Tema 2.

Globalistica ca disciplină științifică.

Conținuturi:

1. Premisele de constituire a globalisticii.

2. Obiectul globalisticii ca știință.
3. Definiția globalisticii ca știință.
4. Problematica, preocupările și structura globalisticii.
5. Spesificul globalisticii ca ştiinţă. Globalistica ca ştiinţă interdisciplinară.

Obiective de referință:

1. Să determine premisele de constituire a globalisticii ca disciplină ştiinţifică;

2. să definească Globalistica ca disciplină ştiinţifică;
3. sa determine obiectul de studiu şi problemele principale ale globalisticii;
4. să prezinte şi să explice structura globalisticii ca ştiinţă;
5. să interpereteze particularităţile principale ale globalisticii ca ştiinţă conceptual-
filosofică;

Termeni – cheie:

Globalisti,ca, știință, disciplină științifică, structura științei, concepție.

Repere de conținut:

Introducere

În sistemul științei moderne globalistica ocupă un loc aparte. Ea nu se aseamănă cu niciuna

dintre disciplinele concrete reprezentând o cunoaștere integrativă despre procesele social-
naturale și problemele, limitele cărora sunt prestabilite prin proporțiile planetei. Spre deosebire
de științele concrete, separate, preocupate de un anumit fragment, de un anumit aspect al
realității, globalistica este axată pe studierea lumii contemporane în ansamblu, în plan global, pe
cercetarea şi soluţionarea unor probleme mari, complexe, majore, vitale pentru toată umanitatea,
probleme cărora le putem face faţă doar printr-o interacțiune interdisciplinară. În procesul său de
apariţie, constituire, formare, dezvoltare globalistica a trecut prin mai multe etape, a avut de
înfruntat diferite obstacole, divergenţe, lupta de idei dintre diverse orientări. În cele ce urmează
vor fi puse în discuţie şi analizate un şir de probleme legate de constituirea şi dezvoltarea
globalisticii în calitate de domeniu distinct al cunoaşterii interdisciplinare strâns legat de mai
multe ştiinţe socio-umane, inclusiv de ştiinţele politice şi cele ale relaţiilor internaţionale.
Definitivarea statutului globalisticii se examinează în devenire, în baza unei incursiuni în istoria
constituirii şi dezvoltării lumii globale şi a procesului de interpretare a acesteia în teoriile
corespunzătoare. O atenţie aparte se acordă identificării noilor tendinţe şi perspective de
dezvoltare a globalisticii contemporane, inclusiv în baza materialelor Congresului mondial de
globalistică de la Moscova din octombrie 2013, care a fost consacrat aniversării de 150 de ani de
la naşterea renumitului savant rus V.I.Vernadschii, lucrările căruia au jucat un rol mare în
conceptualizarea şi cercetarea lumii globale.

Despre constituirea globalisticii. Ca stiinta interdisciplanrsa

GLOBALISTICĂ  - un domeniu interdisciplinar de cercetare științifică care vizează

identificarea esenței, tendințelor și cauzelor proceselor de globalizare, a problemelor globale
generate de aceasta și găsirea modalităților de afirmare a consecințelor pozitive și de depășire
negative pentru oameni și biosfera acestor procese. Într-un sens mai larg, termenul este folosit
pentru a se referi la un set de studii științifice, filosofice, culturale și aplicative ale diferitelor
aspecte ale globalizării și problemelor globale, inclusiv rezultatele unor astfel de studii, precum
și activități practice pentru implementarea lor în domeniul economic. , sferele sociale și politice,
atât la nivelul statelor individuale, cât și la nivel internațional.

Studiile globale nu trebuie înțelese ca un fel de disciplină științifică separată sau specială, care,
de regulă, apar într-o multitudine. ca urmare a diferenţierii cunoştinţelor ştiinţifice sau la
joncţiunea disciplinelor conexe. S-a născut din opusul - procese de integrare caracteristice științei
moderne, și este un domeniu de cercetare și cunoaștere, în care diverse discipline științifice și
filozofie, în cea mai mare parte în strânsă interacțiune între ele, fiecare din punctul de vedere al
subiectului și al metodei sale. , analizează tot felul de aspecte ale globalizării, oferă soluții la
probleme globale, considerându-le atât izolat unele de altele, cât și ca sistem integral.

Apariția și formarea globalisticii ca domeniu interdisciplinar al cunoașterii științifice ține de

ultimul sfert al sec. ХХ. Fundamentarea acesteia a fost condiționată de procesul de implicare a
mai multor științe în soluționarea unor problem complexe și dificile care au apărut la scară
mondială. Totodată, termenul „globalistica”, deși era utilizat deja de prin anii ’70 ai secolului
trecut, pe atunci încă nu era nici cât de cât definitivat, nici prea răspândit. La modul serios
conținutul acestuia a fost abordat abia la sfârșitul anilor ’90 ai secolului trecut când atenția
principală a savanților a trecut de la problemele globale la conștientizarea fenomenului de
globalizare. Până la acea etapă în domeniul proceselor și fenomenelor planetare a fost acumulat
un volum important de materiale teoretice și factologice, iar termenii „globalistica”,
„globalizare”, „lumea globală”, „antiglobalism”, „probleme globale” etc. au devenit uzuale,
cunoscând o răspândire largă nu doar în literatura științifică, mass-media, lexicul politic, dar și în
limbajul cotidian. În așa fel, au apărut condițiile necesare pentru formarea unui curent științific
nou care și în prezent nu este perceput univoc de toți.

Problema rezidă în faptul că la nivelul percepției generale sensul de bază al noțiunilor

enumerate parcă nu provoacă dificultăți deosebite, însă în mediul științific conținutul
acestora mai rămâne a fi obiectul unor discuții serioase necesitând o precizare, or diferiți
savanți deseori le imprimă și un sens diferit. Astfel, spre exemplu, unii consideră că
globalistica este o disciplină științifică [1; 2], o știință despre lumea contemporană [3, p.11],
în opinia altora aceasta ar fi un domeniul al practicii sociale [4; 5], a treia categorie o
percep ca pe un domeniu supradisciplinar (sau interdisciplinar) al cunoașterii științifice [6;
7], pe când alții, în general, nu-i acceptă dreptul la existență. Există la fel de multe
controverse și vizavi de globalizare care este interpretată ba ca o cauză a problemelor
globale, ba, invers, ca o consecință directă a acestora. Totodată unii consideră că
globalizarea este un proces obiectiv, iar misiunea globalisticii ar consta în studierea acestui
proces și a consecințelor acestuia; alții percep globalizarea ca pe un rezultat al acțiunii
anumitor structuri socio-economice sau ale forțelor politice pe arena internațională, ceea ce
impune și o cu totul altă perspectivă în perceperea și abordarea globalisticii.

Menționând această diversitate largă a opiniilor în interpretarea atât a globalisticii însăși, cât și a
noțiunilor de bază ale acesteia, este important să remarcăm că acesta este un fenomen absolut
firesc, or este vorba despre un domeniu relativ nou, în dezvoltare, al cunoașterii științifice.
Respectiv, în acest caz are loc nu un joc scolastic de-a noțiunile, ci un proces de edificare a unui
limbaj unic și destul de concret al comunicării interdisciplinare. În acest sens vom ține cont de
faptul că termenul de „globalistică” a apărut în premieră în contextul discuțiilor active și a
multiplelor publicații axate pe riscurile provocate de problemele globale. Acestea au beneficiat
de o atenție pe măsură abia după publicarea primelor rapoarte ale Clubului de la Roma. Inițial
acest termen semnifica un domeniu al cunoașterii științifice ce ținea doar de studiile în materie
de probleme globale (global studies). De notat că acest lucru s-a produs cu câteva decenii înainte
de apariția discuțiilor la subiectul „globalizării”. Apropo, cuvântul „antiglobalism”, în general, a
intrat în uz abia acum câteva decenii, când, în mai multe țări, mișcarea internațională a așa-
numiților antiglobaliști s-a impus prin acțiuni extravagante de protest.

Sistematizarea acestui șir terminologic a devenit acum o problemă de actualitate, or chestiunea

privind statutul globalisticii, categoriile, principiile, abordările acesteia este una de principiu.
Fără de aceasta ar fi dificil să reușim să sesizăm corect tendințele mondiale moderne și să
contracarăm amenințările globale

Cea mai importantă realizare a globalismului în primele două decenii ale dezvoltării ei a fost:
dezvoltarea și formarea unui limbaj de comunicare interdisciplinar acceptabil diverselor științe,
dezvoltarea și rafinarea conceptelor și categoriilor cheie din acest punct de vedere, cum ar fi, de
exemplu , „ problema globală ”, „ criză de mediu”, „producție ecologică”, „explozie de
populație ”, „iarnă nucleară”, „dependență globală”, „comunitate mondială”, „gândire
nouă ”, „ umanism nou”, etc.

1. Premisele de constituire a globalisticii.

Ca direcție științifică independentă și sferă a practicii sociale, studiile globale au început să

prindă contur la sfârșitul anilor 60. Secolul XX, când mai întâi în țările industrializate, și apoi în
alte țări, situația ecologică s-a înrăutățit brusc, reflectând natura tehnocratică, inumană a
dezvoltării moderne și creșterea nelimitată a producției industriale și a progresului
tehnic. Planeta nu a fost niciodată supusă unor astfel de supraîncărcări, iar omenirea nu a intrat
niciodată într-un asemenea conflict cu rezultatele muncii sale, ceea ce a făcut-o dependentă de
realizările științifice și tehnologice și nu a fost protejată de puterea pe care ea însăși a creat-o. În
spatele poluării fără precedent a mediului, s-au scos la iveală tendințe amenințătoare de creștere a
populației, cursa înarmărilor, epuizarea resurselor naturale etc. Aceasta a marcat un pericol serios
pentru dezvoltarea socială progresivă și chiar pentru existența vieții pe Pământ. Formarea activă
a globalismului a fost influențată semnificativ de faptul că dezechilibrul dintre relațiile dintre
societate și natură, care ajunsese la o limită acceptabilă până în acel moment, precum și
fragmentarea și fragmentarea omenirii în fața problemelor globale, au devenit evidente. nu
numai pentru specialiști, ci și la nivelul conștiinței de masă.
 La baza apariției globalisticii ca știință au stat mai mulți factori și premise. Știința respectivă,
dacă vorbim în linii mari, a putut să-și înceapă constituirea doar atunci când procesul de
globalizare, ca principala preocupare a globalisticii, a devenit nu numai cunoscut, conștientizat,
dar și recunoscut ca obiect de cercetare. Așa dar, putem spune că anume globalizarea, apariția și
evoluția acesteia constituie principala premisă a apariției globalisticii ca știință.

Sigur, aici e important cum privim și cum interpretăm însăși globalizarea. Aceasta nu trebuie,
desigur, confundată cu internaţionalizarea, care se referă larăspândirea activităţilor economice şi
comerciale pe tot cuprinsul globului, peste frontierele de stat. Acest proces nu este nou, ci se desfăşoară
de câteva sute de ani,fiind întreţinut de mai întâi de puterile coloniale (secolele XV-XVIII) iar mai
târziu,de ţările industrializate (secolele XIX-XX. Rezultatul cel mai însemnat al internaţionalizării a fost
formarea pieţei mondiale şi diviziunii internaţionale a muncii. Globalizarea nu este o simplă răspândire
geografică a activităţilor economice, ci implică integrarea funcțională și coordonarea activităților
dispersate pe plan internațional. Acest proces a fost susţinut prin acţiunea unor factori de natură
diferită, care pot fi considerați și premise de constituire a globalisticii ca știință. Printre acestea vom
aminti:  

Factorii economici s-au manifestat cu intensitate începând cu deceniul opt al secolului

XX, când au avut loc o serie de evenimente cu implicaţii majore asupra
economiilor naţionale precum şi asupra economiei mondiale în ansamblu. Astfel de evenimente
au fost: prăbuşirea sistemului monetar internaţional bazat pe etalonul„aur-
devize”, generalizarea flotării cursurilor de schimb, expansiunea euro
pieţelor,cele două „şocuri petroliere” ş.a Aceste evenimente au exercitat o puternică presiune în
direcţia liberalizării pieţelor, atât la nivel naţional cât şi la scară internaţională, şi restrângerii
rolului statelor în reglarea activităţii economice. 
Factorii politici s e r e f e r ă l a a t i t u d i n e a s t a t e l o r n a ţ i o n a l e , d i n c e î n c e
m a i deschisă şi mai favorabilă investiţiilor străine. În general, globalizarea nu ar
fi fost posibilă
fără eforturile conjugate ale guvernelor în direcţia dereglementării, adică aliberalizării
tranzacţiilor pr plan internaţional, inclusiv a transferului internaţional de tehnologie. La
aceasta se adaugă o largă acceptabilitate a influxurilor de investiţii străine din
partea tuturor ţărilor lumii.
Factorii tehnologici. În plan tehnologic, schimbările – în special în
domeniulcomunicaţiilor, transportului şi prelucrării informaţiei – au produs de
asemenea
un purternic impact asupra desfăşurării afacerilor internaţionale. Dintre factoriitehnologici, doi
au o influenţă notabilă asupra circulaţiei internaţionale a capitalurilor:inovaţia tehnologică şi
implementarea noilor tehnologii. Inovaţia tehnologică este ceacare actualmente propulsează
firmele în competiţia globală, oferindu-le un „avantajt e h n o l o g i c ” .   P r o g r e s u l   t e h n i c   ş i
a pus întotdeauna amprenta asupra structurii şid i n a m i c i i   p r o d u c ţ i e i  
m o n d i a l e .   A c e a s t ă   t e n d i n ţ ă   s e   e x e r c i t ă   î n   p r i n c i p a l   p e următoaree
direcţii:I n d u s t r i i l e   c a r e   u t i l i z e a z ă   i n t e n s i v   f a c t o r u l   t e h n o l o g i c   m
a n i f e s t ă   o   m a i   m a r e disponibilitate de a investi în străinătate comparativ cu
celelelte.Companiile  multinaţionale  trebuie să promoveze permenent inovarea tehn
ologică pentru a-şi menţine nivelul de competitivitate.Inovarea produce modificări în
structura producţiei şi comerţului mondial deoarece
industriile intensive în factorul tehnologic cresc mai rapid de
c â t   c e l e   î n   c a r e tehnologia nu are un rol esenţial.Implementarea noilor tehnologii în
transporturi, comunicaţii şi informatică, are în linii mari, următoarele consecinţe:intensificarea
competiţiei pe toate categoriile
de pieţe; permite firmelor să distribuie şi să conducă eficient activităţile internaţionale. În prezent
, computerele de mare capacitate şi sistemele sofisticate de telecomunicaţii( c u m   s u n t   e c h i p
a m e n t e l e   d e   t e l e c o n f e r i n ţ ă   ş . a . )   p e r m i t   c o m p a n i i l o r   s ă   d i r i j e z e activitatea
sucursalelor şi filialelor lor situate la mari distanţe.
- diseminarea rapidă a cunoștințelor ca urmare a schimburilor științifice

- generație calitativ nouă de mijloace de transport și comunicație și unificarea acestora

În prezent, transferul de informații se realizează aproape imediat. Mesajele despre oportunitățile

economice și ofertele sunt transmise rapid în întreaga lume. Bunurile și unele tipuri de servicii
încă durează zile sau chiar săptămâni pentru a ajunge dintr-un loc în altul, dar informațiile sunt
transmise imediat
Factorii organizatorici
- forme internaționale de implementare a activităților de producție și economice (corporații
transnaționale)

- ieșirea organizațiilor neguvernamentale la nivel multinațional sau mondial.

- transformarea companiilor multinaționale și a altor organizații, atât private, cât și publice, în

principalii actori ai economiei globale.

Factorii sociali și culturali

- slăbirea rolului obiceiurilor și tradițiilor, legăturilor și obiceiurilor sociale

- apariţia unanimităţii globale în evaluarea economiei de piaţă şi a sistemului de liber schimb

- manifestare a tendinței de formare a media, artei, culturii pop globalizate „omogene”

- depășirea granițelor în educație prin dezvoltarea învățământului la distanță

- liberalizarea pregătirii resurselor de muncă, ceea ce duce la o slăbire a controlului statelor naţionale
asupra reproducerii „capitalului uman”

2. Obiectul Globalisticii ca știință. , definiția, problematica și preocupările globalisticii.

Orice disciplină care se vrea considerată în calitate de știință, conform criteriilor

metodologice, trebuie neapărat să aibă obiectul său de studiu, aparatul său noțional-
categorial, problemele sale de cercetare, legitățile care le studiază, metodele de cercetare,
aplicațiile sale practice. Anticipând, putem afirma că Globalistica are deja statut de știință,
întrucât dispune și corespunde tuturor acestor criterii.

Obiectul de studiul al Globalisticii, așa cum aceasta va rezulta și din definirea acesteia, îl
constituie lumea luată în ansamblu, globul, globalul, altfel spus, totul, totalitatea
proceselor care au loc în lumea contemporană și întreg complexul de probleme, numite
globale, cu care lumea de azi se confruntă. La acest capitol Globalistica se deosebește de
toate celelalte științe, excepție făcând doar filosofia, care la fel studiază lumea luată în
ansamblu, în totalitatea a tot ce există. În timp ce toate științele, cele despre natură, societate,
om, gândirea lui etc., au un caracter particular și se ocupă doar cu anumite părți ale realității,
Globalistica se ocupă cu studierea lumii în totalitate, în întregime. Vom mai preciza în
continuare obiectul Globalisticii atunci când vom da definiția acestei științe.
Globalistica este o formă interdisciplinară a cuno tin elor în domeniul rela iilor ș ț ț interna ionale i al
politicii mondiale , care caută să depă ească criza de umaniste , de multe ori ț ș ș separate de
specializare, i transformarea subiectelor de cercetare sub influen a proceselor care au ș ț loc în
lumea modernă . Studiile la nivel mondial al globalisticii serveste ca disciplina analitica, dar cu
contururi neclare pentru subiectul sau de cercetare. Aici cercetatorii redau o prioritate la nivel
mondial legate prin studiile respective prin politica, economie, sociologie si cultura. Globalistica
relevă esen a , tendin ele i cauzele globalizării i a altor procese i provocări ț ț ș ș ș globale , căutarea
de modalită i de consolidare pozitive i de a depă i negativitatea atât pentru ț ș ș oameni cât i
consecin ele biosferice ale acestor procese . ș ț Termenul ‘Globalistica’ este de asemenea folosit
pentru a se referi la totalitatea tiin ifica, ș ț filosofica, culturala, i cercetarea diverselor aspecte ale
globalizării i problemelor globale, inclusiv ș ș astfel de rezultate de cercetare i activită i practice
pentru a le pune în aplicare în domeniile ș ț economic, social i politic aplicate. De asemenea, ea
reprezinta scopul studiului si cunoasterea n ș cazul în care diferitele discipline tiin ifice i filozofia
interac ionează între ele, fiecare din ș ț ș ț perspectiva subiectului i a metodei sale.

3. Despre definiția Globalisticii ca știință.

Una din cele mai răspândite definiții ale globalisticii, așa cum am arătat în una din
publicațiile noastre anterioare, este că aceasta ar fi o ştiinţă despre globalizare. Este o
definitie destul de des întâlnită, inclusiv în literatura de specialitate. Referitor la aceasta,
considerăm că în general asemenea definiţii pot fi acceptate, deoarece una dintre sarcinile şi
problemele principale ale globalisticii, aşa după cum vom arăta, este studierea procesului de
globalizare a tuturor aspectelor, problemelor legate de acest proces definitoriu al
contemporaneităţii. Dar asemenea definiţii sunt cele mai înguste posibile. Vom observa că
globalizarea şi tot ce este legat de ea deloc nu este unicul obiect sau unica preocupare a
globalisticii. De aceea este clar că globalistica nu poate fi redusă la studierea globalizării, mai
ales atunci, când ultima de multe ori se reduce la unul dintre aspectele sale, mai des la cele
economice.
 O altă grupă de definiții pornesc de la premiza că globalistica este o ştiinţă despre
problemele globale ale contemporaneităţii. Asemenea definiţii se întâlnesc poate cel mai
des şi în literatură, şi în manuale, în interpretările didactice. Nu putem considera că astfel de
interpretări sunt greşite, pentru că globalistica, într-adevăr, este preocupată şi de studierea
problemelor globale contemporane. Greşit în asemenea cazuri este însă reducerea acestei
discipline ştiinţifice numai la studierea problemelor globale, atunci când fără nici o explicaţie
toată globalistica începe şi se termină, de fapt, cu analiza rând pe rând, uneori chiar haotică,
la întâmplare, fără nici o sistematizare, clasificare etc. a problemelor globale ca ceva dat, ca
şi cum existent de la sine. Cel mai principial în asemenea cazuri este faptul că interpretările
la care ne referim complică lucrurile şi în privinţa analizei propriu-zise a problemelor
globale. Acestea de la urmă nu pot fi înţelese pe deplin, mai ales în ceea ce priveşte geneza,
apariţia. De unde s-au luat problemele globale, de unde au rezultat? Aceste şi alte întrebări
rămân fără răspuns. Cele menţionate ne impun să concluzionăm că globalistica nu poate fi
interpretată, pur şi simplu, ca ştiinţă despre problemele globale.

O a treia grupă de definiții interpretează globalistica ca ştiinţă despre procesele şi

problemele globale. Luând în consideraţie faptul menţionat mai sus că globalistica nu poate
fi redusă doar la studiul problemelor globale, domeniul la care ne referim poate fi definit ca
ştiinţă despre acele procese globale care au loc în lume şi problemele globale cu care ne
confruntăm, despre raportul dintre procesele şi problemele globale, căile şi modalităţile de
soluţionare a problemelor globale în condiţiile globalizării, ascensiunii continui a proceselor
globale contemporane. Acest punct de vedere, interpretările de acest gen într-un fel
înglobează pe cele menționate mai sus și pot fi considerate ca fiind cele mai aproape de
determinarea obiectului, preocupărilor, problemelor globalisticii. Totuşi, vom observa că şi
asemenea interpretări nu cuprind întreg arealul de preocupări ale globalisticii şi, principalul,
nu evidenţiază şi nu redau esenţa, caracterul globalisticii ca ştiinţă specifică şi într-un fel
unicală.

Globalistica ca ştiinţă despre lumea de azi, filosofie a dezvoltării contemporane.

Având în vedere caracterul preocupărilor globalisticii la care ne vom referi în continuare,
globalistica în sensul cel mai general poate fi definită ca ştiinţă ce are la bază abordarea
globală a lumii de azi, ca o filosofie a dezvoltării lumii contemporane, inclusiv o filosofie a
problemelor actuale a umanităţii şi a omului de azi. Această definiţie este deosebit de
importantă. Din ea rezultă că anume globalistica trebuie sa-şi asume în prezent rolul de o
nouă filosofie a lumii de azi. În acest context, una dintre cele mai importante sarcini care stă
în faţa globalisticii este de a elabora, pe baza ştiinţelor contemporane, a acelor multe
descoperiri în diverse domenii la care asistăm, o nouă concepţie despre lumea în care
trăim, o concepţie care ar lua în consideraţie situaţia actuală, marile schimbări care au
intervenit în societate, în ştiinţe etc. Este vorba, de fapt, de elaborarea unui nou tablou
ştiinţific al lumii de azi, lumii globale, calitativ diferită de acea lume care a existat până
acuma! Este evident faptul că concepţia contemporană despre lume, noul tablou ştiinţific al
lumii în care trăim azi nu pot fi elaborate fără de aportul substanţial al globalisticii!

Considerăm că dintre toate definiţiile care se dau globalisticii, aceasta de la urmă poate
pretinde nu numai la cea mai generală, dar şi la cea mai aproape de adevăr, care poate să
cuprindă şi obiectul de cercetare (lumea luată în ansamblu, în totalitatea sa, umanitatea în
întregime, omenirea şi Omul de azi! - fără însă a reduce acest obiect de cercetare la un
antropologism!), deci, în linii mari şi problematica, preocupările principale, dar prin esenţă şi
însăşi caracterul, specificul acestei poate celei mai generale în prezent ştiinţe care este
globalistica.
Deci, globalistica ca direcție științifică este interesată de astfel de variabile ale sistemului mondial
precum:

 calitatea vieții oamenilor din diferite regiuni ale planetei;- numărul și structura populației
lumii;

 starea biosferei, capacitatea acesteia de a se regenera în condiții de încărcare antropică

dublată (față de cea admisibilă);

 cantitatea de resurse neregenerabile și regenerabile;

 tendința de creștere a puterii tehnice a omenirii, inclusă în sfera militaro-industrială,

politică, economică, culturală și de agrement;

 factori care aduc sistemul mondial și integritatea acestuia într-o stare instabilă,
diferențiată și incontrolabilă.

4. Problemele, preocupările principale, structura globalisticii.?

Luând în consideraţie ceea ce s-a menţionat mai sus referitor la obiectul de studiu al
globalisticii, definiția, statutul, specificul, caracterul, termenii de referinţă ai acesteia, în
continuare vom prezenta principalele probleme şi preocupări ale ei. În această prezentare,
trecere în revistă a principalelor probleme și preocupări ale globalisticii vom ţine cont de o
anumită logică a obiectului, a problematizării, reieşind şi din perspectiva cursului universitar
de globalistică. Aşadar, iată principalele probleme şi preocupări ale globalisticii cu o anumită
descifrare, descriere a conținutului acestora:

 Introducere în globalistică. Omenirea ca unitate mondială, sistem social-planetar.

Unitatea de istorie, soarta comună, unitatea de interese, unitatea valorilor cultural-
spirituale. Unitatea responsabilităţii morale. Pământul – casa unică şi comună a
omenirii. Actualitatea şi necesitatea studierii proceselor şi problemelor comune ale
omenirii din perspectiva unei civilizaţii globale;
 Globalistica ca disciplină ştiinţifică. Premisele de constituire a globalisticii. Etapele
de dezvoltare a globalisticii. Globalistica ca ştiinţă interdisciplinară. Obiectul şi
problematica globalisticii. Structura globalisticii. Specificul globalisticii ca ştiinţă.
Metodologia de cercetare a globalisticii. Sarcinile principale ale globalisticii.
Necesitatea elaborării unei teorii generale a globalizării, a unei concepţii noi despre
lumea globală contemporană.
 Istoria globalisticii. Istoria apariţiei şi etapele evoluţiei ideilor globaliste. Teoriile
mondialiste. Evoluţia ideilor mondialiste în sec. XIX şi XX. Teoriile lui T.K.
Hopkins, A.G. Frank, B. Cohen, S. Amin, I. Wallerstein, S. Zeletin. Teoria
convergenţei. Centrele mondialiste. Doctrina lui Fransis Fucuiama. Neomondialismul
lui Jac Atali. Teoriile globaliste. Expansiunea sistemului mondial. Globalizarea lumii.
Dialectica globalizării şi tendinţele procesului de globalizare. B. Badie, O. Dollfus, S.
Hofman, C. Pru ş.a. savanţi despre cauzele şi soluţiile globalizării. Teoriile recente
ale globalizării.
 Termenii, noţiunile şi conceptele principale ale globalisticii. Termenii de referinţă
ai globalisticii. Principalele noţiuni, termeni, categorii utilizate în globalistică,
definirea şi corelarea lor. Principalele concepte ale globalisticii.
 Globalizarea – noţiunea principală a globalisticii. Definiţia globalizării.
Principalele interpretări şi concepte. Premisele, cauzele de declanşare, periodizarea,
 problemele, aspectele, riscurile şi consecinţele globalizării. Posibilităţile, avantajele şi
dezavantajele globalizării. Atitudinile faţă de globalizare. Antiglobalismul.
 Globalizarea şi fenomenele conexe. Globalizarea şi fenomenele dependenţei,
independenţei şi interdependenţei. Internaţionalizarea. Mondializarea. Globalizarea şi
procesele de integrare. Globalizarea şi regionalizarea. Regionalism şi regionalizare.
Aspectele, domeniile şi problemele regionalizării. Regionalizarea şi federalizarea.
Consecinţele lor în relaţiile internaţionale. Localizarea – o nouă tendinţă majoră a sec.
XXI. Dialectica globalizării şi localizării. Formele, aspectele, problemele, riscurile şi
posibilităţile localizării.
 Aspectele economice ale globalizării. Conceptul de globalizare a vieţii economice.
Definirea şi evoluţia economiei mondiale. Premisele, etapele creării şi cristalizării
economiei mondiale. Factorii care au condus la globalizarea economiei. Principalele
aspecte, modalităţile şi formele de manifestare şi problemele globalizării vieţii
economice. Globalizarea comerţului şi creşterea rolului acestuia în procesele economice
globale. Globalizarea producţiei şi internaţionalizarea investiţiilor. Globalizarea
afacerilor. Globalizarea şi integrarea crescândă a pieţelor financiare. Globalizarea
serviciilor. Rolul organizaţiilor economice interstatale, internaţionale, organizaţiilor şi
instituţiilor specializate ale ONU în globalizarea vieţii economice. Întreprinderile
“globale” transnaţionale ca suport şi promotor al globalizării economice. Consecinţele
globalizării economice. Necesitatea restructurării relaţiilor economice în epoca
globalizării.
 Aspectele politice ale globalizării. Noţiune de globalizare politică. Principalele
aspecte. Particularităţile proceselor politice contemporane sub raportul aspectelor
interne şi externe. Conceptul unei noi ordini politice internaţionale. Statul naţional,
societatea transnaţională şi internaţională. Ordinea interstatală şi ordinea
internaţională după depăşirea bipolarismului. Corelaţia dintre independenţă şi
interdependenţă în epoca globalizării. Posibilităţile, avantajele interdependenţei şi
consecinţele acesteia în relaţiile internaţionale. Societatea civilă la nivel global:
orizonturi, principii, probleme. Rolul ONU în globalizarea politică.
 Aspectele sociale, umanitare şi juridice ale globalizării. Unitatea economicului,
politicului şi socialului în lumea contemporană. Creşterea importanţei aspectelor
sociale în procesele globalizării. Amploarea forumurilor sociale mondiale.
Necesitatea rezolvării problemelor sociale – imperativ al globalizării. Legislaţia
internaţională. Legislaţia europeană comunitară. Drepturile omului – un aspect
fundamental al lumii contemporane globale. Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului. Respectarea drepturilor şi libertăţilor omului – realităţi şi probleme.
 Aspectele culturale şi spiritual-morale ale globalizării. Locul, rolul şi importanţa
aspectelor culturale şi spiritual-morale în contextul globalizării. Despre globalizarea
culturii şi cultura globalizării. Vocabularul cultural al globalizării. Identitatea şi
diversitatea culturală ca principii ale globalizării. Interculturalismul. Integrarea culturală
în epoca globalizării. Principii şi norme spiritual-morale ale globalizării. Necesitatea unei
noi mentalităţi: primatul individului uman, conştiinţa unicităţii şi universalităţii sale,
aspecte educaţionale.
 Aspectele ecologice ale globalizării. Relaţia dintre politică, economie şi ecologie în
contextul globalismului contemporan. Definirea ecologismului. Trei curente ale
ecologismului în raport cu strategiile politice; teoriile şi practicile economice:
ecologismul nostalgic; ecologismul “creşterii zero”; ecologismul acţiunii practice.
Ecologismul global din perspectiva relaţiilor dintre om şi mediul ambiant.
Globalizarea proceselor dezvoltării contemporane şi cooperarea politico-economico-
ecologică mondială.
  Procese şi probleme globale contemporane. Noţiunile “procese globale” şi
“probleme globale”. Raportarea noţiunilor date, deosebirea lor. Metodologia de
analiză. Esenţa proceselor globale. Periodizarea proceselor globale. Globalizarea ca
cel mai important proces global. Inegalitatea dezvoltării proceselor ca legitate.
Sistematizarea proceselor globale. Criteriile de examinare.
 Probleme globale contemporane. Conceptul de problemă globală a umanităţii.
Definirea şi esenţa problemelor globale contemporane. Apariţia problemelor globale
contemporane. Cauzele şi condiţiile agravării. Concepţia Clubului de la Roma.
Principalele probleme globale. Raporturile Clubului de la Roma privind problematica
mondială. Problema energetică. Problema resurselor materiale naturale. Problema
alimentară. Problema mediului. Problema climei. Problema demografică.
 Sistematizarea, clasificarea şi ierarhizarea problemelor globale contemporane.
Complexitatea şi intercondiţionarea problemelor globale ale omenirii. Tendinţele de
agravare şi înmulţire a problemelor globale. Apariţia noilor probleme şi ameninţări
globale. Necesitatea sistematizării problemelor globale existente şi a celor în curs de
apariţie. Criteriile de clasificare a problemelor globale. Ierarhizarea problemelor
globale. Metodologia de cercetare a problemelor globale.
 Soluţionarea problemelor globale contemporane şi perspectivele civilizaţiei
umane. Atenuarea, depăşirea, modalităţile de soluţionare a problemelor globale
contemporane şi perspectivele civilizaţiei umane. Cadrul legislativ şi instituţional.
Rolul ONU şi al organismelor internaţionale specializate. Ştiinţa, tehnica şi
tehnologiile, reorientarea acestora spre soluţionarea problemelor globale
contemporane. Conştientizarea de către întreaga omenire a problemelor globale,
formarea unei noi mentalităţi globale, rolul educaţiei, identitatea şi diversitatea
culturală ca factori de dezvoltare. Conceptul dezvoltării umane durabile şi necesitatea
implementării acestuia.
 Perspectivele Republicii Moldova de integrare în procesele globale
contemporane şi participare la soluţionarea problemelor globale existente.
Atitudinile faţă de globalizare în Republica Moldova. Discuţiile, cadrul legislativ şi
decizional. Avantajele, necesitatea, posibilităţile, modalităţile concrete de integrare a
Republicii Moldova în procesele globale contemporane. Regionalizarea şi localizarea
ca modalităţi de integrare a Republicii Moldova în procesele globale. Dezvoltarea
locală şi comunitară ca forme şi modalităţi eficiente de participare a populaţiei la
procesele contemporane. Republica Moldova între integrarea europeană şi integrarea
C.S.I. Participarea Republicii Moldova la soluţionarea problemelor globale existente.

5. Spesificul globalisticii ca ştiinţă. Globalistica ca ştiinţă interdisciplinară.

Astfel, globalistica se prezintă ca o ştiinţă amplă, complexă, cu o arie vastă de preocupări.

Este o ştiinţă de o importanţă excepţională, căreia îi revine un rol foarte mare atât în sistemul
ştiinţelor contemporane, cât şi în general în lumea de azi. Specificul științei Globalistica constă
în faptul că aceasta este o știință multuaspectuală, interdisciplinară, o știință complexa cu ample
preocupări de ordin global. În același timp, Globalistica este și o știință conceptuală, conceptual-
filosofică, căreia îi revine un rol foarte important în lumea de azi, în sistemul științelor
contemporane.

Având în vedere situaţia care s-a creat azi în ştiinţe, în ştiinţă în ansamblu, anume
globalisticii îi revine rolul şi sarcina de a crea o nouă concepţie despre lumea în care trăim,
o lume aflată la răscruce, care se confruntă cu mari probleme, contradicţii, care se află în
căutarea soluţiilor, a viitorului, a socităţii de mâine. Este vorba de noi mari sinteze, asemeni celor
pe care le-au înaintat Aristotel în antichitate, Sf.Toma în Evul Mediu, Kant, Hegel sau Marx în
epoca modernă. Sunt sinteze pe care umanitatea le aşteptă din partea globalisticii.

Ca direcție științifică independentă și sferă a practicii sociale, globalistica a început să prindă

contur de la sfârșitul anilor '60. al secolului al XX-lea, când, mai întâi în cele mai industrializate,
și apoi în alte țări, situația ecologică s-a înrăutățit brusc, reflectând complexitatea, diversitatea și
dinamismul epocii moderne. În spatele poluării fără precedent a mediului dezvăluită omenirii,
tendințele amenințătoare de creștere a populației, cursele înarmărilor, epuizarea resurselor
naturale etc., au relevat un serios pericol pentru dezvoltarea socială progresivă și chiar existența
vieții pe Pământ. Astfel globalistica constituie un domeniu interdisciplinar de cercetare științifică
care vizează identificarea esenței, tendințelor și cauzelor proceselor de globalizare, a problemelor
globale generate de aceasta și găsirea modalităților de afirmare a consecințelor pozitive și de
depășire negative pentru oameni și biosfera acestor procese. Într-un sens mai general, termenul
este folosit pentru a se referi la un set de studii științifice, filosofice, culturale și aplicative ale
diferitelor aspecte ale globalizării și problemelor globale, inclusiv rezultatele unor astfel de
studii.
Reieșind din cele menționate mai sus constatăm că globalistica își centrează atenția asupra
proceselor social-naturale și problemelor care peturbează sistemul internațional. Spre deosebire
de științele concrete, separate, preocupate de un anumit fragment, de un anumit aspect al
realității, globalistica este axată pe studierea lumii contemporane în ansamblu, în plan global, pe
cercetarea şi soluţionarea unor probleme mari, complexe, majore, vitale pentru toată umanitatea.
Apariția și formarea globalisticii ca domeniu interdisciplinar al cunoașterii științifice a avut loc
în sec. ХХ conținutul acestuia fiind abordat la mod serios abia la sfârșitul anilor ’90 ai secolului
trecut când atenția principală a savanților a trecut de la problemele globale la conștientizarea
fenomenului de globalizare. Unii cercetători consideră că globalistica este o disciplină științifică,
o știință despre lumea contemporană, în opinia altora aceasta ar fi un domeniul al practicii
sociale, a treia categorie o percep ca pe un domeniu supradisciplinar (sau interdisciplinar) al
cunoașterii științifice, pe când alții, în general, nu-i acceptă dreptul la existență.
Una dintre cele mai răspândite definiţii ale globalisticii este că aceasta ar fi o ştiinţă despre
globalizare. O altă categorie de definiţii susțin faptul că globalistica oglindește o ştiinţă despre
problemele globale ale contemporaneităţii. Un al treilea tip de definiţii explică globalistica ca
ştiinţă despre procesele şi problemele globale, întrucât domeniul la care ne referim se preocupă
de studierea proceselor globale care au loc în lume şi despre problemele globale cu care ne
confruntăm. Globalistica mai este abordată drept ştiinţă ce are la bază abordarea globală a lumii
moderne, ca o filosofie a dezvoltării contemporaneităţii, inclusiv o filosofie a problemelor
actuale a umanităţii şi ale omului de azi. Reieșind din această abordare, globalisticii îi revine
sarcina de a crea o nouă concepţie despre lumea în care trăim, ce ar oglindi situaţia actuală,
marile schimbări care au intervenit în societate, în ştiinţe etc.
Ca și alte domenii ale cunoașterii științifice care afectează procesele sociale, globalistica se
dovedește adesea a fi strâns legată de structura socio-economică, politica și ideologie. Având în
vedere această împrejurare, putem vorbi despre diferite direcții și curente ale globalisticii. Deci,
de la sfârșitul anilor 1960 până la începutul anilor 1990 formarea și conturarea acestui domeniu
de cunoaștere a avut loc în condițiile confruntării dintre două sisteme socio-economice ostile din
punct de vedere ideologic, care i-au predeterminat dezvoltarea în două direcții, dintre care una a
fost numită „studiile globale în occident”, cealaltă – „globalistica sovietică”.
În concluzie consider că cea mai importantă realizare a globalismului a fost formarea și
dezvoltarea unui limbaj de comunicare interdisciplinară acceptabil diverselor științe, dezvoltarea
și rafinarea din acest punct de vedere a conceptelor și categoriilor cheie, fundamentale, precum
„globalizarea”, „problema globală”, „criză de mediu”, „ecologizarea producției”, „explozie
demografică”, „dependență globală”, „comunitate mondială”, „gândire nouă”, „umanism nou”
etc.