Universitatea „George Bacovia”

Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative

Specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor

Proiect- Raport de țară

Belgia

Absolvent
Belgia

Regatul Belgiei (în neerlandeză Koninkrijk België, în franceză Royaume de Belgique,

în germană Königreich Belgien), cunoscut colocvial ca Belgia, este o țară în Europa
de Vest. Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene și găzduiește
majoritatea instituțiilor acesteia precum și alte instituții internaționale importante,
inclusiv NATO. Belgia ocupă un teritoriu de 30.528 km² și are o populație de peste 11
milioane de locuitori. Belgia se învecinează cu Țările de Jos, Germania, Marele Ducat
al Luxemburgului, Franța și Marea Nordului.

Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele
două mari regiuni ale țării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză
Flandra, situată în jumătatea de nord a țării, are 58% din populație iar regiunea de
limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populație. Regiunea
Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în
Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă și are 10% din
populație. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea
lingvistică și conflictele politice și culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria
politică și în sistemul complex de guvernare.

Numele 'Belgia' este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în
extremitatea nordică a Galiei, locuită inițial de către belgi, un amestec de popoare
celtice și germanice. Aceștia sunt menționați de către Iulius Cezar în Commentarii de
Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: "Horum omnium
fortissimi sunt Belgæ".

Ecomomia

O țară mică, puternic dezvoltată din nord-vestul Europei, cu industrie avansată și

agricultură intensivă. Economia belgiană a înflorit timp de mai bine de jumătate de
secol datorită locației geografice convenabile, a utilizării tehnologiei moderne și a
prezenței unei forțe de muncă multilingve foarte educate. Încă din cele mai vechi
timpuri, țara a fost centrul mondial pentru tăierea și comercializarea diamantelor.
Economia Belgiei și infrastructura de transport sunt puternic integrate cu cele a
Europei de Vest. Poziționarea țării în centrul unei regiuni puternic industrializate fac
ca Belgia să fie una dintre primele zece țări în clasamentul comerțului internațional.
Economia este caracterizată de o forță de muncă foarte productivă, un PIB ridicat și
exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente
industriale, produse petroliere și chimice, diamante brute, îmbrăcăminte și accesorii și
textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oțel,
produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.

Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferențe
regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, și Valonia, regiune aflată
într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiționale. Ca
unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea
economică europeană și politici de economie deschisă. În 1999, Belgia a adoptat
moneda EURO care a înlocuit francul belgian definitiv în 2002. Din 1922 Belgia și
Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte
din zona economică Benelux.

Belgia a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de
revoluție industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX
regiunea minieră și metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a
dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După
cel de al doilea război mondial Ghent și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei
petrochimice și a activităților portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de
receseie datorită crizelor petroliere și a declinului industriei metalurgice. Politicile
economice mai liberale din Flandra au făcut ca centrul economic al țării să se
deplaseze spre nord fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-
Anvers-Ghent. Deține o rețea amplă de autostrăzi (nici una dintre ele cu plată) și este
în general una dintre cele mai comunicative țări ale continentului. Națiunea depinde în
mare parte de comerțul exterior, în special cu Germania, Țările de Jos, Franța și
Regatul Unit.
Transport

Belgia este foarte bine conectată la rețelele vest-europene de transport. Dispune de

peste 3500 km de cale ferată din care aproximativ 3000 km sunt electrificați.
Compania națională de transport feroviar este Societatea Națională de Căi Ferate
Belgiene, care asigură majoritatea legăturilor feroviare. Datorită densității ridicate a
populației, frecvența trenurilor este ridicată și costul transportului este redus.
Serviciile internaționale sunt realizate fie cu trenuri InterCity spre Amsterdam,
Strasbourg sau Zürich, fie prin trenuri de mare viteză spre Paris, Londra, Köln,
Frankfurt, Amsterdam, Marsilia, Bordeaux.

Transportul urban și interurban este de competența regiunilor, existând trei societăți

de transport în comun: De Lijn pentru regiunea Flandra, TEC pentru regiunea Valonia
și STIB/MIVB pentru Regiunea Capitalei Bruxelles. Bruxelles este singurul oraș care
are un sistem de metrou, sisteme de transport lejer și tramvaie existând în Bruxelles,
Anvers, Charleroi și Gent. Tramvaiul de coastă belgian este o linie de tramvai
interurban ce funcționează de-a lungul întregului litoral belgian, de la frontiera cu
Franța până la frontiera cu Olanda.

Belgia are peste 149.000 km de drumuri amenajate din care peste 1.700 km de
autostrăzi. Marile aglomerații dispun de una sau mai multe centuri ocolitoare.
Autostrăzile sunt notate cu litera 'A' și urmează traseele drumurilor europene,
centurile sunt denumite 'ring' și sunt notate cu litera 'R' iar drumurile naționale sunt
notate cu litera 'N'.

Portul Anvers este unul dintre cele mai mari porturi mondiale. Este situat pe estuarul
râului Escaut și este un nod intermodal important. Alte porturi maritime sunt portul
Bruges situat la Zeebrugge, portul Gent și portul Ostende. Belgia dispune de peste
2.000 km de canale navigabile din care peste 1.500 km sunt utilizate în mod curent.
Principalele porturi interioare sunt cele de la Bruxelles și Liège.

Politica

Belgia este o monarhie constituțională și populară și o democrație parlamentară.

Parlamentul federal bicameral este format din Senat și Camera Reprezentanților.
Prima dintre ele este formată din 40 de politicieni aleși direct și din 21 de
reprezentanți numiți de cele 3 parlamente comunitare, 10 senatori cooptați (aleși de
alți senatori) și copiii regelui, care sunt senatori de drept și care în practică nu votează.
Cei 150 de reprezentanți din Cameră sunt aleși după un sistem proporțional în 11
circumscripții electorale. Belgia are vot obligatoriu și din acest motiv are una dintre
cele mai mari prezențe la urne din lume.

Regele (actualmente Filip) este șeful statului, deși are prerogative limitate. El numește
miniștrii, inclusiv prim-ministrul, dacă aceștia au primit vot de încredere din partea
Camerei Reprezentanților pentru a forma guvernul federal. Consiliul de Miniștri este
format din cel mult cincisprezece membri. Cu posibila excepție a prim-ministrului,
Consiliul de Miniștri trebuie să fie compus dintr-un număr egal de membri francofoni
și neerlandofoni.[18] Sistemul judiciar se bazează pe codul civil ce își are originea în
codul napoleonian. Curtea de Casație este instanța supremă, având subordonată
Curtea de Apel.

Instituțiile politice ale Belgiei sunt complexe; mare parte din puterea politică este
organizată în jurul nevoii de a reprezenta principalele comunități culturale ale țării.

O serie de guverne de coaliție de orientare creștin-democrată începută în 1958 s-a rupt

în 1999 după criza dioxinei, un mare scandal legat de contaminarea alimentelor. A
apărut o „coaliție-curcubeu” de șase partide: liberali, verzi și social democrați
flamanzi și francofoni. Ulterior, „coaliția violet” a liberalilor și social-democraților s-a
format în urma dispariției din Parlament a verzilor după alegerile din 2003.

Comunități și regiuni

Pe lângă nivelul federal, conform constituției revizuite în 1993, Belgia conține încă 2
niveluri de administrație federală:

 3 comunități lingvistice:
o Comunitatea flamandă din Belgia;
o Comunitatea franceză din Belgia;
o Comunitatea germanofonă din Belgia.
 3 regiuni:
 o Flandra, subdivizată în 5 provincii:

 Anvers;
 Limburg;
 Flandra de Est;
 Flandra de Vest;
 Brabantul Flamand.

o Valonia, subdivizată în 5 provincii:

 Brabantul Valon;
 Namur;
 Liège;
 Hainaut;
 Luxemburg;
o Regiunea Capitalei Bruxelles.

Fiecare Comunitate și Regiune are propria adunare legislativă și propriul guvern.

Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă, ambele Comunități majore
exercitându-și autoritatea pe teritoriul acesteia, pentru chestiunile comunitare comune
existând o Comisie Comunitară Comună. Viziunile diferite ale celor două Comunități
majore se reflectă în structura particulară a instituțiilor oficiale federale. În Flandra
Comunitatea și Regiunea au fuzionat, în timp ce Comunitatea franceză s-a limitat doar
la transferarea unor competențe către Regiuni. Din acest motiv, sistemul administrativ
este asimetric, instituțiile echivalente din Regiuni diferite neavând aceleași puteri.
Conflictele dintre diferitele corpuri instituționale ale structurii federale sunt rezolvate
de către Curtea Constituțională a Belgiei.

Provinciile și Regiunea Capitalei Bruxelles sunt subdivizate în comune. Cu excepția

celor 19 comune din Regiunea Capitalei care sunt bilingve franco-neerlandeze,
comunele din cele 2 regiuni au o singură limbă oficială, limba comunității de care ține
comuna. Din acestea 27 sunt comune cu facilități, comune în care o serie de servicii
publice sunt oferite în altă limbă decât limba oficială a comunei. Din punct de vedere
electoral și al organizării teritoriale a tribunalelor, comunele sunt grupate în
arondismente.
Autoritatea politică

Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor comune: justiția, apărarea,

poliția federală, energia nucleară, politica monetară, datoria publică, securitatea
socială și controlează o parte importantă a finanțelor publice, sistemului de sănătate și
a politicii internaționale. Poșta și Societatea de căi ferate sunt companii naționale
deținute de stat, care sunt în responsabilitatea guvernului federal. Guvernul federal
este responsabil de obligațiile Belgiei în cadrul UE și a OTAN.

Comunitățile își exercită autoritatea în cadrul unui teritoriu bine definit de frontiere
lingvistice. Inițial competențele acestora erau legate de chestiunile lingvistice:
educație, cultură, mijloacele de informare în masă și utilizarea limbii. Treptat acestora
le-au fost transferate alte competențe care nu sunt direct legate de chestiunile
lingvistice: sănătate (medicină generală și preventivă), asistență socială (protecția
tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii de asistență a imigranților, etc.).

Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia,

agricultura, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a
mediului, a locuințelor, planificarea orașelor și regională, conservarea naturii și
comerțul exterior. Regiunile supraveghează provinciile, comunele și companiile de
utilități intercomunale.

Demografie

Belgia are unul dintre cele mai dens populate teritorii din Europa, 97% din populație
locuind în mediul urban. Cu o densitate a populației de 342 loc/km², este a doua din
Europa după Olanda (cu excepția microstatelor). În 2004, 92% din populație erau
cetățeni belgieni iar 6% erau cetățeni ai celorlalte state UE. În 2007 populația
Regiunii Flamande era de 6.117.440 locuitori având Anvers, Gent și Bruges drept cele
mai populate orașe, cea a Regiunii Valone era de 3.435.879 locuitori cu Charleroi,
Liège și Namur drept cele mai populate orașe, iar cea a Regiunii Bruxelles era de
1.031.215 locuitori din care 2 din cele 19 comune aveau peste 100.000 locuitori.

Atât neerlandeza cât și franceza vorbite în Belgia au diferențe minore de vocabular și

de nuanțe semantice față de limbile vorbite în Olanda respectiv Franța. Mulți flamanzi
folosesc curent dialecte locale flamande în mediul local. Limba valonă, principala
limbă regională din Valonia este actualmente înțeleasă și vorbită de un procent infim
de populație, în general persoane în vârstă. Dialectele acesteia precum și celelalte
dialecte tradiționale din Valonia nu sunt folosite curent în viața publică.

Nu există statistici oficiale recente cu privire la utilizarea celor trei limbi oficiale sau a
dialectelor acestora. Estimările cu privire la numărul vorbitorilor de limba
neerlandeză estimează procentajul acestora la 57%-60%, cei de limba franceză
reprezintă aproximativ 40%-43% iar cei vorbitori de limba germană reprezintă
aproximativ 75.000 persoane, pentru 1% din populație.

Catolicismul a fost unul dintre principalele motive ale independenței Belgiei și a avut
un rol important în istoria țării. Instituția regală continuă să aibă în continuare o
reputație de puternic catolică. Cu toate acestea statul este un stat secular cu o
constituție laică ce prevede libertatea de religie. Cultele recunoscute oficial sunt
subvenționate de stat, acestea fiind, în ordinea subvențiilor acordate: catolicismul,
islamul, protestantismul, iudaismul, ortodoxismul și anglicanismul. În 2007 budismul
a efectuat primii pași spre recunoașterea oficială.

Cultură

În ciuda diviziunilor politice și lingvistice, regiunea ce corespunde Belgiei actuale a

fost centrul înfloririi unor mari mișcări artistice, care au exercitat o puternică influență
asupra artei și culturii europene. Astăzi, într-o anumită măsură, viața culturală este
concentrată în fiecare comunitate lingvistică, o sferă culturală comună fiind greu de
realizat din cauza diferitelor bariere. Din anii 1970, nu mai există universități și
colegii bilingve în țară, cu excepția Academiei Militare Regale și a Academiei
Maritime de la Anvers, nici mass-media bilingvă și nu există nicio organizație
științifică și culturală în care să fie reprezentate ambele comunități. Forțele ce îi țineau
odinioară pe belgieni împreună—romano-catolicismul și opoziția economică și
politică față de Țările de Jos—nu mai au putere.
Belgia și Uniunea Europeană

Parlamentul European

Parlamentul European are 21 de membri din Belgia.

Consiliul Uniunii Europene

Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE pentru a

adopta norme europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de
politică abordat, diferiți reprezentanți ai guvernului belgian participă în mod regulat la
reuniunile Consiliului.

Președinția Consiliului UE

Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au, de exemplu, Comisia sau
Parlamentul. Lucrările sale sunt conduse de către țara care deține președinția
Consiliului, iar aceasta se schimbă o dată la 6 luni.

Pe parcursul acestor 6 luni, miniștrii din guvernul țării respective prezidează

reuniunile Consiliului și contribuie la stabilirea agendei acestora în toate domeniile de
politică. De asemenea, ei au rolul de a facilita dialogul cu celelalte instituții ale UE.

Președinția Consiliului a revenit Belgiei în perioadele:

ianuarie - iunie 1958 | ianuarie - iunie 1961 | ianuarie - iunie 1964 | ianuarie - iunie
1967 | ianuarie - iunie 1970 | ianuarie - iunie 1973 | iulie - decembrie 1977 | ianuarie -
iunie 1982 | ianuarie - iunie 1987 | iulie - decembrie 1993 | iulie - decembrie 2001 |
iulie - decembrie 2010

Comisia Europeană

Comisarul desemnat de Belgia în cadrul Comisiei Europene este Didier Reynders, are
ca portofoliu justiția.

Comisia este reprezentată în fiecare țară a UE de către un birou local, numit

„reprezentanță”.
Comitetul Economic și Social European

Belgia are 12 reprezentanți în Comitetul Economic și Social European. Acest

organism reprezintă angajatorii, lucrătorii și alte grupuri de interese și este consultat
cu privire la reglementările propuse, pentru a se obține o imagine mai clară a
posibilelor modificări ale situației sociale și ale condițiilor de lucru în țările membre.

Comitetul European al Regiunilor

Belgia are 12 reprezentanți în Comitetul European al Regiunilor, adunarea UE a

reprezentanților locali și regionali. Acest organism consultativ este consultat cu
privire la reglementările propuse, pentru a se garanta că legislația europeană ține cont
de punctul de vedere al fiecărei regiuni din UE.

Reprezentanța permanentă pe lângă Uniunea Europeană

Comunicarea dintre Belgia și instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța

permanentă din Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Belgiei –
principala sa sarcină este de a se asigura că interesele și politicile țării sunt luate în
calcul într-un mod cât mai eficient în UE.

Bugete și finanțare

Cu cât contribuie și cât primește Belgia?

Contribuția financiară a fiecărei țări din UE la bugetul Uniunii este calculată în mod
echitabil, în funcție de mijloacele de care aceasta dispune. Cu cât este mai importantă
economia unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa.
Bugetul UE nu este menit să redistribuie bogăția, ci să răspundă nevoilor tuturor
cetățenilor europeni. 

Cifrele pentru Belgia (2018):

 Cheltuielile din bugetul UE în Belgia: 8,514 miliarde EUR

(echivalentul a 1,86 % din economia Belgiei)                        
 Contribuția totală la bugetul UE: 3,840 miliarde EUR
(echivalentul a 0,84 % din economia Belgiei)