Proverbe din înţelepciunea chinezã

Master Chin Kung

Cu sinceritate şi respect, vom fi în armonie cu cei din jur.
Gândeşte-te la ceilalţi şi mintea îţi va fi pură. Gândeşte doar la sine şi mintea va fi
poluată.
Condiţiile exterioare se schimbă odată cu mintea/inima noastră. O minte plină de
frumos va vedea numai frumosul. O minte a răului va vedea numai rău. Atingând
adevărata înţelepciune vom vedea numai frumuseţea, frumosul.
Motivul pentru care nu toţi oamenii posedă aceleaşi bogăţii provine din faptul că
fiecare a sădit anterior seminţe diferite. Iar dacă oamenii au sădit alt fel de seminţe,
cum se pot aştepta să culeagă aceleaşi fructe?
Când eşti întâmpinat cu mânie, tratează-i pe ceilalţi cu compasiune.
Dacă în mod constant vom exersa (vom practica) bunătatea, seminţele rele nu vor
avea puterea să se dezvolte.
Pot fi ajutaţi oamenii cu o karmă dificilă?
Da. Prin corectarea gândirii, limbajului şi comportamentului nepotrivit.
Compasiunea noastră faţă de ceilalţi trebuie să fie egală pentru fiecare, fără
discriminare.
Un prieten bun poate vedea viitorul şi poate da sfaturi potrivite. Un prieten rău nu
vede decât prezentul dând sfaturi proaste.
Obstacolele sunt create de noi înşine şi astfel necesită să fie înlăturate tot de noi
înşine.
Cultivarea corectează imperfecţiunile.
A vedea propriile greşeli înseamnă a fi iluminat. A-ţi corecta greşelile înseamnă a
practica.
Existenţa este ca un nour. De la distanţă pare a fi real. Însă când treci prin el, nu este
nimic.
Adaptează-te la condiţiile date; nu le căuta pe cele propice. În acest mod obstacolele
se vor diminua.
A da fără ca nimeni sã ştie că ai dat înseamnă a câştiga o mare avere.
Un bun învăţător este grijuliu, plin de tact şi compasiune faţă de cel ce doreşte sincer
să muncească sârguincios pentru a învăţa.
Dacă minţile noastre sunt pure, pline de compasiune şi bunătate, nu vom întâmpina
niciodată boli sau dezastre.
A practica înseamnă a ne schimba proastele obiceiuri; de exemplu a-i bârfi pe alţii.
Aceste obiceiuri proaste nu ne fac rău numai nouă, ci îi vatămă pe ceilalţi în egală
măsură. A ne schimba spre binele altora, face ca schimbarea să fie mai uşoară.
Adevărata fericire, care este o stare permanentă, îşi are izvorul în înţelegerea
adevărurilor vieţii şi ale universului.
Când mintea noastră este cuprinzătoare, deşi dăm puţin, soarta bună ni se întoarce din
abundenţă (înmiit). Dacă însă mintea ne este mărginită, deşi dăm foarte mult,
„norocul” (soarta bună) ne surâde destul de rar.
Să nu fii foarte fericit atunci când lucrurile merg aşa cum îţi doreşti, dar nici nefericit
atunci când sunt potrivnice. Totul se schimbă, nimic nu reprezintă realitatea ultimă.
De ce nu sesizăm nici o îmbunătăţire în practica noastră? Gândurile ne sunt prea
risipite deoarece nu înţelegem adevărata realitate şi suntem influenţaţi de lumea
exterioară.
Ori de câte ori dormim, avem vise care se nasc din gândurile noastre rătăcitoare.
Gândurile ce trec de la una la alta, sunt cele care ne consumă energia în cea mai mare
măsură. Atunci când vom avea mai puţine gânduri rătăcitoare, vom necesita mai
puţină hrană.
Practica întăreşte (măreşte) înţelegerea. Înţelegerea amplifică efectele practicii.
Pentru a atinge adevărata înţelegere, foloseşte intuiţia – nu gândul – atunci când
audiezi o prelegere. Nu rămâne legat de cuvinte (nu te ataşa de acestea) şi nici de
discursul în sine.
Mintea liniştită, calmă, mintea în neclintire ne ajută să pătrundem în profunzime
(Master Chin Kung).
Respectă-ţi tatăl şi mama. Fii nobil în munca ta. Fii loial şi onest cu prietenii tăi.
Niciodată şi nici unde aceste legi nu pot fi încălcate (Confucius).
Acela ce-şi îndreaptă inima spre a face numai bine, va fi întotdeauna departe de rău
(Confucius).
Acela ce caută gloria cu riscul de a-şi pierde sinele, acela nu este un învăţat (Zhuang
Zi).
Nu îl întreba pe orb care este calea (drumul).
Cel înţelept este mulţumit, calm şi netulburat; cel rău este întotdeauna plin de nelinişti
(Confucius).
Înţeleptul nu se încrede niciodată în aparenţe (Confucius).
Înţeleptul se lasă pe sine la urmă şi se regăseşte cel dintâi (Lao Zi).
Un mare om este aspru cu sine. Un om mărunt este aspru cu ceilalţi (Confucius).