Belgia Demografie[modificare 

| modificare sursă]
Articol principal: Demografia Belgiei.

Evoluția demografică din 1948 până în prezent

Belgia are unul dintre cele mai dens populate teritorii din Europa, 97% din populație locuind în
mediul urban. Cu o densitate a populației de 342 loc/km², este a doua din Europa după Țările de
Jos (cu excepția microstatelor). În 2004, 92% din populație erau cetățeni belgieni iar 6% erau
cetățeni ai celorlalte state UE. În 2007 populația Regiunii Flamande era de 6.117.440 locuitori
având Anvers, Gent și Bruges drept cele mai populate orașe, cea a Regiunii Valone era de
3.435.879 locuitori cu Charleroi, Liège și Namur drept cele mai populate orașe, iar cea a Regiunii
Bruxelles era de 1.031.215 locuitori din care 2 din cele 19 comune aveau peste 100.000 locuitori.
Atât neerlandeza cât și franceza vorbite în Belgia au diferențe minore de vocabular și de nuanțe
semantice față de limbile vorbite în Țările de Jos respectiv Franța. Mulți flamanzi folosesc curent
dialecte locale flamande în mediul local. Limba valonă, principala limbă regională din Valonia este
actualmente înțeleasă și vorbită de un procent infim de populație, în general persoane în vârstă.
Dialectele acesteia precum și celelalte dialecte tradiționale din Valonia nu sunt folosite curent în
viața publică.
Nu există statistici oficiale recente cu privire la utilizarea celor trei limbi oficiale sau a dialectelor
acestora. Estimările cu privire la numărul vorbitorilor de limba neerlandeză estimează procentajul
acestora la 57%-60%, cei de limba franceză reprezintă aproximativ 40%-43% iar cei vorbitori
de limba germană reprezintă aproximativ 75.000 persoane, pentru 1% din populație[57]
Catolicismul a fost unul dintre principalele motive ale independenței Belgiei și a avut un rol
important în istoria țării. Instituția regală continuă să aibă în continuare o reputație de puternic
catolică. Cu toate acestea statul este un stat secular cu o constituție laică ce prevede libertatea
de religie. Cultele recunoscute oficial sunt subvenționate de stat, acestea fiind, în ordinea
subvențiilor
acordate: catolicismul, islamul, protestantismul, iudaismul, ortodoxismul și anglicanismul. În
2007 budismul a efectuat primii pași spre recunoașterea oficială.
La 1 ianuarie 2022 populația rezidentă estimată a Belgiei a fost de 11.584.008 locuitori, din care
10.100.333 cetățeni belgieni.[1]
Alte naționalități (mii persoane):
- germani: 40,3
- bulgari: 45,6
- spanioli: 73,6
- francezi: 176,2
- britanici: 16,2
- greci: 18,7
- portughezi: 51,8
- români: 117,3
- italieni: 163,5
- polonezi: 69,1
- ruși: 11,4
- indieni: 17,1
- chinezi: 13,5
- afgani: 19,6
- irakieni: 11,6
- turci: 38,9
- camerunezi: 15,2
- congolezi (Kinshasha): 21,6
- guineeni: 10,2
- algerieni: 10,3
- marocani: 81,4
- americani: 10,5
- brazilieni: 10,9
Cetățeni ai altor țări europene erau 100,6 mii locuitori (din care U.E. 53 mii). Din alte țări africane
erau 60,5 mii rezidenți, din alte țări din America erau 19 mii rezidenți, iar din alte țări din Asia, 78
mii.
26,3 mii rezidenți aveau cetățenie nedeterminată sau erau apatrizi.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Turnul Babel (c. 1563) de Pieter Bruegel cel Bătrân

În ciuda diviziunilor politice și lingvistice, regiunea ce corespunde Belgiei actuale a fost centrul
înfloririi unor mari mișcări artistice, care au exercitat o puternică influență asupra artei și culturii
europene. Astăzi, într-o anumită măsură, viața culturală este concentrată în fiecare comunitate
lingvistică, o sferă culturală comună fiind greu de realizat din cauza diferitelor bariere.[58][59][60] Din
anii 1970, nu mai există universități și colegii bilingve în țară, cu excepția Academiei Militare
Regale și a Academiei Maritime de la Anvers, nici mass-media bilingvă[61] și nu există nicio
organizație științifică și culturală în care să fie reprezentate ambele comunități. Forțele ce îi țineau
odinioară pe belgieni împreună—romano-catolicismul și opoziția economică și politică față de
Țările de Jos—nu mai au putere.[62]

Artă[modificare | modificare sursă]
Altarul de la Gent: Adorația Mielului Mistic (interior), pictură din 1432 de van Eyck

Contribuțiile în domeniul picturii și arhitecturii au fost deosebit de bogate. Arta mosană, cea

neerlandeză veche,[63] Renașterea flamandă și pictura barocă[64] și marile exemple de
arhitectură romanescă, gotică, renascentistă și barocă[65] sunt pietre de hotar în istoria artei. În
vreme ce arta secolului al XV-lea în Țările de Jos a fost dominată de picturile religioase ale
lui Jan van Eyck și Rogier van der Weyden, secolul al XVI-lea se caracterizează printr-o gamă
mai largă de stiluri, cum ar fi peisajele lui Peter Breughel și reprezentarea anticului de
către Lambert Lombard.[66] Deși stilul baroc al lui Peter Paul Rubens și Anthony van Dyck au
înflorit la începutul secolului al XVII-lea în Țările de Jos Meridionale,[67] ea s-a aflat în declin în
alte părți.[68][69]
În secolele al XIX-lea și al XX-lea, au apărut numeroși
pictori romantici, expresioniști și suprarealiști, între care James Ensor și ceilalți artiști din grupul
Les XX, Constant Permeke, Paul Delvaux și René Magritte. Mișcarea avangardistă CoBrA a
apărut în anii 1950, iar sculptorul Panamarenko rămâne o remarcabilă figură a artei
contemporane.[70][71] Artistul multidisciplinar Jan Fabre și pictorul Luc Tuymans sunt alte figuri de
renume internațional de pe scena artei contemporane.
Contribuțiile belgienilor la arhitectură au continuat în secolele al XIX-lea și al XX-lea, inclusiv prin
operele lui Victor Horta și Henry van de Velde, principalii inițiatori ai curentului Art Nouveau.[72][73]
Muzica vocală din Școala Franco-Flamandă s-a dezvoltat în sudul Țărilor de Jos și a reprezentat
o importantă contribuție la cultura Renașterii.[74] În secolele al XIX-lea și al XX-lea, s-au evidențiat
mari violoniști, cum ar fi Henri Vieuxtemps, Eugène Ysaÿe și Arthur Grumiaux, în vreme
ce Adolphe Sax a inventat în 1846 saxofonul. Compozitorul César Franck s-a născut în Liège în
1822. Muzica contemporană din Belgia are și ea o reputație deosebită. Jazzistul Toots
Thielemans și cântărețul Jacques Brel au devenit celebri. În muzica pop/rock, Telex, Front
242, K's Choice, Hooverphonic, Zap Mama, Soulwax și dEUS sunt celebre. Pe scena heavy
metal, formații ca Machiavel, Channel Zero și Enthroned au admiratori în toată lumea.[75] În Belgia
a apărut și s-a dezvoltat genul de muzică electronică New Beat.[76]
Belgia a dat lumii mai mulți scriitori celebri, între care se numără poetul Emile Verhaeren și
romancierii Hendrik Conscience, Georges Simenon, Suzanne Lilar și Amélie Nothomb. Poetul și
dramaturgul Maurice Maeterlinck a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în 1911. Aventurile lui
Tintin de Hergé este cea mai celebră bandă desenată franco-belgiană, dar mulți mari autori,
ca Peyo (Ștrumfii), André Franquin (Gaston Lagaffe), Edgar P. Jacobs și Willy Vandersteen au
adus industriei belgiene a benzilor desenate un renume mondial.[77]
Cinematografia belgiană a transpus pe ecran romane flamande.[nb 1] Alți regizori belgieni au fost
și André Delvaux, Stijn Coninx, Luc și Jean-Pierre Dardenne; celebri actori au fost Jan
Decleir și Marie Gillain; iar între cele mai apreciate filme se numără C'est arrivé près de chez
vous și Afacerea Alzheimer.[78] În anii 1980, Academia Regală de Arte Frumoase din Anvers a
produs importanți creatori de modă, cunoscuți sub numele de Cei Șase de la Anvers.[79]