Universitatea din Craiova

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Master
Teologie și cultură

Lucrare de seminar
POZIȚIA BISERICII ORTODOXE FAȚĂ DE CLONAREA
UMANĂ

Coordonator științific:
Pr. Prof. univ.dr Picu-Nelu Ocoleanu

Masterand:
Ioana Corina Burcă

Craiova

2022
-1-
 CUPRINS

I. INTRODUCERE..........................................................................................................3
II.CLONAREA - CONCEPT, TIPURI ȘI TEHNICI DE CLONARE.............................4
I.1 Clonarea:concept.......................................................................................4
I.2 Tipuri de clonare........................................................................................6
I.3 Tehnici de clonare....................................................................................11

III. CLONAREA UMANĂ: CONCEPT, ARGUMENTE PRO SI CONTRA...............13

II.1 Concept..................................................................................................13
II.2 Argumente pro și contra clonării umane...............................................14

IV. CLONAREA UMANĂ: OBIECȚII DE ORDIN ETIC ȘI RELIGIOS....................17

V. CONCLUZII..............................................................................................................30

VI. BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................31

-2-
 POZIȚIA BISERICII ORTODOXE FAȚĂ DE CLONAREA
UMANĂ

INTRODUCERE

Deși a părut de multă vreme ruptă din domeniul science-fiction, clonarea

umană nu mai este o posibilitate rezervată doar pentru viitorul îndepărtat. Producerea
copiilor unui individ (femeie sau bărbat) a devenit posibilă, cel puțin în teorie, datorită
progreselor extraordinare ale științei medicale, în special ale geneticii. Cu toate acestea,
unele voci au încercat să facă lucrurile să pară mai puțin serioase, spunând: „clonarea
unei ființe umane rămâne «o perspectivă îndepărtat㻓 1.Mai presus de toate, există o
nevoie urgentă de a trata în mod responsabil clonarea umană.
Clonarea umană transcende granițele eticii personale, chiar dacă are un impact
profund asupra acesteia. Așadar, clonarea umană a fost un subiect fierbinte, atrăgând
atenția eticienilor creștini și oamenilor de știință necreștini deopotrivă. După cum era de
așteptat, părerile pe această temă au fost împărțite. Dacă majoritatea cercetătorilor și
eticienilor, creștini și necreștini deopotrivă, sunt cu fermitate împotriva clonării de orice
fel, există voci că trebuie să acceptăm anumite compromisuri atunci când ne ocupăm de
această problemă;. în fine, există și cercetători care încearcă să aducă argumente luate
din sfera religiosului, ba chiar argumente pretins biblice, în favoarea clonării umane.
Una dintre problemele ce a stârnit atât controverse de natură etică, cât și
religioasă, o reprezintă descoperirea și promovarea metodelor de clonare, testele
efectuându-se inițial pe animale, pentru ca în ultimii ani domeniul clonării să fie extins
și să cuprindă și omul.
Inainte de a ne decide care este punctul nostru de vedere, dacă suntem pro
sau contra, cel mai bine este să cunoaștem exact problema dezbatută și să fim la curent
cu evoluția procesului până în prezent. 

1
Barry Brown, „Human Cloning and Genetic Engineering: The Case for Proceeding Cautiously “, în
Albany Law Review 65, nr. 3, 2002

-3-
 I.CLONAREA - CONCEPT, TIPURI ȘI TEHNICI DE
CLONARE

I.1 Clonarea: concept

Clonarea reprezintă „o formă de reproducere, în care progenitura rezultă nu din

unirea unui ovul și a spermei (reproducere sexuată), ci din replicare intenționată a
aranjamentului genetic al unui singur individ (reproducere asexuată)“ 2. La rândul ei,
„clonarea umană“ se va referi la „înmulțirea rasei umane prin reproducere asexuată“ 3,
proces care presupune „introducerea materialului nucleic al unei celule umane
somatice4 (donator) într-un ovocit (embrion), al cărui nucleu a fost înlăturat sau făcut
inactiv, obținându-se, astfel, un produs care are constituție genetică umană identică,
virtual, cu a donatorului celulei somatice”5.
Prin clonare ( din gr. klon, care înseamnă "germen" sau "vlăstar" ) se întelege
posibilitatea "duplicării" materialului genetic a unei structuri moleculare, cu obținerea a
două individualități biologice identice genetic.
Clona în sensul biologic reprezintă un organism multicelular care posedă exact
aceleași gene cu un alt organism viu. În natură acest lucru este posibil doar accidental la
gemenii monozigoți care s-au dezvoltat prin fertilizarea unui singur ovul de către un
singur spermatozoid și din motive încă necunoscute zigotul format (oul fertilizat) s-a
divizat în doi zigoti.
În biologie clonarea este procesul de producere a populațiilor formate din
indivizi identici genetic similară cu inmulțirea asexuată a bacteriilor, insectelor sau
plantelor. In biotehnologie clonarea se referă la procesele folosite pentru a creea copii
ale fragmentelor de ADN (clonarea moleculară), ale celulelor (clonarea celulară) sau
organismelor. 6
Pentru a înțelege mai bine ce este clonarea, trebuie să înțelegem structura și
semnificația ADN-ului. ADN-ul este molecula fundamentală a vieții, care codifică toate

2
Brent Waters, Ronald Cole-Turner, God and the Embryo: Religious Voices on Stem Cells and
Cloning,Washington, Georgetown University Press, 2003, p. 208
3
Mary Wahome, „Human Cloning: an ethical challenge to evangelization“, în AFER 48, nr. 4, dec., 2006,
p. 332.
4
Scott B. Rae, Alegeri morale. O introducere în etică, ediția a 2-a, Oradea, Făclia, 2009, p. 232
5
Brent Waters, Ronald Cole-Turner, God and the Embryo: Religious Voices on Stem Cells and Cloning,
Washington, Georgetown University Press, 2003, p. 209
6
Stiriuc Simona, Clonarea umana,2013, http://www.romedic.ro/clonarea-umana, link accesat azi 25
ianuarie 2022 la ora 18:00
-4-
mecanismele corpului uman. Este format din două lanțuri de nucleotide legate între ele
prin molecule de bază azotată. Rolul principal al ADN-ului este de a stoca o cantitate
mare de informații, este exprimată prin sinteza proteinelor, auto-replicarea, producând
două molecule de ADN, trecând astfel informații de la o generație la alta (din - o celulă
va da naștere la două celule) . O genă este o secvență, un segment al unei molecule de
ADN care determină o anumită caracteristică.
Clonarea umană este crearea unei copii a unei gene umane deja existente.
Termenul este folosit pentru clonarea artificială, făcută în laborator, spre deosebire de
singletons naturali - gemeni, tripleți identici. Clonarea implică lipsa aportului genetic
masculin pentru concepție. O clonă poate face parte genetic dintr-un bărbat sau o
femeie în viață. Sexul între sexe nu mai este necesar. Fertilizarea nu se mai face de
spermatozoizi. Orice celulă adultă din corpul uman poate fi folosită pentru clonare. Pe
lângă ou, este necesar un ou, al cărui nucleu a fost îndepărtat și în care este introdus
nucleul celulei adulte din corpul uman. Aplicând anumite tehnici ovulului fertilizat
acum, acesta va începe să se împartă, la fel ca într-un ovul fertilizat normal. Ovulul
fertilizat nou format va fi implantat în uterul mamei surogat. Clona sau copia genetică
care se va naște va prezenta fenotipul precum și genotipul celui care a donat celula
adultă și nu a donatoarei ovului sau a mamei purtătoare.
Având în vedere că toate celulele corpului uman, indiferent de localizare
anatomică și funcție îndeplinită posedă același ADN, poate fi folosită orice celulă
pentru clonare. Totusi funcția distinctă a celulei prelevate va fi inhibată de către ovul
care va reprograma ADN-ul celulei pentru a se divide ca un zigot (ou fecundat) . Toate
aceste procese au loc fără prezența unui spermatozoid, în laborator pe o placă de sticlă,
sub microscop și nu în uterul mamei. Aceasta este clonarea umană reproductivă din care
vor rezulta nou-născuți identici cu donatorul. Clona va avea doar un singur părinte
genetic-donatorul de celula. Acesta poate fi considerat fratele geamăn identic al
donatorului, dar mai tânăr. 7
Scopul acestei cercetări nu este de a obține replici ale animalelor existente, ci
de a le folosi ca modele experimentale pentru rezolvarea bolilor umane, obținerea de
celule stem sau substanțe terapeutice. O altă explicație terapeutică ar putea fi
modificarea genetică a anumitor animale, astfel încât organele lor să poată fi tolerate de
sistemul imunitar și transplantate la om. Prin urmare, clonarea umană este o modalitate
de a controla și trata boala. Există, de asemenea, voci împotriva clonării umane din
motive etice. Clonarea reproductivă (producția de embrioni umani pentru inițierea
7
Stiriuc Simona, Clonarea umana, 2013, http://www.romedic.ro/clonarea-umana, link accesat azi 25
ianuarie 2022 la ora 18:00
-5-
sarcinii și nașterii) a fost diferențiată de-a lungul timpului de clonarea terapeutică, care
urmărește obținerea de celule stem pluripotente cu potențialul de a genera celule sau
țesuturi normale care pot fi folosite pentru a înlocui acele persoane devastate de boală.

I.2 Tipuri de clonare

Există trei tipuri de clonare umana:

- clonarea embrionară
- clonarea AND-ului adult
- clonarea terapeutică sau biochimică

Clonarea embrionară

Aceasta este o tehnică medicală care produce ouă simple (identice) sau tripleți.
Aceasta reproduce procesul pe care natura îl folosește pentru a produce gemeni sau
tripleți. Una sau mai multe celule sunt îndepărtate dintr-un embrion fertilizat și
încurajate să crească într-un embrion care se repetă. Astfel, se formează gemeni sau
tripleți cu ADN identic. Tehnica a fost folosită la animale de ani de zile, dar numai
experimental la oameni. Clonarea este producerea uneia sau mai multor plante sau
animale identice genetic.
Clonarea embrionară poate fi numită mai precis „geamăn artificial”, deoarece
imită mecanismele prin care gemenii se dezvoltă în mod natural. Aceasta implică
prelevarea uneia sau mai multor celule din embrion și încurajarea acestora să crească
într-un alt embrion separat cu același ADN ca și originalul. Natura în sine este cel mai
mare mediu de clonare. La una din 75 de concepții ovulul fertilizat se divide din motive
necunoscute și produce gemeni
monozigoti. Fiecare are o hartă genetică identică cu a celuilalt. În clonare aceiași
operațiune este facută intenționat în laborator.
Clonarea embrionului uman începe cu o fertilizare in vitro standard. Sperma și
un ovul sunt amestecate pe o lamelă de sticlă. După concepție zigotul (ovulul fertilizat)
se modifică în blastulă (o masă de celule asemănătoare unui disc convex) . Zigotul se
împarte mai întâi ăn două celule, apoi în patru, opt... se adaugă o substanță chimică pe
disc pentru a înlatura zona pelucidă. Acest material aduce nutrienți celulelor și
promovează diviziunea celularî. O data ce a fost înlaturată, blastula este divizată în
celule individuale care sunt depozitate pe lamele distincte de sticlă. Sunt acoperite cu o
-6-
zona pelucidă artificială și li se permite să se dezvolte și să se împartă în continuare.
Cele mai bune rezultate sunt aduse dacă zigotului îi este permisă diviziunea până in
stadiul de două celule. Mulți dintre acești zigoti artificiali se pot divide pâna la 32 de
stadii, dar sunt opriți într-un punct al diviziunii. Posedă și capacitatea de a deveni
adevărați fetuși cu excepția că ovulul original era defectiv și ar fi murit oricum. Din
motive etice cercetătorii au selectat embrioni care nu se puteau matura în fetuși pentru a
deveni nou-născuti.
Clonarea embrionară a fost utilizată la șoareci înca din 1970, iar în
împerecherea animalelor din 1980. Totuși experimentele pe oameni au fost limitate de
Statele Unite și alte câteva țări. Prima clonare embrionară a fost realizată de către
Robert J. Stillman și echipa sa la Centrul Medical din George Washington D. C. Aceștia
au luat 17 embrioni umani cu defecte genetice derivați dintr-un ovul fertilizat de doi
spermatozoizi. Această fertilizare a determinat apariția a două seturi de cromozomi care
nu erau compatibili cu supraviețuirea.
Institutul Național Federal al Sănătății din America a decsris limitarea
folosirii embrionilor în experimente. Se vor folosi aceia care s-au dezvoltat într-o
procedură de fertilizare efectuată pentru a ajuta cuplurile în concepție. În general sunt
fertilizați 20-24 de ovule în aceste proceduri. Doar trei sau patru sunt împlantate la
femeie. Extra zigotii sunt aruncați sau înghețați pentru a fi folosiți în viitor. Noii
embrioni trebuie pregătiți și folosiți pentru o cercetare absolut necesară. Se recomandă
ca orice studiu să fie încetat pâna la a 14-cea zi de la concepție. Unele experimente pot
fi prelungite pâna la ziua 18, dar nu mai mult. La această vârstă gestațională începe
închiderea tubului neural și începe dezvoltarea sistemului nervos.8

Clonarea ADN-ului adult (clonarea reproductivă)

Această tehnică este concepută pentru a produce replici ale animalelor

existente. A fost folosit pentru a clona oi și alte mamifere. ADN-ul din ou este
îndepărtat și înlocuit cu ADN matur în celula adultă. Ovulul fertilizat, numit acum
preembrion, este apoi implantat în uter și a permis dezvoltarea unui nou animal. Cu
excepția spermei și a ovulelor, fiecare celulă din organism conține tot materialul genetic
necesar teoretic pentru a crea o clonă exactă a corpului original în ADN-ul său. Dar
aceste celule sunt programate genetic pentru a îndeplini alte funcții.

8
Stiriuc Simona, Clonarea umana. Clonarea embrionară,2013, Clonarea umana :: Clonarea embrionara
(romedic.ro) , link accesat azi 25 ianuarie 2022 la ora 18:20
-7-
 In 1995 clonarea cu ADN adult era considerată imposibilă la toate
mamiferele, pâna când a fost reușită de către un cercetător în iulie 1996 -Dr. Ian Wilmut
de la Institutul Roslin din Scoția. Noutatea a fost dată presei în 23 februarie1997. Dolly
a fost arătată presei ca fiind primul animal adult clonat folosind ADN adult de la un alt
animal. De la concepția lui Dolly Institutul a mai clonat cu succes alte 7 oi. Tehnica
dezvoltată de aceștia poate fi aplicată și altor mamifere, posibil oamenilor. În 4 martie
1997, ca reacție la oaia Dolly președintele Clinton a interzis fondurile federale pentru
clonarea umana în USA.
În 22 iulie 1988, dr. Ryuzo Yanagimachi de la Universitatea din Hawai a anunțat
clonarea unui soarece. Cercetătorii japonezi de la Universitatea Kinki din Nara au
clonat 8 viței dintr-o singură vacă adultă. Au folosit tehnici similare celor de la Dolly.
Dintre aceștia, 4 viței au murit la scurt timp de la naștere. În 14 decembrie 1999,
cercetătorii de la Clinica de Infertilitate Universitatea Kyeonghee din Corea anunța că
au clonat cu succes un om. Scopul nu a fost acela de a clona oameni ci de a clona
organe identice pentru transplant genetic. Nu au implantat morula într-un uter uman
datorită considerentelor etice. Aceasta a fost distrusă. Până la sfârșitul anului 2000, 8
specii de mamifere au fost clonate, incluzând șoareci, vaci, oi, maimuțe Rhesus, capre,
porci și șobolani.
Din august 2001 există două clinici care au publicat proiecte de clonare umană.
Doctorul Panayiotis de la Institutul de Andrologie din Lexington și doctorul Severino
Antiori din Roma au anunțat că doresc să continue cu clonarea umană.
Teoria curentă este că clonarea produce greșeli accidentale în expresia genelor
individuale. Oul trebuie să-și reprogrameze genele în minute sau ore în timpul
procesului de clonare. 9

Clonarea terapeutică (clonarea biochimică)

Aceasta este o etapă inițială a aceluiași proces ca și clonarea ADN-ului adult. Cu

toate acestea, celulele stem sunt extrase din embrioni pentru a produce țesut sau organe
întregi pentru transplantul înapoi la persoanele care și-au donat ADN-ul. Preembrionii
utilizați în acest proces mor.
Scopul acestei clonări terapeutice este de a produce copii sănătoase ale organelor și
țesuturilor unei persoane bolnave. Astfel nu vor mai exista liste de așteptare pentru

9
Stiriuc Simona, Clonarea umana. Clonarea AND-ului adult, 2013, Clonarea umana :: Clonarea ADN-ului
adult (clonarea reproductiva) (romedic.ro), link accesat azi 25 ianuarie 2022 la ora 18:30.
-8-
transplanturi de organe. Bolnavul nu va mai necesita terapia cu imunosupresante
indicată pentru tot restul vietii. Nu vor mai exista rejecturi de organe.

Tehnica clonării terapeutice cuprinde:

* înlăturarea ADN-ului unui ovul, transformându-l într-o fabrică de creare a

preembrionilor;
* înlăturarea ADN-ului unei celule a corpului, alta decât ovul și introducerea acestuia în
ovul;
* plasarea uni șoc electric pentru a induce procesul de formare a preembrionilor;
* preembionului îi este permisă dezvoltarea și producerea de celule stem;
*preembrionul nu este implantat în uter ;
* celulele stem sunt prelevate din preembrion determinând moartea acestuia;
* celulele stem vor fi încurajate într-un țesut sau organ specific la dorința
cercetîtorului10.
Celulele stem reprezintă o formă unică de celule care se pot transforma teoretic în
orice organ sau țesut din corp.

Sursa celulelor stem poate fi:

* embrioni creați prin tratamente de fertilizare, aceștia sunt înghețați pentru a servi la o
altă sarcină în viitor ;
* embrioni creați pentru acest scop în laboratoare prin fertilizare manuală dintre un ovul
și un spermatozoid ;
* prelevare de celule stem de la fetușii avortați.
Inconvenientul acestor surse este ADN-ul străin care nu se potrivește cu cel al
organului primitor al bolnavului. Pacientul va necesita terapie anti-rejecție pentru toată
viața și poate suferii rejecția oricând.
Există alte patru surse care pot produce organe care să se potrivească perfect cu
ADN-ul primitorului:
* prin reinlocuire nucleară celulară, nucleul dintr-un ovul este înlăturat și înlocuit cu
nucleul unei celule adulte de la pacient ;
* din maduva osoasă și alte țesuturi adulte ;
10
Stiriuc Simona, Clonarea umana. Clonarea terapeutică sau clonarea biochimica,2013, Clonarea
umana :: Clonarea terapeutica (clonarea biochimica) (romedic.ro), link accesat azi 25 ianuarie 2022 la
ora 18:45
-9-
* din celule adulte care sunt programate să se comporte ca celule stem, mecanism pur
speculativ la acest moment ;
* din sângele colectat din cordonul ombilical la nasterea unui copil și depozitarea lui.

Tipuri de celule stem

Inițial se considera existența a doar două tipuri de celule stem.

1.Celulele stem embrionare
Acestea sunt pluripotente, adică au potențialul de a se dezvolta în orice tip din
cele 229 de tipuri de celule umane (celule sanguine, cardiace, osoase, musculare etc) .
Acestea pot fi obținute doar de la embrioni. O data ce aceste celule sunt prelevate de la
embrion, embrionul nu mai poate sustine o sarcină și transforma intr-un fetus.
2. Celulele stem adulte
Aceste celule pot fi prelevate de la nou-născuți. Totuși acestea au început deja să
se specializeze și nu posedă același nivel de flexibilitate precum cele embrionare. Au o
utilitate limitată.
3. Celulele stem amniotice/placentare
În 2005 cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh descoperă că celule stem
similare celor embrionare pot fi obținute din placentă. Fiecare placentă contine 300
milioane de celule amniotice epiteliale care pot fi extinse la 10-60 de bilioane de celule.
Un studiu din 2007 arată că aceste celule par să combine cele mai bune
caracteristici ale celulelor stem embrionare și adulte:
* nu necesită distrugerea unui embrion
* le poate fi indusă dezvoltarea într-o largă varietate de tipuri celulare
* sunt mult mai ușor de obținut.
Își dubleaza numarul la fiecare 36 de ore. Se divid de cel puțin 250 de ori fără
mutații și fără a forma tumori. Au fost transformate în muschi, os, celule sanguine,
cord, grasime, nervi și ficat la șoarecii de laborator. Față de celulele embrionare nu se
pot reporduce la infinit.11
Cele mai importante probleme de sănătate care se speră a fi rezolvate prin
utilizarea celulelor și fragmentelor tisulare obținute prin clonare sunt cancere, boli

11
Stiriuc Simona, Clonarea umana. Clonarea terapeutică sau clonarea biochimica,2013, Clonarea
umana : Clonarea terapeutica (clonarea biochimica) (romedic.ro), link accesat azi 25 ianuarie 2022 la ora
18:45
- 10 -
cardiovasculare, diabet zaharat. De asemenea,  chirurgia estetică și
cea reconstructivă sunt alte domenii ce pot beneficia de țesuturile obținute astfel.12

I.3.Tehnici de clonare

 Tehnicile de clonare sunt procese de laborator utilizate pentru producerea

descendenților care sunt identici din punct de vedere genetic cu părintele donator. Este
important de menționat că în toate aceste tehnici, descendenții care rezultă vor fi
identici din punct de vedere genetic cu donatorul și nu cu surogatul, cu excepția cazului
în care nucleul donat este luat dintr-o celulă somatică a surogatului.
Principalele tehnici de clonare sunt:

- Transfer nuclear de celule somatice

Termenul de transfer nuclear de celule somatice se referă la transferul de nucleu

la o celula somatică a unei celule ou. O celula somatică este orice celulă a corpului. Un
exemplu de celulă somatică ar fi o celulă de sânge, inima de celule, celule de piele, etc.
În acest proces, nucleul unei celule somatice este scos și introdus într-un ou
nefertilizat, care a avut nucleul eliminat. Acesta este apoi alimentat și se divide până
când acesta devine un embrion. Embrionul este apoi plasat în interiorul unei mame
surogat și se dezvoltă în interiorul surogat.

- Tehnica Roslin

Tehnica Roslin este o variantă de transfer nuclear al celulelor somatice, care a

fost dezvoltat de cercetătorii de la Institutul Roslin. Cercetătorii au folosit această
metodă pentru a crea oița Dolly.
În acest proces, celulelor somatice (cu nuclee intacte), li se permite să crească
și să se dividă și apoi sunt lipsite de nutrienți pentru a induce celulele într-o etapă
suspendată sau latentă. O celulă ou, care a avut nucleul său îndepartat este apoi plasat
în imediata apropiere a unei celule somatice și ambele celule sunt șocate cu un impuls
electric. Celulelor ou li se permite să se dezvolte într-un embrion. Embrionul este apoi
implantat într-un surogat.

12
Sfatul Medicului, Clonarea: mit și realitate, octombrie 2009, Clonarea: mit si realitate!
(sfatulmedicului.ro), link accesat azi 25 ianuarie 2022 la ora 19:00
- 11 -
-Tehnica Honolulu

Tehnica Honolulu a fost dezvoltată de Dr. Teruhiko Wakayama de la

Universitatea din Hawaii. În această metodă, nucleul unei celule somatice este
îndepărtat si injectat într-un ou care a avut nucleul eliminat. Oul este scaldat intr-o
soluție chimică și de cultură. Dezvoltat, embrionul este apoi implantat într-un surogat și
i s-a permis să se dezvolte. 13

- Tehnica CMTG

Tehnica CMTG ( Chromosome – Mediated Gene Transfer) asigură transfer genic

prin intermediul cromozomilor. În cadrul ei, fragmente purificate de cromozomi sunt
transferate în celule receptoare, în prezența fosfatului de calciu.
Transferul genic poate fi mediat și prin iradiere, procedeu în cadrul căruia
fragmentele de cromozomi generate prin iradierea letală a celulelor donatoare sunt
recuperate prin fuziune cu celulele receptoare potrivite. (Walter si Goodfellow, 1993).
Celule de rozatoare care conțin secvente umane pot fi identificate prin screening-ul
pentru repetiția Alu, repetiție care apare în medie o dată la 4 kb, în ADN uman, nu însă
în cel de șoarece. Propagarea stabilă a fragmentelor de cromozomi umani se realizează
numai dacă asemenea fragmente s-au inserționat în cromozomii celulei de rozător –
reprezentând hibrizi celulari somatic de tip iradiere sau hibrizi de iradiere.
Primele clone genice umane au fost obținute prin metoda clonării de îmbogățire
a cADN. Desi AND-ul genomic al tuturor celulelor umane constă în principal din
aceeași colecție de secvențe nucleotidice, populatțile de molecule de ARNm ca și
colectia de proteine produse de către diferite celule, pot fi foarte variate.

-Tehnica RACE

O cale mult utilizată pentru obtinerea de secvente cADN de lungime integral

este RACE ( Rapid Amplification of cDNA Ends), numita uneori și tehnica ancoră –
PCR. RACE- PCR este o forma de RT – PCR care amplifică secvențe dintr-o regiune
unică, anterior caracterizată în ARNm, la capatul 5’ sau capatul 3’. Se proiectează un

13
Bailey Regina, Tehnici de clonare, https://ro.eferrit.com/tehnici-de-clonare/ , link accesat azi 25
ianuarie 2022, ora 19:20
- 12 -
primer din secvența internă cunoscută și al doilea primer este selectat dintr-o secvență
ancoră care este adaugată artificial, pe unul dintre capetele cADN.

II. CLONAREA UMANA

II.1 Concept

Clonarea este o formă de reproducere asexuală. Un copil produs prin clonare ar

fi duplicatul genetic al unei persoane existente. Clona nu va fi nici fiica sau fiul, sau
sora, fratele geaman al persoanei clonate ci va intra într-o nouă categorie.
Această procedură este foarte utilă în științele biologice, cu funcții care
depășesc producerea unui om identic cu altul. Clonarea nu este utilizată doar pentru a
crea două organisme identice, ci implică și clonarea țesuturilor și a organelor. Aceste
organe nu vor fi respinse de corpul pacientului, deoarece sunt egale genetic cu el. Prin
urmare, este o tehnologie aplicabilă în domeniul medicinei regenerative și este o
alternativă foarte promițătoare în ceea ce privește vindecarea bolilor. Cele două metode
principale utilizate în clonare sunt transferul nuclear al celulei somatice și celula stem
pluripotentă indusă.
Etapele clonării umane, prin tehnica transferului nuclear cu celule somatice,
sunt următoarele:
- procesul de clonare începe odată ce aveți două tipuri de celule: una sexuală și una
somatică.
- celula sexuală trebuie să fie un gamet feminin numit ovocit - cunoscut și ca ovul sau
ovul. Oul poate fi recoltat de la un donator care a fost tratat hormonal pentru a stimula
producția de gameți.
- al doilea tip de celulă trebuie să fie o somatică, adică o celulă a corpului organismului
pe care doriți să o clonați. Poate fi preluat din celule hepatice, de exemplu.
Următorul pas este pregătirea celulelor pentru transferul nucleului de la celula
somatică donatoare la ovocit. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ovocitul trebuie să
fie lipsit de nucleul său. Pentru a face acest lucru, se utilizează o micropipetă. În 1950, a
fost posibil să se arate că atunci când un ovocit a fost perforat cu un ac de sticlă, celula
a suferit toate modificările asociate reproducerii. Deși un anumit material citoplasmatic
poate trece de la celula donatoare la ovocit, contribuția citoplasmei este aproape totală
de către ovul. Odată efectuat transferul, acest ovul trebuie reprogramat cu un nou
nucleu.De ce este necesară o reprogramare? Celulele sunt capabile să-și stocheze
- 13 -
istoria, cu alte cuvinte stochează o amintire a specializării lor. Prin urmare, această
memorie trebuie ștearsă, astfel încât celula să se poată specializa din nou.
Reprogramarea este una dintre cele mai mari limitări ale metodei. Din aceste motive,
individul clonat pare să aibă îmbătrânire prematură și dezvoltare anormală.
Celula hibridă trebuie activată pentru a avea loc toate procesele de dezvoltare.
Există două metode prin care acest obiectiv poate fi atins: prin electrofuziune sau
metoda Roslin și prin microinjecție sau metoda Honolulu. Primul este utilizarea
șocurilor electrice. Folosind aplicarea unui curent de impuls sau a ionomicinei ovulul
începe să se împartă. A doua tehnică folosește doar impulsuri de calciu pentru a
declanșa activarea. Se așteaptă un timp prudent pentru ca acest proces să aibă loc,
aproximativ două până la șase ore. Astfel începe formarea unui blastocist care va
continua dezvoltarea normală a unui embrion, atâta timp cât procesul a fost efectuat
corect.14

II.2 Argumente pro și contra clonării umane

Argumentele împotriva clonării umane

1. Clonarea reproductivă va transforma copii clonați și oamenii în general în obiecte

care pot fi construite pentru a prezenta anumite caracteristici-copii la comandă.
2. Clonarea reproductivă va diminua sensul singularității ca individ și a libertății,
conducând la defavorizarea clonelor față de non-clone.
3. Copii clonați vor fi crescuți inevitabil „în umbra” donatorilor lor, ducând la
constringerea dezvoltării lor psihologice și sociale.
4. Clonarea reproductivă este în mod inerent nesigură. 95% dintre clonările de
mamifere din experiențe au codus la eșecuri sub formă de avorturi și anomalii
amenințătoare de viață. Unii cercetători consideră că nici o clonă nu este per total
sănătoasă. Tehnica nu a putut fi dezvoltată pentru oameni fără a pune siguranța fizică a
clonelor și femeilor care le-ar fi purtătoare la un risc ridicat.
5. Dacă clonarea reproductivă este permisă și devine acceptată este greu de a prevedea
cum se vor restricționa alte aplicații periculoase ale geneticii și tehnologiei nuclerare.
Totuși orice tehnologie medicala poartă un grad de risc iar societatea umană va învăța
14
Clonarea umană: metode, etape, avantaje, dezavantaje, https://ro.warbletoncouncil.org/clonacion-
humana-14743#menu-7 , link accesat azi 25 ianuarie 2022, ora 19:30

- 14 -
să accepte sau să respinga orice tehnologie propusă pe baza meritelor sale.
6. Dolly a fost concepută folosind o celulă feminină. Nu s-au utilizat celule de la un
berbec. Dacă tehnica va fi perfecționată la oameni nu vor mai fi necesari genetic
bărbații.
7. Unele persoane și-au manifestat îngrijorarea față de efectele clonării față de relațiile
interumane. Un copil clonat va fi un geamăn întârziat al părinților donorului.
8. Cei mai mulți susținători ai pro-vieții susțin că ovulul fertilizat este o persoană
umană, când îi este înlăturat nucleul aceasta este ucisă, unele persoane religioase
consideră că clonele s-ar naște fără suflete.

Argumente în favoarea clonarii reproductive

1. Clonarea reproductivă poate dărui copii înrudiți genetic persoanelor care nu pot fi
ajutate prin alte tratamete de fertilizare.
2. Va permite lesbienelor să conceapă un copil fără a folosi sperma de la un donor, iar
homosexualilor să conceapa copii care să nu aibe gene derivate de la o donoare de ovul.

3. Permite părinților care au pierdut un copil prin deces recuperarea.

4. Clonarea este un drept reproductiv și trebuie permisă o dată ce este la fel de sigură
precum reproducerea naturală.
5. Ajută la înțelegerea cauzei avorturilor spontane.
6. Permite înțelegerea procesului de atașare a morulei la peretele uterin, generând astfel
idei pentru noi contraceptive cu mai puține efecte adverse.
7. Creșterea rapidă a morulei (al doilea stadiu după blastulă) este similară cu rata la care
se divid celulele canceroase. Este considerată o metoda pentru a descoperii cum pot fi
oprite în diviziune aceste celule.
8. Pacienții părinți care pot transmite un defect genetic la copii pot beneficia de clonare.
Un ovul fertilizat poate fi duplicat, iar duplicatul testat pentru afecțiune. Dacă cuplul nu
prezintă boli genetice ovulul va fi implantat în uter.
9. În fertilizarea in vitro convențională doctorii încep prin fertilizarea a mai multor
ovule și implantarea acestora în uter. Unele femei a căror șansă de a ramâne gravide
este mică, deoarece pot susține doar un singur ovul în uter, beneficiază de această
tehnică în care zigotul poate fi divizat în pâna la 8 embrioni. Astfel sansele femeii de a
ramine însarcinată sunt mult mai mari.
10. Clonarea poate pregăti pentru înghețare mai mulți embrioni genetic identici cu cel

- 15 -
principal, astfel putând fi folosiți dacă copilul donor necesită un transplant de maduva
de la un geaman identic.
11. O femeie poate sa dorească o sarcină dublă sau triplă față de una unică. Motivele
cuprind: diminuarea injuriei uterului, posibilitatea delivrenței vaginale, gemenii fiind
mult mai mici decit fetușii unici, minimalizarea discomfortului nașterii la un singur
eveniment.
12. Aplicațiile în chirurgia plastică, reconstructivă si cosmetică. Cu această tehnologie,
în locul folosirii materialelor străine doctorii vor fabrica țesuturi care să se potrivească
bolnavului.
13. Implanturile mamare vor fi făcute din țesuturi umane aparținând pacientului.
Implanturile cu materiale artificiale determină numeroase efecte adverse asupra
sistemului imun.15

15
Ibidem
- 16 -
 III. CLONAREA UMANĂ- OBIECȚII DE ORDIN BIOETIC ȘI RELIGIOS

Reacțiile din partea opiniei publice mondiale au fost resimțite la multiple

nivele: lumea științifică, politică, religioasă. Vorbind despre clonare, cercetătorul și
filosoful Hans Jonas o considera, "in metoda, cea mai despotică, iar în finalitate, cea
mai sclavizată formă de manipulare genetică; obiectivul ei nu e o modificare arbitrară a
substanței ereditare, ci de-a dreptul o arbitrară fixațiune a sa, în contrast cu strategia
dominantă în natură”16
Bazele științifice ale clonării terapeutice și reproductive incită dezbateri aprinse.
Unele dintre temeri și rețineri se datorează necunoașterii adevărului științific, dar altele
sunt reale și substanțiale. Clonarea în scopuri reproductive ar putea fi posibilă și din
punct de vedere etic de îndată ce riscurile fiziologice ale procedurilor de clonare vor fi
reduse la nivelul celor pe care le implica tehnicile de reproducere asistată folosite in
prezent, dar acest pas trebuie făcut numai după studii extensive și sub o atentă
monitorizare a familiilor și copiilor acestora. Clonarea terapeutică ridica o serie de
probleme diferite, dar, în acelasi timp, și corelate într-o mai mică sau mai mare măsură.
Printre ele se află problema modificării statului nativ al vieții umane ( status nascendi),
prin clonarea reproductivă și tratamentul ovulelor și celulelor donatoare.
Natura merge în direcția diversității genetice, ceea ce conferă organismelor
viabilitate. În schimb, clonarea ia direcția unei fixații genotipice, arătând corpul, in
constituția sa genetică, identic cu cel al altui individ.
În primul rând, clonarea omului, prin tehnica utilizată în Coreea, se arată o
tentativă alternativă procreației, în care se obțin mai mulți indivizi cu același patrimoniu
genetic, întru-cât sunt copii ale aceluiași clon. Sunt unii care se tem de fantasma creării de
organisme identice și care ar putea fi utilizate prin decizii totalitare.
Prin clonare, se ignoră principiul valorii personale a corpului uman. Acesta e
manipulat în dimensiunea sa genetică. Nașterea omului nu se mai consumă natural, prin
întâlnirea dintre doi gameti și ca fruct al iubirii dintre părinți, ci este "determinată"
printr-o tehnică de laborator să provină de la unul singur. Aceasta este o violență
împotriva persoanei umane, pe care o transformă într-un sclav, impunându-i, total sau
parțial, un destin. Faptul e reprobabil și pentru că circumscrie rolul Providenței divine în
aducerea pe lume a unui copil. În plus determinismul poate fi manipulat eugenetic, atunci

16
Jonas Hans apud Parintele Juvenalie ,"Teroristii uterului.Terorism stiintific si etica a inceputurilor
vietii.Eseu de bioetica a gestatiei”, Ed. Anastasia, 2002

- 17 -
când se clonează indivizi rezistenți la radiații nucleare sau alți poluanți, care apoi să fie
folosiți în diverse activități (inclusiv de război). Observația morală este aceea de a crea
oameni pentru o anumită funcțiune și astfel a le predetermina destinul.
Violența împotriva identității și individualității ființei umane nu trebuie văzută
doar din punct de vedere biologic, ci și relațional. Prin clonare, se răstoarnă tipul de
relație intra-familial. Genetic vorbind, fiul este "fratele" tatălui său, fiica este "sora"
mamei sale, frații gemeni sunt separați de distanțe temporale de una sau mai multe
generații. De altfel, aceste relații de familie sunt de echilibru psihologic. Rupt acest
echilibru, nu se va mai înțelege ce este o familie, care e rolul raporturilor paternale și de
ce anumiți copii nu au dreptul să se nască în mod "natural". Copilul-clon poate fi
"comandat" de un homosexual sau de o lesbiancă; în acest caz, lipsește cu totul ceea ce se
numește familie, ca celulă a societății. Efectele asupra copilului ar putea fi maxime.
Trauma psihică la fel de gravă o constituie lipsa "originalității". Întreaga creație
se bazează pe diversitate și pe relații sociale. Copilul-clon are însă conștiința că este un
simplu "duplicat". Dificultatea devine și mai mare atunci când "originalul" nu este unul
dintre părinți, ci un necunoscut. Dacă donatorul de nucleu a rămas anonim, copilul are
dreptul să știe cine este tatăl lui biologic?
Același Hans Jonas sublinia o altă violare, a dreptului la ignoranță. El vede
viața ca pe o loterie genetică; în alte cuvinte, fiecare om are dreptul să vadă viața
deschizându-i-se dinainte și să o descopere și să se minuneze de neașteptatul ei. “Cum se
va simți un copil, care, dincolo de a se vedea dator celui căruia ii este identic, ar ști că
asupra lui planează implacabil anumite defecte (sau calități) determinate genetic sau care
constituie motivul aducerii sale pe lume?”17
Clonarea e imorală și atunci când intenția este terapeutică: obținerea unei copii
a unei persoane, pentru a avea țesuturi sau organe de schimb pentru eventuale
transplanturi. “Țesuturile și organele deschid oportunitatea unui adevarat marketing,
produsele de clonare putând fi comercializate. Persoana umană devine mijloc, iar nu
scop.”18

17
Parintele Juvenalie - "Teroristii uterului.Terorism stiintific si etica a inceputurilor vietii.Eseu de bioetica
a gestatiei”, Ed. Anastasia, 2002

18
Ibidem
- 18 -
 La fel de discutabilă este clonarea atunci când se urmăresc motivații subiective,
precum dorința de a replica o persoană dragă ce nu mai este sau de a reproduce genotipul unor
personalități din lumea culturii, politicii, sportului etc., sau când vrei copia biologică a ta însuți,
dintr-un simplu capriciu.
Multi cercetători consideră că se poate face clonarea, fără să se afle sub amenințarea
vreunei prescripții legale sau morale, până în a 14-a zi de viață, dat fiind că, până la această dată,
nu se poate vorbi de o ființă umană dotată cu o individualitate biologică și cu o identitate
antropologică. Comitetul consultativ al laboratorului Advanced Cell Technology, care în
octombrie 2001 a testat clonarea omului, afirmă că, până la această dată, ar trebui să vorbim de
"celula ou activată", iar nu de embrion uman.
Atentatul împotriva embrionului-clon este condamnabil și pentru că avem de-a face cu o
ființă umană fără apărare; de fapt, este cea mai vulnerabilă dintre ființe și solicită o mai mare
tutelă.
Nu se poate ignora faptul că, cel puțin până acum, numărul experimentelor reușite este
mai mult decât nesemnificativ. La clonarea oii Dolly, reușita a venit dupa 236 de eșuări.
Experimentele din 2001 au dus la obținerea a 6 clone (în faza de blastociști), care au murit in
diverse faze și la scurte intervale; se începuse cu 22 de celule. Obiecția etică vine tocmai din
perspectiva accidentelor ce duc la moartea embrionilor. Raportul este de așa manieră, încât îți este
greu să spui de care parte stau accidentele. Nu cumva reușitele sunt, de fapt, "accidentale"?
Toate acestea sunt motive care ne îndreptățesc să ne întrebăm: la ce ar folosi clonarea
omului? Nu trebuie nicidecum să demonizăm metoda, nici să împiedicăm cercetarea sșiințifică.
Clonarea genică în vederea obținerii de țesuturi utile transplantului, și, într-un viitor, când
posibilitățile tehnice o vor permite, obținerea chiar a unor organe, reprezintă o adevarată cucerire
pentru știința medicală. Întrebarea e cât de morală poate fi o asemenea procedură? “Odată morala
față de embrion, considerat de unii doar un ghemotoc de celule, de alții însă o ființă umană de la
bun inceput. În al doilea rând, față de societate: nici o societate, oricât de bogată, nu-și poate
permite să trateze prin clonare terapeutică, un procedeu ce nu va fi niciodată ieftin, pe toți cei
care au nevoie de ea. Și atunci pe cine alegi? Ce se va întampla dacă, pentru unii, speranţa de

- 19 -
viață va creste mult peste limitele firii? Iar aceste dileme morale sunt numai începutul unei lungi
liste…” 19
Unde e garanția că din clonare nu se poate face o “bombă biologică”? Unde e
garanția că stăpânitorii lumii acesteia nu vor utiliza această practică pentru producerea unei noi
rase umane care să corespundă mai bine închipuirilor lor despre alegătorul ideal?
În prezent, clonarea umană este ilegală în Anglia și Norvegia, de exemplu, dar nu
este ilegal în SUA. Cu toate acestea, în SUA, federal, dar nu privat, fondurile sunt interzise de a
fi folosite pentru a crea embrioni umani (1994) sau de a face cercetare pe embrioni umani în
cazul în care vor fi afectate sau distruse (1996-1997). În plus, președintele Clinton a impus un
moratoriu privind clonarea umană de cercetare . Între timp, mai multe state din SUA au legi care
restrictionează folosirea embrionilor pentru cercetarea genetică.
Cercetarea embrionului uman și clonarea de embrioni pot fi folosite pentru a
desfășura activități de cercetare și dezvoltare de contraceptive, studii care vizează întelegerea
cauzelor de infertilitate umane și soluțiile sale, de cercetare care implică testarea genetică,
ingineria genetică, diagnosis boala, de prevenire și tratament, precum și în testarea diverselor
medicamente și proceduri medicale.
În cazul în care guvernul federal decide să nu continue să finanțeze cercetarea
embrionului uman și clonarea , atunci guvernul nu va avea o importantă cale pentru controlul,
într-o anumiă măsură, cercetării.
În Statele Unite, este posibil să-și breveteze ambele procese de clonare și modificate
genetic, creaturi vii. Spre deosebire de Comunitatea Europeana interzice brevetarea de animale
modificate genetic, dar brevetarea procesul de clonare este posibilă. Întrebări cu privire la dreptul
de proprietate și control al plantelor și a animalelor clonate, care nu au fost modificate genetic,
nu au primit răspuns. Deci, rămân multe întrebări fără răspuns , ca de exemplu: am putea, și ar
trebui să utilizăm biotehnologiile de manipulare genetică și clonare pentru a îmbunătăți condiția
umană? Care sunt riscurile și beneficiile percepute? Răspunsurile la aceste întrebări și alte
servicii conexe rămân fără răspuns pentu mult timp .
Un sondaj realizat de Time Magazine (10 martie, 1997) a raportat că 74% dintre cei
chestionați cred că este împotriva voinței lui Dumnezeu de a clona ființe umane. Președintele

19
Tatomir Paul – “Doctorul Antinori si vremurile ce vor veni”, articol aparut in rubrica “Irealitatea
imediata” a cotidianului “Monitorul de Iasi”

- 20 -
 Clinton a interzis fondurile federale de a fi utilizate pentru cercetare clonarea umană, afirmând
că, "Orice descoperire care atinge asupra creației umane nu este pur și simplu o chestiune de
cercetare științifică, aceasta este o chestiune de moralitate și spiritualitate, precum și ... Fiecare
viață umană este unică, a născut un miracol care ajunge dincolo de știința de laborator ..." .
Dar alții sunt în favoarea continuării cercetărilor asupra clonării umane. Unele
argumente în favoarea clonării umane ar putea include faptul că embrionii umani clonați ar face
cercetarea în domeniul geneticii și a bolilor legate de genetic și tratamentele lor sau de masuri de
prevenire, mult mai ușor și mai ieftin. Clonarea embrionilor ar putea facilita, de asemenea,
procesul de fertilizare in vitro, deoarece colectarea și înlocuirea de ovule este adesea dureroasă și
traumatizantă.
Clonarea de embrioni este, de asemenea, văzută ca un potențial tratament pentru
infertilitate atunci când fertilizarea in vitro nu este disponibila, cum ar fi atunci când părinții sunt
infertili, sau atunci când unul sau ambii părinți adapostește un genom de codificare pentru
anumite trăsături nedorite sau boli, sau în cazul în care părinții sunt homosexuali.
Credința aici este că clonarea poate fi justificată ca o expresie a libertății de reproducere
de alegere, o alegere care nu ar trebui sa fie limitată de către legislație. Cu toate acestea, este
important să ne amintim că o clonă genetic nu va fi punct de vedere fizic și comportamental
identic cu donator lor. Clona va fi doar genetic identic cu donator. Caracteristicile lor fizice și
comportamentale vor fi diferite în multe feluri importante și semnificative!
Religia reprezintă un factor relevant în conduita oamenilor, ceea ce duce adesea la
respingerea categorică a clonării. În cazul anumitor credinţe, în special al celor monoteiste,
clonarea devine echivalentul unui afront împotriva divinităţii. Astfel, ceea ce pentru mediul
ştiinţific poate reprezenta evoluţie, pentru mediul social al multor ţări devine o joacă demiurgică,
o răzvrătire împotriva fiinţei supreme, ce nu poate fi acceptată.
Biserica Romano-Catolică a luat atitudine impotriva posibilitatii clonarii omului, printr-
un document al Academiei Pontificale "Pro Vita" din 1997, ulterior anuntului clonarii oii Dolly de
catre scoțienii Wilmut și Cambell. Documentul constată că perspectiva clonării omului "a provocat
anxietate și alarmă". Proiecția asupra omului a posibilității clonării a indus deja, în imaginația
unora, "ipoteze inspirate de dorința de omnipotență: replicarea unor indivizi dotați cu genialitate și
frumusețe excepționale, reproducerea imaginii "celui drag care nu mai este", selecționarea de
indivizi sanatoși și imuni față de maladii genetice, posibilitatea alegerii sexului, producerea de

- 21 -
embrioni și crioconservarea lor spre a fi ulterior transferati în uter, ca rezervă de organe etc.". În
contextul acestor utilizări ale clonelor, documentul atrage atentia asupra unor pericole:
posibilitatea dominației unora asupra altora; lezarea demnității persoanei clonate; suprimarea
embrionilor, înainte de naștere, din rațiuni de experimentare; instrumentalizarea radicală a femeii,
redusî la unele din funcțiunile sale pur biologice (ca împrumutătoare de ovule și de uter);
pervertirea relațiilor fundamentale umane (filiația, consanguinitatea, rudenia, paternitatea).
Pentru magisteriul Bisericii Catolice, "proiectul clonării umane reprezintă o teribilă
derivă către care e împinsă o știință fără valori și e semn al profundei crize a civilizației noastre,
care caută în știință, în tehnică și în calitatea vieții surogatele sensului vieții și al mântuirii
existenței.” După anunțarea reușitei experimentului de clonare umană, diverse autorități din
lumea catolică au luat atitudine, exprimând îngrijorarea și cerând instituirea de legi care să
controleze orice abuz. Biserica Ortodoxă și-a exprimat poziția fie prin publicarea unor
documente oficiale din partea unor biserici naționale, fie prin atitudini luate de diversi teologi.
Deși există unele dispoziții la nivelul Uniunii Europene, privind clonarea, cadrul legislativ este
încă destul de deficitar. O Rezoluție, data din 07.09.2000, a Comisiei pentru probleme de
bioetică a Parlamentului Europei interzice "utilizarea embrionilor umani pentru producerea de
celule staminale". Iar o decizie a UNESCO, din 1997, în art. 17, afirma: "Nu vor fi permise
practici contrare demnității umane, precum reproducerea prin clonare a ființelor umane". Cu
toate acestea, rezoluțiile Uniunii Europene, după cum sșim, nu au caracter operativ decât dupa ce
vor fi adoptate de fiecare stat membru. Așadar, se limitează la nivel de sugestie.
Omul secularizat și-a asumat într-atât poziția de stăpân și exploatator al naturii, încât
"lucrează cu râvnă să substituie naturii un alt univers. Aspirația lui cea mai constantă din ultima
vreme este să modifice totul, să transforme toate produsele naturale și să le înlocuiească cu altele
care să nu fie decât creația sa. Este vorba, deci, de o ispită luciferică, din partea omului, de a se
substitui lui Dumnezeu.”20
Dacă față de clonarea animală și vegetală, Biserica nu are obiecții:
"și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate
vietățile"(Geneza 1, 28) și mai departe "iată vă dau toata iarba ce face sămânță de pe toată fața
pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță în el. Acestea vor fi hrana voastră" (Geneza 1, 29)
20
Diacon Prof. Dr. Kuraev Andrei – “O părere ortodoxă despre clonare” ,
https://www.crestinortodox.ro/morala/o-parere-ortodoxa-despre-clonare-70907.html, link accesat azi
26 ianuarie 2022 la ora 20:00

- 22 -
 când vine vorba de clonarea umană, opoziția Bisericii este categorică: "Nu vă temeți de cei ce
ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeți-vă de cel care poate să piardă și trupul și sufletul in
gheena" (Matei 10, 28). “Cu un efort oarecum minimal de interpretare, putem observa cum
cuvintele lui Matei aduc referire la ceea ce noi numim clonare. Și iată de ce: trebuie să tinem
seama de faptul că tehnicile necesare clonării includ în ele aproape inevitabil omorârea unor
trupuri umane (în embrionii abandonați pe parcurs) și, în consecință, condamnarea pe veci a unor
suflete nevinovate ce n-au putut ajunge din pricina noastră la lumina credinței.”21
În 1983, doi savanţi de la Universitatea G. Washington, Jerry Hall şi Robert Spillmann,
au produs prin scisiune, deci prin prima formă de clonare, embrioni umani. Nici aceştia nu au
ajuns la maturitate. După 6 zile de la publicarea clonării, Papa Ioan Paul al II-lea a reacţionat
energic într-un discurs în care vorbeşte despre „experienţe nepermise şi tulburătoare”,
despre „manipulări halucinante”, despre „tentaţiile unei nebunii autodistrugătoare”. La fel de
energic s-a exprimat la naşterea lui Dolly. Într-o predică în care comentează textul evanghelic al
izgonirii negustorilor din templu, Sf. Părinte spunea:
„Glasul lui Cristos se ridică cu putere şi împotriva «negustorilor din templu» din zilele noastre,
adică împotriva celor care fac din negustorie «religia» lor, până acolo încât calcă în picioare, în
numele «dumnezeului-puterea şi a dumnezeului-banul», demnitatea persoanei umane prin
abuzuri de tot felul”.
În mod evident, tensiunile morale şi sociale pe care le vor genera toate aceste dileme (şi
multe altele) vor schimba faţa umanităţii.
"Iar miza finală a limitării utilizării biotehnologiilor nu este vreun raport utilitarist cost-
beneficii privind viitorul tehnologiilor medicale, ci însuşi temeiul simţului moralei, unica
constantă a istoriei umanităţii."22
În cadrul unui interviu acordat ziarului Lumina, întrebat care este atitudinea Bisericii față
de clonare, părintele Gheorghe Popa, profesor de teologie morală, ascetică şi etică socială în
cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, menționa :

21
Ibidem

22
Fukuyama Arthur - "Viitorul nostru post-uman: Consecintele revolutiei biotehnologice", Ed. Humanitas București,
2004

- 23 -
”Biserica nu are până în prezent un document oficial referitor la clonare. Există însă multe studii
ale teologilor ortodocşi care tratează această problemă cu totul nouă, care provoacă reflecţia
teologică de astăzi. Dacă în ceea ce priveşte clonarea vegetală sau animală există o receptare
pozitivă şi o reflecţie teologică nuanţată, legată de responsabilitatea morală a omului faţă de
creaţia lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte clonarea umană, indiferent că este reproductivă sau
terapeutică, există un consens general de neacceptare. Din ce motive?
Evident că în faţa acestei provocări, Biserica, prin slujitorii săi, este somată să reacţioneze, însă
reacţia Bisericii nu poate fi niciodată dictatorială sau constrângătoare, dar nici relativistă şi
indiferentă. În conformitate cu învăţătura sa de credinţă, reacţia actuală a Bisericii la orice
provocare străină principiilor şi valorilor sale trebuie să respecte libertatea, identitatea şi
demnitatea fiecărei persoane sau comunităţi umane, inclusiv a comunităţii ştiinţifice.
Argumentele pe care le aduce Biserica pentru a răspunde acestor provocări sunt în primul rând
argumente teologice, întemeiate pe Revelaţia lui Dumnezeu în istoria şi existenţa umană. Întrucât
societatea de astăzi este profund secularizată şi fragmentată şi ca atare mulţi membri ai societăţii
nu se mai identifică cu comunitatea eclesială şi cu valorile sale, teologii Bisericii sunt obligaţi,
pentru a fi credibili, să folosească şi alte argumente auxiliare, preluate din domeniul metafizicii,
filosofiei morale, ştiinţelor sociale sau chiar din domeniul ştiinţelor experimentale.”23
La intrebarea : ”Ce aspect al învăţăturii noastre de credinţă este încălcat prin
clonare?”, părintele profesor a răspuns următoarele:
”Prin clonarea umană se intervine în mod abuziv şi iresponsabil în patrimoniul genetic al unei
persoane care, din punct de vedere teologic, este unică şi irepetabilă. Ca atare, nu doar învăţătura
Bisericii, ci şi logica bunului simţ ne spun că nu avem dreptul de a manipula tehnologic şi
determinist acest patrimoniu genetic.
Cei care susţin clonarea au scopuri destul de nobile: eradicarea anumitor suferinţe, corectarea
anomaliilor genetice, hrănirea întregii planete etc. Întrucât tehnologiile clonării sunt de dată
recentă, nu au fost analizate toate consecinţele lor, de aceea este nevoie de o abordare critică şi

23
Olaru Nicoleta, O provocare străină principiilor şi valorilor Bisericii noastre, interviu cu părintele Gheorghe

Popa, prorector al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Dumitu Stăniloaie” din Iași, Ziarul Lumina, 2013

https://ziarullumina.ro/societate/o-provocare-straina-principiilor-si-valorilor-bisericii-noastre-78720.html

- 24 -
rezervată a acestor tehnologii care, aşa cum am afirmat, pot să intervină în patrimoniul genetic al
oricărei fiinţe vii, inclusiv al omului.”24
Cu privire la atitudinea Bisericilor catolică și protestantă, dar și ortodoxă, față de
clonare, părintele Popa spunea:
”Biserica Romano-Catolică şi Bisericile protestante au specialişti remarcabili în domeniul
bioeticii şi al ingineriei genetice, care se ocupă de toate dilemele etice ce apar în aceste domenii.
În ceea ce priveşte clonarea, opiniile teologilor catolici şi protestanţi, cu mici diferenţe privind
clonarea terapeutică, sunt convergente cu cele ale teologilor ortodocşi.”25

Întrebat dacă poate fi considerată om o ființă clonată părintele prorector menționează:

”Din punct de vedere tehnologic, omul poate sau va putea fi clonat. Din punct de vedere teologic
şi uman, ar fi un act periculos şi iresponsabil.
Există păreri că procedeul clonării ar fi înfăptuirea unei scheme prezente în literatura
ascetică. În şcoala lui Origen exista presupunerea că omul, până la cădere, era capabil de o
înmulţire în afara sexualităţii, astfel eliminându-se plăcerea trupească. Cum aţi comenta părerile
de acest gen?”26
Există texte patristice care vorbesc de o înmulţire a oamenilor în afara sexualităţii după
căderea omului în păcat, când plăcerea biologică şi dorinţa de supravieţuire în lumea aceasta s-au
substituit bucuriei comuniunii cu Dumnezeu şi în Dumnezeu, bucuriei comuniunii responsabile
dintre Mire şi Mireasă. Trebuie să precizăm că Părinţii Bisericii nu condamnă sexualitatea umană
nici în condiţia ei de după căderea în păcat, ci ne atrag atenţia că ea trebuie să fie asumată
responsabil, în cadrul familiei binecuvântate de Dumnezeu prin Taina Cununiei. Părinţii Bisericii
ne atrag, de asemenea, atenţia că libertatea creatoare a omului nu se identifică cu libertinismul
orgolios şi agresiv al indivizilor izolaţi, iar demnitatea fiecărei persoane umane nu se poate
păstra şi apăra decât în relaţia ei cu demnitatea divino-umană a Mântuitorului Hristos, Fiul lui
Dumnezeu întrupat.
Perspectiva creștină asupra procesului clonării umane poate fi formulată în lumina
câtorva principii scripturale. În primul rând, ființele omenești sunt create după Chipul lui

24
Ibidem

25
Ibidem

26
Ibidem

- 25 -
Dumnezeu și, astfel, sunt unice. Geneza 1:26-27 afirmă că omul este creat după chipul și
asemănarea lui Dumnezeu și este unic în toată creația. Evident, viața omului trebuie tratată cu
valoare, nu ca ceva ce poate fi cumpărat sau vândut. Unii oameni au promovat ideea de clonare
umană cu scopul creării unor organe pentru cei care au nevoie de transplanturi și nu pot găsi un
donator potrivit. Raționamentul este luarea ADN-ului unei persoane și crearea unui organ-
duplicat cu respectivul ADN, iar acest lucru va reduce semnificativ respingerea organului de
către organism. În timp ce acest lucru poate fi adevărat, problema este că o astfel de acțiune
reduce valoare vieții umane. Procesul clonării necesită folosirea embrionilor umani. În timp ce se
pot genera noi celule pentru a face organe noi, este necesară omorârea câtorva embrioni pentru a
obține ADN-ul necesar. În esență, procesul clonării ar „arunca” mulți embrioni umani ca pe niște
„deșeuri”, eliminând șansele ca acești embrioni să crească și să se dezvolte până la maturitate.
Pentru catolici, clonarea ridica o grava problema teologica: oare vor mosteni păcatul
originar oamenii apăruți pe lume fără actul sexual, iar dacă se va moșteni, în ce chip se va
transmite acesta? Chestiunea constă în faptul că din timpul lui Augustin, catolicii considera că
păcatul originar se transmite prin actul zămislirii, deoarece de actul zămislirii se leagă o oarecare
"plăcere necuvenită". Nunta e permisă, și zămislirea la fel. Dar, după cuvintele scriitorului
creștin latin din primele veacuri, Tertulian, "Nunta este o desfrânare acceptată". În desfătarea
erotică, soții își pierd controlul asupra lor, îndulcindu-se unul de altul, îl uită pe Dumnezeu, și
prin această fisură, în plodul zămislit de ei, pătrunde un fel de "stricăciune". 27
Ortodoxia însă nu vede aici o problemă. Biologia mai degrabă întărește vechea noastră
convingere: omul a fost creat pentru nemurire. Celulele noastre sunt într-adevăr nemuritoare. Ele
în sine sunt capabile să se separe la nesfârșit și să nu moară, în cazul în care în mediul exterior nu
există piedici pentru aceasta. Înseamnă că viața noastră e limitată nu de natura noastră, ci de
condițiile în care trăim (în care noi ne-am aruncat prin căderea în păcat). Dar, deoarece celula
luată pentru clonare și ființa crescută din ea oricum vor viețui în lumea noastră cazută, suflarea
mortalității "originare", vai, oricum o va cuprinde. Și nu biologii, ci doar Cel Care El singur
deține Nemurirea poate apăra viața noastră de moarte sau să ne întoarcă în ea. Așa că clonarea nu
contrazice nicidecum interpretarea ortodoxă a păcatului originar. Mai degraba e invers, discuțiile

27
Diacon Prof. Dr. Kuraev Andrei – “O părere ortodoxă despre clonare” ,
https://www.crestinortodox.ro/morala/o-parere-ortodoxa-despre-clonare-70907.html, link accesat azi
26 ianuarie 2022 la ora 20:00

- 26 -
despre clonare sunt importante pentru polemica cu catolicismul și augustinismul. 28
Mulți oameni consideră că viața nu începe în momentul concepției, odată cu formarea
embrionului, astfel embrionii nu sunt cu adevărat ființe omenești. Biblia ne învață altceva.
Psalmul 139:13-16 spune: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:
Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul
meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut
în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă
vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost
vreuna din ele.” Autorul, David, declară că el a fost cunoscut în mod personal de către
Dumnezeu înainte de a se fi născut, însemnând că încă de la concepție a fost o ființă omenească
cu un viitor hotărât de Dumnezeu.
Mai departe, Isaia 49:1-5 vorbește despre Dumnezeu, care l-a chemat în lucrarea Sa
ca profet când încă era în pântecele mamei sale. De asemenea, Ioan Botezătorul a fost umplut de
Duhul Sfânt când încă era în pântece (Luca 1:15). Toate acestea arată poziția Bibliei asupra
vieții, care începe la concepție. În lumina acestor lucruri, clonarea umană, prin distrugerea
embrionilor umani, nu ar fi în acord cu perspectiva Bibliei asupra vieții omenești.
În plus, dacă omenirea este creată, atunci trebuie să existe un Creator, iar omenirea
este, astfel, supusă Lui și răspunde în fața acelui Creator. Deși gândirea larg răspândită –
psihologia seculară și umanismul – ne învață că omul trebuie să își dea socoteală doar sieși și că
omul este autoritatea finală, Biblia ne spune ceva diferit. Dumnezeu a creat omul și i-a dat
responsabilitate peste pământ (Geneza 1:28-29, 9:1-2). Odată cu această responsabilitate vine și
răspunderea înaintea lui Dumnezeu. Omul nu este autoritatea finală peste sine însuși, și astfel nu
se află în postura de a lua decizii privitoare la valoarea vieții omenești. Nici știința nu are
autoritatea prin filtrul căreia ar trebui să se ia deciziile legate de clonarea umană, avort sau
eutanasiere. Conform Bibliei, Dumnezeu este singurul care are în mod justificat dreptul de a-Şi
exercita controlul suveran asupra vieții umane. Încercarea de a controla astfel de lucruri
înseamnă încercarea de a ne plasa în poziția lui Dumnezeu. În mod clar, omul nu trebuie să facă
aceasta.
Dacă percepem omul ca fiind doar o altă creatură, și nu creația unică care este, nu este
dificil să ne gândim la ființele umane ca la niște mecanisme care au nevoie de menținere și

28
Ibidem

- 27 -
reparație. Dar noi nu suntem o colecție de molecule și chimicale. Biblia ne învață că Dumnezeu
ne-a creat pe fiecare în parte și că are un plan specific pentru fiecare dintre noi. Mai mult, El
dorește o relație personală cu fiecare dintre noi prin Fiul Său, Iisus Hristos. În timp ce sunt unele
aspecte ale clonării umane care par a fi benefice, omenirea nu poate avea controlul asupra
situației în care poate ajunge tehnologia clonării. Este o nebunie să presupunem că doar intențiile
bune vor direcționa utilizarea clonării. Omul nu este în postura de a-și asuma responsabilitatea
sau de a judeca ce ar fi necesar pentru direcționarea clonării ființelor omenești.
O întrebare care se ridică frecvent este dacă o ființă clonată, presupunând că procesul
clonării umane va fi realizat într-o zi cu succes, ar avea suflet. Geneza 2:7 spune: „Domnul
Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a
făcut astfel un suflet viu.” Aici este descrierea felului în care Dumnezeu a creat un suflet
omenesc, viu. Sufletele sunt ceea ce suntem noi, nu ceea ce avem (1 Corinteni 15:45). Întrebarea
este ce fel de suflete vii vor fi create prin clonarea umană. Această întrebare nu este una la care
se poate răspunde conclusiv. Se pare că, totuși, dacă ființele umane ar fi clonate cu succes, clona
ar fi o ființă la fel de umană, având inclusiv un suflet veșnic, asemenea oricărei alte ființe
umane.29
Conceptul de clonare reprezintă un atentat evident asupra naturii fiinţei umane şi a
chipului lui Dumnezeu întipărit în el, libertatea şi unicitatea personalităţii făcând parte integrantă
din acest chip. „Producerea în masă” de fiinţe umane cu parametri gata stabiliţi poate fi
considerată o idee bună numai de cei care aderă la ideologiile totalitare.
Clonarea ființelor umane poate denatura fundamentele naturale ale nașterii, înrudirii,
maternității și paternității. Un copil poate deveni sora mamei sale, fratele tatălui său sau fiica
bunicului său. Consecințele psihologice ale clonării sunt, de asemenea, extrem de periculoase. O
ființă umană care ia naştere în urma acestei proceduri nu se poate simți ca fiind o persoană
independentă, ci doar ca „o copie” a cuiva care trăiește sau care a trăit în trecut. Trebuie luat în
considerare şi faptul că experimentele legate de clonarea umană vor genera în mod inevitabil, ca
„produse secundare”, numeroase vieți neîmplinite și, cel mai probabil, un număr mare de urmaşi
inapţi pentru o viaţă firească.

29
Got Questions, your question, Biblical answers, ” Care este perspectiva creștină asupra clonării umane?”,
https://www.gotquestions.org/Romana/clonare.html , link accesat azi 26 ianuarie 2022 la ora 18:00.

- 28 -
 În același timp, clonarea unor celule organice și țesuturi separate nu reprezintă o
încălcare a demnității persoanei umane și, în unele cazuri, s-a dovedit utilă în practica medicală
şi biologică.

- 29 -
 IV.CONCLUZII

Fără doar și poate subiectul clonării a încins nenumărate condeie în ultimii ani. Păreri pro
și contra se vântură prin ziare, televiziuni, radio. Medici, avocați, reporteri se înghesuie să apere
sau să condamne. Oameni fără o pregătire în domeniu au început să folosească termeni medicali
pe care nu-i înteleg mărind confuzia. Nici Biserica, deși personalități ale ei au emis păreri
personale, cel putin până în acest moment, nu a oficializat un document lămuritor.
Clonarea rămâne un subiect de mare interes. Încă insuficient cunoscut și prea puțin
prezentat publicului larg, clonarea fascineaza prin faptul că mult timp a fost de domeniul science
fiction, iar acum pare să devină o realitate pe care trebuie să o acceptăm. Vrem sau nu, cu bune si
rele. Intens dezbaăută din punct de vedere moral, etic și religios, clonarea va fi un capitol
important al viitorului, ce trebuie înteles cât mai bine încă din prezent.
        Acceptând totuși reușita clonării, nu știm cât și cum va evolua aceasta.  Viața adultă a unei
clone s-ar putea să nu fie decât un șir de probleme medicale, mai cu seamă datorită faptului că,
cel mai probabil, sistemul imunitar va fi foarte slăbit.

- 30 -
 BIBLIOGRAFIE

Bailey Regina, Tehnici de clonare, https://ro.eferrit.com/tehnici-de-clonare/ , link accesat azi 25

ianuarie 2022, ora 19:20

Brown Barry, „Human Cloning and Genetic Engineering: The Case for Proceeding Cautiously “,
în Albany Law Review 65, nr. 3, 2002

Clonarea umană: metode, etape, avantaje, dezavantaje,

https://ro.warbletoncouncil.org/clonacion-humana-14743#menu-7 , link accesat azi 25 ianuarie
2022, ora 19:30

Diacon Prof. Dr. Kuraev Andrei – “O părere ortodoxă despre clonare”

https://www.crestinortodox.ro/morala/o-parere-ortodoxa-despre-clonare-70907.html, link accesat
azi 26 ianuarie 2022 la ora 20:00

Fukuyama Arthur - "Viitorul nostru post-uman: Consecintele revolutiei biotehnologice", Ed.

Humanitas București, 2004

Got Questions, your question, Biblical answers, ”Care este perspectiva creștină asupra clonării
umane?”, https://www.gotquestions.org/Romana/clonare.html , link accesat azi 26 ianuarie 2022
la ora 18:00.

Jonas Hans apud Parintele Juvenalie - "Teroristii uterului.Terorism stiintific si etica a

inceputurilor vietii. Eseu de bioetica a gestatiei

Olaru Nicoleta, O provocare străină principiilor şi valorilor Bisericii noastre, interviu cu părintele
Gheorghe Popa, prorector al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Dumitu Stăniloaie” din Iași,
Ziarul Lumina, 2013
https://ziarullumina.ro/societate/o-provocare-straina-principiilor-si-valorilor-bisericii-
noastre-78720.html

Parintele Juvenalie - "Teroristii uterului.Terorism stiintific si etica a inceputurilor vietii.Eseu de

bioetica a gestatiei, Ed. Anastasia, 2002

- 31 -
Scott B. Rae, Alegeri morale. O introducere în etică, ediția a 2-a, Oradea, Făclia, 2009

Stiriuc Simona, Clonarea umana,2013, http://www.romedic.ro/clonarea-umana, link accesat azi

25 ianuarie 2022 la ora 18:00

Stiriuc Simona, Clonarea umana. Clonarea embrionară,2013, Clonarea umana :: Clonarea

embrionara (romedic.ro) , link accesat azi 25 ianuarie 2022 la ora 18:20

Stiriuc Simona, Clonarea umana. Clonarea AND-ului adult, 2013, Clonarea umana :: Clonarea
ADN-ului adult (clonarea reproductiva) (romedic.ro), link accesat azi 25 ianuarie 2022 la ora
18:30.

Stiriuc Simona, Clonarea umana. Clonarea terapeutică sau clonarea biochimica,2013, Clonarea
umana : Clonarea terapeutica (clonarea biochimica) (romedic.ro), link accesat azi 25 ianuarie
2022 la ora 18:45

Stiriuc Simona, Clonarea umana.Argumente pro și contra clonării umane, 2013, Clonarea
umana : Argumente pro si contra clonarii umane (romedic.ro), link accesat azi 25 ianuarie 2022,
ora 19:30

Sfatul Medicului, Clonarea: mit și realitate, octombrie 2009, Clonarea: mit si realitate!
(sfatulmedicului.ro), link accesat azi 25 ianuarie 2022 la ora 19:00

Tatomir Paul – “Doctorul Antinori si vremurile ce vor veni”, articol aparut in rubrica “Irealitatea
imediata” a cotidianului “Monitorul de Iasi”

Wahome Mary, „Human Cloning: an ethical challenge to evangelization“, în AFER 48, nr. 4,
dec., 2006

Waters Brent, Cole-Turner Ronald, God and the Embryo: Religious Voices on Stem Cells and
Cloning,Washington, Georgetown University Press, 2003

- 32 -