Universitatea Catolică din Leuven, sau 

Louvain, a fost cea mai mare, mai veche și mai cunoscută

universitate din Belgia. Ea a fost înființată în 1425 sub numele de Universitatea Leuven de Ioan al
IV-lea, duce de Brabant și aprobată prin bulă papală de papa Martin al V-lea.[1]
În perioada ocupației franceze a Țărilor de Jos Austriece în timpul Războaielor Revoluției Franceze,
universitatea a fost închisă prin decret al Republicii Franceze. După ce teritoriul a fost anexat
de Regatul Unit al Țărilor de Jos, în 1816 s-a înființat Universitatea de Stat de la Louvain, care a
existat până în 1835. În 1834, la câțiva ani după ce Belgia și-a obținut independența,
Universitatea Catolică Leuven a fost reînființată.[2]
În 1968 secțiile francofone ale universității s-au despărțit și au înființat campusul Louvain-la-Neuve,
în Valonia, unde își are sediul Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve, de limbă franceză.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Vechea universitate (1425–1797)[modificare | modificare sursă]
În secolul al XV-lea, orașul Leuven, cu susținerea ducelui Ioan al IV-lea de Brabant, a cerut
oficial Sfântului Scaun înființarea unei universități.[2] Papa Martin al V-lea a emis o bulă papală în
data de 9 decembrie 1425, prin care a înființat o universitate la Leuven pentru Studium Generale. În
primii ani, universitatea a fost modelată după cele de la Paris, Köln și Viena. Universitatea a înflorit
în secolul al XVI-lea datorită prezenței unor cărturari și profesori celebri, cum ar fi Adriaan
Florenszoon Boeyens (Papa Adrian al VI-lea), Desiderius Erasmus, Johannes Molanus, Joan Lluís
Vives, Andreas Vesalius, Ferdinand Verbiest și Gerardus Mercator.

Universitatea de stat (1816–1835)[modificare | modificare sursă]

După Războaiele Revoluției Franceze, prin tratatul de la Campo Formio, regiunea a fost
cedată Republicii Franceze de către Austria în schimbul Republicii Veneția. Odată integrată oficial în
cadrul Franței, a intrat în vigoare o lege din 1793 prin care se închideau toate universitățile din
Franța. Universitatea Leuven a fost desființată prin decretul Departementului Dijle din 25 octombrie
1797.[3]
Regiunea a devenit apoi parte din Regatul Unit al Țărilor de Jos (1815–1830), iar Willem I al Țărilor
de Jos a înființat o nouă universitate în 1816 la Leuven ca universitate de stat
(în neerlandeză Rijksuniversiteit).

Universitatea Catolică (1834–1968)[modificare | modificare sursă]

În 1830, Belgia a devenit stat independent față de Țările de Jos. Episcopii belgieni au înființat o nouă
universitate romano-catolică în 1834, la Mechelen. În 1835, recent înfințata Universitate Catolică de
la Mechlin s-a mutat la Leuven, și a luat numele de Universitatea Catolică Leuven, unde se
închisese Universitatea de Stat. Aceasta a fost considerată a fi o reînființare a vechii Universități din
Leuven,[2] deși Curtea de Casație a Belgiei a decis că cele două instituții sunt distincte din punct de
vedere legal.[4]
În august 1914, în timpul Primului Război Mondial, Leuvenul a fost prădat de armata germană. În
cursul unei acțiuni de răzbunare au fost incendiate și distruse mai multe cartiere ale orașului. A fost
incendiată și hala țesăturilor, în care se afla depozitul bibliotecii universitare. În desfășurarea
evenimentelor au fost distruse circa 800 de incunabule, 300.000 de cărți,[5] precum și
numeroase manuscrise, printre care tăblița cu textul E în rongorongo, găsită în Insula Paștelui. Au
pierit de asemenea numeroase manuscrise și biblioteci aflate în locuințele profesorilor, distruse de
război.
În octombrie 1914 Universitatea din Cambridge a adresat invitația de a găzdui Universitatea Catolică
din Leuven pe timpul războiului, invitație rămasă zadarnică prin faptul că studenții fuseseră
încorporați militar, iar profesorii se refugiaseră la alte universități. Pe parcursul primului război
mondial nu s-au ținut cursuri la Universitatea Catolică din Leuven.