AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU

SIGURANŢA ALIMENTELOR

Planul de contingenţă al României şi

Manualul operaţional pentru boala
dermatoza nodulară contagioasă (virotică)
a bovinelor
(Lumpy Skin Disease)

Ediţia I
ABREVIERI
ANPM: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

ALG: Asociaţii Locale Guvernamentale

ANSVSA: Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

CIT: Centrul de Intervenţie în Teren

CLCB: Centrul Local de Combatere al Bolilor

CNCB: Centrul Naţional de Combatere al Bolilor

CNSSU: Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă

DGSVSA: Direcţia Generală Sanitară Veterinară si pentru Siguranţa Alimentelor

DSA: Directia Sănătatea Animalelor

DSVSAJ: Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Judeţeană

GNE: Grupul Naţional de Experţi

IDSA: Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală

JOCE: Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene

LSVJ: Laboratorul Sanitar Veterinar Judeţean

MADR: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

MAI: Ministerul Administraţiei şi Internelor

MMPA: Ministerul Mediului, Pădurilor şi Apelor

OIE: Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală

SSV: Şeful Serviciilor Veterinare

UCD: Unitatea Centrală de Decizie

UCS: Unitatea Centrală de Sprijin

UE: Uniunea Europeană

ULD: Unitatea Locală de Decizie

UOC: Unitatea Operaţională Centrală

UOL: Unitatea Operaţională Locală

ULS: Unitatea Locală de Sprijin

CUPRINS

1. PREVEDERI GENERALE................................................................................................................................... 7

2. INTRODUCERE................................................................................................................................................... 8
2.1. Date generale privind recunoaşterea bolii DNV ................................................................................................ 8
2.2. Etapele sistemului de alertă .............................................................................................................................12

3. PREVEDERI LEGISLATIVE.............................................................................................................................14
3.1. Prevederi legislative pentru domenii specifice..................................................................................................14
3.1.1. Notificarea cazurilor suspecte de boală.....................................................................................................14
3.1.2. Măsuri în caz de suspiciune a bolii ...........................................................................................................15
3.1.3. Măsuri în cazul confirmării bolii ..............................................................................................................15
3.1.4. Ancheta epidemiologică...........................................................................................................................15
3.1.5. Stabilirea zonelor de protecţie şi de supraveghere.....................................................................................15
3.1.6. Restabilirea statusului de indemnitate ca urmare a eradicării febrei aftoase ...............................................16
3.1.7 Curăţenia şi dezinfecţia............................................................................................................................16
3.1.8. Neutralizarea cadavrelor şi a altor subproduse ..........................................................................................16
3.1.9. Plăţi compensatorii ..................................................................................................................................16
3.1.11. Penalităţi ...............................................................................................................................................17

4. PREVEDERI FINANCIARE...............................................................................................................................17
4.1. Costurile combaterii bolii ...........................................................................................................................17

5. LANŢUL DE COMANDĂ ...................................................................................................................................20

6. CENTRUL NAŢIONAL DE COMBATERE A BOLILOR (CNCB)..................................................................23

6.1. Membrii şi sarcinile subunităţilor CNCB .........................................................................................................27
6.1.1. Unitatea Centrală de Decizii (UCD) .........................................................................................................27
6.1.2. Unitatea Operaţională Centrală ................................................................................................................27
Sarcinile Directorului....................................................................................................................................27
6.1.2.1. Departamentul organizare, buget, asigurare resurse umane şi materiale .............................................28
6.1.2.2. Departamentul monitorizare, evaluare şi planificare ..........................................................................28
6.1.2.3. Departamentul epidemiologie ...........................................................................................................28
6.1.2.4. Departamentul inspecţie şi control ....................................................................................................28
6.1.2.5. Departamentul comunicare externă...................................................................................................28
6.1.3. Unitatea Centrală de Sprijin: ....................................................................................................................28

7. CENTRUL LOCAL DE COMBATERE AL BOLILOR (CLCB).......................................................................29

7.1. Structura CLCB ..............................................................................................................................................31
7.2. Responsabilităţile CLCB................................................................................................................................31
7.3. Componenţa şi sarcinile CLCB .......................................................................................................................31
7.3.1 Unitatea Locală de Decizie (ULD) .......................................................................................................32
7.3.2. Unitatea Operaţională Locală (UOL)........................................................................................................32
7.3.2.1. Departamentul Organizare, aprovizionare şi resurse (umane şi materiale) ..........................................32
7.3.2.2. Departamentul Monitorizare, evaluare şi planificare..........................................................................33
7.3.2.3. Departamentul Epidemiologie ..........................................................................................................33
7.3.2.4. Departamentul Comunicare externă ..................................................................................................33
7.3.2.5. Departament: Centrul de Intervenţie în Teren....................................................................................34
7.3.2.6. Echipe implicate în controlul bolii, componente ale CIT ..................................................................34
7.3.2.6.1. Echipele de evaluare ................................................................................................................34
7.3.2.6.2. Echipele de ucidere ..................................................................................................................35
7.3.2.6.3. Echipa de dezinfecţie şi deratizare............................................................................................35
7.3.2.6.4. Echipa de monitorizare a implementării măsurilor de control................................................35
7.3.2.6.5. Echipa pentru construcţia dezinfectoarelor rutiere ..................................................................35
7.3.2.6.6. Echipa de examinare clinică a efectivelor din zonele de restricţie ............................................35
7.3.2.7. Sarcinile Centrului de Intervenţie......................................................................................................35
 7.3.3. Unitatea Locală de Sprijin........................................................................................................................36

8. PLANUL DE ACŢIUNE PRIVIND INTERVENŢIA ÎN FOCAR ŞI DEPOPULAREA EXPLOATAŢIILOR36

9. COOPERAREA ÎNTRE CNCB, CLCB şi ALTE AUTORITĂŢI ......................................................................38

9.1. Ministere şi organizaţii guvernamentate cu rol cheie ........................................................................................38
9.1.1. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP), Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM)
.........................................................................................................................................................................38
9.1.2. Ministerul Afacerilor Interne (MAI).........................................................................................................39
9.1.2.1. Poliţia Română şi Jandarmeria Română ............................................................................................39
9.1.2.2. Poliţia de Frontieră...........................................................................................................................39
9.1.2.3 Instituţia Prefectului ..........................................................................................................................39
9.1.2.4. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) şi Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă
(ISU)............................................................................................................................................................39
9.1.3. Organe de specialitate ale administraţiei publice centrale: Garda de Mediu. ..............................................40
9.1.4. Consiliile locale şi primăriile (judeţene, municipale şi orăşeneşti).............................................................40

10. GRUPUL NAŢIONAL DE EXPERŢI (GNE) ..................................................................................................41

10.1. Atribuţiile grupului naţional de experţi ..........................................................................................................41
10.2. Relaţiile cu alte organisme.............................................................................................................................41

11. RESURSE...........................................................................................................................................................42
11.1. Resurse de personal.......................................................................................................................................42
11 .2. Resurse de echipament şi alte facilităţi materiale...........................................................................................43
11.3. CAPACITĂŢI DE LABORATOR ................................................................................................................44

12. VACCINAREA DE NECESITATE...................................................................................................................45

12.1. Echipele de vaccinare....................................................................................................................................45
12.2. Acţiuni suplimentare .....................................................................................................................................46

13. PROGRAME DE INSTRUIRE A PERSONALULUI.......................................................................................46

14. PROGRAME DE INFORMARE ŞI DE CONŞTIENTIZARE A POPULAŢIEI............................................47

15. DISTRUGEREA CADAVRELOR ÎN CAZUL UNEI EPIDEMII MAJORE ..................................................48

MANUALUL OPERAŢIONAL PENTRU DERMATOZA NODULARĂ VIROTICĂ.............49

1. GENERALITĂŢI.................................................................................................................................................50

2. NOTIFICAREA SUSPICIUNII ...........................................................................................................................50

3. Măsuri în cazul suspiciunii dermatitei nodulare contagioase ..............................................................................53

3.1. Măsuri generale ..............................................................................................................................................53
3.2. Procedura de izolare a animalelor suspecte de a fi infectate cu DNV ................................................................56
3.3. Instrucţiuni de lucru privind echipamentul de protecţie individual într-o exploataţie cu animale susceptibile la
DNV .....................................................................................................................................................................58
3.3.1. în exploataţiile autorizate sanitar-veterinar/ comerciale:............................................................................59
3.3.2. Accesul medicului veterinar în exploataţiile cu animale receptive la DNV, altele decât cele autorizate
sanitar-veterinar ................................................................................................................................................59
3.3.3. Procedura de îmbrăcarea/dezbrăcare a echipamentului de protecţie...........................................................60
A. Pregătirea truselor de recoltare probe şi îmbrăcarea echipamentului de protecţie pentru personalul care intră
în exploataţia suspectă ori în care boala a fost confirmată.................................................................................61
B. Dezechiparea şi dezinfecţia echipamentului utilizat .......................................................................................70

4. LISTA ECHIPAMENTELOR NECESARE ÎNTR-UN FOCAR DE BOALĂ ...................................................81

5. INVESTIGAŢIA CLINICĂ.................................................................................................................................84

6. INVESTIGAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ ..............................................................................................................86

7. INFORMAREA CETĂŢENILOR ŞI A AUTORITĂŢILOR LOCALE (DECIZII ŞI DISPOZIŢII) ...............96

8. EXAMENUL NECROPSIC.................................................................................................................................96
8.1. Tehnica examenului necropsic.........................................................................................................................96
8.2. Diagnostic diferenţial ......................................................................................................................................98

9. PRELEVAREA DE PROBE DE LA ANIMALE MOARTE SAU BOLNAVE. AMBALAREA,

ETICHETAREA ŞI EXPEDIEREA PROBELOR CĂTRE L.N.R.........................................................................98
9.1. Prelevarea şi transportul probelor ....................................................................................................................98
9.2. Instrucţiuni pentru recoltarea probelor .............................................................................................................99
9.3. Ambalarea materialului patologic ..................................................................................................................101
9.4. Procedura privind echipamentul de protecţie şi materialele folosite ................................................................102
9.5. Transportul probelor către laborator...............................................................................................................102

10. MĂSURI ÎN CAZUL CONFIRMĂRII BOLII................................................................................................107

11. DECLARAREA BOLII....................................................................................................................................108

12. STABILIREA ZONELOR DE PROTECŢIE ŞI DE SUPRAVEGHERE ......................................................109

12.1. Măsuri în zona de protecţie..........................................................................................................................109
12.2. Măsuri în zona de supraveghere...................................................................................................................110
12.3. Măsuri în cazul prelungirii zonelor de restricţie............................................................................................111

13. EVALUAREA ANIMALELOR.......................................................................................................................111

13.1. Autorităţi, instituţii, organizaţii, societăţi, persoane fizice şi juridice implicate .............................................111

14. UCIDEREA ANIMALELOR...........................................................................................................................115

14.1. Acţiuni care trebuie îndeplinite la nivelul structurilor administrative de combatere a bolii.............................115
14.2. Uciderea animalelor în timpul suspiciunii/confirmării dermatozei nodulare virale, pentru a evita răspândirea
bolii.....................................................................................................................................................................116
14.3. Principii privind uciderea ............................................................................................................................117
14.3.1. Organizarea pentru uciderea animalelor................................................................................................118
14.3.2 Responsabilităţi generale în uciderea animalelor....................................................................................118
14.3.3 Responsabilităţi şi competenţe specifice ................................................................................................119
14.3.4 Protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul uciderii pentru controlul bolilor..........................................121
14.3.5. Echipa .................................................................................................................................................121
14.3.6. Planificarea..........................................................................................................................................121
14.3.7. Alegerea metodelor de ucidere .............................................................................................................122
14.4. Uciderea cu pistolul cu glonte captiv......................................................................................................122
14.5. Uciderea prin electrocutare .....................................................................................................................123
14.6. Uciderea prin injecţie letală.....................................................................................................................124
14.7. Uciderea cu pistolul cu glonte liber sau puşca..........................................................................................125
14.8. Uciderea animalelor în adăpost ..............................................................................................................125
14.9. Consideraţii privind uciderea animalelor cu respectarea principiilor de bunăstare.....................................126
14.10. Alte prevederi tehnice...........................................................................................................................126

Capitolul 15. Ecarisarea teritoriului ......................................................................................................................128

15.1. Proceduri pentru neutralizarea alternativă a teritoriului, folosind îngroparea cadavrelor rezultate în urma
aplicării măsurilor de control pentru DNV............................................................................................................128
15.1.1. Etape privind procedura de îngropare........................................................................................................128
15.1.2. Identificarea terenului corespunzător ce va fi utilizat pentru îngropare ..................................................128
15.1.3. Condiţiile de amplasare a unei gropi sunt umătoarele:...........................................................................129
15.1.4. Condiţii de realizare: dimensiuni şi taluz ..............................................................................................129
15.1.5. Etape privind procedura de incinerare ..................................................................................................130
15.1.5.1. Reguli obligatorii .........................................................................................................................130
15.1.5.2. Evidenţe.......................................................................................................................................130
15.2 Ecarisare folosind unităţile de neutralizare....................................................................................................133
15.2.1. Condiţii de igienă referitoare la funcţionarea în cadrul întreprinderilor de prelucrare a deşeurilor animale.
.......................................................................................................................................................................133
15.3. Cerinţe privind colectarea şi transportul deşeurilor animale..........................................................................133

16. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA....................................................................................................................134

 16.1. Instrucţiuni generale....................................................................................................................................134
16.2. Principii şi proceduri pentru curăţare şi dezinfecţie ......................................................................................135
16.2.1. Prevederi speciale cu privire la curăţarea şi dezinfecţia exploataţiilor infectate......................................135
16.2.2. Dezinfecţia aşternutului, gunoiului de grajd şi a purinului contaminat ...................................................136
16.3. Curăţarea şi dezinfecţia grajdurilor ..............................................................................................................136
16.4. Dezinfectarea finală ....................................................................................................................................137
16.5. Controlul eficienţiei dezinfectării.................................................................................................................138
16.6. Dezinfectarea gunoiului lichid (dejecţiilor, purinului, apelor reziduale) ........................................................138
16.7. Dezinfectarea gunoiului solid ......................................................................................................................141
16.8 Decontaminarea vehiculelor .........................................................................................................................141
16.8.1 Dezinfecţia autovehiculelor...................................................................................................................141

17. VACCINAREA EFECTIVELOR ŞI PLANUL DE URGENŢĂ.....................................................................143

17.1. Vaccinarea ..................................................................................................................................................143
17.2. Planul de urgenţă.........................................................................................................................................144

18. STINGEREA BOLII ........................................................................................................................................144

19. Formulare necesare la întocmirea dosarul ui unui focar de DNV ....................................................................145

20. Publicitatea, instruirea şi avertizarea în relaţie cu DNV .................................................................................146

20.1. Publicitate şi avertizare...........................................................................................................................146
13.2. Programe de instruire ..................................................................................................................................146
DATELE DE CONTACT ALE UNITĂŢILOR OPERAŢIONALE LOCALE DIN STRUCTURA CENTRELOR
LOCALE DE COMBATERE A BOLILOR .........................................................................................................148
DSV ....................................................................................................................................................................148
 1. PREVEDERI GENERALE
Obiective

Acest plan de contingenţă stabileşte cadrul legal în care se va interveni pentru controlul şi
combaterea bolii dermatoza nodulară contagioasă (virotică) (DNV) (Lumpy skin disease) în
România. El descrie structurile strategice, tactice şi de comandă ce vor interveni atât în cazurile
de suspiciune, cât şi în cele de confirmare a unui caz de boală la biongulate.

În Planul de contingenţă şi în Manualul operaţional, vor fi descrise structurile de intervenţie,

resursele materiale şi umane, capacitatea de diagnostic, condiţiile de vaccinare şi aplicarea
măsurilor de control al bolilor, întelegând prin aceasta o supraveghere competentă a efectivelor de
animale şi a bolii, şi metodele de prevenire prin îmbunătăţirea sistemelor de biosecuritate în
exploataţii şi în târguri/pieţe, precum şi educarea şi informarea populaţiei din comunităţile rurale
în care se află exploataţii de animale biongulate, asupra semnelor de boală şi a măsurilor ce
trebuie aplicate pentru menţinerea statusului indemn al fermelor şi pentru reducerea riscului de
contaminare.

În eventualitatea unui focar de DNV, strategia de control aplicată va fi în conformitate cu

obligaţiile pe care România şi le-a asumat prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, cât şi
cu prevederile comunitare în domeniu. Criteriile şi cerinţele pentru stabilirea Planului de
contingenţă sunt cele stabilite în Ordinul Preşedintelui 133 din 16 iunie 2006 (*actualizat*) pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale
animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului ce transpune Directiva
92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de
combatere a unor boli ale animalelor, precum şi a măsurilor specifice referitoare la boala
veziculoasă a porcului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L 62
din 15 martie 1993.

Procedurile detaliate care vor fi adoptate de către serviciile veterinare, personalul din teritoriu şi
de liderii Centrului Local de Combatere al Bolilor în eventualitatea unui focar de boală
menţionată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA 133/2006 sunt stabilite în Manualul operaţional
care face parte din prezentul Plan de contingenţă.

Primul obiectiv al Guvernului în gestionarea focarelor de boală de orice natură îl constituie

restaurarea statutului de indemnitate al României cât mai rapid posibil, scop în care autorităţile
române vor cauta să:

- limiteze la minimum numărul animalelor care trebuie ucise ca urmare a evoluţiei bolii şi să
asigure că uciderea acestora va avea loc în condiţii corespunzătoare specificate în Regulamentul
1099/2009;
- protejeze sănătatea publică;
- afecteze la modul minimal industria alimentară, turismul, agricultura, comunităţile rurale şi
economia, în general;
- minimalizeze distrugerile asupra mediului;
- minimalizeze costurile combaterii focarelor de boală.

Planul de contingenţă pentru DNV va fi revizuit şi îmbunătăţit ori de cate ori este necesar, cel
puţin o dată la fiecare 5 ani. El va fi completat cu proceduri detaliate şi instrucţiuni inserate în
Manualul operaţional.
 2. INTRODUCERE

2.1. Date generale privind recunoaşterea bolii DNV

Răspândire, etiologie şi căi de transmitere. Dermatoza nodulară virotică (Lumpy Skin Disease)
este o boală virală specifică bovinelor şi bubalinelor, cu un impact important asupra efectivelor de
bovine, caracterizată prin evoluţie rapidă şi pierderi severe în efectivele infectate, mai ales la cele
tinere, respectiv la animalele fără imunitate. Boala cauzează pierderi importante datorită
restricţiilor care trebuie impuse mişcării şi comerţului cu animale vii sau cu produsele provenite
de la acestea.

Boala este endemică în multe ţări africane şi asiatice, precum şi în Orientul Mijlociu. Boala nu a
evoluat niciodată în Uniunea Europeană până în anul 2014, când prezenţa vectorului a fost
confirmată în Insula Cipru, în partea de N-E care nu se află sub control guvernamental, iar în
august 2015, ea a fost confirmată şi în Grecia, la graniţa cu Bulgaria şi Turcia.

Boala poate fi introdusă într-un teritoriu indemn prin vehicularea vectorilor din teritoriile infectate
spre cele indemne de către vânt, prin introducerea vectorilor odată cu transporturile de animale,
prin introducerile ilegale de animale infectate, prin personalul care a lucrat în ferme infectate şi
care a avut contact cu animale bolnave, prin furaje contaminate etc.

Există mai multe tulpini de virusuri din genul Capripox (CaPV) care sunt responsabile pentru
determinarea apariţiei bolii, ele făcând parte din familia Poxviridae, înrudite cu virusul variolei
ovine şi caprine. Tulpinile care afectează bovinele şi bubalinele nu infectează şi nu se transmit la
ovine şi caprine. CaPV nu sunt considerate a fi agenți zoonotici.

În mod obişnuit, virusul este transmis în mod mecanic, prin vectori hematofagi (ţânţari, muşte şi
căpuşe), dar poate fi transmis şi prin contactul direct cu animalele infectate prin leziuni ale pielii,
salivă, scurgeri nazale, lapte sau material seminal, sau chiar indirect, cu apa şi furajele
contaminate. Tot în mod mecanic, virusul mai poate fi transmis iatrogenic.

Formele de evoluţie a bolii pot varia de la medii spre severe, animalele tinere fiind afectate mai
grav. Perioada de incubaţie a virusului este de 4-5 zile. Importanța diferiţilor vectori mecanici în
transmiterea DNV poate varia, în funcţie de regiunea geografică, de mediul, temperatura,
umiditatea și abundența a vectorilor.

Virusul DNV poate fi detectat în secrețiile animale (de exemplu în cele oculare şi în secrețiile
nazale), până la cel puțin 15 zile după infecție. Dacă animalele sunt protejate de lumina soarelui,
virusul poate supraviețui în cruste şi în mediu, până la şase luni, iar în pieile uscate de animale
infectate, până la 18 de zile.

Semnele clinice se exprimă prin febră şi prin dermatită nodulară generalizată, nodulii putând fi
observaţi pe corp, inclusiv bot, nări, cap, gât, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coadă, pleoape
şi la nivelul mucoaselor nazală şi bucală. Aceşi noduli pot exprima scurgeri de lichid şi pot avea
un centru ulcerat. Nodulii se pot dezvolta şi intern, în tractul gastro-intestinal, în special în
abomasum, precum şi în trahee și plămâni, ducând la apariţia pneumoniilor primare şi secundare.
Uneori, animalele afectate pot muri.

Animalele afectate pot exprima şchiopături, determinate de inflamații ale tendoanelor sau de
infecţii bacteriene secundare, precum şi edeme severe ale pielii şi subcutanate şi ale zonelor
declive şi ale picioarelor. Boala mai poate determina mastite şi leziuni permanente ale sfârcurilor

8
glandelor mamare, precum şi avort, infecții intrauterine, sterilitate temporară sau permanentă atât
la tauri cât şi la vaci.

Deşi toate bovinele se pot infecta, există dovezi acceptate ştiinţific că doar aproximativ jumătate
din animale infectate dezvolta leziuni ale pielii generalizate; cu toate acestea, toate animalele
infectate pot transmite virusul, de aceea este necesar şi diagnosticul în laborator, acolo unde
suspiciunea este fondată.

9
10
Diagnosticul clinic. Un diagnostic prezumtiv al bolii se poate face pe baza semnelor clinice
specificate anterior, caracteristice DNV. Cu toate acestea, pot exista şi forme de boală uşoare sau
asimptomatice, dificil de diagnosticat, care necesită diagnostic de laborator.

Diagnosticul de laborator. Confirmarea rapidă de laborator a infecţiei cu virusul DNV se

realizează în corelaţie cu istoricul bolii şi potrivit cu infecţia generalizată şi semnele
anatomoclinice, utilizând RT-PCR sau PCR convenţional care sunt cele mai sensibile şi specifice
metode pentru diagnosticul bolii . Pentru identificarea rapidă a virusului se poate utiliza şi
microscopul electronic de transmisie (tehnica de coloraţie negativă). De asemenea se poate utiliza
metoda histologică care evidenţiază incluziile intracitoplasmatice specifice poxvirusurilor prin
colorarea cu hematoxilină-eozină. Virusurile pot fi identificate şi prin izolare pe linii celulare, dar
necesită peste 30 zile pentru multiplicare (cel puţin două pasaje) şi identificare prin testul de
seroneutralizare. Anticorpii anti – capripoxvirus pot fi detectaţi folosind testul de
virusneutralizare. Până în prezent, nu există un test ELISA eficient care să se utilizeze la scară
largă pentru diagnosticul DNV.
În România, diagnosticul de laborator poate fi efectuat în cadrul Institutului de Diagnostic şi
Sănătate Animală, în cadrul Laboratorului Naţional de Referinţă (LNR) pentru variola ovină şi
caprină.

Probele destinate examenelor de laborator trebuie să fie reprezentate în special din biopsii ale
nodulilor cutanaţi, sânge, tampoane nazale, bucale şi oculare, colectate de la animalele în viaţă, şi
de porţiuni de piele cu nodulii, fragmente de pulmon, splină şi/sau limfonoduri colectate de la
animalele moarte.

Probele destinate izolării virusului, detecţiei de genom viral, examenului prin microscopie
electronică şi examenului histologic trebuie să fie colectate în perioada viremică sau în primele 4 -
7 zile de la apariţia semnelor clinice, înainte de apariţia anticorpilor neutralizanţi. Probele de
sânge destinate detecţiei de genom viral pot fi prelevate chiar şi în perioada când anticorpii sunt
prezenţi.

Probele destinate examenului histologic trebuie să includă ţesut cu leziuni şi fragmente de ţesut
neafectat, prelevat din zona adiacentă leziunii. Probele astfel recoltate se introduc in cel mai scurt
timp într-o soluţie de lichid fixator (formol 10%).

Probele de sânge recoltate pe anticoagulant trebuie introduse imediat la refrigerare şi procesate cât
mai curând posibil. În practică, ele pot fi menţinute pentru două zile la temperatura de

11
aproximativ 4°C, înainte de procesare, dar nu trebuie congelate şi nici ţinute la temperatura
ambientală.

Probele de ţesut trebuie păstrate la o temperatură de aproximativ 4°C, pe gheaţă. În cazul în care
de la prelevare până la expediere către laborator trec mai mult de două zile, probele vor fi
menţinute la aproximativ -80oC, înainte de a fi expediate. Probele de ţesut nu trebuie congelate la
-20oC. Dacă este necesară transportarea la distanţe mari fără refrigerare, mediul trebuie să conţină
10% glicerol; probele trebuie să fie de mărime suficientă, astfel încât mediul de transportare să nu
penetreze partea centrală a materialului biopsic care va fi folosit pentru izolarea virusului. Pentru
examen electrono-microscopic probele nu se congelează, ci se trimit imediat la laborator, în ziua
prelevării, la temperatura de aproximativ 4oC.

Diagnosticul diferenţial. Se face faţă de leziunile cutanate produse de de pseudo DNV (virusul
herpetic-2 bovine, BHV-2), dermatita nodulară bovină care este o boală bacteriană, înţepăturile de
insecte cu exprimare clinică, infecțiile cu Demodex, oncocercoza, hipodermoza, besnoitioza
(globidioza taurilor), reacţii de hipersensibilitate, bluetongue, variola bovină şi dermatofiloza . În
general, infecţia cu BHV-2 provoaca leziuni ale pielii mai superficiale, are un curs de evoluţie
mai scurt mai scurt şi este o boala mai uşoară decât DNV.

În unele cazuri, boala poate fi confundată cu diareea virală / boala mucoaselor la bovine, febra
catarală malignă bovină, febra aftoasă.

2.2. Etapele sistemului de alertă

Această secţiune stabileşte mecanismul efectiv de alertare în vigoare, având în vedere gravitatea
bolii, pentru a da asigurări că răspunsul la un focar de boală DNV poate fi implementat într-o
manieră coordonată şi eficientă. Diagrama următoare furnizează o vedere generală asupra paşilor
ce trebuie urmaţi în investigaţiile în urma suspiciunii de boală şi a acţiunilor ce trebuie întreprinse,
dacă boala este confirmată.

După confirmarea bolii, diferite structuri şi grupuri sunt stabilite în aşa fel încât să sprijine
intervenţia pentru aplicarea măsurilor de control .

Manualul operaţional cuprinde procedurile necesare, pentru a avea certitudinea că organizaţiile şi

oamenii cu responsabilităţi notifică suspiciunea sau apariţia bolii şi au instructiuni detaliate
privind rolul lor în operaţiunile de control al bolii.

Pentru un răspuns eficient în intervenţia la aceste boli, se va adopta un sistem de alertă standard,
pe culori, după cum urmează:

- CULOAREA GALBENĂ: când riscul de boală este mai mare decât obişnuit; de exemplu,
boala poate fi suspectată sau confirmată în vecinatatea statelor membre ale Uniunii Europene,
ceea ce necesită un nivel sporit de vigilenţă. Decizia de a ridica gradul de alertă la galben, îi
aparţine Şefului Serviciilor Veterinare.

- CULOAREA PORTOCALIE: când, în urma întocmirii anchetei epidemiologice, există o

suspiciune cu semne clinice privind prezenţa bolii într-o incintă. S-au recoltat probe şi s-au trimis
spre analiză unui laborator.

- CULOAREA ROŞIE : când boala a fost deja confirmată.

12
 GALBEN PORTOCALIU ROSU

liber de Boala
Raportarea Fără
boală cazului confirmată
investigaţii

Pozitive
Se iau probe şi se trimit
nu
da către Laboratorul
Poate boala Naţional de Referinta* Revederea
fi exclusă? urgent, cu revederea rezultatelor
iniţială a rezultatelor
negativ
Pozitive

Revederea
rezultatelor
da
nu
Poate boala Se fac mai
fi exclusă? multe teste negativ
Liber de
boală

nu

da
Poate boala fi
exclusă?

*: Laboratorul Naţional de Referinţă poate identifica o boala notificabilă, caz în care imediat
alerta se va schimba în culoarea portocalie.

13
 3. PREVEDERI LEGISLATIVE

Pentru controlul bolii DNV, baza legală o constituie Ordinul nr. 133/ 2006 (*actualizat*) pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale
animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului care transpune
92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de
combatere a unor boli ale animalelor, precum şi a măsurilor specifice referitoare la boala
veziculoasă a porcului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L 62
din 15 martie 1993. Pe lângă acesta, cadrul legal de aplicare al măsurilor de control este completat
de legislaţia relevantă în domeniu.

Ordinul nr. 133/2006 stabileşte măsurile minime de control ce trebuie adoptate în caz că situaţia
bolii o impune. Este necesar ca măsurile de control al bolii să fie instituite imediat ce boala este
suspectată, aceasta implicând inclusiv controlul mişcării animalelor.

Politica de abordare a bolii impune ca toate animalele susceptibile de infecţie, provenite din curţile
infectate, cât şi cele identificate drept contacţi periculoşi, să fie sacrificate.

Vaccinarea profilactică (de rutină) împotriva acestei boli în România este este interzisă. Cu toate
acestea, în funcţie de decizia Grupului Naţional de Experţi pentru DNV şi cu aprobarea Comisiei
Europene, România poate decide vaccinarea în zonele de risc identificate în urma confirmării bolii
în ţara noastră, în condiţiile stabilite de lege.

În timpul focarelor de boală, în scopul combaterii bolii, ANSVSA cooperează cu alte ministere
reunite în cadrul Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, sub denumirea Centrul
Naţional de Combatere a Bolilor, asa cum este prevazut în Legea nr. 1/2008 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor şi în HOTĂRÂREA nr. 1.189 din 3 octombrie 2009 privind
organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi ale structurilor
din componenţa acestuia

3.1. Prevederi legislative pentru domenii specifice

3.1.1. Notificarea cazurilor suspecte de boală

Prevederile referitoare la notificarea internă a bolilor sunt descrise în art. 3 al Ord. nr.133/2006.
Conform acestuia, suspiciunea prezenţei oricăreia dintre bolile la care se referă anexa nr. 1 la
prezentul ordin este obligatoriu notificată imediat autorităţii veterinare competente teritorial.

ANSVSA trebuie să notifice boala OIE şi Comisiei Europene şi să furnizeze informaţii Comisiei
Europene şi Statelor Membre cu privire la cazurile ulterioare confirmate la animalele din specii
susceptibile dintr-o zonă infectată sau la produsele provenite de la acestea în conformitate cu
prevederile Ordinului ANSVSA 77/2005, cu modificările ulterioare, care reprezintă transpunerea în
legislaţia naţională a Directivei Consiliului 82/894/CEE.

14
Astfel, vor fi notificate imediat următoarele:

- focarele de boală confirmate în toate exploataţiile, comerciale sau nonprofesionale;

- focarele de boală confirmate în abatoare şi mijloacele de transport;
- cazurile de boală confirmate lamediul sălbatic.

3.1.2. Măsuri în caz de suspiciune a bolii

În caz de suspiciune, ANSVSA dispune investigarea imediată a cazului, pentru a confirma sau
infirma prezenţa bolii şi pentru a preleva probele necesare investigării în laborator.

Restricţiile privind punerea sub supraveghere oficială a exploataţiei suspecte, mişcarea de animale
susceptibile, a produselor de provenienţă, cadavrelor de animale, persoanelor sau a materialelor din
exploataţiile afectate sunt prevazute în Art. 4 al Ordinului 133/2006. Restricţiile dispuse în aceste
cazuri sunt descrise în Manualul operaţional pentru febra aftoasă şi sunt în conformitate cu Ord. nr.
133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru
controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului .

Extinderea măsurilor de control şi asupra altor exploataţii este prevazută în art. 4, pct. 4 al Ord. nr.
133/2006.

3.1.3. Măsuri în cazul confirmării bolii

Instituirea restricţiilor asupra mişcării animalelor şi instituirea măsurilor de control al bolii în orice
exploataţie infectată sunt prevazute la art. 5 din Ord. nr. 133/2006.

Măsurile de control trebuie axate asupra tuturor speciilor de animale susceptibile, toate animalele
pasibile de contact fiind sacrificate la faţa locului sau, în circumstanţe excepţionale, în cel mai
apropiat loc adecvat.

Măsurile în cazul confirmării bolii sunt detaliate în Manualul operaţional şi sunt în conformitate cu
prevederile art. 5-16 ale Ordinului nr. 133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care
introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la
boala veziculoasa a porcului.

3.1.4. Ancheta epidemiologică

Efectuarea anchetei epidemiologice este prevazută la art. 8 din Ord. nr.133/2006; ea trebuie să
folosească chestionarul din Manualul operaţional de proceduri şi să obţină date concrete care să
ajute la stabilirea unui diagnostic corect şi rapid.

3.1.5. Stabilirea zonelor de protecţie şi de supraveghere

În caz de confirmare a bolii într-o exploataţie, Unitatea Locală de Decizie va stabili zonele de
protecţie şi de supraveghere în conformitate cu art. 10 al Ordinului 133/2006. Unitatea Locală de

15
Decizie va colabora strâns pentru stabilirea zonelor de protecţie şi de supraveghere, cu medicul
oficial de la Circumscripţia Sanitar Veterinară zonală, cu DSVSAJ, şi cu ANSVSA.

Măsurile impuse în zona de protecţie sunt prevăzute în art. 11 ale Ordinului 133/2006 şi sunt
descrise în Manualul operaţional. Ele fac referire la.identificarea animalelor, inspecţia
exploataţiilor, examinarea animalelor, prelevarea de probe, precum şi la mişcarea şi transportul
animalelor din speciile receptive.

Statusul de sănătate privind bolile al exploataţiilor din zonele de restricţie va fi supravegheat de

către autoritatea veterinară teritorială (DSVSAJ) prin examinări clinice, morfopatologice şi de
laborator, în conformitate cu aceleaşi prevederi amintite anterior.
Măsurile impuse în zona de supraveghere sunt prevăzute în art. 12 ale aceluiaşi Ordin şi sunt
descrise în Manualul operaţional.

3.1.6. Restabilirea statusului de indemnitate ca urmare a eradicării febrei aftoase

Se face în conformitate cu prevederile art. 16, pct. 1, al Ordinului 133/2006

3.1.7 Curăţenia şi dezinfecţia

Curăţarea şi dezinfecţia clădirilor folosite pentru a adăposti animalele din speciile receptive,
împrejurimile acestor adăposturi, vehiculele folosite pentru transport, a echipamentului folosit în
exploataţie şi a tuturor lucrurilor care ar putea fi contaminate sunt prevăzute în art. 13, pct. 2, al
Ord. 133/2007. Aceste operaţiuni trebuie efectuate sub supraveghere oficială şi în conformitate cu
instrucţiunile medicului veterinar oficial.

Dezinfecţia se realizează numai cu substanţe dezinfectante care au autorizaţie sanitară veterinară de

folosire în România, în conformitate cu Directiva Consiliului 98/8/CE, eficiente în cazul DNC.

3.1.8. Neutralizarea cadavrelor şi a altor subproduse

Strategia şi cadrul legal privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de

origine animală, indiferent de locul de provenienţă al acestora, este stabilită de Ordonanţa Nr.
47/2005 ce transpune parţial Reg. Parlamentului European şi Consiliului nr. 1069/2009.

3.1.9. Plăţi compensatorii

Uciderea animalelor infectate si a animalelor care reprezinta sursa de contact si plata compensaţiilor
sunt cuprinse in Hotarirea de Guvern Nr.1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea si plata
despagubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale taiate, ucise sau altfel afectate în vederea
lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. Actul specifica la art. 4-8 cine sunt
beneficiarii platilor compensatorii, modul in care se compensează valoarea animalelor sacrificate
din cauza DNV, de unde se aloca fondurile pentru combaterea bolilor la animale si descrie baza de
calcul a acestei evaluari. Lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri este prevăzută în anexa nr.
1 a H.G. Nr.1214/2009 şi se reactualizează, ori de câte ori este necesar.

16
Compensarea va fi făcută către proprietar, la preţul pieţii, pentru speciile ucise în caz de suspiciune
a bolii în scop de diagnostic şi pentru combaterea bolii, cât şi pentru produsele de origine animală şi
materialele care au fost confiscate şi distruse.

3.1.10. Vaccinarea

Vaccinarea pentru DNV nu poate fi aplicată decât în cazuri speciale, în conformitate cu prevederile
art. 19 al Ordinului 133/2006.

Totuşi, prin derogare, decizia de introducere a vaccinării de urgenţă poate fi luată de Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, după notificarea Comisiei Europene,
cu condiţia de a nu fi afectate interesele fundamentale ale Comunităţii.

3.1.11. Penalităţi

Nerespectarea măsurilor de control aplicate pentru combaterea bolilor infecţioase la animale se

sancţionează conform legii, iar aplicarea sancţiunilor este reglementată de H.G nr. 984/2005,
reactualizată.

4. PREVEDERI FINANCIARE
4.1. Costurile combaterii bolii

Costurile necesare aplicarii masurilor legale de control al bolilor infecto-contagioase sunt finantate
din fondurile prevăzute în bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, cuprinse la titlul 51 "Transferuri între unităţi ale administraţiei publice", alineatul
51.01.01 "Transferuri către instituţii publice", la valoarea de înlocuire la preţul pieţei a animalului
tăiat, ucis ori altfel afectat sau, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar, la data când a avut
loc acţiunea de lichidare a focarelor de boală, ca măsură pentru eradicarea şi combaterea bolilor
transmisibile ale animalelor.

Despăgubirile se acordă atât pentru animalele ucise în cazul măsurilor care se întreprind pentru
lichidarea rapidă a focarelor de boală, cât şi pentru pagube colaterale, în conformitate cu prevederile
H.G. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin
proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de
boli transmisibile ale animalelor.

În cazul în care CLCB decide extinderea măsurilor de control la alte exploataţii, proprietarilor li se
acordă despăgubiri în aceleaşi condiţii.

Despăgubirile se acordă atăt în caz de suspiciune de boală, cât şi la confirmarea bolii. În cazul
DNV, este interzisă valorificarea produselor şi subproduselor provenite de la animalele tăiate, ucise
sau altfel afectate.

Animalele care fac obiectul despăgubirilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- Să fie deţinute cu respectarea normelor sanitar – veterinare în vigoare;

17
- Să fie declarate şi înregistrate în registrul agricol şi în sistemul naţional de identificare şi
înregistrare a animalelor în conformitate cu reglementările legale în vigoare;

Beneficiază de despăgubiri şi alte persoane fizice şi juridice care au suferit pagube colaterale prin
aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor. Despăgubirile se acordă indiferent dacă
animalele sunt asigurate sau nu.

Despăgubirile se acordă în baza:

- evaluărilor făcute de Comisia de evaluare;

- a documentaţiei întocmită de persoana fizică sau juridică.

Retribuirea personalului angajat al ANSVSA care participă la activităţile de combatere a focarelor

este asigurată de ANSVSA.

Departamentele administrative ale ANSVSA si DSVSAJ vor asigura din timp derularea unor
contracte cadru cu furnizorii de materiale, echipamente si servicii, pentru aprovizionarea CLCB în
perioada de linişte epidemiologică şi respectând prevederile legale în vigoare privind achiziţiile
publice.

În ceea ce priveşte achiziţiile în regim de urgenţă, conform OUG nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de
concesiune de servicii, art. 19 prevede: „Autoritatea contractantă achiziţionează direct produse,
servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, ..., nu depăşeşte echivalentul în lei a 15000
euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de
document justificativ.”

O altă metodă de achiziţie pentru produse şi servicii în regim de urgenţă este procedura de
negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare în condiţiile art. 122 din OUG nr.
34/2006, litera c, aplicabilă ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a
licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicare de extremă urgenţă, determinată de
evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a
autorităţii contractante sunt prea scurte.

Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare
decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii
de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. În cazuri de forţă majoră sau
în cazuri temeinic motivate, autoritatea contractantă are dreptul de a emite un ordin de începere al
serviciilor/lucrărilor concomitent cu iniţierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a
unui anunţ de participare.

Dacă apar situaţii neprevăzute (extinderea focarelor de boală) ce necesită fonduri suplimentare,
sumele se vor aloca din « Fondul de Intervenţie al Guvernului».

Departamentele administrative ale ANSVSA şi DSVSAJ vor asigura derularea unor contracte cadru
cu furnizorii de materiale, echipamente şi servicii, pentru aprovizionarea CLCB.

18
Cheltuielile ocazionate de elaborarea programului de intervenţie în situaţii de necesitate
(inclusiv a programelor de vaccinare, identificarea animalelor) şi în general, toate cheltuielile de
pregătire a operaţiunilor sunt finanţate din fondurile bugetare destinate serviciilor veterinare pentru
activităţi curente. La aceste fonduri se mai pot adauga fonduri alocate de Uniunea Europeană, prin
rambursare.

19
 5. LANŢUL DE COMANDĂ
Lanţul de comandă pe timp de pace şi în caz de suspiciune, la nivelul serviciilor veterinare din România, este următorul:

LA NIVEL CENTRAL
Legătura între structurile centrale şi locale ale lanţului de comandă se
face la nivelul Directorului General al structurii din ANSVSA care se
Preşedintele ANSVSA ocupă de sănătatea animală şi – Director Executiv al DSVSAJ.

LA NIVEL LOCAL
Vicepreşedintele ANSVSA responsabil
Directorul Executiv al Direcţiei Sanitare
pentru sănătatea animală
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor
judeţene (DSVSAJ)

Directorul General al Direcţiei

Generale Sanitare Veterinare Directorul Adjunct al DSVSAJ responsabil
(DGSV) cu sănătatea animalelor

Directorul DSA Şeful serviciului care se ocupă de

sănătatea animalelor din cadrul
DSVSAJ

Şeful serviciilor SMNB

şi CB
Medicul oficial zonal

20
La nivel guvernamentul, în cazul confirmării unui focar de DNV pe teritoriul
României, avand în vedere faptul că ţara este indemnă de această boală care nu a fost
înregistrată niciodată, în cadrul Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de
Urgenţă se constituie, prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu prevederile Legii
1/2008, Centrul Naţional de Combatere a Bolilor (CNCB), sub conducerea
nemijlocită a Ministrului Afacerilor Interne care este şeful lanţului de comandă şi
totodată, membru permanent al CNCB.

La nivel judeţean, responsabilitatea deplină pentru combaterea/controlul DNV, în

afara sarcinilor specific veterinare, îi revine Prefectului, care este legătura lanţului de
comandă a ministrului afacerilor interne în teritoriu.

Ministrul Afacerilor Interne deleagă Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare

Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) – care este Şeful Serviciilor
Veterinare (SSV) - responsabilitatea elaborării şi întreţinerii Planului de Contingenţă.
La nivel judeţean, această atribuţie îi revine Directorului executiv.

În condiţii de criză, Preşedintele ANSVSA, în calitate de conducător al Unităţii

Operaţionale Centrale, este următoarea verigă a lanţului de comandă şi are
responsabilitatea de a implementa atribuţiile specifice legate de partea operaţională a
planului de contingenţă DNV (atribuţii specifice serviciilor veterinare).

Preşedintele ANSVSA este responsabil cu direcţionarea strategiilor de combatere a

bolii către partea operaţională a Centrelor Locale de Combatere a Bolii (CLCB).

În cadrul părţii operaţionale a CLCB, directorul executiv al DSVSAJ respectiv a mn.

Bucureşti este următoarea verigă a lanţului de comandă.

Instituţiile care aparţin Unităţii(lor) Centrale şi Locale de Sprijin şi care nu sunt

subordonate MAI, folosesc propriile lor lanţuri de comandă existente.

21
 Diagrama Lanţului de comandă la nivelul CNSSU

GNE

Ministrul Afacerilor Interne

Membri permanenti: Reprezentanţii Comitetului Naţional pentru Situaţii
Speciale de Urgenţă
Membri non-permanenţi: atunci când este necesar

PREŞEDINTELE ANSVSA (SSV)

CNCB

PREFECT
Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă
Membrii non-permanenţi: dacă este necesar

DIRECTOR EXECUTIV
CLCB DSVSAJrespectiv a mn.Bucureşti

CENTRUL PENTRU INTERVENŢII ÎN TEREN (CIT)

22
 6. CENTRUL NAŢIONAL DE COMBATERE A BOLILOR (CNCB)

CNCB funcţionează, potrivit legii, ca organism interministerial de management, în cadrul

Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, iar organizarea lui este prevăzută în Legea
1 din 8 ianuarie 2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 42/2004 privind organizarea
activităţilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi în H.G. 1189/2009.

CNSSU, ca structură interministerială pentru intervenţiile în situaţiile de urgenţă (reprezentate

inclusiv de evoluţia epizootiilor şi zoonozelor la animale), are următoarele atribuţii principale
stabilite în art. 20. al OUG 21/2004 modificată:

a) examinează şi propune spre adoptare Guvernului Planul naţional de asigurare cu resurse umane,
materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenta;

b) analizează şi supune spre aprobare Guvernului Regulamentul-cadru de organizare, funcţionare şi

dotare a comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă, precum
şi fluxul informaţional decizional;

c) declară, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la nivelul mai multor
judeţe, coordonează gestionarea situaţiilor de urgenţă şi declară încetarea stării de alertă;

d) hotărăşte, cu acordul primului-ministru, punerea în aplicare a planurilor de evacuare, la

propunerea comitetelor ministeriale, judeţene sau al municipiului Bucureşti;

e) propune Guvernului, prin ministrul afacerilor interne, instituirea de către Preşedintele României a
"stării de urgenţă" în zonele afectate, în baza solicitărilor primite de la comitetele judeţene sau al
municipiului Bucureşti, şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens;

f) propune Guvernului solicitarea/acordarea de asistenţă umanitară internaţională în cazul situaţiilor

de urgenţă cu impact deosebit de grav, pe baza analizelor întocmite de Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenta;

g) coordonează, pe teritoriul naţional, activitatea forţelor internaţionale solicitate pentru rezolvarea

situaţiilor de urgenţă, îndeosebi în domeniul înlăturării efectelor distructive ale dezastrelor, în
conformitate cu prevederile legii romăne;

h) propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare pentru gestionarea
situaţiilor de urgenţă, inclusiv pentru operaţionalizarea Sistemului Naţional şi a structurilor de
intervenţie în afară frontierelor de stat, în cadrul structurilor specializate ale organismelor
internaţionale cu atribuţii în domeniu;

i) stabileşte repartizarea principalelor funcţii de sprijin pe care le asigura ministerele, celelalte

organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de
urgenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

j) iniţiază elaborarea de acte normative pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le avizează pe

cele elaborate de comitetele ministeriale, judeţene şi al municipiului Bucureşti;
k) analizează şi supune spre aprobare Guvernului scoaterea de la rezervele de stat a unor produse şi
bunuri materiale necesare sprijinirii autorităţilor administraţiei publice locale şi populaţiei afectate
de dezastre sau alte situaţii de urgenta;

23
l) stabileşte modul de cooperare a structurilor Sistemului Naţional cu alte autorităţi şi organisme ale
statului roman sau internaţionale abilitate în managementul stărilor excepţionale;

m) coordonează informarea opiniei publice privind managementul situaţiilor de urgenţă;

n) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite potrivit legii.

CNCB este responsabil de politica şi operaţiunile adoptate în combaterea DNC la nivel naţional,
având următoarele atribuţii, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1.189 din 3 octombrie
2009 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi
ale structurilor din componenţa acestuia:

a) definirea măsurilor de control şi combatere a bolilor;

b) asigurarea implementării prompte şi eficiente a măsurilor de combatere a bolilor de către centrele

locale de combatere a bolilor, respectiv de către Centrul de Combatere a Bolilor al Municipiului
Bucureşti;

c) dispunerea efectuării de studii epidemiologice asupra bolii;

d) organizarea de campanii de vaccinare de necesitate, atunci când este cazul;

e) comunicarea cu Comisia Europeană, cu statele membre ale Uniunii Europene, cu organizaţiile

veterinare naţionale şi internaţionale, precum şi cu instituţii agricole şi de comerţ, cu privire la
evoluţia focarelor de boală;

f) colaborarea cu laboratoarele naţionale şi internaţionale în vederea confirmării diagnosticului;

g) colaborarea cu presa şi alte instituţii ale mass-mediei cu privire la informarea populaţiei în

legătură cu măsurile de control şi combatere a bolilor;

h) dispunerea acţiunilor a căror finanţare se asigură de la bugetul de stat, în condiţii stabilite prin
hotărâre a Guvernului.

În plus, CNCB trebuie să

• Avizeze planul de măsuri pentru controlul al bolii;

• Hotărască asupra modului de intervenţie în focarele de boală
• Stabilească componenţa Unităţii Centrale de Decizie (UCD) şi a Unităţii Centrale de Sprijin.

Componenţa CNCB este următoarea:

Unitatea Centrală de Decizii (UCD),

Unitatea Operaţională Centrală (UOC)
Unitatea Centrală de Sprijin (UCS)

Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile CNCB şi a structurilor din subordinea acestuia, sunt stabilite
prin Ordonanţă de Guvern nr. 1189/2009 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului
Naţional de Combatere a Bolilor şi ale structurilor din componenţa acestuia.

24
UCD este localizată la nivelul Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă la
următoarea adresă:
Ministerul Afacerilor Interne
Piaţa Revoluţiei nr.1 A, sector 1, Bucureşti

UOC a CNCB are locaţia în cadrul ANSVSA la adresa:

Piaţa Presei Libere, nr. 1, Corp D1, sect. 1, cod postal 013701,
tel: 0374.150.200, fax: 021.312.4967, e-mail: office@ansvsa.ro

25
 Grupul Naţional
de Experţi

Biroul de
Unitatea Centrală de Decizii (UCD) presă al
Preşedinte UCD: Ministrul Administratiei şi Internelor ministrului
Vicepreşedinte UCD : Presedintele ANSVSA
Membrii permanenţi:
- Directorul General al DGSVSLA
- Reprezentantul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale
- Reprezentantul Ministerului Finanţelor

ŞEFUL SERVICIILOR VETERINARE (SSV)

CNCB - Adjunctul SSV este: Directorul DGSVSA
In funcţie de necesităţi

In funcţie de necesităţi

ORGANIZARE,
APROVIZIONARE EVALUARE, COMUNICARE
şi RESURSE EPIDEMIOLOGIE INSPECŢIE şi EXTERNĂ
PLANIFICARE şi
(UMANE, CONTROL
MONITORIZARE
MATERIALE)
BUGET

Unitatea Operaţională Centrală

Unitatea Centrală de
Sprijin

Organigrama CNCB

26
6.1. Membrii şi sarcinile subunităţilor CNCB

6.1.1. Unitatea Centrală de Decizii (UCD)

Este o structură cu rol de decizie, coordonare şi control a Centrului Naţional de Combatere a

Bolilor şi este compusă din reprezentanţi ai ministerelor şi ai celorlalte instituţii publice centrale
desemnate în Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă. UCD este condusă de
Ministrul afacerilor interne.

Ea are următoarele atribuţii principale:

a) definirea şi stabilirea strategiei de control şi de combatere a bolilor;

b) coordonarea activităţilor de colaborare dintre autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii în
gestionarea situaţiilor de urgenţă;
c) emiterea deciziilor şi a instrucţiunilor, în condiţiile legii;
d) analizarea informaţiilor primite din teritoriu şi transmise prin intermediul Unităţii operaţionale
centrale.

6.1.2. Unitatea Operaţională Centrală

Conform H.G. 1189/2009, Atribuţiile Unităţii Operaţionale Centrale sunt următoarele:

a) centralizarea şi evaluarea informaţiilor primite din teritoriu şi transmiterea lor către Unitatea
Centrală de Decizii;
b) notificarea şi raportarea internă şi internaţională a bolii;
c) transmiterea către centrele locale de combatere a bolilor, respectiv către Centrul Local de
Combatere a Bolilor al Municipiului Bucureşti, a deciziilor şi a instrucţiunilor emise potrivit legii şi
urmărirea implementării lor;
d) monitorizarea şi verificarea corectitudinii aplicării măsurilor de control şi combatere a bolii de
către centrele locale de combatere a bolilor, respectiv de către Centrul Local de Combatere a Bolilor
al Municipiului Bucureşti;
e) colaborarea cu autorităţile şi instituţiile publice competente la nivel teritorial cu privire la
planificarea măsurilor de control şi combatere a bolii;
f) colaborarea cu instituţiile din celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru combaterea
bolilor;
g) controlează intervenţia în focarele de boală, precum şi la punctele de frontieră şi dispunerea
măsurilor necesare conform competenţelor;
h) alocă fondurile necesare procurării echipamentelor pentru intervenţia în focare;
h) alte atribuţii legate de controlul şi combaterea bolilor.

Unitatea operaţională centrală este condusă de preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor. Adjunctul şefului UOC este Directorul Direcţiei care se ocupă de
sănătatea animală din cadrul ANSVSA.

Sarcinile Directorului care se ocupă de sănătatea animală, prin experţii tehnici responsabili de
boală, sunt:

• Stabileşte şi pregăteşte întâlnirile, prezentările şi misiunile cu FVO şi ţările terţe în ceea ce

priveşte DNV;
• Monitorizează evoluţia bolii în alte ţări, după cum este necesar;
• Se asigură că notificarea internaţională iniţială este făcută în termen;

27
• Ţine legătura cu Comisia Europeana, statele membre şi ţările terţe, după notificarea iniţială;
• Participă la întâlnirile Unităţii Centrale de Decizii;
• Participă la întâlnirile CNCB;
• Consiliază asupra strategiilor şi opţiunilor;
• Supervizează şi consiliază activităţile în domeniul de ecarisare, dezinfecţie şi control al mişcărilor;
• Consiliază conducerea CNCB asupra evenimentelor semnificative, a tendinţelor şi predicţiilor;
• Reactualizează periodic rapoartele pentru CNCB şi Cabinetul Primului Ministru;
• Participă din partea Guvernului, la conferinţele de presă şi dă interviuri în media când este
necesar;
• Se asigură că resursele necesare bunei funcţionari a CNCB sunt disponibile;
• Se asigură că bunăstarea personalului implicat în combaterea focarelor este respectată.

Sub conducerea SSV se află cinci departamente:

6.1.2.1. Departamentul organizare, buget, asigurare resurse umane şi materiale

Şef departament: directorul Direcţiei care se ocupă de buget-finanţe, din cadrul Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Adjuncţi: Şef serviciului care se ocupă de buget-finanţe şi şeful serviciului care se ocupă de
resurse umane (ANSVSA).
Membri: personalul de la nivelul serviciilor: „Contabilitate”, „Buget Finanţe, Investiţii, Achiziţii”,
„Administrativ şi Patrimoniu” şi ai serviciului resurse umane şi pregătire personal;

6.1.2.2. Departamentul monitorizare, evaluare şi planificare

Şef grup: Directorul direcţiei care se ocupă de sănătatea animalelor;

Adjuncţi: Şefii serviciilor din cadrul direcţiei care se ocupă cu sănătatea animalelor.
Membri: personalul din serviciile menţionate anterior;

6.1.2.3. Departamentul epidemiologie

Şef grup: Directorul Direcţiei care se ocupă de sănătatea animalelor;

Adjunct: Şeful serviciului care se ocupă de monitorizarea şi notificarea bolilor;
Membri: personalul serviciului care se ocupă de monitorizarea şi notificarea bolilor;

6.1.2.4. Departamentul inspecţie şi control

Şef grup: Directorul Direcţiei care se ocupă cu inspecţiile şi control oficial

Membri: personalul direcţiei de resort

6.1.2.5. Departamentul comunicare externă

Conducătorul departamentului: şeful serviciului care se ocupă de monitorizarea şi notificarea bolilor

Adjunct: şeful Serviciului care se ocupă de comunicare din ANSVSA
Membri: personalul serviciului şi biroului de resort
Atribuţiile departamentelor din cadrul Unităţii operaţionale centrale sunt prevăzute într-o procedură
specială aprobată prin ordin de Preşedintele ANSVSA.

6.1.3. Unitatea Centrală de Sprijin:

28
Membri: Consultanţi şi reprezentanţi din domenii specifice ale Ministerelor şi organizaţiilor
relevante; Personal administrativ suplimentar.

Sarcini:
Comunicarea efectivă şi eficientă cu celelalte parţi ale CNCB;
Asigurarea şi administrarea resurselor şi echipamentelorcu care se intervine în focarele de boală;
Asigurarea personalului suplimentar necesar în activităţile de evaluare a animalelor, ucidere,
ecarisare, curăţare şi dezinfecţie

7. CENTRUL LOCAL DE COMBATERE AL BOLILOR (CLCB)

Pentru sprijinirea acţiunilor de luptă împotriva DNV, la nivelul prefecturilor se constituie, sub
conducerea prefecţilor, Centrul Local de Combatere a Bolilor (CLCB), respectiv Centrul Local de
Combatere a Bolilor al Municipiului Bucureşti, acestea reprezentând structura specifică cu
responsabilităţi în combaterea DNV la nivel local. Structura ierarhică este asemănătoare cu a
CNCB.

O structură importantă a părţii operaţionale a CLCB este Centrul de Intervenţie în Teren (CIT),
care permite unităţilor de la nivel judeţean (local) combaterea efectivă a bolii şi stricta respectare a
măsurilor de biosecuritate, în cazul focarelor de mari dimensiuni unde este necesară crearea de
condiţii, în teren, în apropierea focarului, pentru personal şi echipamente.

29
 Structura CLCB
Şeful serviciului care se ocupă de monitorizarea şi notificarea bolilor
Biroul de
Unitatea Locală de Decizii (ULD) presă al
Preşedinte: Prefectul Prefectului
Vicepreşedinte: Directorul executiv al DSVSAJ ministrului
Membrii permanenţi:
Reprezentanţii Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de
Urgenţă
Membrii non-permanenţi: atunci când este necesar

DIRECTOR EXECUTIV DSVSAJ

DIRECTOR ADJUNCT DSVSAJ

CLCB
In funcţie de necesităţi

In funcţie de necesităţi

ORGANIZARE, EVALUARE,
APROVIZION PLANIFICARE COMUNICARE
ARE şi şi EXTERNĂ
RESURSE EPIDEMIOLO
MONITORIZA GIE
(UMANE, RE
MATERIALE)
BUGET

Unitatea Operaţională Locală

Unitatea Locală de
Sprijin
BAZA CENTRULUI DE NTERVENŢII
în TEREN
necesităţi
In funcţie de

necesităţi
In funcţie de

Organigrama CLCB

30
7.1. Structura CLCB

CLCB are în structura sa Unitatea Locală de Decizii (ULD), o Unitate Locală de Sprijin (ULS) şi o
Unitate Operaţională Locală (UOL) în subordinea căruia se află Centrul pentru Intervenţii în Teren.

7.2. Responsabilităţile CLCB

CLCB are următoarele responsabilităţi:

i. implementarea strategiei de control şi combatere în cazul suspiciunii sau confirmării bolii;

ii. efectuarea investigaţiei clinice imediate în cazul suspiciunilor de boală, recoltarea şi transportarea
probelor către laboratorul de diagnostic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
iii. notificarea suspiciunilor de boală către ANSVSA, cât mai curând posibil;
iv. declararea bolii către Unităţile Locale de Sprijin, dupa primirea confirmării diagnosticului în
laborator a acesteia;
v. stabilirea zonelor de protecţie şi a celor de supraveghere, stabilirea restricţiilor şi eliberarea
deciziilor de restricţie către deţinătorii de animale şi a informărilor către restul populaţiei;
vi. închiderea târgurilor de animale din interiorul zonelor de protecţie şi a celor de supraveghere şi
monitorizarea mişcării animalelor şi a materialului seminal, ovulelor şi embrionilor;
vii. în cazul suspiciunii de boală în judeţele limitrofe, stabilirea legăturii cu CNCB şi cu DSVSA din
judeţul afectat, pentru determinarea demarcării zonelor de protecţie şi a zonelor de supraveghere
comune;
viii. identificarea exploataţiilor cu specii receptive la boală şi efectuarea imediată a recensământului
speciilor receptive la boala diagnosticată în exploataţiile populaţiei sau în exploataţiile comerciale
aflate în interiorul zonelor de protecţie şi supraveghere, precum şi în exploataţiile de contact;
ix. stabilirea măsurilor de control al bolii în exploaţiile infectate în caz de diagnostic şi anume:

a. instituirea de restricţii asupra exploataţiilor;

b. evaluarea animalelor ce urmează a fi ucise în vederea compensării;
c. uciderea animalelor;
d. distrugerea cadavrelor rezultate;
e. distrugerea furajelor suspecte de contaminare;
f. curăţarea şi dezinfecţia incintelor, spaţiilor şi a echipamentelor folosite;
g. deratizarea şi dezinsecţia;
h. introducerea animalelor cantinela.

x. inspectarea efectivelor de animale receptive din zonele de protecţie şi din zonele de supraveghere
cât mai curând posibil după confirmarea bolii ;
xi. înregistrarea datelor colectate cu ocazia investigaţiilor epidemiologice, a certificatelor de
mişcare emise în perioada anterioară confirmării bolii de către medicii veterinari oficiali, a
personalului şi a echipamentului folosit, înscrierea în jurnalul de corespondenţă a evenimentelor din
exploataţiile infectate precum şi a activităţilor realizate de CLCB.

7.3. Componenţa şi sarcinile CLCB

CLCB este condus de Prefectul judeţului care urmăreşte buna funcţionare a acestuia, în urma
asigurării tuturor resurselor. Prefectul judeţului este veriga de legatură a Ministrului afacerilor
interne în Lanţul de comandă la nivel local;

31
În îndeplinirea sarcinilor, el este asistat de către Directorul executiv al DSVSAJ respectiv a
mn.Bucureşti, ale cărui sarcini sunt următoarele:

i. Menţine lista focarelor/cazurilor de boală şi a suspiciunilor;

ii. În urma luării deciziei în CLCB privind uciderea animalelor din exploataţiile de contact,
transmite ordinul de ucidere către CIT.
iii. Monitorizează procedurile de evaluare a animalelor, uciderea, ecarisarea, curăţarea şi dezinfecţia
şi repopularea exploataţiilor;
iv. Monitorizează datele din rapoartele zilnice transmise către CLCB;
v. Dispune reactualizarea zilnică a listei focarelor, a exploataţiilor cu specii receptive şi a efectivelor
de animale pe specii, sacrificate/ucise şi a celor care urmează să fie sacrificate/ucise;
vi. Emite ordine şi instrucţiuni, când este cazul.

7.3.1 Unitatea Locală de Decizie (ULD)

Unitatea Locală de Decizie funcţionează la sediul Instituţiei Prefectului judeţului, sub conducerea
Prefectului.
Vicepreşedintele ULD este directorul executiv al DSVSAJ, respectiv a mn.Bucureşti;
Membri permanenţi: Reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi reprezentanţi ai
altor structuri deconcentrate în teritoriu (dacă este cazul)

Atribuţiile ULD sunt următoarele:

a. stabileşte planul de acţiune pentru controlul bolii, în conformitate cu prevederile legale şi

recomandările primite de la UCD şi îl aprobă;
b. monitorizează împlementarea planului de acţiune;
c. stabileşte responsabilităţi pentru membrii ULD, pe sectoare de activitate şi zone teritoriale;
d. analizează periodic progresele controlului bolii şi eficienţa acţiunilor întreprinse, luând măsurile
ce se impun în completarea lor.

În exercitarea atribuţiilor, ULD emite ordine ale prefectului.

7.3.2. Unitatea Operaţională Locală (UOL)

Unitatea Operaţională Locală se constituie la nivelul DSVSA judeţeană ori a municipiului

Bucureşti.
Conducătorul UOL este Directorul executiv al DSVSAJ, respectiv a mn.Bucureşti;
Adjunctul şefului UOL este Directorul adjunct al DSVSAJ, respectiv a mn.Bucureşti.
Sub conducerea acestora se află cinci departamente:

7.3.2.1. Departamentul Organizare, aprovizionare şi resurse (umane şi materiale)

Şef departament: şef birou contabilitate din DSVSAJ; respectiv a mn.Bucureşti

Adjunct departament: şef birou resurse umane din DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti

Sarcini:

i. Colaborare la instalarea CIT în teritoriu (dacă este cazul);

ii. Asigurarea identificării personalului de intervenţie (veterinari, evaluatori, echipa de ucidere a
animalelor) şi cazarea acestora;
iii. Emiterea de decizii pentru asigurarea personalului (detaşare, dacă este cazul);

32
iv. Asigurarea necesarului de materiale (echipamente, reactivi, dezinfectanţi, medii de transport,
combustibil etc) prin contractele deja existente şi din alte surse; .
v. Aprovizionarea personalului de intervenţie cu echipamente de protecţie, materiale şi alimente;
vi. Identificarea şi achiziţionarea de echipamente tehnice şi agregate electrice de rezervă;
viii. Organizarea şi finanţarea transporturilor de probe, materiale, personal, serviciu de curierat,
distribuţie materiale etc.;
ix. Organizarea licitaţiilor în vederea achiziţiilor de echipamente, materiale şi servicii;
x. Asigurarea logisticii pentru sistemele de raportare şi comunicare (sistem IT, bază de date şi web-
site propriu);
xi. Pregătirea punctului de colectare pentru materialele uzate şi folosite, inclusiv echipamente
(dotări), în funcţie de caz;
xiii. Identificarea surselor de finanţare pentru acoperirea costurilor şi cheltuielilor.

7.3.2.2. Departamentul Monitorizare, evaluare şi planificare

Şef departament: şeful serviciului care se ocupă de sănătatea Animală din DSVSA judeţene,
respectiv a mn.Bucureşti;
Adjunct: Responsabili activităţi de combatere DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti

Sarcini:

i. Monitorizarea modului în care se implementează „planul de acţiune” stabilit în cadrul ULD;

ii. Centralizarea datelor legate transmise din teritoriu, referitor la numărul şi structura efectivelor de
animale din zonele de control (protecţie şi supraveghere);
iii. Evaluarea datelor oferite de investigaţia epidemiologică şi elaborarea raportelor pentru CLCB;
iv. Procesarea datelor în scopul raportării către ANSVSA şi alte organizaţii;
v. Colaborarea la elaborarea ”planului de intervenţie” şi a „planului de acţiune privind depopularea
exploataţiei/exploataţiilor”; stabilirea priorităţilor în intervenţie;
vi. Stabilirea necesarului de materiale, personal, logistică şi echipamente pentru intervenţie, în
colaborare cu departamentul „Organizare”;
vii. Colaborare la stabilirea zonelor de control (protecţie şi supraveghere), inclusiv a restricţiilor;
viii. Întocmirea documentaţiei aferente stabilirii zonelor de protecţie şi supraveghere;
ix. Stabilirea punctelor de dezinfecţie la intrarea şi ieşirea din localitate;
x. Difuzarea deciziilor şi reglementărilor cu privire la epizootii;
xi. Evaluarea condiţiilor pentru ridicarea măsurilor de control.

7.3.2.3. Departamentul Epidemiologie

Şef departament: Şef serviciului/biroului care se ocupă de sănătatea animală din DSVSAJ respectiv
a mn.Bucureşti
Adjunct: responsabilul cu bunăstarea animalelor din DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti

Sarcini:

i. Efectuarea investigaţiilor epidemiologice în exploataţia afectată şi cele de contact;

ii. Evaluarea investigaţiilor epidemiologice, în cooperare cu departamentul „monitorizare”.

7.3.2.4. Departamentul Comunicare externă

Şef grup: Purtător de cuvant DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti

Sarcini

33
i. Întocmirea comunicatelor de presă şi informarea presei în legatură cu evoluţia evenimentelor
legate de combaterea bolii;
ii. Administrarea liniei telefonice de urgenţă;
iii. Contribuie cu informaţii pentru comunicatele oferite de ANSVSA.

7.3.2.5. Departament: Centrul de Intervenţie în Teren

Responsabil de centru: Medic Veterinar oficial DSVSAJ respectiv a mn. Bucureşti sau Şef
serviciului/biroului care se ocupă de sănătatea animală, numit prin ordin al CLCB.
Personalul CIT este detaşat temporar din structurile administrative cu rol în controlul bolii, dar are
următorul personal stabil:

Secretar/ă;
Magazioner/ă;
(eventual) curieri.

7.3.2.6. Echipe implicate în controlul bolii, componente ale CIT 1

Calculul de persoane este stabilit pentru componenţa unei singure echipe; numărul de membri din
echipă depinde de mărimea exploataţiei în care sunt aplicate măsurile de control. Personalul este
alcătuit din medicii oficiali şi medicii veterinari de liberă practică concesionari de pe teritoriul
judeţului. În cazul în care este nevoie de suplimentarea personalului, se va detaşa personal
suplimentar din alte judeţe.

7.3.2.6.1. Echipele de evaluare

Au sarcina de a evalua pierderile suferite de proprietar în urma uciderii animalelor în scop de

diagnostic, la suspiciune, ori a confirmării bolii.

Componenţa Comisiei de evaluare:

a) reprezentantul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a

municipiului Bucureşti;
b) reprezentantul teritorial al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu atribuţii în stabilirea
valorii genetice a animalelor - Oficiul pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie;
c) reprezentantul ULD din cadrul CLCB, desemnat de prefect;
d) reprezentantul Unităţii locale de sprijin, respectiv primarul localităţii sau reprezentantul desemnat
de către acesta.

Convocarea comisiei prevăzute la alin. (1) se face de către prefect la solicitarea scrisă a direcţiei
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

La propunerea reprezentantului direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene,

respectiv a municipiului Bucureşti, comisia prevăzută la alin. (1) analizează şi aprobă valoarea de
înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea
fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a
focarului de boală, şi de valoarea unitară medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru
animalele ucise.

1
Se alcătuiesc atâtea echipe câte se consideră necesare pentru activităţile de combatere.

34
7.3.2.6.2. Echipele de ucidere

În cazul în care uciderea nu se execută cu personal aparţinând unor firme specializate, la nivelul
CIT se organizează echipe de ucidere alcătuite din personalul identificat de fiecare DSVSA,
absolvent al cursurilor de ucidere conforme cu Regulamentul 1099/2009, în cadrul Planului de
contingenţă adaptat local.

Componenţa unei echipe de ucidere este următoarea:

i. 1 veterinar;
ii. 1 asistent pentru întocmirea evidenţelor animalelor ucise;
iii. 2-3 persoane pregătite pentru asomarea şi uciderea animalelor şi care deţin certificat de
competenţă în acest scop;
iv. 2 – 4 persoane cu competenţe în dirijarea, manipularea şi imobilizarea animalelor;
v. 4 - 6 persoane pentru degajarea adăpostului şi încărcarea animalelor în mijloacele de transport la
fabrica de neutralizare;

7.3.2.6.3. Echipa de dezinfecţie şi deratizare

În cazul în care dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea nu se execută cu personal aparţinând unor
firme specializate, la nivelul CIT se organizează echipe DDD alcătuite din personalul identificat de
fiecare DSVSA, în cadrul Planului de contingenţă adaptat la nivel judeţean.

Componenţa unei echipe DDD este următoarea:

i. 1 – 3 persoane specializate în activităţile de DDD;

ii. 2 – 3 persoane care sa supravegheze funcţionalitatea dezinfectoarelor rutiere şi să asigure
schimbul soluţiilor dezinfectante. Acest personal poate face parte din rândul altor structuri
administrative parte a CLCB (jandarmi, pompieri, armată etc);

7.3.2.6.4. Echipa de monitorizare a implementării măsurilor de control

Din această echipă fac parte medicii veterinari din cadrul serviciului/biroului control oficial sănătate
a animalelor şi cei din serviciile de inspecţie din DSVSAJ, respectiv a mn.Bucureşti, sub directa
îndrumare a şefului CIT.

7.3.2.6.5. Echipa pentru construcţia dezinfectoarelor rutiere

Din această echipă fac parte 4-6 persoane din administraţia locală parte a CLCB, cu atribuţii în
situaţiile de urgenţă (jandarmi, pompieri, armată etc.).

7.3.2.6.6. Echipa de examinare clinică a efectivelor din zonele de restricţie

Din echipa de examinare clinică a animalelor din zonele de restricţie fac parte:
i. 1-2 veterinari – medici veterinari concesionari de liberă practică;
ii. 1 asistent veterinar pentru înregistrarea datelor.

7.3.2.7. Sarcinile Centrului de Intervenţie

Centrul de Intervenţie în Teren are ca principale responsabilităţi:

i. Implementarea „Planului de acţiune” în focarul/focarele de boală;

ii. Raportarea activităţilor legate de evoluţia şi controlul bolii către CLCB;
iii. Afişarea de instrucţiuni privind semnalarea prezenţei epizootiei: montare (instalare) panouri de
avertizare, etc;

35
iv. Blocarea căilor de acces către exploataţia infectată cu benzi, cordoane, grilaje, îndiguiri, ş.a.m.d.;
v. Controlul efectiv al mişcărilor şi supravegherea animalelor din curţile/exploataţiile din zonele de
protecţie şi supraveghere;
vi. Transmiterea deciziilor şi instrucţiunilor cu privire la măsurile de control către deţinătorii de
animale şi alte persoane;
vii. Organizarea/construcţia, punerea în funcţiune, demontarea, supravegherea filtrelor de
dezinfecţie în exploataţia afectată de epizootie;
viii. Efectuarea evaluării efectivelor şi a stocurilor de produse, subproduse, material seminal, ovule,
embrioni, furaje, gunoi de grajd etc. înainte de intervenţia în focar, în vederea asigurării
despăgubirilor;
ix. Supravegherea efectuării curăţeniei şi dezinfecţiei adăposturilor şi mijloacelor de transport, al
carcaselor destinate distrugerii la o unitate de ecarisare etc.;
x. Organizarea investigaţiilor (examinărilor)/prelevărilor de probe în zonele stabilite, inclusiv a
investigaţiilor necesare ridicarii restricţiilor;
xi. Înlocuirea/eliminarea apelor reziduale din filtrele de dezinfecţie;
xii. Eliminarea materialelor şi ustensilelor contaminate după curăţare şi dezinfectare;

ULD şi UOL se întrunesc în şedinţă ordinară semestrial, pentru a discuta situaţia din teritoriu, şi în
şedinţă extraordinară, în cazul notificării scrise de suspiciune de boală, transmisă de către directorul
executiv al DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti Prefectului, în calitatea acestuia de conducător al
ULD sau în alte situaţii.

În exercitarea atribuţiilor ULD emite decizii şi instrucţiuni.

7.3.3. Unitatea Locală de Sprijin

ULS, în funcţie de specificul epizootiei, are în componenţă reprezentanţi ai primăriilor

comunităţilor afectate şi reprezentanţi ai celorlalte structuri implicate în controlul bolii (Direcţia
Judeţeană pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Autoritatea Judeţeană de Sănătate Publică,
Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu, Romsilva etc.) la nivel local.

Sarcina ULS este să asigurare personalul, materialele, mijloacele şi logistica necesare CLCB pentru
a-şi îndeplini sarcinile.

8. PLANUL DE ACŢIUNE PRIVIND INTERVENŢIA ÎN FOCAR ŞI

DEPOPULAREA EXPLOATAŢIILOR

În conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1099/2009, privind protecția

animalelor în momentul uciderii, la Cap. 4, art. 18, este prevăzut ca, înainte de depopularea
exploataţiilor, fiecare autoritate competentă responsabilă de o operație de depopulare să stabilească
un plan de acțiune – intervenţie, atât pentru a asigura respectarea normelor prevăzute în sus-
pomenitul regulament, cât şi pentru a stabili ordinea activităţilor pentru asigurarea deplinei eficienţe
în depopularea efectivelor. Acest plan de acţiune asigură coordonarea întregii activităţi de o manieră
previzibilă şi eficientă.

Necesitatea planului de acţiune este stipulată, de asemenea, şi de prevederile Codului de Sănătate al

Animalelor Terestre al OIE, Capitolul 7.6, art. 7.6.4. (Consideraţii în planificarea uciderii umane a
animalelor).

36
Planul de depopulare este, la rândul lui, parte a unui plan mai larg de acţiune privind intervenţia în
focar, ce este elaborat la nivelul UOL a CLCB (DSVSA) şi supus discuţiei şi aprobării în plenul
CLCB.

În elaborarea planului pentru depopularea exploataţiilor, este esenţial ca metoda de ucidere aleasă să
fie sigură, uşor de aplicat şi să ofere garanţia că toate animalele sunt ucise rapid şi în mod uman.

Scopul planului de depopulare este :

- să asigure că activităţile de depopulare sunt efectuate corespunzător;

- să asigure depopularea fermei în mod rapid şi eficient;
- să respecte cerinţele de siguranţa pentru protecţia oamenilor care participă la depopulare;
- să respecte cerinţele de ucidere a animalelor în condiţii de siguranţă şi bunăstare;
- să confere siguranţa că ferma este gata pentru repopulare la încheierea aplicării măsurilor de
control.

Planul de depopulare trebuie să cuprindă:

i. obiectivele şi scopul activităţilor de depopulare;

ii. numărul adăposturilor, specia şi numărul de animale care trebuie ucise;
iii. metodele de asomare şi ucidere, condiţiile de utilizare, parametrii cheie (cantitate substanţă, timp
expunere etc);
iv. echipamentul, personalul şi materialele necesare;
v. ordinea depopulării, ţinând cont de vârsta şi starea fiziologică a animalelor;
vi. numărul şi componenţa echipelor de ucidere;
vii. şeful operaţiunii de depopulare;
viii. planificarea timpului necesar depopulării;
ix. locurile de ucidere a animalelor

Planul de intervenţie în focarul de boală stabileşte:

i. locul de amplasare a CIT (dacă este cazul);

ii. desemnarea persoanei însărcinate cu supravegherea activităţilor de control al bolii;
iii. numărul şi componenţa echipelor de intervenţie;
iv. facilităţile, materialele şi echipamentele necesare activităţilor de control şi sursele din care
acestea vor fi procurate;
v. planificarea timpului necesar derulării fiecărei activităţi;
vi. unitatea de ecarisare autorizată la care se va efectua distrugerea cadavrelor rezultate în urma
depopulării;
vii. în cazul în care nu există unităţi de ecarisare autorizate în apropiere, locurile de pe teritoriul
judeţului unde se vor putea utiliza metodele alternative de distrugere (îngropare/ardere);
viii. metodele de dezinfecţie alese;
ix. aspecte speciale referitoare la respectarea biosecurităţii şi a unor aspecte de mediu (dacă este
cazul);
x. previzibilitatea limitărilor/problemelor care ar putea apărea în timpul activităţilor de depopulare.

Planul de acţiune va fi aprobat în plenul CLCB şi va fi comunicat:

i. tuturor partenerilor operaţionali care contribuie la combaterea focarului, pentru a fi strict

respectat;
ii. proprietarului exploataţiei/agentului comercial (după caz) unde s-au instituit restricţiile;
iii. ANSVSA spre informare şi pentru monitorizarea activităţilor de combatere.

37
Pe baza acestui plan, directorul executiv al DSVSA judeţeană va superviza activităţile de control al
bolii.

9. COOPERAREA ÎNTRE CNCB, CLCB şi ALTE AUTORITĂŢI

Gestionarea, controlul şi eradicarea focarelor de boală solicită răspunsul coordonat al ANSVSA,
împreună cu alte autorităţi şi organisme ale statului parte componentă a CNCB ori CLCB.

În funcţie de mărimea şi extinderea focarului, următorii parteneri operaţionali vor fi implicaţi în

cooperarea cu ANSVSA în activităţile de combatere ca răspuns la confirmarea unui focar.

9.1. Ministere şi organizaţii guvernamentate cu rol cheie

9.1.1. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP), Agenţia Naţională pentru Protecţia
Mediului (ANPM)

MMAP este structura administrativă publică pentru protecţia şi îmbunătăţirea mediului în România.
La nivel judeţean, politica MMAP este implementată prin ANPM şi prin cele 42 de filiale judeţene.

ANPM are rolul cheie de a autoriza activităţile cu impact potenţial asupra mediului şi de a asigura
conformarea cu prevederile legale.

În timpul focarelor de boală, agenţiile de mediu locale vor conlucra cu autorităţile locale veterinare,
acordând sprijin pentru minimalizarea impactului pe care îl au activităţile de eradicare a unui focar
asupra mediului şi vor identifica soluţii pentru ecarisarea alternativă, acolo unde metodele de
ecarisare convenţionale nu pot fi aplicate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare
menţionate în Regulamentul (EU) 1069/2009/EU.

MMAP şi ANPM au următoarele sarcini:

- participă la întrunirile CNCB şi CLCB, prin reprezentanţii lor la vârf şi la formularea şi

adoptarea deciziei referitoare la măsurile de adoptat în focarul de boală;
- acordă consultanţă CNCB şi CLCB, în special în ceea ce priveşte opţiunile de distrugere a
cadavrelor în zona de interes, prin îngropare, sau prin ardere, apoi îngropare;
- identifică şi aprobă terenurile de pe raza judeţului care pot servi neutralizării alternative, în
conformitate cu prevederile Regulamentului 1069/2009;
- stabilesc terenurile şi a suprafeţele unde pot fi desfăşurate acţiuni de denaturare a dejecţiilor
şi gunoiului şi/sau orice alte materiale contaminate;
- acolo unde este cazul, execută analiza de risc privind impactul activităţilor de recuperare a
terenurilor folosite pentru îngroparea cadavrelor şi deversarea apelor reziduale rezultate în
urma combaterii focarului;
- consiliază în probleme privind prevenirea poluării în urma operaţiunilor de curăţare şi
dezinfecţie;
- monitorizează impactul pe care îl au activităţile de control al focarelor de boală asupra
mediului, în directă cooperare cu Garda de Mediu.

În timpul evoluţiei focarelor de boală, Agenţia de mediu va furniza, acolo unde este cazul, ofiţeri de
legătură cu nivelele de legătură strategic (ANSVSA), tactic (CNCB) şi operaţional (CLCB).

38
9.1.2. Ministerul Afacerilor Interne (MAI)

Ministrul Afacerilor Interne conduce Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă în
cadrul căruia se organizează CNCB. Sarcinile CNSSU şi CNCB au fost descrise la capitolele IV şi
V.
Din MAI fac parte Poliţia Română, Jandarmeria Română, Poliţia de Frontieră, Instituţia Prefectului
şi IGSU - ISU.

9.1.2.1. Poliţia Română şi Jandarmeria Română

Rolul forţelor de poliţie şi jandarmerie în combaterea focarelor de boală este de a menţine ordinea
publică şi de a proteja personalul veterinar în timpul aplicării măsurilor de control, acolo unde
proprietarul se opune intervenţiei. Implicarea este dependentă de severitatea şi de natura cerinţelor.
Sarcinile forţelor de poliţie şi jandarmerie sunt:

i. să participe la întrunirile CNCB şi CLCB, prin reprezentanţii lor la vârf şi la formularea şi

adoptarea deciziei referitoare la măsurile de adoptat în focarul de boală.
ii. să conlucreze strâns cu autorităţile locale pentru a controla mişcările de animale şi pentru
respectarea restricţiilor în zonele de control a bolii, stabilite de CLCB;
iii. să furnizeze consultanţă autorităţilor veterinare în gestionarea şi coordonarea incidentelor
majore;
iv. să supravegheze, în colaborare cu autorităţile locale, respectarea restricţiilor asupra mişcărilor de
animale în zonele de protecţie şi de supraveghere;
v. să furnizeze sprijin în urgenţe, în mod special la obţinerea permisului de acces în exploataţii
(ferme/curţi);
vi. să participe la instalarea barierelor pe drumurile de acces, acolo unde restricţiile o cer;
vii. să gestioneze perturbările liniştii publice ce pot apărea la locurile de neutralizare a cadavrelor şi
de impunere a restricţiilor de mişcare a animalelor;
viii. să ajute la oprirea şi verificarea în trafic a legalităţii şi respectarea prevederilor Reg. 1/2005 a
transporturilor de animale;
ix. să participe la supravegherea operaţiunilor de neutralizare prin incinerare la faţa locului, ca
metodă alternativă şi ia măsuri pentru a preîntâmpina eventualele incendii.

9.1.2.2. Poliţia de Frontieră

Rolul Poliţiei de Frontieră în evoluţia focarelor de boli majore este:

i. să participe la întrunirile CNCB şi CLCB, prin reprezentanţii lor la vârf şi la formularea şi

adoptarea deciziei referitoare la măsurile de adoptat în focarul de boală;
ii. să controleze, la punctele de trecere ale frontierei de stat, legalitatea şi circulaţia transporturilor
de animale susceptibile, precum şi mărfurile alimentare interzise din bagajele călătorilor.

9.1.2.3 Instituţia Prefectului

În cadrul CLCB, Instituţia Prefectului, prin conducerea sa la vârf, formulează şi elaborează decizia
privind managementul controlului focarelor de boli majore, coordonând colaborarea instituţiilor de
la nivel local parte a acestui organism.
Sarcinile Instituţiei Prefectului au fost specificate în capitolul VI, odată cu sarcinile ULD.

9.1.2.4. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) şi Inspectoratele pentru

Situaţii de Urgenţă (ISU)

39
Sarcinile IGSU în controlul bolilor majore sunt următoarele:

- participă la întrunirile CNCB şi CLCB, prin reprezentanţii lor la vârf şi la formularea şi

adoptarea deciziei referitoare la măsurile de adoptat în focarul de boală;
- coordonează acțiunile angajaţilor proprii (ISU, pompieri) implicate în managementul
situațiilor de urgență;
- asigură logistica intervenției structurilor proprii și pune la dispoziția altor structuri tehnică,
materiale și echipamente, dacă le deţine;
- contribuie la construirea şi supravegherea filtrelor de dezinfecţie rutiere;
- participă la supravegherea operaţiunilor de neutralizare prin incinerare la faţa locului, ca
metodă alternativă şi ia măsuri pentru a preîntâmpina eventualele incendii;
- asigură alte operaţiuni din categoria “situaţiilor de urgenţă” identificate în cadrul CLCB ca
necesare în controlul bolii.

9.1.3. Organe de specialitate ale administraţiei publice centrale: Garda de Mediu.

Sarcinile Gărzii de Mediu în controlul bolilor majore sunt următoarele:

- participă la întrunirile CNCB şi CLCB, prin reprezentanţii lor la vârf şi la formularea şi

adoptarea deciziei referitoare la măsurile de adoptat în focarul de boală;
- monitorizează impactul pe care îl au activităţile de control al focarelor de boală asupra
mediului, în directă cooperare cu Ministerul Mediului, Pădurilor şi Apelor şi Agenţia
Naţională pentru Protecţia Mediului;
- sancţionează încălcărea prevederilor legale privind protecţia mediului, prevenirea riscurilor
şi limitarea ameninţărilor de ordin ecologic, respectiv poluarea resurselor de apă, a aerului,
diminuarea fertilităţii solului în timpul activităţii de control al focarelor de boli majore;
- controlează activităţile cu impact asupra mediului înconjurător şi aplică sancţiuni
contravenţionale prevăzute de legislaţia în domeniul protecţiei mediului;
- controlează modul de respectare a legislaţiei de mediu privind ariile naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei, faunei sălbatice şi acvaculturii în activitatea de
control al focarelor de boli majore;
- urmăreşte respectarea condiţiilor din autorizaţia de mediu în activitatea de control al
focarelor de boli majore.

9.1.4. Consiliile locale şi primăriile (judeţene, municipale şi orăşeneşti)

Consiliile locale şi primăriile sunt parteneri operaţionali în răspunsul la focarele de boală, ca unităţi
locale de sprijin. Ele joacă un rol cheie în întărirea şi implementarea strategiilor de control al bolii şi
sunt implicate în accesul rapid la resursele locale. Ele joacă, de asemenea, un rol semnificativ în
furnizarea de sprijin pentru educarea populaţiei la nivel local.

În timpul unui focar, primăriile locale vor asista CIT cu personal, vehicule, logistică şi spaţii, la
solicitarea CLCB. Nivelul asistenţei va depinde de circumstanţele locale şi de presiunile care pot
apărea.

Sarcina primăriilor locale este să:

i. colaboreze cu reprezentanţi ai jandarmeriei la instalarea semnelelor şi panourilor de avertizare pe

căile de acces din zonele de protecţie şi de supraveghere şi în jurul fermelor/curţilor unde boala a
fost confirmată. Aceste semne se vor instala şi pe drumurile ce delimitează graniţele zonelor de
protecţie şi de supraveghere.
ii. participe la evaluarea animalelor, în vederea despăgubirii acestora;

40
iii. acorde sprijin, în cazul neutralizării alternative a teritoriului, prin identificarea şi punerea la
dispoziţie a terenurilor pentru incinerare/îngropare;
iv. pună la dispoziţie utilajele şi să sprijine cu personal activităţile referitoare la încărcare, săpare,
astupare etc. ce se pot ivi în activitatea de neutralizare alternativă;
v. colaboreze cu reprezentanţi ai jandarmeriei în sprijinirea activităţilor de pază a obiectivelor, dacă
este cazul.

10. GRUPUL NAŢIONAL DE EXPERŢI (GNE)

GNE reprezinta un organism cu rol consultativ, alcătuit din experţi în domeniul legislaţiei europene
privind combaterea DNV.

Experţii din GNE pot fi recrutaţi din rîndurile experţilor privaţi în combaterea bolilor, ori, dacă
acest lucru nu este posibil, din rândul experţiolor din administraţia veterinară centrală şi de la
nivelul judeţelor care au o bogată experienţă în controlul bolilor,

GNE se constituie prin ordin al Preşedintelui, iar grupul de experţi se întâlneşte ori de cîte ori este
necesar.
Componenţa Grupului de Experţi *

Va fi desemnată prin Ordin al Preşedintelui ANSVSA.

* În funcţie de necesităţi, Grupul de Experţi se completează cu experţi din alte domenii, în vederea soluţionării problemelor apărute.

10.1. Atribuţiile grupului naţional de experţi

Experţii care fac parte din acest grup trebuie:

- Să asigure expertiză în domeniile solicitate şi să sprijine autoritatea veterinară centrală în

activităţile de pregătire pentru abordarea situaţiilor de urgenţă;
- Să-i consilieze pe Şeful Serviciilor Veterinare (SSV) şi autorităţile locale în ceea ce priveşte
conduita de intervenţie şi metodele de abordare a focarului de boală în funcţie de extinderea
acestuia şi de realitatea din teren;
- Să-i consilieze pe Şeful Serviciilor Veterinare (SSV) şi pe autorităţile locale cu privire la
stabilirea zonelor de restricţie şi a amplasării punctelor de dezinfecţie pe drumurile de acces
către exploataţii;
- Să-i consilieze pe Şeful Serviciilor Veterinare (SSV) şi pe autorităţile locale cu privire la
metodele cele mai potrivite referitoare la ucidere şi la ecarisarea teritoriului;
- Să analizeze datele obţinute prin anchetele epidemiologice şi să ajute la stabilirea sursei de
infecţie a bolii.

10.2. Relaţiile cu alte organisme

Într-un focar, GNE va fi în strânsă legătura cu CNCB. Ei trebuie să ofere expertiza necesară
ANSVSA în măsură să ajute la închiderea rapidă a focarelor de boală.

41
 11. RESURSE

11.1. Resurse de personal

În evoluţia focarelor de DNV este necesară dislocarea rapidă a unui număr mare de personal şi de
echipament spre CLCB. Această responsabilitate revine departametului „Organizare, aprovizionare
şi resurse (umane şi materiale)” a UOL din cadrul CLCB.

CLCB trebuie să menţină o listă a personalului veterinar care poate fi contactat la momentul
suspiciunii sau confirmării unui focar de DNV. Lista reprezintă planul de contingenţă al judeţului
respectiv pentru DNV. În această listă trebuie incluse tot personalul calificat şi experimentat în
creşterea speciilor susceptibile la boală şi în combaterea bolii, din cadrul judeţului, cu datele de
contact ale fiecăruia. O linie telefonică de tip help-line trebuie să fie disponibilă pentru public, la
nivelul fiecarei DSVSAJ, pentru anunţarea suspiciunilor de DNV.

Numărul de persoane care operează în fiecare CLCB atunci când DNV este confirmată va fi dictat
de numărul de focare şi de mărimea zonelor de protecţie şi de supraveghere.

Personalul CLCB va include:

Personal administrativ de la nivel local instruit în managementul situaţiilor de urgenţă din domeniul
sanitar veterinar, în cazul apariţiei DNV;
Veterinari instruiţi în diagnosticul DNV, ucidere, măsuri de biosecuritate şi alte proceduri ce se
aplică în zonele de control, operaţiunile de control a mişcării animalelor în teritoriu şi alte restricţii.
Personal tehnic auxiliar la nivelul CLCB, instruit în diverse operaţiuni (de exemplu: evaluarea
animalelor, proceduri care se execută în curţile infectate, şi operaţiuni privitoare la controlul
mişcărilor).

În cazul în care se consideră că personalul de la nivelul DSVSAJ nu este suficient pentru activităţile
de combatere (medicii zonali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi şi personal tehnic
ajutător), va fi angajat personal suplimentar din categoria personal de specialitate care lucrează în
alte structuri (medici şi personal tehnic din abatoare, medicii veterinari de liberă practică din
cabinetele veterinare, medici veterinari pensionari, personal instruit în ucidere din abatoare etc.)
care să efectueze activităţile de combatere necesare, în funcţie de numărul exploataţiilor şi de
amploarea evenimentului.

(Calculul necesarului de personal va avea în vedere faptul că un medic veterinar oficial poate vizita
şi inspecta în zona de protecţie şi de supraveghere a fiecărui focar, în medie, animalele susceptibile
din maximum 2 localităţi pe zi, iar necesarul de echipe instruite trebuie să asigure examinarea a
până la 5 focare de boală în orice moment).

42
11 .2. Resurse de echipament şi alte facilităţi materiale

La nivel local, CLCB trebuie să aibă acces imediat şi să poată procura rapid echipamentele de
protecţie şi facilităţile materiale care să asigure implementarea întregului set de măsuri pentru
controlul bolii. O parte din aceste echipamente şi materiale va fi stocată pentru cazuri de necesitate
la nivelul DSVSAJ, iar restul trebuie să poată fi achiziţionat rapid, în condiţiile prevăzute de
legislaţia privind achiziţiile din surse publice sau private în vigoare. Modul de achiziţie rapidă este
cuprins în capitolul referitor la prevederile financiare al prezentului plan de contingenţă.

Echipamentul consumabil trebuie să existe la DSVSAJ, chiar şi în timp de „linişte” epidemiologică,

în eventualitatea unei intervenţii de urgenţă.

Mijloacele fixe şi echipamentele grele trebuie să se afle în dotarea fiecărei Prefecturi judeţene, a
consiliilor locale, ori a ISU, achiziţionate în condiţiile legii.

Stocul trebuie să cuprindă:

a. Mijloace consumabile

- echipament de protecţie: măşti, mănuşi, ochelari de protecţie, salopete etc. (50-100 buc. din
fiecare, cel puţin)2;
- dezinfectante eficiente faţă de agenţii infecţioşi, detergenţi şi săpun3;
- pompe de curăţare şi dezinfecţie, lopeţi, razuri etc. (5 buc. din fiecare, cel puţin)4;
- mijloace de ucidere – asomatoare (5 buc. Conform Ord. ANSVSA 74/2009);
- echipament pentru prelevarea de probe (5 truse, cel puţin);
- benzi pentru delimitarea teritoriului (20000 m);
- hărţi detaliate ale judeţului(2 buc.)5;
- echipament de vaccinare (seringi automate şi ace de schimb) (5 buc, cel puţin)6;
- alte consumabile considerate necesare.
- afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere pentru bolile pentru care există planuri de
contingenţă.

Echipamentele şi materialele stocate vor fi întreţinute corespunzător, inventariate şi verificate

periodic pentru aprecierea gradului de deteriorare, în vederea înlocuirii.

b. Mijloace fixe

a. diferite vehicule;
b. escavatoare;
c. pompe adecvate pentru spălare sub presiune şi dezinfecţie;
d. cisterne;
e. generatoare electrice;
f. arzătoare pentru sterilizare;

2
Se apreciază că stocul trebuie să fie suficient pentru intervenţia în cinci focare de boală care evoluează într-o
exploataţie non-profesională, ori într-o exploataţie profesională cu până la 1000 de animale;
3
Cantitate dezinfectant care, preparată, să fie suficientă pentru dezinfecţia unei suprafeţe de 20000 m²
4
Suficiente pentru intervenţia în cinci focare de boală care evoluează într-o exploataţie non-profesională, ori într-o
exploataţie profesională cu până la 1000 de animale;
5
Una pentru sedinţele operative ale UOL şi una pentru şedinţele operative ale ULD;
6
Necesare pentru dotarea a cinci echipe de vaccinare.

43
c. Echipamentele grele (cum ar fi utilaje pentru uciderea sau îngroparea animalelor, etc) trebuie
asigurate şi pregătite în timp de “pace” epidemiologică prin contactarea deţinătorilor de asemenea
echipamente pentru a se asigura procurarea acestora în caz de necesitate.

11.3. CAPACITĂŢI DE LABORATOR

Examenele de laborator pentru evidentierea virusului DNV sunt efectuate de către Institutul de
Diagnostic şi Sănătate Animală.
Laboratorul pentru diagnosticul DNV va funcţiona în conformitate cu condiţiile recunoscute de
biosecuritate şi biosiguranţă, aşa cum sunt indicate în Manualul OIE, Capitolul 1.1.3 - Biosafety and
biosecurity: standard for managing biological risk in the veterinary diagnostic laboratory and
animal facilities.

Sarcinile şi responsabilităţile Laboratorului Naţional de Referinţă sunt următoarele:

- Stabilirea şi confirmarea diagnosticului în DNV;

- Asigurarea colaborarii cu Laboratorul de Referinţă pentru DNV al Uniunii Europene, cu
referire la metodele de diagnostic pentru DNV şi diagnosticul diferenţial;
- Stocarea culturilor celulare de origine de la speciile receptive folosite în diagnostic împreună
cu virusul şi/sau a serurilor standardizate şi a celorlalţi agenţi de referinţă;
- Furnizarea informaţiilor şi efectuarea de instruiri ulterioare cu laboratoarele judetene, în
scopul extinderii posibilitatilor de diagnostic, in special prin:

a. colectarea datelor şi a informaţiilor despre metodele de diagnostic şi de diagnostic

diferenţial utilizate şi transmiterea acestor informaţii la autoritatea competentă centrală a
României;
b. elaborarea şi implementarea planurilor necesare pentru instruirea ulterioară a experţilor în
diagnostic de laborator în vederea armonizării tehnicilor de diagnostic;
c. organizarea unei întâlniri anuale cu reprezentanţii laboratoarelor judeţene în care se vor
prezenta noutăţile în tehnicile de diagnostic;

ANSVSA supervizează măsurile de biosecuritate şi biosiguranţă ce trebuie luate de laboratoarele

judeţene cu privire la diagnosticul DNV, când acestea vor exista, în conformitate cu Manualul OIE,
Capitolul 1.1.3 - Biosafety and biosecurity: standard for managing biological risk in the veterinary
diagnostic laboratory and animal facilities.

In scopul utilizării unor virusuri în unele laboratoare este necesară obţinerea aprobării sanitare
veterinare de la ANSVSA, ţinând cont de legislaţia sanitară veterinară în vigoare.

Metodele acreditate pe domenii, în cadrul LNR din IDSA sunt:

Prin biologie moleculară: Detecţia genomului virusurilor Capripox prin Real-Time PCR; detecţia
genomului virusurilor Capripox prin PCR convenţional.

Prin virusologie: Izolarea şi identificarea virusurilor Capripox pe culturi celulare.

Prin serologie virală: Detecţia anticorpilor antivirus Capripox prin virusneutralizare.

Prin histologie: Metoda de evidenţiere a incluziilor intracitoplasmatice prin colorarea cu

hematoxilină-eozină.

44
În prezent, LNR are în curs de acreditare o metodă pe domeniul virusologie, prin identificarea
virusurilor Capripox prin microscopie electronică –coloraţie negativă).

Laboratorul European de Referinţă pentru DNV este la Pirbright, Regatul Unit.

Laboratoarul National de Referinta pentru DNV are sediul la: Institutul de Diagnostic şi Sanatate
Animala Str. Dr. Staicovici, Nr. 63, sector 5, Bucuresti.

CAPACITATEA DE LUCRU SĂPTĂMÂNALĂ A LABORATORULUI

E stabilită în planul de contingenţă de laborator pentru variola ovină şi dermatita nodulară

virală şi este următoarea :

- Metoda de izolare şi identificare a virusurilor capripox (metodă acreditată): 50 probe/saptamana.

- Detectie de genom prin Real Time-PCR – 12-24 probe/zi.
- Identificarea virionilor de capripox prin microscopie electronică – coloraţie negativă (metodă în
curs de acreditare): 50 probe/săptămână.
- Metoda de evidenţiere a incluziilor intracitoplasmatice prin colorarea cu hematoxilină-eozină: 10-
15 probe/săptămână.
- Metoda de detecţie a anticorpilor faţă de virusurile capripox prin testul de virusneutralizare
(metodă acreditată): 100 probe/saptamana

In situaţii de criză, capacitatea de lucru a laboratorului poate creşte de două ori prin reorganizarea
activităţii.

12. VACCINAREA DE NECESITATE

În conformitate cu prevederile art. 19 al Ordinului ANSVSA 133/2006, vaccinarea impotriva bolilor
la care se referă prezentul plan de contingenţă nu poate fi efectuată decât ca o completare la
măsurile de control luate atunci când boala în cauza izbucne;te, şi în conformitate cu următoarele
prevederi:

- decizia de introducere a vaccinării de urgenţă poate fi luată de Autoritatea Naţională Sanitară

Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, după notificarea Comisiei Europene, cu condiţia de
a nu fi afectate interesele fundamentale ale Comunităţii. Această decizie, care trebuie să ia în
considerare, în special, gradul de concentrare a animalelor în anumite regiuni, necesitatea de
protejare a raselor individuale şi a zonei geografice în care se efectuează vaccinarea, este
reexaminată imediat, în conformitate cu procedura comunitară, de către Comitetul Permanent
pentru Lanţul Alimentar şi Sănătate Animală, care poate decide să menţină, să modifice sau să
extindă măsurile ori să le sisteze.

- furnizorul de vaccin va fi Comisia Europeană.

12.1. Echipele de vaccinare

După confirmarea bolii, DSVSAJ responsabilă pentru vaccinarea de necesitate, va anunţa Direcţia
de Sănătate Animală din cadrul ANSVSA, cu privire la intenţia de a începe pregătirile pentru
vaccinarea de necesitate.

DSVSAJ va anunţa către ANSVSA listele veterinarilor desemnaţi şi instruiţi, îi va reinstrui asupra
măsurilor de bsecuritate pe care trebuie să le respecte la vaccinarea în exploataţii. Întregul personal

45
instruit va respecta toate cerinţele privind sănătatea şi siguranţa (Protecţia Muncii) şi va respecta
protocoalele de biosecuritate instituite în exploataţii.

Toate persoanele recrutate pentru a alcătui echipele de vaccinare vor confirma în scris că
îndeplinesc criteriile specificate, inclusiv faptul că nu au fost în contact cu un efectiv de animale
susceptibil cu 3 zile înainte de începerea programului, pe durata desfăşurării acestuia şi pentru 3 zile
după încheierea lui.

12.2. Acţiuni suplimentare

Odată confirmată boala, se pun în aplicare principalele elemente ale acestui plan.

DSVSAJ trebuie să aprovizioneze, depoziteze şi să distribuie echipamentul necesar pentru

îndeplinirea programului de vaccinare şi să înlocuiască obiectele care au expirat sau sunt
deteriorate.

DSVSAJ îi va desemna pe responsabilii unităţilor de depozitare – care să gestioneze aceste depozite

de vaccin şi care se vor îngriji să asigure suficient echipament pentru a aproviziona 10 echipe de
vaccinare şi pe medicii veterinari implicaţi în program, pentru cel puţin primele 5 zile ale
programului de vaccinare – şi vor avea contracte pregătite pentru înlocuirea acestor stocuri în
decurs de 48 ore.

DSVSAJ va fi responsabilă pentru contractarea substanţelor dezinfectante, a crotaliilor auriculare şi

aplicatoarelor, a vehiculelor necesare pentru remorcarea facilităţilor dotate cu containere pentru
dezinfectant şi spălătoare sub presiune, astfel de contracte find încheiate special în acest scop.
Cantitatea de vaccin destinată vaccinării contra DNV va fi estimată de către ANSVSA.
Cantitatea poate fi variabilă în funcţie de zona în care apare boala şi de numărul de animale ce
trebuie supuse vaccinării.

13. PROGRAME DE INSTRUIRE A PERSONALULUI

Personalul de la nivelul DSVSA implicat in combaterea bolilor va participa, cu regularitate, la
exerciţii de simulare şi la instruiri pe domeniul de competenţă, după cum urmează:

- instruire privind semnele clinice, modul de investigare în ancheta epidemiologică şi combaterea

bolilor epizootice;
- exerciţii de alertă în timp real, o dată la doi ani, pentru verificarea modului în care este pus în
aplicare prezentul plan de contingenţă. .

Personalul veterinar din Laboratorul Naţional de Referinţă pentru diagnosticul bolilor specificate în
anexa la Directiva Consiliului 1992/119/CEE participă, de asemenea, la cursuri de pregătire în ţară
şi în străinătate.

Programe de instruire continuă a personalului sanitar veterinar sunt derulate în permanenţă sub
forma de seminarii, grupuri de lucru, schimburi de experienţă, simulari în teren etc. Organizatoarea
acestor programe este ANSVSA prin specialiştii din diverse direcţii.

În măsura posibilităţilor, aceste programe se vor desfăşura şi pentru practicienii veterinari din
teren,instruirile fiind organizate ce Colegiul medicilor Veterinari din România..

46
 14. PROGRAME DE INFORMARE ŞI DE CONŞTIENTIZARE A
POPULAŢIEI

CNCB trebuie să informeze şi conştientizeze publicul prin:

- Afişarea în locuri publice de material informativ referitor la DNV şi la bolile specificate în anexa
la Directiva Consiliului 1992/119/CEE;
- Tipărirea de broşuri informative;
- Anunţuri media şi internet;
- Şedinţe informative publice.

Atunci când există un risc ridicat privind evoluţia bolilor specificate în anexa la Directiva
Consiliului 1992/119/CEE în Uniunea Europeană sau ţări terţe în jurul României, Guvernul va iniţia
o campanie de informare a populaţiei asupra acestui aspect precum şi riscului pentru România, prin
intermediul mass-media – TV şi articole în presa scrisă. De asemenea se va înfiinţa o linie
telefonică de urgenţă la nivel central si judetean la care se pot solicita informaţii cu privire la boală
si evoluţia acesteia.

Crescătorii vor fi informaţi că vor primi despăgubiri pentru animalele bolnave găsite în exploataţii.
Modelele de afişe, dispoziţii şi anunţurivor fi elaborate la nivelul compartimentului care se ocupă de
planificarea de contingenţă, din cadrul Direcţiei Sănătatea Animalelor.

Fiecare DSVSAJ, va avea cel puţin o copie a prezentului Plan de Contingenţă şi a Manualului
Operaţional şi se va ocupa de transmiterea unuia şi la Prefectura judeţului.

47
15. DISTRUGEREA CADAVRELOR ÎN CAZUL UNEI EPIDEMII MAJORE

În momentul de faţă, România nu posedă capacitate suficientă pentru ecarisarea convenţională a

cadavrelor şi carcaselor provenite în urma aplicării măsurilor de control în cazul unei epidemii
majore cu focare multiple a DNV şi a bolilor specificate în anexa la Directiva Consiliului
1992/119/. De aceea, vor fi folosite ca metode de neutralizare arderea şi îngroparea, în conformitate
cu prevederile Reg. Parlamentului European şi Consiliului Nr. 1069/2009, care prevede că, atunci
când este necesar, Autoritatea veterinară centrală a României poate decide ca: “Subprodusele de la
animale pot fi colectate şi neutralizate ca deşeuri, prin incinerare sau îngropare pe loc, în cazul
unui focar al unei boli menţionate de Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală (OIE), dacă
autoritatea veterinară competentă respinge transportul acestora către cea mai apropiată
întreprindere de incinerare sau de prelucrare, datorită pericolului de propagare a virusului sau din
cauza capacităţii de prelucrare insuficiente a acestor întreprinderi.”

Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să informeze Comisia Europeană despre:

- Recurgerea la posibilităţile prevăzute mai sus cu privire la materiile din categoria 1 şi 2 de risc;
- Zonele clasificate ca fiind “zone îndepărtate”, în scopul aplicării prevederilor respectivului
articol şi motivele acestei clasificări.

De asemenea, Ordonanţa de Guvern 47/2005 prevede şi ea, la art. 7, alin, 1 dreptul autorităţilor
veterinare competente de a dispune incinerarea şi/sau îngroparea deşeurilor de origine animală, în
cazul unui focar de boală epizootică, atunci când nu sunt îndeplinite cerinţele de colectare în
siguranţă de către unităţile de ecarisare şi există posibilitatea răspândirii unor boli transmisibile ale
animalelor.

Primăriile localităţilor pe raza cărora evoluează focarele au sarcina de a identifica terenurile

disponibile în acest sens şi de a le pune la dispoziţia DSVSAJ. Detalii cu privire la amplasarea şi
marcarea acestor locuri vor fi cuprinse în Planului de contingenţă la nivelul fiecărei DSVSA, iar o
lista comună pe ţară va fi păstrată la nivelul UOC a CNCB.

48
 MANUALUL OPERAŢIONAL
PENTRU DERMATOZA NODULARĂ
VIROTICĂ
Scopul acestui manual este de a da instrucţiuni detaliate şi informaţii despre cum
se va interveni, procedural, într-un focar de boală.

49
Link-uri de interes:
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor: www.ansv.ro
Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală: http://www.idah.ro
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale: http://www.maap.ro
Ministerul Administraţiei şi Internelor: http://www.mai.gov.ro
Ministerul Sănătatii Publice: http://www.ms.ro
EUROLEX (link legislativ): http://www.eurolex.ro
Comisia Europeană: http://ec.europa.eu
Uniunea Europeană: http://europa.eu
Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală (OIE): http://www.oie.int

1. GENERALITĂŢI

Manualul aprofundează şi descrie pas cu pas etapele de parcurs în aplicarea măsurilor de

control, începând de la anunţarea suspiciunilor de boală, notificarea lor către autoritatea
sanitară veterinară locală şi centrală, recoltarea probelor, măsurile dispuse în focar la
suspiciune şi la confirmare, investigaţiile epidemiologice, uciderea, curăţenia şi dezinfecţia,
ecarisarea şi repopularea.

Procedurile de urmat în fiecare acţiune întreprinsă vor fi exprimate sistematic şi schematic, în

aşa fel încât însuşirea şi aplicarea lor să fie clară pentru cei care întreprind măsurile de
control.

2. NOTIFICAREA SUSPICIUNII
DSVSA şi ANSVSA trebuie să ia măsuri pentru a se asigura cu privire la obligativitatea
notificării de către deţinătorii de animale, persoane fizice sau juridice, de însoţitorii şi
îngrijitorii de animale, de responsabilii stânelor şi taberelor de vară, de conducătorii unităţilor
care colectează, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse de origine
animală, de personalul care gestionează şi supraveghează rezervaţiile şi parcurile naturale,
fondurile cinegetice şi de vânătoare, precum şi de către orice alte persoane care pot furniza
informaţii privind starea de sănătate a animalelor pentru efectuarea investigaţiilor de
specialitate, stabilirea diagnosticului şi aplicarea operativă a măsurilor adecvate, către
autoritatea competentă, a tuturor suspiciunilor cu privire la prezenţa virusului DNV într-un
efectiv.

Obligaţia notificării este cuprinsă în Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea
activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi în Ordinul ANSVSA 79/2008
privind notificarea bolilor animale.

Pentru ca notificarea să fie posibilă, ANSVSA are obligaţia instruirii şi informării anterioare
a DSVSAJ cu privire la epidemiologia bolii şi a legislaţiei în vigoare care stabileşte măsurile
de control. În acest sens, va recurge la instruiri, ghiduri, exerciţii de simulare teoretice şi
practice, elaborare de pliante şi materiale informative etc.

DSVSAJ, la rândul ei, are obligaţia de a instrui şi informa medicii veterinari de liberă
practică, fermierii, publicul larg asupra pericolului apariţiei virusului DNV şi asupra
obligaţiilor de notificare la cea mai mică suspiciune de prezenţă a acestuia în teritoriu.
Totodată, trebuie să anunţe acestora un număr de telefon unic la care pot fi anunţate
suspiciunile.

50
Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, inclusiv cei organizaţi în condiţiile legii,
anunţă în mod obligatoriu orice situaţie în care se suspectează infectarea cu virusul DNV la
circumscripţia sanitară veterinară zonală, medicului veterinar oficial pe teritoriul căreia se
află animalele;

Dacă este suspectată boala (de către un deţinător de animale, îngrijitor, medicul veterinar
oficial sau medicul veterinar privat) trebuie să fie notificat directorul executiv al DSVSA
judeţeană.

DSVSA judeţene trebuie să anunţe ANSVSA toate suspiciunile şi confirmările cu privire la

prezenţa virusului DNV în teritoriu, folosind raportul de notificare în uz, ce va fi transmis
către ANSVSA-DSA, la adresa de e-mail: notificareboli@ansvsa.ro.

DSA va notifica mai departe:

- Conducerea ANSVSA (preşedinte, vicepreşedinţi şi secretarul general).

- Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă (CNSU)
- Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Notificările de suspiciune din afara orelor de program se fac către ofiţerul de serviciu de la
Centrul Operativ al ANSVSA, la nr. de telefon:....................

Datele ce trebuie obligatoriu anunţate trebuie să precizeze: specia, categoria şi numărul de

animale bolnave sau suspecte, tăiate de urgenţă sau moarte, numele şi adresa proprietarului,
locul, data şi factorii favorizanţi, simptomele şi intervenţiile efectuate, felul şi numărul
probelor recoltate, tipul focarului (primar sau secundar) şi contacţii şi măsurile de control
nespecific (izolarea curţii, instruirea proprietarului, controlul mişcării etc.) aplicate iniţial.

La nivelul ANSVSA exista o persoană care asigură notificarea DNV către organismele
internaţionale.Ea se asigură că:

a. Toate focarele confirmate sunt notificate Comisiei Europene în primele 24 de ore,

prin sistemul ADNS;
b. Redactează rapoarte către Comisie, Statele Membre, ţări terţe, după cum este cazul;
c. Răspunde chestionarelor venite de la FAO şi ţările terţe etc., referitoare la DNV;
d. Participă la întâlnirile Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente şi
Furaje de la Bruxelles, în vederea raportării datelor privind evoluţia bolii;
e. Notifică către OIE cazurile/focarele de boală (iniţial în primele 24 ore), le
reactualizează, dacă este necesar, şi transmite solicitările de recăpătare a statutului de
liber de boală, în conformitate cu prevederile Codului Terestru al OIE;

51
 Formular nr. 1

DSVSA jud.__________________
Nr. /

RAPORT DE NOTIFICARE INTERNĂ A BOLILOR

SUSPICIUNE/CONFIRMARE

│______│______│________│
Ziua Luna Anul

I_________________________________________________________________________I
1.Denumirea bolii

I_________________________________I_______________________________________ I
2. Tipul focarului: Primar Secundar

I___________________I____________________I________________I________________7I
3. Localizarea geografică a focarului (focarelor)
Judeţul Localitatea Longitudine Latitudine

I_________________________________________________________________________I
4.Numele şi funcţia persoanei care notifică

I_________________________________________________________________________I
5 Datele de contact ale persoanei care notifică (e-mail, telefon)
.
I_________________________________________________________________________I
6. Laboratorul unde a fost stabilit diagnosticul si metoda de diagnostic folosită (B.A. nr.)

I____I____I___ I I_____I______I_____I I___ I___ I___ I

7. Data estimativă 8. Data primei modificări a 9. Data diagnosticării în
a infectării statusului de sănătate laborator

10. Detalii referitoare la focar/focare

Specia Date privind Nr. de animale Nr. de Nr. Din care:
proprietarul receptive animale animale
(adresa, cod exploataţie) existente afectate cu semne
în focar clinice Moarte Ucise Sacrificate

11. Numerele de identificare ale animalelor diagnosticate pozitive...............................................

........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................

52
........................................................................................................................................................
12. Detalii privind efectivul afectat .........................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
13). Detalii privind epidemiologia bolii ...................................................................................
........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
14). Măsuri de control stabilite la data raportării bolii .............................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................

Director Şef Serviciu

Executiv Sănătate Animală

3. Măsuri în cazul suspiciunii dermatitei nodulare contagioase

3.1. Măsuri generale

În cazul în care se suspectează că animalele dintr-o exploatație sunt infectate sau contaminate
cuvirusul DNV, DSVSA dispune începerea investigației oficiale de către medicul veterinar
official, secondat de medicul concesionar din localitatea unde apare suspiciunea pentru
confirmarea sau infirmarea prezenței bolii respective și, în special, prelevarea de probe
necesare examinării de laborator.

Odată cu notificarea suspiciunii cu privire la prezența bolii, autoritatea competentă locală

(DSVSAJ) plasază exploatația sub supraveghere oficială și solicită următoarele:

(a) efectuarea unui recensământ al tuturor categoriilor de animale din speciile suspecte și,
pentru fiecare categorie, înregistrarea numărului de animale care sunt deja moarte, infectate
sau care ar putea fi infectate sau contaminate; informațiile din recensământ trebuie să fie
actualizate și furnizate, la cerere și să poată fi verificate la fiecare vizită;

(b) toate animalele din speciile suspecte din cadrul exploatației trebuie să fie ținute în
adăposturi, evitându-se mişcarea lor, sau să fie închise în alt loc unde pot fi izolate, ținându-
se seama de posibilul rol al vectorilor (insecte hematofage), după caz;

(c) nici un animal din speciile suspecte nu trebuie să intre sau să părăsească exploatația;

(d) circulația următoarelor: persoanelor, animalelor sau a altor specii care nu sunt suspecte și
a vehiculelor către sau din exploatație, a cărnii sau carcaselor de animale sau hranei pentru
animale, echipamentelor, deșeurilor, dejecțiilor, gunoiului, bălegarului sau a orice ar putea

53
transmite boala respectivă trebuie să fie autorizate de către o autoritate competentă care
stabilește condițiile de prevenire a oricărui risc de răspândire a infecției;

(e) trebuie instalate mijloacele adecvate dezinfecției la intrările și ieșirile din clădirile sau
spațiile unde sunt ținute animalele din speciile suspecte, precum şi la intrarea și ieșirea din
exploatație;
(f) deschiderea investigaţiei epidemiologice preliminare ce va fi finalizată odată cu
dobândirea mai multor date;

Până la intrarea în vigoare a măsurilor oficiale, proprietarul sau deținătorul oricărui animal
suspect de contaminare aplică toate măsurile necesare dispuse de DSVSAJ.

Măsurile diapuse cu privire la circulaţia şi mişcarea animalelor se suspendă doar atunci când
medicul veterinar oficial infirmă suspiciunea cu privire la prezența unei boli infecțioase.

Concret, măsurile întreprinse la suspiciunea unui caz de DNV sunt:

a. Notificarea fără întârziere către autoritatea competentă sau către medicul veterinar oficial a
prezenţei sau suspiciunii de DNV;

b. Izolarea animalelor suspecte de a fi infectate departe de locurile unde alte animale din
specii receptive sunt expuse riscului de a fi infectate sau contaminate cu virusul DNV;

c. Punerea în aplicare imediată a mijloacelor oficiale de investigare (ancheta epidemiologică

iniţială);

d. Prelevarea probelor necesare pentru examenele de laborator, solicitate pentru confirmarea

unui focar;

e. Plasarea exploataţiei suspecte sub supraveghere oficială;

f. Întocmirea evidenţei tuturor categoriilor de animale prezente în exploataţie;

g. Înregistrarea şi raportarea animalelor deja moarte şi suspicionate de a fi infectate sau

contaminate, pe categorii de animale din speciile receptive;

h. Înregistrarea tuturor stocurilor de lapte, produse din lapte, carne, produse din carne,
carcase, piei prelucrate şi neprelucrate, lână, material seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi
de grajd, precum şi furajele pentru animale şi aşternutul din exploataţie;

i. Interzicerea circulaţiei (accesului sau ieşirii) animalelor din specii receptive dîn exploataţie;

j. Plasarea de puncte de dezinfecţie la intrările şi ieşirile din clădiri sau din locurile ce
adăpostesc animale din specii receptive, precum şi din exploataţie;

k. Extinderea măsurilor prevăzute anterior şi asupra altor exploataţii, dacă locaţia, construcţia
şi dispunerea acestora sau contactelor cu animale din exploataţia suspectă constituie un motiv
de a suspiciona contaminarea;

l. Stabilirea unei zone temporare de control, dacă situaţia epidemiologică o impune;

54
m.Implementarea unui plan de eradicare preventiv, în cazul în care informaţiile
epidemiologice sau alte date indică necesitatea acestuia, care să includă uciderea preventivă a
animalelor din specii receptive pasibile de a fi contaminate şi, dacă este necesar, uciderea
animalelor din unităţile de producţie legate epidemiologic ori din exploataţiile vecine.

Pentru plasarea/scoaterea (de) sub restricţii oficiale a exploataţiilor suspecte se vor folosi
formularele:

Formular nr. 2

DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA

ALIMENTELOR …………..

CSV Zonală .............................................

Nr. ................ data ____/____/______

Dispoziţia de plasare sub restricţie temporară a exploataţiei cod..........................., privind

suspiciunea bolii......................în urma detectării unor semne clinice sau a diagnosticării
preliminare în laborator

Ca urmare a detectării la examenul clinic a unor simptome ce pot fi atribuite

bolii.................................................., sau a diagnosticului preliminar în laborator, la
animalele (se menţionează specia).....................din exploataţia cod.......................................,
aparţinând dlui./dnei.................................din localitatea ....................................……….., se
plasează temporar sub restricţii exploataţia sus menționată, obligaţiile proprietarului fiind:

1. În perioada cuprinsă între examenul clinic şi fixarea diagnosticului de laborator, din

exploataţia aflată sub restricţii se interzice mişcarea tuturor animalelor şi a
produselor, subproduselor, materialului seminal, ovule şi embrioni provenite de la
acestea, înţelegând prin aceasta: sacrificarea animalelor şi valorificarea produselor,
cumpărarea ori vânzarea animalelor, înstrăinarea oricăror produse, subproduse şi
material seminal de la animalele suspecte, precum şi orice alte forme de înstrăinare/
introducere a animalelor din/în gospodărie.

2. Restricţiile vor înceta la stabilirea unui diagnostic negativ pentru probele recoltate şi
transmise la laborator spre examinare, demonstrate prin eliberarea unui Buletin de
analiză şi anunţarea proprietarului de către medicul veterinar oficial.

3. Prin semnătură, proprietarul se obligă să respecte restricţiile fixate prin prezenta

dispoziţie.

Această dispoziţie intră în vigoare la data de ____/____/______

Întocmit Luat la cunoştinţă

Medic veterinar oficial/Medic

veterinar împuternicit
Proprietar
Semnătură şi parafă
Semnătura

55
Formular nr. 3

DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA

ALIMENTELOR …………..

CSV Zonală .............................................

Nr. ................ data ____/____/______

Dispoziţia de ridicare a restricţiilor din exploataţia cod...........................

Ca urmare a infirmării suspiciunii bolii.................................prin diagnostic de

laborator/finalizării aplicării măsurilor de control pentru boala......................, vă anunţăm că
au fost ridicate restricţiile impuse de autoritatea sanitară veterinară locală prin Dispoziţia
cu numărul...........................animalele, produsele, subprodusele, materialul seminal, ovulele
şi embrionii din exploataţia cod........................................putând circula fără restricţii.

Această dispoziţie intră în vigoare la data de ____/____/______

Întocmit Luat la cunoştinţă

Medic veterinar oficial/Medic

veterinar împuternicit Proprietar

Semnătură, parafă Semnătura

3.2. Procedura de izolare a animalelor suspecte de a fi infectate cu DNV

La descoperirea unor semne de boală ce pot fi atribuite DNV, perimetrul curţii se izolează,
intrarea şi iesirea vehiculelor, animalelor şi persoanelor fiind interzisă. La intrarea în curtea
infectată se fixează dezinfectoare rutiere, substanţa ce se foloseşte în aceste dezinfectoare
trebuind să fie o substanţă virulicidă aprobată sanitar veterinar şi care să-şi fi demonstat
eficienţa anterior în această boală.

Având în vedere difuzibilitatea mare a virusului, orice persoană care intră sau iese din
exploataţie trebuie să respecte măsurile de igienă corespunzătoare necesare, pentru a reduce
riscul de răspândire a virusului. Toate mijloacele de transport trebuie să fie dezinfectate
minuţios înainte de a ieşi şi de a intra în exploataţie;

56
Un poster/avertizare cu textul: „Intrarea interzisă, suspiciune de dermatită nodulară
virală” va fi plasat de autoritatea sanitară - veterinară locală la intrarea în exploataţie.
Posterul trebuie plasat într-un loc cât mai vizibil şi să fie colorat cât mai intens.

Animalele suspecte de boală se vor izola într-un grajd separat, în care accesul va fi controlat
şi se va face numai printr-un singur loc prevăzut cu bazin de dezinfectare a încălţămintei şi
utilajelor

Eventualele cadavre se izolează la un capat al grajdului, în asteptarea medicului veterinar care

va preleva probe, în vederea transmiterii lor la laborator.

Un recensământ al speciilor receptive din fermă este obligatoriu şi se face imediat, cu

raportarea datelor obţinute către administraţia veterinară.

DSVSAJ dispune punerea în aplicare imediată a mijloacelor oficiale de supraveghere şi

investigare, pentru a confirma sau infirma prezenţa DNV şi, în special, să obţină probele
necesare prelevate pentru examene de laborator, solicitate pentru confirmarea unui focar.

În acelaşi timp cu înregistrarea numărului de animale receptive, se va face şi un recensământ

al animalelor moarte sau nou născute pe perioada suspiciunii, cu raportare la fiecare categorie
de animale din speciile respective.

Pentru raportare, se foloseşte modelul de mai jos

Formular nr. 4.

Model de document pentru raportarea efectivelor existente intr-o exploatatie,

susceptibile de a fi infectate

Specia de Nou-
animale Suspecte, Susceptibile, născute în
Categoria
receptive cu semne fără semne perioada Moarte
de vârstă
existente în clinice clinice de
fermă suspiciune
viţei
Bovine juninci
adulte
miei
Ovine/caprine mioare
adulte
tineret
Bubaline
adulte

Concomitent cu numărul de animale receptive, se înregistrează toate stocurile de lapte,

produse din lapte, carne, produse din carne, carcase, piei prelucrate şi neprelucrate, lâna,
material seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi de grajd, precum şi furajele pentru animale şi
gunoiul din exploataţie, iar aceste înregistrări se păstrează;

Niciun animal din speciile receptive nu intră sau iese din exploataţie până la clarificarea
statutului epidemiologic.

57
Dacă analiza de risc efectuată de serviciile de epidemiologie indică un risc previzibil crescut
pentru prezenţa DNV, în funcţie de amploarea evenimentului, se va convoca de către
ANSVSA Centrul Naţional de Combatere a Bolilor (CNCB) şi de către DSVSA Centrul
Local de Combatere a Bolilor (CLCB). Scopul acesteia este de a se aprecia situaţia şi de a
întocmi planul de acţiuni ulterioare şi de comunicare a informaţiilor pentru public.

În cadrul convocării CNCB/CLCB, se vor prezenta următoarele situaţii:

1. Raportul privind situaţia epidemiologică a zonei suspecte de a fi infectate cu virusul DNV;

2. Evaluarea situaţiei la nivel naţional, timpul necesar intervenţiei şi evaluarea riscului,

implicaţiile asupra sănătăţii publice şi acţiunile propuse;

3. Discutarea necesităţii instituirii unor zone de restricţie (inclusiv a unor zone de control
temporar, unde este cazul), punerea în aplicare a deciziei şi comunicarea rezultatului;

4. Oportunitatea apelării la profilaxia specifică (vaccinarea);

5. Stabilirea persoanelor împuternicite temporar în combaterea bolii şi calendarul intervenţiei;

6. Obiectivele şi liniile pentru comunicarea epizootiei.

Tot în funcţie de amploarea evenimentului, la nivelul CNCB/CLCB pot avea loc şedinţe
operative zilnice, cu scopul:

a. Asigurarii unui ritm constant de lucru pentru gestionarea focarului, prin realizarea unor
întâlniri regulate la nivelul persoanelor cu putere de decizie;

b. Facilitării gestionării eficiente a focarului/focarelor, prin asigurarea comunicării între toate

palierele implicate: politic, operaţional şi informational;

c.Raportarii situaţiei din teren, pentru a analiza modul de răspuns şi cooperarea între factorii
operaţionali;

d.Identificarii eventualelor probleme în curs de apariţie şi alocarea responsabilităţii pentru

rezolvarea lor şi raportare.

Contribuţiile participanţilor la aceste şedinţe operative trebuie să fie scurte, bine concentrate
pe problemele cheie urgente, trebuie să fie obiective şi nu speculative, încheindu-se cât mai
rapid posibil.

3.3. Instrucţiuni de lucru privind echipamentul de protecţie individual într-o

exploataţie cu animale susceptibile la DNV

Când situaţia epidemiologică este de suspiciune, sau există cazuri confirmate de DNV în ţară,
accesul medicului veterinar oficial/împuternicit în exploataţiile suspecte, se face după cum
urmează:

58
3.3.1. în exploataţiile autorizate sanitar-veterinar/ comerciale:

INTRAREA:

Numai după înregistrare în registrul de poartă, cu consemnarea orei de intrare şi a menţionării

scopului pentru care se intră în exploataţie;

Numai prin vestiar/filtrul sanitar-veterinar de la intrarea în exploataţie;

Numai lăsând la intrare în vestiar/filtrul sanitar-veterinar, în spaţiul destinat echipamentului

de stradă, obiectele de uz personal, cu excepţia celor strict necesare (care vor fi ambalate
corespunzător);

Numai purtând echipament de protecţie individual complet; acesta se recomandă să fie

compus din:

Combinezon de unică folosinţă complet / costum salopetă;

Încălţăminte: cizme cauciuc;
Mască buco-nazală de unică folosinţă (dacă este disponibilă);
Manuşi de unică folosinţă;

Introducerea telefoanelor mobile sau a altor accesorii electronice în ferme este permisă numai
dacă acestea sunt introduse într-o pungă de plastic.

Echipamentul de protecţie individual va fi pus la dispoziţie de proprietarii /detinătorii

exploataţiei !!!

IEŞIREA (din exploataţie) a medicului veterinar oficial/împuternicit se face prin vestiarul

filtrului sanitar-veterinar:

Lasând echipamentul de protecţie individual în spaţiul echipamentelor de lucru al vestiarului

filtrul sanitar-veterinar într-un recipient din plastic ce poate fi distrus/sterilizat;
Numai după o dezechipare corectă a echipamentului de protecţie individual şi în următoarea
ordine:
Cizme cauciuc;
Combinezon de unică folosinţă complet / costum salopetă;
Mască buco-nazală de unică folosinţă;
Ochelari de protecţie;
Manuşi de unică folosinţă;

Preluând bunurile de uz personal lăsate în spaţiul destinat echipamentelor de stradă din

vestiar/filtrul sanitar-veterinar şi consemnând ora de ieşire.

3.3.2. Accesul medicului veterinar în exploataţiile cu animale receptive la DNV, altele

decât cele autorizate sanitar-veterinar

INTRAREA:

Numai purtând echipament de protecţie individual, compus din:

Încălţăminte: cizme cauciuc;

Combinezon de unică folosinţă complet / costum salopetă;
Mască buco-nazală de unică folosinţă (dacă este disponibilă);

59
Mănuşi de unică folosinţă;

Echipamentul este pus la dispoziţie de DSVSA Judeţeană

IEŞIREA:

Numai după o dezechipare corectă a echipamentului de protecţie individual, la zona de ieşire

din exploataţie (poartă) şi în următoarea ordine:
Cizme cauciuc;
Combinezon de unică folosinţă complet / costum salopetă;
Mască buco-nazală de unică folosinţă;
Manuşi de unică folosinţă;

Numai punându-l într-un recipient din plastic care poate fi distrus/sterilizat în cadrul LSVSA
Judeţean.

Precauţii la vizitarea fermei: În condiţii normale, vizitarea exploataţiilor de animale în care

se cresc animale biongulate se poate efectua cu acordul proprietarului sau al
administratorului.

Persoanele care intră în exploataţiile de animale biongulate cu intenţia de a manipula animale

sau produse ale acestora trebuie să poarte echipament de protecţie şi încălţăminte adecvată.
Astfel de persoane trebuie să se asigure că orice vehicul sau echipament care îi însoţeşte sau
pe care îl iau asupra lor este spălat şi dezinfectat după utilizarea acestuia.

Vizitarea clădirilor cu animale susceptibile, în timpul suspiciunii unui focar de DNV, creşte
riscul ca boala să fie diseminată între clădirile din exploataţii sau chiar în afara exploataţiilor,
din moment ce, la unele specii, în special în stadiile iniţiale, boala este greu de detectat clinic.

Numai persoanele importante pentru investigarea cazului pot intra într-o exploataţie suspectă
de DNV, până la elucidarea situaţiei de suspiciune. Aceste persoane trebuie să respecte
cerinţele maxime de biosecuritate.

Atunci când exploataţiile sunt vizitate de grupul de experţi epidemiologi, de grupul de

evaluatori ori de grupul de experţi pentru uciderea sau tăierea animalelor aceştia trebuie să
urmeze itinerarii precise în cadrul exploataţiei, stabilite de către autoritatea veterinară
oficială, managerul exploataţiei şi persoanele din grupurile respective.

Grupul de experţi epidemiologi va inspecta adăposturile, începând de la cele în care nu există

nici o suspiciune de îmbolnăvire sau de contaminare şi în final va pătrunde, împreună cu
grupul de experţi pentru uciderea sau tăierea animalelor, la clădirile în care există animale
suspecte de contaminare, suspecte de îmbolnăvire sau bolnave, în această ordine. Astfel de
vizite se realizează numai cu autorizarea medicului veterinar oficial ce răspunde de
exploataţie sau a medicului veterinar de liberă practică împuternicit, dacă i-au fost transferate
astfel de competenţe.

În cazuri cu totul excepţionale, alte persoane decât cele menţionate anterior pot intra în
exploatatie cu autorizarea sanitară veterinară prealabilă şi cu însoţirea acestora de către o
persoană din cadrul grupului de experţi epidemiologi.

3.3.3. Procedura de îmbrăcarea/dezbrăcare a echipamentului de protecţie

60
A. Pregătirea truselor de recoltare probe şi îmbrăcarea
echipamentului de protecţie pentru personalul care
intră în exploataţia suspectă ori în care boala a fost
confirmată

1. Pregătirea trusei de recoltare probe şi a echipamentului de protecţie se face

înainte de a porni la drum

2. Pregătirea, în maşina, a celor 2 zone : curată şi murdară

61
3. Îndepărtarea bijuteriilor şi a altor accesorii se face înainte de părăsirea maşinii

Introducerea telefonului celular într-o pungă de plastic care se sigilează

62
 5. Transportarea echipamentului într-un sac de plastic

6. Se identifică locul potrivit pentru separarea celor 2 zone: curată şi murdară

63
7.Pregătirea punctelor de dezinfecţie pentru cele 2 zone: curată şi murdară

8. Îmbrăcarea salopetei de protecţie

64
 9. Eventual, peste primul echipament se îmbraca şi cel rezistent la apă.

10. Înainte de a încălta cizmele, înfăşuraţi gambele cu echipament protectiv,

apoi introduceţi picioarele în cizme:

65
 11. Băgaţi picioarele în cizmele impermeabile:

12. Introduceţi cizmele protectoare de plastic sau cipicii peste cizmele de

cauciuc:

66
 13. Puneţi 2 perechi de mănuşi:

14. Trageţi manşonul primului echipament de protecţie peste mănuşi:

67
 15. Fixaţi mănuşa de manşonul echipamentului cu ajutorul unei benzi
izolatoare:

16. Trageţi manşonul echipamentului rezistent la apă peste cea de-a doua
mănuşă:

68
 17. Plasarea echipamentului în aria interioara a exploataţiei:

18. Utilizarea telefonulului celular pe tot parcursul activităţilor se face doar în

punga sigilată:

69
B. Dezechiparea şi dezinfecţia echipamentului utilizat

1. Dezinfectarea echipamentului şi scoaterea în exterior a cutiilor cu probele

prelevate:

2. Plasarea echipamentului şi a probelor recoltate în recipientele specifice

plasate în zona curată:

70
 3. Scoaterea cipicilor şi plasarea lor în punga/sacul cu materiale infectate:

4. Dezinfectarea picioarelor şi a costumului impermeabil din zona apropiată:

71
5. Curăţarea riguroasă a tălpilor cizmelor şi dezinfectarea lor:

6. Dezinfectarea şi a restului de costum impermeabil:

72
 7. Îndepărtarea costumului impermeabil:

8. Plasarea costumului în sacul cu materiale contaminate:

73
9. Scoaterea primei mănuşi a perechii a doua prin atingerea numai a suprafeţei
exterioare:

10. Îndepărtarea celei de-a doua perechi de mănuşi, prin prinderea cu ajutorul
degetului mare a interiorului manşetei şi plasarea acesteia în punga/sacul pentru
deşeuri:

74
11. Dezinfectarea cizmelor şi păşirea, pe preşul de plastic, în zona curată:

12. Îndepărtarea salopetei de protecţie şi plasarea ei în punga/sacul pentru

deşeuri din zona murdară:

75
13. Îndepărtarea primei mănuşi prin atingerea numai a suprafeţei exterioare:

14. Îndepărtarea celei de-a doua mănuşi prin prinderea cu degetul mare a
interiorului mănuşii şi aruncarea lor în punga/sacul pentru deşeuri:

76
15. Introducerea pungilor/sacilor cu echipamente/probe în alţi saci şi sigilarea
lor:

16. Dezinfectarea exteriorului găleţii care a servit pentru dezinfectare:

77
 17. Dezinfectarea mâinilor

18. Ştergerea feţei cu şereveţele umede:

78
 19. Turnarea de dezinfectant peste preşul de plastic şi plasarea lui în punga
pentru deşeuri:

20. Plasarea pungilor cu ehipamentul (şi probele) în maşina, în zona murdară

79
21. Trecerea maşinii cu probele/echipamentul infectat prin filtrul rutier

80
 4. LISTA ECHIPAMENTELOR NECESARE ÎNTR-UN FOCAR DE
BOALĂ
Lista instrumentarului, echipamentului şi aparaturii necesare fiecărui centru de depozitare a
CLCB este următoarea:

a. Haine de protecţie pentru întreg personalul implicat în aplicarea masurilor de control

în exploataţiile non-profesionale, dupa cum urmeaza:
- salopete
- haine şi pantaloni impermeabili
- cizme de cauciuc (cu talpa netedă pentru curăţare şi dezinfectare uşoară)
- manuşi industriale (rezistente împotriva dezinfectantelor alkaline sau acide)
- manuşi de unică folosinţă
- maşti faciale de unică folosinţă
- trusă de prim ajutor
- bandă pentru demarcarea limitelor exploataţiei infectate
- semnalizatoare pentru intrările în exploataţiile infectate şi pentru drumurile din interiorul
zonelor de restricţie
- dezinfectante autorizate sanitar veterinar
- detergent
- agenţi de degresare
- termometre clinice
- sprayuri colorate pentru marcarea animalelor
- lanterne de mână, baterii şi becuri
- lanterne pentru frunte, baterii şi becuri
- saci din plastic mari şi rezistenţi pentru hainele de protecţie murdare şi pentru deşeurile
contaminate

b. echipament pentru imobilizarea animalelor

- 6 inele nazale ptr. vite
- tranchilizante (ex. Xylazina şi azaperonă)
- seringi şi ace de unică folosinţă
- o puşcă cu săgeţi tranchilizante

c. trusa pentru examenul post mortem şi recoltarea probelor pentru diagnostic

- cuţite
- pietre de ascuţit
- bisturie
- foarfece
- pense
- pense de disecţie
- recipiente din plastic pentru probele de ţesut
- recipiente cu mediu de transport pentru virusul DNV pentru probele de ţesut şi cele fluide
- recipiente de protecţie de metal pentru cele menţionate anterior
- pungi de plastic
- banda adezivă rezistentă la apă
- etichete adezive
- materiale pentru împachetare
- markere
- tăviţe de plastic sau metal şi/sau cutii pentru transportul echipamentului şi a probelor

81
- pungi pentru fabricat gheaţa în congelator

d. echipament şi medicaţie pentru uciderea efectivului de animale

- pentobarbital sau alt agent de euthanasiere injectabil
- 2 pistoale cu bolt captiv şi muniţia necesară, în funcţie de specia de animale
- un dispozitiv electric portabil pentru sacrificarea / uciderea rumegătoarelor mici

e. echipament pentru curăţare şi dezinfectare

- 2 pompe manuale pentru spate
- o pompa automată pentru spate
- raclete
- perii aspre
- perii cu coadă lungă pentru curte
- perii de sârmă
- lopeţi
- furci
- găleţi
- roabe
- un arzător
- o pompă de apă portabilă automată
- o pompă cu presiune portabilă automată

f. echipament pentru dezinfecţia personalului

- găleată
- burete de plastic
- perie
- dezinfectant
- antiseptice pentru maine

g. echipament pentru examinarea clinică

- echipament pentru contenţie
- sprayuri colorate pentru marcare
- sedative injectabile
- seringi
- termometre clinice

h. echipament pentru prelevarea probelor de sânge

- vacutainere fără coagulant
- vacutainere cu anticoagulant
- ace pentru vacutainere
- suport pentru ace
- etichete

i. tipizate ale formularelor oficiale care ar putea fi solicitate ce includ

- formularul de impunere a restricţiilor de urgenţă
- avizul ce indică faptul că exploataţia este sub suspiciunea de DNV
- formularele de însoţire a probelor la laborator pentru diagnostic
- formularul pentru investigaţia clinică
- formularul de ridicare a restricţiilor de urgenţă
- formularul de investigaţia epidemiologică preliminară

j. alte obiecte de echipament

- markere

82
- pixuri
- agende
- lanterne de mână şi frunte, baterii şi becuri de rezervă
- saci de plastic mari şi rezistente pentru hainele de protecţie murdare şi deşeuri
- tăvi şi cutii uşor dezinfectabile, din plastic sau metal, pentru transportul echipamentului şi
probelor
- recipiente frigorifice şi cutii izolatoare

k. Kitul nr. 1 pentru Veterinarul de laborator (VL) alcătuit din:

5 perechi de pungi de protecţie pentru pantofi

2 perechi de mănuşi din cauciuc şi 5 perechi de mănuşi din latex
bonete şi măşti faciale
foi de hârtie
5 containere etanşe
5 pungi din plastic etanşe şi rezistente la apă
lanternă
soluţie dezinfectantă activă
2 pixuri şi carnete (agende)
100 seringi de 2,5 ml cu ace
100 de pungi subţiri din plastic
2 perechi de foarfece chirurgicale
2 perechi de pense forceps
bandă adezivă
2 pense chirurgicale
un recipient termic
5 pungi cu cuburi de gheaţă

Cel puţin 2 astfel de truse kit, trebuie să fie pregătite şi disponibile, în orice moment, în
fiecare Centru Local de Control al Bolilor

l. Kitul nr. 2 pentru Veterinarul de laborator (VL) care trebuie să conţină:

un container termic
4 perechi de pense forceps
2 perechi de foarfece chirurgicale
un cuţit
bandă adezivă
etichete şi pixuri
100 seringi de 2,5 ml cu ace
comprese sterile
50 eprubete cu mediu de transport
30 tuburi cu anticoagulant pentru probele de sânge
30 flacoane sterile cu capac, de unică folosinţă, pentru probele de ţesut epidermic şi
fragmente de organe
30 tuburi cu tampoane sterile, de unică folosinţă
pungi de plastic
10 containere etanşe
2 costume de unică folosinţă
5 perechi de pungi de protecţie pentru pantofi
5 perechi de mănuşi din latex
bonete şi maşti faciale de unică folosinţă

83
m. Obiectele mari şi costisitoare ale echipamentului nu vor fi achiziţionate pe stoc, dar vor
fi achizitionate când este nevoie de ele, prin intermediul precontractelor sau întelegerilor
încheiate cu alte agenţii. Printre aceste obiecte se numără:

- cisterne de apă, materialele necesare pentru construirea îngrădirilor temporare, generatoare

electrice portabile, tractoare, macarale, camioane, escavatoare, autovagoane pentru deşeuri
voluminoase, vehicule pentru transportul animalelor vii, carcaselor şi deşeurilor.

De asemenea, se presupune că, în eventualitatea unei epidemii pe scară largă, materialele sau
obiectele adiţionale mai mici vor fi achiziţionate sau închiriate. Se presupune că depozitele
pentru echipamentele de urgenţă sunt, sau vor fi localizate adiacent centrelor judeţene
existente ale autorităţii veterinare oficiale; la fel în cazul unui focar confirmat de DNV,
CLCB va fi stabilit în acelaşi loc sau cel puţin în apropierea acestuia.

În acelaşi timp CLCB trebuie să aibă la dispoziţie următoarele facilităţi:

a. Linii telefonice, telex şi fax corespunzătoare şi acces la e-mail. O linie telefonică este
destinată exclusiv comunicaţiilor cu CNCB;
b. Sisteme de înregistrare;
c. Hărţi de acoperire a teritoriului (minim scara 1:50.000);
d. O listă a persoanelor şi organizaţiilor în aria acoperită de centru, care să fie contactate în
cazul unui focar de DNV;
e. Facilităţi pentru informarea mass media, astfel încât toate persoanele să aibă cunoştinţă
despre restricţiile în vigoare;
f. Depozite de echipament;
g. Facilităţi pentru curăţarea şi dezinfectare personalului, hainelor şi a vehiculelor.

5. INVESTIGAŢIA CLINICĂ

Medicul veterinar este responsabil de asigurarea respectării regulilor de profilaxie la

pătrunderea într-o exploataţie de rumegătoare suspectată de DNV. În afara de aceste reguli, el
va trebui să respecte şi regulile de igienă internă ale fiecărei exploataţii.

Examinarea animalelor se efectuează de către medicul veterinar oficial sau de către medicul
veterinar de liberă practică împuternicit, prin metodele de examinare clinică generală,
completându-se următorul model de formular tipizat:

Formular nr. 5: Fişa de investigaţie clinică

Antet DSVSA
Numărul...................data........................

FIŞA DE EXAMINARE CLINICĂ PENTRU DERMATOZA NODULARĂ

CONTAGIOASĂ

I INFORMAŢII GENERALE
Proprietar/Deţinător
Adresa
Telefon/fax/e-mail
Cod SIRUTA
Coordonate geografice

84
(în lipsa codului SIRUTA)
Cod Exploataţie

II. INFORMAŢII REFERITOARE LA ANIMALE*

Nr. crt.
Număr de Vârsta Sex Stare Data fătării Specia/Rasa
identificare fiziologică /avortului

* La efectivele mari de animale (stână, păşune, ferme mari etc.) se înscrie numărul de rumegătoare pe
specii
*Număr de rumegătoare existente
Bovine Bubaline Ovine Caprine

III INFORMAŢII CLINICE**

Specificare Prezent Absent Număr animale
afectate
Hipertermie (valoarea)
Scăderea producţiei de lapte
Stare generală alterată (oboseală)
Inapetenţă
Dificultate în preluarea şi masticarea hranei
Refuzul animalelor de a se deplasa
(şchipături)
Avort sau infecţii intrauterine
Prezenţa nodulilor pe corp, bot, nări, cap,
gât, spate, picioare, scrot, perineu, uger,
coadă, pleoape, mucoasele nazală şi bucală
Prezenţa semnelor de pneumonie
Prezenţa edemelor severe ale pielii şi
subcutanate şi ale zonelor declive şi ale
picioarelor
Prezenţa mastite şi leziuni ale sfârcurilor
glandelor mamare
Prezenţa dermatozei nodulare generalizate
Alte leziuni specifice

Alte modificări:
…………………………………………………………………………………………..
** La efectivele mari de animale (stână, păşune, ferme mari etc.) se efectuează inspecţia animalelor,
iar examenul clinic se efectuează numai la cele cu semne clinice

IV INFORMAŢII REFERITOARE LA ANIMALELE CU SEMNE CLINICE – se completează

tabelul din anexă

V Concluzii
.........................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................

Medic veterinar:
Nume şi Semnătura Cod Telefon
prenume

85
Data efectuării examenului clinic Ştampila/Parafa

.................................................

Anexa

INFORMAŢII REFERITOARE LA ANIMALELE CU SEMNE CLINICE

Nr. crt. Număr de Vârsta Sex Stare Data Specia/Rasa

identificare fiziologică fătării
/avortului

6. INVESTIGAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ
Pentru a confirma sau exclude prezenţa bolii, în cazul unui suspectării unui focar/caz de
DNV, autoritatea competentă teritorial trebuie să deschidă imediat o investigaţie
epidemiologică pentru a elucida natura bolii şi sa stabilească sursa virusului. Aceasta are
drept scop aflarea de date preliminare cu privire la apariţia, evoluţia şi distribuţia bolii în
teritoriu.

Investigaţia epidemiologică trebuie întocmită de către medicul veterinar oficial. El poate fi

asistat în întocmirea ei de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit care-i poate
furniza datele pe care le deţine.

Desfăşurarea investigaţiei şi colectarea datelor relevante trebuie să stabilească cel puţin:

a. data prezumtivă a primei infecţii;

b. perioada de evoluţie a virusului în exploataţie;
c. originea posibilă a DNV în exploataţie şi identificarea altor exploataţii care deţin animale
ce ar fi putut fi infectate sau contaminate;
d. prezenţa şi distribuţia vectorilor ce ar fi putut contribui lainfecţia cu DNV;
e. trasabilitatea mişcărilor de rumegătoare domestice şi sălbatice potenţial infectate prin care
DNV ar putea fi răspândită în populaţii sănătoase, dacă sunt întrunite condiţiile de
transmitere;
f. monitorizarea şi evaluarea populaţiilor de vectori, identificarea şi eliminarea habitatelor de
supravieţuire şi de reproducere a acestora, din zona respectivă.

86
În cazul în care investigaţia epidemiologică sugerează că virusul DNV s-ar fi putut răspândi
de la sau spre alte State Membre, Comisia şi Statele Membre implicate vor fi informate
imediat despre rezultatele acestei anchete.

Nu există un formular tip care să poată servi investigaţiei edidemiologice, dar, pentru
orientare, poate fi folosit un formular asemănător cu cel de mai jos:

Formular nr. 6
Investigaţia epidemiologică

1. Date privind exploataţia şi efectivele (adresa, proprietar, efectiv animale din specii susceptibile,
număr adăposturi) etc.
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
...................................................................................................

2. Data apariţiei primelor îmbolnăviri şi tabloul clinic; descrierea semnelor clinice observate
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
.............................................................
3.Procent de mortalitate/morbiditate/sacrificare de la debutul semnelor clinice
.....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
.............................................................................................................................
4. Prezenţa de vectori hematofagi în zonă
......................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
..............................................................................................................

5. Noi introduceri de animale certificate sau necertificate sanitar veterinar posibile purtătoare de
virus (originea lor)
................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
................................................................................................................
6. Îndeplinirea condiţiilor specifice de biosecuritate
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
..........................
7. Statutul epidemiologic referitor la DNV al zonelor vecine (localităţi, judeţe, state vecine)
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
.............................................................................................................................

87
8. Aprecirea perioadei în care a fost introdus virusul
.......................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
.............................................................................................................................
9. Exploataţii de contact după infectare, posibili contacţi (posibila difuzare din focar)
.....................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
...............................................................................................................
10. Rezultate ale testelor de laborator (dacă sunt disponibile)
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
............................................................................................................................
12. Locul exact al apariţiei focarului longitudine/latitudine (se anexează şi harta
localităţii)...................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................

13. Numărul de rumegătoare moarte în momentul declanşării focarului, pe specii

.......................................................................................................................................................

14. Numărul de rumegătoare existente în exploataţie la aceea dată, pe categorii:

- bovine........................................
- ovine............................................
- caprine........................................
- bubaline......................................
- altele (specificaţi).......................

15. Dacă în zona focarului există rumegătoare sălbatice

.......................................................................................................................................................
16. Distanţa faţă de cel mai apropiat focar declarat şi precizarea rutei (lor) care asigură legătura cu
acel focar
....................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................
17. Intervalul de timp de când a fost declarat focarul din altă localitate apropiată
.......................................................................................................................................................
18. Dacă boala a mai evoluat în alte exploataţii din localitate şi la ce distanţă se află
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

19. Care a fost succesiunea de apariţie a îmbolnăvirilor în exploataţiile respective?

…………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
20. Originea prezumtivă a virusului (cum a fost introdus în exploataţie)
....................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................

Investigaţia epidemiologică va fi întotdeauna însoţită de Formularul de Raport epidemiologic

completat integral, după modelul de mai jos.

Formular de Raport epidemiologic

Raportul epidemiologic ce însoţeşte investigaţia epidemiologică

88
Asiguraţi-vă că întrebările relevante din partea a II-a şi a VIII-a sunt revizuite şi sunt adăugate
informaţiile adiţionale după cerinţe.

Mişcările oamenilor către şi dinspre locaţie

1. Vizitatori în locaţia infectată
Daţi detalii privind toţi vizitatorii locaţiei pe durata perioadei critice
1 2 3 4
Ocupaţia
Numele
Adresa

Numărul de telefon
(dacă se cunoaşte)
Data/datele în care
a fost prezent în
locaţia infectata
Natura contactului
cu efectivul de
animale din locaţia
infectată
Bifaţi dacă continuă pe altă pagină separată

2. Vizite ale rezidentilor locatiei infectate în locuri în care sunt efective susceptibile
Detaliati toate vizitele de pe dutata perioadei critice realizate de către rezidentii locatiei infectate (ex.
Proprietar, familia acestuia, alti rezidenti etc) în locatii cu efective susceptibile de animale prezente în
momentul vizitei sau perioada imediat dinaintea vizitei (ex. piete, abatoare, alte locatii, expozitii, vizite
la veterinar etc)
1 2 3 4
Numele
Adresa

Locul vizitat
Data/datele în care
a efectuat vizitele

Natura contactului
cu efectivul de
animale din locaţia
vizitată
Natura contactului
cu efectivul de
animale din locaţia
infectată după
vizita efectuată
Măsuri de
biosecuritate
întreprinse între
contacte
Bifaţi dacă continuă pe altă pagină separată

Alte mişcări de vehicole

3. Hrană, aşternut, dejecţii sau bălegar deplasate pe locaţie pe durata perioadei critice
1 2 3 4
Tipul materialului
Data deplasării
Locaţia de origine
a materialului

89
Şoferul
Numărul de
înmatriculare al
vehicolului
Efectivul suspect a
avut acces la
material – detaliaţi
Măsuri de
biosecuritate
întreprinse între
contacte

Bifaţi dacă continuă pe altă pagină separată

4. Hrană, aşternut, dejecţii sau bălegar deplasate din locaţie pe durata perioadei critice
1 2 3 4
Tipul materialului
Data deplasării
Locaţia de
destinaţie a
materialului

Şoferul
Numărul de
înmatriculare al
vehicolului
Materialul putea fi
contaminat în
locaţia infectată
înainte de
deplasare –
detaliaţi

Masuri de
biosecuritate
intreprinse intre
contacte

Bifaţi dacă continuă pe altă pagină separată

5. Echipament al fermei deplasat pe locaţie

Detaliaţi echipamentul deplasat pe locaţie pe parcursul perioadei critice. Echipamentul include
tractoare, vehicule şi echipamente de construcţie, echipament şi vehicule de recoltare, echipament de
manipulare a efectivului etc.
1 2 3 4
Tipul
echipamentului
Data deplasării
Locaţia de origine a
echipamentului
Natura contactului
cu efectivul de
animale pe locaţia
de origine
Natura contactului
cu efectivul de
animale pe locaţia
infectată
Echipamentul

90
 putea fi contaminat
în locaţia de origine
înainte de
deplasare –
detaliaţi
Măsuri de
biosecuritate
întreprinse între
contacte
Bifaţi dacă continuă pe altă pagină separată
6. Echipament al fermei deplasat din locaţie
Detaliaţi echipamentul deplasat din locaţie pe parcursul perioadei critice. Echipamentul include
tractoare, vehicule şi echipamente de construcţie, echipament şi vehicule de recoltare, echipament de
manipulare a efectivului etc.
1 2 3 4
Tipul echipamentului

Data deplasării
Locaţia de destinaţie a
echipamentului
Natura contactului cu
efectivul de animale
pe locaţia infectată
Natura contactului cu
efectivul de animale
pe locaţia de origine
Echipamentul putea fi
contaminat în locaţia
infectată înainte de
deplasare – detaliaţi
Măsuri de
biosecuritate
întreprinse între
contacte
Bifaţi dacă continuă pe altă pagină separată

Date epidemiologice de la efectivul de pe locaţie

7. Localizarea animalelor/păsărilor în vederea sprijinirii evaluării epidemiologice
Completaţi pe măsură ce sunt disponibile informaţiile
Identificarea 1 2 3 4 5 6
grupului la fel ca pe
hartă sau după
datele GPS
Specia şi numărul

Vârsta şi tipul
animalului

Tipul de adăpostire
sau păşunare

Afectat de boală
DA / NU

Vârsta estimată a
leziunilor mai vechi

91
Probe prelevate
- vezi mai jos

Bifaţi dacă continuă pe altă pagină separată

8. Semne clinice descoperite la sacrificare

Detaliaţi semnele clinice ale animalelor/păsărilor descoperite în urma sacrificării. Indicaţi grupul
epidemiologic de animale/păsari din care au făcut parte şi dacă li s-au prelevat probe
Identificarea animalului
Din ce grup făcea Descrieţi probele
şi specia din care face Tipul leziunilor
parte acest animal recoltate
parte

Bifaţi dacă continuă pe altă pagină separată

Alte posibile surse de boală sau de răspândire a acesteia

9. Apa de băut

(a) Care este sursa de apă pentru efectivul

afectat?

(b) Este posibil ca animalele infectate să fi infectat

o sursă de apă pentru alte efective susceptibile?
10. Dejecţii/ bălegar
(a) Cum sunt depozitate dejecţiile/bălegarul pe
locaţie?
(b) Cum sunt eliminate dejecţiile/bălegarul?
Când şi unde au fost eliminate dejecţiile/bălegarul
pe durata perioadei critice?
Asiguraţi-vă că sunt detaliate la pct. 4 orice
deplasări

11. Eliminarea animalelor moarte

(a) Descrieţi metod(a/ele)
de eliminare a cadavrelor

12. Deşeuri alimentare

Acolo unde este posibil, marcaţi locul pe hartă. Detaliaţi accesul real sau posibil al efectivului
susceptibil la locul respectiv.
Cum sunt eliminate
deşeurile alimentare?
(b) Există dovezi că efectivul ar fi putut avea acces la resturile menajere
sau alte posibile surse de infecţie? ………………………………………………………………………
Da Nu
(c) Dacă “Da” – detaliaţi

92
(d) Exista dovezi ca potentiale materiale infectante sau resturi alimentare
au fost importate recent? …………………...……………………………………………. Da Nu
(e) daca “Da” – detaliati

13. Limitarea mişcării animalelor domestice non-susceptibile

(În cazul ecvinelor limitarea nu înseamnă neaparat adăpostire)
Numărul de animale Limitarea mişcării Detalii
(Da/Nu)
Câini
Pisici
Ecvine
Păsări
Altele (specificaţi)

Animale sălbatice
14. Şobolani
(a) Există şobolani pe locaţie? …………………………………………….......………….. Da Nu
(b) Dacă “Da” – detaliaţi acţiunile întreprinse
pentru controlul acestora

15. Alte animale sălbatice

Cât de des au fost observate specii de animale/păsări sălbatice pe, sau în vecinătatea locaţiei, în mod
particular pe durata perioadei critice?
Specia de animale/păsări sălbatice observată
Frecvenţa

Zilnic
Săptămânal
Niciodată
Comentarii

Ce măsuri au fost luate pentru a adăposti păsările/animalele sau pentru izolarea acestora de păsările
şi animalele salbatice?

Accesul public
16. Dreptul de circulaţie
(a) locaţia este traversată de aleii, drumuri sau alte căi deschise circulaţiei publice? …Da Nu
Dacă “Da” – vezi harţile de la PARTEA a IX-a 3 şi 7 (c)
(b) Dacă “Da” – care este
riscul şi ce s-a făcut
pentru minimalizarea
acestuia?

Folosirea însămânţării artificiale (I.A) în acea locaţie

17. I.A la vite
(a) Este practicată I.A în această locaţie? ………….....…………………………………… Da Nu
(b) Dacă “Da” – daţi
detalii privind toate
persoanele care au
folosit această facilitate
(c) Proprietarul deţine
licenţă pentru

93
depozitarea materialului
seminal?
(d) Daţi detalii privind
localizarea recipientelor
de depozitare a
materialului seminal
(e) Daţi detalii privind
alte locaţii unde s-au
folosit materiale
seminale sau
însămânţători din
aceasta locaţie
(f) Daţi orice alte
informaţii care ar fi putut
contribui la sursa de
răspândire a bolii în
această locaţie

18. I.A la alte specii susceptibile

(a) Există animale din această locaţie care sunt inseminate cu material seminal provenit de
altundeva? ………………………………………………………………...........................…. Da Nu
Dacă “Da” – daţi
detalii privind toate
locaţiile de unde a
fost adus material
seminal.
Indicaţi data şi
metoda livrării,
precum şi tipul
locaţiei de origine
(ex. licenţiate
pentru I.A sau alte
informaţii)

19. Originea infecţiei

Identificaţi cea mai probabilă sursă/ surse de unde animalele din această locaţie ar fi putut fi expuse
la boală

Semnatura inspectorului veterinar Numărul de telefon mobil

care a întocmit ancheta epidemiologică

94
Numele cu litere de tipar DSVSA/CLCB

Data Numărul de telefon

Numărul de telefon de contact

Nota: model de pagină adiţională ataşată pentru alte informaţii. Dacă se

foloseşte, semnaţi şi dataţi fiecare pagină adiţională

Locaţia unde este suspectată boala

Numărul paginii din adiţionale Codul

exploataţiei
Numărul Informaţiile adiţionale
Nr. Rap. Suspiciune
întrebării
Nr. Rap. de
Confirmare
DSVSA/CLCB
Data vizitării

95
 7. INFORMAREA CETĂŢENILOR ŞI A AUTORITĂŢILOR LOCALE
(DECIZII ŞI DISPOZIŢII)

Autoritatea veterinară locală va afişa în localitatea afectată o notă informativă pentru

crescătorii de animale din speciile receptive privind caracteristicile şi simptomatologia DNC
şi a măsurilor de biosecuritate ce vor trebui respectate de aceştia în propriile exploataţii.
Astfel de informări se pot afişa la panoul Consiliului Local precum şi în alte locuri intens
circulate de cetăţeni.

Un poster/avertizare cu textul: „Intrarea interzisă, suspiciune de dermatoză nodulară

virală” va fi plasat de autoritatea sanitară veterinară locală la intrarea în exploataţie. Posterul
trebuie plasat într-un loc cât mai vizibil şi să fie colorat cât mai intens.

În vederea informării cetăţenilor cu privire la suspiciunea/confirmarea DNV pe teritoriul unei

localităţi, Consiliul local al Primăriei poate emite dispoziţii de înştiinţare şi informare a
cetăţenilor privind măsurile ce trebuie luate pentru limitarea răspândirii bolii.

8. EXAMENUL NECROPSIC

8.1. Tehnica examenului necropsic

Examenul necropsic se execută în exploataţia infectată, după ce se iau toate măsurile pentru
corecta manipulare a materialului patologic. Suprafaţa pe care se execută necropsia trebuie să
fie betonată, netedă şi să permită spălarea şi dezinfectarea corespunzătoare după necropsie. În
cazul în care nu există aceste facilităţii, suprafaţa pe care se execută necropsia va fi aşternută
cu folie de plastic care va fi strânsă şi incinerată după operaţie.

Înainte de a începe examenul necropsic, se examinează cu atenţie cadavrul, înregistrându-se

în fişa de necropsie toate modificările observate. Leziunile sunt foarte evidente la bovine.

Nodulii afectează epidermul şi dermul, cu edem, congestie, hemoragie, vasculită. Pot apărea
dopuri necrotice care penetrează în grosimea pielii, extinzându-se până în ţesutul subcutanat
şi chiar în muşchi, iar pe secţiune sunt slăninoşi, de culoare gălbuie. Nodulii pot apărea şi pe
mucoasele oculară, nazală, bucală, rectală, genitală, pe uger.

Tehnica utilizată la efectuarea necropsiei este cea clasică. La deschiderea cadavrului pot fi
observate: noduli pe trahee, abomas, mucoasele genitală şi rectală, edem pulmonar şi focare
de atelectazie lobulară, pleurită cu limfonodurile mediastinale mărite, dar şi alte leziuni
nespecifice:, splenomegalie, hipertrofia limfonodurilor, mai ales subscapular şi precrural.

Leziunile constatate se înscriu în fişa necropsică pentru DNV, prezentată mai jos.

Formular nr. 7
__________________________________________________________________________________________

96
Antet DSVSA

FIŞA DE NECROPSIE PENTRU DERMATOZA NODULARĂ VIROTICĂ

Numărul...................data........................

I. INFORMAŢII GENERALE

Proprietar/Deţinător ....................................................................................................................

Adresa .................................................................................................................................
.......................................................................................................
Telefon/fax/e-mail ....................................................................................................................
Cod SIRUTA ......................................
Coordonate geografice
(în lipsa codului SIRUTA) ....................................................................................................................

Cod Exploataţie .......................................

II. INFORMAŢII REFERITOARE LA ANIMALE

Număr matricol* Vârsta Sex Stare Data fătării Rasa

fiziologică /avortului

*
În cazul în care există mai multe animale, se anexează tabel cu datele de identificare ale fiecărui animal din
efectivul investigat

III. ALTE INFORMAŢII

Data apariţiei primelor simptome ...................................................................

Număr animale moarte de la
debutul bolii ....................................................................

IV. COMENTARII ADIŢIONALE

V. EXAMEN ANATOMOPATOLOGIC EXTERN

Specificare Prezent Absent Nr. animale
afectate
Aspect general al cadavrelor depreciat, emaciat
Regiunea Edem generalizat
capului Edemul urechilor, submandibular, periorbital
Ganglioni retrofaringieni măriţi
Noduli la nivelul feţei
Dermatoză cutanată generalizată
Mameloane şi uger Noduli sau noduli ulceraţi
Mastite şi leziuni permanente ale
sfârcurilor glandelor mamare
Scrot Noduli sau noduli ulceraţi
Cruste
Perineu şi regiunea Peteşii, echimoze
inghinală Eroziuni
Cruste
Depilări (căderea lânii ori părului) şi cruste
locale/generalizate
Noduli sau noduli ulceraţi

97
 Cruste
Scvame
Cavitatea Noduli în tractul gastro-intestinal şi abomasum
abdominală
Cavitatea Noduli în trahee şi plămâni
toracală Pneumonii primare şi secundare
Alte aspecte Avort
Infecţii intrauterine
Sterilitate
Comentarii

VI. ALTE INFORMAŢII

Data apariţiei primelor simptome ...................................................................

Număr animale moarte de la
debutul bolii ....................................................................

VII. DIAGNOSTIC PREZUMTIV

Medic veterinar

Nume şi prenume Semnătura Cod Telefon e-mail

Data efectării necropsiei Ştampila/Parafa

.................................................

8.2. Diagnostic diferenţial

Diagnosticul diferenţiat se face faţă de leziunile cutanate produse de de pseudo DNV (virusul
herpetic-2 bovine, BHV-2), dermatita nodulară a bovinelor, care este o boală bacteriană,
înţepăturile de insecte cu exprimare clinică, hipodermoza, infecțiile cu Demodex,
oncocercoza, besnoitioza (globidioza taurilor) şi dermatofitoza. În general, infecţia cu BHV-2
provoaca leziuni ale pielii mai superficiale, are un curs de evoluţie mai scurt mai scurt si este
o boala mai usoara decat DNV.

În unele cazuri, boli care provoacă leziuni ale mucoasei, pot fi confundate cu DNV, (cum ar
fi diareea virală / boala mucoaselor bovine și febră catarală malignă bovină)

9. PRELEVAREA DE PROBE DE LA ANIMALE MOARTE SAU

BOLNAVE. AMBALAREA, ETICHETAREA ŞI EXPEDIEREA
PROBELOR CĂTRE L.N.R.

9.1. Prelevarea şi transportul probelor

Prelevarea, ambalarea, etichetarea şi expedierea probelor se fac cu respectarea legislaţiei

naţionale specifice: Ordinul 25/2008 cu modificările şi completările ulterioare pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare privind metodologia de prelevare, prelucrare primara,

98
 ambalare si transport al probelor destinate examenelor de laborator in domeniul sanatatii
animalelor.

9.2. Instrucţiuni pentru recoltarea probelor

Recoltarea probelor se face ţinând cont de principiul care stă la baza recoltării probelor, acela
de a utiliza material patologic proaspăt, condiţionat în mod corespunzător, datorită
sensibilităţii deosebite a virusurilor la condiţiile de mediu.

În tabelul de mai jos sunt redate perioadele în care virusul dermatitei nodulare virale poate fi
detectat în diferite matrici prin tehnici de PCR şi izolare de virus (Scientific Opinion on
lumpy skin disease - EFSA Panel on Animal Health and Welfare (AHAW), European Food
Safety Authority (EFSA), Parma, Italy, EFSA Journal 2015;13(1):3986).

Tabelul 1. Perioada de detecţie a virusului DNV în diferite matrici

(după EFSA Journal 2015;13(1):3986)

Matrice Perioada de Referinţă Observaţii

detecţie a
virusului LSD*
Animale vii şi sânge 4-21 (5-16) (Tuppurainen et al., 2010,
produse 2005)
salivă 11 zile de la (Weiss, 1968) Virusul viu a
debutul febrei fost izolat şi
din saliva
12-18 (15-18) (Babiuk et al., 2008) animalelor cu
infecție
asimptomatică
(Weiss, 1968)
secreţii 12-21 (12-18) (Babiuk et al.,2008)
nazale
secreţii 15
oculare
cruste câtiva ani la -20oC (Tuppurainen, personal
communication, 2014)
piele cu 92 (39) (Tuppurainen et al., 2005) Virusul viu a
leziuni fost izolat şi
din pielea
aparent
normală
urină Nu se cunoaşte
fecale Nu se cunoaşte
lichid 159 (42) (Irons et al., 2005)
seminal
carne Cunoscut să (Weiss, 1968)
persiste
lapte Nu se cunoaşte
piei 18 (în piei uscate) (Weiss, 1968)

Hrană Nu se cunoaşte
Furaje Nu se cunoaşte
Aşternut 6 luni

99
Adăposturi
Păşuni Nu se cunoaşte
Fomites vehicule Nu se cunoaşte
echipament
de protecţie
Insecte Stomoxys 2 zile după (Chihota et al., 2003)
calcitrans înţepare
Aedes 6 zile după C(hihota et al., 2003)
aegypti înţepare
* zile post infecţie dacă se testează prin PCR sau în paranteză, prin izolare de virus

De la animalele vii, probele pentru izolare de virus, detecţie de genom, microscopie

electronică trebuie să fie prelevate prin biopsie din papulele de la nivelul pielii, imediat după
apariţia acestora, înainte de instalarea necrozei. Se prelevează probe de la cel puţin trei
animale. Marimea probei să fie de 10 –50 g.

Probele de sânge pentru izolare de virus se prelevează în perioada viremică (înainte de

generalizarea leziunilor sau în primele 4 zile de la generalizarea leziunilor), utilizându-se
heparina ca anticoagulant.

Pentru PCR, sângele se prelevează în perioada de pirexie, dar şi în perioada când anticorpii
sunt prezenţi, utilizându-se EDTA ca anticoagulant. Pentru examen serologic, probele de
sânge trebuie să fie prelevate după 2-3 săptămâni de la prima apariţie a leziunilor cutanate.
Marimea probei trebuie să fie de aproximativ 5 – 10 ml.

Pentru examen electrono-microscopic, probele de salivă, secreţii nazale, oculare, conţinut

nodular, urină, material seminal sunt recoltate în seringi de insulină, care se sigilează cu
parafilm, se identifică şi se introduc în pungi duble. Marimea probei trebuie să fie de 0,5 – 1
ml.

Probele reprezentate de cruste sau porţiuni de piele cu leziuni nodulare se vor introduce în
tuburi de centrifugă cu volumul de 15 ml sau 50 ml, în funcţie de mărimea probelor; tuburile
se decontaminează la exterior.

Probele de tampoane (nazale, oculare, bucale) se vor preleva de la cel puţin 3 animale, câte 2-
3 tampoane pentru fiecare tip de probă.

Pentru examen electrono-microscopic se vor preleva probe de tampoane fără a se folosi

mediu de transport, iar probele de sange – minimum 5 ml - se vor preleva fără anticoagulant.

Toate categoriile de probe se vor introduce în al doilea container pentru a respecta

reglementările privind transportul probelor infecţioase.

De la animalele moarte, pentru izolare de virus, detecţie de genom, microscopie

electronică şi examen histopatologic se prelevează probe de piele cu leziuni, pulmon şi
limfonoduri cu leziuni. Mărimea probelor trebuie să fie de 20- 100 g.

Probele destinate examenului histologic trebuie să includă ţesut cu leziuni şi fragmente de

ţesut neafectat, prelevat din zona adiacentă leziunii. Probele astfel recoltate se introduc in cel
mai scurt timp într-o soluţie de lichid fixator (formol 10%).

100
Ţesuturile în formol 10% nu necesită cerinţe speciale de transport. Probele de sânge pentru
izolare de virus şi PCR trebuie să fie colectate în tuburi conţinând anticoagulant, plasate
imediat pe gheaţă şi transportate cât mai repede la laborator în vederea procesării. Marimea
probei trebuie să fie de aproximativ 5 – 10 ml.

Temperatura de stocare a probelor.

Probele de sânge pot fi ţinute la 4oC maximum 2 zile înainte de procesare, dar nu trebuie să
fie congelate sau meţinute la temperatura camerei. Probele de ser pentru virusneutralizare pot
fi ţinute la 4oC maximum 2 zile înainte de procesare sau se pot congela, dar nu trebuie
menţinute la temperatura camerei.

Ţesuturile pentru izolare de virus şi detecţie de genom trebuie menţinute la aproximativ 4oC,
pe gheaţă. În cazul în care de la prelevare până la expediere către laborator trec mai mult de
două zile, probele vor fi menţinute la aproximativ -80oC ± 2oC. Pentru examen electrono-

9.3. Ambalarea materialului patologic

Datorită contagiozităţii ridicate a bolii, precum şi a susceptibilităţii extreme a animalelor

receptive, aceste probe vor fi ambalate în ambalajul tricameral clasic, pentru a evita orice
posibilitate de contaminare a mediului înconjurător, datorită unor eventuale scurgeri. Pentru
transportul intern pot fi acceptate diverse modalităţi de ambalare, cu condiţia să ofere condiţii
de siguranţă cel puţin similare cu cele ale cutiilor standardizate pentru transportul aerian
internaţional.

Aceste ambalaje vor fi etichetate în mod corespunzător şi nu vor fi deschise decât în

laboratoare cu nivel de biosecuritate dotate corespunzător .
Probele individualizate se ambalează astfel: se introduc în primul sac de plastic, se închide şi
se decontaminează la exterior, după care se introduc în cel de-al doilea sac de plastic, care se
sigilează, apoi se introduc în lada izotermă sau în termos.

2. Lada izotermă (cu baterii refrigeratoare) sau termosurile (cu gheaţă) se închid şi se
sigilează efectuându-se dezinfecţia exterioară a acestora.

3. La exterior, lada izotermă se etichetează vizibil cu una din etichetele de mai jos „Atenţie!
material patologic infectat. A nu se deschide în afara laboratorului!”.

101
Lada izotermă se dezinfectează înainte de a fi încărcată în autolaborator. Lăzile izoterme se
deschid numai într-o încapere destinată acestui scop, din laborator.

9.4. Procedura privind echipamentul de protecţie şi materialele folosite

După recoltarea, etichetarea şi ambalarea probelor, echipamentul de protecţie individual,

precum şi restul consumabilelor nefolosite din trusa de recoltare se introduc în saci de plastic
care vor fi dezinfectaţi la exterior şi trimisi la LSVSJ pentru incinerare. Trusa de recoltare se
introduce în saci de plastic, folosind acelaşi protocol ca pentru probe şi se transportă la
laborator. Instrumentele din trusa de recoltare se dezinfectează şi se sterilizează la nivelul
laboratorului.

9.5. Transportul probelor către laborator

Probele vor fi trimise în cel mai scurt timp disponibil, pentru a se putea lucra în condiţii
optime. Expedierea se face în condiţii de refrigerare, dacă durata transportului nu este mai
mare de două zile. Dacă transportul probelor trebuie să se facă pe distanţe lungi şi durează
mai mult de două zile, se foloseşte gheaţă carbonică.

În cazul probelor de organe sau ţesut de piele cu leziuni, daca transportul probelor se
realizează fără refrigerare, trebuie să se utilizeze mediu de transport cu 10% glicerol, dar
probele trebuie să fie suficient de mari astfel încât glicerolul să nu penetreze ţesutul şi să
distrugă virusul. Nu se adaugă mediu de transport la probele destinate examenului electrono-
microscopic; probele se trimit imediat, în ziua prelevării, la temperatura de aproximativ 4oC.

Notele de însoţire se completează separat, pe specii, şi pentru fiecare proprietar şi se ataşează

la lada izotermă sau termos; nu se vor introduce în interior. Modelul va fi cel de mai jos.

Probele trimise de laboratoarele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene la

Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti vor respecta aceeaşi procedură de
lucru.

102
 Formular nr. 8

Nr CA ..........................................................................
Data/ora receptiei ................................../......................
Responsabil receptie....................................................
Semnatura ...................................................................
(se va completa de personalul din laborator)
CERERE ANALIZA
Nr................../data .......................
(se va completa de emitent)
Vizat:
DSVSA ..........................................................................
Compartiment ..............................................................
Nume si prenume ..........................................................
Semnatura ..................................................................
(se va completa de personalul din DSVSA)

Emitent Animale Tabel Animale Produse / Obiective Tabel Produse / Obiective

( PJ / PF)* judeţ*
localitatea* adresa*
cod postal tel./fax E-mail
CUI/CNP banca cont

Subsemnatul(a)* în calitate de*

în cadrul unitatii* cu sediul în judetul* Ialomita
localitatea* adresa*
am prelevat probe în data de* în vederea efectuarii analizelor de laborator conform legislaţiei în vigoare, de la:
Provenienta probe

103
 aceleasi date cu ale emitentului**
( PJ / PF)* cu sediul social/ domiciliul în judeţul*
localitatea* Ograda adresa*
telefon E-mail CUI/CNP

din unitatea (denumirea punctului de lucru)* cu sediul in judeţul*

localitatea* adresa* . inregistrata/ autorizata sanitar
veterinar cu nr. X din având tipul de unitate* codul de unitate* reprezentat de dl/dna.
,în calitate de legitimat/legitimata cu actul de identitate seria nr. , eliberat de la data de

Contextul prelevarii*:  Supraveghere,  Monitorizare,  Confirmare,  La Cerere

Program prelevare probe:*
 Oficial Naţional (Supraveghere),  Oficial EU,  Oficial National si EU,  Industrie / Privat,  Studiu,  Subventie
 Altele: ...................................................................
Strategie de prelevare:*
 Obiectivă,  Suspiciune,  Selectivă,  Altele .................................................................................

Adresez prezenta cerere de analize către laboratorul* ............................................................................

Curier probe: ............................................................................. Tel. ..............................................................

Semnatura
...............................................

Pagina 2 la Cererea de Analize Sănătate Animală

Date cu privire la actiunea de prelevare a probelor:

Numar probe: Tip proba(e)/cantitate: Circuit(Se va completa cu una din variantele
mentionate in instructiuni)

104
Specia: Rasa:
Locul prelevarii:
Metoda de prelevare:
Temperatura apei la prelevare (pentru animale acvatice):
Sigilare probe: nesigilat sigilat Cod sigiliu
Date cu privire la provenienta probelor:
Cod identificare animal
Cod exploatatie
Categoria de producţie
Vârstă(z/l/a)
Sex M/ F
Cauza taierii/morţii
Stare animale de la care provine proba/ Clinic sanatos; Cu semne clinice de boala; Taiere normala; Taiere de
probele: necesitate ; Taiere de urgenta; Mort; Avortat; Ucis; Vanat; Capturat;
Eutanasiat; Intoxicat; Impuscat
Date anamnetice:
Date clinice

Date anatomopatologice

Date epidemiologice efectiv de animale (Se va completa cu una din cele 3 variante mentionate in instructiuni)

Date cu privire la animalele afectate

Sistem de crestere efectiv de animale

105
Conditii de crestere efectiv de animale

Tratamente efectuate animalului / efectivului

de animale si data efectuarii:
Imunizarii/ Serumizari efectuate animalului /
efectivului de animale
Diagnostic prezumtiv:

Investigatii solicitate:

Prezenta cerere de analiza s-a încheiat în 3 exemplare, semnate şi ştampilate dintre care originalul însoţeşte probele ce se trimit la laborator, unul rămâne la persoana care a efectuat
prelevarea, iar un exemplar, la unitate (proprietar).

Responsabil prelevare Reprezentant PJ  / PF  Martor

Nume/Prenume (Semnătura /Ştampila autorităţii ) Nume/Prenume (Semnătura/Ştampila) Nume/Prenume (Semnătura)

106
 10. MĂSURI ÎN CAZUL CONFIRMĂRII BOLII

Din momentul confirmării oficiale a prezenței DNV într-o exploataţie, DSVSAJ solicită
aplicarea următoarelor măsuri:

a. toate animale din speciile suspecte din exploatație sunt ucise de îndată. Animalele care au
murit sau au fost sacrificate sunt incinerate sau îngropate la fața locului, în cazul în care este
posibil, sau distruse într-o instalație de distrugere a carcaselor. Aceste operații se efectuează
astfel încât să se minimizeze riscul de răspândire a agentului bolii;

b. substanțele sau deșeurile, precum hrana animalelor, gunoiul, bălegarul sau noroiul, care ar
putea fi contaminate, sunt distruse sau tratate în mod corespunzător. Acest tratament, efectuat
în conformitate cu instrucțiunile medicului veterinar oficial, trebuie să asigure distrugerea
oricărui agent sau vector al agentului bolii;

c. după efectuarea operațiilor prevăzute la literele (a) și (b), clădirile unde sunt ținute
animalele din speciile suspecte, zonele adiacente, vehiculele utilizate pentru transport și tot
echipamentul care poate să fi fost contaminat se curăță și se dezinfectează în conformitate cu
articolul 16 al Directivei Consiliului 1992/119/CEE;
d. se finalizează investigaţia epidemiologică.

Atunci când se recurge la îngropare, aceasta trebuie să se fie efectuată la o adâncime suficient
de mare, pentru ca animalele carnivore să nu poată dezgropa carcasele sau deșeurile
menționate la literele (a) și (b) și într-un teren potrivit, pentru a preveni contaminarea
pânzelor freatice și orice probleme legate de mediu.

DSVSAJ poate extinde măsurile de ucidere în cazul altor exploatații, în cazul în care locația,
configurația sau contactele acestora cu exploatația în care prezența bolii a fost confirmată o
îndreptățesc să suspecteze o eventuală contaminare.

Reintroducerea animalelor în exploatație este autorizată de DSVSAJ, în urma unei inspecții a

medicului veterinar oficial, cu rezultate satisfăcătoare, privind operațiile de curățare și
dezinfecție.

În cazul în care animalele sălbatice sunt contaminate sau suspecte de contaminare, ANSVSA
va dispune măsurile necesare în acest sens. ANSVSA are obligaţia de a informa Comisia și
celelalte state membre, în cadrul Comitetului veterinar permanent, cu privire la măsurile pe
care le-au luat.

În cazul exploatațiilor alcătuite din două sau mai multe unități de producție, DSVSAJ poate
deroga de la prevederile articolului 5 alineatul (1) litera (a) al Directivei Consiliului
1992/119/CEE cu privire la unitățile de producție sănătoase dintr-o exploatație infectată, cu
condiția ca medicul veterinar oficial să confirme că structura și dimensiunea acestor unități și
operațiile efectuate în cadrul acestora sunt independente de restul exploatației în ceea ce
privește locul unde sunt adăpostite și deținute animalele”, în ceea ce privește personalul,
echipamentele și alimentația animalelor, astfel încât să se poată preveni răspândirea agentului
infecțios de la o unitate la alta.

107
În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă sau consideră, pe baza datelor confirmate,
că boala ar fi putut fi introdusă din alte exploatații în exploataţia infectată, sau de la aceasta
din urmă în alte exploatații, ca rezultat al circulației persoanelor, animalelor sau vehiculelor
sau pe orice altă cale, exploatațiile respective sunt puse sub supraveghere oficială; această
supraveghere nu se sistează decât atunci când este eliminată în mod oficial posibilitatea
existenței unei boli în cadrul respectivei exploatații.

În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă sau consideră, pe bază datelor confirmate,
că boala ar fi putut fi introdusă din cadrul altor exploatații în exploatația infectată, de la
aceasta din urmă a fost purtată în alte exploatații ca rezultat al circulației personalului,
animalelor sau vehiculelor sau pe orice altă cale, exploatațiile respective sunt puse sub
supraveghere oficială; această supraveghere nu încetează până când nu este infirmată în mod
oficial suspectarea prezenței bolii în exploatație.

Atunci când o exploatație este supusă supravegherii oficiale, autoritatea competentă păstrează
în vigoare supravegherea oficială pentru cel puțin perioada maximă de incubație
corespunzătoare fiecărei boli, de la data probabilă a introducerii infecției, în conformitate cu
rezultateleinvestigaţiei epidemiologice.

Acolo unde consideră că este posibil, în baza condițiilor existente, autoritatea competentă
poate limita măsurile referitoare la supravegherea oficială în exploataţiile de contact la o parte
din exploatație și la animalele care sunt ținute acolo, sau doar la animalele din speciile
suspecte.

11. DECLARAREA BOLII

Confirmarea bolii în laborator atrage după sine declararea oficială a bolii. Declararea se va
face către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, de către
Directorul adjunct însărcinat cu probleme privind sănătatea animalelor al direcţiei sanitare -
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor a judeţului în care s-a confirmat boala, folosind
formularul de declarare a bolii conform modelului de mai jos:

Formular nr. 9

DIRECŢIA SANITAR-VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

Circumscripţia Sanitar-Veterinară Zonală .............................

ACT SANITAR VETERINAR DE DECLARARE A FOCARULUI DE BOALĂ

Nr....................din...............

1. Denumirea bolii...............................................................................................
2. Speciile de animale afectate...............................................................................
3. Data apariţiei bolii ...............................BA. nr............................................................................
4. Localitatea..............................................,judeţul........................
5. Exploataţiile sau locurile contaminate (denumirea exploataţiei, codul exploataţiei, fondului de
vânătoare, numele şi adresa proprietarului/administratorului) ...............................................................
....................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
6. Efectivele de animale receptive existente în exploataţie/ zona infectată sau în locurile contaminate:

Specia Categoria Numărul de animale

108
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
..............................................................................................................
7. Numărul de animale bolnave........................., sacrificate .............,
moarte..............ucise....................,.............................................................................................................
.............
8. Originea bolii (surse şi mod de contaminare)
....................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
9. Măsurile şi restricţiile sanitare veterinare stabilite în focarul de boală/zona infectată şi în localitate
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
............................................................................................................................

Medic veterinar oficial,

L.S.
Am luat la cunostinţă
(semnătura şi parafa)
şişi şi am primit un exemplar
Primar

12. STABILIREA ZONELOR DE PROTECŢIE ŞI DE SUPRAVEGHERE

Din momentul în care diagnosticul DNV a fost confirmat în mod oficial, statele membre se
asigură că autoritatea competentă instituie, în jurul exploatației infectate, o zonă de protecție
pe o rază de minim 3 km, care este inclusă la rândul ei într-o zonă de monitorizare de
minim 10 km. Modul în care sunt stabilite zonele trebuie să țină seama de factorii geografici,
administrativi, ecologici și epizootici cu privire la boala respectivă și facilitățile de
monitorizare.

În cazul în care zonele se situează pe teritoriul mai multor state membre, autoritățile
competente ale statelor membre în cauză cooperează la stabilirea zonelor de restricţie
menţionate anterior. Cu toate acestea, în cazul în care este necesar, zona de protecție și zona
de supraveghere sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 al
Directivei Consiliului 1992/119/CEE.

La cererea bine fundamentată a unui stat membru sau la inițiativa Comisiei se poate decide,
în baza procedurii prevăzute la articolul 26, modificarea (reducerea sau mărirea, după caz)
limitelor zonelor prevăzute la alineatul (1) sau durata măsurilor restrictive, ținând seama de:
a. situația lor geografică și factorii ecologici;
b. condițiile meteorologice;
c. prezența, distribuția și tipul vectorilor;
d. rezultatele investigaţiilor epidemiologice;
e. rezultatele testelor de laborator;
f. măsurile de control aplicate efectiv.

12.1. Măsuri în zona de protecţie

Statele membre se asigură că următoarele măsuri sunt aplicate în zona de protecție:

109
(a) identificarea tuturor exploatațiilor din cadrul zonei care dețin animale din speciile
suspecte;

(b) efectuarea de vizite periodice la exploatațiile care dețin animale din speciile suspecte, o
examinare clinică a animalelor respective inclusiv, după caz, prelevarea de probe pentru
examenele de laborator; evidența vizitelor și constatărilor, frecvența vizitelor fiind
proporțională cu gravitatea epizootiei din exploatațiile cu riscul cel mai ridicat;

(c) interzicerea circulației și transportului animalelor din speciile suspecte pe drumuri publice
sau private, cu excepția drumurilor care deservesc exploatația; cu toate acestea, autoritatea
competentă poate să acorde o derogare de la această interdicție pentru transportul animalelor
pe cale rutieră sau ferată fără descărcare sau oprire;

(d) obligativitatea păstrării animalelor din speciile suspecte în cadrul exploatațiilor unde sunt
ținute, cu excepția cazului în care sunt transportate sub supraveghere oficială direct către un
abator din cadrul zonei pentru sacrificarea de urgență sau, în cazul în care în zona respectivă
nu există un abator sub supraveghere veterinară, la un abator din zona de supraveghere
desemnată de autoritatea competentă. Un astfel de transport poate fi autorizat de autoritatea
competentă numai după ce medicul veterinar oficial a examinat toate animalele din speciile
suspecte de contaminare din exploatație și a confirmat că nici un animal nu este suspectat de
infecție. Autoritatea competentă responsabilă pentru abator este informată cu privire la
intenția de a i se trimite animale.

Măsurile aplicate în zona de protecție rămân în vigoare cel puțin pe perioada maximă de
incubație corespunzătoare bolii în cauză, după ce animalele din exploatația respectivă au fost
sacrificate și operațiunile de curățare și dezinfecție au fost efectuate. Cu toate acestea, atunci
când boala este transmisă printr-o insectă vector, autoritatea competentă (ANSVSA) poate
stabili durata măsurilor și poate prevedea posibila introducere a animalelor santinelă. Statele
membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre, în cadrul Comitetului
veterinar permanent, cu privire la măsurile pe care le-au adoptat.

La expirarea perioadei prevăzute pentru zona de protecţie, normele care se aplică zonei de
supraveghere se aplică și în cazul zonei de protecție.

12.2. Măsuri în zona de supraveghere

Statele membre se asigură că următoarele măsuri sunt aplicate în zona de supraveghere:

(a) identificarea tuturor exploatațiilor din zonă care dețin animale din speciile suspecte;

(b) interzicerea circulației animalelor din specii suspecte pe drumurile publice, cu excepția
scopului de a le duce la păscut sau în spațiile pentru animale; cu toate acestea, autoritatea
competentă poate acorda o derogare de la această interdicție în ceea ce privește transportul
animalelor pe cale rutieră sau ferată fără descărcare sau oprire;

(c) autorizarea de către autoritatea competentă a transportului animalelor din specii suspecte
din zona de supraveghere;

(d) obligativitatea păstrării animalelor din speciile suspecte în zona de supraveghere pe o

perioadă maximă de incubație după cel mai recent caz de boală. După aceea, animalele pot

110
părăsi zona respectivă pentru a fi transportate sub supraveghere oficială direct către un abator
desemnat de autoritatea competentă în vederea sacrificării de urgență. Un astfel de transport
poate fi autorizat de autoritatea competentă numai după ce medicul veterinar oficial a
examinat toate animalele din speciile suspecte din cadrul exploatației și a confirmat că nici
unul dintre animale nu este suspect de contaminare. Autoritatea competentă responsabilă
pentru abator este informată de intenția de a i se trimite animale.

Măsurile aplicate în zona de supraveghere rămân în vigoare pe o perioadă cel puțin egală cu
perioada maximă de incubație după ce animalele din cadrul exploatației au fost sacrificate și
operațiile de curățare și dezinfecție au fost efectuate. Cu toate acestea, atunci când boala este
transmisă printr-o insectă vector, autoritatea competentă poate stabili durata măsurilor și
poate prevedea posibila introducere a animalelor santinelă. Statele membre informează de
îndată Comisia și celelalte state membre, în cadrul Comitetului veterinar permanent, cu
privire la măsurile pe care le-au adoptat.

12.3. Măsuri în cazul prelungirii zonelor de restricţie

În cazul în care interdicțiile din zonele de protecţie şi de supraveghere sunt menținute mai
mult de 30 de zile din cauza apariției altor cazuri de boală și, ca urmare apar probleme în
ceea ce privește deținerea animalelor, autoritatea competentă poate ca, în urma unei cereri a
proprietarului în care acesta explică motivele cererii sale, să autorizeze scoaterea animalelor
din cadrul exploatației din zona de protecție sau din zona de supraveghere, cu condiția ca:

(a) medicul veterinar oficial să verifice starea de fapt;

(b) toate animalele din exploatație să fie examinate;
(c) animalele ce urmează a fi transportate să fie supuse examinării clinice, cu rezultat negativ;
(d) fiecare animal să fie marcat cu o crotalie sau prin altă metodă autorizată;
(e) exploatația de destinație să se situeze în zona de protecție sau în zona de supraveghere.

Trebuie luate toate precauțiile necesare, în special prin curățarea și dezinfecția camioanelor
după transport, pentru a se evita riscul răspândirii agentului bolii pe parcursul transportului.

DSVSA ia toate măsurile necesare pentru ca cel puțin persoanele stabilite în zonele de
supraveghere și protecție să fie informate cu privire la restricțiile în vigoare și adoptă toate
dispozițiile necesare pentru punerea corectă în aplicare a măsurilor respective.

În cazul în care într-o anumită regiune epizootia are caracter deosebit de grav, măsurile
suplimentare care trebuie luate de către statele membre implicate sunt adoptate în
conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 a Directivei Consiliului 1992/119/CEE.

13. EVALUAREA ANIMALELOR

13.1. Autorităţi, instituţii, organizaţii, societăţi, persoane fizice şi juridice implicate

1. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

2. Direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a
Municipiului Bucureşti
3. Circumscripţiile sanitare veterinare zonale
4. Primăriile locale
5. Medicii veterinari de liberă practică, împuterniciţi
111
6. Proprietarii sau deţinătorii de animale
7. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
8. Ministerul de Finante

Despăgubirile se acordă atât pentru animalele ucise în cazul măsurilor care se întreprind
pentru lichidarea rapidă a focarelor de boală, cât şi pentru pagube colaterale. În cazul în care
CLCB decide extinderea măsurilor de control la alte exploataţii, proprietarilor li se acordă
despăgubiri în aceleaşi condiţii.

Despăgubirile se acordă atât în caz de suspiciune de boală, cât şi la confirmarea bolii,

indiferent dacă animalele sunt asigurate sau nu. Beneficiază de despăgubiri şi alte persoane
fizice şi juridice care au suferit pagube colaterale prin aplicarea măsurilor de eradicare şi
combatere a bolilor.

Animalele care fac obiectul despăgubirilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- Să fie deţinute cu respectarea normelor sanitar – veterinare în vigoare;

- Să fie declarate şi înregistrate în registrul agricol şi în sistemul naţional de identificare şi
înregistrare a animalelor, în conformitate cu reglementările legale în vigoare;

Despăgubirile se acordă în baza:

- evaluărilor făcute de Comisia de evaluare

- documentaţiei întocmită de persoana fizică sau juridică.

Plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute în bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Comisia de evaluare stabileşte suma pierderii suferite de proprietar prin tăierea, uciderea sau
afectarea în alt fel a animalului, la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de
boală.

Convocarea comisiei de evaluare se face de către Prefect, la solicitarea scrisă a direcţiei

sanitar – veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului
Bucureşti.

Comisia de evaluare este constituită din:

a. reprezentantul direcţiei sanitar – veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană,

respectiv a municipiului Bucureşti;
b. reprezentantul teritorial al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu atribuţii în
stabilirea valorii genetice a animalelor – Oficiul pentru Ameliorare şi Reproducţie în
Zootehnie;
c. reprezentantul Unităţii Locale de Decizie din cadrul Centrului Local de Combatere a
Bolilor desemnat de Prefect;
d. reprezentantul Unităţii Locale de Sprijin, respectiv primarul localităţii sau reprezentantul
desemnat de către acesta.

Comisia de evaluare analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului/animalelor în

funcţie de următoarele caracteristici: valoarea genetică, valoarea zootehnică, sex, vârstă,
greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, preţul pieţei, la data când a avut loc
acţiunea de lichidare a focarului de boală, valoarea unitară medie calculată pe baza sumei

112
totale a despăgubirii animalelor sau a produselor în cauză conform prevederilor art. 4 din
Regulamentul nr. 349/2005/CE al Comisiei, cu amendamentele ulterioare

Pentru a beneficia de despăgubiri, proprietarul animalelor are următoarele obligaţii:

- să izoleze animalele bolnave sau suspecte de boală;

- să păstreze cadavrele animalelor moarte ori tăiate;
- să nu consume sau înstrăineze carnea şi produsele provenite de la aceste animale până la
sosirea medicului veterinar de liberă practică împuternicit şi/sau oficial;
- să comunice medicului veterinar oficial, medicului veterinar de liberă practică
împuternicit sau direcţiei sanitar – veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană,
respectiv a municipiului Bucureşti modificările apărute în starea de sănătate a animalelor,
apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau tăierea de necesitate a unor
animale, în termen de maxim 48 de ore prin notificare scrisă ori telefonică;
- să întocmească documentaţia, conform reglementărilor în vigoare, pe care o va depune la
direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţenă, respectiv a
municipiului Bucureşti în termen de cel mult 30 de zile de la tăierea, uciderea sau
afectarea în alt mod a animalelor.

Documentaţia cuprinde următoarele acte însoţitoare:

a) memoriul justificativ care include ancheta epidemiologică şi acţiunile care trebuie

întreprinse pentru lichidarea rapidă a focarului de boală transmisibilă, întocmită şi
pusă la dispoziţie de către medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar –
veterinare zonale unde a fost declarată boala, însuşit de centrul local de combatere a
bolilor şi de către consiliul local implicat;
b) actul sanitar – veterinar de declarare a bolii, emis de medicul veterinar oficial al
circumscripţiei sanitar-veterinare zonale unde a fost declarată boala şi adresat
Primăriei locale;
c) raportul de notificare a bolilor pentru suspiciune/confirmare eliberat de către direcţia
sanitar – veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului
Bucureşti;
d) copiile buletinelor de analiză eliberate de Laboratorul Naţional de Referinţă;
e) fişa de evaluare;
f) documentele care trebuie să însoţească orice mişcare a animalelor vii, eliberate
potrivit normelor sanitar – veterinare în vigoare (dacă este cazul);
g) decontul;
h) procesul - verbal întocmit de comisia de evaluare necesar pentru acordarea
despăgubirilor privind pagubele colaterale;
i) declaraţie pe propria răspundere că nu a fost sancţionat contravenţional.

Nu beneficiază de despăgubiri persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în

următoarele situaţii:

a) dacă nu au comunicat medicului veterinar oficial/medicului veterinar de liberă

practică împuternicit sau direcţiei sanitar – veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti modificările apărute în starea de
sănătate a animalelor, apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau
tăierea de necesitate a unor animale, în termen de maxim 48 de ore prin notificare
scrisă sau telefonică;
b) nu asigură şi nu respectă normele de igienă şi biosecuritate în exploataţiile aprobate
sanitar – veterinar;

113
 c) au importat animale bolnave a căror boală a fost dobândită anterior intrării pe
teritoriul României şi a fost constatată prin testele de laborator;
d) au introdus animale noi fără documentele sanitar – veterinare prevăzute de lege;
e) au introdus animale provenite dintr-o altă exploataţie sau zonă aflată în derularea
programului de combatere a unei boli;

Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte săvârşite de persoana

fizică sau juridică proprietar de animale:

a. neanunţarea, în termen de 48 de ore, a medicului veterinar de liberă practică împuternicit

sau reprezentantului oficial al autorităţii competente locale despre apariţia oricărei
îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau tăierea de necesitate a unor animale;

b. neizolarea animalelor bolnave sau suspecte de boală, nepăstrarea cadavrelor animalelor

moarte ori tăiate şi consumul sau înstrăinarea cărnii şi produselor provenite de la aceste
animale până la sosirea medicului veterinar de liberă practică împuternicit şi/sau oficial;
c. nerespectarea restricţiilor de circulaţie a animalelor, impuse de autoritatea competentă
locală;
d. neasigurarea şi nerespectarea normelor de biosecuritate în exploataţiile de animale
autorizate sanitar – veterinar.

Documentaţia întocmită conform reglementărilor în vigoare, de persoana fizică sau juridică

proprietar de animale este verificată de Comisia de evaluare, se avizează de către medicul
oficial al circumscripţiei sanitar – veterinare zonale, se depune la direcţia sanitar-veterinară şi
pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, se aprobă de
directorul coordonator, directorul coordonator adjunct sanitar – veterinar şi directorul
coordonator adjunct economic ai direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Despăgubirea proprietarilor de animale pentru animalele ucise sau altfel afectate, în vederea
lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, se face pe baza decontului.

Direcţiile sanitar – veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a

municipiului Bucureşti au sarcina de a:

- verifica şi aproba documentaţia;

- întocmi decontul;
- transmiterea lui la Direcţia Economică şi Financiar – Contabilă din cadrul Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;
Direcţia Economică şi Financiar – Contabilă din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor întocmeşte şi aprobă centralizatorul deconturilor
în vederea efectuării plăţilor;

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor transmite la

Ministerul Finanţelor Publice cererea de deschidere a creditelor bugetare, care va fi însoţită
de centralizatorul deconturilor;

Ministerul Finanţelor Publice aprobă cererea de deschidere a creditelor bugetare necesare

pentru plata despăgubirilor;

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor virează în contul

direcţiilor sanitar – veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti sumele respective pentru plata deconturilor;

114
plata despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate se face la valoarea de
piaţă în termen de 90 de zile de la tăierea, uciderea sau afectarea în alt mod a animalelor
conform art. 2 lit. a) din Regulamentul nr. 349/2005/CE al Comisiei

14. UCIDEREA ANIMALELOR

14.1. Acţiuni care trebuie îndeplinite la nivelul structurilor administrative de combatere

a bolii

Imediat ce un focar de dermatoză nodulară virală este confirmat oficial, suplimentar

măsurilor care s-au aplicat în caz de suspiciune a bolii, Autoritatea Naţională Sanitară
Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică următoarele măsuri:

a. Uciderea animalelor susceptibile pentru a preveni răspândirea ulterioară a bolii

b. Distrugerea/tratarea deşeurilor şi a substanţelor contaminate
c. Curăţarea şi dezinfecţia
d. Ancheta epidemiologică
e. Convocarea celulei de criză
f. Plasarea sub control oficial şi a altor exploataţii suspecte de contact
g. Stabilirea unor zone de protecţie şi de supraveghere
i. Stabileşte condiţiile necesare repopulării
j. ia decizii asupra oportunităţii vaccinării de necesitate

Formular nr. 10
DSVSA......................
Nr..........
Decizie de informare a cetăţenilor cu privire la focare şi măsuri

Stimaţi cetăţeni,

Pe teritoriul localităţii..............................................., în exploataţia ....................................

există suspiciunea de evoluţie a bolii dermatoza nodulară contagioasă a bovinelor. Centrul Local de Combatere
a Bolilor a aplicat măsuri de control, în conformitate cu prevederile Directivei Consiliului 2000/75/CE
transpusă în legislaţia naţională prin Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 32/2006 cu modificările ulterioare.
Pentru a limita răspândirea bolii, până la noi dispoziţii, se ordonă următoarele:
- Se interzice circulaţia totală a rumegătoarelor pe o rază de 20 km în jurul
fermei/exploataţiei;
- toate cazurile de îmbolnavire sau moarte la rumegătoare, din curtea proprie, vor fi
anunţate, fără întarziere, medicului veterinar de liberă practică împuternicit;
- toate cazurile de cadavre de rumegătoare, descoperite în locuri publice, se anunţă
fără întarziere medicului veterinar de liberă practică împuternicit;
- până la clarificarea situaţiei, sub aspect epidemiologic, din exploataţia
..................................... , se interzice organizarea de pieţe, târguri sau expoziţii de
rumegătoare pe o rază de cel puţin 20 km în jurul exploataţiei;
- toate indicaţiile medicului veterinar de liberă practică împuternicit se respectă
necondiţionat, pentru a limita răspândirea bolii.
Toţi cetăţenii din această localitate sunt obligaţi să respecte măsurile indicate în prezenta dispoziţie.
Nerespectarea prevederilor acestei dispoziţii reprezintă încălcări ale legii. Aceste încălcări pot fi sancţionate
cu amenzi până la......................................lei.
Cu stimă,

Nume...................................................funcţie.................................................

115
14.2. Uciderea animalelor în timpul suspiciunii/confirmării dermatozei nodulare virale,
pentru a evita răspândirea bolii

Pentru prevenirea răspândirii bolii, cel puţin în primele cazuri ale introducerii virusului,
autoritatea veterinară poate ordona uciderea animalelor încă din stadiul de suspiciune, dacă
această activitate este îndreptăţită. Uciderea în caz de confirmare a bolii este obligatorie în
toate cazurile.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să notifice

Comisiei Europene înainte de a implementa măsurile prevăzute în prezentul punct.

Decizia de ucidere este anunţată proprietarului printr-un document, conform modelului

următor:

Formular nr. 11

DSVSAJ...............................
Nr...........................................

Decizie de ucidere în caz de suspiciune/confirmare de dermatoză nodulară contagioasă

Proprietar..........................................................Adresa.........................................................
...............................................................................................................................................

Stimate domn/doamnă,

Ca urmare a constatării oficiale a suspiciunii/confirmării de dermatoză nodulară contagioasă la

bovine, la efectivul dvs. de animale, Centrul Local de Combatere al Bolilor din judeţul
..................................., eliberează urmatoarea Decizie:

Având în vedere că în data de___/___/_____, la efectivul de animale din exploataţia dumneavoastră

se suspicionează/confirmă boala dermatoza nodulară virală şi pentru a reduce pericolul de
răspândire a acestei boli în efectivele învecinate de animale, prin prezenta dispoziţie se ordonă
uciderea imediată şi îndepărtarea fără incidente a animalelor care se află în exploataţie dvs.,
precum şi a carcaselor, şi furajelor provenite de la acestea.
Animalele vor fi evaluate înainte de ucidere şi veţi fi compensat la preţul pieţei din ziua uciderii, în
conformitate cu prevederile HG 1214/2010. Plata se va face în decurs de 30 de zile calendaristice.
Contestarea unei ordonanţe de ucidere şi de îndepărtare fără incidente nu are efect de amânare.
Toate spaţiile şi adăposturile în care au fost ţinute animale bolnave sau suspecte de boală precum şi
obiectele de orice fel care ar putea fi purtătoare de agenţi patogeni, inclusiv vehiculele care au intrat
în contact cu aceste animale trebuie imediat curăţate şi dezinfectate, conform indicaţiilor medicului
veterinar oficial.
Gunoiul se va ambala într-un loc inaccesibil animalelor, dezinfectat conform indicaţiilor medicului
veterinar oficial şi ţinut acolo cel puţin trei săptămâni; scurgerile lichide din adăposturile de animale
sau din alte locuri în care au fost ţinute acestea trebuie dezinfectate conform indicaţiilor medicului
veterinar oficial.
Violările acestei dispoziţii reprezintă încălcări ale legii şi pot fi sancţionate cu amenzi până la
......................................lei.
Cu stimă,

Nume……………………………… Funcţie………………………………

116
Prin noţiunea de ucidere se înţelege folosirea oricărui procedeu care cauzează moartea
animalului. Uciderea animalelor în scopul combaterii şi eradicării unei boli, trebuie să
respecte pe cât posibil, protecţia animalelor prin evitarea unor suferinţe suplimentare.

Acest capitol cuprinde principiile şi aspectele tehnice de ucidere a animalelor în cadrul

programului de combatere a bolilor care evoluează la rumegătoare şi în care, ca măsură de
control, se poate apela la ucidere.

Uciderea trebuie să se efectueze prin utilizarea uneia dintre următoarele metode:

- utilizarea pistolului cu glonţ captiv;

- utilizarea pistolului cu glonţ liber sau a puştii pentru animalele sălbatice;
- electrocutarea;
- injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice sau a
unui produs autorizat pentru euthanasie care să cauzeze o moarte rapidă şi
sigură.

Uciderea animalelor în scopul combaterii şi controlului DNV este responsabilitatea unor

firme specializate sau, în cazul exploataţiilor non-profesionale, a UOL a C.L.C.B.

14.3. Principii privind uciderea

În conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1099/2009, privind

protecția animalelor în momentul uciderii şi a Codului pentru Sănătatea Animalelor Terestre
al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor, atunci când se procedează la uciderea
animalelor în cadrul acţiunilor de control al unor boli, trebuie respectate următoarele
principii.

- Tot personalul implicat în uciderea animalelor trebuie sa aiba deprinderi şi

competenţe relevante. Competenţele pot fi dobândite prin instruire şi/sau
prin experienţă practică;

- Dacă este necesar, procedurile operaţionale trebuie să fie adaptate unor

circumstanţe specifice de operare la faţa locului;

- Imediat ce se ia decizia de a ucide animalele, ea trebuie dusă la îndeplinire

cât mai repede, iar condiţiile de îngrijire ale animalelor trebuie respectate
până în momentul când animalele sunt ucise;

- Manipularea şi mişcarea animalelor trebuie reduse la minimum, iar atunci

când sunt făcute, trebuie făcute în conformitate cu prevederile de mai jos;

- Contenţia animalelor trebuie să fie corespunzătoare pentru a facilita

uciderea efectivelor, şi, în conformitate cu regulile de bunăstare animală şi
cu cerinţele de siguranţă ale operatorului; când contenţia este aplicată,
uciderea trebuie să urmeze fără întârziere;

- Când animalele sunt ucise pentru scopuri de control al bolii, metodele

folosite trebuie să producă moartea imediată sau pierderea imediată a
cunoştinţei care să dureze până la moarte; când pierderea cunoştinţei nu

117
 este imediată, inducerea inconştienţei trebuie să fie neagresivă şi trebuie să
nu cauzeze anxietate, durere, stress sau suferinţă animalelor;

- Din considerente umanitare şi de bunăstare animală, animalele tinere

trebuie ucise înaintea animalelor adulte;

- Din considerente de biosecuritate animală, animalele infectate trebuie

ucise primele, urmate de animalele de contact, apoi de restul animalelor;

- Trebuie să existe o monitorizare continuă a procedurilor de către

autoritatea competentă, în aşa fel încât să se asigure că ele sunt eficiente în
ceea ce priveşte bunăstarea animală, siguranţa operatorului şi
biosecuritatea;

- Când procedurile operaţionale sunt concludente, trebuie să existe un raport

scris care să descrie practicile adoptate şi efectul lor asupra regulilor de
bunăstare animală, siguranţa operatorului şi biosecuritate;

- Aceste principii generale trebuie de asemenea să se aplice când animalele

trebuie să fie ucise în alte scopuri, cum ar fi după dezastre naturale sau
pentru uciderea unor populaţii de animale.

14.3.1. Organizarea pentru uciderea animalelor

Activităţile operaţionale din Centrul de Intervenţie în Teren (CIT) trebuie să fie conduse de
către un medic veterinar oficial, şeful centrului, care are autoritatea să stabilească echipe
constituite din personal de specialitate şi să se asigure că acestea respectă cerinţele referitoare
la standardele de biosecuritate şi importanţa intervenţiei în controlul bolii şi în evitarea
difuzării acesteia. Când stabileşte personalul, el trebuie să se asigure de competenţele
profesionale ale acestora.
Şeful CIT trebuie să fie responsabil pentru toate activităţile care se desfăşoară în locaţiile
infectate şi trebuie să fie ajutat ce către coordonatorii acţiunii (inclusiv biroul de comunicaţii)
să întreprindă activităţi eficiente.
Şeful CIT trebuie să furnizeze sfaturi practice personalului şi suport logistic pentru operaţiuni
în toate locaţiile afectate, în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr.
1099/2009 şi ale ghidului OIE privind sănătatea şi bunăstarea animală.
O echipă de specialişti, condusă de un şef de echipă în subordinea veterinarului oficial,
trebuie să fie desemnată să lucreze în fiecare din locaţiile infectate. Echipa trebuie să fie
alcătuită din personal cu competenţe să întreprindă toate operaţiunile cerute; în unele situaţii,
personalului i se poate cere să îndeplinească mai mult de o funcţie. Fiecare echipă trebuie să
conţină un veterinar sau să aibă acces oricând la sfaturile unui veterinar.
14.3.2 Responsabilităţi generale în uciderea animalelor

Proprietarii şi deţinătorii de animale au obligaţia să participe, la solicitarea autorităţii

veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, a autorităţii veterinare
centrale, la acţiuni de eradicare a unor boli transmisibile ale animalelor sau la cele de control
în cazul izbucnirii unor boli transmisibile emergente pentru România, implicit la uciderea de
animale, atunci când autoritatea santiară veterinară competentă dispune aceasta, în cadrul
măsurilor de control a unei boli transmisibile a animalelor;

118
DSVSAJ dispune măsurile necesare pentru precizarea cauzelor îmbolnăvirilor şi controlează
aplicarea măsurilor specifice, în vederea controlului şi eradicării bolilor transmisibile ale
animalelor şi a zoonozelor, implicit prin ucidera acestora, dacă situaţia o impune.

Medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi participă la

evaluarea costurilor de compensare, în cazul tăierii sau uciderii de animale vii, a celor de
ecarisare şi procesare a deşeurilor animaliere, de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie, de
confiscare sau distrugere de material germinativ de origine animală ori de produse şi
subproduse supuse supravegherii şi controlului veterinar;

Medicilor veterinari de liberă practică le revin obligaţiile ce rezultă din contractele de

concesiune pentru efectuarea unor activităţi veterinare publice, încheiate cu direcţiile
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti;

Proprietarii şi deţinătorii de exploataţii de animale trebuie:

a) Să asigure sprijinul necesar autorităţilor veterinare pentru realizarea atribuţiilor şi

responsabilităţilor acestora;
b) Să permită accesul liber, permanent şi nerestricţionat al autorităţilor veterinare pentru
efectuarea inspecţiilor, controalelor, verificărilor sau examinărilor în locaţiile respective.

ANSVSA şi DSVSAJ, controlează aplicarea cerinţelor sanitare veterinare pentru protecţia

animalelor în timpul tăierii sau uciderii.

14.3.3 Responsabilităţi şi competenţe specifice

Şeful de echipă

Responsabilităţi:
a. Să planifice activităţile ce urmează să aibă loc în locaţia afectată;
b. Să determine şi să respecte cerinţele pentru bunăstarea animalelor, siguranţa operatorilor şi
biosecuritate;
c. Să organizeze, consilieze şi să organizeze, echipa de personal pentru facilitarea uciderii
animalelor suspecte, în conformitate cu regulamentele naţionale şi ghidurile în domeniu;
d. Să asigure logistica cerută;
e. Să monitorizeze dacă sunt îndeplinite operaţiunile de asigurare a bunăstării animale,
siguranţa operatorilor şi biosecuritatea;
f. Să raporteze superiorilor progresele acţiunii şi problemele apărute;
g. Să furnizeze un raport scris asupra concluziilor cu privire la ucidere, în care să descrie
practicile adoptate şi efectul lor asupra bunăstării animale, siguranţa operatorilor şi rezultatele
măsurilor de biosecuritate;

Competenţe:
a. Aprecierea practicilor normale de întreţinere a animalelor;
b. Aprecierea bunăstării animale şi a aspectelor fiziologice, comportamentale şi anatomice la
capturarea animalelor, cu rol important în procesele de ucidere;
c. Capacitatea de a manageria toate activităţile din exploataţiile infectate şi de a comunica la
timp rezultatele;
d. Atenţionarea fermierilor, membrilor echipei şi a publicului asupra efectelor psihologice;
e. Aptitudini de comunicare eficientă;
f. Apreciere impactului asupra mediului cauzat de activitatea de ucidere.

Veterinar oficial
119
Responsabilităţi:
a. Să determine şi implementeze cea mai potrivită metodă de ucidere că să se asigure că
animalele sunt ucise fără durere inutilă şi stress;
b. Să determine şi să implementeze măsuri suplimentare pentru bunăstarea animală, inclusiv
să ordone uciderea;
c. Să se asigure că moartea animalelor este confirmată de către o persoană competentă şi la o
perioadă de timp adecvată după uciderea lor;
d. Să minimalizeze riscul de împrăştiere a bolii în/din locaţiile afectate, prin avizarea
măsurilor de biosecuritate;
e. Să monitorizeze continuu procedurile de biosecuritate şi bunăstare animală;
f. În cooperare cu şeful, să pregătească un raport scris cu concluziile privind uciderea,
descriind practicile adoptate şi efectul lor asupra sănătăţii animale.

Competenţe:
a. Abilitatea să evalueze bunăstarea animală, în special a eficienţei asomării şi uciderii şi de a
corecta orice deficienţe;
b. Abilitatea de a evalua riscurile privind biosecuritatea.

Persoanele care manipulează animale

Responsabilităţi:

a. Să revizuiască facilităţile din dotare pentru a verifica dacă ele corespund necesităţilor;
b. Să proiecteze şi să construiască facilităţile temporare pentru mânuirea animalelor, atunci
când este necesar;
c. Să dirijeze şi să strângă animalele;
d. Să monitorizeze în mod continuu bunăstarea animală şi procedurile de biosecuritate.

Competenţe
a. Sunt cerute competenţe în mânuirea animalelor în siguranţă, în situaţiile de urgenţă;
b. Să cunoască principiile de biosecuritate şi de stăpânire a animalelor.

Personalul implicat în uciderea animalelor

Responsabilităţi:

Trebuie asigurate uciderea în mod uman a animalelor prin asomare şi ucidere eficace.

Competenţe:
a. Acolo unde regulamentul o impune, permisiunea de a folosi echipamentul necesar;
b. Competenţa de a folosi şi de a menţine în stare de folosinţă echipamentul relevant;
c. Competenţa de a folosi tehnici pentru speciile implicate;
d. Competenţa de a evalua eficienţa asomării şi uciderii.

Personalul folosit pentru ecarisarea exploataţiei

Responsabilităţi:
O ecarisare eficientă a carcaselor (pentru a căpăta asigurarea că operaţiunile de ucidere nu
sunt împiedicate) trebuie să fie asigurată.

Competenţe:
Personalul trebuie să fie competent să folosească şi să menţină echipament disponibil şi
tehnici de aplicare pentru specia implicată.

Fermier/proprietar/manager
Responsabilităţi:

120
Să ajute, atunci când i se cere.

Competenţe:
Cunoştinţe specifice animalelor proprii şi a mediului lor de viaţă.

14.3.4 Protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul uciderii pentru controlul bolilor

În cursul operaţiunilor de ucidere pentru controlul bolilor, animalele vor fi ferite de orice
stimul, suferinţe sau durere evitabile.

Principalele etape care trebuie parcurse atunci când este necesară uciderea animalelor pentru
controlul unor boli sunt următoarele:

- Formarea echipei care va realiza uciderea

- Planificarea operaţiunii de ucidere
- Desfăşurarea propriu zisă a acestei operaţiuni.

Dintre cele trei etape, cea mai importantă este cea de planificare, când se pun la punct toate
detaliile privind operaţiunea care urmează a avea loc, inclusiv măsurile de evacuare a
cadavrelor.

14.3.5. Echipa

1. În principiu, echipa care va realiza operaţiunea de ucidere va fi formată din următoarele

persoane:

Un coordonator – acesta este medic veterinar; are pregătire în ceea ce priveşte bunăstarea
animalelor; are abilităţi de comunicare şi coordonare; el formează echipa;

Tehnicieni, personal din abatoare, alte persoane instruite– numărul acestora va fi ales în
funcţie de numărul de animale care trebuie ucise; prin termenul de „tehnician”, în acest
context, se înţelege acea persoană care posedă instruirea, cunoştinţele şi îndemânarea
necesară pentru efectuarea propriu-zisă a operaţiunii de ucidere;

Îngrijitori – cunosc date practice privind ferma, animalele din fermă etc.; pot avea
responsabilităţi privind mişcarea şi contenţionarea animalelor, transportul cadavrelor etc;
numărul acestora se stabileşte în funcţie de numărul animalelor care urmează a fi ucise.

14.3.6. Planificarea

În cadrul operaţiunii de planificare, se vor avea în vedere următoarele elemente:

 Identificarea speciilor de animale care urmează a fi ucise;

 Numărul de animale infectate;
 Categoriile de vârstă;
 Categoria de creştere.

După identificarea acestor elemente, va fi stabilită ordinea de ucidere, şi anume:

 Animalele infectate vor fi ucise primele;

 În funcţie de vârstă, se va ucide mai întâi tineretul şi apoi animalele adulte.

121
14.3.7. Alegerea metodelor de ucidere

Cele mai utilizate metode autorizate de ucidere pentru bovine sugerate de către Organizaţia
Mondială pentru Sănătate Animală sunt:

 Uciderea cu pistolul cu glonte captiv, urmată de decerebrare;

 Electrocutarea;
 Injecţia letală;
 Uciderea cu pistol cu glonte liber sau cu puşca.

În tabelul de mai jos sunt prezentate schematic metodele de ucidere pentru toate speciile de
animale receptive la DNV:

Metodele de ucidere pentru rumegătoare

Metoda Procedura Bovine

Mecanică Pistol cu glonţ liber
Da
sau puşca
Bolţ captiv
penetrant urmată de Da
decerebrare
Bolţ captiv
Da (numai adulţii)
nepenetrant
Electrică Aplicare în 2 stadii Da (numai pentru viţei)
Aplicare singulară
(incluzând şi baia de Da (numai pentru viţei)
apă)
Gazoasă Amestec de dioxid
Nu
de carbon
Azot inert în
amestec cu dioxid Nu
de carbon
Azot şi/sau gaze
Nu
inerte
Monoxid de carbon Nu
Injecţii
Barbiturice şi altele Da
letale
Uciderea
animalelor Decerebrare Da
inconştiente Sângerare Da

14.4. Uciderea cu pistolul cu glonte captiv

Utilizarea pistolului cu glonte captiv nu produce moartea imediată a animalului, de aceea

trebuie urmată, în mod obligatoriu, de uciderea animalului prin decerebrare. În acest context,
prin „decerebrare” se întelege operatiunea de introducere prin orificiul rezultat în urma
împuscarii, a unei tije metalice flexibile care va fi actionata manual pentru distrugerea masei
cerebrale şi a maduvei spinarii.

Această metodă este eficientă pentru uciderea bovinelor, dar si a altor specii de rumegătoare.

122
Obiectivul principal al acestei metode este de a induce insensibilitate imediată prin
administrarea unei lovituri puternice, penetrante, asupra craniului animalului. Animalul
trebuie să rămână inconştient până în momentul morţii.

Efectul principal al utilizării acestei metode îl constituie accelerarea masei cerebrale, care va
suferi un impact cu peretele craniului, precum şi distrugerea unei porţiuni a acestuia, în zona
de penetrare. Ca urmare a şocului, activitatea electrica a creierului este perturbată, presiunea
sângelui scade dramatic, pe acest fond instalându-se starea de insensibilitate.

Locul şi modul de poziţionare a pistolului cu glonte captiv diferă în funcţie de specia care
urmează a fi ucisă, astfel:

Bovinele vor fi asomate prin poziţionarea pistolului perpendicular pe craniu, într-un punct
situat la intersecţia a două linii imaginare, fiecare linie pornind din dreptul ochiului spre
centrul bazei cornului de pe partea opusă;

Pistolul va fi poziţionat într-un punct situat la aproximativ 2 cm deasupra nivelului ochilor,

pe mijloc, cu vârful ţevii orientat spre coadă.

Este important ca operatorul care efectuează uciderea să cunoască semnele distinctive ale
unei asomari eficiente; acestea sunt următoarele:

a. Animalul se prabuşeşte;
b. Absenţa respiraţiei ritmice;
c. Pupile dilatate, fixe;
d. Absenţa reflexului cornean (se poate atinge cornea animalului fără ca acesta să clipească);
e. Mandibula relaxată;
f. Limba atârnă.

Lipsa parţială a acestor semne semnalează o asomare ineficientă; în acest caz se va proceda
imediat la o noua asomare, care se va realiza într-un punct situat deasupra celui iniţial, în
dreapta sau stânga faţă de linia care împarte craniul în două jumătaţi egale.

În mod obligatoriu, va trebui să existe un pistol de rezervă, în cazul defectării echipamentului

principal de ucidere.

Pistolul (pistoalele) trebuie să fie verificat/e cel puţin o dată pe zi, obligatoriu înainte de
utilizare, avându-se în vedere funcţionalitatea acestora şi, dacă este necesar, vor fi curăţate de
mai multe ori pe zi.

14.5. Uciderea prin electrocutare

Principiul electrocutării constă în trecerea prin creier şi inimă a unui curent electric cu voltaj,
amperaj şi frecvenţă corelate cu specia, care produce, într-o primă fază, întreruperea
activităţii cerebrale normale şi instalarea inconştienţei, iar în următoarea fază, fibrilaţie
ventriculară (contracţii dezordonate ale musculaturii inimii), urmată de oprirea circulaţiei
generale.

Trecerea curentului prin inimă este foarte dureroasă pentru animal, din aceasta cauză
asomarea prealabilă prin trecerea curentului prin creier este esenţială.

123
O electrocutare eficientă rezultă din interacţiunea care se stabileşte între curent, timpul de
aplicare şi rezistenţa organismului. În mod practic, din momentul în care se aplică doi
electrozi (pozitiv şi negativ) pe suprafaţa corpului animalului, diferenţa de potenţial duce la
apariţia unui flux de curent, cu o anumită forţă, care va fi contracarat de rezistenţa oferită de
piele (ca prim obstacol) şi de mediul intern al organismului (muşchi, oase, vase de sânge
etc.).

Intensitatea curentului utilizat pentru ucidere (măsurat în Amperi – A) este diferenţiată în

funcţie de specie, astfel:
Vite adulte – 1,2 A
Viţei – 1,0 A

Cel mai utilizat tip de aparat de electrocutare este cel la care electrozii sunt de tip cleşte.
Braţele cleştelui sunt conectate printr-un cordon electric la un dispozitiv care furnizează
curent cu parametri corespunzători. Porţiunea electrozilor care va intra în contact cu pielea
animalului prezintă diferite soluţii constructive, în funcţie de specia care urmează să fie
asomată. Braţele cleştelui au de obicei o lungime de 75 cm, iar distanţa maximă dintre braţe
este de aproximativ 30 cm.

Dispozitivul care furnizează curentul electric trebuie să respecte următoarele cerinţe:

Să încorporeze un dispozitiv care va măsura impedanţa curentului şi nu va permite utilizarea

aparatului atunci când nu sunt asigurate intensitatea şi puterea minimă a curentului electric.
Să încorporeze un dispozitiv sonor sau vizual care va indica durata timpului de aplicare
pentru fiecare animal.
Să fie conectat la un dispozitiv care indică voltajul şi intensitatea curentului electric ce trebuie
poziţionat astfel încât să poată fi uşor vizualizat.

Practic, uciderea animalelor prin electrocutare are loc în doua etape:

a. Într-o prima fază tehnicianul va plasa electrozii de o parte şi de alta a capului

animalului pentru cel puţin 4 secunde;
b. În faza a doua, tehnicianul va îndepărta electrozii, un îngrijitor va întoarce
animalul pe spate, va apuca picioarele din faţă şi le va trage spre cap,
permitând astfel aplicarea electrozilor de o parte şi de alta a cuştii toracice,
pentru cel puţin 10 secunde, sau până când corpul animalului se relaxează.

În cazul animalelor cu blană mai mare, pentru a se asigura un contact electric bun, îngrijitorul
trebuie să îndepărteze blana de la nivelul respectiv şi să umecteze zona pe care urmează a fi
plasaţi electrozii.

Semnele unei electrocutări eficiente sunt următoarele:

a. Animalul se prabuşeşte, corpul este rigid (prima fază – asomarea);

b. După îndepărtarea electrozilor de pe torace, corpul animalului se relaxează;
c. Se poate instala o activitate reflexă de pedalare, clipire, respiraţie sacadată, care poate
continua câteva minute;
d. Absenţa respiraţiei ritmice şi a reflexului cornean (animalul nu clipeşte când este atinsă
corneea cu degetul).

14.6. Uciderea prin injecţie letală

124
Substanţele preferate pentru această operaţiune sunt anestezicele (ex. pentobarbital) sau
substanţa T61.

În cazul mamiferelor, dozele de anestezic sunt de 3 ori mai mari decât cele normale.

În cazul mamiferelor, deşi este de preferat injectarea intravenoasă, în practică se poate

accepta şi injecţia intra-cardiacă. Dacă se recurge la această metodă pentru animalele adulte,
substanţa va fi injectată în vena jugulară.

Semnele unei administrări corecte a substanţei letale sunt următoarele:

a. Se instalează relaxarea musculară;

b. Absenţa respiraţiei ritmice;
c. Absenţa reflexului cornean;

14.7. Uciderea cu pistolul cu glonte liber sau puşca

Metoda este folosită, în mod special, pentru uciderea vânatului mare de fermă şi a
caprioarelor.

Uciderea folosind aceste metode trebuie autorizată de către autoritatea veterinară centrală.

Armele de foc trebuie folosite numai de către personal calificat, care posedă permis de
portarmă.
Uciderea trebuie executată avându-se în vedere evitarea producerii oricărui stimul, suferinţă
sau durere inutile.

14.8. Uciderea animalelor în adăpost

Toate metodele enumerate anterior pot fi folosite cu succes pentru uciderea animalelor în
fermă, în cazul apariţiei unor focare de boală.

Pentru desfăşurarea unei acţiuni eficiente de ucidere, o atenţie sporită trebuie acordată izolării
şi contenţiei animalelor.

Bovinele pot fi izolate în grupuri de câte şase, folosind un sistem de garduri mobile,
efectuându-se apoi asomarea cu pistolul cu glonte captiv şi decerebrarea. O altă modalitate
este contenţia individuală într-un dispozitiv adecvat care permite accesul nerestricţionat în
zona capului.

În vederea realizarii unei izolari şi contenţionări eficiente, operatorul trebuie să cunoască

noţiuni de bază referitoare la comportamentul animalelor:

Bovinele au un puternic instinct de turmă; nu agrează izolarea; au un câmp vizual de 340º,

însă văd bine doar în faţă; au acuitate vizuală nulă exact în spatele lor; au simţul mirosului
dezvoltat; nu agrează zgomotele bruşte, puternice;

În manevrarea animalelor trebuie să se ţină cont de suprafaţa din jurul animalului numită
„zona de fugă”. Atunci când operatorul intră în zona de fugă, animalul are tendinţa de a fugi.
Pentru a controla mişcarea unui animal, operatorul trebuie să se poziţioneze la limita acestei
zone, în partea din spate a animalului, lateral. Prin paşirea în zona de fugă, animalul va

125
înainta. Prin păşirea în afara zonei de fugă, animalul se va opri. Atunci când va păşi prea mult
în zona de fugă, animalul va încerca să fugă.

14.9. Consideraţii privind uciderea animalelor cu respectarea principiilor de bunăstare

Multe activităţi vor trebui intreprinse chiar în incintele afectate, tinând cont de uciderea
umană a animalelor. Şeful de echipă trebuie să dezvolte un plan pentru uciderea animalelor în
incinta care trebuie să includă următoarele considerente:

a. Să presupună o mişcare şi o mânuire minimă a animalelor;

b. Pot exista circumstanţe în care, pentru a fi ucise, animalele să trebuiască să fie mutate în
altă locaţie sau la abator; indicaţiile în vigoare privind uciderea animalelor trebuie urmate şi
în aceste cazuri;

c. Specia, numărul, vârsta şi felul animalelor care urmează să fie ucise, precum şi ordinul de
ucidere al acestora;

d. Metodele de ucidere a animalelor şi costul acestora;

e.Adăpostirea, îngrijirea şi locaţia animalelor;

f. Disponibilitatea şi eficacitatea echipamentului necesar pentru uciderea animalelor;

g. Facilităţile disponibile în incintă pentru activităţile de ucidere, inclusiv facilităţi

suplimentare ce trebuie să fie asigurate;

h. Probleme legate de biosecuritate şi mediu;

i. Sănătatea şi siguranţa personalului care efectuează uciderea;

j. Orice probleme legale care pot interveni, de exemplu unde pot fi folosite medicamente de
uz veterinar cu restricţii sau otrăvuri, sau unde procesul poate avea impact asupra mediului;

k.Acolo unde, în vecinătate, exista alte exploatatii cu animale;

În planificarea unei acţiuni de ucidere, este esenţial ca metoda aleasă să fie pe de-a-ntregul
corespunzătoare, în aşa fel încât să se ofere garanţia că toate animalele sunt ucise repede şi în
mod uman.

14.10. Alte prevederi tehnice

Animalele trebuie să fie ferite de orice stimul, suferinţă sau durere evitabilă, în timpul
uciderii;

Instrumentele, echipamentele pentru contenţionare sau ucidere trebuie să fie proiectate,

construite, întreţinute şi folosite astfel încât să asigure o ucidere rapidă şi eficientă.
Autoritatea sanitară veterinară competentă trebuie să verifice dacă instrumentele şi alte
echipamente folosite pentru ucidere îndeplinesc cerinţele menţionate mai sus şi verifică, cu
regularitate, buna lor funcţionare şi modul de întreţinere.

Personalul responsabil cu uciderea animalelor trebuie, în mod imperativ, să aibă cunoştinţele

şi îndemânarea necesară pentru a efectua aceste operaţiuni în mod uman şi eficient, în
conformitate cu cerinţele prezentului ordin;
126
În situaţii particulare şi din dispoziţia autorităţii sanitare veterinare judeţene sau locale
competente animalele bolnave trebuie tăiate sau ucise la faţa locului. Cu toate acestea,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza
transportul animalelor bolnave în scopul tăierii sau uciderii, a cadavrelor de animale sau
animalelor tăiate în condiţii de necesitate, către întreprinderi intermediare de neutralizare a
materiilor din categoriile 1 şi 2 de risc, ori către întreprinderi de incinerare sau coincinerare,
cu condiţia ca transportul să nu provoace animalelor o suferinţă în plus şi să nu prezinte un
risc de diseminare a virusului DNV.

În situaţia în care uciderea animalelor implică contenţionarea animalelor înaintea uciderii,

animalele trebuie contenţionate astfel încât să nu li se provoace în mod intenţionat sau
neintenţionat suferinţă, durere, rănire sau contuzii. De asemenea, picioarele animalelor nu
trebuie legate, iar animalele nu trebuie suspendate înainte de ucidere.

Animalele care sunt ucise prin mijloace mecanice ori electrice, în care instrumentele sunt
aplicate pe cap, trebuie prezentate într-o astfel de poziţie încât echipamentul să poată fi
folosit adecvat, cu uşurinţă şi pe o perioadă determinată. În cazul bovinelor autoritatea
competentă poate autoriza utilizarea unor mijloace adecvate care să limiteze mişcările
capului.

Formular nr. 12: Evidenţa rumegătoarelor ucise în focarele de DNV

___________________________________________________________________

DATA
COORDONATOR
LOCALITATEA
JUDET
METODA DE UCIDERE
TOTAL DIN CARE
1. Bovine DISTRUSE
UCISE BOLNAVE

TOTAL

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. *
CARCASE (TAIĂTE)

*altele

NR. EXPLOATAŢII...................

PROBE IDENTIFICARE PROBE CANTITATE

Medic veterinar ,

127
 Capitolul 15. Ecarisarea teritoriului

Prezentul capitol descrie modul în care se efectuează operaţiunile de colectare, distrugere sau
procesare/prelucrare a cadavrelor şi a deşeurilor animaliere provenite din focarele de DNV.

Fiind considerate materiale cu risc înalt, materialul patogen rezultat în urma asanării focarelor
trebuie prelucrat într-o întreprindere cu grad ridicat de risc aprobată de autoritatea sanitară
veterinară centrală sau înlăturate prin arderea la crematoriu ori prin îngropare.

În general, nu se admite îngroparea cadavrelor, dar, în condiţiile în care este imposibilă

trimiterea lor la o unitate de distrugere autorizată, se acceptă distrugerea cadavrelor prin
îngropare, în condiţiile Regulamentului 1069/2009.

Îngroparea cadavrelor trebuie să aibă loc în condiţii de maximă securitate, de aceea,

amenajarea gropilor trebuie să respecte criterii stricte. Ea trebuie să se efectueze la o
adâncime suficientă, pentru a preveni dezgroparea de către animalele carnivore a cadavrelor
sau deşeurilor, precum şi într-un sol corespunzător, pentru a preveni contaminarea apelor sau
orice poluare a mediului. Anterior îngropării, cadavrele sau deşeurile vor fi stropite cu un
dezinfectant corespunzător, autorizat de către autoritatea competentă.

Groapa trebuie săpată pe un teren plan şi poziţionată cât mai aproape de adăposturile cu
rumegătoare, respectând distanţa până la pânza de apă freatică şi distanţa până la resursele de
apă.

15.1. Proceduri pentru neutralizarea alternativă a teritoriului, folosind îngroparea

cadavrelor rezultate în urma aplicării măsurilor de control pentru DNV

În lipsa unor facilităţi de incinerare în unităţi specializate de neutralizare a cadavrelor,

autorităţile sanitare veterinare pot apela la utilizarea unor metode alternative de neutralizare a
cadavrelor rezultate în urma aplicării măsurilor de control pentru DNV, folosind îngroparea
şi/sau incinerarea. Îngroparea se poate face într-o groapă sau într-un şanţ, săpate pe un câmp
plat, poziţionate pe cât posibil aproape de adăpost, respectând distanţa până la pânza freatică
şi resursele de apă.

15.1.1. Etape privind procedura de îngropare

- identificarea terenului corespunzator ce va fi utilizat pentru îngropare;

- solicitarea autorizaţiei de îngropare de la agenţiile locale de mediu;
- recensământul animalelor moarte, în vederea stabilirii masei de cadavre care trebuie
îngropate;
- procurarea materialelor necesare impermeabilizării solului, izolării cadavrelor şi
dezinfectării teritoriului;
- identificarea altor produse sau materiale infectate care trebuie îngropate;
- identificarea echipamentului şi mijloacelor tehnice necesare îngropării;

15.1.2. Identificarea terenului corespunzător ce va fi utilizat pentru îngropare

Identificarea locului de îngropare se va face astfel încât acesta să fie în corelaţie cu

numărul/cantitatea de cadavre ce urmează a fi îngropate, de către o comisie alcatuită din
reprezentanţi ai autorităţilor locale de mediu şi veterinare.

128
În selectarea locului de neutralizare prin îngropare şi/sau ardere a cadavrelor trebuie ţinut
cont de următorii factori:

- să existe suficient pământ la suprafaţă pentru acoperirea gropii;

- să fie asigurat drenajul apei;
- vântul dominant să bată în direcţia unor zone nepopulate şi fără exploataţii de animale
receptive (în cazul în care este vorba de incinerarea prealabilă a cadavrelor);
- să fie asigurat accesul facil la căile de transport;
- locaţia să fie într-o zonă inaccesibilă publicului (vizual).

15.1.3. Condiţiile de amplasare a unei gropi sunt umătoarele:

1. să fie amplasată la minim 500 m în aval, pe direcţia de curgere a apei subterane, faţă de
orice locuinţă sau zonă locuită inclusiv obiective economice, militare, culturale etc.;
2. distanţa până la pânza de apă freatică să fie, pe toată perioada anului, mai mare de 2 m;
3. să nu fie situată în apropierea bazinelor de alimentaţie cu apă potabilă a populaţiei;
4. să nu fie amplasată în zonele de captare a apelor medicinale şi/sau minerale;
5. să fie în afara zonei de vizibiliate a căilor rutiere şi feroviare;
6. să nu fie pe direcţia dominantă a vântului care ar conduce emisiile către zona locuită;
7. să fie într-o zonă cu teren stabil şi fară alunecări de teren;
8. să nu fie în zona inundabilă;
9. să nu fie pe traseul torenţilor sau viiturilor;
10. să nu fie în arii protejate sau zone de protecţie sanitară a surselor de apă potabilă sau a
surselor de captare a apelor minerale;
11. de preferat să se amplaseze pe un teren impermeabil sau greu permeabil;
12. să nu fie amplasată pe un teren cultivat cu culturi perene (plantaţii) a căror înfiinţare a
necesitat mai mulţi ani (vii, livezi, păduri ş.a.).

15.1.4. Condiţii de realizare: dimensiuni şi taluz

Un loc pentru îngropare este totdeauna preferat să fie un şanţ, pentru ca echipamentul greu,
excavatoare etc. să poata să facă săpăturile de la suprafaţa pământului, fără să fie nevoite să
intre în adâncime.

Procedeu:

- se sapă un şanţ care poate avea adâncimea de 2,5-3 m, cu o lăţime de 2,5-3 m şi cu o

lungime variabilă, în funcţie de interes;
- în perioadele ploioase, pentru evitarea înfiltrării apei de precipitaţie în interiorul gropii,
aceasta se va acoperi cu un material impermeabil;
- geomembrana (folie de plastic sau prelata, de cel putin 1,5 mm) se aşterne pe toată
suprafaţa gropii, inclusiv pe taluzuri;
- un strat continuu de pamânt argilos (argilă sau bentonită) compactat succesiv, de minim 40
cm se aşterne pe toată suprafaţa, inclusiv pe taluzul gropii;
- animalele vor fi depuse în şanţ, în straturi, şi stropite cu dezinfectant (var nestins); şanţul va
fi umplut pe trei sferturi, pentru a permite dilatarea conţinutului, în caz de fermentaţie; şanţul
va fi astupat.

Ordinea straturilor protectoare ale gropii pentru asigurarea impermeabilizării acesteia precum
şi a substanţelor dezinfectante şi a cadavrelor este următoarea (pornind de la fundul gropii) :

- strat de folie;

129
- strat de nisip;
- strat de argilă compactată;
- strat de substanţe dezinfectante (pulbere);
- strat de cadavre;
- strat de substanţe dezinfectante (pulbere);
- strat de argilă;
- strat de folie;
- strat de pământ amestecat cu substanţe dezinfectante.

Pentru evitarea pătrunderii animalelor sălbatice sau a persoanelor neautorizate în perimetrul

gropii, acesta se va împrejmui şi se va marca, pentru atenţionare, pe perioada stabilită de
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor cu urmatoarea
inscripţie: ,,ACCESUL STRICT INTERZIS ÎN ACEASTĂ ARIE”!

Locul de îngropare trebuie protejat, pentru această activitate fiind necesare următoarele
materiale:
- gard (plasa);
- stâlpi beton;
- plăci indicatoare.

15.1.5. Etape privind procedura de incinerare

Dacă se va apela şi la incinerare înainte de îngropare, şanţul de ardere se construieşte după

aceleaşi principii ca şanţul pentru îngropare.
Materialul pentru incinerare trebuie aşezat în straturi succesive de buşteni din material
lemnos. Poate fi folosit şi combustibil lichid: petrol, motorină sau benzină cu un conţinut de
sulf scăzut; dar este de apreciat dacă arderea s-ar face fără combustibil lichid, din
considerente de mediu. Este interzisă folosirea cauciucului/anvelopelor la ardere.

Închiderea şantului de incinerare se face în acelaşi fel şi cu aceleaşi măsuri de protecţie

folosite la închiderea locului de îngropare.

Substanţele dezinfectante utilizate pentru utilaje, echipamente şi locul de îngropare pot fi

substanţe virulicide, var nestins, sodă caustică (Na OH) pulbere şi soluţie 2,5 – 3 % pentru
aspersare).
Toate substanţele dezinfectante trebuie să fie autorizate.

15.1.5.1. Reguli obligatorii

Instruirea anterioară a personalului implicat în acţiunea de îngropare a animalelor;

Anunţarea preventivă a serviciilor de pompieri asupra faptului că se va proceda la arderea
cadavrelor în groapa din ferma respectivă;
Curăţirea mecanică şi dezinfecţia utilajelor într-o locaţie stabilită anterior în incinta fermei
(rampă betonată cu permiterea scurgerii apelor);
Distrugerea tuturor furajelor şi a materialelor provenite din focar, prin ardere sau îngropare,
în aceleaşi condiţii ca pentru cadavre;
Dezinfecţia în întregime a unităţii – alei, hale, filtrului sanitar veterinar din fermă.

15.1.5.2. Evidenţe

130
Evidenţe veterinare: Conform prevederilor art. 7, alin 2 a Ordonanţei nr. 47/2005 privind
reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală este obligatorie completarea
documentelor şi evidenţelor veterinare prevăzute în Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr.
80/2005, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:
- Completarea de către fermier a anexei nr.1 (registrul de evidenţă a transporturilor de
subproduse animale ce nu sunt destinate consumului uman transmise) pentru animalele care
au fost trimise la îngropare;
- Completarea de către medicul veterinar oficial a certificatului sanitar veterinar de
transport subproduse de origine animală cu următoarele precizări:

„Pct. 4 din certificat : În conformitate cu prezentul certificat aveţi obligaţia ca în termen de

maxim 48 ore să asiguraţi transportul materiilor prevăzute la pct. 3 în conformitate cu
prevederile legale referitoare la categoria acestora pentru a fi: îngropate în conformitate cu
prevederile Regulamentului (CE) nr. 1069/2009.Ţ

Formularul de mai jos se va completa şi se va înainta Agenţiilor locale de mediu, pentru a

obţine aprobarea pentru îngropare.

Formularul nr. 13: Cerere către Agenţia Locală pentru Protecţia Mediului
_________________________________________________________________
Centrul Local de Combatere a Bolilor
Judetul...........................................
Adresa............................................

Catre Agentia Locala pentru Protectia Mediului a judetului..................................

Adresa........................................................................................
Domnului Director....................................

Avand in vedere următoarele:

- confirmarea unui focar de bluetongue in exploatatia cu nr. cod ..............................,
proprietar/administrator..............................................;
- faptul ca, in judeţul/regiunea...................................,nu exista nici o unitate de neutralizare/nu există
capacitate suficientă de neutralizare în unităţile de neutralizare existente8;
- faptul că materiile de risc rezultate în cadrul aplicării măsurilor de control în focar sunt deosebit de
periculoase pentru răspândirea virusului în teritoriu;
- faptul că Regulamentul CE 1069/2009 permite utilizarea unor metode alternative de neutralizare
acolo unde nu există unităţi şi capacităţi suficiente de prelucrarea materiilorde risc,
Centrul Local de Combatere a Bolilor solicita acordul dumneavoatra pentru neutralizarea materiilor
de risc rezultate din focar prin ingropare/incinerare.
În acest context, va solicităm aprobarea pentru utilizare în acest scop a unei parcele de pamant, cu
urmatoarele date de identificare9şi
coordonate..................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
..........................................................................
Terenul pentru care se înaintează solicitarea îndeplineşte următoarele caracteristici:
- este plasat la minimum 500 m in aval de directia de curgere a apei subterane, in afara perimetrului
locuibil sau al altor obiective economice, militare sau culturale;
- este plasat in afara ariei de vizibilitate a drumurilor si a cailor ferate;
- nu este plasat pe directia dominanta a vantului care sa transporte emisii de mirosuri spre ariile
locuite;
- este situat pe o zona cu teren stabil, nealunecos;
- nu se află intr-o zona inundabila;
- nu se află in calea torentelor sau a unor zone cu risc inalt de inundatie;

8
a se completa, dupa caz
9
se trec datele de identificare şi proprietarul terenului

131
 - nu se află in ariile protejate sau de protectie sanitara a surselor de apa potabila sau a surselor de
colectare a apelor minerale ;
- este plasat pe un teren rezistent la apa sau greu permeabil.

Data.......................................... Semnatura (Prefect)

.............................................................

132
15.2 Ecarisare folosind unităţile de neutralizare

15.2.1. Condiţii de igienă referitoare la funcţionarea în cadrul întreprinderilor de

prelucrare a deşeurilor animale.

Deşeurile animale trebuie să fie prelucrate cât mai curând posibil după sosire; până la
procesare ele trebuie să fie depozitate în mod corespunzător.

Containerele, recipientele şi vehiculele utilizate în vederea transportului deşeurilor animale

trebuie să fie curăţate, spălate şi decontaminate după fiecare utilizare, trebuie să fie autorizate
sanitar veterinar;

Persoanele care lucrează într-o secţie septică nu vor putea intra într-o secţie aseptică fără să
îşi schimbe hainele de lucru şi încălţămintea sau fără să îşi dezinfecteze încălţămintea.
Echipamentele şi instrumentele nu vor fi mutate din prima zonă în zona aseptică.

Apele reziduale care provin din secţia septică vor fi tratate în vederea asigurării distrugerii
agenţilor patogeni.

Vor trebui luate sistematic măsuri de prevenire împotriva păsărilor, rozătoarelor, insectelor şi
altor dăunători.

Deşeurile animale vor fi prelucrate în următoarele condiţii:

- Materialele vor fi autoclavate la o temperatură de minimum 133°C, pe durata a 20 de

minute, la o presiune de 3 bari. Dimensiunea materiei prime dinaintea prelucrării va trebui
redusă cu minimum 50 mm, cu ajutorul unui polizor;
- La punctele critice ale procesului de încălzire vor trebui să fie asigurate termografe de
înregistrare în vederea monitorizării tratamentului termic;
- Pot fi folosite şi alte sisteme de tratament termic, cu condiţia ca acestea să fie aprobate
conform legislaţiei sanitare veterinare, oferind garanţii echivalente în legătură cu siguranţa
microbiologică;
- Astfel de sisteme alternative de tratament termic pot fi aprobate numai în situaţiile în care
din produsul final s-au prelevat zilnic mostre, pe o perioadă de o lună, pentru asigurarea
respectării standardelor microbiologice impuse. De asemenea, va trebui desfăşurată şi rutina
secundară de prelevare de mostre;
- Instalaţiile şi echipamentele trebuie menţinute în bună stare de funcţionare, iar
echipamentele de măsurare trebuie recalibrate periodic;
- Produsele finite trebuie manevrate şi depozitate în întreprinderea de prelucrare a deşeurilor
animale într-o astfel de manieră încât să se înlăture orice pericol de contaminare urmând a fi
incinerate cu depozitarea cenuşei rezultate în locuri special amenanjate.

15.3. Cerinţe privind colectarea şi transportul deşeurilor animale

Deşeurile animale trebuie colectate şi transportate la unităţile aprobate sau la întreprinderile

de prelucrare a materialelor cu grad ridicat de risc în containere sau în vehicule
corespunzătoare, astfel încât să se prevină scurgerea. Containerele sau vehiculele trebuie să
fie acoperite în mod corespunzător.

133
Vehiculele, prelatele şi containerele refolosibile trebuie să fie menţinute în stare de curăţenie
şi dezinfectate după fiecare transport.

Autoritatea competentă va lua toate măsurile ce se impun în vederea controlării mişcărilor de

deşeuri provenite din focare de DNV, prin impunerea păstrării de evidenţe scrise şi de
documente care vor însoţi aceste materiale pe durata transportului acestora către locul de
înlăturare sau, în cazul în care se consideră necesar, prin sigilarea acestora.

În situaţiile în care anumite deşeuri animaliere sunt transportate direct în vrac către
întreprinderea de prelucrare, informaţiile referitoare la origine, denumirea şi natura deşeurilor
animale, precum şi cuvintele "nedestinate consumului uman" vor fi, de asemenea, indicate pe
o etichetă ataşată containerului, cutiilor de carton sau altor materiale de ambalare, literele
având o înălţime de minimum 2 centimetri.

16. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA

16.1. Instrucţiuni generale

La finalizarea operațiilor de curățare, dezinfecție și dezinsecție, medicul veterinar oficial se

asigură că măsurile au fost aplicate în mod corespunzător și că a trecut o perioadă adecvată
de cel puțin de 21 de zile, pentru a se asigura că boala respectivă a fost complet eliminată
înainte ca animalele din speciile suspecte să fie reintroduse.

Dezinfectanții și insecticidele care urmează sa fie utilizate și, după caz, concentrațiile lor,
trebuie aprobate oficial de autoritatea competentă;

DSVSAJ trebuie să se asigure că:

- curăţarea, dezinfecţia şi dezinsecţia exploataţiilor şi a locurilor care favorizează

reproducerea şi supravieţuirea vectorilor din adăposturi şi din incinta exploataţiilor, sunt
efectuate sub supervizare oficială, în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial
şi cu principiile şi procedurile de curăţare, dezinfecţie şi dezinsecţie;

- diminuarea populaţiilor de vectori prin identificarea arealurilor de reproducere şi

supravieţuire a acestora, reprezentate de: platformele de bălegar, zonele de sol umed, băltirile
de purin, depozitele de dejecţii dintre adăposturi, depunerile de furaje umede şi putrezite din
zona locurilor de furajare şi adăpare, vegetaţia buruienoasă din incinta fermei şi pe o rază de
5 metri în jurul imprejmuirii fermei şi distrugerea acestora prin acţiuni de curăţenie, pavare,
desecare, amenajarea platformei de gunoi, tăiere şi îndepărtare sistematică a buruienilor.

Curăţarea şi dezinsecţia în grajduri/ferme are drept scop eliminarea sau cel puţin limitarea
vectorilor în spaţiul de întreţinere al animalelor.

Strategia de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare adoptată în efectivele în care a fost

confirmată boala trebuie să cuprindă:

- aspersarea rumegătoarelor din grajd/fermă, pe tot corpul, cu produse dezinsectizante

autorizate (pe baza de Deltamethrin ori Cypermethrin), în doza şi la intervalele de timp
recomandate de producator. Alternativ, pentru mărirea eficienţei dezinsecţiei pot fi aplicaţi şi
repelenţi: DEET (di-ethyl toluamide), eficient timp de 4 ore sau Pyrethroid-T activ timp de
maximum 9 ore.

134
 - efectuarea curăţeniei mecanice (asanarea zonelor cu apă băltită, îndepărtarea periodică
a dejecţiilor din padocuri şi în spaţiul dintre adăposturi, îndepărtarea vegetaţiei
sălbatice din incinta fermei etc.);

- curăţarea şi dezinfecţia riguroasă a spaţiilor în care au fost ucise animalele

16.2. Principii şi proceduri pentru curăţare şi dezinfecţie

Alegerea substanţelor dezinfectante şi a procedurilor de dezinfecţie trebuie făcută luându-se

în considerare natura incintelor, vehiculelor şi obiectelor care urmează să fie tratate;

Condiţiile în care sunt utilizaţi agenţii de degresare şi substanţele dezinfectante trebuie să

asigure eficacitatea acestora. În special, trebuie respectaţi parametrii tehnici indicaţi de
producător, cum ar fi: presiunea, temperatura minimă, concentraţia soluţiei de lucru şi timpul
de contact necesar;

Indiferent de dezinfectantul utilizat, trebuie să se aplice următoarele reguli generale:

a. Înmuierea minuţioasă cu dezinfectant a aşternutului şi a gunoiului, precum şi a materiilor

fecale;

b. Spălarea şi curăţarea prin perierea şi frecarea meticuloasă a pardoselilor, rampelor şi

pereţilor, după evacuarea sau demontarea, dacă este posibil, a echipamentelor sau a
instalaţiilor, pentru a se evita afectarea procedurilor de curăţare şi dezinfecţie;

c. Imediat după aceea, aplicarea suplimentară a dezinfectantului pentru o perioadă minimă de

contact după cum a fost precizat în recomandările producătorului;

d. Apa utilizată pentru operaţiunile de curăţare şi spălare trebuie eliminată astfel încât să se
evite orice risc de răspândire a virusului şi în conformitate cu instrucţiunile medicului
veterinar oficial;

e. Atunci când spălarea este efectuată cu lichide aplicate sub presiune, trebuie să se evite
recontaminarea părţilor curăţate anterior;

f. Trebuie să se efectueze spălarea, dezinfecţia sau distrugerea echipamentelor, instalaţiilor,

articolelor sau a compartimentelor susceptibile de a fi contaminate;

g. Consecutiv procedurilor de dezinfecţie, trebuie evitată recontaminarea;

h. Curăţarea şi dezinfecţia trebuie înscrise în registrul exploataţiei sau al vehiculului şi, atunci
când este necesară o aprobare oficială, trebuie certificate de către medicul veterinar oficial
însărcinat cu supravegherea.

16.2.1. Prevederi speciale cu privire la curăţarea şi dezinfecţia exploataţiilor infectate

Curăţare şi dezinfecţie preliminară

a) În cursul uciderii animalelor trebuie luate toate măsurile necesare pentru a se evita sau
minimaliza dispersarea virusului DNV. Acestea includ, printre altele, instalarea de
135
echipamente de dezinfecţie temporare, furnizarea de echipament de protecţie, duşuri,
decontaminarea echipamentelor, a instrumentelor şi a aparaturii utilizate şi întreruperea
furnizării de energie electrică pentru sistemul de ventilaţie;

b) Carcasele animalelor ucise trebuie pulverizate cu dezinfectant;

c) În cazul în care carcasele/cadavrele se îndepărtează din exploataţie pentru prelucrare,

trebuie utilizate containere acoperite şi etanşe;

d) Imediat ce carcasele/cadavrele au fost îndepărtate pentru prelucrare, acele părţi ale

exploataţiei în care aceste animale au fost adăpostite şi orice alte părţi ale clădirilor, curţilor
etc. contaminate în cursul uciderii, tăierii sau examinării post-mortem trebuie pulverizate cu
substanţe dezinfectante, aprobate pentru utilizare

e) Orice ţesut sau sânge care ar fi putut fi răspândit în cursul tăierii sau post-mortem, ori care
a produs contaminarea globală a clădirilor, curţilor, ustensilelor etc. trebuie colectat şi
neutralizat împreună cu carcasele;

f) Dezinfectantul utilizat trebuie să rămână pe suprafaţa tratată cel puţin 24 de ore.

Curăţenia şi dezinfecţia finală

a) Gunoiul de grajd şi aşternutul folosit trebuie îndepărtate şi tratate cu dezinfectant;

b) Grăsimea şi murdăria trebuie îndepărtate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unui agent
de degresare şi spălarea suprafeţelor cu apă;

c) După spălarea cu apă trebuie efectuată pulverizarea cu dezinfectant;

d) După şapte zile, incintele trebuie tratate cu un agent de degresare, clătite cu apă,
pulverizate cu dezinfectant şi clătite din nou cu apă.

16.2.2. Dezinfecţia aşternutului, gunoiului de grajd şi a purinului contaminat

a) Gunoiul de grajd şi aşternutul folosit trebuie stivuite pentru a se încălzi, pulverizate cu

dezinfectant şi lăsate pentru cel puţin 42 de zile sau distruse prin ardere sau îngropare;

b) Purinul trebuie depozitat cel puţin 42 de zile de la ultima adăugare de material infectat, în
afara cazului în care autorităţile competente autorizează o perioadă redusă de depozitare
pentru purinul care a fost tratat efectiv în conformitate cu instrucţiunile date de medicul
veterinar oficial pentru a se asigura distrugerea virusului.

Totuşi, prin derogare de la cele menţionate anterior , în cazul exploataţiilor în aer liber,
autoritatea competentă poate stabili proceduri specifice de curăţare şi dezinfecţie, luând în
considerare tipul exploataţiei şi condiţiile climatice.

16.3. Curăţarea şi dezinfecţia grajdurilor

Materiale necesare

Echipament de protecţie: salopetă de unică folosinţă rezistentă la apă, cizme de cauciuc,

manuşi de cauciuc, ochelari de protecţie cu vizibilitate completă, mască de protecţie a
136
respiraţiei, dacă este cazul mască de protecţie ABC cu filtre speciale (vezi foile cu datele de
securitate ale soluţiei dezinfectante);
Conector la apă; furtun de apă;
Instrument de dezinfectare cu presiune mare 80-120 bar, duză cu jet plat şi duza cu jet rotund,
dacă este cazul cu duză specială suplimentară pentru dezinfecţia cu spumă; eventual pompă
de spate cu injecţie;
Mături, perii, şpacluri, lopeţi, găleţi, stropitori, bureţi, cârpe, s.a.m.d;
Apă caldă (>40 ° C) direct de la robinet sau încălzită în instrumentul special cu presiune
mare ;
Soluţii de curăţat şi dezinfectat.

16.3.1. Dezinfecţia de fixare

Acest pas cuprinde măsurile de dezinfecţie care trebuie luate încă înainte de curăţare şi
trebuie efectuate în următoarele cazuri:

a. În cazul bolilor animale extrem de contagioase, când este posibil un transfer al agenţilor
patogeni înainte de dezinfecţia finală;
b. În cazul zoonozelor;
c. Când colectarea şi depozitarea materialelor care trebuie îndepărtate la curăţire şi a
lichidelor care trebuie colectate implică riscul unei răspândiri a bolii.

Procedura:

1. Oprirea ventilaţiei;
2. Toate părţile clădirii, suprafeţele uneltelor, alte obiecte şi materiale sunt stropite cu soluţie
dezinfectantă în volum de cca. 1,5l/m2 cu un instrument de dezinfectat cu presiune mare, la
presiunea de 10 bar.
Timpul de acţionare depinde de felul soluţiei de dezinfectat şi de temperatura mediului
înconjurător.

16.3.2. Dezinfecţia curentă

Cuprinde măsurile de dezinfecţie a suprafeţelor din imediata apropiere a animalelor şi a

grajdurilor care trebuie efectuate în mod continuu, pentru a menţine concentraţia agenţilor
patogeni cât mai redusă posibil.

De asemenea, trebuie făcute amenajări pentru dezinfectarea încălţămintei la intrarea şi ieşirea

din grajduri, cum ar fi ştergători sau vane de dezinfectare (cu perii de cizme). Înaintea
dezinfectării trebuie efectuată curăţarea încălţămintei; dacă este cazul trebuie pusă la
dispoziţie o a doua vană cu soluţie detergentă.

16.4. Dezinfectarea finală

a. Oprirea ventilaţiei;

b. Soluţia de dezinfectat este aplicată în concentraţie normală pe suprafeţele uscate cu un

volum de minimun 0.4/ m2 la presiune joasă (10-12 bar), sau cu ajutorul unei duze cu jet
plată sau, pentru a obţine spumă, cu o duză specială pentru dezinfecţie;

3. Îndepărtarea murdăriei are loc în grajd de sus în jos (acoperiş, pereţi, podea) şi de la
peretele din spate al clădirii înspre uşă. A nu se uita gurile de aerisire;
137
4. Temperatura optimă de acţionare a soluţiilor de dezinfectat se situează la peste 40°C. La o
temperatură a grajdurilor de sub 20°C concentraţia soluţiilor trebuie mărită (la 10°C : acizi
organici ×2 ; aldehidă ×3). La temperaturi sub punctul de îngheţ, grajdul trebuie încălzit
înainte de dezinfectare. Unele soluţii de dezinfectat disponibile în comerţ de pe lista DVG pot
fi folosite şi la temperaturi de până la -10° C;

5. Timpul de acţionare al produsului de dezinfectare trebuie neaparat respectat;

6. După încheierea măsurilor de dezinfecţie respectiv înainte de reocuparea grajdului,

încăperile trebuie aerisite şi resturile de soluţie de dezinfectat trebuie spălate minuţios de pe
instalaţiile de hrănire şi de adăpare. O clătire a soluţiei de dezinfectare de pe alte suprafeţe nu
este necesară decât dacă din cauza concentraţiei mari de agenţi activi sau în urma folosirii
anumitor substanţe active pot apărea reacţii toxice la om şi/ sau animal;

7. Suprafeţele de lemn netede curăţate pot fi dezinfectate şi prin flambare cu un arzător cu

gaz până la obţinerea culorii maro (a se ţine la îndemână extinctoare, furtun de apă !). La
final suprafeţele de lemn pot fi văruite dacă este cazul (acoperire cu strat de soluţie de
hidroxid de calciu Ca(OH)2);

8. Ca măsură suplimentară de dezinfecţie a suprafeţelor inaccesibile din grajd (guri de

aerisire, instalaţie de hrănire, etc.) poate intra în discuţie şi gazarea cu formalin. Aceasta
poate fi însă efectuată numai de persoane care dispun de o aprobare corespunzătoare din
partea conducerii;

9. Înainte de reocuparea grajdului este folositoare aplicarea unui strat de var.

16.5. Controlul eficienţiei dezinfectării

De regulă, un control virusologic al dezinfecţiei nu este posibil. Teoretic poate fi realizată

verificarea vizavi de eficienţa dezinfecţiei indirect prin prelevarea de probe. În final însă,
controlul eficienţei dezinfecţiei va trebui să se limiteze la verificarea vizuală şi tactilă şi la
supravegherea modului de aplicare corectăa procedurii.

16.6. Dezinfectarea gunoiului lichid (dejecţiilor, purinului, apelor reziduale)

Se va utiliza echipament de protecţie, precum salopete de unică folosinţă, cizme de cauciuc şi

ochelari de protecţie şi, în caz de aerosoli toxici, masca de protecţie.

Măsurile necesare de protecţie a muncii pot fi extrase din fişa tehnică de securitate pentru
substanţele folosite.

Gunoiul lichid va fi decontaminat prin adăugarea unor substanţe chimice dezinfectante.

Pentru a obţine un amestec mai bun cu substanţa de decontaminare se recomandă folosirea
exclusivă a preparatelor lichide.

În ceea ce priveşte laptele de var, este de remarcat că acesta nu se amestecă pe loc, ci se va

livra în vehicule cisternă (se cumpără lapte de var în proporţie de 40%).

138
Pentru a evita revărsarea amestecului se recomandă ca în rezervoarele pentru gunoiul lichid
să se păstreze o rezervă de volum. Mai ales în cazul acidului peracetic se formează o spumă
mai puternică.

După fiecare dezinfecţie se întocmeşte un act de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare, după

modelul de mai jos:

Formular nr. 14: Act de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare

_______________________________________________________
DSVSA……………………………………………………..
CSVSA……………………………………………………..

Act de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare

Nr……………….data…………………….

Subsemnatul………………………………………………funcţia……………………am
efectuat la………………………………………………………………………………din
localitatea…………………………………………….strada…………………………………
………….nr…………judeţul…………………… ….următoarele operaţiuni:

Operaţiunea Felul şi Suprafaţa Produsele Concentraţia Temperatura

numărul (m²) folosite % (Cº)
obiectivelor
Dezinfecţie
Dezinsecţie
Deratizare

La data efectuării operaţiunii, temperatura mediului a fost de ……………. Cº

Nr. Materiale consumate U/M Cantitatea Valoarea Gestiunea

crt.

Valoarea materialelor lei …………………………….. factura/chitanta nr.

………………………
Data ………………….. recomandari ........................................................................................
…………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………….

Semnatura…………………………….. Gestionar………………………
__________________________________________________________________________

139
Substanţe active în dezinfecţie şi timp de acţiune

Rezerva pentru
Bacterii Viruri
Substanţa activă Virusuri anvelopate volum în
vegetative neanvelopate
rezervor
Lapte de var 40% 60 kg/m3 60 kg/ m3 40 kg/ m3
(40 kg Ca (OH)2
dizolvate în 100 6%
l apa)
Timp de acţiune 4 zile 4 zile 4 zile
30 l / m3
Soluţie de 30 l / m3 20 l / m3
(1,5%
hidroxid de sodiu (0,8% NaOH)
NaOH)
50% (NaOH 4%
tehnic)
Timp de acţiune 4 zile 4 zile
4 zile
Formalin 15 l (kg) /
15 l/ m3 10 l (kg) / m3
(37% m3
0,6% 2%
formaldehidă) 1,5 %
4 zile 4 zile
Timp de acţiune 4 zile
10%
Acid peracetic 25 l/ m3 40 l / m3 (din cauza
15% 0,375 % ------ 0,6% formării
Timp de acţiune 1 ora 4 zile puternice de
spumă)

Înaintea administrării soluţiei de dezinfecţie, gunoiul lichid trebuie amestecat până la

omogenizarea totală. Pentru aceasta este absolut necesar un dispozitiv de amestecare
puternic de 45 – 75 kW. În timpul procesului de omogenizare în depozitele dreptunghiulare,
se va avea grijă ca gunoiul lichid să fie antrenat şi din colţuri. Atât la rezervoarele rotunde cât
şi la cele dreptunghiulare se verifică straturile de scufundare prin înţepare.

Soluţia de dezinfecţie se introduce în timpul procesului de omogenizare, în decurs de până la

6 ore. Apoi se amestecă alte 2 ore. În cele 4 zile necesare ca timp de acţiune, amestecul de
gunoi lichid şi soluţie dezinfectantă se va amesteca zilnic, minim câte o oră. În timpul
măsurilor de dezinfecţie nu se va mai adauga gunoi lichid nou în rezervoare.

Gunoiul lichid nu trebuie lăsat mult în rezervor, deoarece există pericolul corodării
rezervorului. Se va deşerta pe teren arabil direct pe sol (strapungere, furtune de aducţie) şi se
va ara din nou. Cantitatea deşertată nu are voie să depăşească 20 m3 / hectar, pentru a proteja
mediul şi a evita daunele. Procedura corecta nu atrage după sine daune pentru mediu.

Sedimentul gropii cu gunoi lichid trebuie de asemenea dezinfectat. Dacă proprietarul nu

poate desfăşura singur această activitate, din pricina pericolului gropilor adânci acoperite, –
va fi chemată o firmă privată.

Substanţele solide din gunoiul lichid vor fi tratate ca şi gunoi solid. Acestea pot fi
împachetate şi tratate cu oxid de calciu (vezi instrucţiunile pentru dezinfectarea gunoiului
solid). Dacă dezinfectarea gunoiului lichid nu este posibilă, există anumite metode, stipulate
în normativul de dezinfectare a epizootiei, prin depozitare pe termen lung, ce pot duce la o
combatere a riscului de infectare.

140
La final, echipamentul de protecţie de unică folosinţă va fi îndepărtat şi restul hainelor,
cizme, şi unelte vor fi dezinfectate.

Procedura de dezinfecţie a gunoiului lichid se va documentata cuprinzător.

Este indicată şi posibilitatea utilizării unei pompe cu gunoi lichid şi hidroxid de sodiu pentru
dezinfectarea gunoiului lichid din groapa de gunoi.

Trebuie dezinfectate şi apa reziduală şi laptele.

16.7. Dezinfectarea gunoiului solid

Curăţirea şi dezinfecţia se vor efectua după instructajul făcut de către medicul veterinar.

În general se va folosi echipament de protecţie precum salopetă de unică folosinţă, cizme de

cauciuc, ochelari de protecţie iar în caz de aerosoli toxici se va folosi masca de protecţie.

Succesul dezinfecţiei depinde de amestecarea uniformă a gunoiului solid cu substanţa

dezinfectantă, prin intermediul unui dispozitiv de împrăştiere a gunoiului. Gunoiul şi
materialele presărate sub forma solidă se vor amesteca cu 100 kg oxid de calciu granulat
(CaO) / m3 de gunoi, se vor umezi puternic şi se vor depozita pentru a fi tratate termic astfel
încât şi iarna să se poată obţine o temperatură de minim 70°C pe o perioadă de 5 respectiv
10 săptămâni la întreaga grămadă.

16.8 Decontaminarea vehiculelor

Vehiculele de orice fel (cu tracţiune animală sau mecanică: căruţe, autovehicule, remorci,
vagoane, nave, aeronave, etc.) pot constitui mijlocul cel mai frecvent de transmitere a bolilor
de la animale contaminate sau bolnave la alte animale indemne (sănătoase) precum şi de
insalubrizare a produselor alimentare de origine animală, punând în pericol sănătatea
consumatorilor.

În vederea înlăturării acestor neajunsuri, toate vehiculele care au fost folosite ca mijloace de
transport pentru animale, produse de origine animală (carne şi produse din carne, lapte şi
produse lactate, piei, răzătură de piei, oase, coarne, copite, bălegar, etc.) după descărcare şi
înainte de încărcare, în mod obligatoriu, vor fi supuse operaţiunilor de salubrizare (igienizare)
şi dezinfecţie.

Salubrizarea (igienizarea) şi dezinfecţia mijloacelor de transport se vor executa în ferma unde

a fost confirmat virusul, iar medicul veterinar oficial va confirma sub semnătură şi parafă,
ziua şi ora când s-au executat aceste operaţiuni.

16.8.1 Dezinfecţia autovehiculelor

Dezinfecţia autovehiculelor se efectuează în 4 timpi majori:

1. curăţarea mecanică;
2. spălarea;
3.dezinfecţia;
4. verificarea eficienţei dezinfecţiei

141
Autovehiculele trebuie să fie complet descărcate şi chiar măturate.

Curăţarea mecanică a autovehiculelor:

În cazul când autovehiculele conţin resturi din marfa transportată sau rămăşiţe de produse
animaliere, cadavre, etc., acestea sunt colectate, neutralizate cu substanţe decontaminante şi
se strâng la platforma de gunoi a fermei. Atunci când sunt cadavre sau resturi de produse
animaliere (în funcţie de cantitate) se colectează şi se predau unităţilor de ecarisare locale sau
se transportă la o unitate de incinerare. În anumite situaţii epizootologice, la recomandarea şi
sub supravegherea autorităţilor sanitar-veterinare locale, după descărcare se execută o
"decontaminare de fixare".

"Dezinfecţia de fixare" se realizează prin pulverizarea unei soluţii slab dezinfectante la

interiorul şi exteriorul caroseriei, precum şi pe şasiu şi roţile autovehiculului. Autovehiculele
trebuie pulverizate cu un decontaminant (0,1%) pentru a preveni difuzarea în continuare a
agenţilor patogeni prin aer, praf, etc. Vehiculul va fi apoi curăţat şi decontaminat.

Spălarea autovehiculelor:

Autovehiculul se curăţă bine cu ajutorul unui jet de apă la presiunea de aproximativ 5

atmosfere. Cu ajutorul razului, sau a periei de sârmă se freacă pereţii caroseriei la interior şi
exterior până când apa de la jetul de spălare se scurge uniform pe suprafaţa de spălare şi nu
mai rămân urme de murdărie sau grăsime. Pentru maximă eficienţă, boxa trebuie să fie
suficient de lată şi înaltă pentru a preveni stropirea zonelor deschise, a şoferilor din boxele
vecine. Podeaua boxei trebuie să fie uşor înclinată, astfel încât partea din spate a camionului
să fie puţin mai jos decât cea din faţă. În acest fel spălarea se poate efectua începând cu faţa
camionului, permiţând scurgerea apei şi a mizeriei.

Auto-izotermele, auto-frigorificele se spală numai cu apă caldă (500-700C), după ce în

prealabil au fost degresate la interior şi exterior cu o soluţie degresantă. Se insistă la
degresarea şi spălarea pereţilor interiori şi a anexelor (cârlige, grătare, cantul uşii, etc.) prin
frecarea cu peria de sârmă înmuiată într-o soluţie degresantă şi spălare prin pulverizarea apei
calde la o presiune de aproximativ 5-6 atmosfere.

Ca degresant se poate utiliza o soluţie de detergent (3%), carbonat de sodiu (2%), sodă
caustică (2%) etc.

Spălarea se consideră terminată când pe suprafaţa de spălare nu rămân urme de murdărie şi

apa se scurge uniform fără să formeze picături. După spălare, camioanele sunt decontaminate.

Decontaminarea autovehiculelor:
La toate tipurile de auto-camioane se foloseşte pentru decontaminare atât la interior cât şi la
exterior, substanţe dezinfectante aprobate. Decontaminarea se realizează prin stropire
abundentă cu soluţie de lucru a tuturor suprafeţelor interioare şi exterioare ale caroseriei,
inclusiv roţile, şasiul sau cabina şi treptele de la cabină. Pulverizarea soluţiilor se execută cu
un dispozitiv special amenajat, sau pompă de pulverizat. Cantităţile necesare pentru
decontaminant sunt:

- 30 litri pentru autocamioane simple;

- 40 litri pentru autocamioane cu remorcă simplă

În cazulDNV, decontaminarea se repetă după 30 minute - în acest caz, cantitatea de soluţie va

fi dublă.

142
 17. VACCINAREA EFECTIVELOR ŞI PLANUL DE URGENŢĂ

17.1. Vaccinarea

Vaccinarea împotriva dermatitei nodulare contagioase (virale) a rumegătoarelor nu poate fi

efectuată decât cu titlu suplimentar la măsurile de control adoptate atunci când a apărut
focarul bolii respective, în conformitate cu prevederile următoare:

(a) Comisia adoptă decizia de introducere a vaccinării ca măsură suplimentară în cooperare

cu statul membru în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 al
Directivei Consiliului 1992/119/CEE;

(b) decizia are la bază următoarele criterii, în special:

— concentrarea de animale din speciile în cauză în zona afectată;

— caracteristicile și compoziția fiecărui vaccin folosit;
— procedurile de supraveghere a distribuirii, depozitării și utilizării vaccinurilor;
— specia și vârsta animalelor care pot sau trebuie să fie vaccinate;
— zonele în care vaccinarea poate fi sau trebuie efectuată;
— durata campaniei de vaccinare.

(2) În cazul prevăzut la alineatul (1):

(a) vaccinarea sau revaccinarea animalelor din speciile suspecte din exploatațiile suspecte sau
unde boala s-a confirmat este interzisă;
(b) injectarea de ser hiper-imun este interzisă.

(3) În cazul în care se recurge la vaccinare, se aplică următoarele norme:

(a) toate animalele vaccinate trebuie identificate cu o marcă clară și lizibilă;

(b) toate animalele vaccinate trebuie să rămână în zona de vaccinare, cu excepția cazului în
care sunt trimise la un abator desemnat de autoritatea competentă pentru sacrificare imediată,
caz în care circulația animalelor poate fi autorizată doar după examinarea de către medicul
veterinar oficial a tuturor animalelor suspecte din exploatație și confirmarea faptului că nici
unul dintre animalele suspecte nu este contaminat.

Atunci când sunt finalizate operațiile de vaccinare, circulația animalelor din speciile suspecte
din zona de vaccinare poate fi permisă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26
al Directivei Consiliului 1992/119/CEE, după o perioadă determinată prin aceeași procedură.

Statele membre informează Comisia în mod regulat, în cadrul Comitetului veterinar

permanent, cu privire la derularea măsurilor de vaccinare.

Cu toate acestea, prin derogare, statul membru în cauză poate lua decizia de introducere a
vaccinării de urgență, după ce a notificat Comisiei acest lucru, cu condiția ca interesele
fundamentale ale Comunității să nu fie lezate. Această decizie, care trebuie să ia în
considerare, în special, gradul de concentrare a animalelor în anumite regiuni, necesitatea de
protejare a raselor individuale și a zonei geografice în care se efectuează vaccinarea, este
reexaminată de îndată, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 al Directivei

143
 Consiliului 1992/119/CEE, de către Comitetul veterinar permanent, care poate hotărî să
restrângă, să modifice sau să extindă măsurile, ori să le sisteze.

17.2. Planul de urgenţă

Fiecare stat membru elaborează un plan de urgență aplicabil DNV, specificându-se măsurile
naționale care trebuie puse în aplicare în cazul apariției acestei boli. Acest plan trebuie să
permită accesul la clădiri, echipamente, personal și celelalte materiale necesare combaterii
rapide și eficace a bolii.

Criteriile generale de elaborare a planurilor de urgență sunt prevăzute de anexa IV a

Directivei Consiliului 1992/119/CEE, punctele 1-5 și punctul 10, punctele 6-9 reprezentând
criteriile pentru DNV. Cu toate acestea, statele membre pot să se limiteze la aplicarea
criteriilor menționate la punctele 6-9, în cazul în care criteriile menționate la punctele 1-5 și
punctul 10 erau deja adoptate la depunerea planurilor de aplicare a măsurilor de control
pentru altă boală.

Planurile de urgență elaborate în conformitate cu criteriile menționate de anexa IV sunt

prezentate Comisiei în termen de cel mult șase luni de la punerea în aplicare a măsurilor
specifice pentru DNV.

Comisia examinează planul de urgență pentru a determina dacă acesta permit atingerea
obiectivului dorit și sugerează statului membru în cauză modificările necesare pentru a
asigura compatibilitatea acestora cu planurile celorlalte state membre.

Comisia aprobă planurile, modificate, după caz, în conformitate cu procedura prevăzută la

articolul 25 al Directivei Consiliului 1992/119/CEE.

Planul poate fi modificat sau suplimentat ulterior, în conformitate cu aceeași procedură,

pentru a se ține seama de evoluția situației și de natura specifică a bolii respective.

18. STINGEREA BOLII

Pentru stingerea bolii şi ridicarea măsurilor de restricţie în exploataţiile infectate, trebuie sa fi
fost îndeplinite toate măsurile de control (ucidera animalelor, ecarisarea teritoriului şi
activităţile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare) şi să fi trecut şase luni de la ultima
dezinfecţie. Apoi se poate face repopularea.

Procedura de stingere a bolii presupune întocmirea actului de stingere a bolii de către medicul
veterinar oficial. În acest sens, medicul veterinar al circumscripţiei sanitare veterinare zonale
întocmeşte un act sanitar veterinar de stingere a epizootiei, conform modelului de mai jos.

Actul sanitar veterinar de stingere a epizootiei întocmit conform modelului prezentat mai jos,
de către autoritatea sanitară veterinară locală - medicul veterinar al circumscripţiei sanitare
veterinare zonale, se înregistrează la CLCB şi în evidenţa primăriei localităţii pe teritoriul
căreia a evoluat epizootia, sub semnătura primarului de luare la cunoştinţă.

Formular nr. 15
DIRECŢIA SANITAR-VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
Circumscripţia Sanitar-Veterinară Zonală............................

144
 ACT SANITAR-VETERINAR DE STINGERE OFICIALĂ A FOCARULUI DE
BOALĂ
Nr.............din...............

1. Denumirea bolii..........................................................................................................
2. Speciile de animale afectate.......................................................................................
3. Data declarării bolii.......................................................................................................
4. Localitatea..................................proprietarul ..............................,cod exploataţie.............
5. Situaţia centralizată a datelor la sfârşitul evoluţiei bolii:
a) numărul de animale receptive existente la data declararii bolii.........................................
b) numărul de animale imbolnavite......................................................................................
c) nr. de animale sacrificate....................................................................................................
g nr de animale ucise..............................................................................................................
h) nr. de animale vaccinate.....................................................................................................
i) numărul de animale moarte ...............................................................................................
6. Constatări privind:

a) absenţa bolii în exploatatie....................................................................................

b) perioada scursă de la ultimul caz de boală........................................................
c) rezultatele examenelor de laborator BA nr..................................................................
d) realizarea măsurilor stabilite.............................................................................

7. Data ridicării măsurilor şi restricţiilor sanitar veterinare....................

Medic veterinar oficial

LS
Semnătura şi ştampila
Am luat la cunoştinţă
şi am primit un exemplar
Primar

19. Formulare necesare la întocmirea dosarului unui focar de DNV

1. Dosarul pentru un focar de DNV trebuie sa cuprindă următoarele documente:

- investigaţia epidemiologică;
- raportul de notificare a suspiciunii;
- raportul de notificare a confirmarii;
- actul de declarare oficială a bolii;
- buletinul de analiza pentru suspiciunea bolii;
- buletinul de analiza pentru confirmarea bolii;
- cererea de analiză a probelor trimise la laborator;
- fişa de investigaţie clinică a animalului/animalelor
- fişa de examen necropsic
- plan de măsuri pentru eradicarea bolii;

145
 - harta reprezentând zonele de restricţie (protecţie şi supraveghere);
- decizia de supraveghere în suspiciunea de DNV, în exploataţiile de rumegătoare;
- decizia de informare a cetăţenilor cu privire la focare şi măsuri
- diverse derogari (dacă este cazul);
- proces verbal de predare la un centru de neutralizare (în cazul animalelor moarte;
- procesele verbale de vaccinare (dacă această acţiune a fost aprobată de Comisia
Europeană);
- decizia privind ridicarea restricţiilor din zona infectată;
- actul sanitar veterinar de stingere oficială a bolii.

Dosarul este întocmit de medicul veterinar oficial şi este păstrat în arhiva serviciului din
DSVSA care se ocupă cu sănătatea animalelor, pentru a putea fi consultat cu ocazia
auditurilor/controalelor/inspecţiilor care le solicită.

20. Publicitatea, instruirea şi avertizarea în relaţie cu DNV

20.1. Publicitate şi avertizare

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară va întocmi lunar un raport privind situaţia DNV în
lume, raport ce este distribuit:

a) tuturor direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti

b) asociaţiilor de crescători de animale din speciile sensibile la DNV

În cazul existenţei unui risc privind DNV în Europa ori în ţările din vecinătatea ţării noastre,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară va iniţia emisiuni televizate şi intervenţii prin
intermediul mass-media pentru a explica populaţiei despre aceste aspecte şi riscul crescut
pentru România. Serviciile veterinare de la punctele de trecere a frontierei de stat vor fi în
stare de alertă.

Populaţia va fi înştiinţată că animalele bolnave găsite în exploataţii, se vor despăgubi.

Periodic vor fi publicate în Jurnalul Medicilor Veterinari aspecte practice privind

supravegherea, prevenirea şi combaterea DNV şi implicaţiile sanitare şi în special economice
ale acesteia.

Colegiul Medicilor Veterinari din România va prezenta la întâlnirile zonale sau naţionale cu
medicii veterinari concesionari aspectele menţionate anterior.

Prefecturile vor fi informate trimestrial privind situaţia mondială a DNV, privind structurile
judeţene şi responsabilităţile acestora.

La fiecare direcţie sanitară veterinară judeţeană şi respectiv a municipiului Bucureşti va

exista un exemplar actualizat din Planul Naţional de Contingenţă şi Manualul operaţional
pentru DNV.

13.2. Programe de instruire

Instruirea privind diferite aspecte corelate cu DNV se va adresa:

 Centrului Naţional de Control al Bolilor

146
 Grupului de Experţi la nivel naţional
 Echipelor de experţi naţionali
 Laboratorului Naţional de Referinţă
 Centrelor Locale de Control al Bolilor
 Grupurilor de experţi locali

**
***

147
 DATELE DE CONTACT ALE UNITĂŢILOR OPERAŢIONALE LOCALE DIN STRUCTURA CENTRELOR LOCALE DE
COMBATERE A BOLILOR

Nr. DSV ADRESA TEL. FAX

AB Str. Lalelelor 7 A 0258.835.309 (adj)

1 0258.806.235
Alba-Iulia 2500 0258.835.950
0257.280.761(d)
2. AR Str.Bodrogului 9-12 Arad-2900 0257.281.760
0248.211.199(d)
3. AG Cal.Câmpulung 4 Piteşti-0300 0248.212.532
0248.216.634(l)
Str.Bucovinei 21 0234.586.233
4. BC
Bacău-5500 0234.586.372
Str. Ion Bogdan 37
5. BH 0259254804 0259.452.872
Oradea-3700
Str. Ţarpiului 29
6. BN 0263224974 0263206029
Bistriţa-4400
Str.T.Vladimirescu 5
7. BT 0231512766 0231.512887
Botoşani-6800
Str.Feldioarei 20A 0268.440257
8. BV 0268.441.722
Braşov-2200
Str. Galaţi 344 0239.610.689 0239.610.691
9. BR
Brăila-6100
Str. Horticolei 58 B 0238.725.001(d)
10. BZ 0238.725.003
Buzău-5100 0238.725.002(l)
Cal.Timişoarei 117
11. CS 0255.231.004 0255.23.00.41
Reşiţa-1700
Prel. Dobrogei 13 0242.313.676
12. CL 0242.311.127
Călăraşi-8500
13. CJ Piaţa Mărăşti 1 0264.448.177 0264.447.997

Pagina 148 din 152

 Cluj-3400 0264.445.729 dupa 16.00
Şos. Mangaliei 78 0241.682.417(d)
14. CT 0241.682.119
Constanţa-8700
Str.Ciucului 149 0267.312319
15. CV 0267.312315
Sf.Gheorghe-4000 0267351712
Str.T. Vladimirescu 175 0245.216.028
16. DB 0245.216.210
Târgovişte-0200
Calea Dunării 35 0251.428.791 0251.427.545
17. DJ
Craiova-1100
Str. Cezar nr. 8 B
18. GL 0236.412123 0236.479.394
Galaţi-6200
Str. Podului 1 0246.230.491
19. GR 0246.210.442
Giurgiu-8375
Str. Ecaterina Teodoroiu 519 0253.226.236
20 GJ 0253.226.033
Tg. Jiu-1400
0266.314.967
Str. Progresului 16A
21. HR 0266.311.086 0266.371.646
Miercurea Ciuc-4100
0266.211.609
Str.22 Decembrie nr. 226 0254.22.55.00
22. HD
Deva-2700 0254.221.145
Str. Lacului 12
23. IL 0243.232079
Slobozia-8400 0243.232.069
Str. M. Sadoveanu 10 0232267502 0232.277.305
24. IS
Iaşi-6600 0232.267.501
Str. V. Alecsandri 66 0262.224.031
25. MM 0262.224.005
Baia Mare-4800
Str. Carol Davila 91
26. MH 0252.318208 0252.325.470
Tr. Severin-1500

Pagina 149 din 152

 0265.314.975 0265.314.974
Str. Podeni 10
27. MS 0265.314.976 0265.314.977
Tg. Mureş-4300
0265.314.979
Aleea Tiparului 12
28. NT 0233.223.259 0233.22.64.90
Piatra Neamţ-5600
0249.416.964
29. OT Str. T. Vladimirescu nr. 171, Slatina-0500 0249.416.726
Str. Corlăteşti 0244.575.351
30. PH 0244.571.751
Ploieşti-2000
Str. Lăcrămioarei 37
31. SM 0261.716.761 0261.715.950
Satu Mare-3900
Str.Tipografilor 4
32. SJ 0260.612.140 0260.660.152
Zalău-4700
Str. Şurei Mari 21 0269.223.069
33. SB 0269.223.753
Sibiu-2400
Str. Scurtă 2 0230.522.848
34. SV 0230.520.216
Suceava-5800
Cartier Nanov 0247.319.638(
35. TR 0247.319.296
Alexandria-0700
Str. Negoiu 3 0256.204.911
36. TM 0256.293528
Timişoara-1900
Str. Babadag 163 0240.533.962
37. TL 0240.533.601
Tulcea-8800
Str.Trestiana 2
38. VS 0235.421.413 0235.421.278
Bârlad-6500
Bd. Pandurilor 9 0250.702.872
39. VL 0250.713.836
Râmnicu-Vâlcea-1000
Bd. Brăilei 121 B
40. VN 0237.215561 0237.236.566
Focşani-5300

Pagina 150 din 152

 021348.43.20(d)
Str.Ilioara 16E
41. B. 021348.19.39(l) 021348.23.52
Bucureşti 032126
021348.05.65
Bd. Ion Ionescu de la Brad 021269.33.07
42. IF 021269.33.08
Bucureşti
Str. Câmpul Moşilor, nr.5, sector 2,
43 IISPV 0212524651 0212520061
Bucureşti
Str. Dr. Staicovici, nr.63, sector 5 0374322000
44 IDSA 0214113394
Bucureşti
0212202112
45 ICPBMV Str. Dudului, nr. 37, sector 6, Bucureşti 0212213171

Pagina 151 din 152

Pagina 152 din 152