Anexa 13

Organe auxiliare de maşini

Organele de mașini sunt componente elementare ale mașinilor. Ele pot fi grupate în categorii sau
grupe:
1. componente structurale, cum ar fi carcase, lagăre (cu alunecare sau pe rulmenți), axe,
elemente de asamblare/fixare, lubrifianți;
2. mecanisme, care controlează mișcarea în diverse moduri, cum ar
fi angrenaje, curele sau lanțuri de transmisie, legături articulate, came și roți de
camă, frâne și ambreiaje;
3. componente de control, cum ar fi butoane, comutatoare, indicatoare, senzori, actuatori și
controlere electronice.
I. Din punct de vedere constructiv organele de mașini se clasifică în:
a) organe de mașini simple, formate dintr-o singură piesă, de exemplu un șurub, o pană sau un
arbore;
b) organe de mașini compuse, alcătuite din mai multe piese, de exemplu un lagăr.
II. Din punct de vedere funcțional organele de mașini se clasifică în:
a) organe de mașini pasive;

b) organe de mașini active.

Organele de maşini care transmit mişcarea de rotaţie se clasifică în următoarele categorii:

1. Organele de transmitere a mişcării de rotaţie simplă propriu zisă:
2. Organe de suţinere – care contribuie indirect la transmiterea măşcării de rotaţie şi au un rol static
– lagărele, rulmenţii:

3. Organe de transmitere a mişcării de rotaţie – transmiliile mecanice prin curea, lanţuri, roţi de
fricţiune, roţile dinţate:
 Anexa 13.1
Osii şi arbori
Fusuri şi pivoţi
 Anexa 13.2
În funcţie de varianta constructivă, arborii se clasifică în:
a) Arbore drept;

b) Arbore flexibili;

c) Arbore cotit;

d) Arbore cu came:
 Anexa 13.3
Arborii pot fi formate din următoarele părţi cnstructive:corpul arborelui (a);
porţiunile de calare (b); porţiunile de reazem (c), numite şi fusurile arborelui.

Arborii drepţi (figura a, ..., d) sunt cel mai frecvent folosiţi în transmisiile mecanice.

Arborii cu came fac parte din mecanismului de distribuţie al motoarelor cu ardere

internă şi, prin intermediul camelor, acţionează deschiderea şi închiderea supapelor
de admisie a combustibilului şi de evacuare a gazelor de ardere.

Arborii cotiţi se folosesc în construcţia mecanismelor de tip bielă-manivelă, pentru

transformarea mişcării de translaţie în mişcare de rotaţie (la motoarele cu ardere
internă) sau invers (la compresoare, prese, maşini de forjat.
 Arborii flexibili (f, g şi h) formează o grupă specială de arbori, la care axa geometrică
are o formă variabilă în timp.

Clasificare fusurilor
Această clasificare se face după direcţia pe care acţionează forţa, în raport cu axa de
rotaţie:
a) Fusuri axiale – unde direcţia forţei este aceeaşi cu axa fusului;
b) Fusuri radiale – unde direcţia forţei este perpendiculară pe axa fusului;
c) Fusuri radial-axiale – unde forţele sunt perpendiculare pe axa fusului, dar acţionează şi
paralel cu direcţia axei.

Fusurile radiale au formele constructive diverse: fusuri cilindrice, fusuri tronconice,

fusuri sferice;
Fusurile axiale sau pivoţii verticali au formele constructive astfel: pivot
cilindric inelar, pivot gulerat, pivot tronconic scobit, pivot conic, pivot cu cap
convex.