PR Dumitru Staniloae Invatatura Despre Maica Domnului La Ortodocsi

7/31/22, 10:05 PM Pr dumitru staniloae invatatura despre maica domnului la ortodocsi …
Upload
Home
Explore
My Clipboards
My Uploads
Analytics
Account Settings
D
DanRadu17
Support
Logout
Home
Explore
Search
Submit Search
Upload
D
DanRadu17
My Clipboards
My Uploads
Analytics
Account Settings
Account Settings
Support
Logout
Search
×Oops! Something went wrong. Please try again later.

Successfully reported this slideshow.
Your SlideShare is downloading.
Pr dumitru staniloae invatatura despre maica domnului la ortodocsi si

catolici, o, 1950, 4
Share

Report
https://www.slideshare.net/TamasArdelean/pr-dumitru-staniloae-invatatura-despre-maica-domnului-la-ortodocsi-si-catolici-o-1950-4?from_action… 1/61
Tamas Ardelean
•
Mar. 26, 2018
•
1 like
•
936 views
Download Now
Download
https://www.slideshare.net/TamasArdelean/pr-dumitru-staniloae-invatatura-despre-maica-domnului-la-ortodocsi-si-catolici-o-1950-4?from_actio… 10/61
Next SlideShares
Upcoming SlideShare
Filocalia 11
Loading in …3
×
Check these out next
Sf. Nicolae Velimirovici - CREDINŢA SFINŢILOR - Catehismul Bisericii Ortodoxe

Mihaela Pădurean
COSMOSUL CA TEMPLU AL SFINTEI TREIMI

Radu Teodorescu
EXPERIENȚE ALE HARULUI ÎN SPIRITUALITATEA CREȘTIN ORTODOXĂ

Radu Teodorescu
NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS – Predica şi talcuire teologica exhaus...

Mihaela Pădurean
Hristificarea omului contemporan

Marian David
Jean-Claude Larchet - Tradiția ortodoxă despre viața de după moarte

Mihaela Pădurean
Sfântul Chiril al Ierusalimului - Cateheze

Stea emy
Cuv. Efrem Athonitul - DESPRE CREDINŢĂ SI MÂNTUIRE

Mihaela Pădurean

12 of 31

Pr dumitru staniloae invatatura despre maica domnului la ortodocsi si catolici, o, 1950, 4

Mar. 26, 2018
•
1 like
•
936 views
Share

Report
Download Now
Download
Download to read offline
Spiritual
Read more
Tamas Ardelean
Following
Follow
Read more
Spiritual
Recommended
Filocalia 11
sfantulardealului
14.04.2013 de ce a venit iisus la noi - gladys bland

catedralasfantulnicolae
Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii

Miu Alexandru
Sf. Teodor Studitul - Iisus Hristos, prototip al icoanei Sale

Mihaela Pădurean
Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor spirituale

Mihaela Pădurean
catehism-ortodox
MariaCristina Ghiță
Familia crestina si_rolul_ei_pentru_pastrarea_demnitatii_umane_si_a_sfintenie...

Miu Alexandru
Pr. Ilarion Felea - Despre Lucrarile Harului Sfantului Duh
Mihaela Pădurean
Mihai urzicc483-minuni-c59fi-false-minuni
Timofte Gabriela
SFÂNTA MARIA NOUĂ EVĂ SAU PROTOTIPUL NOII FEMINITĂȚI

Radu Teodorescu
Recommended
Filocalia 11
sfantulardealului
14.04.2013 de ce a venit iisus la noi - gladys bland

catedralasfantulnicolae
Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii

Miu Alexandru
Sf. Teodor Studitul - Iisus Hristos, prototip al icoanei Sale

Mihaela Pădurean
Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor spirituale

Mihaela Pădurean
catehism-ortodox
MariaCristina Ghiță
Familia crestina si_rolul_ei_pentru_pastrarea_demnitatii_umane_si_a_sfintenie...

Miu Alexandru
Pr. Ilarion Felea - Despre Lucrarile Harului Sfantului Duh

Mihaela Pădurean
Mihai urzicc483-minuni-c59fi-false-minuni
Timofte Gabriela
SFÂNTA MARIA NOUĂ EVĂ SAU PROTOTIPUL NOII FEMINITĂȚI

Radu Teodorescu
More Related Content

Slideshows for you
Sf. Nicolae Velimirovici - CREDINŢA SFINŢILOR - Catehismul Bisericii Ortodoxe

Mihaela Pădurean
COSMOSUL CA TEMPLU AL SFINTEI TREIMI

Radu Teodorescu
EXPERIENȚE ALE HARULUI ÎN SPIRITUALITATEA CREȘTIN ORTODOXĂ

Radu Teodorescu
NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS – Predica şi talcuire teologica exhaus...

Mihaela Pădurean
Hristificarea omului contemporan

Marian David
Jean-Claude Larchet - Tradiția ortodoxă despre viața de după moarte

Mihaela Pădurean
Sfântul Chiril al Ierusalimului - Cateheze

Stea emy
Cuv. Efrem Athonitul - DESPRE CREDINŢĂ SI MÂNTUIRE

Mihaela Pădurean
Andrei dirlau prezentare vocatia pascala a creatiei-4 nov 2019

AndreiDirlau
Explicarea sfintei liturghii

Alin Cazacu
Vladimir Lossky - Teologia mistica a Bisericii de Rasarit

FrescatiStory
OMUL RELIGIOS, OMUL CREDINCIOS, OMUL ÎNDUHOVNICIT ŞI OMUL SFÂNT

Radu Teodorescu
Ierom. Theologos Simonopetritul - Sfanta Maria Magdalena, sfantul odor al Măn...

Mihaela Pădurean
îNgradirea de erezie
Claudiu Buza
Ascetica si mistica in teologia parintelui staniloae

Petrisor Aurelian
Pacate noi-pacate-vechii
George Varvalatos
Curs svt i, sem 1 20187 2019 (3)
design_fac
Curs semestrul I Noul Testament

Laiu Viorel
Featured
What to Upload to SlideShare

SlideShare
Be A Great Product Leader (Amplify, Oct 2019)

Adam Nash
Trillion Dollar Coach Book (Bill Campbell)

Eric Schmidt
APIdays Paris 2019 - Innovation @ scale, APIs as Digital Factories' New Machi...
apidays
A few thoughts on work life-balance

Wim Vanderbauwhede
Is vc still a thing final

Mark Suster
The GaryVee Content Model

Gary Vaynerchuk
Mammalian Brain Chemistry Explains Everything

Loretta Breuning, PhD
Blockchain + AI + Crypto Economics Are We Creating a Code Tsunami?

Dinis Guarda
The AI Rush
Jean-Baptiste Dumont
AI and Machine Learning Demystified by Carol Smith at Midwest UX 2017

Carol Smith
10 facts about jobs in the future

Pew Research Center's Internet & American Life Project
Harry Surden - Artificial Intelligence and Law Overview

Harry Surden
Inside Google's Numbers in 2017

Rand Fishkin
Pinot: Realtime Distributed OLAP datastore

Kishore Gopalakrishna
How to Become a Thought Leader in Your Niche

Leslie Samuel
Visual Design with Data

Seth Familian
Designing Teams for Emerging Challenges

Aaron Irizarry
UX, ethnography and possibilities: for Libraries, Museums and Archives

Ned Potter
Winners and Losers - All the (Russian) President's Men

Ian Bremmer
Related Books
Free with a 30 day trial from Scribd
See all
How to Stay Human in a F*cked-Up World: Mindfulness Practices for Real Life
Tim Desmond
(3/5)
Free
How Yiddish Changed America and How America Changed Yiddish

Restless Books, Inc.
(5/5)
Free
Heaven and Hell: A History of the Afterlife

Bart D. Ehrman
(3/5)
Free
What Made Jesus Mad?: Rediscover the Blunt, Sarcastic, Passionate Savior of the Bible
Dr. Tim Harlow
(4.5/5)
Free
Marriage Triggers: Exchanging Spouses' Angry Reactions for Gentle Biblical Responses
Amber Lia
(4.5/5)
Free
Around the World on 50 Bucks: How I Left with Nothing and Returned a Rich Man
Christopher Schacht
(4.5/5)
Free
All Along You Were Blooming: Thoughts for Boundless Living

Morgan Harper Nichols
(4/5)
Free
Success from the Inside Out: Power to Rise from the Past to a Fulfilling Future
Nona Jones
(4.5/5)
Free
The Rational Bible: Exodus

Dennis Prager
(4/5)
Free
The Next Right Thing: A Simple, Soulful Practice for Making Life Decisions
Emily P. Freeman
(4.5/5)
Free
The Baggage Handler

David Rawlings
(4.5/5)
Free
I'm Possible: Jumping into Fear and Discovering a Life of Purpose

Jeremy Cowart
(4/5)
Free
The Art of Living: Peace and Freedom in the Here and Now
Thich Nhat Hanh
(4.5/5)
Free
Tao Te Ching: A New English Version

Stephen Mitchell
(4/5)
Free
Girl, Wash Your Face: Stop Believing the Lies About Who You Are so You Can Become Who You Were Meant to Be
Rachel Hollis
(3/5)
Free
Confessions Of Saint Augustine

Augustine of Hippo
(3/5)
Free
Related Audiobooks
Free with a 30 day trial from Scribd
See all
The Barn at the End of the World: The Apprenticeship of a Quaker, Buddhist Shepherd
Mary Rose O'Reilley
(4/5)
Free
In the Name of God: The Role of Religion in the Modern World: A History of Judeo-Christian and Islamic Tolerance
Selina O’Grady
(5/5)
Free
Living the Faery Life: A Guide to Connecting with the Magic, Power, and Joy of the Enchanted Realm
Kac Young
(4.5/5)
Free
Woman Evolve: Break Up with Your Fears and Revolutionize Your Life
Sarah Jakes Roberts
(5/5)
Free
Heartwood: The Art of Living with the End in Mind

Barbara Becker
(4/5)
Free
Wholehearted Faith
Rachel Held Evans
(4.5/5)
Free
The Women of the Bible Speak: The Wisdom of 16 Women and Their Lessons for Today
Shannon Bream
(4.5/5)
Free
Happiness Becomes You

Tina Turner
(4.5/5)
Free
Searching for the Messiah: Unlocking the Psalms of Solomon and Humanity's Quest for a Savior
Barrie Wilson
(4/5)
Free
God Is a Black Woman

Christena Cleveland
(4.5/5)
Free
The Immoral Majority: Why Evangelicals Chose Political Power Over Christian Values
Ben Howe
(4/5)
Free
Dream Big: Know What You Want, Why You Want It, and What You’re Going to Do About It
Bob Goff
(5/5)
Free
Fierce, Free, and Full of Fire: The Guide to Being Glorious You
Jen Hatmaker
(4.5/5)
Free
Miracles and Other Reasonable Things: A Story of Unlearning and Relearning God
Sarah Bessey
(4.5/5)
Free
Forgiving What You Can't Forget: Discover How to Move On, Make Peace with Painful Memories, and Create a Life That’s Beautiful Again
Lysa TerKeurst
(4.5/5)
Free
Live in Grace, Walk in Love: A 365-Day Journey

Bob Goff
(4.5/5)
Free

1. 1.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
ÎNVĂŢĂTURA DESPRE MAICA DOMNULUI
LA ORTODOCŞI ŞI CATOLICI
de Preot Prof. D. STĂNILOAE
Proclamarea recentă de către papa a dogmei înălţării Fecioarei Măria la cer cu
trupul, ne dă prilej să facem unele consideraţii asupra deosebirilor dintre
mariologia
ortodoxă şi cea catolică şi asupra diferitelor semnificaţii ce stau la baza acestor
deosebiri. Elementele comune ale dogmei mariologiei ortodoxe şi
catolice sunt:
pururea fecioria Mariei (aeiparthenia), calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu
(theotochia) şi cinstirea ei mai presus de toţi Sfinţii şi îngerii
(hyperdulia). Sunt cele
trei elemente propovăduite de Apostoli şi aflătoare în Scriptură cu ocazia descrierii
evenimentului Buneivestiri. Dar catolicismul n'a
rămas la aceste elemente comune, ci
a adăugat la ele câteva elemente noui, datorită cărora mariologia lui a ajuns să se
deosebească de mariologia ortodoxă.
Acestea sunt: imaculata concepţie a Fecioarei
Măria, care are caracter de dogmă (dela 8 Decembrie 1854), calitatea ei de «împreună
răscumpărătoare a
neamului omenesc» (corredemptrix), deocamdată numai în fază de
doctrină teologică, dar cu perspectiva de-a deveni în curând dogmă şi forma recentă
de
dogmă a învăţăturii despre înălţarea Fecioarei cu trupul la cer, care ca credinţă
neformulată dogmatic şi cu o nuanţă deosebită, e proprie şi Bisericii Ortodoxe.
Prin aceste elemente noui mariologia catolică manifestă un spirit propriu,
deosebit de spiritul mariologiei ortodoxe. El s'ar putea rezuma în următoarele trei
tendinţe: 1) tendinţa de-a paraleliza pe Fecioara Maria cu Iisus Hristos, de a-i atribui un rol oarecum
coordonat cu al Lui în mântuirea lumii: 2) tendinţa de-a
autonomiza pe Maica Domnului de
dumnezeescul ei Fiu, de-a scoate evenimentele vieţii ei din lumina Lui, sub care ea le-a
560
voit acoperite; 3) tendinţa de-a
scoate pe Maica Domnului din solidaritatea cu
neamul omenesc şi cu universul creat, de-a o ridica deasupra Lui. după chipul în care
e ridicat Iisus Hristos.
Cele trei tendinţe, şi mai ales primele două sunt strâns înrudite şi împletite. De
aceea urmărindu-le în paginile următoare, nu vom semnala todeauna explicit pe
fiecare.
Spre deosebire de tendinţele acestea, tendinţele mariologiei ortodoxe sunt de-a
privi pe Maica Domnului ca primindu-şi toată slava dela dumnezeeseul
ei Fiu
împreună cu ansamblul făpturilor din cosmos, deşi ca cea dintâi dintre ele.
Tendinţele mariologiei ortodoxe se acopere cu tendinţele Evangheliilor şi ale
creştinătăţii primare. Cine n'a observat că Testamentul Nou acopere cu o discreţie
aproape totală viaţa Preacuratei Fecioare? Cauza nu poate fi alta decât că
însăşi Maica
Domnului a înfrânat pornirea curată a sfinţilor scriitori de-a da vre-o ştire despre ea,
mai ales după înălţarea Fiului ei la cer. Nu fără sens Ev. Ioan
notează un cuvânt,
singurul cuvânt al Maicii Domnului, adresat chiar la începutul activităţii Lui, la nunta
dela Cana, apostolilor şi, după ei, tuturor
credincioşilor din toate timpurile: «Faceţi
ceeace vă va spune» (2,5). E singura ei propovăduire indicată în Testamentul Nou şi
arată voinţa Maicii Domnului
de-a îndrepta atenţiunea credincioşilor în mod principal
spre Fiul ei. Faptele Apost. ne spun că ea era cu apostolii (1, 14) dar nici un alt amănunt nu ne dau
despre ea, cu siguranţă pentru că aşa era voia ei.
Tot aşa de semmricativ este faptul că nici din primele veacuri următoare nu
avem ştiri despre viaţa,
activitatea, moartea şi înălţarea Maicii Domnului, decât în
scrierile apocrife, neacceptate de Biserică. Deabea dela sinodul din Efes, care a
proclamat solemn
theotochia Maicii Domnului, preocuparea de ea a luat o mare
desvoltare. Era, se vede, un consemn moştenit de pe vremea apostolilor, care au
2. 2.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
cunoscut că aceasta este voinţa Maicii Domnului. Până la sinodul dela Efes se afirma
doar simplu că Maria este Maica
Cuvântului făcut trup şi că ea a fost Fecioară şi se
venera într'un cult embrionar 1
). E ceeace datează dela apostoli, e ceeace au propovăduit ei
despre Fecioara
ca partea ei la mântuirea lumii. Acestea erau elementele prin cari nu se făcea decât să se
pună în lumină dumnezeirea Celui născut
561
din ea deci siguranţa
mântuirii noastre. După Efes Biserica n'a făcut decât să
precizeze aceste elemente şi la ele a rămas Biserica Orodoxă până azi.
Dar să urmărim tendinţele
amintite ale mariologiei catolice în fiecare din
învăţăturile prin care s'a depărtat de fondul vechiu şi comun al mariologiei creştine,
arătând totodată
netemeinicia acestei învăţături sau tendinţe.
I. Imaculata concepţie.
I). Preliminarii. Prin dogma despre imaculata concepţie a Fecioarei Maria,
catolicismul
vrea să pună dela începutul existenţei ei pe Fecioara într'o paralelă, într'o
egalitate cu Iisus. Precum Iisus s'a Conceput şi s'a născut fără de păcatul strămoşesc,
tot aşa s'a conceput şi s'a născut fără de păcatul străimoşesc şi Maria. Prin aceasta
Fecioara Maria este oarecum autonomizată faţă de Iisus. Şi în acelaşi timp e
scoasă
din ordinea omenească, de sub legea universala umană; un om se concepe şi se naşte
nu sub legea inflexibilă sub care se nasc toţi oamenii, ci se naşte
ca Dumnezeu-Omul,
fără să fie Dumnezeu-Om.
Învăţătura genuină a creştinismului, bazată pe cuvintele Sf. Scripturi, e că toţi
oamenii se nasc cu păcatul
strâmoşesc, că niciunul nu poate veni pe lume, după
căderea protopărinţilor, fară acest păcat (Rom. 5, 12; Ev. Ioan 3, 6). Deci toţi au lipsă
de mântuire şi
mântuirea a venit pentru toţi, exclusiv prin Hristos. Precum printr’un
singur om s'a introdus păcatul in toţi, aşa prin «unul Iisus Hristos» a venit mântuirea
tuturor (Rom. 5, 15, 16). Catolicii scoţând pe Măria de sub legea naşterii cu păcătul
strămoşesc, o scot şi de sub necesitatea de a se mântui prin Iisus Hristos.
Pentru ea
nu mai este Iisus Hristos unicul Mijlocitor şi Mântuitor. Ea s'a mântuit înainte de a
veni pe lume Fiul lui Dumnezeu. Ea nu se mântuieşte prin harul
adus de Domnul
Iisus Hristos. E drept că bula Ineffabilis Deus din 8 Decembrie 1854 declară ca
«Fecioara Măria a fost preservată de orice pată a păcatului
originar din prima clipă a
conceperii», «în virtutea meritelor lui Iisus Hristos». Dar prin aceasta, catolicismul
săvârşeşte două abateri dela ordinea generală a
lucrării harului mântuitor al lui Iisus
Hristos, abateri cari nu fac decât să reliefeze concepţia lui că Măria s'a mântuit în
afară de Hristos: a) admite în cazul
Mariei o lucrare mântuitoare a harului lui Hristos,
înainte de a fi existat Hristos însuşi, adică Dumnezeu-Omul; b) admite în cazul Mariei
că harul lui Hristos
însuşi izbăveşte pe om de păcatul strămoşesc după ce s-a născut cu el, ei îl
fereşte chiar de a se naşte cu el. De aceea, recunoaşte şi
562
dogma Ineffabilis Deus
că graţia care a ferit-o pe Maria de ase concepe cu,
păcatul strămoşesc e o « graţie specială », nu graţia mântuitoare ordinaă. În orice caz,
graţia aceasta n-a mai
venit în Maria prin Hristos şi n-a fost aceeaşi graţie pe care o
primesc toţi când se izbăvesc de păcatul strămoşesc.
1
Le Bachelet, Immaculée Conception, dans
l'Ecriture et la tradition jusq'au Concile d'Ephèse, Art. în Dictionnaire de Théologie catholique,
t. VII, 1, Paris 1923, col. 873, 877. M. Jugie, Immaculée
Conception dans l'Eglise grecque apres le Concile d'Ephèse, Art. în Dict. cit., tom.
cit., col. 904.
3. 3.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
Dar în această învăţătură e ascunsă o concepţie caracteristică a catolicismului despre
păcat, mântuire şi graţie, concepţie cu
totul deosebită de cea patriotică şi ortodoxă. După concepţia
catolică, păcatul nu e decât culpă în faţa lui Dumnezeu şi pedeapsă pentru culpă. El nu e şi o
slăbire a
naturii umane în adâncurile ei ontice. Căderea în păcat a primilor oameni a lăsat natura umană în starea
ei pură (status naturae purae), privând-o doar
de etajul suprapus al darurilor supranaturale.
Deci, păcatul are un caracter pur juridic, nu ontologic, şi deaceea poate fi înlăturat tot printr'o
procedură juridică.
Dumnezeu iartă culpa provenită din neascultarea oamenilor, prin primirea
echivalentului sau supraechivalentului ascultării lui Hristos. Dumnezeu reîntoarce,
prin aceasta,
oamenilor, graţia pierdută de aceia prin neascultare. Dacă-i aşa, Tatăl Ceresc poate acorda Fiului Său un
avans din graţia ce o va dobândi pentru
oameni după întrupare, iar acest avans, un fel de primă de
pregătire a întrupării Sale, de pregătire a locaşului în care se va coborî pentru întrupare, să-l trimită
cu
anticipare Mariei.
Pe de altă parte păcatul, conceput ca simplă vină şi pedeapsă, nu şi ca modificare a firii în
adâncurile ei, se 'transmite, după teologii
catolici, printr'o imputare externă din partea lui Dumnezeu, în
baza unui contract încheiat de El cu Adam, ca reprezentant al tuturor oamenilor, nu printr'o
împărtăşire
reală, tainică, a tuturor, de păcatul lui Adam. Dacă-i aşa, Dumnezeu a putut excepta chiar dela
încheierea contractului cu Adam, pe Maria, de sub
vina lui Adam, care în baza contractului avea să fie
imputată întregei lui posterităţi, în cazul când el va călca porunca ascultării de Dumnezeu 2
). Dar această
concepţie, pe lângă faptul ca reduce păcatul urmaşilor lui Adam, la un decret arbitrar al lui Dumnezeu,
scoate pe Fecioara Măria din solidaritatea cu întreaga
omenire, atât în ce priveşte păcatul, cât şi
mântuirea. Ea nu suportă păcatul cu întreaga omenire şi nu se mântuieşte cu ceilalţi oameni. Concepţia
aceasta
juridică sparge unitatea dintre oameni în păcat şi sparge unitatea dintre ei şi Hristos, în
mântuire. Dogma imaculatei concepţii nu e decât o ilustrare particulară
a acestui fenomen general.
563
În concepţia ortodoxă, însă, păcatul nefiind numai culpă şi pedeapsă, ci şi o
slăbire a naturii umane, scăparea de păcat
înseamnă, pe lângă satisfacerea lui
Dumnezeu de către Iisus Hristos prin ascultare şi moarte, o întărire a acestei firi, prin
ridicarea ei într'o unire intimă cu
dumnezeirea. Aceasta a făcut-o Fiul lui Dumnezeu
devenind şi ipostas al firii omeneşti, devenind şi om între oameni, ipostas omenesc
între ipostasele
omeneşti, şi ca atare, fiind şi unul din Treime, revărsând în semeni
energia necreiată a dumnezeirii Sale, harul dumnezeiesc. Numai prin umanitatea lui
Hristos
curge iarăşi harul în omenire. Desigur, moartea şi învierea Lui ca om are un
rol special în deschiderea umanităţii Sale pentru toată energia dumnezeiască,
pentru
tot Duhul pe care să-l transmită apoi oamenilor cari îl primesc. Astfel harul nu e un
ajutor creiat, pe care îl dă Dumnezeu pentru Hristos, clar nu
numaidecât prin Hristos,
ca în catolicism, ci energia dumnezeiască necreată, care a trebuit întâi să se reverse în
umanitatea luată de Fiul lui Dumnezeu, pentru
ca prin ea să treacă la toţi cei ce vreau
să o primească. De aceea, eliberarea de păcatul strămoşesc nu o poate obţine nici un
om decât prin unirea lui cu Hristos,
Dumnezeu-0mul. Numai aşa a obţinut-o şi Fecioara Maria.
Desigur, n'a fost necesar ca umanitatea Fiului lui Dumnezeu să fie deplin formată ca să transmită
Maicii
Sale libertatea de păcatul strămoşesc. Din prima clipă a zămislirii Sale ca om, curăţenia de păcat a firii
Sale umane, începută a se forma, a trecut asupra
Maicii Sale. Mai precis vorbind, prin acelaşi act prin
care s'a atins de ea, pe de o parte a curăţit-o, pe de alta a început formarea firii Sale, aşa cum lumina, în
acelaşi moment în care se aprinde, şi luminează şi alungă întunericul. Desigur, nedespărţit de Fiul, a
lucrat Duhul Sfânt. Sau Fiul lucra prin Duhul Sfânt în
această atingere, căci Dumnezeu lucrează
totdeauna asupra oamenilor prin Duhul. De aceea, Duhul pe deoparte a curăţit-o, pe de alta i-a dat
puterea de a naşte
fără de sămânţă pe Fiul ca om. Dar exact în momentul în care se curăţea şi primea
puterea de a naşte fără de sămânţă se şi zămislea Fiul lui Dumnezeu ca om.
Când se zămislea Fiul lui
Dumnezeu din ea, Duhul lucra asupra ei curăţind-o şi dându-i putere să-L zămislească. Lucrarea
Duhului de curăţire a Mariei şi
zămislirea Fiului lui Dumnezeu în ea nu se pot despărţi temporal una de
alta. Iată cum înfăţişează această simultaneitate, sau mai precis faptul, că Fiu lui
Dumnezeu umple pe
Maica Sa de plinătatea harului abia din momentul în care umple umanitatea Sa. Teofan al Niceii, care ne-
a dat cea mai frumoasă, mai
adâncă, mai sistematică şi mai desvoltată laudă a Maicii Domnului: «Dar
prive-
564
şte legătura negrăită a Mângâietorului cu Fecioara. Căci Dumnezeu
Cuvântul şi
Fiul ei nu numai o curăţă pe ea mai dinainte şi o sfinţeşte prin Duhul propriu, care e
2
Joseph Schwane, Histoire des dogmes, 2-c édition, trad. de
l'Abbé A. Degert, tome VI, Paris 1904, p. 275.
i
4. 4.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
puterea curăţitoare şi sfinţitoare, spre a o face aptă spre sălăşluirea Lui negrăită, ci şi
la întrupare se atinge de carnea ei
nemijlocit prin Acesta, ca printr'un deget
propriu, şi aşa o face pe aceasta să subsiste în El. Dar trupul (πρόσλημμα)
Mântuitorului este şi primul recep-tacol şi
izvor al însăşi plenitudinii dumnezeieşti,
din care primesc toţi credincioşii, care e harul şi energia naturală a Sf. Treimi (ὅπερ
κοινὴ μέν στιἐ χάρις καὶ νέργειαἐ
φυσική τ ςῆ γίαςἁ τριάδος) şi al cărei procurator şi
distribuitor pe seama zidirii e Mângâietorul. Iar locaşul Maicii lui Dumnezeu al doilea,
nemijlocit după
acela. Căci Dumnezeu Cuvântul fiind prin fire procuratorul Duhului
propriu după energie, întâi umple locaşul şi templul propriu de întreg Acesta, apoi de
acolo iese Acesta ca dintr'un izvor în al doilea locaş şi templu al Său» 3
). A se observa că,
deşi Teofan recunoaşte o curăţire şi sfinţire a Fecioarei înainte de
conceperea Cuvântului, totuşi «harul
din care primesc toţi credincioşii», adică harul curăţirii de păcatul strămoşesc, nu-l primeşte nici ea decât
prin umanitatea
Fiului ei, mai precis, în momentul în care începe conceperea umanităţii.
Numai Iisus Hristos s'a zămislit şi s'a născut fără de păcatul strămoşesc, numai din El
s'a întins
această izbăvire de păcat la toţi. Dacă s'ar fi zămislit şi Fecioara, s'ar fi întins şi din ea, sau, dată fiind
solidaritatea, unitatea adâncă a firii umane, mai
degrabă din ea izbăvirea de păcat peste oameni.
În special, pentru trei motive s'a zămislit şi născut Iisus Hristos fără de păcatul
strămoşesc, din care niciunul
nu poate fi invocat pentru concepţia imaculată a
Fecioarei Măria. Sunt două motive din care decurge organic naşterea lui Iisus fără de
păcatul strămoşesc,
libertatea Lui de legea naşterii sub păcat, nefiind necesară o
întemeiere neorganică a ei ca în cazul Fecioarei Măria. Aceste motive sunt: 1). Zămislirea
Lui fără
sămânţă bărbătească, adică fără stârnirea de poftă în Fecioara Măria. Iar aceasta se datoreşte
faptului că acum nu se naşte un subiect care nu exista nicidecum
înainte, prin iniţiativa unor subiecte
omeneşti străine, ci un subiect divin se face şi subiect al firii umane, îşi constituie şi o fire umană prin
proprie iniţiativă, nu
silit de o pereche de subiecte umane. Şi numai aşa se
565
puteau petrece lucrurile, odată ce iniţiativa mântuirii noastre S'a luat şi a
pornit a se realiza de
Dumnezeu, nu de oameni. Numai prin faptul că Iisus Hristos
vine pe lume prin întruparea unui ipostas din Treime, El nu mai e un produs al legii
naturale de
înmulţire a omenirii, nu mai aduce cu Sine păcatul legat de această legei
Numai Dumnezeu se poate naşte ca om fără păcat, pentrucă nu era un produs al
sporirii naturale a omenirii, ci venea de sus. Un om nu se poate naşte în afară de legea
naturala a înmulţirii oamenilor, deci fără păcatul legat de ea.
2). Dar şi
mai mult decât motivul amintit, ceeace întemeiază lipsa de păcat a Mântuitorului chiar
din prima clipă a zămislirii Sale, e faptul că purătorul firii omeneşti e
Dumnezeu Cuvântul însuşi şi
Dumnezeu nu poate avea păcat, odată ce păcatul e act sau stare contrară lui Dumnezeu. Apoi faptul că
Cel ce se năştea fiind
Dumnezeu, avea pe Duhul Sfânt nedespărţit unit cu El şi Acesta a curăţit dela
început ceeace a luat din Fecioara Măria, curăţind în acelaşi timp şi pe Fecioara
Maria. Aceasta o indică
Teofan al Niceii, spunând despre Hristos că a fost curăţit de pata păcatului universal în momentul
conceperii prin plinătatea Duhului,
nu şi despre Măria. Mai mult, spune că El a fost curăţit «prima dată»
de această pată. 4
).
3) Al treilea motiv din care decurge organic necesitatea naşterii fără
de păcat a
Domnului, a fost misiunea Lui de a-şi da viaţa pentru răscumpărarea oamenilor. Altfel
El ar fi trebuit sa moară pentru Sine şi n'ar mai fi putut muri
pentru oameni. Fecioara
Măria însă n'a fost nici ipostas dumneseesc unit indisolubil cu Duhul Sfânt şi născut
ca om fără sămânţă bărbătească, nici n'a avut să
aducă jertfă de răscumpărare pentru
neamul omenesc 5
).
3
Theophanes Nicaenus ( 1381), Sermo in sanctissimam Deipaρεmr Textum graecum cum
interpretatione latina, introductione et criticis
animadversionibus, edidit Martinus Jugie, A. A. Lateranum, Romae 1935, c. 32, p. 188.
4
Op cit., o. c, p. 186:
«Câci omenitatea Mântuitorului luatâ din noi, unită după ipostas cu El, a scuturat deodată toată stricăciunea
păcatului. Apoi şi noi, crezând şi botezându-ne,
ne-am îngropat şi am înviat cu El, izbăvindu-ne de rătăcirea şi păcatul făcător
de stricăciune. De aceea, Mângâietorul este creatorul acestei prime învieri şi
înnoiri în Iisus Hristos, care se lucrează până acum în noi
prin botez, în chip negrăit... Căci Fecioara oferind materia şi sângiuirile şi cărnurile ei, iar
Mângâietorul sau degetul dreptei
părinteşti, puterea creatoare şi modelatoare, a luat existenţă în ipostasul Cuvântului ceeace s'a format, fâcându-se trup, prin
care
înmormântându-ne cu Hristos, am şi înviat cu El».
5
Şi ar mai fi un fapt care arată că ea n'a putut fi concepută făra de păcat: faptul că a rămas supusă
morţii. Adam şi Eva venind la
existenţă fără de păcat, n'ar fi murit dacă n'ar fi căzut în păcat. De aceea, unii teologi catolici au tras pe drept cuvânt din
imaculata
concepţie, concluzia că ea n'a murit. Biserica oficială i-a condamnat, susţinând că din imaculata concepţie nu urmează nemurirea, cum
n'a urmat
pentru Iisus. La aceasta noi răspundem că moartea lui Iisus a avut sensul de jertfă pentru oameni, pe când a Mariei n'a
5. 5.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
566
Teologii catolici aduc în sprijinul dogmei despre imaculata concepţie a Fecioarei
curăţenia pe care mai ales din veacul
V încoace i-o atribue Părinţii şi scriitorii
bisericeşti chiar dela naşterea ei, înainte de-a se întrupa din ea Fiul lui Dumnezeu.
Dar ei trec peste faptul că chiar
scriitorii bisericeşti cari descriu în cele mai categorice
accente sfinţenia, curaţi Mariei dela naştere, vorbesc de o altă curăţire a ei la
zămislirea dumnezeescului
ei Fiu, sau o socotesc doar «un adaus de graţie, şi de
strălucire supranaturală» 6
) . Dar făcând abstracţie de concepţia celor mai mulţi din
aceşti scriitori,
termenii sunt prea clari pentru a permite o astfel de interpretare. Maria
«curăţită», «sfinţită.» în momentul zămislirii Cuvântului e «deslegată de blestemul
Evei»
7
). Dar de ce a avut Sf. Fecioară trebuinţă de curăţire în momentul întrupării Cuvântului, dacă ea era
curată de pata păcatului strămoşesc dela concepţia
ei? Căci toţi, ortodocşi şi catolici sunt de acord că
Maria n'a săvârşit nici un păcat personal de care să fi trebuit să fie curăţită.
Prin aceasta se dă cel mai
satisfăcător răspuns şi la întrebarea în ce a constat darul cu care a
fost înzestrată Fecioara Maria dela naştere? Într'o putere deosebită care i-a ajutat să nu
săvârşească
păcate porscnale 8
). Prin această putere, care nu excludea lucrarea personală, ea a ţinut în frâu
slăbiciunea naturii, ca pe o pură potenţialitate.
Numai în felul acesta Maria a câştigat şi o vrednicie
personală în faţa lui Dumnezeu. Altfel ea n'ar fi avut niciun merit pentru sfinţenia ei mai presus de a
tuturor oamenilor. Contrastul categoric în care Părinţii şi scriitorii bisericeşti o situiază faţă de Eva, e
întemeiat numai
567
pe faptul că pe când Eva deşi nu
avea pata unui păcat moştenit s'a întinat, Maria cu toate că
avea acea pata s'a păstrat într'o totală curăţenie. Admiţând un har ca putere de nepăcătuire
personală, nu
ne contrazicem cu cele spuse înainte. Numai harul mântuirii, al eliberării de păcatul strămoşesc, a venit
prin Hristos. Un har în general, ca
puterea dumnezeească, de diferite grade, spre a face binele şi a evita
răul, s'a dat adeseori în Testamentul Vechiu. Prorocii ui atins cu ajutorul acestui har cele
mai înalte grade
de sfinţenie personală. Totuşi n-au fost eliberaţi de păcatul personal 9
).
Întrebarea catolicilor cum a putut coexista harul în Fecioara Maria cu
pata,
păcatului strămoşesc, vine din confuzia ce o fac între har peste tot harul mântuirii.
Fecioara Măria a fost împodobită cu harul cel mai bogat în gradul
suprem. Mai mult
decât Moise, Ilie, Ioan Botezătorul. Dar totuşi nu cu harul care şterge pata păcătului
strămoşesc.
Ea a avut supremul grad de sfinţenie la care
nu s'a ridicat şi nu se va ridica,
nici odată nici un om. Ea a fost culmea cea mai înaltă la care s'a ridicat omenirea în
întâmpinarea lui Dumnezeu. Dar aceasta a
fost o curăţie personală, nu curăţia firii,
care constituia fondul comun, transmisibil al umanităţi, care avea să fie curăţit numai
prin Iisus Hristos, când avea să
înceapă mântuirea tuturor celor ce se împărtăşesc de
El 10
). Faptul că ea la naştere primeşte darul unei astfel de sfinţenii şi că
putut avea un asemenea sens.
Dece a trebuit ea atunci să moară, neavând păcatul strămoşesc? Teologii catolici răspund la aceasta cu
enormitatea că Maria a murit pentru aceleaşi motive
pentru care a murit şi Hristos, deci ar urma că a murit şi ea pentru
răscumpărarea neamului omenesc. I. Belamy,Assomption de la Sainte Vierge, Art. în Biet.
de Théol. cath., I, 2, col. 2128: «Les mêmes
raisons providentielles qui demandaient la mort du Christ réclamaint aussi, proportion gradée, celle de sa Mère,
bien qu'elle fut
exempte du péché, originel. Devant ressembler à sen divin Fils, il ne convenait pas qulelle reçut le don de l'immortalité comme Adam et
Eve».
Deci aceeaşi paralelă cu Hristos şi în ce priveşte pricina morţii ei. Aceasta uşor a dus la considerarea Mariei ca «corredemptrix» cu
Hristos.
6
M. Jugie,
Homélies mariales byzantines, în Patrologia Orientalis, t. 16, p. 516 (92), în prezentarea ideilor din Omilia lui Mihail Pselos,
Orátio in salutationem.
7
Avraam
al Eifesului, Oratio in annuntiationem Deiparae, la M. Jugie, op. cit., p. 444 (20).
8
Mărturisirea, lui Mitrofan Critopol, cap 17, la I. Mihălcescu, Die
Bekenntnisse der griechisch-orientalischen Kirche, Leipzig
1904, p. 241.
9
A se vedea despre harul în T. V., în scrisul Sf. Părinţi, amplul tudiu al lui A.
Katansky, Ucenie o blagodati bojiei ivoreniach
drevnich sv ottev i ucitelei ţerhvi do bl Augustina, Petersburg, 1902. La pag. 139, nota 5, citează din Sf. Ciril al
Ierusalimului cuvintele:
«Cu adevărat harul este vinul nou al Noului Testament. Căci s'a întins şi peste Părinţi harul, dar nu covârşitor. Acolo se împărtăşeau de
Duhul Sfânt, aici însă se botezau în chip cu totul desăvârşit».
10
Poate deaceea M. Pselos, care ridică peste orice limită curăţia Fecioarei înainte de întruparea
Cuvântului, spune că
în momentul acesta, Tatăl a curăţit «firea ei» (ἁγιάζιον τ νῆ φύσιν α τ ςὐ ῆ ) Oratio in salutationem, la M. Jugie, op. cit., p. 524 (800).
Dacă Maria s'ar fi născut fără acest fond comun, transmisibil, al păcatului omenesc, Iisus s'ar fi născut din ea fără de păcatul
strămoşesc, datorită ei, nu datorită
Duhului Sfânt, aşa cum urmaşii lui Adam şi ai Evei s'ar fi născut fără de păcat, dacă ei n'ar fi căzut.
6. 6.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
568
naşterea ei înseamnă apariţia «muntelui cel mai înalt», a «.scării însufleţite» pe
care avea să coboare Fiul lui
Dumnezeu în firea omenească 11
), începând mântuirea
noastră, fac pe Sf. Părinţi şi scriitorii bisericeşti să glorifice evenimentul zămislirii
Fecioarei, dacă au
ocazia să vorbească despre el, ca pe evenimentul care deschide
epoca mântuirii în istoria omenirii 12
). Şi de asemenea, sfinţenia personală unică a
Fecioarei
chiar înainte de momentul zămislirii Fiului lui Dumnezeu din ea, îi face să
recurgă la cele mai avântate descrieri pentru a o reda în mod adecvat.
Înălţimea
aceasta supremă în sfinţenie a fost necesară pentru întruparea
Cuvântului căci ea i-a dat Fecioarei acea credinţă neşovăitoare în vestea uluitoare ce i-
a adus-o
Arhanghelul, că însuşi Făcătorul tuturor, Cel necuprins se va naşte din
trupul ei, fărâmă creată. Fără această credinţă, această primă şi cea mai uriaşă
credinţă
în El, Fiul lui Dumnezeu nu avea pe ce să pună piciorul în lume 13
). Dar tot
aşa de just e că măreţia acestei credinţe stă în faptul că venea în mare măsură
dintr'o
voie personală, nu era izvorîtă dintr'o fire ridicată de Dumnezeu peste pata păcatului
strămoşesc, în care caz n'ar mai fi fost într'un aşa de mare grad
opera Fecioarei.
De aceea tot aceiaşi Părinţi şi scriitori bisericeşti cari ridică aşa de mult
sfinţenia Fecioarei înainte de zămislirea Cuvântului, dacă au ocazia să
vorbească şi de
acest eveniment, vorbesc despre o nouă sfinţire, curăţire a ei în momentul acesta. Aşa
cum pentru Arhanghel faptul că Fecioara e «cu har
dăruită» (plină de har» cum preferă
să traducă catolicii pe κεχαριτωμένην, nu e o piedecă de-i spune că primeşte acum un nou har
(«Bucură-te ceeace eşti cu
har dăruită... iată ai aflat har înaintea lui Dumnezeu»), tot aşa lauda sfinţeniei
Fecioarei dinainte de Bu-
569
navestire nu-i opreşte pe scriitorii bisericeşti din
Răsărit să vorbească de o nouă
curăţire în clipa zămislirii Cuvântului. Pentru ei ordinea spirituală a harului are o
gradaţie de nuanţe, o supleţe, pe care teologii
catolici o simplifică şi îngroaşe în
definiţii prea rigide.
La lumina acestei învăţături ortodoxe se înţeleg expresiunile dialectice ale
Părinţilor şi scriitorilor
bisericeşti despre curăţirea Măriei dela început şi despre
curăţirea ei la Bunavestire. Ea ţine seama şi de necesitatea ca Fiul lui Dumnezeu să fi
fost primit de o
inimă plină de credinţă la întruparea Sa, dar şi de principiul că
eliberarea de păcat a venit pentru tot omul prin Hristos.
În felul acest Fecioara e ridicata mai
presus de tot neamul, omenesc, dar ea
rămâne în aceeaş vreme în solidaritate cu neamul omenesc. Catolicismul desleagă pe
Fecioara din această solidaritate,
ea e o fiinţă străină de oameni aşa cum sunt după
cădere, odată ce nu s'a născut cu acest păcat. Ea nu mai are apoi nici un merit pentru
înălţimea la care s-a
ridicat sau în orice caz un merit foarte redus, neridicându-se prin
efortul ei din starea noastră la această înălţime, ci fiind aşezată printr'un
aer de atotputernicie.
Hristos coborîndu-se la ea nu s'a coborît la firea noastră,
« sfinţind» prin această coborîre firea ei n'a sfinţit firea noastră. Ea n'a fost prin
păcatul firii într'o
comunicare lăuntrică cu firea general omenească, încât Hristos
Deci prin ea ar fi venit întâi în lume mântuirea nu prin dumnezeiescul ei Fiu. Să nu se obiecteze
că creştinii, deşi curăţiţi de păcatul
strămoşesc, totuşi urmaşii lor vin pe lume cu acest păcat. Părinţii creştini nu s'au născut fără de păcat, ci au fost curăţiţi
după aceea.
O naştere fără de păcat, pe cale naturală, ar implica o curăţire generală a firii umane de păcatul strămoşesc, pe când prin Hristos noi
ne curăţim
personal de acest păcat, adică după ce ne-am născut, firea generală şi actul de naştere, ca act al ei, rămânând sub păcat.
11
Sf. Ioan Damaschin, Hom. in
nativitatem B. V. Mariae, P. G. 96, 665.
12
Idem, 669: ...«Azi e începutul mântuirii noastre».
13
Împăratul Manuil II Paleologul (1391—1425). Oratio in
Deiparae dormitionem, la M. Jugie, op. cit., p. 555 (131). «Multe
şi mari fiind cele ce au făcut-o pe ea Maică a lui Dumnezeu, niciuna din toate nu se poate
pune înaintea acestei oferiri. Şi o arată faptul
că până ce Arhanghelul nu s'a suit, nici Dumnezeu nu s'a coborît, ca să ducă la sfârşit taina pregătită înainte de
veacuri, pentru toţi».
Iar Nicolae Cabasila spune: «Şi a fost întruparea Cuvântului nu numai fapta Tatălui şi a pu terii Lui şi a Duhului, unul binevoind,
celălalt
venind, iar aceea umbrind, ci şi a voinţei şi a credinţei Fecioarei. Căci precum fără aceia nu se putea înfăptui sfatul acesta, aşa
neaducând preacurata voinţa ei,
sfatul nu ar fi putut trece în faptă. Horn. in Anunt. § 4, la M. Jugie, Hom, mar. Byz. in Patr. Ort. 19, p.
448 (379).
7. 7.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
curăţind firea ei la zămislirea Sa să ridice «blestemul firii» tocmai în acest moment.
Blestemul acesta sau s'a ridicat înainte,
la conceperea Fecioarei, sau nu s'a ridicat nici
la zămislirea Cuvântului din ea. Concepţia Sf. Părinţi şi a scriitorilor bizantini
despre întrupare ca începutul
mântuirii nu se poate împăca cu o scoatere a Mariei din
solidaritatea cu firea omeneasca înainte de acest moment.
2. Documentare. Vom arăta acum că
principiile acestea trec ca un fir roşu prin
tot scrisul Părinţilor şi scriitorilor răsăriteni şi s'au păstrat vreme îndelungată şi la
teologii din Apus.
Despre Părinţii
dinainte de Niceea, chiar teologii catolici recunosc că deşi
atribuiau Mariei curăţie şi sfinţenie, aceste idei «nu permit de-a le atribui o credinţă
formală în
concepţia ei imaculată» 14
).
Dintre Părinţii de după Niceea, teologii catolici aduc ca pe primii martori ai concepţiei imaculate,
făcând abstracţie de
570
Sf.
Efrem Sirul, de care se va vorbi mai încolo, pe Sf. Ambrosie şi Fer. Augustin. Sf. Ambrosie
zice odată, adresându-se Cuvântului: «vino de caută oaia cea
pierdută; nu trimite slugile Tale, nici
năimiţi, vino Tu însuţi. Ia-mă pe mine, nu din Sara ci din Maria, pentrucă ea e o Fecioară fără
stricăciune, o Fecioară
liberă, prin graţie, de orice pată a păcatului» 15
). Dar aceasta poate să însemne
numai libertatea de păcatele actuale. Căci numai aşa se poate împăca această
expresie cu o alta a Sf. Am-
brosie: «Singur Mântuitorul nostru a fost perfect sfânt şi n'a putut fi aşa decât cu condiţia c'a scăpat,
născându-se dintr'o Fecioară,
de legea păcatului care se ataşază la orice naştere omenească» 16
).
Iar Fer. Augustin combătând pe Pelagie care înşira un număr de persoane din
V. Testament
cari au trăit fără de păcat şi cari au culminat în Maria, «pe care pietatea
ne porunceşte să o numim fără de păcat» (quam dici sine peccato confiteri necese esse
pietati), respinge această afirmaţie «cu excepţia Sfintei Fecioare Măria, de care nu vrea
să fie chestiunea în nici un fel când se vorbeşte despre păcate şi aceasta
pentru
onoarea Mântuitorului: că ea a primit, de fapt, o graţie supraabundentă, pentru a
repurta o victorie absolută asupra păcatului, noi o ştim din faptul că ea
a meritat să
conceapă să nască pe Cel ce a fost incontestabil fără de păcat» 17
). Dar «mulţi teologi
nu voesc să vadă în acest pasagiu decât libertatea de păcate
actuale sau personale» 18
).
Că aceştia au dreptate se vede din faptul că în pasagiu se vorbeşte de o «repurtare a
victoriei asupra păcatului» şi de un «merit» al
Fecioarei cu totul deosebit de al celorlalţi
oameni. Dacă n'ar fi avut păcatul originar în sine, s'ar fi spus doar de o victorie asupra
ispitei contrar Evei, nu asupra
păcatului si meritul ei n'ar fi fost aşa de mare. Această
interpretare e întărită de două texte categorice ale Fericitului Augustin. Într'unul
acesta răspunde
pelagianului Iulian care-i reproşa că prin doctrina lui despre
universalitatea păcatului originar o lasă pe Maria diavolului, deci o necinsteşte mai
mult decât
Iovinian, care negând naşterea Cuvântului din Fecioara, îi lua aceleia
numai atributul fecioriei. (Ille virginitatem Mariae partus. conditione dissolvit; tu
ipsam
Mariam diabolo nascendi conditione transcribis»). La aceasta Fericitul Augustin îi
răspunde că nu o lasă pe Maria diavolului ci o dă lui Dumnezeu, căci prin
571
graţia renaşterii se abrogă condiţia în care s'a născut. «Non
transcribimus diabolo Mariam conditione nascendi, sed ideo (Deo) quia ipsa conditio
solvitur
gratia renascendi». Cei mai mulţi teologi catolici spun că Fericitul Augustin
afirmă aci că renaşterea Marie s'a făcut simultan cu naşterea ei, dar alţii au
14
X.
Le Bachelet, Immaculée Conception dans l'Ecriture et le Tradition jusq'au Concile d'Ephèse, Art. în Diet, de Théol. eath., VII, 1, col.
875.
15
Exposit. in ps.
118, serm. 22, 30, P. L. t. 15, col. 152.
16
Citat de Fer. Aug., Contra Iulianum, II, 4, P. L., t. 44, col. 674.
17
De natura et gratia, c. 36, P. L. t. 44, col. 267.
18
X. Le Bachelet, art. cit., col. 883.
8. 8.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
recunoscut că aici e vorba de o renaştere ulterioară naşterii 19
). Şi numai aşa poate fi,
căci nu se poate renaşte cineva decât
dacă e odată născut. Cum ar fi acelaş act şi
naştere şi renaştere? Sau cum s'ar abroga în acelaş timp ceeace se petrece? Iar dacă
naşterea e bună, nu mai e lipsă
de o renaştere, de o abrogare a ei. Acesta a fost cazul
lui Iisus.
Iar într'un alt text. Fericitul Augustin declară că Maria a fost concepută din
concupiscenţa
păcatului (de peccati progagine venit), ca ceilalţi copii ai lui Adam. De
aceea Maria, eşită din Adam, a murit din cauza păcatului (Maria ex Adam mortua
propter peccatum), în vreme ce Mântuitorul, eşit din Maria, a murit pentru a şterge
păcatele 20
). Căci păcatul originar e aşa de absolut legat de naşterea din
doi părinţi,
încât Mântuitorul ca să evite acest păcat s'a născut dintr'o fecioară, fiind astfel singur
născut fără de păcat 21
). Teologii catolici sunt siliţi să
recunoască dificultatea pe care o
implică astfel de texte ale lui Ambrosie şi Augustin. «În tot cazul, zice unul, dificultatea
rămâne în ce priveşte punctul
delicat: afirmarea concepţiei feciorelnice ca mijloc
necesar ca Iisus Hristos să scape, născându-se, de sub legea păcatului» 22
). Dar caută
să scape cu
speculaţii, ca de pildă cu aceea că Maria nu a fost imună de păcatul
originar de drept, ci numai de fapt, printr'o intervenţie divină excepţională, legea
universală a păcatului rămânând în vigoare; sau cu aceea că deşi Maria a fost
preservată de păcatul originar, au rămas în ea anumite consecinţe ale greşelii
protopărinţilor, acelea care n'au o legătură esenţială cu păcatul propriu zis 23
). Dar
singura explicaţie firească, corespunzătoare cu afirmaţiile categorice ale
Sf. Părinţi, e
aceea că Maria, deşi a primit un dar de stăruinţă şi creştere în curăţia personală la
naştere, curăţia de păcatul naturii omeneşti comune, a primit-o
numai la zămislirea
Fiului ei.
De curăţia aceasta vorbeşte Sf. Grigorie de Nazianz: «Cu-
vântul se face om, luând tot ce e al omului, afară de păcat: Ei
572
s'a
conceput dintr'o Fecioară, prealabil curăţită de Duhul în trupul şi sufletul
ei» 24
). Catolicul Bachelet spune că din text nu se vede clar că Duhul a curăţit-o
acum
de un păcat, deci se poate spune că e vorba aci de-o curăţire în sensul unei ridicări la
puterea de-a naşte ca Fecioară şi la un grad mai mare de sfinţenie
25
). Dar Sf. Grigorie
explică «curăţirea» aceasta din necesitatea de-a se naşte Cuvântul din ea fără de
păcat, deci de acest păcat a curăţit-o «pentru ca Fiul lui
Dumnezeu să iasă din ea
într'un chip misterios şi în afară de toată pata» 26
).
Iar Sf. Efrem Sirul, invocat de catolici ca cel mai preţios martor în sprijinul
imaculatei concepţii, alăturea de Ambrosie şi Fericitul Augustin, zice: «Hristos s'a
născut dintr'o natură supusă întinăciunilor, pe care Dumnezeu trebuia s'o
cureţe,
cercetându-o... Astfel Hristos a curăţit pe Fecioara şi aşa s'a născut, pentru a
arăta că Hristos efectuiază toată curăţia acolo unde se găseşte. El a curăţit-
o în
Duhul Sfânt pentru a o pregăti (spre a fi Maica lui Dumnezeu) şi aşa a fost conceput
din-tr'un sân curăţit» 27
). Iar în alt loc o înfăţişază pe Fecioara
zicând Domnului: «Te
voi numi Fiu, Frate, Mire şi Domn, pe Tine care ai renăscut pe Maica Ta prin noua
naştere al cărei izvor e apa? Sunt sora Ta, pentrucă
amândoi avem pe David ca
strămoş; de asemenea Maica Ta, pentrucă Te-am zămislit; mireasa Ta, fiind sfinţită
19
Idem, art. cit., col. 884.
20
In ps. 34« serm.
II, 3, P. L. t. 36, col. 335.
21
Serm. 151, 5, P. L. t. 38, col. 817.
22
X. Le Bachelet, op. cit., col. 890.
23
Idem, ibidem.
24
Orat. In Theophaniam, 13, P. G. 36,
325.
25
Op. cit., col. 891.
26
Orat. 40, in sanctum baptismum 45, P. G. t. 36, col. 423.
27
Sermo adversus haereticos (seu De Margarita), Opera graece, t II. p.
270, la Bachelet, art. cit., col. 892.
9. 9.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
prin harul Tău; slujnica Ta şi fiica Ta, născută din apă şi din sânge, pentrucă m'ai
răscumpărat cu sângele Tău, cu preţul
vieţii Tale şi pentrucă a trebuit să mă naşti
prin botez. Cel pe care l-am născut, m'a renăscut la rândul Său printr'o nouă naştere,
El care a împodobit pe Maica
Sa cu un veşmânt nou şi i-a încorporat carnea ei, în
vreme ce ea însăşi a îmbrăcat strălucirea, măreţia şi demnitatea Fiului ei» 28
).
Bachelet spune că aci ar fi
vorba pe deoparte de o sfinţire în momentul întrupării, care, deşi nu
se ştie în ce constă, nu e în niciun caz curăţirea de păcatul strămoşesc, odată ce Sf. Efrem
Sirul o
numeşte şi înainte curată şi sfântă, pe de alta de un botez ulterior al Maicii Domnului, după chipul altor
botezuri de oameni justificaţi. Dar acestea sunt
interpretări forţate. Am arătat înainte un mod mai just de
armonizare a celor două cu-
573
răţiri. Iar de un botez dat după justificare nu ştim nimic. Fecioara
vorbeşte clar
de « renaştere printr'o nouă naştere». Aceasta înseamnă o naştere după naşterea
fizică, nu deodată cu ea.
Locurile acestea ale Sfântului Efrem
arată cum trebuesc
înţelese epitetele ce le dă el, şi după el toţi scriitorii din Răsărit, Fecioarei, chiar
înainte de a zămisli pe Fiul ei: preaneprihănită, preacurată.
Ele nu pot fi traduse prin
cuvântul imaculată, în sensul lui tehnic catolic: fără păcatul strămoşesc, cum traduc
teologii catolici.
Alţi Părinţi declară apriat că
Măria s'a născut cu păcatul
strămoşesc. Aşa, Ciril din Alexandria spune că, afară de Iisus, niciun om, nici Maria,
n'a făcut excepţie dela legea naşterii cu
păcatul strămoşesc. Ca şi Irineu, Origen,
Teitulian, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Ieronim, Ilarie, îi atribuia anumite
slăbiciuni, neînţelegeri, etc. 29
).
Sinodul ecumenic din Efes a dat un mare avânt cultului Maicii Domnului şi
unui scris care elogia curăţia şi slava ei. Dar nu se poate demonstra nici prin
scrisul
acesta că Măria ar fi fost socotită ca născută fără păcatul strămoşesc.
Teologii catolici aduc, ca prim pretins martor după Efes al concepţiei imaculate
pe
Teodat din Ancira, membru marcant al sinodului din Efes, care o opune pe Maria
Evei, o numeşte neprihănită, liberă de viclenia Evei, ca un crin odrăslit în
mijlocul
mărăcinilor 30
). Dar tot Teodot zice altădată: «Adversarii maternităţii divine n'au voit să înţeleagă
învăţătura alor noştri, privitor la transformarea
spre sfinţenie a Fecioarei. Dar asemănări împrumutate
dela lucrurile pipăibile ne pot da o ideie despre taină. Dacă o bucată de fier cu totul neagră şi încărcată
de pete se curăţă de corpurile străine când e arun
574
cată în foc şi primeşte într'o clipă puritatea naturii sale; dacă, câştigă
asemănarea cu flacăra care o
curăţeşte, devine inaccesibilă atingerii şi consumă orice
materie ce se apropie de ea, ce e de mirat dacă Fecioara preaneprihănită a fost dusă la
o curăţie
desăvârşită prin contactul cu focul divin şi imaterial; dacă ea a fost curăţită
de tot ce era material şi străin naturii (παρὰ φύσιν) şi aşezată în toată strălucirea
frumuseţii naturii, încât de aci înainte să fie inaccesibilă şi închisă şi sustrasă la toate
falsificările trupeşti (σαρκικοῖς παρανοθεύμασι). Şi precum acela care se
aşează sub o
cascadă este muiat deja cap până la picioare, la fel Fecioara, Maica lui Dumnezeu, a
fost, aceasta e convingerea noastră, unsă în întregime de
sfinţenia Sfântului Duh, care
28
Sermo 11, de nativitate Domini, Opera syriace, t. II, p. 427.
29
Sf. Ciril al Alexandriei, In Lev. 16, 2, P. G. t. 69, col. 584;
Irineu, Contra Haeres., III, 16, 7, P. G. t. 7, col. 926;
Origen, In Luc. hom. 17, P. G. t. 13, col. 1845; Sf. Vasile cel Mare, Epist. 260, 9, P. G. t. 32,
col. 967; Sf.
Ioan Gură de Aur, In Ioan. hom. 21, 2, P. G. t. 59, col. 130; Ieronim, In Math. 12, 49, P. L. 26, col. 85; Ilarie, In Math. 12,
24, P. L. t. 9, col. 993.
30
Ultima din
cele 6 Omilii tratând despre Întruparea Cuvântului, tipărite în traducerea latină, P. G. t, 77, col. 1418—
1432. Textul grec al ei l-a publicat M. Jugie, după
manuscr. Bibliot. Naţ. din Paria, cod. 1871, fond. grec, fol. 96-117,
în: Homelies mariales byzantines, în Patr. orient. 19, p. 818 (200) — 335 (217), unde e
intitulată: In Sanctam Mariam, Dei
genitricem, et in sanctam Christi nativitatem. Maria e numită aci: «Fecioară înlăuntrul firii femeieşti, dar în afară de
viclenia femeiască,
fecioară fără ocară, nespurcată, prεa neprihănită, curată, nepătată (παρθένος νύβειστοςἀ , σπιλοςἄ , πανάμωμος, μπόλυντοςἀ ). p. 329.
10. 10.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
s'a pogorît peste ea; apoi a primit Cuvântul lui Dumnezeu cel viu, în camera cu totul
înmiresmată a fecioriei ei» 31
)7
M.
Jugie declară că acest pasagiu nu cadrează cu doctrina lui Teodot din
Omilia a şasea. De aceea pentru el nu rămân decât două ipoteze: sau autorul acestei
Omilii nu e identic cu autorul Omiliei a şasea, sau gândirea lui Teodot referitoare la
curăţia Mariei a suferit o anumită evoluţie 32
). Dar acestea sunt ipotezele
disperării.
Noi trebue să acceptăm deopotrivă ambele categorii de expresii pe cari le folosesc
aproape toţi scriitorii răsăriteni, despre Maria, chiar dacă ni se par
contradictorii
doctrinelor lor, căutând să înţelegem această aparentă contradicţie, nu să le
sacrificăm pe unele. Şi punctul de vedere care le armonizează pe
toate e că toţi
atribuiau Mariei o curăţie şi înainte de întruparea Cuvântului, dar nu o curăţie de
natură (am văzut că şi Sf. Efrem Sirul spune că Iisus s'a născut
dintr'o «natură su-
pusă întinăciunilor»), ci una personală. De aceea pot vorbi de o altă curăţie în
momentul întrupării. Aproape toţi folosesc cele mai avântate
cuvinte despre curăţia
Mariei, dar în acelaşi timp spun că la întrupare a fost mântuită, eliberată, «firea».
Teodot spune şi el că la conceperea Cuvântului, firea a
fost ridicată din starea
contrară firii, prin ceea ce în general Sf. Părinţi înţeleg păcatul originar.
Aceeaşi exprimare contradictorie, plină de sens pentru noi, dar
neînţeleasă, de
catolici, o găsim la Proclu, patriarhul Constantinopolei ( 446), invocat şi el de M.
Jugie pentru teza catolică. Pe de o parte spune că
Dumnezeu a creiat-o pe Fecioară
fără de ocară, pe de alta că a înnoit-o când s'a întrupat din ea şi de aceea nu s'a
întinat prin întrupare: «Cuvântul nu s'a înti-
31
Hom. 4, în S. Deiparam et Simeonem, 6, P. G. t. 78, col. 1397.
32
M. Jugie, Immaculée Conception dams l'Eglise grecque après la concile d'Ephèse. Art. în
Dict. de Théologie Cath., t. VII, 1, col. 908.
11. 11.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
575
nat locuind în sânul pe care El însuşi l-a creiat fără ocară (ἀνοβριστως δημιούργησενἐ ), căci lutul
nu murdăreşte pe
olar, când aceia înnoieşte vasul pe care l-a făcut» (οὐ μιαίνει τ νὸ κεραμέα νακαινίζονταἀ περὅ
πλασεἔ σκε οςῦ )
33
). «Vasul» aci nu înseamnă toată natura
omenească, pe care, după ce a făcut-o la început, a
înnoit-o la naşterea Fecioarei, cum interpretează, împotriva textului, M. Jugie. Ci e persoana Fecioarei
Maria, e sânul creiat fără ocară la naşterea ei. Dar acest vas «pe care l-a făcut» la naşterea ei, l-a reînnoit
după ce l-a făcut. Şi numai aşa acest sân nu l-a
murdărit, aşezându-se în el.
Isichie, preot din Ierusalim (mort la 450), un alt martor invocat de M. Jugie
pentru imaculata concepţie, deşi spune că Dumnezeu a
păstrat pe Maria curată de
toată întinăciunea, interpretează sabia care a trecut prin ea, ca şi Părinţii din sec. IV,
ca chinul gândurilor contradictorii şi al
nesiguranţei la vederea patimilor
Mântuitorului 34
).
Doctrina că Maria ca persoană e preacurată, dar în ceeace are comun cu
omenirea e curăţită în momentul
zămislirii Cuvântului din ea, o susţine şi Crysip, un
alt preot din Ierusalim, invocat de M. Jugie în favoarea imaculatei concepţii.
Interpretând cuvântul Ps. 131:
«Scoală Doamne, în odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţeniei
Tale», el zice: «Scoală Doamne, Tu şi chivotul sfinţeniei Tale. Căci când te vei scula Tu
din sânul
părintesc şi când vei pecetlui chivotul sfinţeniei Tale, chivotul se va scula
şi el cu toţi ceilalţi din căderea în care l-a aşezat rudenia Evei» 35
). E «învăluit într'o
anumită obscuritate», e «deconcertant», «închide elemente contradictorii», «pare să
supună pe Fecioara legii comune a căderii originare»; declară M. Jugie în
faţa acestui
pasagiu, ca şi în faţa expresiunii: «punctul de plecare al Maicii Domnului e sub
demnitatea sa viitoare» 36
). Contradicţia o vede în faptul că tot
Crysip spune Fecioarei:
«un câmp acoperit de spini a produs crinul tău».
Contradicţia însă se rezolvă uşor fără a sacrifica nicio categorie din expresiile
lui
Crysip, dacă privim atent textele înseşi. Măria personal e crin curat, dar ea are
totuşi rădăcini în acelaşi pământ comun—în aceiaşi fire umană care produce
spinii—
indivizii cu păcatele personale. Astfel, expresiunea aceasta nu mai
576
stă în contradicţie reală cu cea anterioară, care spune că Maria, ca persoană, e
chivotul sfinţeniei, dar totuşi chivotul acesta se va ridica în momentul coborîrii
Domnului în el, «cu toţii din cădere», adică va avea parte de o ridicare în
ceeace are
comun cu ceilalţi, o ridicare de care împărtăşindu-se ea se împărtăşesc cu toţii, o
ridicare care e începutul ridicării tuturor, adică o ridicare a firii.
Explicaţia lui M. Jugie, prin noţiunile de debitum remotum şi debitum
proximum, adică Maria, după fire ar fi trebuit să fie supusă datoriei păcatului (deci a
avut debitum remotum), dar printr'un privilegiu special al lui Dumnezeu a evitat această datorie
(deci n'a avut debitum proximum), nu ţine seamă de realismul
cuvintelor Părinţilor răsăriteni,
Categoric arată că păcatul ereditar se şterge pentru prima dată din natura umană la zămislirea
Cuvântului, Avraam,
arhiepiscopul Efesului, în Omilia la Bunavestire, rostită probabil între anii 530—
553 37
). «Astăzi vechiul blestem se desleagă; căci îndată ce s-a rostit pe
pământ: Bucură-te, a încetat: În
dureri vei naşte fii... Astăzi pământul înăsprit de spini, se înnobilează prin venirea Cuvântului în el.
Astăzi cel alungat din rai,
din pricina mâncării, e rechemat prin prezenţa Stăpânului şi iarăşi e introdus
cu El» 38
). Acum e ridicată firea din stricăciune şi se înnoieşte toată zidirea:
«Unde a trimis Dumnezeu pe
Fiul Său spre mântuirea neamului nostru, ca să se facă timp din femeie, pentru ca să înnoiască firea
33
Hom. I. de laudibus S.
Mariae, P. G. t. 65, col. 681, 684.
34
Hom. V. de sancto Maria Deiparae, P. G. 43. col. 1464-1465, 1476.
35
Oratio in sanctam Marian. Deiporam, la M. Jugie,
Homelies mariales byzantines, II, in Patr. Orient., t. 19, fasc. 3, p. 338 (220).
36
Ibidem, Introd., p. 296 (178).
37
Abramii episcopi ephesini. oratio in
annuntiationem Deiparae, la M. Jugie, Homélies mariales Byzantines, în Patr. Orient,
t. 16, p. 442 (181)--447 (223).
38
Ibidem, p. 444 (20).
12. 12.
Ortodoxia, 1950, 4, pp. 559-609
stricată şi să înnoiască toată zidirea, câtă străduinţă nu trebuie spre a dobândi toată curăţia?» 39
).
Avraam aplică chiar si
cuvântul «ceeace eşti plină de dar», nu la o curăţie anterioară a Mariei, ci la
sălăşluirea în acel moment în ea a Cuvântului dumnezeiesc: « Şi Gaveiil iarăşi,
când a stat înaintea Fecioarei şi a
rostit: «Bucură-te», s'a umplut de uimire, văzând în ea pe Cel ce l-a trimis din cer ajuns înaintea lui pe
pământ. De aceea a
adaus «ceeace eşti plină de dar» 40
).
Sf. Sofronie, patriarhul Ierusalimului, scrie în epistola dogmatică, trimisă lui Serghie,
patriarhul Constantinopolei, după
634, şi aprobată de sinodul VI ecumenic, că Fiul lui Dumnezeu şi-a
ales pentru întrupare «o fecioară sfântă, ce a fost sfinţită în sufletul şi trupul ei, şi pentrucă
e curată,
nevinovată şi neprihănită, ea devine împreună creatoare a întrupării Făcătoru-
577
lui». M. Jugie vede în aceste expresii afirmarea, curăţiei Fecioarei
de orice pată,
deci şi de cea a păcatului strămoşesc, realizată prin sfinţirea în sufletul şi trupul ei.
Singurul lucru pe care regretă că nu-l precizează textul, e
momentul în care s'a făcut
această sfinţire 41
). Dar de aceasta depinde totul. Şi după şirul cuvintelor din text se
vede că Dumnezeu a sfinţit pe Măria, după ce
a ales-o, deşi era şi înainte sfinţită
într'un alt sens. Iar logic se înţelege că nu poate fi sfinţit cineva decât după ce există.
Sf. Sofronie foloseşte imaginea curentă

PR Dumitru Staniloae Invatatura Despre Maica Domnului La Ortodocsi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PR Dumitru Staniloae Invatatura Despre Maica Domnului La Ortodocsi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/31/22, 10:05 PM Pr dumitru staniloae invatatura despre maica domnului la ortodocsi …

×Oops! Something went wrong. Please try again later.

Pr dumitru staniloae invatatura despre maica domnului la ortodocsi si

Check these out next

Sf. Nicolae Velimirovici - CREDINŢA SFINŢILOR - Catehismul Bisericii Ortodoxe

COSMOSUL CA TEMPLU AL SFINTEI TREIMI

EXPERIENȚE ALE HARULUI ÎN SPIRITUALITATEA CREȘTIN ORTODOXĂ

NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS – Predica şi talcuire teologica exhaus...

Hristificarea omului contemporan

Jean-Claude Larchet - Tradiția ortodoxă despre viața de după moarte

Sfântul Chiril al Ierusalimului - Cateheze

Cuv. Efrem Athonitul - DESPRE CREDINŢĂ SI MÂNTUIRE

Pr dumitru staniloae invatatura despre maica domnului la ortodocsi si catolici, o, 1950, 4

Download to read offline

Pr dumitru staniloae invatatura despre maica domnului la ortodocsi si catolici, o, 1950, 4

Pr dumitru staniloae invatatura despre maica domnului la ortodocsi si catolici, o, 1950, 4

14.04.2013 de ce a venit iisus la noi - gladys bland

Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii

Sf. Teodor Studitul - Iisus Hristos, prototip al icoanei Sale

Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor spirituale

Familia crestina si_rolul_ei_pentru_pastrarea_demnitatii_umane_si_a_sfintenie...

SFÂNTA MARIA NOUĂ EVĂ SAU PROTOTIPUL NOII FEMINITĂȚI

14.04.2013 de ce a venit iisus la noi - gladys bland

Misiunea bisericii si deschiderea ecumenica in mileniul iii

Sf. Teodor Studitul - Iisus Hristos, prototip al icoanei Sale

Jean-Claude Larchet - Terapeutica bolilor spirituale

Familia crestina si_rolul_ei_pentru_pastrarea_demnitatii_umane_si_a_sfintenie...

Pr. Ilarion Felea - Despre Lucrarile Harului Sfantului Duh

SFÂNTA MARIA NOUĂ EVĂ SAU PROTOTIPUL NOII FEMINITĂȚI

More Related Content

Sf. Nicolae Velimirovici - CREDINŢA SFINŢILOR - Catehismul Bisericii Ortodoxe

COSMOSUL CA TEMPLU AL SFINTEI TREIMI

EXPERIENȚE ALE HARULUI ÎN SPIRITUALITATEA CREȘTIN ORTODOXĂ

NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS – Predica şi talcuire teologica exhaus...

Hristificarea omului contemporan

Jean-Claude Larchet - Tradiția ortodoxă despre viața de după moarte

Sfântul Chiril al Ierusalimului - Cateheze

Cuv. Efrem Athonitul - DESPRE CREDINŢĂ SI MÂNTUIRE

Andrei dirlau prezentare vocatia pascala a creatiei-4 nov 2019

Explicarea sfintei liturghii

Vladimir Lossky - Teologia mistica a Bisericii de Rasarit

OMUL RELIGIOS, OMUL CREDINCIOS, OMUL ÎNDUHOVNICIT ŞI OMUL SFÂNT

Ierom. Theologos Simonopetritul - Sfanta Maria Magdalena, sfantul odor al Măn...

Ascetica si mistica in teologia parintelui staniloae

Curs semestrul I Noul Testament

What to Upload to SlideShare

Be A Great Product Leader (Amplify, Oct 2019)

Trillion Dollar Coach Book (Bill Campbell)

A few thoughts on work life-balance

Is vc still a thing final

The GaryVee Content Model

Mammalian Brain Chemistry Explains Everything

Blockchain + AI + Crypto Economics Are We Creating a Code Tsunami?

AI and Machine Learning Demystified by Carol Smith at Midwest UX 2017

10 facts about jobs in the future

Harry Surden - Artificial Intelligence and Law Overview

Inside Google's Numbers in 2017

Pinot: Realtime Distributed OLAP datastore

How to Become a Thought Leader in Your Niche

Visual Design with Data

Designing Teams for Emerging Challenges

UX, ethnography and possibilities: for Libraries, Museums and Archives

Winners and Losers - All the (Russian) President's Men