In cadrul lectiei de astazi vom lua ca disciplina de studiu “Informatica si TIC” iar subiectul va fi

despre limbaje de programare.

Un prim obiectiv operational este acela ca la finalul lectiei elevul sa fie capabil sa
inteleaga la ce poate fi folosit un limbaj si sa lucreze intr-un asemenea mediu de programare, cu linii de
cod.

O metoda traditionala prin care evaluam acest aspect este cel oral, care este o conversație pe
baza căreia cadrul didactic stabilește cantitatea informației și calitatea procesului de învățare în care a
fost implicat elevul.

Ca profesor il intrebam intrebari precum cele de mai jos si il incuraj pe elev sa raspunda intr-un
mod creativ, fara limite in gandire.

- Ce sunt limbajele de programare si de ce crezi ca au aparut ele?

- Cum putem sa folosim limbajul Java? Se pot face aplicatii cu el? Imagineazati o
aplicatie utila ce poate fi realizata si prezinta-o in fata noastra.

- In ce medii de programare se pot aplica programele realizate intr-un limbaj de

programare? Da niste exemple concrete.

- Crezi ca exista vreo limita in acest domeniu?

- Cum crezi ca va fi in viitorul apropriat, cum vor aceste limbaje? Care vor fi
predominante sau care vor disparea?

Un al doilea obiectiv operational este aplicarea acestor limbaje in creearea unor programe
algoritmice, scopul fiind de a dezvolta gandirea logica a micului programator.

O metoda didactica moderna prin care am putea testa acest lucru este “Think-pair-share” sau
“Schimba perechea”, cu ajutorul careia sarcina de lucru va fi realizata in pereche. Ca etape avem
organizarea pe grupe, comunicarea sarcinii respective, activitatea individuala, schimbul de solutii intre
colegul/colegii din grupa iar apoi selectarea solutiei finale ce urmeaza a fi prezentata.

Un exemplu elocvent pentru acest tip de obiectiv este creearea unui algoritm in care se cere
calcularea sumei a n numere prime dintr-o multime.

Avem grupa A, cu elevii Radu si Adina. Radu considera sa creeze un program in C++ direct in
functia main() in care declara un vector de n elemente, o variabila suma care sa fie initializata cu zero,
citeste vectorul si dupa aceea il parcurge, verifica care numar este prim si il adauga la suma. Codul lui
insa pare destul de dezorganizat si greu de urmarit, chiar daca un rezultat corect. Adina, in schimb, se
gandeste la un concept util noua si limbajelor de programare, numit modularizarea programului. Ea face
cate o functie pentru fiecare operatie in parte ( de citire, de afisare, de calculate numere prime) iar apoi
le apeleaza din functia main() in mod eficient. Dupa munca individuala, cei doi isi analizeaza solutiile si
ajung la concluzia ca algoritmul Adinei este gandit in mod logic, folosindu-se de ceea ce ofera limbajul C+
+, apoi ea ii explica de ce a procedat asa si ce ar trebui Radu sa mai imbunatateasca. Dupa consultare,
decid sa prezinte acest algoritm in fata clasei.

Ca profesor ascult fiecare solutie, ii incurajez si ii felicit pe fiecare dintre ei pentru fiecare solutie
propusa, intrucat le dezvolta gandirea algoritmica de fiecare data.