VALORI ETICE FUNDAMENTALE SPECIFICE PROFESIEI DE MAGISTRAT

Viorel Voineag
Judecător – Tribunalul Vrancea

I. INDEPENDENŢA
II. IMPARŢIALITATEA
III.
I. INDEPENDENŢA

Capacitatea magistratului de a decide măsuri, conform legii, fără nici o intervenţie

(influenţă) externă, capacitatea de a conştientiza factorii externi ce influenţează sau
creează aparenţa unei influenţe, precum şi capacitatea de a respinge factorii de
natură externă ce influenţează sau creează aparenţa unei influenţe.

Independenţa justiţiei
- la nivel instituţional
- la nivel individual

- independenţa;
- aparenţa de independenţă

FACTORI DE PRESIUNE EXTERNĂ (POZITIVĂ SAU NEGATIVĂ) PENTRU

MAGISTRAT/JUSTIŢIE:

1) mediatizarea excesivă a unui dosar;

2) atitudinea/conduita părţilor, avocaţilor;
3) imixtiunea conducătorului instanţei/parchetului;
4) imixtiunea unui coleg, ori alt judecător sau procuror;
5) ameninţarea procurorului/judecătorului;
6) participarea anterioară la comiterea unor fapte penale (de regulă, infracţiuni
de corupţie);
7) mesajele preşedintelui ţării;
8) mesajele Guvernului;
9) mesajele ministrului justiţiei;
10) solicitarea de informaţii despre un dosar;
11) raportul dat preşedintelui instanţei/conducătorului parchetului sau altor
organe despre cauzele care au condus la amânarea judecăţii după fiecare
termen acordat sau despre motivele de tergiversare a urmăririi penale;
12) practica instanţei de control judiciar;
13) dispoziţiile legale – judecătorul nu poate lua măsuri decât cu respectarea
legii;
14) volumul mare de muncă;
15) propunerea de bani sau alte avantaje
16) conduita preşedintelui instanţei/conducătorului parchetului
17) imixtiunea politicului în activitatea magistratului
18) percepţia publică despre magistraţi
19) nivelul salarizării magistraţilor/bugetul alocat puterii judecătoreşti
20) modalitatea de numire a Procurorului General
21) procesul de legiferare

1
 GARANŢII ALE INDEPENDENŢEI MAGISTRATULUI/JUSTIŢIEI

1) modul de recrutare, promovare,ocupare a funcţiilor de conducere

2) durata şi stabilitatea mandatului
3) inamovibilitatea
4) incompatibilităţile şi interdicţiile
5) formarea profesională
6) sistemul de repartizare a dosarelor
7) mijloacele de protecţie
8) veniturile şi celelalte avantaje materiale
9) modul în care magistratul poate fi tras la răspundere
10) atribuţiile conducătorilor instanţelor/parchetelor
11) secretul deliberării
12) componenţa completelor de judecată – doar magistraţi (cu excepţia litigiilor de
muncă)
13) transparenţa
14) exercitarea cu competenţă profesională a atribuţiilor

INCOMPATIBILITĂŢI ŞI INTERDICŢII

Art. 5-8 din Legea nr. 303/2004

CAZURI PRACTICE RELEVANTE

1. Pe parcursul instrumentării unui dosar partea sau avocatul acesteia aduc la

cunoştinţă magistratului (judecător sau procuror) că îi vor face „plângere la CSM” dacă
nu ia anumite măsuri sau nu încuviinţează anumite probe ori dacă nu va pronunţa o
anumită soluţie.
O parte din aceste „ameninţări” sunt puse în practică, magistratului prezentându-
i-se în dosar copia a două memorii adresate CSM, în care era acuzat de slabă pregătire
profesională şi subiectivism în soluţionarea cauzei.

Credeţi că poate fi afectată independenţa magistratului în astfel de cazuri?

Cum ar trebui să acţioneze magistratul în astfel de situaţii?

2. Magistratul AB instrumentează un dosar ce este intens mediatizat în presă.

Se exprimă opinii pro şi contra luării unor anumite măsuri sau pronunţării unei
anumite soluţii.
Pe parcursul soluţionării se critică în mass-media justeţea unor anumite măsuri.

Credeţi că mediatizarea unui dosar poate constitui un factor de presiune

pentru magistrat?

3. Magistratului AB i se solicită de către un coleg sau de către conducătorul

instituţiei să pronunţe o anumită soluţie într-un dosar (sau să ia o anumită măsură).
La discuţie nu mai asistă nici o altă persoană.

Cum ar trebui să reacţioneze magistratul AB?

Dar în situaţia în care un magistrat este rugat de către alt magistrat să analizeze
foarte atent şi să instrumenteze riguros un anumit dosar?

2
 4. Prezent la şedinţa de bilanţ de bilanţ a Ministerului Public din data de
20.02.2006, preşedintele României a ţinut un discurs, afirmând, printre altele,
următoarele:
„În instanţe este un nivel ridicat de corupţie! Justiţie înseamnă drumul până la
capăt. În ultimele luni au început să funcţioneze parchetele. Nimeni nu poate contesta
asta. Acest lucru trebuie să se reflecte însă şi în hotărârile instanţelor.”

Consideraţi că un astfel de mesaj poate constitui un factor de presiune

pentru judecătorii care soluţionează cauze penale?
Analizaţi situaţia prezentată ţinând cont că peste 4 zile la Tribunalul Bucureşti se
fixase termen pentru soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă a unui important
om de afaceri din România, cazul fiind excesiv mediatizat.

5. Judecătorul AB respinge ca neîntemeiată o cerere de arestare preventivă

formulată de parchet.
După aflarea soluţiei, procurorul de şedinţă îi impută judecătorului soluţia
pronunţată, spunându-i că habar nu are cât de periculos este inculpatul din cauza
respectivă. Totodată îi spune că o să înştiinţeze pe preşedintele instanţei despre soluţia
pronunţată, iar a doua zi toate ziarele vor scrie articole negative la adresa judecătorului.

Cum apreciaţi conduita procurorului de şedinţă şi cum ar fi trebuit să

reacţioneze judecătorul?

6. Magistratul AB primeşte o sumă de bani de la una din părţile unui dosar pentru
a pronunţa o anumită soluţie.
Ulterior, în mod aleatoriu, magistratului îi mai sunt repartizate şi alte dosare în
care figurează în calitate de parte persoana de la care a primit bani.
Aceasta îi solicită magistratului pronunţarea unor soluţii favorabile, ameninţându-l
că, în caz contrar, va divulga infracţiunea de luare de mită, deoarece a înregistrat
momentul respectiv cu ajutorul unui telefon mobil.

Credeţi că în situaţia prezentată poate fi afectată independenţa

magistratului?

7. Magistratul AB primeşte un telefon de la o persoană care se recomandă a fi

inspector în cadrul Inspecţiei judiciare din cadrul CSM (deputat, senator, ministru,
preşedintele ţării, judecător la instanţa superioară) şi care îl roagă să pronunţe o anumită
soluţie într-un dosar.

Cum ar trebui să reacţioneze judecătorul?

Dar în ipoteza în care judecătorul se întâlneşte cu un ministru, deputat, senator,
alt membru marcant al unui partid politic aflat la guvernare care îi solicită să urgenteze
judecata într-un dosar, să ia sau să nu ia o anumită măsură ori să pronunţe o anumită
soluţie?

3
 8. Magistratul AB, conducător al instanţei/parchetului X, se întâlneşte periodic la
restaurante cu membrii importanţi ai partidului aflat la putere, persoane care ocupă
funcţii de conducere în administraţia publică locală.
Pe rolul instanţei/parchetului există numeroase dosare ce vizează persoanele
respective sau instituţiile pe care le conduc.

Cum apreciaţi conduita magistratului din prisma dispoziţiilor referitoare la

independenţa magistratului?

9. Magistratului AB i se propune o sumă importantă de bani dacă va pronunţa o

anumită soluţie într-un dosar.

Credeţi că poate fi afectată independenţa/imparţialitatea magistratului într-

un astfel de caz?

II. IMPARŢIALITATEA

Capacitatea magistratului de a decide măsuri, conform legii, fără nici o

intervenţie (influenţă) de natură internă, ce ţine exclusiv de persoana magistratului,
de a conştientiza factorii de natură internă ce influenţează sau crează aparenţa unei
influenţe de acest gen asupra activităţii sale şi capacitatea de a respinge astfel de
factori interni.

FACTORI DE PRESIUNE CE POT AFECTA IMPARŢIALITATEA

JUDECĂTORULUI

1) prejudecăţile;
2) propriile porniri, opinii, pasiuni, afinităţi ideologice, experienţe de viaţă;
3) relaţia magistratului cu una dintre părţi sau cu alte persoane din anturajul
părţii;
4) nivelul emoţional al magistratului

CAZURI PRACTICE RELEVANTE

1. Magistratul AB este prieten de aproximativ 7 ani cu avocatul CD. Relaţia lor de

pritenie este cunoscută de ceilalţi colegi, de alţi avocaţi şi poate chiar de membri ai
colectivităţii locale, cei doi fiind văzuţi discutând deseori în incinta instanţei, participând
la diverse activităţi sportive sau servind masa la restaurant.
Nici unul dintre ei nu a ascuns altor persoane legătura de prietenie.
Un dosar în care avocatul CD reprezenta una din părţi este repartizat aleatoriu
magistratului AB.

Consideraţi că magistratul respectiv ar trebui să se abţină de la

instrumentarea dosarului respectiv?
Luaţi în calcul şi ipoteza existenţei unei alte legături între cei doi ( ex: naş-
fin, cumetri, colegi într-un ONG, foşti prieteni ).

4
 2. La un club frecventat în general de persoane cu cunoştinţe juridice, magistratul
discută cu un avocat o anumită problemă de drept fiecare dintre cei doi expunându-şi
punctul de vedere cu privire la modul de rezolvare.
După aproximativ o săptămână, în mod aleatoriu, magistratul respectiv este
desemnat să instrumenteze un dosar în care se întâlnea problema respectivă de drept
iar avocatul cu care discutase la club reprezenta una dintre părţile din dosar.

Credeţi că magistratul ar trebui să se abţină de la judecarea cauzei

respective?
Dar în ipoteza în care un magistrat scrie un articol într-o revistă de drept în
care îşi exprimă un punct de vedere cu privire la interpretarea ce ar trebui dată
unui anumit text de lege?

3. Pe parcursul judecăţii, judecătorul a încuviinţat doar probele solicitate de

reclamant, cele propuse de pârât fiind respinse fără nici o motivare.

Deşi la dosar existau probe suficiente pentru a conduce la soluţia admiterii

acţiunii, judecătorul respinge cererea de chemare în judecată,iar motivarea propriu zisă
a hotărârii este sintetizată într-o singură frază, cu următorul conţinut: “Analizând
acţiunea instanţa constată că aceasta este nefondată, nerezultând din probele
administrate temeinicia pretenţiilor reclamantei”.
Credeţi că poate fi afectată aparenţa de imparţialitate în aceste
cazuri?

4. Prin sentinţa penală pronunţată,instanţa a condamnat pe inculpatul MN pentru

săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev de art 246
C. pen.
În motivarea acesteia judecătorul a arătat, printre altele, următoarele:
„Folosindu-se de calitatea sa de inspector în cadrul Primăriei Z, inculpatul MN a încheiat
un proces verbal de control prin care a menţionat cu bună ştiinţă date şi fapte nereale pe
care le-ar fi săvârşit partea vătămată PO cu ocazia construirii unui imobil proprietate
personală”.
De altfel, această manieră de acţiune nu este singulară în cadrul membrilor partidului P
din rândul cărora face parte şi inculpatul, fiind de notorietate că aceştia acţionează de
cele mai multe ori abuziv, fie pentru a îndepărta din anumite funcţii persoane ce nu fac
parte din partidul P, fie pentru a se răzbuna pe astfel de persoane.
În această chestiune, apreciez că venirea la putere a partidului P nu a schimbat cu
nimic modul în care se realizează guvernarea ţării, membrii acestui partid acţionând în
fapt în aceeaşi manieră pe care o acuzau anterior alegerilor din 2008, când aveau
calitatea de partid de opoziţie”.

Analizaţi situaţia de fapt prezentată şi identificaţi eventuale greşeli

săvârşite de judecător.

5. Copilul dumneavoastră care este în clasa a II-a vă aduce la cunoştinţă că

peste două săptămâni se va organiza o excursie de 3 zile la Sinaia şi vă cere
acordul să îl lăsaţi.
Totodată vă spune că vor merge toţi colegii de clasă împreună cu învăţătoarea şi
alţi 2 supraveghetori şi nu se pune problema banilor deoarece costul excursiei este

5
 suportat în întregime de o agenţie de turism, al cărei patron este tatăl unuia din
colegi.

Comentaţi situaţia de fapt prin prisma dispoziţiilor prevăzute în Codul

Deontologic sau în legea nr. 303/2004.
Arătaţi argumentat ce soluţie aţi adopta pentru a satisface dorinţa copilului.

CODUL DEONTOLOGIC
al judecătorilor şi procurorilor

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor stabileşte standardele de
conduită a acestora, conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei.
ART. 2 (1) Respectarea normelor cuprinse în prezentul cod deontologic constituie
un criteriu pentru evaluarea eficienţei calităţii activităţii şi integrităţii judecătorilor şi
procurorilor.
(2) Evaluarea se face de către organele competente, potrivit legii.

CAP. 2 Independenţa justiţiei

ART. 3 (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să apere independenţa justiţiei.
(2) Judecătorii şi procurorii trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi
imparţialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor şi influenţelor de
orice natură.
(3) Judecătorii şi procurorii se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru
orice faptă de natură să le afecteze independenţa, imparţialitatea sau reputaţia
profesională.
ART. 4 (1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu judecătorii şi procurorii nu trebuie să
fie influenţaţi de doctrine politice.
(2) Judecătorii şi procurorii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o
formaţiune politică, nu pot participa la colectarea fondurilor pentru formaţiunile politice şi
nu pot permite folosirea prestigiului sau a imaginii lor în astfel de scopuri.
(3) Judecătorii şi procurorii nu pot să acorde nici un fel de sprijin unui candidat la o
funcţie publică cu caracter politic.
ART. 5 (1) Judecătorii şi procurorii nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc
în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau manifesta convingerile
politice.
(2) Judecătorii şi procurorii nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic.
ART. 6 (1) Judecătorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii, pot
elabora articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi pot participa la
emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic ori a celor care ar putea
afecta imaginea justiţiei.
(2) Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de
întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne ori internaţionale.
(3) Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor civile sau academice, precum
şi ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

CAP. 3 Promovarea supremaţiei legii

ART. 7 Judecătorii şi procurorii au îndatorirea să promoveze supremaţia legii, statul
de drept şi să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

6
 ART. 8 Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să respecte egalitatea cetăţenilor în
faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte şi să apere
demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă, în orice
calitate, la procedurile judiciare.

CAP. 4 Imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor

ART. 9 (1) Judecătorii şi procurorii trebuie să fie imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor
profesionale, fiind obligaţi să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influenţe.
(2) Judecătorii şi procurorii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau
manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor.
ART. 10 În caz de incompatibilitate, judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină,
potrivit legii.
ART. 11 (1) Judecătorilor şi procurorilor le este permis să acorde asistenţă juridică,
în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor,
descendenţilor sau soţilor lor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela ori curatela
acestora. În asemenea situaţii, nu le este îngăduit să se folosească de calitatea de
judecător sau procuror pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului
ori pentru a crea aparenţa unei astfel de influenţe.
(2) Relaţiile de familie şi sociale ale judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să
influenţeze soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
(3) Judecătorilor şi procurorilor le este interzis să intervină pentru soluţionarea unor
cereri, să pretindă ori să accepte rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor
familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal. Imixtiunea în activitatea
altor judecători şi procurori este interzisă.

CAP. 5 Exercitarea îndatoririlor profesionale

ART. 12 Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi
corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ
stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu.
ART. 13 Judecătorii şi procurorii sunt datori să depună diligenţa necesară în
vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în
care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile.
ART. 14 Judecătorii şi procurorii trebuie să impună ordine şi solemnitate în timpul
soluţionării cauzelor şi să adopte o atitudine demnă şi civilizată faţă de părţi, avocaţi,
martori, experţi, interpreţi ori alte persoane şi să le solicite acestora un comportament
adecvat.
ART. 15 (1) Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru
alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au
obţinut în această calitate.
(2) În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidenţial, judecătorii şi
procurorii sunt obligaţi să păstreze materialele respective în incinta instanţei sau a
parchetului şi să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege şi de
regulament.
ART. 16 (1) În exercitarea funcţiilor lor de conducere judecătorii şi procurorii trebuie
să se preocupe de organizarea activităţii personalului, să manifeste iniţiativă şi
responsabilitate. În luarea deciziilor ei trebuie să acorde prioritate intereselor instanţelor
şi parchetelor, precum şi bunei administrări a justiţiei.
(2) Judecătorii şi procurorii cu funcţii de conducere nu pot folosi prerogativele pe care
le au pentru a influenţa desfăşurarea proceselor şi soluţionarea cauzelor.

CAP. 6 Demnitatea şi onoarea profesiei de judecător sau procuror

7
 ART. 17 Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte
de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.
ART. 18 (1) Relaţiile judecătorilor şi procurorilor în cadrul colectivelor din care fac
parte trebuie să fie bazate pe respect şi bună-credinţă, indiferent de vechimea în
profesie şi de funcţia acestora.
(2) Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima părerea cu privire la probitatea
profesională şi morală a colegilor lor.
ART. 19 Judecătorii şi procurorii îşi pot exprima public opinia privind exercitarea
dreptului la replică în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-
au făcut afirmaţii defăimătoare la adresa lor.
ART. 20 Judecătorii şi procurorii nu pot desfăşura acţiuni care, prin natura lor sau
modul de finanţare ori executare, ar putea, în orice formă, să impieteze îndeplinirea cu
imparţialitate, corectitudine şi în termenele legale a obligaţiilor profesionale.

CAP. 7 Activităţi incompatibile calităţii de judecător sau procuror

ART. 21 (1) Judecătorii şi procurorii nu pot cumula această calitate cu nici o altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(2) Judecătorii şi procurorii pot participa ca formatori în cadrul Institutului Naţional al
Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, potrivit programului stabilit de acestea cu
conducerile instanţelor sau parchetelor în care formatorii îşi desfăşoară activitatea.
ART. 22 Judecătorilor şi procurorilor le este interzisă participarea directă ori prin
persoane interpuse la jocuri de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii
pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor, în condiţiile legii.
ART. 23 Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină, potrivit legii, de la orice
activitate legată de actul de justiţie în cazurile care presupun existenţa unui conflict între
interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor
generale ale societăţii.

LEGE Nr. 303 din 28 iunie 2004 *** Republicată

privind statutul judecătorilor şi procurorilor - Extrase

TITLUL I Dispoziţii generale

CAP. 1 Noţiuni şi principii

ART. 1 Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul

înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a
ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
ART. 2 (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile
prezentei legi.
(2) Judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau
promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile
prevăzute de prezenta lege.
(3) Judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie
imparţiali.
(4) Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte
independenţa judecătorilor.
ART. 3 (1) Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi
sunt independenţi, în condiţiile legii.

8
 (2) Procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer, detaşare sau
promovare, numai cu acordul lor. Ei pot fi delegaţi, suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în
condiţiile prevăzute de prezenta lege.
ART. 4 (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate,
să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor,
precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic
nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de
calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi
să participe la formarea profesională continuă.
(2) Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară
sau incompletă.

CAP. 2 Incompatibilităţi şi interdicţii

ART. 5 (1) Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar

sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor
didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului
Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii.
(2) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de
actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi
interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale
societăţii, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoştinţă, în
scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului şi s-a
considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a
atribuţiilor de serviciu.
(3) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate
sunt obligaţi să dea, anual, o declaraţie pe propria răspundere în care să menţioneze
dacă soţul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcţie sau
desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau cercetare penală, precum
şi locul de muncă al acestora. Declaraţiile se înregistrează şi se depun la dosarul
profesional.
ART. 6 (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate
juridică asimilat magistraţilor şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi să facă o
declaraţie autentică, pe propria răspundere potrivit legii penale, privind apartenenţa sau
neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică.
(2) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică declaraţiile
prevăzute la alin. (1). Rezultatele verificărilor se ataşează la dosarul profesional.
(3) Dispoziţiile Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
securităţii ca poliţie politică se aplică în mod corespunzător.
ART. 7 (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate
juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti
şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori
ai serviciilor de informaţii.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) completează, anual, o declaraţie autentică, pe
propria răspundere potrivit legii penale, din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi,
inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
(3) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliului
Superior al Magistraturii ori a ministrului justiţiei, realitatea declaraţiilor prevăzute la alin.
(2).
(4) Încălcarea dispoziţiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv
cea de judecător sau procuror.

9
 ART. 8 (1) Judecătorilor şi procurorilor le este interzis:
a) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
b) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare
sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de
credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau
regii autonome;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c), judecătorii şi procurorii pot fi
acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă.
ART. 9 (1) Judecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni
politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic.
(2) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la
exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.
ART. 10 (1) Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la
procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat
parchetul.
(2) Judecătorii şi procurorii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme
litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât
acelea în cadrul cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care,
potrivit legii, se realizează de avocat.
(3) Judecătorilor şi procurorilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de
lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor,
precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii
însă judecătorilor şi procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care
o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite
a se crea aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia.
ART. 11 (1) Judecătorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii, pot
elabora articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi pot participa la
emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic.
(2) Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de
întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale.
(3) Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice,
precum şi ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
................................................................................................................

TITLUL III Drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor

..................................................................................................................
ART. 75 (1) Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra
judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau
imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.
(2) Judecătorii sau procurorii care consideră că independenţa şi imparţialitatea le sunt
afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pot adresa
Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune măsurile necesare, conform legii.
ART. 76 Judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii
profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor lor
profesionale, precum şi la cele prevăzute de art. 11 alin. (3).

10