogate;
intermediar intre turba eutrofa �i cea
oligo- trofa.
TURBA OLIGOTROFA - depozit
organic cu o reactie puternic acida,
format intr-un mediu saturat cu apa
(provenita din precipitatii, fara
participarea apei freatice), lipsit de
saruri.
TURBARIE - areal unde exista
turba sau unde este activ procesul de
acumulare
� i transformare a materiei organice
(turbificare); sunt microdepresiuni pe
platouri, in care au existat lacuri ce-
au suferit in timp transformari esentiale
(de la lac cu multa vegetatie la T.
propriu-zisa, cu strat organic gros cu
forma convexa); conditiile in care s-au
format determina caracteristicile tipului
de turba; frecvent se separa tinoave (T.
oligotrofe sau inalte) �i bahne (T.
eutrofe sau joase).
TURBIDITATEA APEI (sin. regional
TULBUREALA) - materiale in
suspensie continute intr-un volum de
apa; se masoara in g/m3; este maxima
in regiunile unde pluviodenudarea,
�iroirea �i torentii aduc mari cantitati
de materiale fine de pe versanti in
apa raurilor, lacurilor sau a marii in
fa�ia litorala; frecventi curenfii de T. pe
taluzul continental ca un amestec de
apa cu particule argilo-nisipoase, foarte
dens, care realizeaza �i o puternica
eroziune, creând canioane).
 TURBION (sin. TORNADA, VARTEJ,
AMAFOR) - forma de manifestare a
unui volum de aer sau de apa
(configuratie spiralata in care se
distinge un ax vertical sau inclinat.
Exercita o intensa eroziune la contactul
cu albia sau suprafata.
TURBULENT (A) - mod de
manifes- tare violenta a apei raurilor
�i aerului determinat de diferentieri
brusce locale de natura termica,
dinamica, de neregula- ritatile
suprafetelor pe care se deplaseaza etc.
Produce turbioane cu dimensiuni
variabile care intensifica procesele
de eroziune, transport de materiale cu
marimi diferite. Scurgerea turbulenta
insotita de procesele specifice este
caracteristica apelor raurilor.
TURMKARST - stadiu avansat
de evolutie al carstului din zonele cu
clima calda �i umeda, in care apar
martori reziduali cu forma rotunda
sau ovala in
Terasa (Arge�)
Taffoni (Sardinia)
plan �i versanti aproape verticali in
profil transversal, care domina regiuni
de campie aluvionare sau zone
mla�tinoase; de regula, apare la
contactul munte-polie, ca efect al
dizolvarii realizate de apele râurilor.
TURN - forma de relief pozitiva, cu
aspect prismatic, dezvoltata, in general,
pe conglomerate, gresii, calcare
aglomerate vulcanie �i alte roci; in
functie de compo- zitia �i natura
cimentului din care sunt alcatuite
stratele, eroziunea se manifesta
diferentiat creand coloane conice sau
cu configuratie variabila (ex. Piatra
Altarului din Muntii Ceahlau).
TURTIRE - raportul dintre lungimile
semiaxelor unei forme (ex. la elipsoidul
de referinta; la aprecierea gradului de
uzura al galetilor prin indicele de
asimetrie).
TUYAS - denumire islandeza
pentru movilele vulcanice
aplatisate care au rezultat prin
consolidarea lavei erupte sub plato�a de
gheata.
Tigai (M. Ciuca�)
Tau (M. Retezat)
 Trovanti (Coste�ti)

Turn (Muntii Ciuca�)

Tornada

Trog (Vale glaciara)

Torenti de pietre (Muntii Turbarie

Fagara�)
Trena de grohoti�

Tor
Tassili

Tunel
Tinov

Takar Terasete
T 345
T
TANC - varf ascufit proeminent întâlnit
frecvent pe crestele din regiunile alpine,
subalpine, sau unde se desfa � oara
hogbacks-uri pe strate dure; rezulta
prin manifestarea intensa a - in Provence golfurile taiate in calcare
dezagregarii � i prabu�irilor pe toate
laturile varfului. Cand are dimensiuni
reduse mai este numit turnulet; cand se
in�ira in lungul unei culmi formeaza o
creasta zimfata (Piatra Craiului) sau
un ansamblu de ,,colti".
TARM - unitate la contactul dintre
mare �i uscat pe care se manifesta
actiunea valurilor �i mareelor, agenti
care ii schimba continuu configuratia.
Ca urmare limita superioara coincide
cu extremitatea la care ajung valurile la
furtuna iar cea inferioara pana la
muchia terasei tarmului (-10, -15 m).
TARM iNALT - tarm dat de
versantii muntilor sau podi�urilor
aflati in contact cu marea �i care au
pante abrupte; acestea sunt faleze �i au
o evolutie mai rapida sau mai lenta mai
ales in functie de rezistenta rocilor din
care este format �i adancimea marii in
sectorul de contact.
TARM CU RIASS - specific
muntilor sau podi � urilor vechi
(caledonice, hercinice) alcatuite din
roci dure in care raurile �i-au creat
vai relativ inguste; producerea
mareelor determina dezvoltarea de
golfuri inguste la flux �i de
�esuri mla�tinoase prin care se scurg
apele unui paraia� la reflux (ex. - Tara
Galilor, Bretagne etc.); uneori termenul
este folosit
pentru orice tarm inalt unde se
produc maree insotite de alternante
de faze cu golfuri inguste �i de lunci
mla�tinoase (ex.
se numesc calanques).
TARM CARSTIC - tarm rezultat in
urma invadarii de catre apele marii a
unei regiuni calcaroase unde exista un
bogat relief carstic; este ondulat cu
stanci, proeminente, arcade, pe�teri
inundate total sau partial de ape etc.
(ex. - Jamaica, Sardinia etc.).
TARM CU FIORDURI - este
specific regiunilor muntoase sau de
podi� pe care in pleistocen s-au
dezvoltat calote glaciare ce-au inaintat
�i pe platforma continentala care era
exondata ca urmare a coborarii
nivelului general oceanic; masa de
gheata coborand din munti pe vai �i pe
platforma a exercitat o puternica
actiune de eroziune dezvoltand vai cu
lungimi de mai multi kilometri. Dupa
topirea ghetarilor �i o data cu ridicarea
nivelului oceanului sectorul inferior al
acestor vai a fost invadat de ape
rezultand golfuri care patrund adanc in
spatiul continental (Scandinavia, Labrador,
Groenlanda, Islanda etc.).
TARM DALMATIC (T. CU
CANALE; T. CU STRUCTURA
LONGITUDINALA; T. PACIFIC) -
caracteristica este data de prezenta unor
�iruri de insule intre care sunt canale,
toate fiind paralele cu linia tarmului.
Primul tip este specific regiunilor
montane cu
 T 1

c e
a
b

Sageti litorale in Marea Azov

a - tarm cu limane, lagune �i delta (NV Marii Negre);

b - tarm watt; c - tarm aralian; d - tarm riass; e - tarm dalmatic

a c

b d

Fiorduri

e f

gh

a - tarm inalt submers; b - tarm jos submers; c - tarm cu fiorduri; d - tarm cu skjars; e - tarm emers cu terasa; f - tarm cu delte; g - tarm cu insule vulcanice �i rec
corali;
h - tarm tectonic Terase marine in nordul Californiei capul Viscaiano (dupa W. D

Tipuri de tarmuri

structura cutata simpla in care eustatica a nivelului marilor, apa

insulele corespund anticlinalelor iar acestora a ocupat sinclinalele sau
canalele sinclinalelor (ex. - tarmul grabenele rezultand un tarm cu
croat �i sloven). Urmatoarele denumiri insule (culmile pe anticlinale sau
apartin tarmurilor unde exista �iruri de horsturi) �i canale (culoarele vailor de pe
grabene �i horsturi paralele (California, sinclinale sau grabene).
Noua Zeelanda). Si intr-un caz �i in TARM DE TIP ATLANTIC (T.
celalalt prin ridicarea CU STRUCTURA
TRANSVERSALA; T.
CU ANSE) - s-a individualizat in unui podi� jos;
sectoa- rele unde elementele de natura
structurala au desfa�urare
perpendiculara pe linia tarmului
(alternanta de cute sinclinale �i
anticlinale largi ce coincid cu vai �i
culmi; alternanta de grabene �i
horsturi; cute apartinand unor masive
vechi peneplenate
�i in care s-au dezvoltat vai pe
aliniamente de roci moi �i culmi pe
roci dure). Prin eustatism pozitiv a
rezultat un tarm cu golfuri mai largi
sau mai inguste separate de
promontorii stancoase. Prin evolutie
primele pot deveni lagune, limane,
delte iar celelalte au fose erodate de
mare (Maroc, N.E. S.U.A., Scotia,
Noua Zeelanda).
TARM CU FALEZA iN LOESS -
tarm abrupt sectionat de valuri in
loessuri
�i depozite loessoide ce au grosime
mare
�i care acopera strate alcatuite din roci
dure (ex. - Dobrogea de Sud). Prin
erodarea loessului a rezultat o
platforma de abraziune la nivelul
rocilor dure.
TARM DE TIP �ERM - au
rezultat in regiuni de munte sau
podi� cu vai inguste din regiunile
tropicale (Marea Ro�ie) care au fost
invadate de mare. Au rezultat golfuri
cu versanti cu panta mare �i care pe
platforma marina au constructii
coraligene.
TARM TECTONIC - corespunde
sectoarelor in care desfa�urarea
acestuia coincide cu un aliniament
de fracturi tectonice (falii - California).
TARM VULCANIC - s-a dezvoltat
la contactul dintre mare � i un
vulcan continental sau insular (in
Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic).
Caracteristicile lor depind de rocile
din care sunt alcatuiti vulcanii �i
tipul de eruptie (lenta sau exploziva);
au plaje �i microfaleze.
TARMURI JOASE - se desfa�oara
in regiunile unde s-a inregistrat
ingresiunea unei campii litorale sau a
exista sectoare de plaje cu o
micromor- fologie variata care se
continua pe uscat prin câmpii iar
în mare prin platforme continentale
extinse.
TARM CU LIDO (tip mexican)
- rezulta in regiunile unde exista
un aport insemnat de materiale
aduse in mare de rauri sau de
curentii marini pe care
indeosebi valurile le redistribuie
in cordoane litorale (lido) care sunt
frecvent paralele cu tarmul
inchizand golfuri sau care unesc
insule (ex. - Marea Mediterana,
Golful Mexic).
TARM CU LIMANE �I
LAGUNE -
a luat na�tere in marile lipsite de
maree, cu platforma litorala extinsa
pe care exista un aport insemnat de
materiale aduse de fluvii. Sunt
create de valuri cordoane de nisip
care inchid golfurile (tarm lagunar)
sau gurile de varsare ale unor rauri
mici (tarmuri cu limane fluvio
marine). Ex. - tarmul Marii Negre in
N.E. de la Mangalia
�i pana la est de Odesa.
TARM CU ESTUARE - este
specific regiunilor unde se inregistreaza
maree ce determina patrunderea apelor
oceanice pe fluvii pana la distante
mari in interiorul uscatului (ex. - pe
Amazon pe cca. 1500 km, 500 km pe
Sf. Laurentiu, 144 km pe Sena etc.)
diminuand � i chiar eliminand
procesele fluviale iar la reflux
impunand un transport activ de
materiale spre ocean. In regiunile joase
(Amazon) estuarul este ramificat �i
chiar exista o imbinare cu procesele
de dezvoltare a unor delte iar in cele
inalte (montane, podi�) se mentin
conditiile de culoar marin (golf
adanc desfa�urat).
TARM CU WATT - corespunde
platformelor continentale putin adanci
unde se acumuleaza importante
aluviuni carate de fluvii pe care
valurile le ordoneaza in bancuri �i
cordoane litorale extinse; producerea
mareelor face ca la flux
sa existe un peisaj de insule
nisipoase paralele cu tarmul iar la
reflux linia de tarm sa se situeze la
exteriorul sectorului cu cordoane,
spre continent ramanand intre care
raman un uscat cu forme pozitive mai
inalte separate de portiuni nisipoase
joase mla�tinoase �i cu ochiuri de apa
(tarmul din Olanda �i Germania de
N.V.).
TARM CU DELTE - se impun la
gurile de varsare ale fluviilor ce
transporta un volum insemnat de
aluviuni pe care le depun in
golfuri �i pe platforme
continentale extinse unde nu se produc
maree. Dupa forma sunt mai
multe subtipuri: D. triunghiulare la
Tibru ce inainteaza pe un singur
brat; D. lobate - cu dezvoltare
concomitenta pe mai multe brate dar
diferita ca amploare de la unul la altul
- ex. - Dunarea; D. digitale - cu
inaintare rapida pe mai multe brate - ex.
- Mississippi; D. barate sau blocate - la
care inaintarea a fost stopata fie de
catre curentii litorali foarte activi fie de
existenta unei platforme litorale
inguste etc.).
TARM DE TIP ARALIAN - are
brate intre grinduri de nisip cu relief
de dune accentuat �i inaintare rapida
pe masura scaderii nivelului apei
lacului Aral.
TARM CU MANGROVE - s-a
dezvoltat in regiunile tropicale umede
cu vegetatie foarte bogata unde
se inregistreaza maree.
TARM CU SKJARS (sin. TARM
FINLANDEZ) - a rezultat prin invadarea
de catre apele marii a unor campii
glaciare; exista o puzderie de insule
(movile morenoice separate de canale
�i spatii marine mai largi (in Suedia
de sud � i Finlanda).
TARM CU LANDE - specific unei
campii joase pe care exista �iruri de
dune longitudinale paralele cu tarmul;
nisipul este adus de valuri de pe
platforma continentala iar
configuratia dunelor este
determinata de vanturile active. Uneori
pe platforma se dezvolta cordoane de
nisip iar intre ele �i tarm sunt golfuri
(ex. - S.V.-ul Frantei, Anglia la nord de
Liverpoole); in cea mai mare parte sunt
acoperite cu ierburi
�i tufari�uri.
TARM MLA�TINOS (MARCHE) -
este caracteristic regiunilor tropicale cu
flux �i reflux �i unde materialele de
pe platforma continentala care are
adancimi mici sunt alcatuite din nisip
fin �i maluri. TARM CORALIGEN -
este specific regiunilor cu climat cald
(între latitudinile de 0° - 30° cu platforma
continentala sau guyoti) cu adancimi
reduse, apa sarata �i cu transparenta
mare; coloniile de corali creeaza
constructii inelare (atoli) pe care se
dezvolta o vegetatie bogata; ele inchid
,, de apa lini�tite cu
adancimea mica (lagon).
TARM DE INGRESIUNE (TARM
DE SUBMERSIE) - rezulta prin
inaintarea marii asupra marginei
continentale ca urmare a unei
trangresiuni determinate fie de
mi�carile eustatice pozitive fie de o
coborare a uscatului. Rezulta un tarm
neregulat cu faleze, promotorii �i
golfuri in regiunile muntoase sau de
podi�uri inalte sau cu plaji, golfuri
largi sau inguste prin inaintarea apei pe
campii strabatute de rauri
�i fluvii. Configuratia festonata de la
inceput (tarm primar) se modifica
prin evolutie (retragerea falezelor,
constructia de cordoane de nisip care
inchid golfurile (apar lagune, limane) �i
se dezvolta delte. TARM DE
EMERSIUNE - se
formeaza in regiunile in care fie ca
uscatul se ridica (epirogeneza pozitiva)
fie nivelul marii coboara (frecvent in
fazele glaciare); ca urmare parte din
platforma continentala devine o
campie litorala cu nisipuri � i
maluri iar linia tarmului este
relativ rectilinie.
TARM iN REGIUNILE DE SUB-
DUCTIE (TARM DE COLIZIUNE) -
sunt
inalte �i au configuratie neregulata
cu insule, golfuri, canale, faleze etc.
impuse de uscatul care se ridica,
infati�area poate fi complicata prin
influente structurale, evolutie glaciara,
de�ertica etc. (ex. - vestul Americilor).
TATANA - linia care realizeaza
ra- cordul dintre podul unei terase �i o
supra- fata care apartine unei forme
de relief superioare (frunte de terasa,
versant).
TIGLAI - denumire regionala
(Tran- silvania) pentru fragmentele
din glimee care rezulta prin evolutia
treptelor de alunecare; au forma
unor movile conice izolate sau aliniate.
TINUT - denumire regionala care
se refera la un teritoriu a carui
delimitare are
Tancuri (Aiguille du Midi)
Tarm cu riass (Australia)
caracter istorico-administrativ �i care sub
raport natural s-a conturat intr-un
spatiu cu un relief specific (munti,
dealuri, depresiuni) de care s-a legat o
populatie care �i-a pastrat o structura a
ocupatiilor �i traditiilor. Mai multe
tinuturi sunt cunos- cute �i sub
apelativul de '{ARA (Mara- mure�,
Oa�, Nasaud, Oltului, Padurenilor,
Motilor, Dornelor etc.).
TUNAMI (sin. TSUNAMI) - val cu
dimensiuni mari care se propaga
pe distante enorme in bazinele
oceanice �i care sunt declan�ate de
producerea de cutremure cu
intensitate mare; uneori insotesc �i
eruptiile vulcanice de amploare. Provoaca
distrugeri �i pierderi de vieti
omene�ti.
Tarm carstic
Tarm dalmatic
350
u
UBAC (sin. DOSUL MUNTELUI) -
denumire data versantilor nordici,
umbriti
�i reci din Alpii Francezi.
UDUDOI (sin. HUDUDOI) - (petic dintr-o terasa puternic
denumire regionala pentru vale
torentiala ingusta.
UED (sin. WADI, ARROYO) - denumire
data vailor largi, prin care se scurg
temporar apele in timpul viiturilor
din regiunile aride ale Africii de
Nord � i Peninsulei Arabice etc.; sunt
considerate, de unii autori, vai ale
unor vechi cursuri de apa permanente
care au functionat in perioade climatice
umede din cuaternar.
ULET - campie aluviala de
dimensiuni mici, intramontana, formata
prin umplerea unui bazinet glaciar
(specifica in Muntii Pirinei).
ULTRAABISAL - (sin FOSA
OCEA-
NICA) - �ant tectonic oceanic la
adancimi de peste 6000 m in regiunile
abisale.
ULTRAGLACIALISM - teorie care
exagereaza rolul glaciatiunii in
modelarea reliefului in raport cu alti
agenti.
ULUC - forma de relief negativa cu
aspect de jgheab; a rezultat din
deplasarea corpului alunecarii (U. de
alunecare), a masei de gheata (U.
glaciar), a zapezii (U. de avalan,J )
etc.; culoar depresionar dezvoltat
intre unitati morfostructurale inalte
(munti, dealuri submontane); sunt
evidente in lungul unor sinclinale
largi incadrate de dealuri pe anticlinale
sau in culoarele tectonice (Rucar-Bran).
UMAR - suprafata neteda, slab
incli- nata �i cu dimensiuni reduse
aflat pe
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
versanti, la altitudini diferite; poate avea
o origine deosebita: U. de eroziune
(martor al unei faze de evolutie;
apare ca bot de deal); U. de terasa
fragmentata); U. structural (treapta
la nivelul unui strat cu duritate mare);
U. glaciar (petic din nivelul unui fund
de vale glaciara veche care a ramas
suspendat in urma eroziunii glaciare
sau fluviatile ulterioare), U. de
gelivafie (rezulta la nivelul unui strat
gros de roca cu rezistenta mare).
UMIDITATE - proprietatea unui corp
sau a unui mediu ambiant de a absorbi
�i de a retine o anumita cantitate de
apa sau vapori de apa; are un rol
esential in desfa�urarea proceselor de
alterare.
UNDA - mi�care ondulatorie
produsa de apa marii (U.valurilor); la
rauri se inregistreaza U. de viitura; in
scoarta, U. seismica (rezultatul
producerii cutremu- relor terestre �i
care se propaga mai intai din
hipocentru spre suprafata terestra in
epicentru �i de la acesta la departari tot
mai mari in plan orizontal.
UNGHI - marime formata
prin intersectia a doua drepte sau a
doua planuri; se folose�te in
expresii: U. de fnclinare a unei
suprafefe, U. de deviafie a vantului prin
impactul unei mase de aer cu un
munte.
UNITATE - marime fizica de baza in
functie de care se exprima altele
inscrise intr-un sistem de apreciere
ierarhic. Pentru
U 351
relief insemnate sunt: unitafile de
apreciere temporala stabilite prin scarile
geocro- nologica (era, perioada, epoca,
varsta) �i morfocronologica (etape,
subetape, faze, subfaze); de
diferenfiere structurala (unitati de
platforma (platforma moesica, platofma
dobrogeana etc.); de orogen vechi
- caledonic hercinic; de orogen nou
alpin; unitati vulcanice etc.), se
deosebesc morfostructurala sau
morfolitostructurala (munti din roci
cristaline, munti de fli�, munti
vulcanici etc.; podi�uri tabulare,
monoclinale din roci vulcanice
etc.); unitafile morfologice sau
morfogenetice (la scara mare - bazine
oceanice, continente in cadrul lor
unitati montane, de dealuri, podi�uri,
campii cu diverse subtipuri - spre
exemplu - campii de eroziune,
piemontane, de glacis, de terase etc.).
UNIVERS - spatiu ale carui limite
sunt imperceptibile �i in care materia
se afla organizata in structuri �i forme ce
au stadii diferite de evolutie. Se folosesc
denumirile
U. observabil sau Metagalaxie (spatiu
cu structuri �i corpuri ce sunt
detectate prin receptionarea radiatiilor
emise de cele (cca 15 mild. ani
lumina), U. fizic - spatiu in care
strcturile �i corpurile cere�ti sunt
presupuse datorita unor influente pe
care acestea le exercita asupra
celor din Metagalaxie; �i Restul
Universului.
URAGAN - ciclon tropical; vant
puternic (30-50 m/s), cu actiune
distru- gatoare, insotit frecvent de
precipitatii torentiale; corespunde
gradului 12, pe scara Beaufort; in
largul marii sunt generate valuri cu
inaltimi de 10-15 m iar pe uscat
provoaca distrugeri inclusiv pierderi
de vieti omene�ti (ex. Japonia, SUA,
insulele din Asia de sud-est).
URLATOARE - denumire data
cascadelor cu inaltimi mari, datorita
vuietului prelung (,,urlet") manifestat de
apele in cadere pe praguri (ex.
Urlatoarele din M. Bucegi).
URSTROMTÄLER (sin. PRADO-
LINE) - forme de relief negative cu aspect
de culoar depresionar, situate intre
valurile de morene frontale ale ghetarilor
de calota. Latimea acestora este de
cateva zeci de kilometri, iar lungimea de
sute de kilometri (ex. in Campia
Germano-poloneza unde fluviile Vistula
Elba au mai multe sectoare de acest tip
cu desfa�urare de la est la vest. USCAT
- portiune din suprafata terestra
neacoperita de apa (continentele sunt
cele mai extinse regiuni de uscat); pe
el se realizeaza procese geomorfologice
impuse mai ales de agentii externi in
urma carora rezulta o morfologie
complexa �i in timp
nivelarea ei.
UVALA - forma de relief carstic
negativ prezenta pe platourile carstice
�i care rezulta frecvent din
ingemanarea dolinelor; poate avea �i
caracter tectonic. Are o configuratie
neregulata, dimensiuni de ordinul
sutelor de metri, in interior un
microrelief variat cu versanti abrupti,
doline recente, lapiezuri, sorburi etc.
Sunt prezente in Muntii Padi�, Muntii
Aninei.
UZUNLAR - faza in evolutia Marii
Negre in Cuaternar; este o transgresiune
produsa in Mindel-Riss prin care apele
sale comunicau cu bazinul mediteranean.
Ued (Alger)
352
v
VAD - locul pe unde se strabate
albia minora a unui rau de pe un mal
pe altul , caracterizat prin maluri joase,
albie extinsa
�i cu apa putin adanca.
VADI (sin. WADI) - culoare depre-
sionare aproape paralele realizate prin
coroziune �i deflatie in roci
sedimentare slab cimentate; au lungimi
de ordinul kilo- metrilor �i
desfa�urare pe directia domi- nanta a
vanturilor (ex. Sahara in platourile
M. Tibesti, au dezvoltare N.E. - S.V.).
VAL - masa de apa care inainteaza
prin mi�cari ondulatorii la suprafata
unei mari, a unui fluviu, formand creste
�i adancituri; forma de relief
structural jurasian, reprezentând o
vale în lungul unui sin- clinal.
VAL DE ALUNECARE - forma de
relief cu dimensiuni mici in corpul
de alunecare.
VAL DE REFULARE - masa
alunecata terminala care poate bara un
rau inaintand pe baza versantului
opus (in Carpatii de Curbura).
VAL PIROCLASTIC - acumulare
terminala la baza versantului
aparatului vulcanic pe care s-a
inregistrat o curgere de piroclastite
fluide; acopera un relief preexistent
(platforma litorala, depresiune, alte
platouri de lava consolidate etc.).
VAL DE NISIP - microforma din
material nisipos creata in mediu acvatic
(albie de rau putin adanca;
platforma litorala) de catre mi�carea
ondulatorie a apei.
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
VAL DE PAMÂNT -forma de relief
antropic realizat in diferite scopuri; ex.
val de aparare in jurul cetatilor antice
� i medievale, in lungul unui rau
pentru a impiedica inundatiile (dig) etc.
VAL SEISMIC - unde de mari
dimensiuni, generate de cutremurele de
pamant; se disting: V.s. primare
(lungime de unda scurta, frecventa
mare � i desfa�urare longitudinala;
se propaga in structura interna
terestra); V.s. secundare (lungime de
unda scurta, frecventa mare, se
propaga transversal prin inveli�urile
solide ale structurii interne a
Pamantului); unde provocate de seisme
care se propaga in apa marilor �i
oceanelor dand na�tere la valurile
uria�e de tip tsunami.
VALAHA - faza din orogeneza
alpina, manifestata la finele Pliocenului
�i ince- putul Cuaternarului; a produs
cutari, dar mai ales ridicari in bloc ce-
au dat altitu- dinile actuale ale
reliefului �i configuratia lui generala
actuala.
VALE - forma de relief negativa,
rezultata prin adancirea unui curs de
apa sau a unui ghetar; toate V. au o
albie prin care curge apa, ghetarul �i
doi versanti individualizati pe masura
adancirii; la V. evoluate se
diferentiaza: talvegul, albia minora
incadrata de maluri, albia majora,
terase, umeri �i nivele de eroziune;
se clasifica dupa: agentul care le-a
creat sau le-a impus caracteristica
principala (V.
V 1

Tipuri de vai
fluviatile, V. torentiale, V. create de unui depozit lacustro - glaciar; acest aspect
�iroire, V. glaciare); forma, fnfati�are este
(V. largi simetrice sau asimetrice,
chei, defilee); raportul cu structura �i
mi�carile neotectonice (V. consecvente,
subsecvente, obsecvente, V. epigenetice,
V. antecedente,
V. sinclinale, V. pe anticlinal, V.
tectonice,
V. de falie, V. longitudinale, V.
transversale etc.); desfa � urare (V.
convergente, V. divergente, V. inelare);
evolutie fn teoria ciclului de modelare
(V. tinere, V. mature, V. batrane);
regimul scurgerii apei (V. cu scurgere
permanenta,
V. cu scurgere temporara); roca fn care
s-au dezvoltat (V. carstice, V.
sufozionale,
V. fn nisipuri etc.); alte tipuri (V.
moarte,
V. liman, V. ued, V. suspendate, V.
submarine etc.).
VALLEUSE - vale suspendata
deasupra unei faleze ca urmare a
unei evolutii rapide a acesteia.
VALORE - elemente prin care sunt
puse in evidenta anumite caracteristici
in desfa � urarea temporara, spatiala
sau functionala a unui proces
morfogenetic sau a formelor rezultate;
pot fi de natura morfogenetica,
morfografica, evolutive etc.
VARA - sezon desfa�urat
astronomic intre solstitiul de vara
(22 iunie) � i echinoctiul de toamna
(23 septembrie); in general temperaturile
sunt ridicate �i ploile au caracter
torential (averse) de unde un sistem
de modelare in care procesele
fluviatile se imbina cu �iroirea �i
torentia- litatea.
VARISC- faza in ciclul
geotectonic hercinic in partea a doua a
Paleozoicului
� i care a generat sisteme
montane insemnate inclusiv unirea
blocurilor de uscat in supercontinental
Pangaea.
VARVA - nume dat de suedezi
aspectului stratificat �i diferit colorat a
dat de alternanta unor benzi
nisipoase cu benzi argiloase, ce au o
stratificatie aproape paralela;
benzile nisipoase deschise la
culoare, sunt depuse vara, cand
acumularea in lacurile proglaciare
era mai viguroasa
�i mai grosiera datorita faptului ca
apele din topirea ghetii erau
abundente; iarna in lac sunt
depuse doar materiale fine,
argiloase (coloidale) provenite
din suspensiile din apa.
VATRA - parte componenta a
apa- ratului vulcanic (rezervorul
magmatic) din care se alimenteaza
vulcanul �i care se afla la
adancimi; termenul se mai
folose�te pentru ,Jesurile unor
depresiuni (mai ales de origine
tectonica) extinse.
VAIUGA - vale de dimensiuni
mici, ingusta, putin adanca cu
fundul rotunjit, rezultata in urma
actiunii torentilor pe terenuri cu
inclinare mai mica �i de obicei
acoperite cu vegetatie ierboasa; este
activa numai in timpul ploilor
torentiale.
VALATUC - val paralel cu tarmul
care se sparge (deferleaza) in acela�i
timp pe o mare lungime.
VARSATURA - regionalism referitor
la depunerea pe versanti a materialelor
de la gurile oga�elor �i ravenelor.
VÂLCEA (sin. VALCEL, HOAGA) -
termen regional in regiunile deluroase
care denume�te vai de dimensiuni mici
(sub 30 m adancime), cu versanti evazati
(sub 20°), cu talveg �i albie slab
conturate, fiind plat sau larg concav, cu
scurgere intermitenta. VÂRF - forma
de relief pozitiva, cu infati�are conica
(ascutita sau rotunjita) sau plata,
situata pe interfluvii, � i care
corespunde unor roci mai rezistente �i
de aici �i rolul de punct culminant in
lungul
lor.
VARSTA - timp ce masoara un
proces, o evolutie a unui sistem, durata
unei forme de relief; se folose�te in
sistemul geomor-
fologic in situatiile: V. absoluta (durata
masurata in zile, ani, secole, mii
sau milioane de ani etc. de la
aparitia unui sistem sau de cand a
inceput �i s-a incheiat un proces genetic
(ex. - suprafata Borascu s-a realizat
incepand cu finalul cretacicului
�i pana la inceputul oligocenului);
V. relativa (durata existentei unei forme
de relief, sistem in comparatie cu altele
(terasa de 40 m este mai noua decat
cea de 110 m
- pleistocen inferior) �i mai veche decat
cea de 25 m care este din pleistocenul
superior. VÂRTEJ - turbion dezvoltat
atat in aer, cat �i in mediul acvatic
insotit cand are
amploare de pagube materiale.
VÂSCOZITATE - caracteristica a
magmelor care le asigura deplasarea
in astenosfera (curenti de
convectie), pe diverse traiectorii in
litosfera sau la exteriorul scoartei
unde construiesc prin consolidare
diverse aparate vulcanice; in functie de
compozitia chimica, magmele pot fi:
magme bazice - vascoase (fluide) pana
la foarte vascoase, bogate in elemente
metalice care dau pe suprafata terestra
curgeri de lave ce pot ajunge la zeci
de kilometri distanta dand platouri
bazaltice etc; magme acide - bogate in
silicati, sarace in elemente metalice cu
vascozitate mica; raman in vecinatatea
punctului de emisie, fara sa formeze
curgeri intinse; adesea se consolideaza
pe co�ul de emisie formand dopuri de
lava care pot fi expulzate impreuna
cu o buna parte din aparatul vulcanic
cand presiunea gazelor de sub el este
foarte mare.
VEDERE - imaginea unei unitati de
relief realizata prin fotografiere �i
filmare, prin redare schematica, in
sinteza (crochiu
�i schita panoramica), reprezentare
tridi- mensionala (bloc-diagrama),
stereo- scopica.
VEGETATIE - totalitatea plantelor
dintr-o regiune; dezvoltarea lor
diminueaza actiunea proceselor
morfogenetice de versant iar prin
retinerea unei parti din apa provenita
din precipitatii realizeaza �i o
moderare a scurgerii in albiile
raurilor. Defri�area totala a versantilor
este insotita de o accentuare rapida a
proceselor morfo- dinamice �i la
producerea de degradari insotite de
dezastre.
VENTIFACTE - pietre cu dimensiuni
variabile în regiunile de�ertice care
sufera un proces de �lefuire eoliana pe
una sau mai multe suprafete; tipic
este dreikan- terele ( � lefuire pe trei
suprafete) din Sahara.
VERMICULATII (sin. PIELE DE
LEOPARD) - depuneri de argila
rezultate din decalcifiere sau iluviere
in lungul diaclazelor, a liniilor de
clivaj de pe suprafata calcarelor in
interiorul pe�terilor; au forma de urme
lineare, curbate �i pot fi uscate �i
umede.
VERSANT - suprafata inclinata, cu
forma variabila, desfa�urata intre
nivelul interfluviilor la partea
superioara �i o baza cvasiorizontala
reprezentata de podul unei terase, o
lunca, vatra unei depresiuni, campie
etc.; rezulta frecvent prin frag-
mentarea unei regiuni de catre rauri,
dar uneori �i prin dezvoltarea unor
abrupturi de faliere; evolueaza diferit,
in functie de: climat (se retrage paralel
cu pozitia initiala in climat uscat, la
baza dezvoltandu-se pedimente; are loc
o mic�orare treptata a pantei �i a
inaltimii in climat temperat),
neotectonica (in conditii de ridicare a
unei regiuni rezulta pante mari),
structura ,Ji alcatuire petrografica (capata
caracteristici tot mai diferite, impuse de
manifestarea diferentiala a denudarii,
cu cat conditiile geologice sunt mai
complexe) etc.; se separa dupa
diferite criterii: geneza (V. de
eroziune fluviatila, glaciara, marina etc.
�i V. tectonici, V. vulcanici, V. antropici);
stadiu de evolufie (V. tineri, V. maturi, V.
de echilibru); formii (V. concava, V.
convec i, V. drep/i, V. compu i); miirimea
pantei (V. abrup/i, V. modera/i, V. lini) etc.
VERSANT RICHTER - versant cu
panta cuprinsa intre 30-32°, valoarea
reprezentand panta limita pana la care
grohoti�urile pot fi stabile.
VERSANT TERASAT (sin. TERA-
SETE) - trepte de relief care se succed pe
versanti, rezultate prin interventie an-
tropica.
VERWITTERUNG - termen german
pentru meteorizare.
VIITURA - cre�terea brusca �i
puter- nica a nivelului unei ape
curgatoare, determinata de: averse,
topirea brusca a zapezii, ploi
suprapuse ca timp peste perioada de
topire a zapezilor, ruperea unui baraj
natural sau antropic. Se deosebesc
dupa: marime - V. catastrofale � i V.
excep/ionale; frecven/a - V. anuale, V.
decenale, V. excep/ionale; desfa urarea fn
timp - V. simple (un singur vârf), V. duble
(doua varfuri), V. complexe (mai multe
varfuri). Provoaca o scurgere rapida in
albie ce determina accentuarea eroziunii
lineare, un transport de materiale bogat
�i modificari esentiale ale
microreliefului din albie �i la maluri.
VIADUCT - Pod aerian de dimensiuni
mari, sustinut de arcuri de beton, care
asigura continuitatea unei cai de comu-
nicatie peste o vale adanca sau deasupra
unei alte cai de comunicatie.
VILLAFRANCHIAN - partea finala
a Pliocenului, la trecerea la
Cuaternar, caracterizat, in Romania,
prin depuneri bogate de panze de
pietri� ce au creat o structura torentiala
piemontana (Podi�ul Getic) sau au
impus acumulari groase in campiile de
subsidenta.
VINIETA - ilustratie de dimensiuni
mici (pentru un detaliu sau un element
esential) care este aplicata intr-un loc
liber de pe o harta (pe harta
geomorfologica a proceselor actuale
vignete cu schita detaliata a unor
sectoare de lunca, un profil intr-o terasa
caracteristica etc.)
VIROAGA - vale ingusta �i adanca
rezultata prin �iroire repetata sau torenti
(este specifica pe versantii din regiunile
deluroase).
VISTULA - faza deosebita in finalul
glaciatiunii de calota in Europa; morenele
frontale formeaza un arc din Polonia spre
Karelia; este contemporana cu
glaciatiunea alpina Wurm.
VITEZA - marime care se folose�te
la aprecierea mi�carii apei raurilor,
aerului, maselor de gheata �i de care
depinde �i intensitatea proceselor
morfogenetice care au loc.
VOCLUSIAN - legat de unele izvoare
din regiunile carstice (exurgente) a caror
denumire provine de la localitatea
Vaucluse (Franta). Se formeaza din apa
raurilor care circula prin masa de calcar,
prin fisuri �i galerii, iar, in final, apare in
afara masivului la o altitudine coborata
�i cu un debit foarte bogat. Locul de
disparitie al raului in masiv se nume�te
sorb (ponor) iar locul de aparitie izbuc,
izvor V.
VORLAND - regiuni de platforma
desfa�urate la exteriorul uneia de
orogen, sub care subduce (ex. - Platforma
Moesica, Platforma moldoveneasca).
VULCAN - relief rezultat prin acumu-
larea produselor solide eliminate prin
activitati de eruptie; au forma conica
simpla sau complexa (con, crater, co�
�i rezervor) cand sunt legate de
eruptiile acide, vascoase (Etna, Vezuviu)
�i platouri extinse cu conuri aplatisate
�i cratere (in Hawai) care sunt
rezultatul efuziunii de
lava bazica. Exista vulcani activi ,Ji
vulcani care ,J fncetat activitatea;
vulcani continentali ,Ji vulcani fn
bazinele marine sau oceanice - cu
caracter submers sau emers etc.
VULCAN ACTIV - vulcan care
erupe
�i in prezent sau a erupt in decursul
epocilor istorice dar existand suficiente
informatii pentru prognozarea unor
reveniri iminente (ex. Vezuviu).
VULCAN NOROIOS (sin. SALTA) -
pseudovulcan rezultat din gazele
provenite din hidrocarburi care ajung la
suprafata pe linii tectonice, amestecate
cu apa provenita din precipitatii �i
particulele de praf; reprezinta o
pasta noroioasa care iese continuu
la suprafata, datorita presiunii gazelor
din adânc (ex. V.n. din Romania la
Berca-Arbana � i; fenomenul duce la
aparitia unor cratere �i a unor
conuri noroioase; in punctele unde
noroiul este fluid, rezulta vulcani
aplatizati, cu cratere largi, spre
deosebire de cele unde noroiul foarte
vascos construie�te conuri inalte, cu
cratere mici; se mai numesc gloduri,
pacle, bolboro,J zalfe, ochiuri etc.;
dupa incetarea procesului de
evacuare a noroiului forma creata
este distrusa de spalarea in suprafata �i
�iroire in cativa ani; pe flancurile celor
cu dimensiuni mari rezulta �anturi de
�iroire adanci ce creeaza peisajul de
bad-landsuri).
VULCAN STINS - vulcan a carui
activitate a incetat de mult �i nu
sunt conditii pentru reluare. Existenta
lor este relevata de formele de relief
�i de unele manifestari postvulcanice
(mofetele). In Romania formeaza
lantul vulcanic din vestul
Carpatiilor Orientali sau din sud-
estul Muntilor Apuseni.
VULCAN VECHI - vulcan a carui
morfologie a suferit distrugeri profunde
�i din care se pastreaza unele forme de
relief (neckuri, dykuri etc.) �i
manifestari post-
vulcanice (mofete) de-a lungul mileniilor,
neexistand nici o dovada sau semn al
unei forme de remanifestare (in
Carpatii Orientali).
VULCANIAN - tip de vulcanism
caruia ii sunt specifice alternante de
faze violente de manifestare (explozii
puternice prin care sunt expulzate
indeosebi produse solide, gaze �i in
mai mica masura lave) cu faze de
lini�te aparenta cand se pregate�te o
noua eruptie) - ex. vulcanii din
nordul Insulei Sicilia - Vulcano.
VULCANIT - rezultat al
activitatii vulcanice de la lave
consolidate la tufuri.
VULCANISM - ansamblu de
procese care conduc mai intai la
expulzarea materiei in stare de
topitura aflata in vetrele vulcanice din
scoarta sau in astenosfera la suprafata
terestra insotita de un volum de gaze,
vapori de apa �i produse solide
(rezulta prin sfaramarea rocilor
vulcanice consolidate) �i apoi din
crearea unor reliefuri specifice (conuri
vulcanice �i platouri cu dimensiuni
variate). Ascen- siunea topiturii �i
gazelor se face in lungul unor fracturi
profunde care strabat scoarta. Cele mai
intense activitati vulcanice sunt in
regiunile de rift, zonele de subductie sau
a unor fracturi continentale de unde
�i diferentierea lor. In tara noastra
vulca- nismul a fost destul de activ in
mio-pliocen cand s-a constituit in mai
multe faze de eruptie lantul vulcanic
din vestul Carpatilor Orientali � i
vulcanii din sud-vestul Muntilor
Apuseni. In Oceanul Atlantic
vulcanismul este legat dominant de
riftul acestuia iar in Oceanul
Pacific de desfa�urarea zonelor de
subductie (Cercul de Foc Pacific etc.).
VULCANOCARST - procese �i
forme de relief dezvoltate in regiunile
vulcanice (pe�teri, tunele �i unele
concretiuni), rezul- tate prin circulatia
apei, alterari intense, precipitari �i
indepartarea produselor alterate etc.
(ex. - in Muntii Calimani).
1 DICTIONAR DE
VULCANOLOGIE - domeniu care
studiaza ansamblul proceselor, structurilor,
formelor legate de vulcanism,
inclusiv repartitia lor pe suprafata
terestra.
VULNERABILITATE - caracteristica
morfodinamica care pune in
evidenta probabilitatea producerii
in anumite perioade de timp �i locuri
a unor procese
GEOMORFOLOGIE
generatoare de dezastre �i riscuri (ex.
Lunca Siretului este vulnerabila
la inundatii de proportii insotite de
distrugeri materiale �i pierderi de vieti
omene�ti primavara in lunile mai,
iunie in conditiile atingerii de catre
Siret a unor debite maxime).

Vulcan (Japonia)
Vulcan noroios (Paclele Mari)

Vale glaciara Balea (Muntii

Fagara�)

Viaduct

Varf
Vulcan activ
W 361
w
WADDEN (sin. WATT) - tarm jos cu
cordoane de nisip pe care se produc
maree (ex. - din Olanda in Germania
de N.V.).
WADI (sin. VADI) - culoare de vale în
regiunile de semide�ert �i de�ert din
nordul Africii, care in unitatile
montane sau de podi� au atat
versanti povarniti perpendiculari
pe directia vantului cu acumulari de
materiale, dar �i domoli (pe ei sunt
acumulari de nisip); in regiunile de
campie sunt largi cu versanti mici
fiind in general secate. Cele mai
mari W. au provenit din vai cu
scurgere bogata in pleistocen cand
aici exista un climat subtropical.
WARTHE (sin. SAALE, MOSCOVA) -
denumire a unei faze de manifestare
a glaciatiunii de calota din Europa care
are corespondenti in Riss (glaciatiunea
alpina)
�i Illinois (glaciatiunea din America
de Nord); climatul rece dar foarte
umed a favorizat extinderea deosebita
a ei (masa de gheata a ajuns la
marginea Muntilor Beschizi �i la
latitudinea Kiewului).
WATT (sin. WADDEN) - tip de tarm
jos, cu platforma continentala extinsa
unde se produc maree; exista insule
nisipoase paralele cu linia de tarm �i
sectoare care alternativ au caracter
mla�tinos (la reflux)
�i de suprafte marine (la flux). Ex.
tarmul din nord-vestul Germaniei �i
din dreptul Olandei (Insula Frisice).
WATER GAP - sector de vale
ingusta (defileu) dezvoltat in structura
appalasiana
prin adancirea raurilor la traversarea
benzilor de strate alcatuite din roci
dure.
WEALD (sin. BUTON!ERA) - termen
englez care define �te forma de
relief structural cu caracter
depresionar dezvoltata in axul
anticlinalelor.
WILDFLIS (sin. FL!S SALBAT!C) -
formatiune de fli�, reprezentata de o
masa argilo-nisipoasa (dominanta) in
care sunt blocuri cu dimensiuni variate
�i cu varsta veche (olistolite); a
rezultat printr-un amestec in
fose(subsidenta activa) de materiale
continentale (transportate de curentii
de turbiditate) cu cele oceanice (ex.
- in fli�ul paleogen �i cretacic din
Carpatii Orientali �i Muntii Apuseni in
S.E.).
WILSON - ,,ciclu" - teorie referitoare
la geneza �i evolutia
depresiunilor (bazinelor) oceanice. In
indelungata istorie geologica a
Pamantului s-a produs de mai multe
ori trecerea de la crearea de rifturi ce-
au generat expansiunea fundului
oceanic �i generarea de bazine extinse
care prin subductie, mai ales dupa
incetarea functionarii riftului, s-au
restrans pana la disparitie.
WIND-GAP - goluri în crestele
apala-
�iene, modelate de vant.
WINDKANTER (sin. DREIKANTER)
- bloc de piatra din regiunile
de�ertice, avand muchiile �i fetele
�lefuite de van- turile puternice.
1 DICTIONAR DE
WISCONSIN - ultima faza a
glacia- tiunii pleistocene de calota
(continentale) din America de Nord,
contemporana in Europa cu Wurm-
ul (Alpi), Vistula (Europa de Nord).
WÜRM - denumire pentru faza
glaciara desfa � urata in spatiul
montan in pleistocenul superior care s-
a desfa�urat in intervalul 55.000 -
10.000 ani; fiind sincrona cu fazele
din glaciatiunea de
GEOMORFOLOGIE
calota Vistula (in Europa) �i Wisconsin
(America de Nord). In cadrul ei s-au
manifestat trei stadiale glaciare cu
climat foarte rece �i relativ uscat
(Würm1, Würm2,
Würm3) separate de doua intervale cu
climat mai cald; majoritatea formelor
de relief glaciar prezente in muntii
Europei la inaltimi ce depa�esc de
regula 2000 m apartin acestei faze.

FAZE ALPI AMERICA DE EUROPA DE ARHIPELAGUL

NORD NORD BRITANIC
Ultimul glaciar WÜRM WISCONSIN VISTULA DRIFTUL NOU

Interglaciar RISS/WÜRM SANGAMON EEMIAN

Glaciatiune RISS ILLINOIS SAALE GIPPING TILL

Interglaciar MINDEL/RISS YARMOUTH NEEDIAN HOXNIAN

Glaciatiune MINDEL KANSAS ELSTER LOWESTOFT TILL

Interglaciar GÜNZ/MINDEL AFTONIAN CROMERIAN

Glaciatiune GÜNZ NEBRASKA WEYBOURNE

CRAG

Interglaciar DONAU/GÜNZ REXROAD NORWICH CRAG

Glaciatiune DONAU PRENE- ELBA PRE-CRAG

BRASKAN

Corelarea principalelor faze glaciare

Z 363

y
YARDANGURI - �anturi de coraziune
�i deflatie, frecvent sub 100 m lungime
�i 1 - 2 m adancime separat de creste
inguste, putin inalte �i putin stabile,
fixate de iarba sau tufari�uri;
caracteristic regiunilor aride
Yardanguri
� i semiaride pe suprafete dominant
alcatuite din argila uscata (u�or de
erodat de catre vanturile puternice
incarcate cu nisip).
364
z
ZAI - denumire data acelor fine de
gheata care curg impreuna cu apa
raurilor (amestec apa-gheata).
ZALTA - denumire regionala
pentru vulcan noroios.
ZAGAZ - baraj cu dimensiuni
reduse, pe un curs de apa, pentru
realizarea unui lac permanent, pentru a
regulariza scurge- rea (stavilar) sau a
favoriza transportul plutelor (hait); prin
amenajarea lor in spatiul din albia
raului transformat in lac procesele
fluviale sunt schimbate cu altele
specifice mediului lacustru.
ZANOAGA (sin. CALDARE (GLA-
C!ARA) - termen popular romanesc
pentru circ glaciar (ex. Carpatii
Meridionali).
ZAPADA - precipitatie in stare
solida ce apare atunci cand
temperatura aerului este sub 0°C,
picaturile de apa transformandu-se
in cristale fine de gheata, care, asociate,
formeaza fulgii de zapada. Are rol
esential in procesele nivale indeo- sebi
prin producerea de tasari �i avalan�e.
ZAPADA UMEDA - masa alcatuita din
fulgi "apo�i" (lapovita). Apa din
aceasta intra in crapaturile rocilor �i
prin inghet
repetat se ajunge la dezagregari.
ZAPOR - ingramadire de blocuri de
gheata formata in timpul dezghetului, in
dreptul pragurilor sau in sectoarele
inguste ale albiei minore. Acestea
devin baraje naturale pentru apele ce
vin din amonte favorizand distrugerea
malurilor �i uneori a instalatiilor
portuare (ex. pe Bistrita, Dunare)
prin diverse procese mecnaice.
DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE
ZATON - brat parasit, cu tendinta
de colmatare �i cu apa lini�tita (in
Delta Dunarii �i Complexul Razim).
ZAVOI - denumire regionala pentru o
unitate locala de mediu individualizata
in luncile joase in vecinatatea albiei
raurilor in care s-a dezvoltat o
vegetatie specifica (arbori, tufi�uri,
ierburi) in a carei distri- butie intervin
diferentierile impuse de microrelief
(grinduri, microdepresiuni, albii
parasite etc.), panzele freatice � i
regimul revarsarilor.
ZI - durata in care se realizeaza
rotatia Pamantului pentru orice loc de
pe acesta, in raport cu o stea (23
ore, 56 minute 4 secunde - Z.
siderala) sau cu Soarele (Z. solara
adevarata, incepe la orele 12, cand
astrul se afla la meridianul locului);
se folosesc: Z. solara mijlocie (media
duratei
Z. solare adevarate din timpul unui an,
24 ore); Z. civila (începe la orele 24); Z.
polara (dureaza �ase luni, fiind
prezenta la latitudini mai mari decat
cercurile polare, incepe la echinoctiul
de primavara � i dureaza pana la
echinoctiul de toamna, in emisfera
nordica, �i invers, in cea sudica;
alterneaza cu noaptea polara); Z. de
vara (adaptata in statele din regiunile
temperate, pentru valorificarea cat
mai buna a intervalului cu lumina in
sezonul estival);
Z. data în care se fnregistreaza un anumit
fenomen meteorologic sau valori deosebite
ale elementelor meteorologice cu
impor- tanta pentru evolutia proceselor
geomor-
Z 365
fologice: Z. cu ninsoare (da cel putin
0,1 mm echivalent de apa); Z. cu
ploaie (da cel putin 0,1 mm apa); Z.
cu precipitafii (cel putin 0,1 mm apa
in 24 ore); Z. cu strat de zapada
(stratul acopera cel putin jumatate
din platforma meteorologica), prima
sau ultima Z. cu anumite valori de
temperatura; Z. cu fnghef (minima
temperaturii este negativa); Z. de
iarna (maxima termica este negativa),
Z. de vara (temperatura depa�e�te
25°C), Z. tropicala (temperatura
depa � e � te 30°C); Z. de început sau
de final pentru un anumit proces
geomorfologic sau care impune
realizarea lui (alunecare de teren,
eruptie vulcanica, tzunami etc.)
conducand deseori la producerea unor
dezastre materiale �i pierderi de vieti
umane.
ZIDURI - denumire regionala
pentru forme de relief pozitive cu
caracter rezidual, generate frecvent
prin eroziune diferentiala manifestata
frecvent in locurile unde exista strate de
roci care pe de-o parte au rezistenta
diferita la atacul agentilor externi iar
pe de alta parte au pozitie verticala
(sunt caracteristice unitatilor de fli�
sau de molasa; ex. ,,zidurile" de pe
valea Milcovului - Vrancea).
ZID CICLOPIC - relief rezidual,
frecvent in regiunile muntoase inalte, cu
versanti abrupti �i creste zimtate; a
rezultat prin interferenta proceselor de
dezagregare, deflatie, �iroire,
prabu�iri etc.; la baza materialelor
desprinse formeaza poale de grohoti�
sau taluzare de pietri� �i nisip (ex. in
Muntii Fagara�, Retezat).
ZID EOLIAN - relief rezidual pe
crestele muntoase din de�ert, cu
infati�area unor metereze, rezultat al
dezagregarii �i deflatiei.
ZID (BARAJ) OROGRAFIC -
creasta
sau masiv montan inalt cu pozitie
relativ perpendiculara pe directia
frecventa a maselor de aer. Pe
versantul expus favorizeaza ploi
orografice iar pe cei opu�i
descendeta aerului insotita de
declan�area de efecte foehnale, deci
o asimetrie evidenta cu caracter
morfoclimatic.
ZOLIE (sin. SÖLLE) - microdepresiune
rezultata prin topirea unui bloc de
gheata desprins din fruntea ghetarului
aflata in proces de retragere �i prinsa
intr-o masa sedimentara
(morene)uneori prin acumularea
apei. Dupa topirea ghetii se produce
tasarea materialelor acoperitoare,
formarea depresiunii �i aparitia unui lac.
ZONALITATE - caracteristica a inve-
li�ului natural geografic, data de
dispu- nerea latitudinala a factorilor
climatici, care determina �i impunerea
�i gruparea zonala a agentilor �i
proceselor geomor- fologice (zona
morfoclimatica).
ZONA - spafiu latitudinal continental,
cu caracteristici geografice proprii ce
ii confera o anumita structura �i nivel
de organizare de unde
omogenitatea in desfa�urarea
generala a elementelor; la baza
individualizarii lor stau repartitia
radiatiei solare in raport de latitudine,
pe forma sferica generala a Pamantului;
se separa o Z. calda (intre tropice),
doua Z. temperate (intre tropice �i
cercurile polare)
�i doua Z. reci (intre cercurile polare
�i poli); in cadrul lor, elementele
geografice principale vor avea, in
general, tot o distributie zonala (se
separa: Z. de temperatura, Z.
pluviale, Z. morfo- climatice, Z. de
vegetafie, Z. biogeo- grafice, Z.
pedogeografice etc.); spafiu oceanic
caracterizat prin anumite conditii de
viata ce impun o comunitate de orga-
nisme specifica (similar: etaj, regiunea
abisala, batiala etc.); areale cu
întinderi diferite în care este specific
un anumit proces (Z. cu pergelisol, Z.
cu aurore polare, Z. de saturafie, Z. de
oxidare, Z. de alterare, Z. frontale) sau
forme de relief distincte (Z. de farm, Z.
carstica); areale
366 DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE

cu o anumita funcfionalitate (Z. de conservarea � i

protecfie, Z. de agrement, Z. cu mofete,
Z. de subducfie, Z. de orogen etc.).
ZONA DE PROTECTIE - areal
delimitat in jurul unei rezervatii
naturale, cu scopul de a asigura
securitatea (protejarea)
componentelor cu valoare
�tiintifica, peisajistica, istorica,
evolutiva ale acesteia (ex. in Muntii
Bucegi in jurul ansamblului de
coloane, ciuperci din piatra de la
,,Babele" este delimitat un areal in
care accesul este interzis, situatie precizata
�i pe tabela cu indicatii privind
rezervatia. ZONA INTERTIDALA -
portiune in spatiul litoral pe care se
manifesta ritmic fluxul �i refluxul �i
care este incadrata de limitele extreme
de producere a lor; corespunde unei
platforme cu caracter mla�tinos la
reflux �i de spatiu acvatic putin adanc la
flux; in cadrul ei se manifesta
ritmic procese morfogenetice.
ZONA INUNDABILA - suprafete
joase, relativ netede aflate in vecinatatea
albiei raurilor (lunci), in depresiuni,
in campiile de subsidenta care este
acoperita de ape in intervalul de timp
cat se produc
�i mentin debitele foarte mari ale
raurilor. ZONA LITORALA -
portiune a scoartei terestre, cu latime
variabila, situata de-o parte �i de alta
liniei de tarm in care se resimte
influenta proceselor marine; pe uscat
cuprinde falezele, plajile, locurile
litorale, deltele dar inainteaza �i pana
la limita de manifestare a unor
procese climatice, hidrice impuse
direct sau indirect de mare; in
interiorul bazinului marin ii apartine
sectorul de platforma litorala pe care
actiunile valurilor, curentilor, apelor
fluviilor etc. sunt active. ZONA
MARINA (LITORALA)
PROTEJATA - spatiu in domeniul
litoral unde componentele de mediu
prin valoarea
�tiintifica, peisajistica, evolutiva,
istorica etc. impun pastrarea,
protectia lor (ex. in tara noastra -
Rezer- vatia Biosferei Delta
Dunarii; rezervatia dunelor de la
Agigea etc.).
ZONAL - caracteristica a reliefului montan inalt)
desfa�urarii pe zone a unor
sisteme (ex. - glaciar,
periglaciar, savana etc.), forme de
relief, procese etc.
ZONARE - actiune de separare
in zone a mediului geografic sau a
componentilor
� i elementelor acestora; (ex. -
zone morfoclimatice (tropical
umede, semiaride, aride, temperate,
polare etc.).
ZONE CLIMATICE - regiuni
ale Pamantului, delimitate in
latitudine � i dezvoltate pe
longitudine, care se diferentiaza
intre ele prin caracteristici
climatice. Zonarea climatica a
fost efectuata de numero�i autori,
avand la baza criterii diferite:
empirice (temperatura, in primul
rand, �i efectele observabile ale
acesteia); genetice (cauzele ce
determina conditiile climatice, respectiv
latitudinea, circulatia generala a
maselor de aer, efectele regionale
ale oceanelor, continentelor �i ale
�i aplicate (efectele elementelor
climatice asupra altor componente
geografice (ex. - vegetatia). Se separa
trei mari Z.c. (zona climatelor calde,
zona climatelor tempe- rate, zona
climatelor reci). Prima este cea mai
intinsa, pe cand celelalte au o
desfa �urare dubla (cate una in
fiecare emisfera) in fiecare
distingandu-se mai multe subzone
� i anumite sisteme morfogenetice.
ZONE MORFOCLIMATICE -
corespund teritorial Z. climatice, aici
individualizându-se sisteme de agenti
din care unul sau doi au rol hotarator
in geneza
�i evolutia reliefului.
ZONA DE DIVAGARE - regiuni
tectonic stabile sau subsidente aflate in
vecinatatea altora deluroase sau
montane unde raurile ce le strabat produc
acumulari

insemnate de materiale creand in prima
situatie conuri �i glacisuri aluviale iar
in a doua �esuri. Comun in cele doua
situatii este despletirea �i parasirea
frecventa a albiilor ca urmare a inaltarii
patului (prin acumulari repetate) �i
trecerea in raurile din spatiile vecine
care au albii mai joase. Le
diferentiaza peisajele morfologice
rezultate - albii uscate cu pietri�, nisip,
cu maluri de 0,5 - 1 m separate de
campuri relativ plate in primul caz (ex.
depresiunile Hateg, Fagara�) �i albii �i
meandre parasite mla�tinoase, fara
maluri intre care sunt spatii de
campie cu exces de apa, soluri
saraturoase etc. in cel de al doilea
caz (Campia Siretului).
ZONA DE INFLUENTA - reprezinta
unitati geografice cu extindere variabila
de unde actiunea directa sau indirecta
a unor factori; poate avea un rol
important in configuratia �i evolutia
reliefului altora (ex.
- Carpatii pentru regiunile de Vorland
sau
Ziduri
367
Hinterland; Depresiunea Bra�ov in raport
cu muntii care o inconjoara; modificarea
morfologiei unui spatiu ca urmare a
unor exploatari in carierele de carbuni -
Podi�ul Getic) sau in ocnele de sare
etc.
ZONA DE PROTECTIE - in jurul
unui spatiu in care se afla o forma
sau un complex de forme de relief
care datorita valorii � tiintifice,
economice sau peisagistice
reprezinta o rezervatie; este delimitat un
teritoriu cu rol de ocrotire �i in care
accesul este permis in anumite
conditii (Vulcanii noroio�i, Sfinxul,
Babele din Muntii Bucegi; zonele de
protectie din toate parcurile nationale
etc.).
ZONA DE ACRETIE - regiuni in
spatiul bazinelor oceanice sau in
cel continental unde s-au format
rifturi; evolutia acestora conduce la
extinderea fundului bazinelor oceanice
�i a spatiului de scoarta de tip
oceanic indirect a reliefului creat prin
consolidarea topiturilor magmatice
venite din astenosfera.
368 DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE

BIBLIOGRAFIE
Atanasiu N., Mutihac V., Grigorescu D., Popescu Gh., 1998, Dictionar de Geologie, Ed.
Didactica �i Pedagogica, Bucure�ti.
Andrew, G., (1985), The Encyclopedic Dictionary of Physical Geography, Basil Blackwell
Inc, London.
Bauling H., 1956, Vocubulaire franco-anglo-allemand de Geomorphologie, Paris VI.
Bacauanu V., Donisa I., Harjoaba I., 1974, Dictionar geomorfologic, Ed. �tiintifica
�i
Enciclopedica, Bucure�ti.
Birot, P., (1959), Precis de geographie physique generale, Edit. Armand Colin,
Paris. Bleahu M., Tectonica globala, Ed. �tiintifica �i Enciclopedica, Bucure�ti.
Bravard J.P., Petit Fr., 2000, Les cours d'eau Dynamique du systeme fluvial,
Armand Colin, Paris.
Brandu� C., Grozavu A., Efros V., Chirita V., 1998, Dictionar de termeni fizico-
geografici, Ia�i.
Briggs, D., Smithson, P., Ball, T., (1991), Physical Geography, Toronto.
Brunet, R., Ferras, R., Thery, H., (1992), Les Mots de la Geographie. Dictionnaire
critique, Reclus-La Documentation francaise.
Carrara, R. M., (1997), Geographia Generalis, Pitagora Editrice, Bologna.
Chorley R.J., Schumm S.A., Sugden D.E., 1985, Geomorphology, Methuen, London.
Chorley, J.R., Kennedy, B.A., (1971), Physical Geography: A System Approach, Prentice
Hall, New York.
Clari, P., Ferrero, Elena, Carlo, P., Maza, M., Ricci, B.,(1991), Le grand livre de
la Terre, Deux Coqs D'or, Milano.
Clark, N.A., (1993), Dictionary of Geography, Ed. The Penguin.
Collin, P.H., 2001, Dictionary of Ecology and Environment, Peter Collin Publishing.
Ltd. London.
Coque R., 2002, Geomorphologie, Armand Colin, Paris.
Cotton C.A., 1952, Vocanoes as landscape forms, London.
Demangeon, J., (1990), Les milieus naturals du Globe, Masson, Paris- Milan-
Barcelona. Derruau M., 1996, Composantes et concepts de la geographie physique,
A. Colin, Paris. Donisa, I., (1977), Bazele teoretice ale geografiei, Edit.Didactica �i
Pedagogica, Bucure�ti. Donisa, I., Donisa, V., (1998), Dictionar explicativ de
teledetectie � i Sisteme
Informationale Geografice, Ed. Junimea, Ia�i.
Dresch J., 1982, Geographie des regions arides, P.U.F., Paris.
Efros, V., (1993), Dictionar geografic �colar, Ed. Lumina,
Chi�inau.
Goudie A.S., 1990, Geomorphological Tehniques, Unwin Hyman, London, U.K.
BIBLIOGRAFIE 369

Gregory, K. J., (1985), The nature of Physical Geography, Edward Arnold, London.
Grigore M., 1972, Cartografie geomorfologica, Centr. Multipl. Univ. Bucure�ti.
Grigore M., Donisa I., Tovissi I., 1980, Aerofotointerpretare geografica, Ed. did. �i
pedag., Bucure�ti.
Grozavu A., Kocsis L.S. �i colab., 2005, Dictionar poliglot multimedia de mediu �i
�tiinte ale Pamantului, Ed. Azimuth, Ia�i.
Guillcher A., 1954, Morphologie litorale et sous-marine, P.U.F., Paris.
Haggett, P., (2001), Geography: a global synthesis, Prentice Hall, Londra.
Haidu, I., Haidu, C., (1998), Sisteme Informatice Geografice. Analiza Spatiala, Ed.
H.G.A., Bucure�ti.
Hamelin L., Cooq F.A., 1967, Le Periglaciaire par l'image, Presses Univ. Laval,
Quebec. Hutton J., 1795, The theory of the earth, Transactions, Royal Society of
Edinburgh, 1. Ielenicz M., 2007, Geomorfologie, Ed. Universitara, Bucure�ti.
Ielenicz M., Comanescu Laura, Mihai B., Nedelea Al., Oprea R., Patru Ileana, 1999,
Dictionar de geografie fizica, Ed. Corint, Bucure�ti.
Ielenicz M., Erdeli G., Marin I., 2001 - Dictionar de termeni geografici pentru gimnaziu
�i liceu, Ed. Corint.
Ielenicz, M., Comanescu L., (2008), Geografie generala. Geografie Fizica,
Edit.Universitara, Bucure�ti.
Ilie I., 1970, Geomorfologia carstului, Ed. Univ. Bucure�ti.
Kemp D., 1998, The Environment Dictionary, Routledge,
London. Lliboutry L., 1965, Traite de glacilogie, Mason Paris.
Mac I., 1996, Geomorfosfera �i geomorfosistemele, Presa Univ. Clujana, Cluj-Napoca.
Mac, I., (2000), Geografie generala, Edit. Europontic, Bucure�ti.
Matthews, J., 2003, The Encyclopaedic Dictionary of Environmenthal Change, Hodder
Arnold. U.K.
Mayhew, S., (1997), Dictionary of Geography, second edition, Oxford, University Press.
Milton, J., (1993), Dictionary of Astronomy, The Penguin.
Neac�u, P., Stoicescu, A. Z., (1982), Dictionar de ecologie, Ed. �tiintifica �i
Enciclopedica, Bucure�ti.
Penck W., 1924, Die Morphologise analyse Ein Kapital dr Physikalischen Geologie,
Engelhornm Stuttgart, Germany.
Petrov, M. P., (1986), De�erturile Terrei, Edit. �tiintifica �i Enciclopedica, Bucure�ti.
Pi�ota, I., (1987), Biogeografie, Ed. Universitatii, Bucure�ti.
Pi�ota, I., Buta, I. (1983), Hidrologie, Ed. Didactica �i Pedagogica, Bucure�ti.
Posea Gr., 2001, Vulcanismul �i relieful vulcanic (hazarde, riscuri, dezastre, relieful
vulcanic din Romania), Ed. Fundatiei ,,Romania de Maine", Bucure�ti.
Posea Gr., Grigore M., Popescu N., Ielenicz M., 1976, Geomorfologie, Ed. Did. �i
Pedag., Bucure�ti.
Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., 1974, Relieful Romaniei, Ed. �tiint., Bucure�ti.
Posea, Gr. �i colab. (1976), Geomorfologie, Edit. Didactica, Bucure�ti.
Posea, Gr. �i colab. (1986), Geografia de la A la Z. Dictionar de termeni geografici, Edit.
�tiintifica �i Enciclopedica, Bucure�ti.
1 DICTIONAR DE
GEOMORFOLOGIE
Radoane Maria, Dumitru D., Ichim I., (2000), Geomorfologie, vol. I �i II, Ed. Universitatii
din Suceava.
Radulescu D., 1976, Vulcanii astazi �i fn trecutul geologic, Ed. Tehnica, Bucure�ti.
Reynaud A., 1971, Epistemologie de la geomorphologie, PUF, Paris 1.
Rittmann A., 1967, Vulcanii �i activitatea lor, Ed. Tehnica, Bucure�ti.
Savin, C., (1996), Dictionar �tiintific poliglot, Ed. Tiporad, Bucure�ti.
Scheidegger A., E., 1961, Theoretical Geomorphology, Springer Verlag, Berlin.
Strahler, A.N., (1973), Geografie fizica, Edit. �tiintifica, Bucure�ti.
Strahler, A., (2003), Introducing Physical Geography, John Willey&Sons, New
York. Summerfield M., 1992, Global Geomorphology, Longman.
Thornburg W.D., 1973, Priciples of geomorphology, New York.
Tricart J., 1965, Pricipes et methodes de la geomorphologie, Ed. Masson, Paris.
Tricart J., 1977, Precis de geomorphologie, II Geomorphologie dynamique
generale, SEDES, Paris.
Tricart J., 1978, Geomorphologie applicable, Masson, Paris.
Tricart J., Cailleux A., 1967, Le modele des regions periglaciaires, S.E.D.E.S.,
Paris. Tricart J., Cailleux A., 1974, Le modele des regions chaudes. For�ts et savanes,
S.E.D.E.S.,
Paris.
Tufescu V., 1966, Modelarea naturala a reliefului �i eroziunea accelerata, Ed. Acad.
R.S. Romania, Bucure�ti.
Valsan G., 1931, Morfologie terestra, Ed. A. Damaschin, Bucure�ti.
Velcea Valeria, 1976, Cartografiere fizico-geografica, Tip. Univ.
Bucure�ti. Velcea Valeria, 1995, Geomorfologie, Tip. Univ. Sibiu.
Vespremeanu, E., (1992), Oceanografie, Ed. Universitatii, Bucure�ti.
Young A., 1972, Slopes, Oliver and Boyd, Edinburg.
*** Dictionar Enciclopedic Roman, (4 vol.), (1962-1968), Ed. Politica, Bucure�ti.
*** Dictionar tehnic (1996), Ed. Tehnica, Bucure�ti.
*** Dictionar de neologisme (1978), Ed. Academiei.
*** Dictionar Enciclopedic Roman (1993, 1997), vol. I, II, Ed. Enciclopedica, Bucure�ti.
*** Dictionar Explicativ al Limbii Romane (1996), Ed. Univers Enciclopedic.
*** Dictionar G.I.S. (1997), Ed. I.C.I., Bucure�ti.
*** Dictionary of Geography (1984), Ed. Penguin Books.
*** Dictionary of Geology (1982), Ed. Penguin Books.
*** Encyclopedia of Earth Sciences, vol. I-III (1966-1968), Ed. R.W. Fairbridge,
Reinhold, Book Corp., New York.
*** http://to.wikipedia.org
*** http://en.wikipedia.org
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMAN - ENGLEZ) 371

GLOsAK DE TEKMENI GEOGKAFICI

(KOMAN • ENGLEZ)

AA - Aa ACTUAL GEOMORFOLOGIC - Geomor-

ABISAL - Abyssal phological present day
ABATERE - ACTUALISM - Actualism
Deviation ABIOTIC - ACUMULARE -
Abiotic ABIS - Abyss Accumulation ACVATIC -
ABLATIE - Ablation Aquatic ACVIFER -
ABORDARE CARTOGRAFICA - Carto- Aquiferous ACVIFUG
graphic approach (ROCI) - Aquifuge
ABORDARE STATISTICA (numerica) - ADAPTARE LA MEDIU -
Statistics approach Environmental adaptation
ABRAZIUNE - Abrasion ADANCIME CRITICA DE INMLA � -
ABRUPT - TINIRE - Critical level of soil bogging
Escarpment/cliff/scarp ADANCIME CRITICA DE SALINIZARE
ABRUPT CALCAROS - Calcareous - Critical depth of salinization
escar- pment ADANCIMEA FRAGMENTARII RELIE-
ABRUPT CONTINENTAL - FULUI - Relief energy
Continental slope ADVENTIV - Adventive
ABRUPT DE DESPRINDERE - AER POLUAT - Polluted
Landslide air AERARE - Aeration
scarp AEROB - Aerobic
ABSCISA - Abscissa AEROFOTOGRAMA - Aerial photograph
AEROFOTOGRAMETRIE -
ABSOLUT(A) - Absolute
Aerophotogrammetry
ABSORBTIE - Absorbtion
AEROFOTOHARTA - Photographic map
AC - Needle
AEROFOTOINTERPRETARE -
ACAUSTOBIOLIT - Acaustobiolith
Aerophotointerpretation
ACCELERATIE GRAVITATIONALA
AEROLITI - Aerolite
(sin. GRAVITATIE) - Gravitational accele- AFLORIMENT - Abruption
ration AFLUENT - Tributary stream
ACE DE GHEATA - Ice needle AGENT GEODINAMIC - Geodynamic
ACID(A) - acid agent
ACIDOFILA - Acidophilic AGENT GEOMORFOLOGIC - Geomor-
ACORD DE MEDIU - phologic agent
Environmental accord AGESTRU - Alluvial fan
ACRETIE - Accretion AGLOMERATE VULCANICE - Crowded
ACTIV - active volcanic
ACTIVITATE SOLARA - Solar activity
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMAN -
ENGLEZ)
AGRADARE - Aggradation
AGRESIVITATE - Aggressiveness
AGROTERASA - Terrace for orchards/ ANALIZA GRANULOMETRICA - Gra-
vineyards
AISBERG(sin.ICEBERG) - Iceberg
ALBIE - Riverbed
ALCALIN(A) - Alkaline
ALCATUIRE GRANULOMETRICA -
Granulometric structure
ALEURIT - Aleurite
ALGONKIAN - Algonkian
ALIT - Allite
ALLITIZARE -
Lateritization ALIZEU -
Trade wind ALOGEN -
Allogeneous ALOHTON -
Allochthonous ALP - Alp
ALPIN (A) - Alpine
ALTAIDE - Altaides
ALTERARE - Weathering
ALTIMETRIE (sin. NIVELMENT) - Alti- ANTICLINAL- Anticline
metry
ALTIMETRU - Altimeter
ALTITUDINE - Altitude
ALTIPLANATIE -
Altiplanation ALUNECARE -
Landslide ALUVIAL - Alluvial
ALUVIONARE - alluviation
ALUVIUNI - Alluvia
ALVEOLA - Pan
ALLASURI - Allas
AMBIENTAL - Ambient
AMENAJAREA PEISAJULUI -
Landscape
development/management
AMENDAMENT - Amendament
AMFIBOLIT - Amphibolites
AMFITEATRU - Amphitheatre
AMONTE - Upstream
AMORF - Amorphous
AMPLASAMENT - Location
AMPLITUDINE - Amplitude
AN - Year
ANACLINAL(A) - Anaclinal
ANAFOR - Whirlpool
ANAGLACIAR - Ana - front
ANALIZA - Analysis
ANALIZA GEOMORFOLOGICA (A.
RELIEFULUI) - Geomorphological
analysis
1
ANALIZA RISCULUI GEOMORFOLO-
GIC - Geomorphological analysis risk
nulometric analysis
ANASTOMOZARE -
Anastomosis ANDEZIT -
Andesite ANEMOLIT -
Anemolith ANDINA (ANZI) -
Andean
ANOTIMP - Season
ANTROPIC - ANTHROPIC
ANSE - Wide open bight
ANTAGONISM - Antagonism
ANTARCTIC - Antartic
ANTECAMBRIAN (sin. PRECAMBRIAN) -
Antecambrian
ANTECEDENT - Antecedent
drainage ANTECLIZA - Antecline
ANTHODITE - Anthodites
ANTICLINORIU - Anticlinorium
ANTIDUNA - Antidune
ANTIGEN - Antigen
ANTROPOGEN - Anthropogenic
ANTROPOSFERA (sin. SOCIOSFERA) -
Anthroposphere
APALA�IAN - Appalachian
APARAT VULCANIC - Volcano
APA TERMALA - Thermal water
APA MINERALA - Mineral water
APA VADOASA - Vadose water
APLATIZARE - Flattening
ARC - Arch
ARCADA- Natural
arch ARCOZA -
Arcose ARCTIC -
Arctic AREIC - Dry
system AREISM -
Areism
ARENACEE - Arenaceous
ARENA - grus
AREOLARA (EROZIUNE) - Sheet erosion
ARGILA - Clay
ARGILOS - Clayey
ARHEOLOGICA - Archaeological method
ARHIPELAG - Archipelago
ARIDITATE - Dryness
ARIE PROTEJATA - Protected area
ARIE UTILA (EFECTIVA) - Effective
area ARROYO (sin.UED) - Arroyo
ARTEZIAN - Artesian AUSTRICA - Austric
ANTROPIZARE - Human AUTOAPRINDERE - Self-ignition
intervention AUTOCAPTARE - Autocapture/selfcapture
ANTROPOGEOMORFOLOGIE - An- AUTOHTON - Autochtonous
thropogeomorphology AUTOMETAMORFISM - Autometamor-
APE DE SUPRAFATA - Surface water phism
ARDEZIE - Slate AUTORIZATIE DE MEDIU - Environ-
ARIE (AREAL) - Area mental licence
ARENIT - Sand AVAL - Downstream
ARHAIC - Archaie AVALAN�A -
ASAMBLAJ - Assemblage Avalanche AVANDUNA
ASANARE (sin. ASECARE) - - Foredune AVANFOSA
Reclamation ASCENSIONAL - - Vorland
Ascensional ASEISMIC (A) - Aseismic AVANTPLAJA (AVANPLAJA) - foreshore
ASFALT - Asphalt AVERSA - Shower of rain
ASIMETRIC - Lop-sided AXA DE ANTICLINAL - Anticline axis
ASOCIATIE - Asociation AXA DE SINCLINAL - Syncline axis
ASPERITATEA RELIEFULUI -
Roughness BABE - Mushroom rooks
relief BADENIAN - Badenian
ASTENOSFERA - Asthenosphere BADLANDS (sin. PAMANTURI RELE)-
ASTEROIZI - Asteroids Badlands
ASSYNTICE - Assyntic BAER-BABINET - Baer-babinet
ATLANTIC (A) - Atlantic BAHADA (BAJADA) - Bajada
ATOL - Atoll bay BAHNA - Marsh
AUGE - Auge BAIDJARCSURI - baidjarks
AUREOLA DE CONTACT - BAIE - Gulf
Metamorphic aureola BAIKALIAN -
AVANFOSA - Vorland Baikalian BALAST -
AVANPLAJA - Foreshore Ballast BALTA -
AVANPOST - Outpost Marsh/Swamp
AVEN - Aven BANATITE - Banatite
AZONAL - Azonal BANC DE NISIP -
AZONALITATE - Azonality Sandbank BANCHIZA - Ice
A�EZARE - Seuttlement/setting pack BARAJ - Dam
ATTICA - Attic BARA (E) (sin. CORDON) - Bar
ATLANTIC(A) - Atlantic BARA STRUCTURALA (PETROGRA-
ATLAS - Atlas FICA) - Structural bar
ATLAS GEOGRAFIC - Geographical BARCANA - Sand drift
atlas ATMOSFERA - Atmosphere BARIERA - Barrier
ATRACTIE GRAVITATIONALA (sin. BARISFERA - Barysphere
ACCELERATIE GRAVITATIONALA, BARRANCOS - Barrancos
GRAVITATIE) - Gravitational atraction BATIMETRIE -
ATRIBUT - Atribute Bathymetriy BATIMETRU -
ATRIO - Atrio Bathymeter BATISCAF -
ATRITIE - Attrition Bathyscaphe BATOLIT -
ATTERBERG (SCARA) - Atterberg scale Batholite BAUXITA -
AUREOLA HIDROTERMALA - Hydro- Bauxite BAZALT - Basalt
thermal aureola BAZA DE DATE GEOGRAFICE
AUSTRAL - Austral/southern BAZA DE EROZIUNE (sin. NIVEL DE
BAZA) - Base level of erosion
BAZA TOPOGRAFICA (sin. HARTA BOLSON - Bolson
TOPOGRAFICA) - Topographie base BOLBORO�I - Gobble
BAZIN - Basin BOMBA VULCANICA - Volcanic bomb
BAZINET DEPRESIONAR - BONITARE - Evaluation, estimation
Depression/ Small basin BONITAREA RELIEFULUI - Land
BATRANETE - Old rating BORA - Fall-wind
age BATCA - Prek BOREAL - Northeam
BELCIUG - Hook BORNA - Landmark
BENIOFF (PLAN) - Benioff BORNHART - Bornhardt
zone BENT - Puddle BOR�ITURA - Mud slip
BENTONITA - Bentonite BRAHIANTICLINAL - Brachyanticline
BERGSCHRUND (sin. RIMAYE) - BRAHISINCLINAL - Brachysincline
Bergsch- BRAT FLUVIATIL - Fluviatil channel
rund BRAT - River branch
BERGSTRICH - Signature BRAZDE - Clod
BERMA - Bermos BRANA - Girdle
BIEF - Water race BRECIE - Breccia
BIFURCARE FLUVIATILA (sin. BRIZANT -
DESPLE- Shattering
TIRE; CEATAL) - Fluvial crossroad BUGEAC - Steppe with dry valleys
BILANT DE MEDIU - BULGUNIACHI (sin. PINGO) - Pingo
Environmental BUSOLA - Guide
report BUTONIERA - Weald
BILANT GLACIAR - Glacial balance
BILANT DENUDATIONAL - denudation
balance
CAINOZOIC (sin. CENOZOIC) - Neozoic
age
BILLABONG (sin. BELCIUG) - Australian CALANCO - Small gulf
hook CALCAR - Limestone
BIOACUMULARI - Bioaccumulation CALCAROS - Calcareous
BIODEGRADARE (sin. BIOALTERARE) CALCIFIERE - Calcification
- CALCIT - Calcite
Biodegradation CALDEIRA (CALDERA)- Caldera
BIOGEOGRAFIE -
CALCOSFERA - Calcosphera
Biogeography BIOM - Biome
CALEDONIAN - Movements orogenetic
BIOMETEORIZARE (sin. METEORIZARE
caledonian
BIOLOGICA) - Biological wathering
CALEDONIDE - Structural units cale-
BIOSTAZIE - Biostasy
donian
BIOSFERA - Biosphere
CALIBRARE - Calibration
BIOTIT - Biotite
CALICHE - Calcrete
BIOTOP (sin. ECOTOP) - Biotope
CALOTA GLACIARA - Ice sheet
BLOC CONTINENTAL (sin.
CAMBRIAN - Cambrian
CONTINENT)
CAMERA AEROFOTOGRAMETRICA -
- Continental block
Aerial survey camera
BLOC ERATIC - Erratic block
CAMERA CARSTICA (sin. SALA) - Room
BLOCDIAGRAM (A) - Blockdiagram/
karst
Schema block
CAMERA MAGMATICA (Sin. BAZIN sau
BLOC GLISANT - Gilding block
VATRA MAGMATICA) - Room magmatic
BLOC OSCILANT- Logan/Rocking stone
CAOLINIT - Kaolinite
BLOCK - Block
CAOLINIZARE - Kaolinisation
BOCCA - Bocca
BOG - Bog
BOGAZ - Bogaz
BOLOVANI� - Blocks
CANAL DE ETAJ (sin. TALVEG) - CARARI DE VITE - Cattle
Channel trails COLAPS - Collapse
low - water line COLIZIUNE - Collision
CANAL DE SCURGERE - Stream COMPETENTA - Competence
channel CANAL DE DRENAJ - COMPACTIZARE (TASARE) - Compac-
Drainage channel CANAL DE tion
ALIMENTARE - Adduction CONFIGURATIA RELIEFULUI - Confi-
channel guration relief
CANARA - Canyon CONTACT - Abbnormal contact
CANDELABRU - Chandelier CONVERGENTA FORMELOR DE RE-
CANELURI - Grooves LIEF - Convergence of the relief
CANEVAS - Canevas CATABATIC - katabatic wind
CANION - Canyon CATACLISM - Disaster
CANIOANE SUBMARINE - Submarine CATACLINAL (sin. CONCORDANTA) -
canyon cataclinal
CAP - Cap
CATAGLACIAR -
CAP ROCK - Cap rock
Kataglaciar CATARACTA -
CAPACITATE - Capacity
Cataract
CAPILARITATE - Capillarity
CATASTROFA (sin. DEZASTRU, CALA-
CAPTARE (FLUVIALA) - stream piracy
MITATE, RISC) - CATASTROPHE
CAPUL DEALULUI - Top of the hill
CATAZONA - Katazhone of
CARACTERIZAREA RELIEFULUI -
metamorphism CATENA - Mountain
Characterisation relief
range CAUZALITATE - Determination
CARBONIFER - Carboniferous
CAVERNA - Cavern
CARDINAL (PUNCT) - Cardinal
CAVITATE - Cavity
point CARIERA - Quarry
CAZANE - Pot-holes
CARENA - Termen regional
CADERE DE APA -
CAROIAJ - Squares/Grid
Waterfall
CAROTA - Core
CALDARE (sin. CIRC GLACIAR) - CIRQUE
CARPATIC - Carpathian
CAPATANA DE ZAHAR - Sugar loaf
CARST - Karst
CAMP - Plain/Field
CARSTIC - karst
CAMP DE BLOCURI (sin. CAMP DE
CARSTIFICARE - Karstification
PIETRE, MARE DE PIETRE) - block
CARSTROLOGIE (sin. SPELEOLOGIE)
waste CAMP DE DUNE - Dunes field
-
CAMP DE FIRN (NEVE) - Firn basin
Karstology
CAMP DE GHEATA - Icefield
CARSTOPLENA - Surface
CAMP DE LAPIEZURI (sin. lapiaz) -
karst CARTARE - Mapping
karrenfield
CARTODIAGRAMA - Cartodiagram
CAMP DE LAVA - Lavafield
CARTOGRAFIE - Cartography
CAMP MARIN - Marine field
CARTOGRAFIERE - Mapping, survey
CAMP DE NOROI - Mudfield
CARTOGRAMA - Cartogram
CAMP DE PIETRE - Field stone
CARTOLOGIE - Cartology
CAMPIE - plain
CARTOMETRIE - Cartometry
CAMPIE ABISALA - Deep-sea
CARTOREPRODUCERE - Cartographic
plain CAMPIE LITORALA -
production/editing
Coastal plain CARLIGATURA -
CARTOGRAFIE COMPUTERIZATA -
Bend
Computer mapping
CEATAL - Islet
CASANT - Brittle
CENTRIFUGA - Centrifugal force
CASCADA - Waterfall
CENTRIPETA - Centripetal force
CASPURI DE PLAJA - Horn beach
CENU�A VULCANICA - Volcanic ash
CERC DE PIETRE - Stone ring
CERC DE NOROI - Dirt circle
CHAPADA - chapada
CHEIE - gorge
CHIMERICE - Kimmeric
CHINOOK - Chinook
CHOROGRAPHIE - Chorography
CHOTT (�OT) - Shot
CICLOGRAMA - Cyclogram
CICLU - Cycle
CICLUL EROZIUNII NORMALE -
Normal Cycle Of Erosion
CICLU EOLIAN - Arid Cycle
CICLU GELIVAL - Gelival cycle
CICLUL DE SEDIMENTARE
Sedimentary cycle
CICLU MORFOGENETIC (sin. C.
DAVI- SIAN; C. GEOMORFOLOGIC
iNDELUN- GAT, C. DE EROZIUNE; C.
EROZIUNII
NORMALE) - Morphogenetic cycle
CICLU OROGENETIC - Orogenic
cycle
(GEOTECTONIC) - Orogenic cycle
CICLU CARSTIC - Karst cycle
CIMENT - Cement
CINERIT (sin. TUF VULCANIC) - Ash
tuff
CIOACA - Hillock
CIRC DE ALUNECARE (sin. RAPA DE
ALUNECARE) - Landslide cirque
CIRC GLACIAR (sin. CALDARE GLA-
CIARA) - Glacial Cirque
CIRC NIVAL - Nivation
cirque
CIRCUMPACIFICA - Circumpacific
CIUCEAVA - Pinacle
CIUPERCA - COEFICIENT DE RAMIFICARE (DES-
Mushroom CIUROAIE
- Crumbling CLAIE -
rick
CLASIFICARE - Classification
CLASIFICARE GEOMORFOLOGICA -
Landform classification
CLASTIC - Clastic
CLABUCET - Mountain crest
CLEIONAJE - Termen
regional CLIMA - Climate
CLIMAT - Climate
CLIMAT ECUATORIAL - Equatorial
cli- mate
CLIMAT GLACIAR - Glacial climate
CLIMAT POLAR - Polar climate
CLIMAT SUBECUATORIAL - Subequa-
torial climate
CLIMAT SUBPOLAR - Subpolar climate
CLIMAT SUBTROPICAL -
Subtropical
climate
CLIMAT TEMPERAT - Temperate
climate CLIMATOGEN Climatogene
CLIMATUL TROPICAL USCAT - Dry
tropical climate
CLIMOGRAMA (CLIMATOGRAMA) -
Climogram
CLINOMETRU - Clinometer
CLIPA (KLIPPA, CLISTOLIT) - Klippe
- CLISURA (sin. CAZANE) - Gorge
CLITTER (TORR) - Clitter
CLIVAJ - Clevage
CLUSE - Gorge
CLUSTERITE (sin. STILOLITE, MACA-
ROANE) - Clausterite
COAMA - Ridge/Crest
COASTA - Coast
COCIOC - Marshy
valley
COCKPIT KARST - cockpit karst
COD - Code
COEFICIENT MORFOLOGIC - Morpho-
logic coefficient
COEFICIENT DE ABSORBTIE - Absorb-
tion coefficient
COEFICIENT DE FISURATIE - Fissura-
tion coefficient
COEFICIENT DE INFILTRATIE - Infiltra-
tion coefficient
COEFICIENT DE INMAGAZINARE A
PRECIPITATIILOR - Rainfall storage
coefficient
PLETIRE) A RAURILOR (K r ) -
braiding coefficient
COEFICIENT DE SCURGERE - discharge
coefficient
COEFICIENTUL DE ASIMETRIE A
BAZINULUI HIDROGRAFIC - Hydro-
graphic basin asymmetry coefficient
COEFIECIENTUL DE SINUOZITATE
(MEANDRARE) A RAURILOR (KS) -
sinuosity coefficient
COEZIUNE - Cohesion
COLECTOR - Main stream
COLINA - Hill
COLIZIUNE - Collision
COLOANA - Column
COLOANA STRATIGRAFICA
Stratigraphic column
COLTI - Cliffs
COLUMELA - Microcolumn/Columella
COLUVIU (sin. DEPOZIT COLUVIAL) -
COLLUVIUM
COMBATERE - Control
COMBE - Combe
COMPACTARE - Compaction
COMPENSARE - Compesation
COMPETENTA - Competence
COMPLEX - Complex
COMPLEX CARSTIC - Karstic complex
COMPLEX DE ALTERARE -
Weathering
complex
CON - Cone
CON DE REVER - Overwash fan
CON DE NOROI - Mud cone
CON VULCANIC HETEROGEN (sin.
CON VULCANIC MIXT,
STRATOVULCAN) -
Heterogeneous volcanic cone
CON VULCANIC OMOGEN - Homo-
genous volcanic cone
CONCAV- concave
CONCENTRIC - Concentric
CONCORDANT(A)- Concordant
CONCRETIONARE - Sintering
CONDENSARE - Condensation
CONDITIE - Condition
CONFLUENTA - Junction/confluence
CONGELIFLUXIE (sin.
CONGELIFLUXIUNE) - Congelifluxion
CONGELIFRACTIE - congelifraction
CONGELITURBATIE (CRIOTURBATIE) -
Congeliturbation
CONGLOMERAT - Conglomerate
CONSECVENTA - Consistent stream
CONSERVAREA NATURII (PROTECTIA
MEDIULUI INCONJURATOR) -
Nature conservation
CONSOLIDARE - Consolidation
CONSTANTA SOLARA - Solar
constant CONTINENT - Continent
CONTINENTAL - Continental
CONTINENTALIZARE - Continen-
talization
CONTRACTIE - Shrinkage
CONTRAPANTA - Reverse slope
CONVECTIE - Convection
- CONTINUT MORFOLOGIC - Morpho-
logical content
CONVENTIONAL - Conventional signs,
limit
CONVEX - Convex
CORRIE - corrie
CORP MAGMATIC - Magmatic body
COORDONATE GEOGRAFICE - geogra-
phical coordinates
COPAR�EU - Landslide ridge
CORAZIUNE - Corrasion
CORDILIERA - Cordilera
CORDON LITORAL - Spit
CORECTIE - Correction
CORELATIE - Correlation
CORIDOR MORFOLOGIC - Morpho-
logical corridor
CORIOLIS (FORTA) - Coriolis force
CORN DE PLAJA (sin. CASPURI DE
PLAJA) -
CORNEEANA - Hornfels
CORNET - Pinacle
CORNI�A - Cornice
COROZIUNE (sin. CORAZIUNE) -
Corrasion
COSTIER - Coastal
CO� VULCANIC - Chimney/Pipe
CO�AVA - cold wind
CO�COVA - gilgai
CONDUCT VULCANIC - Volcanic channel
CONVERGENTA FORMELOR DE RE-
LIEF - Convergence of the relief
COT DE CAPTARE - Elbow of
capture COTA - Elevation
CRACUL MUNTELUI - Mountain leg
CRATER - Crater
CRATON - Craton
CRATONIZARE -
Cratonisation CRAPATURI -
Cracks CREASTA -
Crest/Ridge CREEP(ING) -
Creeping
CRET - Hogback
CRETACIC - Cretaceous
CREVASA - crevase
CRIERGIE - Cryergy
CRIOCARST (sin. TERMOCARST) -
Cryokarst
CRIOCLASTISM (CRIOCLASTIE) -
Cryoclastism
CRIOCONIT - Cryoconite
CRIOGEN - Cryogen
CRIOLITOZONA - Cryolithozone
CRIOLOGIE - Cryology
CRIOOSMOZA - Cryoosmosis
CRIOPEDIMENT - Cryopediment
CRIOPEDOGENEZA -
Cryopedogenesis CRIOPLANATIE -
Cryoplanation CRIOSFERA -
Cryosphere CRIOTURBATIE -
Cryoturbation CRIPTOLAPIEZ -
Cryptolapies CRIPTOCARST -
Cryptokarst CRISTAL - Crystal
CRISTALINA(E) - Crystalline rocks
CRITIC - Critical
CRIVAT - crivetz/north wind
CRIVINA - ISLET
CROCHIU - Sketch
CROFESIMA - Crofesima
CRONOLOGIE - Cronology
CRONOLOGIA SISTEMELOR �I PEISA-
JELOR MORFOLOGICE -
Cronology of morphological systems
and landscapes
CRONOSTRATIGRAFIE
Cronostratigraphy
CROV - Saucer
CRUPA - Rounded
hill CRUSTAL-
Crustal
CRUSTA TERESTRA (SCOARTA TERES-
TRA) - Earth crust
CRUSTA DE�ERTICA - Desert crust
CUART - Quartz
CUARTITE - Quartzite
CUATERNAR - Quaternary
CUCA - Hillock
CUESTA (sin. COASTA) - Cuesta
CUIRASA (sin. crusta feruginoasa) -
Crust CULME - Ridge
CULOAR - Passage way/Track/Scar
CULORI CONVENTIONALE - Conven-
tional color
CUMPANA APELOR - Watershed
CUMULOVULCAN - Cumulovolcan
CUPLU STEREOSCOPIC
(STEREO-
GRAMA) - Stereogram
CUPOLA - Cupola
CURATURA - Deforested
slope
CURBE DE NIVEL - contour line
CURBA GRANULOMETRICA - Granulo-
metric curve
CURBA HIPSOGRAFICA (HIPSOME-
TRICA) - hypsographic curve
CURBIMETRU - curvimetre
CUPTOR VULCANIC (VATRA VUL-
CANICA) - Volcanic hearth
CURENTI DE CONVECTIE (sin.
CURENT
SUBCRUSTAL) - Convection current
CURENT DE TURBIDITATE - Turbidity
current
CURENTI DE TARM - Shore currents
CURGERE DE GROHOTI� - Debris flow
CURGERE DE LAVA - Lava flow
CURGERE LAMINARA - Laminar flow
CURGERE TURBULENTA - Turbulent
flow
CURGERE PIROCLASTICA (LAHAR) -
Pyroclastic flow
CURGERI CINERITICE - Ash tuff flow
CURMATURA - Saddle
CURS DE APA - Water stream
- CURS EPIGEU - surface
stream
CURS HIPOGEU- underground stream
CUSTURA - stony ridge/peak
CUTA - Flod
CUTARE - Folding
CUTREMUR - Earthquake
CUVERTURA - Cover
CUVETA - Basin
DACIAN - Dacian
DACIC - Dacic
DACIT - Dacite
DALE - Slabs
DALMATIC - Dalmatian
DALMA (sin. GALMA) -
Hillock DAM - Dam
DANUBIAN (DUNAREAN)- Danubian
DATA(E) - Data/Datum
DAMB - Knoll
DANTELAT - Laced
DATARE GEOMORFOLOGICA - Geo-
morphological dating
DATARE CU CARBON 14 - Carbon
dating
DAVISIAN (A) - Davisian
DAYA (DAIJA) - Daya
DECALAJ MORFOLOGIC
Morphological gap
DEAL - HILL
DEALURI - Hills
DEBIT LICHID - liquid discharge
DEBIT SOLID - solid discharge
DEBLEU - Excavation
DEBORDARE - Overflowing
DEBRIS (sin. GROHOTI$) - DEBRIS
DECAPITARE - Selfcapture
DECLIVITATE - Slope gradient
DECOPERTARE - Stripping
DECREPITARE - Decrepitation
DEDUCTIV - Deductive
DEFERLARE - Wave breaking
DEFILEU - Defile/Gorge
DEFLATIE - Deflation
DEFLUVIATIE - Defluviation
DEFORMARE - Deformation
DEFRI�ARE (sin. despadurire) - Clearing
DEGLACIERE - Deglaciation
DEGRADAREA TERENURILOR -
Land
degradation
DELAPSIV - Delapsive
slide DELTAIC - Deltaic
DELTA - Delta
DELTA DE LAVA - Lava Delta
DELTA DE FURTUNA - Storm Delta
DELTA INTERIOARA - Inner Delta
DELTA MAREICA - Tidal Delta
DELTA LACUSTRA - Delta lake
DELTA PROGLACIARA - Proglacial
Delta DELUVIU - Deluvium
DENDRITICA (RETEA) - Dendritic
Drain- age Network
DENIVELARE - Oscillation of
level DENSITATEA - Density
DENUDATIE - Denudation
DEPLASARE - Displacement
DEPLASARI INDIVIDUALE -
Individual
displacements (movements)
DEPLASARI IN MASA - Mass
wasting DEPOPULARE - Depolution
DEPOZIT - Deposit
DEPRESIUNE - Depression
DEPUNERI ALUVIALE - Alluvial
Deposits
DERAZIUNE (COROZIUNE) - Derassion
DEREA - Small valley
- DERIVA CONTINENTELOR - Drift
DERMOLITH (vezi PAHOE HOE) -
Dermolith
DESCUAMARE - Desquamation
DESCUAMARE SFEROIDALA - Onion
Weathering
DESECARE - Surface Draining
DESHIDRATARE - Dehydration
DESPADURIRE - Deforestation
DESPLETIRE - Braiding
DE�ERT - Desert
DE�ERTIC - Desertlike
DE�ERTIFICARE - Desertification
DETERMINISM GEOGRAFIC -
Geographical determinism
DETRITIC - Detritus
DETRITUS - Debris
DETRUSIV - Detrusive slide
DETUNATA - Termen
regional DEVIATIE -
Deviation DEVONIAN -
Devonian
DEZAGREGARE - Mechanical/Physical
weathering
DEZASTRU(E) (CATASTROFA) - Disaster
DEZECHILIBRU -
Disequilibrum DEZGHET -
Thaw DEZINTEGRARE -
Fission DEZVOLTAREA
RELIEFULUI
DEZVOLTARE DURABILA - sustainable
development
DIABAZ (DOLERIT) - Diabase
DIACLAZA - Diaclase
DIAGENEZA - diagenesis
DIAGNOZA - diagnosis
DIAGRAMA - diagram
DIAPIR - diapir
DIAPIRISM - diapirism
DIASTROFISM -
diastrophism DIATREMA -
diatrem DIATOMIT -
diatomite DIATREMA -
diatrem
DIFERENTIALA (EROZIUNE) - selective
erosion
DIFERENTIALA (ALTERARE) - selective
erosion
DIFLUENTA - Diffluence
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMAN -
ENGLEZ)
DIG - Dam
DIGITIZARE - Digitization
DILUVIUM - Diluvium
DIMENSIUNE GEOGRAFICA -
Geograp-
hic dimension
DINAMICA MORFOLOGICA -
Morpho-
logical dynamic
DIOXID DE CARBON - carbon dioxyde
DIP SLOPE - dip slope
DIRECTIE - direction
DISCONTINUITATE- discontinuity
DISCONTINUITATE OROGRAFICA -
orographic discontinuity
DISCORDANT(A) - discordant
DISCORDANTA - disagreement
DISCORDANTA STRATIGRAFICA -
stratigraphic disagreement
DISECARE - dissecation
DISIMETRIE (sin. Asimetrie) -
dissymmetry DISLOCARE - dislocation
DISODILE - dysodile
DISOLUTIE - Disolution
DISPERSIE - dispersion
DISTRIBUTIE - distribution
DIVAGARE - divagation
DIVERGENTA - Divergence
DIVERGENTA TERASELOR -
terraces
divergence
DIVIZARE MORFOLOGICA - Morpho-
logical division
DIZOLVARE - dissolving
DJEBEL - hillin desert
DOAB - doab
DOBORATURA - forest felling
DOLINA - dolina
DOLINA DE DEZGHET -
Thermokarst hollow
DOLOMIT - dolomite
DOM - dome
DOMENIU - area
DOMINANTA - Prevalent feature
DONAU - Donau
DONAU-GUNZ - Donau-Gunz
DONGA - Donga
DORSALA - Dorsal
DOSUL MUNTELUI -
Ubac
DOWNS - Colline
DRAGARE - dredging
1
DRAPERII - Dripcourtain
DREIKANTER - Dreikanter
DREN - Drain
DRENAJ (BAZIN DE, RETEA DE) -
drainage/network basin
DRIFT CONTINENTAL - Continental
drift DRUMLIN - drumulin
DRUMUIRE - Traverse
DUBLET - Stereopair
DUJODA - Thermokarst
Hollow DUNA - Dune
DURATA -
Duration DURIPAN
- Duripan
DURICRUSTE
DURITATE - Hardness
DURUITOARE - termen regional
DYKE - Dyke
E BURON (ELBA) - Eburon
ECHILIBRU (PROFIL LONGITUDINAL
DE)
ECHILIBRU - Equilibrium
ECHIPLANATIE (sin. CRIOPLANTIE) -
Cryoplanation
ECOTURISM - ecotourism
ECUATORIALA (ZONA MORFOCLIMA-
TICA) - Equatorial
ECUATIA UNIVERSALA A EROZIUNII
SOLULUI - Universal soil loss
equation EDEYEN - Edeyen
EEMIAN - Eemian
EFECT GEOMORFOLOGIC - Geomor-
phological effect
EFECT DE ROUA - Effect of dew
EFECTE CUMULATIVE -
Cumulative
effects
EFECT DE RELIEF - Effect of relief
EFECTE ASUPRA RELIEFULUI -
Effect
on the relief
EFECTIVITATE GEOMORFOLOGICA -
efficiency geomorphological
EFILARE - Extintion
EFLUENTI - Effluents
EFUZIVE - Effusive
ELEMENTE MORFOLOGICE - Morpho-
logical elements
ELEMENT MORFOSTRUCTURAL -
Morphostructural item
ELEVATIE PERIGLACIARA - Frost
heaving
ELIPSOID DE REFERINTA - Ellipsoid
of reference
ELSTER - Elster
ELUVIU - Eluvium
EMERGENTA - Emergence
EMERSIUNE - Emersion
EMISAR (EFLUENT) -
Effluent
EMISFERA(E) -
Emisphere ENDO - Deep
ENDOCARST - Deep
karst ENDOGEN -
Endogenous ENDOREIC -
Endorheic
ENERGIA DE RELIEF - Relative
Altitude ENERGIE - Energy
ENVIRONMENT - Environment
EOLIAN - Aeolian
EOLIZATIE - Aeolization
EOCEN Eocen
EON - Eon
EPICENTRU - Epicentre
EPICONTINENTAL - Epicontinental
EPIGENEZA - Epigenesis
EPIROGENEZA - Epeirogenesis
EPIROGENIC - Epeirogenic
EPIU - Termen regional
EPIZONA - Epizone of metamorphism
EPOCA GEOMORFOLOGICA
Geomorphological epoch
EPURA BAZINULUI - Diagram of
the drainage basin
ERATIC (BLOC) - Eratic
ERA GEOLOGICA - Geological era
ERA GEOTECTONICA - Geotectonical
era ERA TECTONICA - Tectonical era
EROZIVITATE - Erosivity
EVOLUTIONISM - Evolutionism
ERG - Erg
ERODABILITATE - Erodibility
ERODISOL - Erodisoil
EROZIUNE - Erosion
EROZIUNE DE (IN) SUPRAFATA (E.
AREOLARA, LAMINARA) - Sheet
erosion EROZIUNE DIFERENTIALA
(SELEC-
TIVA) - Differential erosion
EROZIUNE IN ADANCIME (LINEARA
FLUVIATILA VERTICALA) - Gully
erosion
EROZIUNE EOLIANA (sin. COROZIUNE)
- Eolian erosion
EROZIUNEA GLACIARA (sin. EXARATIE)
- Ice erosion
EROZIUNEA BIOCHIMICA �I CHIMICA
- Biochemical and chemical erosion
EROZIUNEA ANTROPICA - Anthropic
erosion
EROZIUNE NIVALA - Nival erosion
EROZIUNE NORMALA - Normal erosion
EROZIUNE TERMICA - Thermal erosion
EROZIUNE LATERALA - Lateral
erosion EROZIUNE REGRESIVA -
Headward
erosion
EROZIUNE SUBCRUSTALA - Subcrustal
erosion
EROZIUNEA SOLULUI - Soil erosion
ERUPTIE - Eruption
ERUPTII HIDROTERMALE -
Hydrothermal eruption
ERUPTII DE NOROI �I APA - Eruption
of mud and water
ERUPTIE VULCANICA - Volcanic
eruption
ESKER (OSKER) - Esker
ESTAVELA - Estavel
ESTRAN - Tidal zone
ESTUAR - Estuary
- ETAJARE - Vertical
zonality
ETAJARE MORFOLOGICA -
Morphologic vertical zonality
ETALON MORFOLOGIC - Morphological
standard
ETAPA - Stage
ETIAJ - Low-water
mark EUSTATISM -
Eustatism EVALUARE -
Evaluation
EVALUARE GEOMORFOLOGICA -
geomorphologic evaluation
EVAPORIT - Evaporite
EVOLUTIE - Evolution
EVORSIUNE - Pot-hole
EXARATIE - exaration
EXCES DE UMIDITATE -
Waterlogging EXFOLIERE -
Exfoliation EXHUMARE -
Exhumation EXOCARST - Surface
karst
EXOGEN - Exogenous
EXONDARE - Emergence
EXOREIC(A) - Exorheic
EXOTIC - Exotic
EXPERIMENT - Experiment
EXPLOATAREA AEROFOTOGRAME-
LOR - aerophogrammetric evaluation
EXPOZITIA VERSANTILOR (PANTE-
LOR) - Slopes exposure
EXTREME MORFOMETRICE
Morphometrical extremes
EXUDARE - Exsudation
EXTRUZIUNE (sin. ERUPTIE) -
Extrusion EXURGENTA - Exsurgence
FACIES - Facies
FACOLIT - Phacolith
FACTOR- Factor
FACTOR GEOMORFOLOGIC - Geo-
morphologic factor
FACTOR ABIOTIC - Abiotic factor
FACTOR ANTROPIC - Anthropic
factor FACTOR CLIMATIC - Climatic
factor FACTOR COSMIC - Cosmic
factor FACTOR ENDOGEN - Endogenic
factor FACTOR EOLIAN - Aeolian
factor FACTOR EXOGEN - Exogenic
factor FACTOR FAVORIZANT -
Favourable
factor
FACTOR LIMITATIV - Restrictive
factor FAGURE - Honeycomb
FALEZA - Cliff
FALEZA DE GHEATA - Ice front
FALIE - Fault
FALIE TRANSFORMANTA - Transfor-
ming fault
FALUNE - Shell
sand FAMILIE -
Family
FANGLOMERAT - Fanglomerate
FAN - DELTE - Dejection cone
FATA MUNTELUI - sunny side of
the mountain
FATETE DE FALIE - Fault facets
FAZA - Phase
FAZA TECTONOGENETICA -
Tectono-
genetic phase
FAGA� - Furrow
FAINA GLACIARA - Glacial flour
FANTANI DE LAVA - Fountains of
lava
FEED-BACK - Feed-back
FEIDJ - Small oasis/Feidj
FELDSPATI - Feldspars
FENOMEN - Phenomenon
FERALICA - Ferralic
FEREASTRA CARSTICA - Karst window
FEREASTRA TECTONICA - Geological
window
- FERUGINOS - Ferruginous
FESTON - Festoon
FATA DE ALUNECARE - Landslip
surfaces
FIER - Iron
FIERBATOR (sin. VULCAN NOROIOS) -
Mud volcanoes
FILITE - Phyllite
FILON - Lode
FINIGLACIAR - Finiglacial
FIORD - Firth/fjord
FIRIDA DE ABRAZIUNE - Notch
FIRN - Firn
FIRTH - Firth
FIRUL APEI - Water stream
FIRUL VAII (sin. TALVEG) - Valley Stream
FISURA - Crack/Fissure
FIXARE - Fixation
FIZIC- Physical
FIZIOGRAFIE - Physiography
FJELD - FJELD
FLANC - Flank
FLANDRIANA - Flandrian transgression
FLEXURA - FLEXURE
FLEXURA CONTINENTALA -
Continental flexure
FLEXURI - (sin. CUTE MONOCLINALE) -
Flexures
FLI� - Flysch
FLOE - Iceberg
FLOOD - Flood
FLUAJ - Creep
FLUCTUATIE
FLUVIAL (FLUVIATIL) - Fluvial
FLUVIOCARST - Fluviokarst
FLUVIOGLACIAR - Fluvioglacial
FLUVIOMARIN - Fluviomarine
FLUVIONIVAL - Fluvionival
FLUVIO NIVOGLACIAR - Fluvio
nivoglacial
BIBLIOGRAFIE
FLUVIO PERIGLACIATIE - Fluvio
periglaciation
FLUVIU - River
FLUX - High water/Tide
FOCAR - Focus
FOCUL VIU - Living
Fire FOEHN - Foehn
FOLIATIE - Blading
FORMAT RASTER - Raster Format
FORMAT VECTOR - Vector Format
FOGGARA - Khettara
FORAJE - Drilling
FORMATIUNE - Formation
FORMATIUNE VEGETALA - Vegetal
formation
FORMA DE RELIEF -
Landform FORTA - Force
FOSA - Trench
FOSILA - Fossil rocks
FOSIL - Fossil
FOTOASAMBLAJ - Aerial photographs
assembly
FOTOGRAFIE - Photofraphy
FOTOGRAMA - Aerial photograph
FOTOGRAMETRIE - Photogrammetry
FOTOINTERPRETARE - Aerial survey
FOTOTELEVIZIUNE - Phototelevision
FOUCAULT (PENDUL) - Foucault
FRACTURA - Fracture
FRACTIUNE GRANULOMETRICA - Soils
separate
FRAGMENT - Fragment
FRAGMENTAREA RELIEFULUI -
Relief
fragmentation
FRAGMENTAREA ROCILOR - Rocks
fragmentation
FRANA - Landslip
FRANJURI PERIGLACIARE - Fossil
ice
wedges
FREATIC - Phreatic
FRECVENTA - Frequency
FRIABIL- Friable
FRICTIUNE - Friction
FRIGANA - Xerophite Bush
FRONT GLACIAR - Glacial front
FRONT DE CUESTA - Cuesta
escarpment FROST CREEP (Sin:
CREEP DE iNGHET)
- Frost creep
383
FROST HEAVING (Sin: iMPINGERE
PRIN iNGHET) - FROST HEAVING
FRUNTE DE CUESTA - Cuesta escarpment
FRUNTE DE TERASA - Terrace scarp
FRUNTEA ALUNECARII - Toe
FUGITURA (DE TEREN) - Landslip
FULDJI - Fuldji
FUMAROLE - Fumaroles
FUND - Bottom (valley)
FUNDAMENT -
Foundation
FURCITURA - 1. Bifurcation; 2.
Loess valley
FURTUNA DE PRAF (NISIP) - Dust storm
FUZIUNE - Fusion
GABBROU - Gabbro
GABION - Dam boulders
GALERIE - burrow
GALETI - Pebbles
GAP - Gap
GARA - Gara
GASSI - Gassi
GAZ NATURAL - Natural Gas
GAZE VULCANICE - Volcanic
gases GAVAN - Termen regional
GALGAI - Termen regional
GALMA (sin. DALMA) - Hillock
GARLA - Stream
GATUIREA MEANDRULUI - Selfcapture
GAT DE MEANDRU - Meander neck
GEANTICLINAL - Geanticlin
GEANT - Crest
GEISERIT (GHEISERIT) - Geyserite
GELIFLUXIUNE - Gelifluction
GELIFRACTE (GROHOTI�URI) - Frost-
shattered blocks
GELIFRACTIE - Frost-
shattering GELIPLANATIE -
Geliplanation
GELIREPTATIE (sin. REPTATIE) -
Gelireptation
GELISOL - Gelic soil
GELISTRUCTURI - Gelistructures
GELITURBATIE - Geliturbation
GELIVATIE - Frost weathering
GELIVAL (CICLU) - Gelival cycle
GELIVE - Geliv
GELIVITATE - Gelivity
GEOCRONOLOGIE - Geochronology
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMAN -
ENGLEZ)
GEOFIZICA - Geophysics
GEOLOGIE ISTORICA - Historical
geology
GEOLOGIE STRUCTURALA - Structural
geology
GEOMECANICA - Geomechanics
GEN (URI) - Categori
GENERALIZARE CARTOGRAFICA -
Cartographic generalisation
GENERATIE - Generation
GENEZA - Genesis
GENUNE - Abyss/deep
GEOCOMPLEX - Geocomplex
GEOCRATICE - Geocratic
movements GEOCRIOLOGIE -
Geocryology GEODA - Geode
GEODEPRESIUNE - Geodepression
GEODEZIE - Geodesy
GEODINAMICA - Geodynamics
GEOGRAFIE - Geography
GEOGRAFIE APLICATA - Applied
geography
GEOGRAFIE FIZICA - Physical
geography GEOGRAFIE GENERALA
(GLOBALA) -
General geography
GEOGRAFIE REGIONALA - Regional
geography
GEOID - Geoid
GEOMORFOLOGIC(A) - Geomorphologic
GEOMORFOLOGIE - Geomorphology
GEOMORFOLOG - Geomorphologist
GEOMORFOLOGIE CLIMATICA -
Climatic geomorphology
GEOMORFOGENEZA - Geomorpho-
genesis
GEOMORFOGRAFIE - Geomorpho-
graphy
GEOMORFOMETRIE -
Geomorphometry GEOREFERENTIERE
- Georeference GEOSFERA - Geosphere GOLF - Gulf/Creek
GEOSINCLINAL - Geosyncline
GEOSISTEM - Geosystem
GEOTECTONICA - Geotectonic
GEOTECTURA - Geotecture
GEOTEHNICA - Geotechnics
GEOTERMAL(A) - Geothermal
GEOTOP - Geotype
GETIC - Getic
1
GHEATA - Ice
GHEIZER - Geyser
GHEIZERIT - Geyserite
GHERDAP - Termen regional
GHETAR - Glacier
GHETAR DE PIETRE - Rocks glacier
GHIOL - Lake
GHIPS (GIPS) - Gypsum
GHIRLANDA DE INSULE - Islands arc
GHIRLANDA DE PIETRE - Stones arc
GHOURD - Ghourd
GIBBER PLAINS - Gibber plains
GIPFELFLUR - Summit level
GIS - Geographical information system
GLACIAR(A) - Glacial
GLACIATIUNE (GLACIATIE) - Glaciation
GLACIOCARST (sin. TERMOCARST) -
Glaciokarst
GLACIODISLOCARE - Glacial dislocation
GLACIOEUSTATISM - Glacioeustasy
GLACIOIZOSTAZIE - Glacioisostasy
GLACIOFLUVIAL (sin. Fluvioglaciar) -
Glaciofluvial
GLACIOLACUSTRE - Glaciolake
GLACIOPLANATIE - Glacioplanation
GLACIOLOGIE - Glaciology
GLACIOMETRU - Glaciometer
GLACIOSCOP - Glacioscope
GLACIS - glacis
GLACISARE - Glacisation
GLACIZARE - Glacization
GLACIOLOG - Glaciologist
GLIMEE - Massive landslide
GLIPTOGENEZA - Glyptogenesis
GLODURI - Mud
GNAIS - Gneiss
GOARTE - Landslips
GOLETZ (sin.TREPTE DE ALTIPLANATIE,
TREPTE DE MUNTE) - Goletz terrace
GOL CARSTIC - Naked karst
GONDWANA - Gondwana
GONFLARE - Swelling
GORGAN - Caim
GOTHIGLACIAR - Gothiglacial
GOUR - Pool
GOZE - Goze
GRABEN - Graben
GRADIENT GEOTERMIC - Geothermic
gradient
GRAFIC - Graph
GRANIT - Granite
GRANODIORIT - Granodiorite
GRANULA (GRAUNTE) - Granule
GRANULOMETRICA (ANALIZA) -
Gradation analysis
GRAVITATIE - gravity
GRAVITATIONAL -
Gravitational GRESIE -
Gritstone
GRILA - Grid
GREUWACKE (GRAYWACKE) - Gray-
wacke
GRADI � TE (sin. POPINA) - Termen
reegional
GREZES LITEES - Stratified slope
deposits GRID - Grid
GRIND - Sand bank
GROAPA ABISALA (sin. FOSA
ABISALA)
- Trench
GROHOTI� - Slide
rock GROTA - Cave
GROTA GLACIARA (TUNEL GLACIAR) -
Ice cave
GRUI - Hill top/slope
GROHOT - Termen regional
GROTE MARINE - Sea caves
GRUS (sin. ARENA GRANITICA) - Arena
GRUIETI (sin. HOLOAGE, TIGLAI) -
Landslide hillocks
GUFER (GOUFFERE) - Gufer
GUNZ - Gunz
GUNZ - MINDEL - Gunz - Mindel
GURA DE VARSARE - river mouth
GURGUI - Nipple
GUTHENBERG-WIECHERT - disconti-
nuity Guthenberg -Wiechert
GUYOT - Old volcanic isle
HABOOB - Dust storm
HADAL - (sin. FOSA OCEANICA SAU
ULTRAABISAL) - Hadal
HAFF - Haff
HAIT - Natural dam
HALDA - Spoil bank/Waste
HALOCARST - Halocarst
HALOCLASTIE -
Haloclastit
HAMADA (sin. HARAT) - Hammada
HAMSIN (sin. SCIROCCO, GHIBLI) -
Khamsin
HARMATTAN - Harmattan
HARTA - Map
HARTA CADASTRALA - Cadastral
map HARTA GEOLOGICA - Geological
map HARJU - Eskers
HARTLING - Erosion outlier
HARTA DIGITALA (sin. HARTA
NUMERICA) - Digital Map
HA�URA - Hachure
HAWAIAN - Hawaian
eruption HAZARD -
HAZARD
HAU - Chasm
HARTOP - Landslip
HELICTITE - Helictites
HEMATIT - Hematite
HEMIPELAGIC - Hemipelagic
HERCINIC - HERCYNIAN
HERCINIDE - Structural units hercynic
HETEROGEN - Heterogeneous
HIATUS (sin. LACUNA STRATIGRAFICA)
-
Hiatus
HIDROAMELIORATIE - Hydrological
land management
HIDROLIZA - Hydrolysis
HIDRATARE - Hydration
HIDROCRATICE - Hydrocratic
HIDRODINAMICA - Hydrodynamic
HIDROGEOLOGIE - Hydrogeology
HIDROGRAFIC - Hydrographic
HIDROGRAFIE - hydrography
HIDROGRAMA - Hydrogram
HIDROIZOHIPSE - Hydroisopieze
HIDROLACOLIT - Hydrolaecolith
HIDROLOGIE - Hydrology
HIDROSFERA - Hydrosphere
HIDROSTATIC - Hydrostatic
HIDROTERMAL(A) - Hydrothermal
HIMALAYAN - Himalayan glacier
HINTERLAND (sin. RUCKLAND) -
Hinterland
HIPERARID - Hyper arid
HIPERTERMALE - Hyperthermal springs
HIPOABISALE - Hypoabysmal rocks
HIPOCENTRU - Hypocentre
HIPOGEU - Hypogeum
HIPOMAGMA - Hypomagma
HIPSOGRAFIE - HYPSOGRAPHY
HIPSOGRAFICA - Hypsographic
HIPSOGRAMA - Hypsogram
HIPSOMETRIE - Hypsometry
HISTOGRAMA - Hystogram
HOAGA (sin. VALCEA) -
Col/Clearing HOGBACK - Hogback
HOLM - Hill
HOLOAGA (sin. GRUIET) - Termen
regional
HOLOCARST - Holokarst
HOLOCEN (sin. Aluvium) -
holocene HORJ - Debris Flow
HORN - Glacial horn
HORST - Horst
HORTON - Horton System Of
Stream Ordering
HRUBA DE SUFOZIUNE - pipping
tunnel/ cave
HUDUDOI - Termen regional
HUM - Hum
HUNIE - Pipping tunnel
IAILA - Pasture plateau
IARNA - Winter
ICE-CAP - Ice-cap
ICEBERG (sin. AISBERG) - Iceberg
ICEFJELD - Icefjeld
ICESTROM - Icestrom
IERARHIE - Hierarchy
IERARHIZAREA RETELEI HIDRO-
GRAFICE - Stream ordering system
IGNIMBRIT - Ignimbryte
ILLIT - Illites
IMAGINE DIGITALA (sin. IMAGINE
NUMERICA) - Digital image
IMAGINEA RELIEFULUI (sin.
FIZIONO-
MIE) - Relief image
IMBRICARE - Imbrication
IMERGENTA - Imergence
IMERSIUNE - Immersion
IMPACT (de mediu) - Environmental
impact
IMPERMEABILITATE - Impermeability
IMPERMEABIL (A) - Impermeable
IMUNITATE CARSTICA - Karstic
immunity
INCANDESCENTA - Incandescence
INCIPIENTA - Incipient
INDEX OROGRAFIC - Orographic index
INDICI - Index
INDICI AI GRADULUI DE UZURA A
PIETRI�URILOR - Wear indices of
gravel
INEL DE LAVA - Lava ring
INEL DE PIETRE (sin. CERC DE PIETRE)
- Stones ring
INFILTRARE - Infiltration
INFORMATIE GEOMORFOLOGICA -
Geomorphological information
INGLACIAR - Inglacier
INGRESIUNE - Encroachment
INLANDSIS - Ice cap
INSECVENT (sin. ASECVENT) - Insequent
INSELBERG - Inselberg
INSOLATIE - Sunstroke
IN SITU - In situ
INSTRUMENT - Tool
INSULA - Island
INSULE BARIERA - Barrier islands
INTENSITATE - Loudly/intensity
INTERCONTINENTAL(A) - Interconti-
nental
INTERCOTIDAL (sin. INTERIDAL) - Inter-
cotidal
INTERDUNE - Interdune
INTERFATA - Interface
INTERFLUVIU - Interfluve
INTERGLACIAR - Interglacial
INTERMITENT - Intermittent
INTERN - Inner
INTERNET - Internet
INTERPOLARE - Interpolation
INTRACARPATIC - Intracarpatic
INTEROFLUX - Interoflux
INTERPRETOSCOP -
Interpretoscop INTERSTADIAL -
Interstadial INTERTROPICALA -
Intertropical
INTRAGEANTICLINAL - Intrageanticline
INTRAGEOSINCLINAL - Intrgeosyncline
INTRAZONAL - Intrazonal
INTRUSIV - Instrusive rock
INTRUZIUNE - Intrusion
INUNDATIE (REVARSARE) -
Flood
INVERSIUNE - Inversion
INVOLUTIE - Involution INTELENIRE - Lying fallow of soil
IPOTEZA - Hypothesis INTRE APE - Between water
ISLANDEZ - Icelandic INVELI� GEOGRAFIC (sin. MEDIU
ISTM - Isthmus GEOGRAFIC GLOBAL) - Geographic
IUZI - Landslip cover
IZBUC - Karstic intermitent
spring IZOCATABAZA - Isoline JALON
IZOCLINALA - Isocline JAMA - Aven
IZOCRON - Isochrone gendarme JANDARM -
IZOHIPSE (sin. CURBE DE NIVEL) - Gendarme JAP�A -
Isohypse Pool/Backwater JEBEL
IZOLINII - Isoline - Djebel
IZOSEISTA - Isoseismal JEPI - dwart/knee
IZOSTAZIE - Isostasy pines JETELA - jetty
IZVOR - Spring JGHEAB - sewer
IZVOR MINERAL - Mineral spring JGHEAB DE ALUNECARE - slip drain
JGHEAB DE AVALAN�A - Avalanche
IMBATRANIRE - Ageing track JOKULL - jokull
IMBUCARE - SUPERPOSING JUNGLA - Jungle
IMBUNATATIRI FUNCIARE - Land JURASIAN - Jurassian
improvement JURASIC - Jurassic
IMPADURIRE - Afforestation JUXTAGLACIAR - Juxtaglacier
IMPINGERE PRIN INGHET (sin.
FROST KAME (Sin. KAIM) - Kama
HEAVING ) - Frost heaving KAMENITA (CAMENITA) - Lapies
INALTIME (sin. ALTITUDINE) - KAMSIN - (vezi HAMSIN) - Khamsin
Altitude INCALZIREA CLIMATICA KANSAS - Kansas
GLOBALA - KAR - Glacial cirque
Global warming KARANGAT - KARANGAT
INCARCATURA - Load KARASULUC - Termen regional
INCARCATURA RAULUI - KARLING (sin. CUSTURA) - Glacial
Bedload horn KARST - Karst
INCATU�ARE - Incision KARREN - Lapies
INCLINARE - Inclination KEGEL KARST (CONE KARST, CARST A
INCONVOIEREA STRATELOR (sin. PITONS) - Kegel
COROZIUNEA, DERAZIUNEA Karst KEWIR - Kewir
STRATELOR) - Bending layer KLIPPA - Klippe
INDIGUIRE - Damming/Dyking KNICK - Knick
INDREPTARE - Rectification KNOBS - knobs
KRAKATOA - Krakatoa
INGHET - Freezing/Frost
KREB - Kreb
INGHET PEREN - Perennial freezing
KUM - Kum
INGHET SEZONIER - Seasonal freezing
KURUME - stones river
INGRAMADIRI DE SLOIURI - Pilings
of
soils
LAC - Lake
LAC DE FRIG - Cold lake
INMLA�TINIRE - Bogging up LAC DE LAVA - Lava lake
INREGISTRAREA FOTOGRAFICA - LACOLIT - LACCOLITH
Photographic recording LACUNA STRATIGRAFICA - Strati-
IN � EUARE (sin. $A, CURMATURA) - graphic lacunae
Saddle/Col
INTINERIREA RELIEFULUI - Relief
rejuvenation
LACUSTRU(E) - Lake
LAGOON (sin. LAGUNA) - Lagoon
LAGUNA - Lagoon
LAHAR - Lahar
LAMINARA - Laminar
flow LANDA - Moor
LAND�AFT (PEISAJ) - Landschaft
LANT MUNTOS - Mountain range
LANT VULCANIC - Volcanic chain
LAPIAZ (sin. CAMP DE LAPIEZURI) -
Karren field
LAPIEZURI- Lapies/Karren
grike LAPILI - Lava pellets
LARAMICA - Laramic
orogenesis LATENT(A) - Latent
LATERIT - Laterit
LATERIZARE - Lateritization
LATITUDINE - Latitude
LAURASIA - Laurasia
LAVA - Lava
LAVINA - Snow
slip LEGE - Law
LEGILE GEOMORFOMETRIEI - Geo-
morphometry laws
LEGENDA GEOMORFOLOGICA -
Geo-
morphologic legend
LEHM - Limon
LENDENEZ - Lendenez
LENTILA - Lens
LESPEZI - Slabs
LETTE - Termen regional
LEVANTIN - Levantine
LEVIGARE - Leaching
LIANT - Cement
LIDO - Sand bar
LIMAN - Liman
LIMBA GLACIARA - Language ice
LIMITA - Limit
LIMNOLOGIE - Limnology
LIMONIT - Limonite
LINIA DE ECHILIBRU GLACIAR -
Snow
limit
LINIA MARILOR INALTIMI -
Watershed
LINIA POLILOR - Polar axis
LINIE DE CREASTA - Crest
line
LINIE DE CUMPANA - Watershed line
LINIE DE FALIE - Fault line
LINIE DE TARM - Coast line
LITOFACIES - Lithofacies
LITOCLASTIE -
Lithoclastism LITOGENEZA
- Lithogenesis LITOLOGIE -
Lithology LITOMETEOR -
Lithometeor LITORAL -
Coast LITOSFERA -
Litosphere
LITOSTRATIGRAFIE - Lithostratigraphy
LOB DE MEANDRU - Meander core
LOBI GLACIARI - Glacial lobs
LOESS - Loess
LOESS ARGILOS - Clayey
loess LOESS NISIPOS - Sandy
loess LOESS TIPIC - Typical
loess LONGITUDINE -
Longitude LUMA�EL -
Lumachel
LUCIU DE�ERTIC (sin. PATINA DE$ER-
TICA) - Desert varnish
LUNA - Moon
LUNCA - Holm
LUNGIMEA RAULUI - River length
LUNGIMEA REALA A RAULUI (Lr) -
Stream legth
LUPA DE ALUNECARE - Landslide
LUPA DE SOLIFLUXIUNE -
Solifluction LUT (sin. ALEURIT, PRAF)
- Clay LUTIT (sin. LUT, PELIT) -
Clay
MAAR - Maar/Cratering
MAADER - Maader
MACROFISURARE - Macrocracking
MACROGELIFRACTIE -
Macrogelifrac-
tion
MACROGELIVATIE - Macrogelivation
MACROPLACI TECTONICE -
Tectonics
macroplates
MACROPOROZITATE - Macroporosity
MACRORELIEF - Macrorelief
MACROSEISM - Macroseism
MAGMA - Magma
MAGMATISM - Magmatism
MAGMOSFERA -
Magmosphere
MAGNETISM TERESTRU (GEOMAG-
NETISM) - Geomagnetism
MAGNETOSFERA
MAGNETIT - Magnetite
MAGNETOGRAF - Magnetogrphe
MAGNETOMETRU - Magnetometer
MAGNETOPAUZA - Magnetopause
MAGNEZIT - Magnezite
MAGNITUDINE - Magnitude
MAL - Bank
MAMELON (sin. MOVILA) - Knoll
MANAGEMENTUL RELIEFULUI -
Relief
management
MANGRAVE - Mangrove
MANTA - Mantle
MAPAMOND - World map
MAQUIS (MACHIA) -
Maquis MARE - Sea
MARE DE PIETRE - Larges stones
MAREA TETHYS - Tethys basin
MAREE - Tide
MAREE NEAGRA - Black sea
MARGHILE (sin. MU�UROI INIERBAT)
- mment
Thufur
MARGINAL(A) -
Marginal MARGINE -
Edge/Margin MARIN(A) -
Marine MARMITA - Pot-
hole MARMURA -
Marble MARNAJ - Tidal
range MARNA - Marl
MARNOCALCAR - Marnolimestone
MARNOCARST (sin. PSEUDOCARST) -
Mamokarst
MARSCH - Marsch
MARTOR DE CUESTA- Island mesa
MARTOR DE EROZIUNE - Erosion
outlier MASA - Mass
MASIV DE SARE - Salt
mount MASIV MUNTOS -
Massive MATCA - River bed
MATERIE - Matter
MATURITATE - Maturity
MAXIM - Maximum
MAXIM ABSOLUT - Absolute maximum
MAXIMUM GLACIAR - Glacial
maximum MATRICE - Matrices
MAGURA - Knoil
MAL - Silt
MEANDRAT - Meandering
MEANDRU - meander
MECANICA - Mechanics
MECANICE (PROCESE) - Mechanical
processes
MEDIAN(A) - Median
MEDITERANEAN - Mediterranean
MEDIU ABIOTIC - Abiotic enviromment
MEDIU ACVATIC - Water enviromment
MEDIU AERIAN - Aerial enviromment
MEDIU ANTROPIC - Anthropic environ-
ment
MEDIU ANTROPIZAT - Anthropisedenvi-
ronment
MEDIU DE SEDIMENTARE - Sedimen-
tation enviromment
MEDIU GEOGRAFIC - Geographic enviro-
mment
MEDIU INCONJURATOR -
Enviromment MEDIU NATURAL -
Natural enviroment MEDIU OPAC -
Dense enviromment MEDIU
TERESTRU - Terrestrial enviro-
MEGABLOC - Megablock
MEGARELIEF - Megalandform
MELANOCRATE - Dark rocks
MELCOSOPOCINIC - Termen regional
MELEA - Termen regional
MEOTIAN - Meotian
MERCALLI - Mercalli (scale)
MEROCARST - Merokarst
MERS - Running
MERZLOTA - (sin. PERMAFROST)
MESAJ - Message
MESAS - Mesas
MESETA - Meseta
METAGALAXIE (UNIVERSUL OBSER-
VABIL) - Metagalaxy
METAMORFICE - Metamorphic rocks
METAMORFISM - Metamorphism
METAMORFISM DE CONTACT -
Contact metamorphism
METAMORFISM DINAMIC - Dislocation
metamorphism
METAMORFISM REGIONAL -
Regional
metamorphism
METASOMATOZA - Metasomatosis
METASTABIL - Metastabile
METEORIT - Meteorite
METEORIZARE - Weathering
METEOROLOGIE - Meteorology
METEOROLOGIE DINAMICA - Dynamic
meteorology
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMAN - 1
ENGLEZ)
METEOROLOGIE - Meteorology MI�CARI BATIGENETICE - Negative
MARITIMA - mouvements
METEOROLOGIE SINOPTICA - MI�CARI CRUSTALE - Crustal mouve-
Synop- ments
tic meteorology MI�CARI DE CUVERTURA - Cover tecto-
METODA - Method nic mouvements
METODICA GEOGRAFIEI MI�CARI DIASTROFICE - Dyastrophic
(DIDACTICA
mouvements
GEOGRAFICA) - Geography
MI � CARI EPIROGENETICE -
methodology
Epeirogenetic mouvements
MEZOCARST - Mezokarst
MI � CARI EUSTATICE
MEZOGEA (M. TETHYS) -
(HIDROSTATICE) - Eustatic
Mesogea
mouvements
MEZOGEOSINCLINAL -
MI�CARI EXOTECTONICE - Exotectonic
Mesogeasyncline MEZOLITIC -
mouvements
Mesolithic
MI�CARI IZOSTATICE - Izostatic mou-
MEZOPLACA TECTONICA - Tectonic
mesoplate vements
MEZORELIEF - Mesorelief MI� CARI NEOTECTONICE - Neotectonic
MEZOSCARA - Mesoscale mouvements
MEZOSFERA - MI� CARI ORIZONTALE - Horizontal
Mesosphere MEZOZOIC - mouvements
Mesozoic MEZOZONA - MI � CARI OROGENETICE - Orogenic
Mesozone mouvements
MI� CARI OSCILATORII - Oscilating
MIAZAZI, MIAZANOAPTE - South and
mouvements
north
MI�CARI SEISMICE (sin. CUTREMURE
MICA�IST - Mica-schist
DE PAMANT) - Seismic mouvements
MICA - Mica
MI � CARI TALASOGENETICE -
MICA GLACIATIUNE - Little ice age Thalassogenetic mouvemnts
MICROFORMA - Microform MI � CARI TECTONICE (STRUCTO-
MICROGELIFRACTIE - Microgelifraction GENETICE) - Tectonic mouvements
MICROGELIVATIE - Microgelivation MI �CARI TURBULENTE - Turbulent
MICROMEDIU - Microenvironment mouvements
MICROPLACI TECTONICE - MLA�TINA - Swamp/Marsh
Tectonics MLA�TINOS - Swampy
microplates MOARA GLACIARA - Glacial mill
MICRORELIEF - Microrelief MODEL - Model
MICROSEISME - Microseism MODEL AL RELIEFULUI - Relief
MINA - Mine model MODEL DIGITAL AL
MINDEL - Mindel RELIEFULUI -
MINDEL - RISS - Mindel Riss Digital elevation model
MINERAL - Mineral MOFETA - Mofete
MINERALIZARE - Mineralization MOGOTEN-KARST - Hay stack hill
MINERALOGIE - Mineralogy MOHOROVIEIE - discontinuity Moho-
MINEREU - Ore rovieie
MINIM - Minimum MOLASA -
MIOCEN - Miocene Molasse
MIOGEOSINCLINAL - Miogeosyncline MOLDWEIDE - Moldweide projection
MIRA - Hydrometric surveying pole MOLISOL - Mollisoll
MI � CARE DE ROTATIE A PAMAN- MONADNOCK - Monadnock
TULUI - Earth rotation mouvement MONITORINGUL RELIEFULUI - Relief
MI � CARE LAMINARA - Laminar
mouvements
MI� CAREA DE REVOLUTIE -
Earth
revolution mouvement
 monitoring
MONOCICLIC - Monocyclic
MONOCLINAL - Monoclinal
MONOGLACIAR - Monoglacial
MONOGRAFIE - Monograph
MONOLIT - Monolith
MONT - Mount ridge
MONTAN(A) - Mountainous
MONTICUL DE ALUNECARE -
Landslide
mound
MONTMORILLONIT - Montmorillonite
MONUMENT AL NATURII - Nature
monument
MOBILITATE - Mobility
MORENA - Moraine
MORENAIC - Moraine
MORFOCLIMATICA (ZONA) -
Morphoclimatic zone
MORFOCLIMATIC (SISTEM) -
Morphoclimatic system
MORFOCRONOLOGICA - NEFUD (sin. ERG) - Nefud
Morphochronological scale
MORFODINAMIC - Morphodynamic
MORFOGENETIC - Morphogenetic
MORFOGENETICA(E) - Morphogenetic
MORFOGENEZA - Morphogenesis
MORFOGRAFIE - Geomorphography
MORFOLITOLOGIE - Morpholithology
MORFOLOGIA PEISAJULUI -
Landscape
morphology
MORFOLOGIC(A) - Geomorphologic
study
MORFOLOGIE - Morphology
MORFOMETRIE - Morphometry
MORFOSCOPIE - Morphoscopy
MORFOSCULPTURA - Denudational
geo-
morphology
MORFOSTRUCTURA - Structural mor-
phology
MORFOTECTONICA - Morphotectonics
MORI DE MARE - Die high
MOSTI�TE - Termen regional
MOUTONETE (sin. SPINARI DE
BERBEC,
ROCHES MOUTONEES)
MOVILA (sin. GORGAN) - Mound
MOVILA DE ALUNECARE -
Landslide
mound
MOVILA INIERBATA - Thufur
MOZAIC - Mosaic
MUCHIE - Edge
MULTIPLET - multiplet
MULTISPECTRALA - Multispectral image
MUNCEL - Hillock
MUNTE (MUNTI) - Mountain
MUSCELE - Hills
MUSCOVIT - Muscovite
MUSON - Monsoon
MU�UROI - Thufur
MU�UROI INIERBAT (sin. MARGHILE) -
Thufur
MYCHELITE - Cave mushrooms
NARUIRE - Crumbling
NARUITURA - Crumble
NEBKA - Saharian
dune NEBRASKA -
Nebraska NECK -
NECK
NECOEZIV - Noncohesive
NEMIRA (sin. CRIVAT) - Termen regional
NEOGEN - Neogene
NEOGLACIAR - Neoglacial
NEOLITIC - NEOLITHIC
NEOTECTONICA - Neotectonics
NEOVULCANISM - Neovolcanism
NEOZOIC (sin. Cainozoic, Cernozoic) -
neozoic
NERITICA - Neritic zone
NETEZIREA RELIEFULUI - Planation
NEVE (sin. FIRN) - Neve
NIFE (sin. CENTROSFERA, BARISFERA) -
Nife
NIFESIMA - Nifesima
NISIP - Sand
NISIP PLUTITOR (CURGERE DE NISIP)
- Sandflow
NI�A - Niche
NIVAL (A) - Nival
NIVATIE - Nivation
NIVEL - Level
NIVEL DE RISC - Risk level
NIVEL DE MARMITAJ - Pot hole level
NIVELARE - Planation
NIVELAREA RELIEFULUI - Relief
planation
NIVELA (NIVELMETRU) - Level gauges
NIVELMENT - Contouring survey
NIVOCARST - Nivokarst
NIVOEOLIENE - Nivoaeolian deposits
NIVOMETRIE - Nivometry
NIVOMETRU - Snow gauge
NOD HIDROGRAFIC -
Hydrographic junction
NOD OROGRAFIC - Montain knot
NOOSFERA - Noosphere
NOR OROGRAFIC - Orographic cloud
NORD (MIAZANOAPTE) - North
NORI ARZATORI - Ardently clouds
NORMALA - Normal
NOROI - MUD
NOROIOASA (CURGERE) - (sin.
ALUNECARE CURGATOARE, TORENT
NOROIOS) - Mudflow
NUCLEUL PAMANTULUI
NUNATAK (sin. NUNAKOL) - Nunatak
NUNAKOL - Nunakol
OAGA (sin. HOAGA) -Termen regional
OARBA - Blind (valley)
OAZA - Oasis
OAZA GLACIARA - Glacial
oasis OBANA - Termen regional
OBAR�IE - origin
OBCINA - mountain range
OBDUCTIE - obduction
OBELISC VULCANIC - Spire
OBSECVENTA - Obsequent stream
OBSERVATIE GEOMORFOLOGICA -
geomorphologic observation
OBSIDIAN - Obsidian
OBTURATIE - Obturation/anastomozing
OCEAN (OCEAN PLANETAR) - Ocean
OCEANIC(A) - Oceanic
OCEANOGRAFIE - Oceanography
OCHI - Eye
OCNA - Saline
OCROTIREA MEDIULUI - Environment
protection
ODONTOLIT - Odonotolite
OFIOLITE - Ophyolite
OGA� - Gully
OGHROUD - Oghroud
OGLINDA DE ALUNECARE - Slip
plane
OGLINDA DE FALIE - fault plane
OGIVA - Ogiva
OLIGOCEN - Oligocene
OLIGOTROF - Oligotrophic
OLISTOLIT - Olistolit
OMBILIC GLACIAR (sin. BAZINET
GLACIAR) - Glacial small basin
OPTIMUM CLIMATIC - Climatic
optimum
ORBITA SATELITARA - Satellitary
orbit ORGANISM FLUVIATIL -
Fluviatil river ORGANISM
TORENTIAL (sin. TORENT)
- TORRENT
ORGANOGEN(E) - Organogene
ORGA BAZALTICA - Basaltic
orgue ORGA DE VANT - Wind
orgue ORGA IN PE�TERI - Orgue
in caves ORIENTARE - Orientation
OROGEN - Orogene
OROGENEZA - Orogenesis
OROGRAFIC - Orographic
OROGRAFIE - Orographie
OROMETRIE (sin. MORFOMETRIE) -
Orometrye
ORONIM - Oronim
ORTOCONGLOMERAT -
Orthoconglomerate
ORTOFOTOGRAMA (ORTOFOTOGRA-
FIE) - Orthophotograph
ORTOFOTOHARTA - Orthophotomap
ORTOFOTOPLAN - Orthophotoplan
ORTOFOTOSCOP - Orthophotoscope
ORTOGEOSINCLINAL -
Orthogeosyncline
ORTOGRAFICA - Orthographic projection
OSCILATORII - Vertical movements
OSCILATIE CLIMATICA - climate oscilla-
tion
OSCILATIE GLACIARA - glacial fluc-
tuation
OSER (sin. esker) - Oser
OSTIOLE DE TUNDRA - Tundra ostioles
OSTROV - Islet
OUTWASH - Outwash
OVERLAY - Overlay
OVRAG - Termen regional
OXBOW - Termen regional
OXIDARE - Oxidation
OXIGEN - Oxygen
PACK - Pack
PADANG - Tropical forest
PADINA - Termen regional
PAHOEHOE (sin. DERMOLITH) -
Pahoehoe PALEOCEN - Palaeocene
PALEOALBIE - Old riverbed
PALEOCLIMAT(E) - Palaeoclimate
PALEOCARST - Paleokarst
PALEOEUXIN - Palaeoeuxinic
PALEOFORME - Palaeolandforms
PALEOMEANDRE -Paleomeander
PALEOGEN - Palaeogene
PALEOGEOGRAFIE - Palaeogeography
PALEOGEOMORFOLOGIE
Palaeogeomorphology
PALEOLITIC - Paleolithic
PALEOMAGNETISM -
Paleomagnetism PALEOMEDII -
Paleoenvironment PALEONTOLOGIE -
Paleontology
PALEOTEMPERATURA
Paleotemperature
PALEOPEDOLOGIE - Paleopedology
PALEORELIEF - Paleorelief
PALEOSOL - Paleosoil
PALEOVULCANICE - Palaeovolcanic
rocks
PALEOZOIC - Palaeozoic
PALEOPERGELISOL - Paleopergelisoil
PALINOLOGIE - Palynology
PALSE - Hidrolacolith
PANA�E DE MANTA - Mantle plumes
PANA DE GHEATA - Ice wedge
PANA PERIGLACIARA - Periglacial
wedge
PANCAKE - Pancake
PANFAN - Desert plani
PANGAEA - Pangaea
PANNONIAN - Pannonian
PANPLATFORMA - Panplatform
PANTA - Gradient
PANTA CRITICA - Critical slope
PANTHALASA - Panthalasa
PANTOGRAF - Pantograph
PARAAUTOHTON - Paraautochtonous
PARABOLICA (DUNA) - Parabolic dune
PARACONGLOMERAT -
Paraconglo-
merate
PARAGEOSINCLINAL - Parageosyncline
PARAGINA - Fallow land
PARAGNAIS - Paragneiss
PARALAXA - Parallax
PARALELE - Parallel
PARALIC - Paralye basin
PARAMETRU - Parammeter
PARAMOS - Paramos
PARATETHYS - Paratethys
PARAPET - Battlement
PARANIVAL (sin. PARAZAPEZI) - Para-
nival
PARAVANT - Wind protection device
PARC NATIONAL - National park
- PARC NATURAL - Natural park
PAROXISM - Paroxysm
PARCELA EXPERIMENTALA - Experi-
mental plat
PARCELA MARTOR - Control
plat PAS - PASS
PASADENA - Pasadena
- PASUL FALIEI - Throw
PAT DE ALUNECARE - Slip
plane PAT DE MEANDRARE -
Riverbed PAT DE ROCA -
bedrock
PAT ALUVIAL - Alluvial bed
PATINA DE�ERTICA (sin. LUCIU NEGRU
AL DE$ERTULUI) - Desert varnish
PAVAJ DE BLOCURI - Block waste
PAVAJ DE PIETRE (sin. PAVAJ DE
BLOCURI) - Stone pavement
PAVAJ DE�ERTIC - Desert pavement
PADURE - Forest
PAMANT (TERRA) - Earth
PAMANTUL FIN - Fine earth
PAMANTURI RELE (sin. BADLANDS) -
Badlands
PAPU�I DE LOESS - Lime concretion
PATURA BAZALTICA - Basaltic crust
PATURA GRANITICA - Granitic crust
PATURA SEDIMENTARA (sin.
STRATISFERA) - Sedimentary crust
PALNIE DE SUFOZIUNE - Pipping
funnel PALNIE NIVALA - Nivation
funnel PANZA ACVIFERA - Phreatic
water PANZA ALUVIALA - Alluvia
sheet PANZA DE ACOPERIRE -
Recumbent fold
(nappe)
PANZA DE COLIZIUNE - Collision nappe
PANZA DE GROHOTI� - Debris mantle
PANZA DE LAVA - Lava sheet
PANZA DE �ARIAJ - Nappe
PANZA FREATICA -Phreatic water
PARAU - Brook, creek
PARLOAGA - Termen regional
PEDIMENT (sin. GLACIS DE
EROZIUNE) -
Pediment
PEDIMENTATIE - Pedimentation
PediplanaTie - Pediplanation
PEDIPLENA - Pediplain
PEDOGENEZA - Pedogenesis
PEDOGEOGRAFIE (sin. GEOGRAFIA
SOLURILOR) - Soil
geography PEDOLOGIE -
Pedology PEDOSFERA -
Pedosphere PEGMATITE -
Pegmatite PEISAJ - Landscape
PEISAJ GEOMORFOLOGIC
Geomorphological landscape
PELEAN - Peleean
PELITE - Pelite
PENEPLENA - Peneplain
PENINSULA - Half-isle
PERCOLARE - Percolation
PERDEA DE PROTECTIE -
Protection curtain
PEREN - Perennial
PERETE - Wall/Escarpment
PERFORATII - Perforations
PERGELISOL (sin. PERMAFROST,TJALE,
MERZLOTA) - Permafrost
PERIBOINA - Arm, inlet
PERICLINA - Pericline
PERICARPATI - Termen regional
PERIDOTIT - Peridotite
PERIGLACIAR - Periglacial
PERIOADA - Period
PERIODICITATE - periodicity
PERISIP (Sin. CORDON LITORAL) - Spit
PERLE DE PE�TERA - Cave pearls
PERMAFROST (sin. PERGELISOL,
MERZLOTA, TJALE) - Permafrost
PERMEABILITATE - Permeability
PERMIAN - PERMIAN
PERTURBATIE
ATMOSFERICA - Atmospheric
perturbation
PE�TERA (sin. GROTA) - cave
PETIC DE ACOPERIRE - Recumbent
nappe
PETROGRAFIE - Petrography
PIATA DE ADUNARE A APELOR -
Junction area
PICIOR DE MUNTE - Spur
PIEMONT - Piedmont
PIEMONT GLACIAR - Piedmont glacier
PIETRI� (sin. PSEFIT) - Gravel
PILLOW LAVA - Pillow lava
PINACLE - PINACLE
PINTEN - Termen regional
PINGO (sin. PALSE) - Pingo
PIPKRAKE - Pipkrake
PIRAMIDA COAFATA (sin. PIRAMIDA DE
PAMANT) - Wind pyramid
PIRAMIDA GEOMORFOLOGICA -
Geomorphological pyramid
- PIRENEAN - Pirenean
PIROCLASTIT(E) - Pyroclast(s)
PIROMAGMA - Pyromagma
PIROSFERA - Pyrosphere
PIROXENI - Pyroxenes
PISC - Peak
PISOLITE (sin. OOLITE) - Pisolites
PIT CRATER - Pit crater
PITTED OUTWASH - Pitted outwash
PIXEL - Pixel
PLACA TECTONICA - Tectonic plate
PLACA CONTINENTALA - Continental
plate
PLACA OCEANICA - Oceanic plate
PLAFONUL PE�TERILOR - Caves ceiling
PLAGIOCLAZ - Plagioclase
PLAI - Termen regional
PLAJA (Sin. BEACH) -
Beach
PLAN TOPOGRAFIC - Topographic plan
PLAN AXIAL - Axial plan
PLAN BENIOFF - Benioff plan
PLAN DE FALIE - Fault
plan
PLAN DE REFERINTA - Reference
plan PLANATIE (sin. NIVELARE) -
Planation PLANETAR - Planetary
sistem PLANETA - Planet
PLANEZA - Planeze
PLANIGLOB (sin. PLANISFER) -
Planisphere
PLANIMETRIE - Planimetry POD CARSTIC (NATURAL) - Natural/
PLANIMETRU - Planimeter Karstic bridge
PLANIMETRU POLAR - Polar planimeter POD DE GHEATA - Ice bridge
PLANINA - limestone high plateau PODEREU - Plateau
PLANISFER(A) - Planisphere PODI� - Plateau
PLAN�EU - Cave floor PODKAPINA - Cave
PLANTE INDICATOARE - Biological PODUL TERASEI - Top of terrace
indicator POLDER - Polder
PLASTICITATE - Plasticity of rocks POLICICLIC - Polycyclic relief
PLATFORMA - Platform POLIGENETIC - Polygenetic relief
PLATFORMA CONTINENTALA (sin. POLIGOANE DE PIETRE - Patterned
$ELF) - Continental shelf ground
PLATFORMA DE ABRAZIUNE - POLIGOANE DE USCARE - Cellular
Abrasion platform soils POLINICA (ANALIZA) - Pollinic
PLATFORMA DE EROZIUNE - analysis POLITA - Structural policy
Planation POLIZONAL - Polyzonal
surface POLIZARE GLACIARA (sin. $LEFUIRE)
PLATFORMA EXPERIMENTALA - - Polishing glacial
Experimental surface POLJE (POLIE) - Polje
PLATFORMA OCEANICA (CAMPIILE PONOR (sin. SORB) -
ABISALE) - Abysmal plains Slope PONTIC - Pontic
PLATFORMA STRUCTURALA PONTIAN - Pontian
(SUPRAFATA STRUCTURALA) - POPINA (sin. GRADI$TE) - Cut-off lobe
Structural surface hillock
PLATOU - Plateau PORFIR - Porphyry
PLAYA - Playa PORNITURA DE TEREN - Landslip
PLEA�A - Termen regional POROROCA - Tide
PLEISTOCEN (sin. DILUVIU) - porozitatea rocilor - Rocks porosity
Pleistocene PLENIGLACIAR PORTAL - Arch
(MEZOGLACIAR) - PORTITA - Inlet
Pleniglacial PORTULAN - Portulan
PLENIVAL - Plenival POSADA - Termen
PLICATIE (sin. CUTARE) - Fold regional
PLIOCEN - Pliocene POSTGLACIAR (sin. HOLOCEN,
PLINTIT (sin. LATERIT, CUIRASA LATERITICA) - ALLUVIUM) - Post glacial
Plinthite POSTHERCINIC - Post hercynian
PLOAIE - Rain POSTTECTONIC - Post tectonic
PLOAIE ACIDA - Acid rain POSTVULCANIC - Post volcanic
PLOAIE OROGRAFICA - Orographic rain POSTWURMIAN - POST WURMIAN
PLUTON - Pluton POTAMOLOGIE - Potamology
PLUTONITE - Plutonite POTCOAVA NIVALA - Protalus rampart
PLUVIAL - Pluvial POTECI DE VITE - Animal paths
PLUVIODENUDARE - raindrop impact POTENTIALUL NATURAL AL
PLUVIOGRAF - Recording rain gauge TERENULUI - Ecological potential
PLUVIOMETRU - rain gauge POVARNI� - Slope
PNUE - United nations POVARNI� CONTINENTAL (sin.
environmental protection TALUZ
programme CONTINENTAL) - Continental slope
POALE - Foot POZITIE - Position
POARTA - Col gate
PRADOLINE (sin. URSTROMTALERE) -
Prodoliny
PRAF - Silt
PRAG - Threshold slope
PRAG GEOMORFOLOGIC - Geomorphic
threshold
PRAG FLUVIATIL - Thalweg swell
PRAG GLACIAR (sin. ZAVOR) -
Glacial
valley step
PRAGURI MARINE
PRAG SUBMARIN
PRABU�IRE - Rockfall
PRAPASTIE - Precipice
PRECAMBRIAN - Precambrian
PRECIPITATII OROGRAFICE
Orographic precipitation
PREALPI - Prealpi
PREBOREAL - Preboreal
PRECARPATI - Precarpati
PREDEAL - Termen regional
PREGLACIAR - Preglacial
PREMONTAN - Premontane
PRESIUNE ANTROPICA - Anthropic
pressure
PRIPOR - Slope
PRISLOP - Col
PRISPA CONTINENTALA -
Continental shelf
PRISPA PIEMONTANA - Piedmont shelf
PRIVAL - Stream
PROCES GEOMORFOLOGIC
Geomorphologic process
PROCESAREA DATELOR - Data
processing
PRODELTA - Prodelta
PRODUCTIA DE ALUVIUNI - Alluvial
discharge
PROEMINENTA - Proeminence
PROFIL DE ECHILIBRU - Graded
profile PROFIL GEOLOGIC - Geological
section PROFIL
GEOMORFOLOGIC -
Geomorphologic profile
PROFIL LONGITUDINAL - Longitudinal
profile
PROFIL TOPOGRAFIC -
Topographical profile
PROFIL TRANSVERSAL -
Transverse profile
PROGLACIAR(E) - Proglacial
PROGNOZA GEOMORFOLOGICA -
Geomorphologic forecast
PROGRADAREA TARMULUI - Shore
progradation
PROIECTIE CARTOGRAFICA -
Cartographic projection
PROIECTIE VULCANICA - Volcanic
projection
PROLUVIU (sin. CON DE DEJECTIE) -
Proluvium
PROMONTORIU - Nose headlandness
PROTECTIA MEDIULUI - Environmental
protection
PROTECTIA NATURII - Nature
- conservation
PROTEROZOIC (ALGONKIAN) -
Proterozoic
PROVINCIE GEOMORFOLOGICA -
Geomorphological provence
PRUNDI� (sin. BALAST) - Gravel
PSAMIT (sin. ARENIT) - Psammite
PSEFIT (sin. PIETRI$) - Psephite
PSEUDOCARST (CLASTOCARST) -
Pseudokarst
PSEUDOCIRC - Pseudocirque
PSEUDOCRATER - Pseudocrater
PSEUDOCUESTA - Pseudocuesta
PSEUDOLAPIEZ - Pseudolapies
PSEUDOVULCAN - Pseudovolcano
PUNGA DE DISOLUTIE - Disolution
-
bag PUHOI (DE APE) - TORRENT
PULBERE - DUST/POWDER
PUNCT CRITIC - Critical point
PUNCT FIERBINTE - Hot point
PUNCT FOSILIFER - Fossilipherous point
PUNCT DE ECHILIBRU - Equilibrium
point
PUNGA MAGMATICA - Magmatic
chamber
PUNGA PERIGLACIARA - Periglacial bag
PUSTIU (sin. DE�ERT) - Desert
PUT CARSTIC - Sinkhole
PUY - French volcanic crest
RA (RAA) - Ra
RABOTAJ (RAGLAJ) GLACIAR - Glacial
scouring
RACORDARE - Connection
RACORDAREA TERASELOR
RACORDAREA SUPRAFETELOR DE
NIVELARE, NIVELELOR �I UME-
RILOR DE EROZIUNE -
Connection surface smoothing and
shoulder levels of erosion
RACORDAREA RUPTURILOR DE
PANTA - Knicks connection
RADIATIA TERESTRA (Et) - Earth
radiation
RAMBLEU -
Embankment RANA -
Rana RAPAKIWI -
Rapakiwi RASTER -
Raster
RATA - Echaust
RATA DE EVACUARE A
ALUVIUNILOR
- Alluvia echaust installment
RATIE (RAPORT) DE CONFLUENTA -
Bifurcation ratio
RAVENARE - Ravination
RAVENA - Ravina
RADACINA MUNTILOR - Mountains
root RASTOACA - Backwater
RAPA - Steep slope
RAU - River
RAU DE PIETRE - Debris flow
RAU SUBTERAN - Underwater stream
RAURI SUBADAPTATE - Rivers
sub-
adaptation
REABILITARE (sin. RESTAURARE) -
Rehabilitation
RECESIUNE GLACIARA - Glacial
rece- ssion
RECENT - Recently
RECIF - Reef
RECTIFICAREA CURSULUI -
Autocap-
ture/Neck cut-off
RECUL - Recession
RECURENTA - Glacial recurrence
REDRESARE - Rectification
REFLUX - Ebb
REFULAREA ALUNECARII - Slide repre-
ssion
REFULAREA APEI - Water repression
REFULARE GLACIARA - Ice discharge
REGIONAL - Regional
REGIM FLUVIATIL (HIDROLOGIC) -
Hydrological regime
REGIM GLACIOLOGIC - Glaciological
regime
REGIMUL DEBITELOR - Discharge
regime
REGIMUL NIVELELOR - System levels
REGIONARE - Regionalization
REGIUNE ABISALA - Abyssal region
REGIUNE AREICA - Areic region
REGIUNE ASEISMICA - Aseismic
region REGIUNE DE OROGEN -
Orogenic region REGIUNE DE
PLATFORMA - Platform
region
REGIUNE ENDOREICA - Endoreic
region REGIUNE EXOREICA - Exorheic
region REGIUNE FIZICO-
GEOGRAFICA
(NATURALA) - Natural region
REGIUNE GEOMORFOLOGICA - Geo-
morphological region
REGIUNE SEISMICA - Seismic region
REGOLIT - Regolith
REGRESIUNE MARINA - Marine
regre- ssion
REGRESIVA - Regressive
REGULARIZARE - Gradation
REINTINERIREA RELIEFULUI - Relief
rejuvenation
RELATIVA - Relative
RELEVEU GEOMORFOLOGIC - Geo-
morphological mapping
RELICT(E) - Relic
RELIEF - Relief
RELIEF ANTROPIC - Anthropic
landform RELIEFOSFERA (sin.
Morfosfera, geomor-
fosfera) - RELIEFOSPHERE
REMANIERE HIDROGRAFICA - Hydro-
graphic reshuffling
REMUU - Remuu
RENIE - Beach
REPARTITIE - Distribution
REPER STRATIGRAFIC - Stratigraphic
marker
REPER TOPOGRAFIC - Vertical
survey control monument
REPEZI� - Termen regional
REPREZENTAREA RELIEFULUI -
Relief
representation
RESAC - Surf
RESTAURARE - Restoration
RESURGENTA (sin. IZVOR CARSTIC RIPPLE-MARKS - Ripple marks
DE RISCURI - Risks
TIP IZBUC) - Resurgence RISS - Riss
RESURSE NATURALE - Natural RISE - Rise
resources RESURSE ABIOTICE - RISS - WURM - Riss -
Abiotic resources RETENTIE - Wurm RITM - Rhythm
Retention RITMIC - Rhythmic
RETRAGEREA FALEZELOR - Recession RITMOGRAMA - RHYTHMOGRAM
of cliff RIVERAN - Coastal
RETRAGEREA VERSANTULUI - RIVIERA - Riviera
Recesion of slope ROCA - Rock
RETEA - Network/Grid ROCA ACVIFERA - Aquifer rock
REVARSARE - Flood ROCA MUTONATA (sin. SPINARI DE
REVERSUL CUESTEI - Reverse cuesta BERBEC) - Glaciated knob
REZERVATIE NATURALA - Natural ROCI CRISTALINE - Crystalline rocks
reservation ROCI ERUPTIVE - Eruptive rocks
REZERVATIE GEOMORFOLOGICA - ROCI SEDIMENTARE - Sedimentary
Geomorphological reservation rocks
REZERVATIE A BIOSFEREI - Biosphere ROCI STRIATE - Striated rocks
reservations ROCK-FLOAR (sin. GLACIS DE ERO-
REZIDUAL (VARF) - Residual peak ZIUNE, ROCK PLANE) - Rock plane
REZOLUTIE - Resolution ROGOAZE - Swamps
REZIDUU DE ALTERARE (sin. ROMANIAN - Romanian
ELUVIU) ROSTOGOLIRE - Rolling
- Residue alteration ROTUNJIRE (MULARE) - Rounding
REPLICI SEISMICE - Seismic lines ROVINA - Marsh
REPTATIE (sin. CREEPING) - Reptation ROXEN LAKE - Roxen lake
REPTATIE NIVALA (CRIO - NIVALA) - RUGOZITATEA ALBIEI - Channel
Nival reptation rugo-
RESECVENT (A) - Resecvent sity
RHEXISTAZIE - Rhexistasy RUGOZITATEA VERSANTULUI - Slope
RHODANIANA - Rhodanian rugosity
RIASS - RIA RUINIFORM - Ruiniphorm relief
RICHTER - Richter scale RUPERE DE NORI - CLOUDS BURST
RIDURI - RIPPLE MARK RUPTURA DE PANTA - Knick
RIDGE - Ridge RUSC - Termen regional
RIDICARE TOPOGRAFICA - Topo- RUZ - RUZ
graphic survey
RIDICARE FOTOGRAMETRICA - SAALE - Saale
Photogrammetric survey SAALE - VISTULA - Saale Vistula
RIDICATURA DE TEREN (sin. SAHEL - Sahel
MOVILA, SALA - Cavity
DAMB) - Mound SALBA DE LACURI - Chain of lakes
RIEDEL - CREST SALAR (sin. SALINAS, SEBKHA) - Salinnas
RIFT - Rift SALIFER - Saliferous
RIEGEL - Riegel SALINA - Salt mine
RIGOLA - Rill SALINAS (sin. SEBKHA, SEBKA) - Salinnas
RILL-MARKS - Rill SALINITATE - Salinity
marks RILL-WASH - Rill SALINIZARE - Salinization
wash RIMAYE -
Bergschrund
RINCONADA -
rinconnada RIOLIT -
Rhyolite
SALINIZARE SECUNDARA (ANTRO-
PICA) - Secondary salinization
SALPAUSSELKA - Salpausselka
SALSIMA (sin. SIALMA) - Salsima
SALTATIE - Saltation
SALTEA - Mattress
SALZSPRENNUNG (sin. HALOCLASTISM)
- Haloclasty
SALTA (sin. VULCAN NOROIOS) -
Termen
regional
SANDRE (Sin. OUTWASH PLAIN) -
Sandur
SARE - Salt
SARCINA RAULUI (sin. CAPACITATE
DE TRANSPORT, iNCARCATURA) -
River
load
SARMATIAN - Sarmatian
SASTRUGI - Termen regional
SATELIT ARTIFICIAL - Artificial
satellite SATELIT DE TELEDETECTIE
- Remote
sensing satellite
SATELIT NATURAL - Natural satellite
SAVANA - Savanna
SAVICA - Savic orogenesis
SAGEATA LITORALA (sin. CORDON
DE
NISIP) - Barrier spit
SAPARE - Digging
SARAT - Salty
SARARIE - Salt shed
SARITOARE - WATERFALL
SCABLAND - Scabland
SCANNER - Scanner
SCARA AEROFOTOGRAMEI - Aerial
photograph scale
SCARA BEAUFORT - Beaufort scale
SCARA CELSIUS - Celsius scale
SCARA GRAFICA - Map scale
SCARA GEOCRONOLOGICA (sin. SCARA
STRATIGRAFICA) - Geochronological
scale
SCARA MERCALLI - Mercalli scale
SCARA MORFOCRONOLOGICA -
Morphochronological scale
SCARA RICHTER - Richter scale
SCARA DE DURITATE - Hardness scale
SCHIMBARI CLIMATICE - CLIMATIC
CHANGES
SCHORRE (sin. HERBU) - Schoree
SCHITA PANORAMICA - Panoramic
Sketch
SCIROCCO - Scirocco
SCOARTA DE ALTERARE - Mantle-rock
SCOARTA DE DEZAGREGARE -
Weathering crust
SCOARTA TERESTRA (sin. C RUST A
TERESTRA) - Earth's crust
SCHITA GEOMORFOLOGICA -
Geomorfological sketch
SCOC - Channel
SCOCHINA - CHANNEL/HOLLOW
SCORIE (sin. ZGURA) - Scorie
SCRUNTAR - Pool/Riffle
SCURGERE - Run-off
SCUT - Shield
SEACA (VALE) - Dry Valley
SEBKHA (sin. SALINAS �i SALAR, in
America Latina, KEWIR, in Irak, $OT,
in Tunisia) - Salinas
SECARE - Draining
SECETA - DROUGHT
SECTIUNE - Section
SECTIUNE GEOLOGICA (sin.
PROFIL
GEOLOGIC) - Geological section
SECTOR DE ACUMULARE - Accumu-
lation area
SEDIMENT - Sediment
SEDIMENTARE - Sedimentation
SEDIMENTAR - Sedimentary
SEDIMENTOLOGIE - Sedimentology
SEGREGARE - Segregation
SEISM (sin. CUTREMURE DE PAMANT)
-
Earthquake
SEISMICA - Seismic area
SEISMICITATE - Seismicity
SEISMOLOGIE - SEISMOLOGY
SEISMOMETRIE - Seismometry
SEI�E - Tidal wave
SEL - Flood
SEMIDE�ERT -
Semidesert
SEMIPALNIE NIVALA - Nivation niche
SEMN CONVENTIONAL - Signature
SENILITATE - Senility
SENZOR DE TELEDETECTIE -
Remote
sensing sensor
SERAC - SERAC
SERRES (sin. DOAB) - Doab
GLOSAR DE TERMENI GEOGRAFICI (ROMAN -
ENGLEZ)
SERIR (sin. DE$ERT DE PIETRE) - Serir SISTEM MORFOGENETIC FLUVIATIL
SEZON - Season
SFERE EOLIENE - Aeolian spheres
SFEROIDAL - Spheroid
SFINX - Termen regional
SFINTI DE GHEATA - Ice
saints SHEET FLOOD - Sheet
flood SHEET WASH - Sheet
wash SIALITIZARE -
Siallitization SIAL - Sial
SIDEROSFERA - Siderosfera
SIENIT - Syenite
SIERRA - Sierra
SIF - Dune
SIFON - Siphon
SIG (engl. GIS - Geographic
Information System)
SIGIZIE - Sizygy
SIGNATURA SPECTRALA -
Spectral
signature
SILCRET - Silcrete
SILICATI - Silicates
SILICE - Silica
SILICIFIERE - Silicification
SILL - OLD VOLCANIC LAVA
SILT (sin. LUT) -
Silt SILURIAN -
Silurian SIMA -
Sima SIMUN -
Simoom
SINCLINAL - Syncline
SINCLINAL SUSPENDAT - Upstanding
syncline
SINCLINORIU - Synclinorium
SINECLIZA - Syneclise
SINGENETIC - Syngenetic
SINTECTONIC - Syntectonic
SINUOZITATE - Sinuosity
SISTEM - System
SISTEM DE EROZIUNE - Erosion
System SISTEM MUNTOS - Mountain
system SISTEM MORFOCLIMATIC -
Morpho-
climate system
SISTEM MORFOGENETIC -
Morpho-
genetic system
SISTEM MORFOLITOLOGIC -
Morpho-
lithologic system
SISTEM MORFOSTRUCTURAL
Morphostructural system
1
- Morphogenetic system fluviatil
SISTEMUL SOLAR (PLANETAR) -
Solar
system
SISTEMUL �TIINTELOR GEOGRAFICE
- Geographical Sciences System
SISTEMUL � TIINTELOR
GEOMOR-
FOLOGICE - Geomorphological science
system
SISTEM GEOMORFOLOGIC REGIO-
NAL - Regional geomorphological
system
SITUARE (A) - Situation
SKARNA - Skarn
SKJERGAARD (SKARGARD) - Skjaren
SLIKKE - Slikke
SLOIURI - Ice Floes
SMARC (sin. SMIOARCA) - Swamp
SOARE - Sun
SOCIOSFERA - Sociosphere
SOCLU - Geological base
SOHODOL - TERMEN
REGIONAL
SOKHART - Sokhart
SOL - Soil
SOL FOSIL (sin. PALEOSOL) - Fossil soil
SOLURI POLIGONALE - Patterned
ground soils
SOLURI STRIATE - skeletal soils
SOL TRUNCHIAT - Truncated soil
SOLFATARE - Solfatares
SOLIDIFICA (RE) - Solidification
SOLID (A) - Rock hard
SOLFATARIAN - Solfatarian
SOLIFLUXIUNE - Soil
running SOLLE (sin. ZOLIE) - Solle
SOMA - Somma
SONAR (SOUND NAVIGATION AND
RANGING) - Sonar
SONDAJ - Sounding/Surveying
SORB (sin. PONOR) - Whirlpool
SORTARE - Sorting
SPATIU NATURAL - Natural area
SPECTRU BIOGEOGRAFIC -
Biogeo-
graphical spectrum
SPECTRU GEOMORFOLOGIC -
Geomorphological spectrum
SPELEOTEME - Speleothemes
- SPALARE IN SUPRAFATA - Rill wash
SPEOLOGIE - Spelaeology
SPINARE DE BALENA (SPINARE DE
ELEFANT) - Rounded incelberg
SPINARE DE BERBEC (Sin.
ROCHES
MOUTONATE) - Ramback rocks
SPIT (sin. CORDON LITORAL) - Spit
SPONGOLITE - Spongoliths
SPOT (SATELLITE POUR
L'OBSERVA-
TION DE LA TERRE) - Spot
Satellite STABILITATE - Stability
STADIU - Stage
STAGNAREA APEI - water stagnant
STALACTITE - Stalactite
STALAGMITE - Stalagmite
STARE - State
STATISTICA - Statistics
STATIE (STATIUNE) - Station
STATIONARA - Stationary
STAVILAR - Dam
STANCA - Rock
STRAMTOARE - Strait/Inlet
STEPA - Steppe
STEREOGRAMA - Stereogram
STEREOMODEL - Stereomodel
STEREOSCOP - Stereoscope
STERIL - Barren gangue
STICLA VULCANICA - Volcanic glass
STIL - Style
STILOLITE (sin. coloane pai, macaroane)
- face deposits
stilloliths
STIRICA - Styrian orogenesis
STRANDFALT - Shore platform
STRAT GEOLOGIC - Geological stratum
STRATIFICATIE (sin. S TRATIFICARE ) -
Bedding
STRATIGRAFIE - Stratigraphy
STRATISFERA - Stratosphere
STRATOVULCAN - Strato volcano
STRAPUNGERE - Breakdown
STRESS - Stress
STRIATIE - Striation
STRIU GLACIAR - Glacial stria
STROFICE - Stanzas
STROMBOLIAN - Strombolian
erruption STRUCTOGEN - (sin.
OROGEN) - Struc-
togen
STRUCTOGENETICE - Orogenetic
move- ments
STRUCTOGENEZA - Structogenesis
STRUCTURAL(E) - Structural
STRUCTURA GEOLOGICA - Geological
structure
STRUCTURA GEOMORFOLOGICA -
Geomorphological structure
STRUNGA - Col/Saddle
STUDIU DE TEREN - Field
study SUBAERIAN - Subaerial
SUBALPIN - Subalpine
SUBATLANTIC - Sub-Atlantic
SUBBOREAL - Sub-boreal
SUBCARPATIC - Subcarpathian
SUBDUCTIE - Subduction
SUBGLACIAR - Underglacial
SUBMERS - Submerse
SUBMERSIE - Submersion
SUBMINARE - Undermining
SUBNIVAL - Subnival
SUBPOLAR - Subpolar
SUBSAPARE - Overdeepening
SUBSECVENTA - Subsequent
SUBSIDENTA - Subsidence
SUBSOL - Subsol
SUBTERAN - Underground
SUBSTRAT - Substrate
SUBTROPICAL - Subtropical
SUBVULCAN - Subvolcano
SUFOZIUNE - Suffosion/Pipping
SUPERFICIALE (FORMATIUNI) - Sur-
SUPERIOR - Upper
SUPERPOZITIE - Superposition
SUPRAFATA - Surface
SUPRAFATA DE ALUNECARE (sin.
PAT
DE ALUNECARE) - Slip plane
SUPRAFATA DE EROZIUNE - Erosion
surface
SUPRAFATA DE NIVEL ,,0" (sin.
SUPRA- FATA DE REFERINTA; NIVEL
DE BAZA
GENERAL) - Base area
SUPRAFATA TOPOGRAFICA - Topo-
graphic surface
SUPRAFORESTIER - Treeline
SUPRAGLACIAR - Superglacial
SUPRAIMPUNERE (sin. Epigeneza) -
Superimposition
SUPRAIMPUS (sin. EPIGENETIC) - TALUZ CONTINENTAL (sin. POVARNI$
Superimposed stream/epigenetic stream CONTINENTAL) - Continental slope
SUPRALITORAL - Supersea-coast TALUZ RECIFAL - Reef gradient
SUPRAPA � UNAT (sin. PA$UNAT TALUZ DE ACRETIE - Accreation slope
EXCESIV) - Overcooling TALUZ DE AVALAN�A - Avalanche
SUPRANIVAL - Supranival slope TALUZ DE GROHOTI� - Slide
SURDUC - Gorge rock glacis TALUZ DE MATERIALE
SURF - Surf RITMIC STRA-
SURPARE - Rockfall TIFICATE - Slope of rhythmically
SURPLOMBA - Bulge layered materials
SURSA DE POLUARE - Pollution source TALVEG (sin. CANAL DE ETAJ) - THALWEG
SUSCEPTIBILITATE - Susceptibility TANEZRUFT - Tanezruft
SUSPENSII - Suspensions TARDEGEOSINCLINAL - Late geosyn-
SWASH - Swash cline stage
TARDIGLACIAR (sin. TARDIWURM) -
�A (sin. iN$EUARE) - Col, saddle Late glacial/Tardiglacial
�ANT - Channel TARNITA - Termen regional
�ARIAJ - Drifting TASARE - Compaction
�ELF (sin. PLATFORMA CONTINENTALA) TASSILI - Tassili
- SHELF TAURIT - Taurite
�ELF DE GHEATA (GHETARI DE TAVANUL PE�TERII - Cave
�ELF, ICE�ELF) - ICE SHELF roof TAXONOMIE - Taxonomy
�ENAL - Channel TAIERE ,,RASA" - Deforestation
�ERM - Shore coraligen TAP�AN (sin. GLACIS) - Glacis
�ES - Field TAU - Tarn
�ES ALUVIAL - River/Alluvial plain TAMPA - Mountain pass
�IR DE OBSERVATII - Range TARARE - Dragging
�IROI - Stream TECTITE - Tektite
�IROIRE - Rain wash TECTOGEN (sin. OROGEN) - orogen
�IST - Shale TECTOGENEZA - Tectogenesis
�ISTUOZITATE - Schistosity TECTONICA GLOBALA - Global tectonics
�ISTURI VERZI - Green schists TECTONICA, ETAPA, FAZA - Stage
�LEFUIRE - Polishing tectonics
�OC - Shock TECTONICA SARII - Salt tectonics
�UVITA - Rill TECTONOSFERA - Tectonosphere
�UVOI - Stream TEFROCRONOLOGIE - Tephrochrono-
logy
TABELE - Tables TELEDETECTIE - Remote sensing
TABULARA - Tabular TELLUROID (TERROID) - Telluroid
structure TACARE - TAKYR TELURIC - Telluric
TAFFONI - Taffoni TEMPERATURA - Temperature
TAHIMETRIE - Tacheometry TENTA DE CULOARE - Color
TAIFUN - Typhoon tint TEODOLIT - Theodolite
TALA - Tala TEORIE - Theory
TALASOGENEZA - Thalassogenesis TEORIE EVOLUTIONISTA - Evolutio-
TALC - Talc nary theory
TALIK - Talik TEPHRA (sin. CENU$E VULCANICA) -
TALUZ ANTROPIC - Anthropic slope Tephra
TERRA ROSSA - Terra Rossa
TERASA TARMULUI - Shore
terrace TERASARE - Offset
TERASA - Terrace
TERASE DE ALTIPLANATIE (sin.
TREPTE GOLETZ) - Goletz terraces
TERASE DE SOLIFLUXIUNE (sin.
BRAZDE DE SOLIFLUXIUNE) -
Solifluxion terraces
TERASE FALSE (PSEUDOTERASE) -
Pseudo terraces
TERASA FLUVIATILA - River
terrace TERASA MARINA - Sea
terrace TERASA STRUCTURALA -
Structural
terrace
TERASE PIEMONTANE - Piedmont
terraces
TERASETE (sin. VERSANT TERASAT)
- TRAHIT - Trachyte
Terracette
TEREN ACCIDENTAT - Steep land
TEREN DEGRADAT - Degraded land
TEREN INUNDABIL - Floating
ground TERESTRU - Land surface
TERIGENE - Terrigene deposit
TERITORIU ECOLOGIC OMOGEN
- TRANSPORT - Transport
Ecologically homogenous territory
TERROID (sin. TELLUROID) -
Terroid TERMINALA - Terminal
(moraine) TERMOCARST -
Thermokarst TERMOCLASTISM -
Thermoclasty TERMOGRAFIERE -
Thermography TERTIAR - Tertiary
TETHYS - Tethys basin
THOLOID - Tholoid
THOLOLITE - THOLOLITHS
THUFUR (sin. MU$UROI iNIERBAT) -
Thufur
TIDAL - Tidal
TIERRA - TIERRA
TIGAI (sin. TIGLAI) -Termen regional
TILL - Ablation till
TILLIT - Tillite
TIMP - Time
TINERETE - Relief youth
TINOV - High moor
TIP - Type
TIPOLOGIE - Clasification
TITLU GEOMORFOLOGIC -
Geomorphological title
TJALLE - Tjalle
TOAMNA - Autumn
TOMBOLO - Tombolo
TOPOCLIMAT - Topoclimate
TOPOCLIMATOLOGIE -
Topoclimatology
TOPLITA - Termen regional
TOPOGRAFIE - TOPOGRAPHY
TOPOMETRIE - TOPOMETRY
TOPONIM -
toponym TOR -
Tore TORENT -
Torrent
TORENT DE PIETRE - Rocks stream
TORENT NOROIOS - Mud flow
TORENTIALITATE - Gully erosion
TORNADA - Tornado
TORTONIAN (BADENIAN) - Badenian
TRAIECTORIE -Trajectory/route
TRANSFLUENTA - Transfluence
TRANSFORMARE - Change over
TRANSGRESIUNE MARINA - Marine
transgression
TRANSLATIA CONTINENTALA -
Continental drift
TRANSVERSAL(A) - Cross
TRAPPA - Trapp
TRAVERTIN - Travertine
TREAPTA - Level/Step
TRECATOARE - Pass
TRENA DE GROHOTI� - Talus
TRENCH - Trench
TRIANGULATIE - Triangulation
TRIASIC - Triassic
TRIBUTAR (sin. AFLUENT) - Tributary
TRIERE - Sorting
TROG - GLACIAL TROUGH
TROMBA (TORNADA) - Tornado
TROPIC - Tropic
TROPICAL(A) - Tropical
TROPOSFERA - Troposphere
TROVANTI - Sarsen stones
TSUNAMI - Tsunami
TUF - Tuf
TUMUL - Tumulus
TUNDRA - Tundra
TUNEL - Tunnel valley
TURBATIE - Disturbance shore
TURBA - Peat
TURBA EUTROFA - Eutrophic peat
TURBA MEZOTROFA - Mezotrophic
peat TURBA OLIGOTROFA -
Oligotrophic peat TURBARIE - Peat
bog/Moor
TURBIDITATEA APEI (sin. regional
FULBUREALA) - Turbidity of water
TURBION (sin. TORNADA, VARTEJ,
AMAFOR) - Whirlpool
TURBULENT (A) - Turbulent flow
TURMKARST - Tower karst
TURN - Tower
TURTIRE - Flattening
TUYAS - Tuyas

TANC - Aiguille
TARM - Shore
TARM INALT - High shore
TARM CU RIASS - Riass
shore TARM CARSTIC -
Karst shore
TARM CU FIORDURI - Fjord shore
TARM DALMATIC - Dalmatic shore
TARM DE TIP ATLANTIC - Atlantic
shore TARM CU FALEZA IN LOESS -
Seafront
with the loess
TARM DE TIP �ERM - Serm shore
TARM TECTONIC - Tectonics shore
TARM VULCANIC - Volcanic
shore TARMURI JOASE - Low
shore
TARM CU LIDO (tip mexican) - Sand
bar shore
TARM CU LIMANE �I LAGUNE -
Limans
and lagoon shore
TARM CU ESTUARE - Estuary
shore TARM CU WATT - Watt
shore TARM CU DELTE - Delta
shore
TARM DE TIP ARALIAN - Aralian
shore TARM CU MANGROVE -
Mangrove shore TARM CU SKJARS
(tip finlandez) - Skjars
shore
TARM CU LANDE - Moor shore
TARM MLA�TINOS (MARCHE) -
Marche
shore
TARM CORALIGEN - Coraligen shore
TARM DE INGRESIUNE (sin. TARM
DE
SUBMERSIE) - Submersion shore
TARM DE EMERSIUNE - Emersion
TARM IN REGIUNILE DE URLATOARE - Waterfall
SUBDUCTIE URSTROMTALER (sin. PRADOLINE) -
(TARM DE COLIZIUNE) - Proglacial channel
Subduction regions shore USCAT - Dry land
TATANA - Hinge UVALA - Uvala
TIGLAI - Termen UZUNLAR - Riss Transgresion
regional
TINUT - REGION/TERRITORY VAD -
TUNAMI (sin. TSUNAMI) - Tsunami Ford VADI
- Wadi VAL
UBAC (sin. DOSUL MUNTELUI) - Dark - Wave
side of the mountain VAL DE ALUNECARE - Slip ridge
UDUDOI (sin. HUDUDOI) - VAL DE REFULARE - Repression
Termen regional wave VAL PIROCLASTIC - Pyroclastic
UED (sin. WADI, ARROYO, surge VAL DE NISIP - Sand wave
ENNEDI, OMURAMBA) - wadi VAL DE PAMANT - Ground wave
ULTRAGLACIALISM - Ultraglacialism VAL SEISMIC - Seismic wave
ULUC - FLUME PASSAGE VALAHA - Wallachian orogenesis
UMAR - Replat VALE - Valley
UMIDITATE - VALORE - Value
HUMIDITY VARA - Summer
UNDA - Wave VARISC - Varisc
UNGHI - Angle VALLEUSE -
UNITATE - Valleuse VARVA -
Measure/Unit UNIVERS Varve
- Universe URAGAN - VATRA - Magmatic
Hurricane chamber VAIUGA - Gully
VARSATURA - Fan
VALCEA (sin. VALCEL) - Stream
VARF - Peak/Top
VARSTA - Age
VARTEJ - Whirlpool
VASCOZITATE (FLUIDITATE) -
Viscosity
VEDERE - View/Image
VEGETATIE - Vegetation
VENTIFACTE - Ventifacte
VERMICULATII (sin. PIELE
DE
LEOPARD) - Vermiculations
VERSANT - Slope
VERSANT RICHTER - Richter
slope/ Gradient
VERWITTERUNG - Verwitterung
VIITURA - Flood
VIADUCT - Viaduct
VILLAFRANCHIAN - Villafranchian
VINIETA - Vignette
VIROAGA - Ravine
VISTULA - Weichsel
VITEZA - Speed
VOCLUSIAN - Vauclusian spring
VORLAND - Foreland
VULCAN - Volcano
VULCAN ACTIV - Active volcano
VULCAN NOROIOS - Mud volcano
VULCAN STINS - Extinct volcano
VULCAN VECHI - Old volcano
VULCANIAN - Volcanian
VULCANIT - Vulcanite
VULCANISM - Volcanism
VULCANOCARST - Pseudokarst in
volcanic rocks
VULCANOLOGIE - Volcanology
VULNERABILITATE - Vulnerability
WADDEN (sin. WATT) - Watt
WADI (sin. VADI) - Wadi
WARTHE (sin. SAALE, MOSCOVA) -
Warthe
WATT (sin. WADDEN) - Wadden
WATER GAP - Water Gap
WEALD (sin. BUTONIERA) - Weald
WILDFLIS (sin. FLI$ SALBATIC) -
Wildflysch
WILSON - Wilson
WINDKANTER (sin. DREIKANTER) -
Windkanter
WISCONSIN - Wisconsin glaciation
WURM - Wurm
YARDANG - Yardang
ZALTA - Mud
ZAGAZ - Weir/Dam
ZANOAGA (sin. CALDARE (GLACIARA) -
Cirque
ZAPADA - Snow
ZAPADA UMEDA - Wet snow
ZAPOR - Ice-dam
ZATON - Small river
creek ZAVOI - Riverside
coppice ZI - Day
ZIDURI - Walls
ZID CICLOPIC - Cyclopean wall
ZID EOLIAN - Aeolian wall
ZID (BARAJ) OROGRAFIC -
Orographic wall
ZOLIE - Zolie
ZONALITATE - Zonality
ZONA - Zone
ZONA DE PROTECTIE - Protection
area ZONA INTERTIDALA - Intertidal
zone ZONA INUNDABILA - Flood
zone ZONA LITORALA - Coastal
zone
ZONA MARINA (LITORALA) PROTE-
JATA - Protected marine areas
ZONAL - zonal
ZONARE - Zonation
ZONE CLIMATICE - Climatic zones
ZONE MORFOCLIMATICE - Morpho-
climatic zones
ZONA DE DIVAGARE - Divagation
area ZONA DE INFLUENTA -
Influence area ZONA DE ACRETIE -
Accreation area
406 DICTIONAR DE GEOMORFOLOGIE