FORMAŢIUNILE VENDIANE DIN REGIUNEA CENTRALĂ A BAZINULUI râului

NISTRU ŞI PREMIZELE DEPISTĂRII ZĂCĂMINTELOR MINERALE UTILE

Aurelia Popuiac
Universitatea de Stat din Moldova, Catedra Ştiinţele Soloului, Geologie şi Geografie,
apopuiac@gmail.com

Abstract
În baza datelor palinologice a fost posibilă determinarea vârstei vendiane a
rocilor terigene afate la baza cuverturii de platformă în Podolia şi Bazinul râului
Nistru şi diferenţieirea lor în unităţi strtaigrafice locale – Serii şi Strate. O schemă
strtigrafică a vendianului, care ar satisface cerinţele impuse cartărilor geologice la
scară medie până în prezent nu a fost elaborată.
În rezultatul cartărilor geologice în stratele bazale ale vendianului moldav la
adâncimi accesibile pentru o eventuală exploatare au fost localizate mineralizări de
zinc, plumb, argint, baritină, fluorină, TR. În acelaşi timp, perspectiva acestor strate,
din puunct de vedere al depistării unor acumulări industriale de minereuri, la
momentul actual rămâne neclară. În consecinţă, după părerea mai multor
exploratori, studiul rocilor vendiane este necesar a fi continuate până a ajunge la o
soluţie univocă.
În baza datelor palinologice a fost posibilă determinarea vârstei vendiane a
rocilor terigene afate la baza cuverturii de platformă în Podolia şi Bazinul râului
Nistru şi diferenţieirea lor în unităţi strtaigrafice locale – Serii şi Strate. O schemă
strtigrafică a vendianului, care ar satisface cerinţele impuse cartărilor geologice la
scară medie până în prezent nu a fost elaborată.
În rezultatul cartărilor geologice în stratele bazale ale vendianului moldav la
adâncimi accesibile pentru o eventuală exploatare au fost localizate mineralizări de
zinc, plumb, argint, baritină, fluorină, TR. În acelaşi timp, perspectiva acestor strate,
din puunct de vedere al depistării unor acumulări industriale de minereuri, la
momentul actual rămâne neclară. În consecinţă, după părerea mai multor
exploratori, studiul rocilor vendiane este necesar a fi continuate până a ajunge la o
soluţie univocă.

În istoria evoluţiei geologice a Pămâtului, Cambrianul tardiv prezintă unul

dintre cele mai interesante etaje de dezvoltare. Procesele geologice care au avut loc în
timpul geologic respectiv au condus la constituirea platformelor precambriene (sau
conform terminologiilor moderne, a cratonilor) şi a cuverturilor sedimentare din
cadrul acestora. Manifestările ciclului tectonic baicalian a contribuit într-un mod
esenţial la formarea asociaţiilor metalogenetice şi formarea unui număr impunător de
zăcăminte metalifere. E de menţionat că odată cu încheierea Precambrianului sau a
eonului Criptozoic propriu-zis, în mediul biologic şi-au făcut apariţia flora şi fauna
milticelulară.
Scara stratigrafică utilizată în prezent în Rusia şi în majoritatea ţărilor fostei
URSS include unitatea stratigrafică care poartă denumirea de Vendian şi care
reprezintă ultimii 80 mln ani a precambrianului. După cum se ştie diferenţierea
precambrianului prezintă o problemă dintre cele mai dificile, care poate fi rezolvată la
nivel local sau uneori şi regional, în baza criteriilor ce ţin de geologia istorică. În
ultimul timp diferenţierea nivelelor superioare ale precambrianului tardiv în special a
vendianului este realizată în baza microfitofosiliilor (Vendotenitelor) care s-au
dezvoltat în timpul geologic corespunzător. Odată cu dezvoltatrea palinologiei ca
ştiinţă paleontologică de sinestătătoare şi depistarea în stratele terigene a faunei
nevertebrate de tipul metazoie, au fost realizate atât diferenţierea stratigrafică a
formaţiunilor bazale a cuverturii de platformă din Podolia, Valdai, şi teritoriile
Baltice, cât şi corelarea diferitor strate la nivel regional. Trebuie de specificat că rolul
palinologiei este incontestabil şi în corelarea stratigrafică a formaţiunilor sedimentare
de vârstă vendiană la nivel global [1].
În prezent anume în baza datelor palinologice în diferite regiuni ale globului au
fost stabilite complexe constituite din roci sedimentare de vârstă vendiană care
pretind a fi luate în calitate de secţiune stratotipică destinată pentru a fi inclusă în
scara geostratigrafică generală. Astfel de formaţiuni geologice eventual stratotipice
pentru limita superioară a precambrianului au răspândire în Podolia – Interfluviul
Nistru-Prut, partea de nord a Scandinaviei – Newfoundland (partea de sud-est), China
– Yangtze, şi în cadrul platformei Siberiene – Olenecul superior [2].
Informaţia geologică privind formaţiunile sedimentare de vârstă vendiană din
regiunea de nord a Republicii Moldova şi Ucraina de Vest (Podolia) a fost acumulată
şi permanent precizată de mai multe generaţii de geologi din Ucraina, Rusia,
România şi Republica Moldova pe parcursul a circa 8 decenii ai secolului 20. Imediat
după treminarea primului război mondial în rezultatul cartărilor geologice la scara
medie efectuate în scopul prospectării unor eventuale acumulări în cantităţi
industriale a zăcămintelor de fosforite. În Podolia pe o arie de zeci de mii de km 2 a
fost cartată o formaţiune geologică complexă constituită din strate terigene
(microconglomerate, gresii, aleurolite, argilite), sedimentar – vulcanogene
(preponderent tufo – argilite, tufite) şi vulcanogene prezentate de paleobazalte
(diabaze). Primele descrieri amanunţite ale acestor strate considerate a fi de vârstă
siluriană, în acea perioadă, au fost realizate de R. Vârjicovskii (1929 – 1932) [1]. În

2
aceiaşi perioadă în regiunea de nord-vest a României (malul drept al r. Nistru) au fost
efectuate cercetări geologice similare de remarcabilul geolog român Th. Văscăuţeanu.
Care la fel considera că stratele terigene aflate la baza cuverturii de platformă erau de
aceiaşi vârstă siluriană [3]. Din cauza lipsei totale de reminiscenţe faunistice enorma
stivă constituită din strate terigene şi vulcanogenico-sedimentare era diferenţiată în
unităţi stratigrafice subordonate numai în baza specificului litologic al rocilor, iar
formaţiunea sedimentară, în prezent cunoscută sub denumirea de Formaţiunea
Vendiană, diferenţiată în aşa mod, nu puteau fi corelate cu alte strate aflate la acelasi
nivel stratigrafic din regiunile alăturate. Este remarcabilă evoluţia diferenţierii
stratigrafice a vendianului Podolian inclusiv şi din cadrul Interfluviului Nistru-Prut
după cum a fost menţionat iniţial rocile sedimentare din această stivă bazală era
considerată a fi de vârstă siluriană, (Vârjâcovskii -1929, Văscăuţanu -1931). Ceva
mai târziu nivelul geocronologic a fost coborât la ordovician (Larin, Sfetozarova –
1932), ordovician – cambrian (?) (Lunghersgauzen – 1939, Evseiev – 1955) şi apoi la
cambrianul inferior (Dickenshtein – 1957). În 1962 şi 1965 Comitetul Stratigrafic
Interdepartamental din URSS bazându-se pe datele palinologice a aprobat o schemă
stratigrafică de principiu a vendianului Podolian în care această unitate stratigrafică a
fost diferenţiată în serii, seriile în orizonturi, orizonturile în strate, în felul următor a
fost pusă o bază sigură în elaborarea unei scheme stratigrafice care ar putea reflecta
toate nuanţele secţiunii geologice a vendianului nu numai din partea de sud-vest a
platformei Est Europene, dar şi din alte regiuni a acestei structuri tectonice regionale.
În prezent secţiunea vendianului Podolian este reprezentată printr-o scuccesiune
(schemă) stratigrafică elaborată de către geologii ucraineni în 1978 (V. A. Velicanov,
L. V. Corenciuc, V. V. Kirianov, Iu. A. Gureev, E. A. Aseeva; Comitetul Stratigrafic
Regional Ucrainean) Tabelul 1.
Această schemă poate fi aplicată şi în condiţiile vendianului Moldav din
regiunea centrală a bazinului r. Nistru şi extrapolată în regiunile sudice a teritoriului
Republicii Moldova. Avantajele utilizării schemei stratigrafice prezentate în tabelul 1,
în procesul de cartare geologică a teritoriilor din cadrul interfluviilor Nistru-Prut sunt
destul de bine argumentate de geologii moldoveni V. Sergheev şi A. Zaharov
(Expediţia Moldovenească Centrală Dubăsari; 1987) [4].

3
 Tabelul 1
Secţiunea generală a Vendianului Podolian [2]

1-rocile soclului. 2-brecii. 3-conglomerate, microconglomerate. 4-gresii grosiere şi în granulaţie

măşcată. 5-gresii în granulaţie medie, măruntă şi fină. 6-aleurolite (gresii argiloase şi argilite
nisipoase). 7-argilite. 8-bazalte. 9-argilite tufogene. 10-concreţiuni fosforitice. 11-platisolenite. 12-
sabilidite. 13-amprente de metazoua. 14-urme de fosile.15-reminiscenţe de floră. 16-microfosile. 17-
ancolite. 18-roci de culoare brună. (În literatura şi documentele din Republica Moldova stratele Jampol
din formaţiunea Moghilev figurează sub denumirea de stratele de Căsăuţi)

4
 O altă schemă folosită de geologii din Republica Moldova a fost elaborată de
Bucatciuc în 1975 şi aplicată la cartarea geologică a teritoriului Republicii Moldova
în 1985, Tabelul 2.
Tabelul 2
Succesiunea stratigrafică simplificată a vendianului din
cadrul Republicii Moldova (P. Bucatciuc, 1985)

Formaţiunea În

Grosimea ,
Sistemul

Indicele
Seria

Stiva
Stratul

m
Filipenilor
V3fl 542
Baltică

(Suvorov)
Tigeci
V3tg 200
(Vişnevca)
Ferapontievsc V2fr 330
Superioară 50
Socoleţ V2sk
Avdarmină

Inferioară 120
V2lg 74 Lunguţa
Superioară
V2sl 140 Sălcuţa
Căuşenil
V2kl 242 Kalius
Vendian

Inferioară
V2dz 55 Giurgev
Superioară V1zn 100 Zincoveţ
Serebriei V1br 193 Broniţa
Inferioară
V1kt 100 Cotlubaev
Superioară V1bj 6 Borşcioviar
Mogilău

V1nm 3 Nemia
Derovsk
V1ld 22 Leadova
Inferioară
V1ks 17 Căsăuţi
Tătărăuca- V1lm Lomozov
24
veche V1ol Olcedaev
Hrustovscaia V1hr 34
Camenmca R1km 32
Rifeian

Sorocii R1sr 19
schema respectivă seria Seria Volânsk este alcătuită din două unităţi stratigrafice
locale, Formaţiunea Soroca şi Formaţiunea Camenca de vârstă rifeană, iar

5
formaţiunile Seriei Baltice Filipeni şi Tigheci incluse în vendianul superior (V3).
Formaţiunile Seriei Baltice au fost traversate de forajele de cartare în regiunea sudică
şi sunt prezentate de argilite albăstrii şi gresii fin dispersate de culoare cenuşiu-verzie,
ce conţin reminiscenţe de Sabillidites Cambriensis care se aseamănă cu varietăţile
litologice din regiunile Baltice. Astfel aceste două formaţiuni geologice care erau deja
stabilite într-o nişă stratigrafică destul de argumentată, cambrianul inferior (?) [5], în
schema elaborată de Bucatciuc sunt considerate incorect a fi de vârstă vendiană
târzie.
Un moment cardinal în istoricul cercetărilor formaţiunilor geologice din
regiunea centrală a bazinului r. Nistru începe odată cu descoperirea în apropierea or.
Camenca aşa numitelor vulcanite constituite din paleobazalte (diabaze) şi specificate
într-o unitate independentă numită Formaţiunea Camenca, care din punct de vedere
stratigrafic se corelează la un grad aproape absolut cu formaţiunile efuzive din
Volânia [6].
Indiferent că în acea perioadă 1953 vârsta vendiană a stratelor situate în
zăcământ nemijlocit pe diabazele de Camenca încă nu a fost stabilită, s-a demonstrat
că vulcanitele sunt cele mai vechi formaţiuni geologice din cuvertura Podoliană, mai
sus de care în secţiunea geologică printr-o lagună stratigrafică se află gresiile de
Olcedaev a Seriei Moghilev-Podolsk.
Spre regret mulţi cercetători geologi ucraineni (Dickenshtein) şi alţii 1957 şi
moldoveni Suhov 1959 nu au ţinut cont de specificul „independent” ale acestei
formaţiuni şi în schemele stratigrafice ale acestora, Formaţiunea Camenca este
considerată doar o unitate care se află la baza cuverturii de platformă. Astfel se
explică şi erorile existente atât în schema stratigrafică aprobată în 1962 de Comitetul
Stratigrafic Interdepartamental al URSS, cât şi în schema elaborată de Velicanov
aprobată de Comitetul Stratigrafic Regional din Ucraina în 1985 şi perfectată în 1990
(tabelul1). O tentativă de a detremina vârsta absolută a paleobazaltelor de Camenca a
fost făcută în 1985 [3]. Vârsta absolută a acestor varietăţi efuzive determinată prin
metoda K/Ar în Institutul de Geochimie şi Fizică a mineralelor al Academiei de
Ştiinţă din Ucraina este de (980 – 1020) ± 50 mln ani. În baza acestor date se poate
consideră că vârsta mult mai argumentată a paleobazaltelor a formaţiunii Camenca
este Rifeiană. Ţinând cont de cantitatea redusă a potasiului care intră în compoziţia
paleobazaltelor, vârsta absolută probabil este determinată cu o eroare considerabilă,
în acelaşi timp ea nu va depăşi limitele geocronologice ale rifeanului. Astfel
includerea rifeianului în schema stratigrafică a formaţiunilor terigene sedimentar-
vulcanogene şi vulcanogene din nivelul inferior a cuverturii de platformă nu este
lipsit de sens.
Vârsta rifeiană a paleobazaltelor de Camenca poate fi confirmată rezultând din
procesele tectonice care s-au manifestat în timpul geologic respectiv în partea de sud

6
vest a platformei Est-Europene. Este cunoscut faptul că o astfel de structură tectonică
deosebită cum este renumitul Aulacogen Nipru-Doneţk s-a format într-un proces de
riftogeneză continentală anume în rifeian [7]. Manifestări similare geotectonice
probabil au avut loc în aceiaşi perioadă şi dealungul Zonei Tectonice Podoliene, parte
componentă a căreia este şi Falia Nistreană. În consecinţă paleobazaltele care s-au
revărsat şi s-au consolidat în regiunea Nistreană pot fi considerate a fi de vârstă
rifeiană, dar nu vendiană aşa cum sunt prezentate în schema stratigrafică elaborată de
Velicanov (tabelul 1).
În cadrul segmentului moldav al bazinului r. Nistru, paleobazaltele au răspândire
dealungul Faliei Nistrene şi se prezintă sub formă de o serie de corpuri lenticulare. Cu
excepţia unei zone cu o arie relativ îngustă, paleobazaltele din bazinul central al r.
Nistru formează un corp bidimensional integru orientat în direcţie nord-vestică care
este constituit din segmente plate lenticulare cu dimensiuni în diametru de circa 10 -
15 km (figura 1). Epicentrele structurilor lenticulare, probabil, coincid cu canalele
prin care pe suprafaţa conglomeratelor de Soroca în rifean s-au revărsat efuziuni
bazice.
Gresiile de arcoză şi microconglomeratele cu gresiile grosiere, care pot fi
întâlnite în componenţa stratelor bazale ale Formaţiunii Camenca, sunt roci masive,
dure, de o culoare cenuşiu-verzuie sau roz-cenuşie. În secţiunile microscopice gresiile
formaţiunii au structuri arenitice şi sunt alcătuite din plagioclazi (până la 50-60%),
feldspat potasic (până la 15%), cuarţ (între 25 şi 35%), ciment şi granule de roci ale
fundamentului.
Paleobazaltele (sau diabazele) predomină în această formaţiune bazală şi în
zonele axiale ale corpului stratiform ele depăşesc grosimea de 30-40 m. Din punct de
vedere macroscopic, paleobazaltele sunt roci vulcanogene compacte de o culoare
cenuşiu-închisă, cenuşie-brună sau verzuie-închisă cu o greutate specifică relativ
mare. Structura vulcanitelor este criptocristalină sau cristalină în granulaţie foarte
mică. Între paleobazaltele deschise în zona nistreană sunt prezente două varietăţi –
diabazele afirice şi diabazele cu o textură aparent porfirică. În secţiuni microscopice
majoritatea paleobazaltelor au o structură ofitică şi o textură masivă. În compoziţia
paleobazaltelor se includ plagioclaz bazic (40-50%), piroxen monoclinic (5-19%),
clorit (30-35%), epidot (3-7%) şi titanomagnetit (5-10%). Majoritatea
plagioclazilor sunt cloritizaţi sau carbonatizaţi; este posibilă şi substituirea totală a
plagioclazului fie cu clorit, fie cu calcit. Spaţiul dintre plagioclazi este completat cu
piroxen monoclinic, parţial cloritizat sau transformat în epidot şi clorit sub formă de
solzi fin dispersaţi; pe alocuri sunt prezente includeri de titanomagnetit şi o masă
brună sticloasă, formată din minerale alterate. În paleobazaltele cu texturi porfirice
migdalele sunt alcătuite din calcit sau clorit [3].

7
 Figura 1. Aria de răspândire a diabazelor Formaţiunii Camenca
(Regiunea bazinului r. Nistru, segmentul Naslavcea-Iarova-Camenca-Rezina)
Prin linii contuinui sunt reprezentate izopachitele Formaţiunii Camenca (în metri);
prin linii segmentate – izohipsele suprafeţei fundamentului cristalin (în metri).

Rocile de vârstă vendiană prezintă un component esenţial al cuverturii

sedimentare din partea de vest şi sud-vest a Platformei Est-Europene. Pe teritoriul
Ucrainei, în Podolia, împreună cu stratele cambrianuli inferior, ele formează
Complexul strucrural-stratigrafic Galicinian constituit în fazele finale ale ciclului
tectonic baicalinian. E de menâţionat, că echivalenţii geocronologici ale Complexului
Galicinian în raport cu alte structuri geosinclinale alăturate nemijlocit Scutului
Cristalin Ucrainean sunt stabiliţi destul de condiţionat [8].
Limita de est a formaţiunii vendiane se află în cadrul pantei Scutului Cristalin
Ucrainean şi este trasată din Belarusia până la Marea Neagră (figura 2). În regiunea
nistreană un fragment a limitei externe de est a vendianului a fost cartată în sectorul
de nord-est a planşei topografice M-35-142-D [9] – figura 3, 4.

8
Figura 2. Limita de externă de est şi aria de răspândire a formaţiunilor vendiane
în regiunea de sud-vest a Platformei Est-Europene.
1 – Scutul Cristalin Ucrainean. Rocile acoperite de formaţiunea
vendianului: 2 – varietăţi cristaline din soclul platformei, 3 – formaţiuni
vulcanogene din seria polesiei (rifeanul), 4 – baicalide, 5 – paleozoide, 6 –
falii constituite în rifean (VI – Zona Tectonică Podoliană), 7 – limita de est
(externă) a formaţiunii vendianului.

9
 Figura 3. Stratele bazale ale cuverturii de platformă
(Regiunea bazinului r. Nistru, segmentul Naslavcea-Iarova-Camenca-Rezina)
Prin linii contuinui sunt reprezentate izopachitele stive constituite din Stratele Olcedaev, Lomozov şi
Căsăuţi ale Seriei Mogilev-Podolsk (în metri);
prin linii segmentate – izohipsele limitei inferioare a Formaţiunii Vendiane (în metri).

10
 Figura 4. Morfostructura generală a Formaţiunii Vendiane
(Regiunea bazinului r. Nistru, segmentul Naslavcea-Iarova-Camenca-Rezina)
Prin linii contuinui sunt reprezentate izopachitele Formaţiunii Vendiane (în metri);
prin linii segmentate – izohipsele limitei superioare a Formaţiunii Vendiane (în metri).

Datorită unor mişcări epirogenice care au avut loc în paleozoic-mezozoic, în

partea de nord –vest a teritoriului prezentat în figura 1 rocile din stratele bazale a
cuverturii de platformă au fost supuse unui proces de denudaţie relativ intensivă şi
din cauza aceasta limita actuală a vendianului destul de considerabil se deosebeşte de
cea iniţială, fiind transferată la vest cu 100 – 150 km. În acelaşi timp, în cadrul
pericratonului sud-estic al Platformei Est-Europene, inclusiv şi în regiunile alăturate
teritoriului Republicii Moldova, limita de est (externă) a vendianului practic nu şi-a
schimbat poziţia stabilită după încheierea procesului de sedinmentogeneză.
Limita de vest a formaţiunii de vârstă vendiană şi corelarea stratelor terigene şi
sedimentar-vulcanogenice ale acesteia cu alte structuri geologice regionale mai
timpurii sau mai târzii până în prezent nu sunt stabilite.

11
 În regiunea Interfluviului Nistru-Prut, startele vendiane sunt aşezate în
zăcământ nemijlocit pe suprafaţa fundamentului cristalin, iar în regiunea centrală a
bazinului r. Nistru – parţial pe diabazele de Camenca şi microconglomeratele Seriei
Volâniene (figura1, 3).
Limita inferioară a Formaţiunii Vendiane în regiunea bazinului r. Nistru are o
afundare orientată spre sud-vest (210-220°) iar unghiul de afundare variază în jurul la
40' (figura 3). E de menţionat, că în relieful fundamentului pot fi observate elemente
geomorfologice, care se află într-o legătură directă cu principalele falii din zona
nistreană. Limita superioară a vendianului (figura 4) în cadrul Zonei Tectonice
Podoliene având o mică afundare spre sud – sud-est este dispusă practic orizontal, iar
în regiunea de sud-vest a teritoriului menţionat în această lucrare, limita inferioară
are aceiaşi direcţie sud – sud-vestică de afundare cu un unghi ce constituie circa 20-
30'. Prin această mică diferenţă dintre unghiurile de afundare a limitelor geologice se
explică mărirea treptată a grosimii Formaţiunii Vendiane, care în apropierea
nemijlocită a Depresiunii Predobrogene depăşeşte 750-800 m. E de menţionat, că
spre deosebire de limita inferioară, suprafaţa limitei superioare a vendianului a fost
supusă unor procese de denudaţie relativ slabă, care au modificat aspectul
morfostructural stabilit după încheierea procesului de sedimentogeneză.
În procesul de studiu geologic efectuat de mai multe generaţii de geologi
moldoveni [10, 11, 12, 13, 14] în stratele greizoase ale vendianului inferior, în special
în stratele de Olcedaev (Vol), Lomozov (Vlm) şi Căsăuţi (Vks), au fost depistate
mineralizări de fluorină, baritină, monazit, zircon, galenă şi sfalerit. Luând în
consideraţie şi fondul radioactiv relativ ridicat al acestor strate, în diferite perioade au
fost executate cercetări geologice speciale, având drept scop soluţionarea problemelor
ce ţineau de perspectiva regiunii nistrene şi prospecţiunile zăcămintelor metalice şi a
elementelor radioactive.
Forajele la etapa iniţială executate nesistematizat au confirmat existenţa unor
aureole geochimice ale Cu, Pb, Zn, Ag, Ba, F, TR şi prezenţa concentraţiilor izolate şi
nesemnificative ale uraniului în stratele de microconglomerate şi gresii (V ol + Vlm +
Vks), situate pe fundament, dar fără o concepţie geologică clară desfăşurarea în zonă a
unor prospecţiuni concrete nu putea fi iniţiată. În rezultatul cartărilor geologice
efctuate în anii 1980-1990 de către structurile Departamentului Geologic al RSSM
(actualul AGRM) a apărut ipoteza asupra legăturii corelative dintre structurile
constituente ale Faliei Nistrene, inclusiv structurile geologice subordonate acestei
zone tectonice şi repartizarea mineralizărilor în nivelele inferioare ale cuverturii
(Zaharov, Sergheev, Ciobotaru, Fedorenco – [3, 12, 14]).
Stratele Olcedaev (Vol) sunt alcătuite din roci sedimentare detritice în
granulaţie mare (conglomerate, microconglomerate, gresii, modificări mixte ale
acestor varietăţi litologice) şi argilite sau argilite nisipoase, prezente în corpul

12
stratului în formă de intercalaţii subţiri. Argilitele nisipoase şi argilitele de regulă
formează incluziuni mici lenticulare sau sunt prezente în calitate de ciment în gresii
sau gresii grosiere (mai frecvent). În rocile de Olcedaev sunt găsite impregnaţii rare
de galenă, baritină şi fluorină, rareori – mineralizări de uraniu.
Stratele Lomozov sunt constituite din argilite de o culoare cenuşiu-închisă cu
mică, în care sunt intercalaţii de gresii fin dispersate. Grosimea stratelor nu depăşeşte
5 m. În unele foraje de cartare săpate în regiunea bazinului r. Nistru rocile de
Lomozov lipsesc. Pe alocuri, la nivelul Stratelor Lomozov este identificat un strat
complex, alcătuit din stratificări foarte fine ale gresiilor în granulaţie mică şi ale
argilitelor cenuşiu-închise. Argilitele au structuri orientate lutitice sau silitolutitice.
Rocile sunt constituite dintr-o masă amorfă de culoare cenuşie, iar în secţiuni
microscopice – brună, cu adaosuri abundente în solzi mărunţi din hidromică, dispuse
paralel cu suprafeţele de sedimentare. Pe fondul acestei mase de bază sunt depistate
granule mici (silitice) de cuarţ cu forme colţuroase. În compoziţia argilitelor sunt
prezente includeri de biotit şi mai rar – de muscovit.
Stratele Căsăuţii. Din punct de vedere litologic această subdiviziune
stratigrafică locală, fiind relativ omogenă, este alcătuită practic doar din gresii.
Intercalaţiile argilitelor de culoare închisă şi a gresiilor fin dispersate sunt marcate
numai pe alocuri. Gresiile de Căsăuţi sunt de o culoare albă cu un aspect zaharos,
într-o granulaţie omogenă mijlocie sau mică. Denumirea stratelor a fost propusă de
geologul român Văscăuţanu (1929) şi în comparaţie cu cea utilizată de geologii
ucraineni, pare a fi mult mai potrivită. Suprafeţele de limită inferioară şi superioară
ale Stratelor Căsăuţi sunt bine văzute atât în carotele forajelor, cât şi în diagramele de
carotaj şi pot servi în calitate de reper sigur pentru cartarea stratelor de vârstă
vendiană.
În secţiuni microscopice gresiile sunt de o structură clară psamitică. Fracţia
aleuritică (0,1 mm) constituie circa 5% din volumul rocii (rareori – 10-12%). Sunt
frecvente granule mari de cuarţ (aproximativ 2 mm), încorporate în masa argilito-
nisipoasă (câteva zecimi de procente), însă, din punct de vedere granulometric,
gresiile sunt foarte bine sortate. În Stratele Căsăuţi au fost depistate gresii formate nu
doar din granule de cuarţ. Predomină gresiile cuarţ-feldspatice şi gresiile de arcoză, în
care granulele de feldspaturi cu puţin depăşesc 20% (feldspatul potasic e
preponderent). Sunt frecvente incluziuni ale biotitului în formă de solzi– circa 1-2%
din volum. Mai rar în spaţiul rocii sunt găsite granule mici de cuarţite. Din mineralele
accesorii sunt mai frecvenţi granaţii, zirconul, monazitul. În formă de granule mici
izolate pot fi identificate pirita şi magnetitul.

13
 Cimentul gresiilor de Căsăuţii este relativ variat: clorit-hidromicaceu (uneori cu
adaosuri de caolin sau dikkit), silicios sau carbonatic în care predomină calcitul.
Examinând stratele vendianului din bazinul r. Nistru şi din regiunile învecinate,
putem presupune un început de stabilizare a procesului dinamic de sedimentogeneză
ulterioară (Sergheev, 1982). În comparaţie cu Stratele Olcedaev şi Stratele Lomozov,
variate prin compoziţie mineralică şi granulometrică, secţiunea vendianului mai sus
de gresiile de Căsăuţi devine relativ omogenă pe întreaga arie de răspândire.
Rocile cristaline de vârstă Arhaică tărzie şi Proterozoică timpurie sunt
constituite din gnaise, şisturi cristaline, plagiogranite, plagiomigmatite, enderbite,
leucogranite, alskite şi alte verietăţi petrologice apropiate după compoziţia lor
mineralogică de speciile litologice nominalizate mai sus. E de menţionat că ponderea
plagioclazului (Pl20-40) în compoziţia granitoidelor din zona nistreană este destul de
evidenţiată. O trăsătură comună pentru toate rocile cu o compoziţie granitică se
manifestă prin contaminarea acestora cu cantităţi semnificative de hipersten – mineral
„străin” pentru majoritatea varietăţilor granitice. Practic pentru toate rocile cristaline
din regiunea bazinului nistrean este specifică şi prezenţa monazitului şi zirconului în
calitate de mineral accesoriu, în toate rocile începând cu gnaisele arhaice şi terminând
cu alaschitele care sunt considerate cele mai tinere dintre formaţiunile cristaline din
regiunea bazinului r. Nistru. Problema originii acestor minerale rămâne deschisă,
îndeosebi a zirconului care din punct de vedere geologico-genetic este legat cu
intruziunile garnitice alcaline, absente în regiunea pericratonică de sud-vest a
Platformei Est-Europene. Rămâne de accetuat, că aceste două minerale penetrează
toate formaţiunile cristaline din zona nistreană indifernt de vărstă şi compoziţie
mineralogică.
În scopul rezolvării problemelor metalogenice, au fost efectuate o serie de
cercetări speciale, iar cartările geologice au fost susţinute de prospecţiuni geochimice
realizate în formaţiunea terigenă de vârstă vendiană şi în formaţiunile cristaline
arhaico-proterozoice ale fundamentului [4,9,10,11,12,13,14]. Până în prezent un
răspuns univoc în ceia ce priveşte perspectivele regiunii bazinului nistrean în vederea
localizării în spaţiul subsolului a zăcămintelor metalifere cu concentraţii
semnificative şi rezerve exploatabile prin metode industrial-miniere de către geologii
moldoveni nu a fost dat.
Prin metoda analizei spectografice în rocile colectate din stratele bazale ale
cuverturii şi soclul platformei pe o reţea relativ regulată (1 punct pe circa 35 km 2) au
fost colectate probe şi executate analize spectrografice a 38 elemente chimice: Ba,
Be, Pb, Sn, Ti, W, Mn, Nb, Ga, Cr, Ni, Bi, Co, Mo, V, Cu, Zn, Zr, Ag, Cd, Y, Yb, La,
Ce, P, Sr, In, Ge, Hf, Sc, Hg, U, Th, Tl, Li, As, Sb şi Ta.

14
 În cadrul segmentului moldav a bazinului central al râului Nistru (Ocniţa-
Rezina) concentraţiile acestor elemente în formaţiunile de roci în majoritatea
cazurilor sunt foarte mici şi, cu excepţia unor zone anomale, se află la nivelul
sensibilităţii metodei spectrografice.
În acelaşi timp, pentru o serie de elemente chimice – Zn, Pb, Ba, Ag, TR a fost
posibil a defini repartiţia lor în formaţiunile vendianului [4,10]. În stratele bazale,
aşezate nemijlocit pe fundamentul cristalin şi alcătuite din gresii grosiere, genetic
legate cu formaţiunile granitoide ale fundamentului sunt găsite concentraţii anomale
de zirconiu şi de pământuri rare – ytriu, lantan, yterbiu. Stratele superioare ale
vendianului se deosebesc printr-un fond geochimic relativ mare al fosforului, iar în
argilitele din stratele Kalius (Vkl) sunt frecvente concreţiunile sferolitice de fosforite
cu diametre medii de circa 3-5 cm. Zona scoarţei de alterare, prezentă în regiunea
centrală a bazinului r. Nistru numai fragmentar, este constituită din caolinite cu
amestecuri de minerale din rocile fundamentului (feldspaţi şi cuarţ).
Cercetările geochimice, din zona centrală a bazinului r Nistru în stratele
vendianului au pus în evidenţă o serie de anomalii geochimice simple şi complexe,
diferenţiate în aureole şi puncte anomale constituite dintr-un singur element sau din
mai multe elemente chimice (Tabelul 3)
Tabelul 3
Anomaliile geochimice depistate în zona centrală a bazinului r. Nistru
(segmentul Iarova-Camenca) [4].
Compoziţia, aria anomaliei (S),
unitatea stratigrafică locală,
No Localitatea Originea anomaliei
concentraţiile elementelor chimice
(Cx)

1 03 Plumb şi zinc; punct anomal; Granule separate de galenă

stratele Olcedaev – CPb=0,2%;
stratele Bernaşev, Broniţa şi
Zincoveţ – CPb=0,15%
2 09 Baritină cu concentraţii
Bariu; S32 km2; stratele maximale 210gr/t; stratele
Lomozov - CBa=0,5-1%, stratele Lomozov conţin BaO 5,8%,
Căsăuţi - CBa=0,5-1% stratele Căsăuţi – 11,9%
Plumb, zinc şi argint; punct Incluziuni formate din granule
anomal; stratele Olcedaev - de sulfuri; sunt remarcate
CPb=0,3%, CAg=1,5g/t; stratele mineralizări de fluorină
Lomozov - CZn=0,1%, CAg=2g/t
3 025
Zinc; punct anomal; stratele Sfalerit, 49gr/t
Olcedaev - CZn=0,3%

15
4 024
Plumb, argint şi zinc; punct Granule mici de sfalerit şi
anomal; stratele Olcedaev - galenă
CZn=0,1%; stratele Lomozov -
5 04 CPb=0,1%, CAg=1gr/t
Zinc, plumb şi argint; stratele În intervalul 450,5-457-5 –
Olcedaev - CZn=0,1%; stratele granule mici de galenă şi
6 069 Lomozov - CZn=0,2%, CPb=0,1%, sfalerit
CAg=1g/t
Neidentificată
7 023 Zinc, mangan şi titan; stratele
Giurgev - CZn=0,3%, CMn=0,25%,
CTi=0,8%
8 016 Granule mici separate de
Plumb; punct anomal; stratele galenă
Căsăuţi, concentraţia – 0,8%
9 022
Zinc şi argint; S=21 km2; stratele Mici impregnaţii de sfalerit
Olcedaev – CZn=0,05-0,1%, cu o concentraţie de 20g/t
CAg=3gr/t

10 032 Lantan, ceriu, zinc, plumb; punct Concentraţii de monazit max

anomal; stratele Olcedaev - 21,8 gr/t; galenă – 4gr/t; sfalerit
CLa=0,1%, CCe=0,08%; stratele – 7 gr/t
11 015, 068, Căsăuţi – CZn=0,1%, CPb=0,1%
021,
Zinc; S=104 km2; stratele Căsăuţi Granule mici de sfalerit
– concentraţii variate: 0,1  0,25% repartizate neomogen în rocă
12 029
Argint; S=120 km2; Neidentificată
stratele Lomozov; concentraţii
variate – 0,5  6 gr/t
Sfalerit între 37 gr/t şi 314 gr/t,
Fosfor şi bariu; punct anomal; iar galenă – până la 69 gr/t
stratele Bernaşev, Broniţa şi
Zincoveţ – CP=0,8%; stratele
Kalius, Pilipov şi Şebutineţ –
CBa1%
Zinc şi plumb; S125 km2; stratele
Căsăuţi – CZn= 0,15%,
CPb=0,05-0,06%

16
 În procesul prospecţiunilor geologice, în regiunea centrală a bazinului r. Nistru,
au fost descoperite mineralizări izolate de zircon, monazit şi apatit, dispersate în
formaţiunile terigene ale vendianului. În baza analizelor spectrografice au fost
determinate concentraţii de zirconiu (0,07-0,1%), ceriu – 0,08%, lantan – 0,1%, ytriu
– 0,015%, yterbiu – 0,001% (suma TR  0,19%). Anomaliile geochimice ale
elementelor din grupa TR sunt generate de mineralizările de zircon şi monazit. În
unele foraje au fost depistate zone cu concentraţii mari de zircon (maximum 388 gr/t),
monazit (maximum – 603 gr/t) [4].
Acolo, unde diabazele lipsesc, nemijlocit pe formaţiunile cristaline ale
fundamentului, sunt aşezate stratele Olcedaev de o grosime de circa 20-25 m,
alcătuite din conglomerate, microconglomerate, gresii grosiere şi gresii de arcoze
cimentate cu argilite de o culoare brună şi argilite nisipoase cenuşii. În aceste strate
bazale cu concentraţii relativ mari de zircon, monazit, rutil, pirită, incluziuni de grafit,
coffinit (USiO4) şi xenotim (YPO4) prin metode geofizice au fost depistate câteva
zone cu o intensitate radioactivă de 100 μR/oră – 780 μR/oră. Originea uraniului şi
toriului în varietăţile litologice arenitice (Vol) este determinată de prezenţa
coffinitului în zonele cu concentraţii mari de pirită, calcit şi anhidrit [13].
Concentraţiile maxime ale uraniului şi toriului în probele colectate în regiunea
nistreană sunt de 0,0057% şi respectiv 0,0017% [4].
Prezintă interes următoarea observaţie care a fost omisă în procesul analizelor
anterioare a datelor geologice. Examinând principalele elemente tectonice ale
fundamentului şi anomaliile geochimice, conturate în baza forajelor de cartare, poate
fi definită o corelare directă între structurile formaţiunilor cristaline şi aureolele
geochimice din stratele vendianului, aşezate nemijlocit peste fundament [15]. După
cum rezultă din schema prezentată în figura 5, în regiunea sudică a teritoriului
menţionat în această lucrare, se evidenţiază două zone de anomalii geochimice
divizate de Zona Tectonică Nistreană orientată în direcţie nord-vestică. Aureolele
geochimice în linii generale corespund zonelor de răspândire a alaskitelor,
plagiogranitelor şi enderbitelor frecvente în regiunea centrală a bazinului r. Nistru, iar
zona liniară aflată în cadrul Falieie Nistrene practic lipsită de concentraţii ce depăşesc
fondul geochimic, corespunde varietăţilor de gnaise şi şisturi cristaline arhaice.

17
 Figura 5. Conturul anomaliilor geochimice din cadrul formaţiunilor vendiane
(Regiunea centrală a bazinului râului Nistru, segmentul Rezina-camenca) (cu
modificări din [4]).
Prin linia segmentată este desemnat un fragment din Zona tectonică Nistreană

Zonele cu intensitate radioactivă înaltă se află în corelare cu zonele tectonice

liniare orientate în direcţie submeridională ceia ce ne permite să admitem că sursa
uraniului, concentrat pe alocuri în stratele Olcedaev, se află în legătură geologico-
genetică cu unele falii din regiune [4].

Concluzii

Din punct de vedere stratigrafic formaţiunile de vârstă vendiană prezintă un

interes deosebit, deoarece întregul ciclu sedimentar fără întreruperi care a avut loc
într-o perioadă geologică destul de lungă (circa 80 mln ani) este reflecat în stratele
terigene şi sedimentar-vulcanogene.

18
 În baza datelor palinologice a fost posibilă determinarea vârstei vendiane a
rocilor din stiva de strate terigene, precum şi diferenţierea lor nu numai în baza
corelărilor litologico-stratigrafice, dar şi în baza resturilor organice depistate în
diferite nivele pe întreaga arie a bazinuli nistrean – numeroase filomene, sferomorfite,
fibre, pelicule, microfitofosile, vendotenide, etc.
Una din problemele stratigrafice nefinisate constă în utilizarea uneia din cele
două scheme stratigrafice ale vendianului elaborată de geologii Ucraineni (Velicanov)
şi geologii moldoveni (Bucatciuc). Ambele scheme au plusurile şi minusurile lor. De
exemplu, în schema elaborată de Bucatciuc, unele strate ale cambrianului din
cuvertura sedimentară din sudul republicii sunt atribuite vendianului superior, însă
conform martorilor paleontologici, stratele din acest nivel pot fi numai de vârstă
cambriană. Un plus al schemei stratigrafice „moldoveneşti” constă în includerea
stratelor bazale de Soroca şi diabazele de Camenca în Rifean. În baza datelor
radiometrice, vărsta diabazelor este de circa 960 mln ani ceia ce corespunde
Rifeanului timpuriu. În schema stratigrafică „ucrainenă” diabazele de camenca sunt
incluse în stratul bazal a formaţiunii vendiane, ceia ce vine în contrazicere cu schema
stratigrafică unificată, aprobată la congresele stratigrafice regionale.
Rezultatele cercetărilor geologice efectuate în procesul lucrului de sinteză
geologică a datelor deja existente (în special a celor aflate în fondurile geologice
AGRM) sunt reflectate în hărţile geologico-structurale prezentate în schemele din
figurile 1, 3, 4.
În rezultatul cartărilor geologice în stratele bazale ale vendianului moldav la
adâncimi accesibile pentru o eventuală exploatare au fost localizate mineralizări de
zinc, plumb, argint, baritină, fluorină, TR. În acelaşi timp, perspectiva acestor strate,
din puunct de vedere al depistării unor acumulări industriale de minereuri, până în
prezent nu a fost rezolvată. În consecinţă, după părerea a multor exploratori, studiul
rocilor vendiane este necesar a fi continuate până a ajunge la o soluţie univocă.
Bibliografie
1. Великанов В.А., Асеева Е.А., Федонкин М.А. Венд Украины. Наукова Думка,
Киев, 1983.
2. – The Vendian of Podolia. Excursion guide. (Managing Editor: V.A. Velicanov)
Kiev, 1990.
3. Th. Văscăuţanu. Formaţiunile siluriene din malul românesc al râului Nistru.
Bucureşti, 1930.
4. Захаров A.Д., Сергеев В.П., Чоботару В.П. Геологическое строение и
полезные ископаемые Резинского горно-промышленного района. Fondurile
AGRM, Chişinău, 1987.

19
5. Геология СССР. Том XLV. Молдавская ССР. Нeдра, Москва, 1969.
6. Евсеев Г.Ф. К стратиграфии доготландского палеозоя Подолии (Ученные
Записки Харьковского Университета). Харьков, 1953.
7. Тектоника Украины (Под ред. Круглова С.С., Цыпко А.К.). Недра. Москва,
1988.
8. Заика-Новацкий В.С. Рифей и нижний палеозой Украины и Молдавии //
Авторефератдиссертации ... д-ра геол. мин. наук. – Киев, 1972.
9. Рыборак, В.М.. Геологическле строение и полезные исеопаемые Среднего
Приднестровья. Отчет о групповой геологической съемке масштаба 1:50000
листов М-35-141-В; М-35-142-В,Г и геологическом доизучении полщадей
масштаба 1:50000 листов М-35-141-А,Г с общими поисками. Fondurile AGRM,
1990.
10. Львина, Д. Отчет по теме: Закономерности распределения цветныхб редких
и редкоземельных элементов в докембрийских образованиях Севера Молдавии.
Fondurile AGRM, Chişinău, 1972.
11. Димо В.Н. Геологический отчет о результатах изучения субщелочных
гранитов и зоны древнего разлома на территории Северо-Молдавского
Приднестровья. Fondurile AGRM, Chişinău, 1973.
12. Федоренко Г.И. Обобщение материалов и разработка методики
геохимических исследований на территории МССР. Fondurile AGRM, Chişinău,
1983.
13. Якшин В.М. Факторы, контролирующие размещение флюоритовой и
сульфидно-полиметаллической минерализации Среднего Приднестровьия.
Москва, ВНИИМС, 1981. Fondurile AGRM.
14. Захаров, А.Д. Геологическое строение и полезные ископаемые Среднего
Приднестровья. Отчет о групповой геологической съемке масштаба 1:50000
листов М-35-127-Г; М-35-128-В,Г,Г-б; М-35-140-А,Г и геологическом
доизучении площади масштаба 1:50000 листа М-35-140-Г с общими поисками.
Fondurile AGRM, 1992.
15. А. Popuiac „Aspectele generale din geochimia pământurilor rare din nord-estul
Republicii Moldova” // Buletinul Institutului de Geologie şi Seismologie al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei Nr.1 2009.

20