Belgia Comunități și regiuni[modificare 

| modificare sursă]
Articol principal: împărțirea administrativă a Belgiei.

Comunitatea flamandă
(vorbitoare Comunitatea franceză Comunitatea
de neerlandeză) (vorbitoare de franceză) germanofonă

Regiunea Flamandă Regiunea Valonă Regiunea Capitalei

Bruxelles

Limbile oficiale din Belgia: neerlandeza (galben), franceza (roz), germana (verde).

Pe lângă nivelul federal, conform constituției revizuite în 1993, Belgia conține încă 2 niveluri de
administrație federală:

 3 comunități lingvistice:
o Comunitatea flamandă din Belgia;
o Comunitatea franceză din Belgia;
o Comunitatea germanofonă din Belgia.
 3 regiuni:
o Flandra, subdivizată în 5 provincii:
 Anvers;
 Limburg;
 Flandra de Est;
 Flandra de Vest;
 Brabantul Flamand.
o Valonia, subdivizată în 5 provincii:
  Brabantul Valon;
 Namur;
 Liège;
 Hainaut;
 Luxemburg;
o Regiunea Capitalei Bruxelles.
Fiecare Comunitate și Regiune are propria adunare legislativă și propriul guvern. Regiunea
Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă, ambele Comunități majore exercitându-și autoritatea pe
teritoriul acesteia, pentru chestiunile comunitare comune existând o Comisie Comunitară
Comună. Viziunile diferite ale celor două Comunități majore se reflectă în structura particulară a
instituțiilor oficiale federale. În Flandra Comunitatea și Regiunea au fuzionat, în timp ce
Comunitatea franceză s-a limitat doar la transferarea unor competențe către Regiuni. Din acest
motiv, sistemul administrativ este asimetric, instituțiile echivalente din Regiuni diferite neavând
aceleași puteri. Conflictele dintre diferitele corpuri instituționale ale structurii federale sunt
rezolvate de către Curtea Constituțională a Belgiei.
Provinciile și Regiunea Capitalei Bruxelles sunt subdivizate în comune. Cu excepția celor 19
comune din Regiunea Capitalei care sunt bilingve franco-neerlandeze, comunele din cele 2
regiuni au o singură limbă oficială, limba comunității de care ține comuna. Din acestea 27
sunt comune cu facilități, comune în care o serie de servicii publice sunt oferite în altă limbă decât
limba oficială a comunei. Din punct de vedere electoral și al organizării teritoriale a tribunalelor,
comunele sunt grupate în arondismente.

Autoritatea politică[modificare | modificare sursă]

Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor comune: justiția, apărarea, poliția
federală, energia nucleară, politica monetară, datoria publică, securitatea socială și controlează o
parte importantă a finanțelor publice, sistemului de sănătate și a politicii
internaționale. Poșta și Societatea de căi ferate sunt companii naționale deținute de stat, care
sunt în responsabilitatea guvernului federal. Guvernul federal este responsabil de obligațiile
Belgiei în cadrul UE și a OTAN[42].
Comunitățile își exercită autoritatea în cadrul unui teritoriu bine definit de frontiere lingvistice.
Inițial competențele acestora erau legate de chestiunile lingvistice: educație, cultură, mijloacele
de informare în masă și utilizarea limbii. Treptat acestora le-au fost transferate alte competențe
care nu sunt direct legate de chestiunile lingvistice: sănătate (medicină generală și preventivă),
asistență socială (protecția tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii de asistență a imigranților,
etc.)[43].
Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia, agricultura,
lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a locuințelor,
planificarea orașelor și regională, conservarea naturii și comerțul exterior. Regiunile
supraveghează provinciile, comunele și companiile de utilități intercomunale[44].

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Belgiei.
Poldere de-a lungul râului IJser

Belgia se învecinează cu Franța (pe 620 km), Germania (pe 167 km), Luxemburg (pe 148 km) și

cu Țările de Jos (450 km). Suprafața sa totală, inclusiv apele de suprafață, este de 33.990
kilometri pătrați; suprafața uscatului este de 30.528 km2. Ea se află între latitudinile de 49° și 53°
N, și între longitudinile de 2° și 7° E.[necesită citare]
Belgia are trei regiuni geografice principale: câmpia litorală din nord-vest și platoul central aparțin
ambele bazinului Anglo-Belgian; înălțimile Ardenilor din sud-est fac parte din centura orogenică
hercinică. Bazinul Paris reprezintă o a patra mică zonă în extremitatea sudică a Belgiei, Lorena
Belgiană.[45]
Câmpia litorală constă în principal din dune și poldere. Spre interiorul continentului, peisajul
rămâne neted și urcă ușor, câmpia fiind udată de numeroase ape, cu văi fertile și cu câmpia
nord-estică Campine (Kempen). Dealurile și podișurile Ardenilor acoperite cu păduri dese sunt
mai stâncoase și mai accidentate, cu peșteri și mici chei. Întinzându-se către vest, înspre Franța,
această zonă este legată spre est de Eifelul din Germania prin platoul Hohes Venn, pe care se
află Signal de Botrange, cel mai înalt punct al țării, la 694 m.[46][47]
Clima este temperat-oceanică, cu precipitații semnificative în toate anotimpurile (Clasificarea
Köppen: Cfb), ca și mare parte din Europa de nord-vest.[48] Temperatura medie este minimă în
ianuarie la 3 °C și maximă în iulie la 18 °C. Precipitațiile medii lunare variază de la 54 mm în
februarie sau aprilie, la 78 mm în iulie.[49] Mediile pe anii 2000–2006 prezintă minime zilnice de
temperatură de 7 °C și maxime de 14 °C și precipitații lunare de 74 mm; acestea sunt cu circa
1 °C și respectiv 10 milimetri mai mari decât valorile normale pe ultima sută de ani.[50]
Fitogeografic, Belgia se împarte între provinciile Atlantică Europeană și Central-Europeană
din Regiunea Circumboreală a Regatului Boreal.[51] Conform World Wide Fund for Nature,
teritoriul Belgiei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec atlantice.[52] Datorită densității mari de
populație, poziției sale în centrul Europei de Vest și a eforturilor politice inadecvate, Belgia se
confruntă cu grave probleme ecologice. Un raport din 2003 sugerează că apele naturale belgiene
(de suprafață și de subsol) au cea mai scăzută calitate dintre toate cele 122 de țări studiate.[53] În
Indicele-pilot al Performanței Ecologice pe 2006, Belgia a obținut un scor de 75,9% pentru
prestație ecologică de ansamblu, fiind pe ultimul loc dintre toate țările membre ale UE, deși doar
pe locul 39 din 133 de țări.[54]

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: economia Belgiei.

Complex metalurgic lângă Liège

Economia Belgiei și infrastructura sunt puternic integrate cu cele ale Europei de Vest. Belgia este
situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele
zece țări în clasamentul comerțului internațional. Economia este caracterizată de o forță de
muncă foarte productivă, un PIB ridicat și exporturi importante[55]. Principalele produse de import
sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere și chimice, diamante brute,
îmbrăcăminte și accesorii și textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse
alimentare, oțel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.
Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferențe regionale
importante între Flandra, regiunea mai dinamică, și Valonia, regiune aflată într-o perioadă
postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiționale. Ca unul dintre membrii fondatori
ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană și politica de economie
deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian definitiv în
2002. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste
țări fac parte din zona economică Benelux.
Belgia a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție
industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră și
metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp
ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război
Mondial, Gent și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților portuare.
Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere și a declinului
industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic
al țării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-
Gent.
În intervalul 1990 – 2009, Belgia a primit Investiții străine directe (ISD) de 830 de miliarde de
dolari[56]. În anul 2009, investițiile străine directe în Belgia au fost de 33,7 miliarde dolari, față de
110 miliarde în anul 2008[56].

Transport[modificare | modificare sursă]
Belgia este foarte bine conectată la rețelele vest-europene de transport. Dispune de peste
3500 km de cale ferată din care aproximativ 3000 km sunt electrificați. Compania națională de
transport feroviar este Societatea Națională de Căi Ferate Belgiene, care asigură majoritatea
legăturilor feroviare. Datorită densității ridicate a populației, frecvența trenurilor este ridicată și
costul transportului este redus. Serviciile internaționale sunt realizate fie cu
trenuri InterCity spre Amsterdam, Strasbourg sau Zürich, fie prin trenuri de mare
viteză spre Paris, Londra, Köln, Frankfurt, Amsterdam, Marsilia, Bordeaux.
Transportul urban și interurban este de competența regiunilor, existând trei societăți de transport
în comun: De Lijn pentru regiunea Flandra, TEC pentru
regiunea Valonia și STIB/MIVB pentru Regiunea Capitalei Bruxelles. Bruxelles este singurul oraș
care are un sistem de metrou, sisteme de transport lejer și tramvaie existând
în Bruxelles, Anvers, Charleroi și Gent. Tramvaiul de coastă belgian este o linie de tramvai
interurban ce funcționează de-a lungul întregului litoral belgian, de la frontiera cu Franța până la
frontiera cu Țările de Jos.
Belgia are peste 149.000 km de drumuri amenajate din care peste 1.700 km de autostrăzi. Marile
aglomerații dispun de una sau mai multe centuri ocolitoare. Autostrăzile sunt notate cu litera 'A' și
urmează traseele drumurilor europene, centurile sunt denumite 'ring' și sunt notate cu litera 'R' iar
drumurile naționale sunt notate cu litera 'N'.
Portul Anvers este unul dintre cele mai mari porturi mondiale. Este situat pe estuarul
râului Escaut și este un nod intermodal important. Alte porturi maritime sunt portul Bruges situat
la Zeebrugge, portul Gent și portul Ostende. Belgia dispune de peste 2.000 km de canale
navigabile din care peste 1.500 km sunt utilizate în mod curent. Principalele porturi interioare sunt
cele de la Bruxelles și Liège.