Proiect nr.

3 Patrimoniul cultural imaterial din

Romania

a) Obiceiuri de Crăciun în Bucovina

Împodobirea casei și a bradului

La sat, în trecut, gospodinele agățau în diverse locuri

din casă busuioc, levănțică sau mentă, cu scopul de a
aduce noroc, de a parfuma încăperile și de a ține la
depărtare moliile. În zilele noastre, acestea au fost
înlocuite de instalații luminoase și diverse decorațiuni de
Crăciun: beteală, spumă albă pentru vopsit geamurile,
diverși moși ce se agață la geam etc. Această activitate
este preferata copiilor, ce își iau în serios contribuția la
crearea atmosferei de Crăciun.

În Ajun de Crăciun se cumpără bradul, care este ajustat

în funcție de înălțimea locuinței. Tulpina se taie în așa
manieră încât să încapă în suportul de brad. Seara se
împodobește bradul, aceasta fiind o activitate la care
participă toată familia, pe ritm de colinde. Unii utilizează
cunoscutele bomboane pentru pom, în vreme ce alții au
renunțat la acest obicei. Indiferent de preferințe, un lucru
este cert: bradul esteî ncărcat cu globuri, beteală și
instalații frumos iluminate. Sub pom se așează frumos
cadourile, care se deschid abia următoarea zi, alături de
familie.
b) Moarte

La încetarea din viață al unui membru al familiei se

trăgeau clopotele de trei ori pe zi (pănă în ziua
înmormântării).

Membrii familiei se îmbrăcau în piese de port popular

de culoare neagră, femeile umblau cu părul despletit
sau cu basmale negre pe cap. Bărbații purtau capul
descoperit și umblau nebărbieriți.
 După scăldătoarea defunctului, acesta era îmbrăcat cu
hainele pregătite încă din timpul vieții și era așezat în
sicriu pentru ca lumea să-și ia rămas bun de la el. În
sicriu erau așezate o scoarță, o pânză albă și o pernă.
Mortului i se închideau ochii pentru a nu vedea jalea din
jurul lui, iar oglinzile din casă se întorceau cu fața la
perete sau se acopereau.

După obicei bocirea (plângerea după defunct) se făcea

de către membrii familiei sau în unele cazuri de femei
din afara familiei. Ele stateau în casă sau afară, în
dreptul ferestrelor și în urma căruței cu care se
transporta mortul la groapă.
c) Încondeierea ouălor

O adevărată comoară a culturii populare bucovinene,

meşteşugul încondeierii ouălor este strâns legată de
arta broderiei şi a decorurilor care se găsesc pe
costumele naţionale. Toate aceste arte transformă un
lucru obişnuit într-un lucru deosebit de frumos.
Oul reprezintă filosofia existenţei umane şi istoria
străbună, o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor
pascale. Meşteşugul se învaţă în familie şi se transmite
din generaţie în generaţie. Pentru ochiul expert există o
abundenţă de creativitate exprimată prin diverse tehnici
de lucru şi stiluri personale.