Mişcări ale punctului material sub acţiunea unor tipuri de forţe

1. Mişcarea rectilinie şi uniformă

Mişcarea rectilinie şi uniformă este cel mai simplu tip de mişcare mecanică, în care punctul
material străbate spaţii egale în intervale de timp egale.
Mişcarea rectilinie şi uniformă are următoarele caracteristici principale:
 Traiectoria mobilului este o linie dreaptă.
  
 Vectorul viteză este constant în timpul mişcării: v  ct ( v m  v ; a  0 ).
Conform principiului I al dinamicii, un corp îşi menţine starea de mişcare rectilinie uniformă,

dacă asupra lui nu acţionează nici o forţă sau dacă rezultanta forţelor aplicate este nulă: F  0 


 .

a0  v  ct
Considerăm un mobil ce efectuează o mişcare rectilinie uniformă şi ataşăm un sistem
de referinţă cu axa mişcării Ox ( Fig.1)

Fig.1
x x  x0
Cum viteza medie coincide cu viteza momentană, din expresia vitezei v  v m   ,
t t  t0

obţinem legea mişcării (ecuaţia spaţiului în mişcarea rectilinie şi uniformă) de forma:

x  x 0  v (t  t 0 )

Altfel, pornind de la relaţia: , prin integrare rezultă: .

t 0  0  x  x0  v  t
 Condiţii iniţiale: Dacă
t 0  0, x0  0  x  v  t

Conform acestei ecuaţii spaţiul creşte proporţional cu timp - dependenţa liniară.

Prin reprezentarea grafică a ecuaţiei x=f(t) obţinem o dreaptă cu panta egală cu valoarea vitezei:

x x  x 0
v  tg   . Se disting situaţiile:
t t  t0

 panta dreptei este pozitivă când mobilul se îndepărtează de originea axei (Fig.2 a)
 panta dreptei este negativă când mobilul se apropie de originea axei (Fig.2 b)

1
  Observaţii:
 Intersecţia cu axa Ox reprezintă coordonata iniţială x 0 a mobilului la momentul t=0.
 Intersecţia cu axa Ot reprezintă momentul t 0 la care mobilul trece prin originea axei.
 Trasând graficul vitezei funcţie de timp în mişcarea rectilinie uniformă putem afla
distanţa parcursă, calculând aria de sub grafic (d=v  t ).

III.2. Mişcarea rectilinie uniform variată

Un punct material execută o mişcare accelerată atunci când viteza lui variază în mod
continuu pe măsură ce are loc mişcarea. Când două viteze variază cu aceeaşi cantitate în unitatea de
timp spunem că mobilul (punctul material) are o mişcare uniform variată. În cazul în care viteza lui
creşte mişcarea se numeşte accelerată, iar dacă viteză scade mişcarea se numește încetinită.
Mişcarea rectilinie uniform variată are următoarele caracteristici principale:
 Traiectoria mobilului este o linie dreaptă.
 
 Vectorul acceleraţie este constant în timpul mişcării: a  ct ( vectorul viteză variază
permanent în modul).


Conform principiului al II-lea al dinamicii o forţă F va imprima unui corp o acceleraţie a  F .

 

m
 
Dacă forţa F este constantă, rezultă că acceleraţia a este constantă în timp, dar viteza se
modifică uniform în timp (creşte sau descreşte în modul).
Să considerăm că la momentul t=0 mobilul are viteza v0 , iar la momentul t , viteza mobilului
este v. (Fig.3).

Fig.3
Legea vitezei
v v  v 0
Din expresia acceleraţiei: a  a m   rezultă v  v0  a (t  t 0 ) .
t t  t 0

Sau folosind relaţia dv=adt , prin integrare rezultă: →

Relaţia reprezintă ecuaţia (legea) vitezei în mişcarea uniform variată.

2
  Condiţii iniţiale: - dacă t 0  0  v  v0  at ;
- dacă t 0  0 şi v0  0  v  at .
Prin reprezentarea grafică a ecuaţiei v=f(t) obţinem o dreaptă ce are panta egală cu valoarea

v v  v0
acceleraţiei (pozitivă sau negativă): a  tg   . Se disting situaţiile:
t t  t 0

 panta dreptei este pozitivă când viteza mobilului creşte în modul (a>0 , iar mişcarea se
numeşte uniform-accelerată) (Fig.4a);
 panta dreptei este negativă când viteza mobilului scade în modul (a<0, iar mişcarea se
numeşte uniform- încetinită) (Fig.4b)

 Observatie:
 Aria figurii geometrice delimitate de curba vitezei şi coordonatele temporale reprezintă
spaţiul parcurs în acel interval de timp.
 Dacă impunem condiţia de oprire în legea vitezei, obţinem timpul până la oprirea

v
mobilului: 0  v0  a  t op  t op  0 .
a
Legea mişcării (legea spaţiului):
Cum variaţia vitezei se face uniform, se poate considera că viteza medie este egală cu media

x x  x 0 v0  v
vitezelor pe spaţiul analizat: v m    . Substituind v  v0  a (t  t 0 ) în relaţia
t t  t0 2

anterioară, rezultă legea spaţiului în mişcarea rectilinie uniform variată:

1
x  x0  v0 (t  t 0 )  a(t  t 0 ) 2
2
Altfel, plecând de la relaţia dx=vdt, în care înlocuim viteza data de la relaţia , rezultă:

sau

Considerând că la momentul t0=0 mobilul se găseşte în punctul de coordonata x0, având viteza v0, iar
la momentul t mobilul se află în punctul x, prin integrarea relaţiei rezultă:

3
 sau .

1
 Condiţii iniţiale: - dacă t0= 0  x  x0  v0 t  at ;
2

2
1 2
- dacă t0= 0 si x0  0  x  v0 t  at ;
2
1 2
- dacă t0= 0, x0  0 şi v0  0  x  at
2
Prin reprezentarea grafică a legii mişcarii x=f(t) obţinem un arc de parabolă (Fig.5a,b,c,d):

Fig.5a Fig.5b Fig.5c Fig.5d

 Observatie:
 Dacă a>0 parabola admite un minim  mişcare rectilinie uniform accelerată.
 Dacă a<0 parabola admite un maxim  mişcare rectilinie uniform încetinită.
Formula lui Galilei:
2
Eliminând timpul t între legea vitezei şi legea spaţiului obţinem: v 2  v0  2a ( x  x0 )

 Condiţii iniţiale: - dacă x0  0  v 2  v0  2ax ;

2

- dacă x0  0 si v 0  0  v 2  2ax .
 Observaţii:
 Trasând graficul vitezei funcţie de timp în mişcarea rectilinie uniform variată şi
calculând aria subgraficului (triunghiului format) obţinem distanţa parcursă: d=vt/2.
 Dacă impunem condiţia de oprire în formula lui Galilei, obţinem spaţiul până la oprire:

2
v
0  v0  2aS op  S op
2
 0
2a

III.3. Mişcări în câmp gravitaţional uniform

Mişcările în câmp gravitaţional uniform sunt mişcări rectilinii uniform variate, cu
acceleratia gravitaţională g  9,8m / s 2 , având unele caracteristici specifice.
III.3.1. Căderea liberă

4
 Cel mai la îndemână exemplu de mişcare cu acceleraţie constantă este cel al unui corp care
cade pe Pământ de la o înălţime oarecare h, suficient de mică astfel încât acceleraţia gravitaţională
(a=g=const.) să ramână constantă în timpul căderii. Dacă nu se ţine cont de rezistenţa aerului şi nici
de variaţia lui g cu h, avem o mişcare idealizată care poartă numele de „cădere liberă”.
Un corp lăsat să cadă liber (v 0 =0) de la înălţimea H, va executa o mişcare accelerată cu
acceleraţia a=g, sub acţiunea propriei greutăţi (Fig.6)

Fig.6
Legile mişcării în căderea liberă a corpurilor se exprimă conform relaţiilor:
 Legea vitezei: v(t)= gt
 Legea spaţiului: y(t)= gt2 /2
 Formula lui Galilei: v2=2gy
 Observatii:

Viteza finală la suprafaţa solului (y=0) se obţine din formula lui Galilei: v f =
(2gH)1/2

Timpul de cădere al corpului se află din legea spaţiului: tc= (2H/g)1/2

III.3.2. Aruncarea corpurilor pe verticală de jos în sus

Aruncarea corpurilor pe verticală de jos în sus este o mişcare dublă formată dintr-o urcare
urmată de o cădere libera de la înălţimea maximă H la care a ajuns corpul (Fig.7)
Se demonstrează că: t u  t c şi v c =v u .

5
Fig.7

Considerăm un corp care este lansat de jos în sus cu viteza iniţială v 0 . Daca neglijăm forţele de

frecare cu aerul, corpul efectuează în timpul urcării o mişcare rectilinie uniform încetinită cu
acceleraţia a= -g. Viteza corpului scade până la anulare, când se atinge înălţimea maximă.
Legile mişcării în aruncarea pe verticală de jos în sus se exprimă conform relaţiilor:
 Legea vitezei: v(t)=v0 - gt
 Legea spaţiului: y(t)=v0t - (gt2)/2
 Formula lui Galilei: v2=v02-2gy
 Observatii: Pe baza acestor ecuaţii se calculează înălţimea maximă hmax şi timpul de
urcare t u .
v0
 Dacă în legea vitezei impunem condiţia de oprire(v=0)  timpul de urcare t u  .
g

 Dacă în formula lui Galilei impunem condiţia de oprire (v=0, când y  hmax )  înalţimea
maximă H = v02/(2g).
III.3.3. Aruncarea corpurilor pe verticală de sus în jos

Considerăm un corp căruia i se imprimă viteza iniţială v 0 de sus în jos (Fig.8). Dacă neglijăm

forţele de frecare cu aerul, corpul efectuează o mişcare rectilinie uniform accelerată cu acceleraţia
a=g.

6
 Fig.8
Legile mişcării în aruncarea pe verticală de sus în jos se exprimă conform relaţiilor:
 Legea vitezei: v(t)=v0 +gt
1 2
 Legea spaţiului: y(t)=v0t + gt
2
 Formula lui Galilei: v2=v02+2gy
 Observatii:
v f  v0
 Timpul de coborare se poate obţine din legea vitezei : v f  v0  gt c  t c  .
g

 Viteza finală atinsă de corp la suprafaţa solului se obţine din formula lui Galilei, când

y=H: v f  v0 2  2 gH

III.3.4. Mişcări compuse

Mişcări relativ complicate, cum ar fi aruncarea corpurilor pe orizontală, sau pe oblică, pot fi
studiate ca fiind compuse din două mişcări mai simple şi anume o mişcare uniformă pe orizontală şi
o mişcare accelerată pe verticală. Această descompunere a mişcărilor complexe în mişcări simple se
bazează pe concluzii experimentale care conduc la principiul independenţei mişcărilor. Conform
acestui principiu, dacă un punct material este supus mai multor mişcări, atunci atingerea punctului
final al traiectoriei nu depinde de faptul că mişcările se execută concomitent sau într-o ordine
oarecare. Posibilitatea compunerii vectorilor deplasare, vectorilor viteză sau acceleraţie este o
consecinţă a acestui principiu.
III.3.4.a. Aruncarea pe orizontală a corpurilor

Considerăm un corp care este lansat, cu viteza iniţială v 0 , pe direcţie orizontală, de la înălţimea

H(Fig.9).

7
Mişcarea corpului va fi descompusă în două mişcări ce se desfăşoară simultan şi nu ţinem seama
de rezistenţa aerului.
 Pe direcţia Ox mişcarea este rectilinie uniformă.
 Pe direcţia Oy mişcarea este uniform accelerată (a=g), sub acţiunea greutăţii (cădere liberă).

Fig.9
Legile mişcării după Ox si Oy se exprimă conform relatiilor:
Ox: x(t) = v0t ; vx=v0;
Oy: y(t) = gt2/2; vy=gt

Ecuaţia traiectoriei se obţine eliminând timpul t între ecuaţiile x(t) si y(t) şi rezultă ecuaţia
unei parabole: y(x) =g/(2v02) x2
În momentul când corpul ajunge la sol: y=0, x=b=maxim, se numeşte bătaie, având expresia
b = v0(2H/g)1/2
 Timpul de mişcare al corpului se deduce din ecuaţia ordonatei, impunând condiţia ca :
2H
y = H =(gt2)/2  t 
g

 Viteza finală cu care corpul ajunge la sol are două componente:

- Ox: componenta orizontală egală cu viteza de lansare v x  v0 ;
- Oy: componenta verticală datorată câmpului gravitaţional v y  2 gH .

 Viteza de cădere (viteza finală) se poate calcula astfel: v f  v0 2  2 gH .

 Unghiul sub care se face căderea corpului depinde de viteza de lansare şi de înălţimea

vy 2 gH
(H)de la care este lansat corpul: tg   .
vx v0

 Observatie:
Studiul mişcării unui electron/ion care se deplasează cu viteza v0, paralelă cu plăcile unui
condensator între care există un câmp electric E=U/2, se poate aborda în acelaşi mod cu

8
 aruncarea pe orizontală. Acceleraţia gravitaţională g este înlocuită cu a= , unde e este

sarcina electrică şi m este masa particulei considerate. Studiul devierii în câmp electric

permite determinarea sarcinii specifice

III.3.4.b. Auncarea pe oblică a corpurilor

Fig.10


Considerăm un corp lansat cu viteza iniţială v 0 , care formează unghiul  cu direcţia
orizontală (suprafaţa Pământului).
Mişcarea corpului are loc in planul xOy si va fi descompusă în două mişcări care se desfăşoară
simultan (Fig.10):

 Pe direcţia Ox mişcarea este rectilinie uniformă cu viteza iniţială v 0 x =v 0 cos  =ct.

 Pe direcţia Oy mişcarea este uniform încetinită cu viteza iniţială v 0 y =v 0 sin  .

Ecuaţiile parametrice ale mişcarii (coordonatele mobilului la momentul t) sunt:

Ox: x(t)= v 0 x t= v 0 tcos  ;

1 2
Oy: y(t)= v 0 y t= v 0 tsin  - gt
2

Proiecţiile vitezei la momentul t sunt: v x = v 0 x =v 0 cos  ; v y =v 0 - gt= v 0 sin  -gt (t 0 =0)

y

9
  Ecuaţia traiectoriei se obţine eliminând timpul t între ecuaţiile parametrice ale mişcării:

1 g
y(x)=xtg  - x 2 . Relaţia este de forma: y(x)=bx-ax2 unde a şi b sunt 2
2 v 0 cos 2 
2

constante, deci traiectoria mobilului este un arc de parabolă cu concavitatea în jos (a<0).

Menţionăm că nu s-a ţinut seama de frecarea cu aerul. În cazul când se ţine seama de frecare,
traiectoria are aspectul curbei punctate, purtând denumirea de curbă balistică.
 Înălţimea maximă se obţine impunând condiţia de oprire ( v f  0 ) în formula lui Galilei:

v 02 sin 2 
v 2f  v 02 sin 2   2 gy max =0  y max 
2g

 Timpul necesar atingerii înalţimii maxime se obţine impunând condiţia de oprire ( v y  0 )

v0 sin 
în legea vitezei după Oy: v y = v 0 sin  -g t u =0  t u  .
g

v 0 sin 
 Timpul total de deplasare va fi: t=2 t u =2 .
g

v 02 sin 2
 Bătaia (distanţa maximă străbătută pe orizontală) are expresia: D  2 x max 
g

III.4. Mişcarea periodică a unui punct material

Mişcarea periodică este mişcarea care se repetă după un interval de timp denumit perioadă.
Aceasta ar fi cea mai simplă definiţie a unei astfel de mişcări. Din categoria mişcare periodică fac
parte mişcarea circulară şi mişcarea oscilatorie. Ambele tipuri de mişcări se întâlnesc în practică
atât la nivelul macroscopic cât şi la nivel microscopic.

III.4.1. Mişcarea circulară

Mişcarea circulară este un caz particular al mişcării curbilinii. În cazul mişcării circulare
traiectoria este un cerc cu raza constanta, R=const.

III.4.1.a. Mişcarea circulară uniforma

În mişcarea circulară uniformă este mobilul descrie arce de cerc egale în intervale de timp
egale. Mişcarea circulară uniformă are urmatoarele caracteristici principale:
 Traiectoria mobilului este sub formă de cerc.

10
  

 Vectorul viteză este constant în modul v  ct , dar variază ca orientare , fiind permanent

tangent la cerc şi perpendicular pe raza cercului în punctul în care se află mobilul (Fig.11).
 Mişcarea este determinată de acţiunea forţei centripete, orientată permanent spre centrul
cercului şi perpendiculară pe vectorul viteză.
 Mişcarea circulară are caracter periodic (se repetă la intervale de timp egale).

Fig.11
Mărimi fizice caracteristice mişcării circulare uniforme:
 Perioada T este intervalul de timp în care mobilul parcurge o circumferinţă completă.
T=t/n; [ T ] SI =s.
 Frecvenţa n (turaţia) reprezintă numărul de circumferinţe complete efectuate de mobil în
unitatea de timp: n=n/t=1/T ; [ n ] SI =s-1 (Hz)
 Viteza liniară v este egală cu lungimea arcului de cerc parcurs în unitatea de timp. Fiind
permanent tangentă la circumferinţa cercului (Fig.12), se mai numeşte şi viteză tangenţială.

v=ds/dt= AB/ dt ; v = 2pR/T = 2pRn, unde R este raza cercului.

Fig.12

 Viteza unghiulară  se defineşte ca fiind spaţiul unghiular (unghiul la centru) parcurs de
mobil în unitatea de timp (sau raportul dintre unghiul de rotaţie al razei vectoare şi intervalul
de timp corespunzător).
Viteza unghiulară este reprezentată printr-un vector perpendicular pe planul circumferinţei,
avand sensul in care inainteaza un burghiu rotit in sensul miscarii mobilului. (Fig.13).

11
 Fig.13
    0
Mărimea vitezei unghiulare se exprimă :    .
t t  t0

De aici rezultă legea mişcării circulare uniforme:    0   (t  t 0 ) , analoagă formei liniare a legii

0
0
360 180
de mişcare S  S 0  v(t  t 0 ) , unde <> SI =rad/s, iar 1rad= 
2p p
În timpul unei perioade (T) unghiul descris de raza vectoare este   2p de unde rezultă
formulele de calcul ale vitezei unghiulare în funcţie de perioadă, respectiv frecvenţă:

2p
  2pn
T

Sensul vectorului viteză unghiulară  se poate deduce aplicând regula burghiului drept, orientarea
  
fiind perpendiculară pe cerc. Între viteza unghiulară şi viteza periferică se deduce relaţia v   R ,

iar in modul v    R  sin  . Cum   90 0  v    R

În cazul mişcării uniforme pe cerc se poate folosi şi turaţia n, exprimată în rotaţii pe minut. Viteza
liniară şi cea unghiulară se exprimă în funcţie de turaţia n după relaţia:
2pRn pRn p n
v  ;  .
60 30 30
 
 Acceleraţia centripetă a cp (acceleraţia normala a n ) este rezultatul acţiunii forţei centripete

F cp . În Fig. este reprezentat un punct material care se mişcă pe traiectoria circulară cu

centrul în punctul O. Vectorii şi reprezintă vitezele punctului material, tangenţi la

  
traiectorie, în punctele A şi respectiv B, iar  v  v 2  v1 este variatia vectorului viteza in

intervalul de timp
t  t 2  t1 .

12
    
Din formula de definiţie a acceleraţiei a  lim  v  lim v 2  v1  d v obţinem expresia acceleraţiei


t 0 t t  0 t  t dt
2 1

  v 2 4p 2
centripete a cp   2 R , iar în modul a cp   2 R   2 R  4p 2n 2 R .
R T
Vectorul acceleraţie centripetă şi vectorul forţă centripetă sunt orientaţi permanent spre centrul
cercului (Fig.14 ). Direcţia acceleraţiei normale (centripete) este orientată, în orice punct al
traiectoriei, de-a lungul razei, iar sensul este către centrul cercului, ca şi vectorul forţă centripetă.

Fig.14 prof. Tudor Gabriela

13