ROST Revistã de culturã creºtinã ºi politicã

Pqrintele Rafail
sau celqlalt Noica
Scenariile unui colaborator Am pierdut o cãlãuzã spre
al Securitãþii Hristos: Pãrintele Calciu
de Viorel Patrichi de Claudiu Târziu
Identitatea naþionalã vãzutã Un portret al fericirii:
de la Chiºinãu N. Steinhardt
de Octavian Sergentu de Ramona Suciu
an IV  nr. 46  decembrie 2006  3 lei www.rostonline.ro
Coperta I: Pqrintele Rafail Noica
ROST Revistã de culturã creºtinã ºi politicã

Fondatã 2002
Revistã naþionalã editatã de
Asociaþia ROST

sumar numãrul 46  decembrie 2006

DIRECTOR
Claudiu TÂRZIU
tel.: 0740.103.621
rost@rostonline.ro
REDACÞIA
Mihail ALBIªTEANU
Richard CONSTANTINESCU
George ENACHE
Cristi PANTELIMON
EDITORIAL Mircea PLATON
Noii iconoclaºti
de Claudiu Târziu......................................3 COLABORATORI PERMANENÞI
Antonio ARONEASA
Corina BISTRICEANU
MARTORI AI VEACULUI Pr. Gheorghe CALCIU
Fapte, vorbe, gînduri.............................4 Rãzvan CODRESCU
MARTIROLOGIU
Pr. Radu ILAª
IN MEMORIAM Un martir bãnãþean: pãrintele Arhim. Iuvenalie IONAªCU
Am pierdut o cãlãuzã spre Hristos: Ioja Sinesie Constantin MIHAI
de Adrian Nicolae Petcu..........................36 Viorel PATRICHI
Pãrintele Gheorghe Calciu
de Claudiu Târziu......................................6 Adrian Nicolae PETCU
HISTORIA Marcel RÃDUÞ SELIªTE
În cãutarea Bisericii Mircea STÃNESCU
REPERE Constantin N. STRÃCHINARU
Pãrintele Rafail sau celãlalt Noica pierdute (2)
Nicolae STROESCU-STÎNIªOARÃ
de George Enache..................................40
de Horia Brad..........................................11
COMUNICARE & PR
RECUPERQRI Nicu BUTNARU
Pãrintele Rafail Noica despre moarte tel.: 0723.504.807
ºi viaþã...................................................13 Prinþul Ghyka,
nicubutnaru@rostonline.ro
mãsurã a dîrzeniei
de Marcel Petriºor.................................46 COORDONATOR DISTRIBUÞIE
Cultura Duhului Ciprian GEANÃ
de Constantin Mihai................................16
Arhiepiscopul Victor Leu DTP
de Paul Leu..........................................48 Omni Press & Design
POLITICA, LA DESCUSUT
art@opd.ro
Identitatea naþionalã vãzutã
de la Chiºinãu DECANTQRI EDIÞIE INTERNET
de Octavian Sergentu.............................18
Eternitatea în travesti Dragoº DORAN
de Mircea Platon..................................50
CORESPONDENÞÃ
Exorcizarea strigoilor CP 27, OP 23 – Bucureºti
de Viorel Patrichi...................................22
Un portret al fericirii:
N. Steinhardt TIPAR
de Ramona Suciu.................................53 Docuprint SRL
INTERVIU tel.: 0234/588.930
Scenariile unui colaborator
al Securitãþii Dupã chipul DIFUZARE
de Viorel Patrichi...................................27
ºi asemãnarea lui Dumnezeu Hiparion Distribution SA
de Paul Sandu.....................................56 Rodipet SA
ABONAMENTE
SEMNAL EDITORIAL La redacþie sau prin Rodipet SA
Pentru inimã ºi minte......................58 (nr. catalog 4843-VI)
ISSN
1583-6312
www.rostonline.ro
Reproducerea unor articole apãrute
IMPORTANT în revista Rost este permisã numai cu
acordul scris al redacþiei.
Urmãtorul numãr al revistei ROST va apãrea în februarie 2007 Rost este difuzatã în þarã ºi
ºi va fi dublu, pe lunile ianurie ºi februarie. în comunitãþile româneºti din Europa,
SUA ºi Canada.
EDITORIAL ROST

Noii iconocla[ti
Ideea scandaloasã de a elimina icoanele din ºcoli – ca pe
rãdãcina rãului la români – a provocat, firesc, reacþii. Nãzbîtia
ºi-a gãsit susþinãtori în cîþiva profesioniºti ai „progresismului“ fãrã
Dumnezeu ºi, bineînþeles, „corect politic“. Dar ºi contestatari, în
personalitãþi-reper 1. Un fapt a rãmas însã nesesizat: anarhismul
funciar al noilor iconoclaºti. Izgonirea icoanelor din ºcoli este doar
încã un pretext în derularea unui program împotriva României.
Claudiu Târziu La fel cum au fost protestul faþã de construirea Ca-
tedralei Mîntuirii Neamului în Parcul Carol ºi con-

P
retenþiile activiºtilor anti-religie ar pãrea testarea articolului 13 din proiectul Legii Cultelor –
cã se înscriu într-un liberalism maximal, care interzice defãimarea simbolurilor religioase.
dar în realitate sînt motivate ideologic de Pe site-ul sãu, SLC nu-ºi ascunde antipatia fa-
anarhism. Dacã ieºirile lor publice, mai ales sub þã de Bisericã, pe care o vede drept „un obstacol
firma asociaþiei „Solidaritatea pentru Libertatea redutabil pentru modernizarea þãrii“. SLC îºi dez-
de Conºtiinþã“ (SLC), n-ar fi decît puseurile demo- vãluie ºi simpatiile – grupuri anarhiste din toatã
latoare ale unor juni în cãutarea propriei identi- lumea, la care face trimitere pe acelaºi site.
tãþi2, sau acþiunile unor „fanatici de drepturile Strategia SLC & Co se reduce, deocamdatã,
omului“3, încã ar putea fi gestionate cu lejeritate. la ofensiva asupra Bisericii ºi la aþîþarea unor mi-
Însã, sub lozinca apãrãrii drepturilor omului ºi a noritãþi, în special a celor sexuale ºi religioase.
democraþiei – precum odinioarã troþkiºtii în Mediatizarea excesivã a acþiunilor lor urmãreºte
Franþa ºi staliniºtii la noi –, fundamentaliºtii pro- sã dea impresia cã SLC & Co reprezintã majori-
gresiºti cautã sã loveascã în toate instituþiile în tatea ºi sã declanºeze fenomenul sociologic denu-
care se cultivã ierarhia, ordinea, disciplina, tradi- mit „spirala tãcerii“ – sub efectul cãreia românii
þia, cultura naþionalã ºi o scarã de valori. Natural, vor ajunge sã creadã cã anormalul este normal,
Biserica este principalul lor adversar. Pentru cã ori îºi vor înghiþi opiniile, considerîndu-se, în
Biserica înseamnã toate cele de mai sus ºi pentru mod fals, minoritari.
cã progresiºtii nu sînt doar liberi-cugetãtori, Instituþiile politice de la noi au un credit tot
adicã atei, ci de-a dreptul antihriºti. Mãrturie stã mai scãzut din partea opiniei publice, Armata a
activitatea SLC, sprijinitã de unele figuri publice fost amputatã ºi transformatã din oaste naþionalã
– în parte membri ai organizaþiei, cum e cazul lui în trupã de mercenari – cu tot ce implicã asta –,
Gabriel Andreescu, Liviu Antonesei, Samaranda ªcoala este la pãmînt sub efectul relativizãrii ge-
Enache ºi Mircea Toma. nerale. Biserica încã rezistã, în pofida rãului pe
Tentativa de scoatere a icoanelor din ºcoli este care i-l fac chiar unii clerici ºi a asalturilor din ex-
doar un pretext pentru încã un atac asupra Bise- terior. Dacã ºi ea ar deveni o prezenþã formalã,
ricii, ca pilon de rezistenþã al societãþii româneºti. statul ar fi ca un deºert cutreierat de hiene.
1 Îi amintim pe academicienii C. Bãlãceanu Stolnici, Dinu C. Giurescu ºi Florin Constantiniu, Mariana Nicolesco,
Dan Puric, prof. dr. Pavel Chirilã, Andrei Pleºu, H.-R. Patapievici, prof. dr. Ilie Bãdescu.
2 Remus Cernea, liderul SLC, se declarã liber-cugetãtor. Andrei Pleºu comenteazã: „Pe scurt, nu era nici cu
adevãrat «liber», nici «cugetãtor» în sens deplin. (…) E nevoie de mult mai mult ca sã fii un ateu credibil. Ca sã nu
mai vorbim de aroganþa juvenilã a unei autoevaluãri, care îºi atribuie beneficiul independenþei de gîndire, ca ºi
cînd cei care sînt de altã pãrere ar fi, toþi, niºte slugi decerebrate“ (Dilema Veche, nr. 148/nov. 2006).
3 „Ceea ce nu suportã fanaticul secular este realitatea, aºa cum este ea. (…) Fanaticul de drepturile omului de azi
este ca anabaptistul de odinioarã, care distrugea toate reprezentãrile religioase cu sentimentul cã impunea
adevãrul ºi moralitatea“. (H.-R. Patapievici în Evenimentul zilei, 23 nov. 2006)

anul IV  nr. 46 3
ROST
Fapte, vorbe, gînduri
ROST s-a întîlnit cu cititorii
suceveni
Sala de conferinþe a Observatorului Astronomic
din Suceava a devenit neîncãpãtoare în seara lui
10 noiembrie, cu prilejul unei noi întruniri din
ciclul „România – noul Iov“, organizatã de
Pãrintele Mircea Bejenaru ºi de vrednica sa
soþie, Aura. Rod al colaborãrii Asociaþiei „Rost“
cu Fundaþia „Memoria“ – Suceava, manifestarea
a avut dublu scop: lansarea cãrþii „Întoarcerea la
Hristos“ de Ion Ianolide ºi prezentarea revistei
ROST pe noiembrie. Claudiu Târziu,
directorul revistei ROST ºi preºedintele
asociaþiei omonime, a accentuat valoarea
documentarã a cãrþii lui Ianolide ºi a povestit
aventura manuscrisului, conceput în anii ’80,
ascuns în mai multe locuri, scos peste graniþã ºi
ajuns, în cele din urmã, la Mãnãstirea Diaconeºti
– Bacãu, unde a fost diortosit. Maicile de la
aceastã mãnãstire meritã recunoºtinþa tuturor
pentru darul pe care ni l-au fãcut, dupã o muncã
migãloasã, care a durat doi ani. Cristi
Pantelimon, doctor în sociologie ºi redactor al
revistei ROST, a vorbit despre virtuþile literare
ale cãrþii, care îl transportã pe cititor în plinã
teroare, pentru a-l face sã înþeleagã dimensiunea
duhovniceascã a suferinþei. Dl. Dumitru Oniga,
fost deþinut politic ºi preºedinte al Fundaþiei
„Memoria“ – Suceava, care l-a cunoscut în
închisoare pe Ion Ianolide, a depus mãrturie
despre adevãrul transmis de „Întoarcerea la
Hristos“.
Asocia]ia „15 Noiembrie 1987“
cere condamnarea comunismului
Asociaþia „15 Noiembrie 1987“ a organizat la
14 ºi 15 noiembrie a.c., la 19 ani de la revolta
4 anul IV  nr. 46
MARTORI AI VEACULUI
muncitoreascã anticomunistã de la Braºov,
conferinþa cu tema „Crimele comunismului“.
Au participat reprezentanþi ai „Solidaritãþii“
poloneze, ai Institutului Memoriei Naþionale din
Polonia, ai organizaþiilor unioniste ale
românilor din Basarabia, cîþiva foºti luptãtori
din rezistenþa armatã anticomunistã din
România, istorici, sociologi ºi jurnaliºti din presa
centralã. Asociaþia „Rost“, invitatã special de
organizatori, a fost reprezentatã la aceastã
manifestare de teologul Antonio Aroneasa, ºeful
Filialei Braºov. În rezoluþia conferinþei se cere
condamnarea regimului ºi a ideologiei
comuniste, acordarea de drepturi foºtilor
luptãtori în rezistenþa anticomunistã,
depolitizarea CNSAS ºi punerea sa sub controlul
societãþii civile ºi redarea cetãþeniei române
scriitorului ºi disidentului Paul Goma. Asociaþia
„15 Noiembrie 1987“ l-a ales preºedinte de
onoare pe Pãrintele Gheorghe Calciu – care,
fiind grav bolnav, n-a participat la eveniment.
O ini]iativq absurdq:
scoaterea icoanelor din [coli
La 13 noiembrie a.c., un grup de organizaþii
civice au dat publicitãþii o scrisoare deschisã
cãtre Consiliului Naþional pentru Combaterea
Discriminãrii (CNCD), în care solicitã scoaterea
icoanelor din ºcoli, pe motiv cã îi discrimineazã
pe atei sau pe credincioºii de altã confesiune
decît cea ortodoxã. Documentul s-a vrut unul de
susþinere a unui profesor buzoian, Emil Moise,
care ceruse CNCD sã se pronunþe în chestiune.
Printre semnatari, adversari mai vechi ºi mai noi
ai ideii naþionale ºi ai ideii creºtine: Gabriel
Andreescu, Ioana Avãdani, Ion Bogdan Lefter,
Mihaela Miroiu, Mircea Toma, Rãzvan Martin
(Agenþia de Monitorizare a Presei), Remus
Cernea (Solidaritatea pentru Libertatea de
Conºtiinþã), Renate Weber, Romaniþa Iordache
(ºefa organizaþiei homosexualilor „Accept“),
Smaranda Enache (Liga Pro Europa). Am fost
uimiþi sã vedem acolo ºi semnãturile lui Mihai
Burcea – de la Miliþia Spiritualã, ºi a lui
MARTORI AI VEACULUI
Ghenadie Brega – ºeful Asociaþiei Hyde Park.
Ne-am lãmurit însã repede. Niciunul nu e legat
de Bisericã ºi de interesele naþionale, ci doar de
propãºirea proprie. Prin urmare, Asociaþia
ROST, ca ºi alte organizaþii, nu va mai sprijini
cele douã organizaþii ºi nu le va mai mediatiza.
Peste 70 de organizaþii ale societãþii civile, între
care ºi ROST, reunite într-o Coaliþie pentru
respectarea sentimentului religios, alãturi de
numeroase personalitãþi, se opun categoric
retragerii simbolurilor religioase din ºcoli.
Coaliþia a semnat o petiþie cãtre CNCD, în care
demonstreazã, cu argumente desprinse din
legislaþia internaþionalã ºi din jurisprudenþa
unor state membre UE, cã în cazul scoaterii
icoanelor din ºcoli s-ar face un abuz, o încãlcare
a drepturilor omului ºi o discriminare a
majoritãþii creºtin-ortodoxe. În plus, coaliþia a
arãtat cã profesorul Moise a pierdut deja un
proces în instanþã în care cerea acelaºi lucru.
Împotriva ideii eliminãrii „simbolurilor
religioase“ din ºcoli s-au declarat ºi sindicatele
reprezentative din învãþãmînt ºi cele din presã,
precum ºi toate cultele recunoscute în România.
Totuºi, CNCD a recomandat Ministerului
Educaþiei sã elaboreze o normã internã prin
care sã reglementeze prezenþa simbolurilor
religioase în ºcoli, mai precis sã permitã ca
icoanele sã fie puse pe perete doar în timpul
orelor de religie. Ministerul a pasat problema la
Parlament. Coaliþia a contestat la CNCD decizia
ºi va ataca în instanþã „recomandarea“.
Ultima ofensq
adusq Pqrintelui Calciu
Pãrintele Gheorghe Calciu, decedat la
Washington, a lãsat cu limbã de moarte dorinþa
de a fi înhumat la Mãnãstirea Petru Vodã –
Neamþ. Pãrintele Stareþ Iustin Pârvu ºi-a dat
acordul demult. Cînd sã se fie însã adus în þarã
trupul neînsufleþit, un zvon dinspre palatul
mitropolitan din Iaºi ne-a îngheþat. Surse din
Mitropolia Moldovei spuneau cã ÎPS Daniel nu
va permite îngroparea Pãrintele Calciu într-o
mãnãstire din eparhia sa. Informaþia era
credibilã, pentru cã Pãrintele Calciu s-a opus
curentului „ecumenist“ (new-age-ist) care
bîntuie Biserica noastrã ºi este reprezentat la
noi ºi de ÎPS Daniel. De asemenea, în bãtãlia ÎPS
anul IV  nr. 46
ROST
Bartolomeu pentru înfiinþarea Mitropoliei
Clujului, Pãrintele Calciu a fost de partea
Arhiereului ardelean, în dauna „ecumeniºtilor“
din BOR, care se opuneau ideii. Mai mult, ÎPS
Daniel a considerat mereu Petru Vodã drept
„un cuib de fanatici religioºi“, imposibil de dat
pe brazda „ecumenismului“ ºi, deci, nu are
interesul ca mãnãstirea sã fie întãritã cu o figurã
de talia Pãrintelui Calciu. Or mormîntul
Pãrintelui Calciu va face din Mãnãstirea Petru
Vodã un mare loc de pelerinaj. Dacã pînã acum,
zeci de mii de credincioºi mergeau la Petru Vodã
pentru puterea duhovniceascã a Pãrintelui
Stareþ Iustin, de acum vor alerga acolo ºi pentru
a se ruga la cãpãtîiul unuia dintre cei mai iubiþi
duhovnici ai României, Pãrintele Gheorghe
Calciu. Familia Pãrintelui Calciu i-a trimis ÎPS
Daniel, la 23 noiembrie, o scrisoare, în care îi
solicita binecuvîntare pentru înmormîntarea la
Petru Vodã. Tot atunci, Pãrintele Iustin i-a cerut
binecuvîntare pentru acelaºi lucru. Dar Ierarhul
a considerat cã e prea tîrziu. Jurnaliºti din presa
centralã s-au interesat ce se întîmplã. Scandalul
era gata sã izbucneascã: Pãrintele Calciu este
prigonit ºi mort! Biserica îi face astfel a doua
mare nedreptate, dupã ce, în anii ’80, l-a caterisit
pentru cã a protestat contra dãrîmãrii bisericilor
din Bucureºti! Sesizat, ÎPS Daniel a încercat sã
liniºteascã spiritele în manierã proprie.
La 23 noiembrie seara, de la secretariatul
Arhiepiscopiei Iaºiului a emanat un comunicat
þîfons ºi fãþarnic, în care se spunea cã Arhiereul
acceptã ca Pãrintele Calciu sã fie înhumat la
Petru Vodã, dar nu-ºi dã binecuvîntarea. Adicã,
respectã dorinþa testamentarã, dar e
nemulþumit cã nu au fost respectate
„rînduielile“. Desigur, existã formalitãþi care
trebuie îndeplinite, dar bunul-simþ te opreºte
sã te prevalezi de ele în cazuri ca acesta.
5
ROST IN MEMORIAM

Am pierdut o cqlquzq spre Hristos:

Pqrintele Gheorghe Calciu
Pãrintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, unul dintre cei mai curajoºi ºi mai
cunoscuþi opozanþi ai regimului comunist, a trecut la cele veºnice. Un
munte de durere este cuprins în aceste doar cîteva rînduri. I-a fost dat
Pãrintelui nostru sã sufere mult pînã la capãt. N-au fost de ajuns anii de
temniþã, cu îngrozitoarea lor „reeducare“, nici anii de exil. Avem
convingerea cã a trebuit sã îndure pînã la sfîrºit pentru pãcatele noastre.

Claudiu Târziu la mãnãstirea Petru Vodã – Neamþ. A cerut asta

prin testament, dupã ce primise încuviinþarea Pã-

B
olnav de cancer la pancreas, Pãrintele
Calciu a venit în România la 20 septem-
brie, ca sã-ºi vadã, pentru ultima oarã, pri-
etenii ºi rudele. Suferind vizibil, s-a încumetat la
un ultim circuit al þãrii, aºa cum fãcea anual. La 14
octombrie, cu trei zile înainte de a susþine în Bu-
cureºti o conferinþã despre dimensiunea duhov-
niceascã a suferinþei, a fost internat de urgenþã la
Spitalul Militar Central. Medicii l-au operat imedi-
at ºi au constatat cã boala era în ultima fazã. Timp
de o lunã, cît a fost îngrijit în Secþia Reanimare, la
patul Pãrintelui a fost un adevãrat pelerinaj. Zeci
de oameni care îl cunoaºteau au intrat la el pen-
tru a-i ura sãnãtate ºi a cãpata binecuvîntare.
Printre cei care l-au vizitat s-au numãrat ºi Prea
Fericitul Pãrinte Teoctist, ÎPS Bartolomeu, Mitro-
politul Clujului, care l-a spovedit ºi l-a împãrtãºit,
ºi fostul preºedinte Emil Constantinescu.
|nmormîntat la Petru Vodq
La dorinþa familiei, care spera cã va avea parte
de un tratament mai eficient în SUA, la 16 noiem-
brie, Pãrintele Calciu a fost transportat la un spital
din Washington. Însã, marþi, 21 noiembrie, la ora
19.00 a României, la praznicul Intrãrii în Bisericã a
Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, Pãrintele Cal-
ciu a trecut din Biserica Luptãtoare în Biserica Bi-
ruitoare. Cu douã zile înainte de a împlini 81 de ani.
La ora cînd scriam acest articol, trupul sãu
neînsufleþit urma sã fie adus în þarã, sã fie depus,
pentru o zi, la biserica Radu Vodã, a Seminarului
Ortodox din Capitalã, ºi apoi sã fie înmormîntat
rintelui Stareþ Iustin Pârvu.
21 de ani de temni]q
În timpul regimului comunist, Pãrintele Cal-
ciu a îndurat peste 21 de ani în închisoare (1948-
1964, 1979-1984). A doua condamnare a primit-o
pentru cã, într-o serie de ºapte predici, þinute în
Postul Paºtelui lui 1979, a criticat virulent regi-
mul comunist ºi a protestat împotriva dãrîmãrii
bisericilor. Eliberat la presiunile SUA, determi-
nate de intervenþile unor Comitete pentru salva-
rea sa conduse de Mircea Eliade ºi Eugen Ionescu,
în 1985 i s-a impus sã pãrãseascã definitiv þara. A
emigrat în SUA, unde i se acordase cetãþenia de
onoare, ºi a devenit parohul bisericii ortodoxe ro-
mâneºti „Sfânta Cruce“ din Washington.
În exil, ºi-a continuat lupta pentru apãrarea
credinþei ortodoxe ºi a intereselor românilor,
fiind, între altele, fondator ºi preºedinte al Rom-
fest – Congresul Românilor de Pretutideni. De
asemenea, a scris cinci cãrþi centrate pe un mesaj
cãtre tineri. Dupã ’89, a continuat sã acþioneze
pentru educaþia în spirit creºtin a tineretului, mai
ales ca preºedinte de onoare al Asociaþiei Rost.
Despãrþirea de Pãrintele Calciu a noastrã, a
celor care l-am cunoscut bine, l-am iubit ºi am încer-
cat sã-i urmãm sfaturile, este extrem de dureroasã.
Singurul gînd binefãcãtor este acela cã Pãrintele
Gheorghe Calciu este acum în Împãrãþia Cerurilor,
în slava lui Dumnezeu cel în Treime, unde se va ruga
în continuare pentru iertarea pãcatelor noastre.
Dumnezeu sã-l odihneascã în ceata drepþilor sãi!

6 anul IV  nr. 46
IN MEMORIAM ROST

Testament
Îndrumãri pentru familie ºi bisericã privitoare la moartea mea
Când Dumnezeu mã va chema la El vor fi niºte trepte de par-
curs pentru pregãtirea trupului meu spre îngropare.
Mai întâi sã ºtiþi cã Parintele Stareþ al Mãnãstirii Petru Vodã,
Arhimandritul Iustin Pârvu ne-a acordat în cimitirul mãnãstirii
douã gropi alãturate, pentru ca aºa cum am trãit în viaþa sã fiu
ºi-n moarte cu soþia mea, Adriana, care m-a ajutat în împrejurãrile
grele cu un curaj pe care înainte de aceste imprejurari nici nu i
l-am bãnuit.
La cãpãtâi va fii o singurã cruce de piatrã pe care vor fi scrise
numele noastre, data naºterii ºi a decesului ºi un îndemn cãtre cei
care ne vor vizita mormântul sã se roage pentru noi.
Conform legilor americane, trupul meu va fi depus într-o
casã mortuarã, care va îndeplini procedurile prevãzute pentru un
trup care va fi transportat în România. Dupã spãlarea profesio-
nalã fãcutã de casa mortuarã, rugaþi un preot ortodox sã spele
trupul cu vin ºi untdelemn rostind rugãciunile de cuviinþã ºi
miruindu-mã pe tot trupul. Apoi sã mã îmbrace cu straiele preo-
þeºti ºi pe piept sã-mi punã icoana Maicii Domnului, cea sculptatã în os ºi fixatã într-un cadru de lemn, pe
care mi-a dãruit-o în spital Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, care mi-a dat ºi binecuvântare pen-
tru asta. În mâna dreaptã sã-mi punã sfânta cruce ºi metaniile primite de la Mãnãstirea Diaconeºti, care vor
merge cu mine în mormânt.
De la aeroportul din Bucureºti pânã la Petru Vodã sunt vreo ºapte ore de mers cu maºina... Prietenilor
mei de o viaþã, ucenicilor mei ºi credincioºilor care mã vor însoþi pe ultimul drum, le mulþumesc...
Dumnezeu sã le rãsplateascã însutit dragostea, grija ºi ajutorul pe care mi l-au dat! Nu sunt în stare sã
gãsesc cuvinte de recunoºtinþã pentru toate, cuvântul îmi este prea slab ºi inima mea prea sãracã pentru a
putea exprima toatã recunoºtinþa mea pentru ei.
Pentru enoriaºi mei las acest cuvânt: Iubiþi-vã unii pe alþii cum ºi Iisus ne-a iubit pe noi, ca sã se vadã
dintru aceasta cã suntem fii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Fiþi jertfelinici! Strãduiþi-vã pentru zidirea
bisericii! Rugaþi-vã ºi milostiþi-vã de cei în nevoi!
Arhitecþilor care au proiectat Biserica fãrã nicio rãsplatã materialã, sã le înmulþeascã Dumnezeu
harul, sã le rãsplãteascã dragostea cu care au lucrat la proiect luni de zile pentru a ajunge la cea mai
desãvârºitã formã, prin inspiraþia Duhului Sfânt.
Vã rog sã pãstraþi curatã pictura bizantinã, fãrã niciun fel de amestec cu alte influenþe. Numai picturã,
culoare ºi lumina... nici o icoanã în relief, nicio icoanã atinsã de modernismul zilelor noastre!
Multumesc Consiliului Parohial care m-a susþinut ºi ajutat. Duc cu mine în mormânt o dragoste uriaºã
pentru voi, pentru jertfa voastrã, pentru susþinerea mea în faþa greutãþilor, a micilor neînþelegeri ºi a pro-
priilor mele slãbiciuni.
Dacã am uitat pe unii, îi rog sã mã ierte... Scriu asta pe patul spitalului, sunt slãbit ºi fãrã îndoialã cã
mintea mea nu-i poate cuprinde astãzi pe toþi cei care m-au iubit ºi i-am iubit, dar Dumnezeu ºtie dragostea
mea pentru toþi, ºi-mi iartã neputinþã.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos ºi dragostea lui Dumnezeu-Tatãl ºi împãrtãºirea Sfântului Duh,
sã fie cu voi toþi! Amin.
12 noiembrie 2006,
Spitalul Militar Bucureºti,
Preot Gheorghe Calciu

anul IV  nr. 46 7
ROST
Pr. Gheorghe Calciu
sau nebunia pentru Hristos*
În cercul strâmt al elitei politice comuniste
de la mijlocul veacului (XX – red.) erau douã cu-
rente: Ana Pauker voia exterminarea adversari-
lor prin forþã, iar Gheorghiu-Dej prin muncã.
Temniþele, lagãrele ºi „reeducarea“ anilor ’50
sunt expresia politicii de urã ºi crimã a Anei
Pauker. Când ea a ordonat „reeducarea“ marxist-
leninistã a deþinuþilor politici din penitenciarul
Piteºti, nu a crezut în formularea ei idealã, ci crud
ºi sec a dorit exterminarea prin forþã a „duºma-
nilor de clasã“.
„Reeducarea“ însemna terorizarea deþinuþi-
lor, prin ei înºiºi, pânã la „ºocul revoluþionar“,
prin care se trecea la „conºtiinþa comunistã“. Tor-
tura era necontenitã, oribilã, iresponsabilã ºi fãrã
ieºire. Nu exista dreptul la moarte, ci numai la
viaþã monstruoasã.
Era o nebunie de la care nu s-a putut sustra-
ge nimeni. Fiecare a avut cãderea lui în aºa-zisele
„ture ale reeducãrii“. Acolo au fost batjocorite
credinþa, idealul, naþiunea, familia, virtutea,
onoarea, eroismul ºi, în ultimã instanþã, omenia.
* Fragmente din volumul Întoarcerea la Hristos de Ion Ianolide, apãrut la Ed. Christiana (Bucureºti, 2006)
8 anul IV  nr. 46
IN MEMORIAM
Toþi au fost cobai. Unii au cedat uºor, alþii dupã
incredibile chinuri.
Acolo a fost chinuit ºi studentul Gheorghe
Calciu.
În 1948 a fost arestat ºi condamnat ca „spion
american“ ºi „contrarevoluþionar fascist“.
În temniþã a intrat în „tura“ reeducãrii mar-
xiste. Rezultatele la faþa locului au fost depline,
dar în perspectivã mai largã au rãsturnat toate aº-
teptãrile: datoritã torturilor fizice ºi sufleteºti
prin care a trecut, datoritã inteligenþei cu care ve-
dea lumea, datoritã forþei sale lãuntrice, Gheor-
ghe Calciu, dupã eliberare, a fãcut Teologia ºi a
devenit preot. Este un proces sufletesc cu mult
mai tragic decât al Apostolului Pavel, care contri-
buise la uciderea primului mucenic creºtin, Sfân-
tul ªtefan. Cazul lui nu este unic, dar chiar dacã ar
fi, ar ajunge ca sã anuleze ºi sã discrediteze pen-
tru totdeauna principiile materialismului ateu.
Noi cunoaºtem evoluþia sufleteascã a acestui
om, cât ºi covârºitoarele sale suferinþe ºi cu umi-
linþã sãrutãm rãnile sufletului ºi trupului sãu,
pentru cã acest om a trecut prin iad, a fost chinuit
de satana, a dat piept cu antihrist – cãci toate for-
þele rãului s-au întruchipat la Piteºti în oameni ºi
au dus la evenimente trãite tragic.
La Piteºti oamenii s-au comportat ca niºte
demoni, ca niºte demenþi, ca niºte halucinaþi.
Acolo a fost scos Dumnezeu din om ºi înlocuit cu
satana, acolo însãºi natura umanã a fost mutilatã
ºi rãsturnatã.
***
În prima parte a detenþiei sale, Gheorghe
Calciu, pe atunci tânãr medicinist de douãzeci de
ani, a fost torturat pânã ce a fost distrus fizic ºi
spiritual, încât ca o cârpã, ca un robot, ca un ani-
mal dresat, ca un nebun îngrozit, ca un ne-om,
într-o totalã rãsturnare a tot ce fusese, urând tot
ce fusese, a fost silit sã batjocoreascã tot ce fusese
sfânt în el ºi sã devinã fiarã condiþionatã prin
ºtiinþa materialismului.
IN MEMORIAM
Studentul Calciu a trãit deci aceastã nebunie,
prezentatã în faþa lumii ca „revoluþia socialistã“.
Dar din bezna beznelor a vãzut lumina lui Hristos
ºi s-a hotãrât sã Îl slujeascã. Torturat de cele petre-
cute, a decis ca dupã eliberare sã se facã preot. Iar
ca preot, a decis sã spunã adevãrul.
Deºi opþiunea sa preoþeascã pare paroxis-
ticã, aproape imposibil de înþeles de cei ce nu au
trecut prin experienþa lui, totuºi preotul Calciu
este un om echilibrat ºi mesajul sãu este pe cât de
autentic evanghelic, pe atât de senin ºi de opti-
mist, cãci acest om s-a nãscut din nou ca nimeni
altul ºi nu poate fi ºtirbit cu nicio iotã. În el cloco-
teºte, arde, strãluceºte Hristos, cu intensitãþile
þâºnite din cele mai cumplite prigoniri.
Resorturi interioare pe care nu le poate reali-
za omul obiºnuit – ºi care nu sunt descrise nici în
literatura lumii, decât poate în prezentãrile apo-
caliptice ale infernului – îi fac pe cei ce au cunoscut
„reeducarea“ sã se cutremure de forþa sufleteascã a
omului care a cutezat sã înfrunte din nou fiara ce-l
robise. El a ieºit din iad ºi a avut curajul sã înfrunte
din nou iadul. ªtia cã îl aºteaptã caznele, dar ºi-a
pus nãdejdea în Hristos. L-a primit pe Hristos viu,
divin, puternic – ºi aºa a putut domina teroarea
întipãritã în fiinþa ºi în sufletul sãu.
anul IV  nr. 46
ROST
Prin preotul Calciu vorbeºte Hristos. El este
mort în Hristos printr-o adâncã pocãinþã ºi sme-
renie, dar este viu prin har ºi prin adevãr. El nu a
putut sã tacã. El are obligaþia sã mãrturiseascã
oamenilor atât oroarea satanicã a ateismului, cât
ºi splendoarea hristicã a credinþei.
***
Dar satana nu poate rãbda astfel de oameni.
Preotul Calciu neagã fundamentãrile materialis-
mului ateu, deci trebuie distrus. Preotul Calciu
divulgã metodele torturii comuniste, deci trebuie
anihilat. El nu este un om politic ºi totuºi denunþã
politica comunistã, nu este un economist ºi totuºi
distruge mitul traiului comunist, nu este un ideo-
log, dar credinþa lui anuleazã ideologia comu-
nistã. ªi asta nu i se poate ierta.
Chiar fraþii lui preoþi l-au trãdat, ca Ana ºi Caia-
fa, ºi l-au dat spre judecare Pilatului acestui veac.
***
Preotul Calciu se roagã pentru duºmanii sãi
ºi rugãciunea lui îi arde. Credinþa lui nimiceºte
orice duh rãu, cãci pentru el binele este o necesi-
9
ROST
tate chinuitoare. Calciu iartã tot chinul suferit
personal, dar înfiereazã duºmanii oamenilor,
duºmanii Adevãrului, duºmanii lui Hristos. El dã
bãtãlia în înãlþimile ºi adâncimile puterilor, înce-
pãtoriilor ºi stãpâniilor întunericului. Conside-
rãm cã este unul dintre acele vârfuri duhovni-
ceºti de mare intensitate, puþine la numãr, prin
care lucreazã Dumnezeu în lume pentru ca lumea
sã se mântuiascã.
Comuniºtii au în preotul Calciu dovada ne-
putinþei lor. El este o gravã problemã a comunis-
mului internaþional ºi un strãlucit exemplu al cre-
dinþei creºtine. Toþi comuniºtii din lume sunt vi-
novaþi pentru teroarea exercitatã asupra lui Cal-
ciu, dupã cum toþi credincioºii ºi toþi oamenii de
omenie sunt tributari harului ºi martiriului lui.
***
Pentru comuniºti, Calciu e un pericol ºi dacã
e viu ºi dacã e mort ºi ei nu ºtiu dacã trebuie sã-l
ucidã, sã-l „reeduce“ a doua oarã ori sã-l elibere-
ze. De eliberarea lui se sperie, dar ar trebui sã se
sperie mai mult de martirizarea lui. Orice se va în-
tâmpla cu Calciu, el rãmâne un martir al creºtinis-
mului ºi un personaj-simbol al omenirii.
***
Din pãcate însã creºtinii au pierdut sensul
crucii ºi nu mai sunt solidari cu martirii lor. Ei au
10
IN MEMORIAM
renunþat la credinþã, la eroism ºi onoare, dar de
nu se vor trezi vor pãþi mai rãu decât Calciu. Dacã
creºtinii ºi dacã oamenii ar ºti cã vor ajunge în
„reeducare“, ar nãvãli în temniþa în care este tor-
turat preotul Gheorghe Calciu ºi l-ar elibera.
***
Dacã oamenii ar fi înþeles mãcar parþial
sfinþenia ºi importanþa unui om ca preotul Calciu,
s-ar fi fãcut demersurile necesare pentru a-i salva
viaþa. Dar creºtinãtatea s-a mulþumit sã-l apere
platonic ºi oamenii nu cred cele ce se întâmplã.
Însã el este cu atât mai mare cu cât este mai pã-
rãsit.
***
Acest preot al lui Hristos, plin de puterea
duhului ºi a cuvântului, cu o adâncã conºtiinþã
misionarã, simbol al martiriului, dovadã a ome-
niei, biruinþã a libertãþii obþinutã prin jertfã este
victima nu numai a comuniºtilor, ci ºi a servito-
rilor lor din înaltul cler român. Aceºtia din urmã
au o rãspundere care nu se poate ierta.
Preotul Calciu este necesar lumii ºi Bisericii.
Cei ce îl ucid sunt cu mult mai conºtienþi de sacri-
legiul pe care-l sãvârºesc decât alþi prigonitori.
Dacã lumea creºtinã îl va lãsa sã moarã în Aiud,
ea se va asemãna poporului care a încuviinþat
Golgota.
anul IV  nr. 46
REPERE ROST

Pqrintele Rafail
sau celqlalt Noica
A-i ispi smerenia unui monah este un pãcat. A scrie despre un
monah este un gest care poate aduce a ispitã. Departe de noi gîndul
de a-l tulbura pe Pãrintele Rafail Noica, schimnicul din Munþii
Apuseni, cãruia i-am dedicat numãrul de faþã al revistei noastre.
Nãdãjduim cã ne va înþelege demersul ºi ne va ierta pentru
îndrãznealã, dar trebuia sã o facem, cãci Ieromonahul Rafail este
unul dintre acei stîlpi ai Ortodoxiei cãtre care cu toþii ne îndreptãm
privirile la vreme de cumpãnã.

Horia Brad care a refuzat sã fie Mitropolit al Moldovei ºi, deci,

posibil Patriarh.

P
e de altã parte, avem convingerea cã Pã-
rintele Rafail este atît de întãrit duhovni-
ceºte încît laudele, ca ºi rãutãþile lumii,
nu-l afecteazã. Dovadã cã Sfinþia Sa îºi slujeºte cu
osîrdie rostul este faptul cã nu a primit propune-
rile de mãrire lumeascã. Patriarhia Românã l-a
vrut Episcop, dar Pãrintele Rafail a respins ofer-
ta, cu eleganþã dar ºi cu fermitate, ca odinioarã
Arhimandritul pe atunci Bartolomeu Anania,
H.-R. Patapievici, unul dintre cãrturarii cu
mare influenþã în societatea româneascã, a avan-
sat ideea cã numai un cãlugãr de înãlþimea du-
hovniceascã a Pãrintelui Rafail ar putea limpezi
apele în Bisericã ºi i-ar putea pãstori dumne-
zeieºte pe românii ortodocºi, dacã ar fi ales Pa-
triarh. „[Biserica – n. red] Avînd în fruntea ei un
om sfînt precum Rafail Noica, altfel va putea în-
frunta punerea ei în discuþie de secularismul
agresiv al timpurilor noastre decît avînd în frun-
tea ei un om politic precum actualul Patriarh
Teoctist“ – ºi-a motivat Patapievici propunerea. ªi
a adãugat: „Rezistenþa Bisericilor la atacurile vre-
mii s-a verificat nu prin aurul altarelor, ci prin
sfinþenia preoþilor“.
Ieromonahul Rafail a alungat gîndul printr-o
tãcere adîncã, strãbãtutã doar de lumina rugãciu-
nii fierbinþi ºi punctatã de postul aspru.

Poporul îl iube[te
Aceste dovezi de preþuire a Sfinþiei Sale sînt
dublate de dragostea de care se bucurã în popor.
Pãrintele Rafail coboarã rar din munþii sãi ºi o
face numai pentru cã este insistent solicitat sã
dea cuvînt de folos credincioºilor. Cînd conferen-
þiazã Pãrintele Rafail, nici o salã nu este încãpã-
toare; mii de oameni din toatã þara merg sã-i soar-

anul IV  nr. 46 11
ROST
bã cuvintele la Alba Iulia – unde Ieromonahul
vorbeºte o datã sau de douã ori pe an în public –
sau, mai rar, în Bucureºti ori alte oraºe.
Pãrintele Rafail s-a ferit sã facã ºcoalã, pri-
meºte foarte rar vizite, este extrem de preten-
þios în a accepta ucenici, n-a scris decît douã
cãrþi, Celãlalt Noica ºi Cultura Duhului – ºi ace-
lea, dupã propria-i mãrturisire, din obligaþie fa-
þã de cei care aºteptau asta de la Sfinþia Sa –, iar
în public apare cu parcimonie. Toate acestea îl
fac cumva inaccesibil ºi cu atît mai dorit. Dar
Pãrintele nu face un joc de imagine, pentru a fi
cãutat. Sfinþia Sa are comportamentul firesc al
monahului care îºi înþelege ºi îºi urmeazã
menirea. De aceea, rãmîne consecvent în izo-
larea sa de lume – care nu-l meritã, fie vorba
între noi.
Repere biografice
Cînd am ales sã-l prezentãm drept reper pe
Pãrintele Rafail am fost animaþi de un singur
motiv: lumea trebuie sã-l cunoascã ºi sã-i urmeze
întru Hristos. Sîntem adepþii ideii cã trebuie sã ne
preþuim valorile încã din timpul cînd acestea sînt
în viaþã, cãci exemplul personal ne poate influ-
enþa decisiv. Cu fiecare personalitate exemplarã
pe care o cunoaºtem ne este mai limpede cã nu
existã o crizã de modele, ci doar suferim de o
orbire incredibilã.
Pãrintele Rafail este pilda vie a salvãrii sufle-
tului care într-adevãr îl cautã pe Dumnezeu. Expe-
rienþa sa de viaþã îl recomandã drept unul dintre
cei mai potriviþi duhovnici, pentru cã de la rãtã-
12
REPERE
cirile în credinþã, pînã la cele din tinereþe, nimic
nu i-a fost strãin.
Fiul al marelui filosof român Constantin Noi-
ca ºi al unei englezoiace, pãrintele Rafail s-a nãs-
cut în 1942. Educaþia lui creºtinã a fost sumarã,
întrucît tatãl sãu nu era preocupat de aºa ceva, iar
mama sa era de confesiune anglicanã. Despãrþit
de tatãl sãu, care avea domiciliu obligatoriu la
Cîmpulung Muscel, la numai 13 ani, cel ce avea sã
devinã Pãrintele Rafail, a plecat cu mama ºi cu
sora sa în Marea Britanie.
Acolo a trecut de la anglicani la penticostali,
baptiºti, congregaþionaliºti, Armata Salvãrii ºi
altele. În protestantism s-a poticnit în special în
textele referitoare la Sfînta Împãrtãºanie. Într-o zi
a simþit „ca o luminã în sufletul meu gîndul de a
mã întoarce la Ortodoxie“ (cf. Celãlalt Noica, Ed.
Anastasia, Bucureºti, 1994). L-a întîlnit în chip
providenþial pe pãrintele Sofronie, povãþuitorul
duhovnicesc al mãnãstirii Essex, care l-a sfãtuit
sã-ºi termine studiile.
Revenirea la Ortodoxie s-a petrecut în 1961,
iar în 1965 pãrintele Rafail este tuns în mona-
hism la mãnãstirea Essex de cãtre pãrintele So-
fronie, cãlugãria fiind „rãspunsul la întrebãrile ce
mi le puneam din copilãrie“ (cf. Celãlalt Noica).
Pribegiile protestante le-a socotit drept o lucrare
a lui Dumnezeu cu el pentru cã „dacã n-aº fi trãit
Ortodoxia ca un convertit, poate cã n-aº fi putut
niciodatã sã o vãd în frumuseþea ei strãlucitoare,
drept singurul adevãr al istoriei“ (cf. Celãlalt
Noica).
S-a întors în România în 1993, pentru o
scurtã vizitã, dar n-a mai plecat.
anul IV  nr. 46
REPERE
Pãrintele Rafail Noica
despre moarte ºi viaþã
S
ubiectul de astãzi este o întrebare pe care
am socotit-o minunatã în ultima cuvântare
pe care am þinut-o aici, care era: Din ce
moarte ne-a izbãvit Hristos? Eu am simþit cã n-am
rãspuns cum se cuvenea, sau, cum se zice mai
popular, n-am fost pe fazã. Aº rãspunde aºa: din
moartea necunoaºterii de Dumnezeu, care ne-a
survenit tocmai din gustarea pomului cunoaºte-
rii. Aºa cum m-a izbit întrebarea, ca fiind minuna-
tã, tot aºa îmi vine sã zic cã m-a trãsnit ºi rãspun-
sul: Moartea necunoaºterii de Dumnezeu surve-
nitã tocmai prin gustarea pomului cunoaºterii,
dar mã iertaþi, de acum încolo aº vrea sã zic „lem-
nul cunoaºterii“ (acesta era traducerea mai ve-
che). În vechime traducãtorii nu-ºi permiteau sã
parafrazeze atâtea ca în modernitate ºi mai bine
fãceau, în general. De ce „lemnul cunoaºterii“? Ni-
meni nu vorbeºte de pomul Crucii, dar în greacã,
în slavonã, existã ecoul acesta pe care-l are lem-
nul Crucii, ºi lemnul vieþii, ºi lemnul cunoaºterii
ºi toate lemnele raiului (zice un tropar de-al nos-
tru cântat în Marele Post: „…s-a înfipt lemnul Cru-
cii pe Golgota ºi iadul a strigat: vai, cine a împlân-
anul IV  nr. 46
ROST
tat o aºchie de lemn în inima mea?!“). Limba
noastrã, care a cunoscut duhul dreptei slãviri,
ºi-a însuºit anumite formule ºi anumite expresii ºi
un anumit vocabular, însã nu deplin, ºi cu nãvala
modernitãþii, le pierdem. E foarte important sã
nu pierdem cuvântul ºi sensul cuvântului. E
important ca Scriptura ºi tot ce este liturgic sã fie
o traducere ºi nu o trãdare. Se tot citeazã, cel pu-
þin în Occident, expresia italianã „Traduttore –
traditore“ („Traducãtor, trãdãtor“). Sã nu trãdãm,
ci sã traducem, fiindcã, mai ales în cele biseri-
ceºti, cuvântul are o importanþã deosebitã. Cu-
vântul nu este doar un purtãtor de informaþie,
cuvântul are energie; energia asta este mântui-
toare ºi dacã nu, riscã sã fie ucigaºã. Cuvântul
este unul din numele lui Hristos – Cuvântul lui
Dumnezeu.
Blestem
Pãrintele Sofronie socotea cã blestemul cel
mai mare este a nu-L cunoaºte pe Dumnezeu. Bã-
nuiesc cã mulþi din contemporanii noºtri sunt
„bine mersi“ fãrã Dumnezeu. Ne e un pic dor de
El, poate mai avem ºi greutãþi ºi ne amintim cã
mai este ºi Dumnezeu ºi poate cã ne ajutã El când
alþii nu pot, însã nu ne dãm seama cã a murit ceva
în sufletul nostru ºi nu ne dãm seama tocmai
fiindcã suntem morþi, iar moarte înseamnã faptul
de a nu-L cunoaºte pe Dumnezeu. E sigur cã, deºi
a fost faþã cãtre faþã cu Dumnezeu, Adam nu a
ajuns sã cunoascã pe Dumnezeu destul de deplin.
Dacã ar fi cunoscut Adam pe Dumnezeu destul de
deplin ar fi fost cu neputinþã mincinosului ºarpe
sã-l înºele pe Adam, respectiv pe Eva…
Chipul mor]ii
Ce numim noi moarte? Ne îngrozeºte ºi ne
întristeazã dincolo de orice mãsurã chipul morþii.
Un trup care pânã odinioarã fiind în viaþã avea
13
ROST
cât de cât o înfãþiºare, sã zicem o frumuseþe, chiar
ºi un om rãu, un om îmbãtrânit, urâþit poate de
ani ºi de cine ºtie prin ce trecuse viaþa lui, dar, în
comparaþie cu trupul lui mort, avea o frumuseþe,
în el stãtea viaþa. Trupul neînsufleþit are un chip
care îngrozeºte pe om nu numai în sensul de
fricã, de groazã, îngrozeºte ºi în sensul de urâciu-
ne, ceva de nerãbdat, ceva ce omul nu poate sã su-
porte. ªi nu va putea niciodatã, fiindcã Dum-
nezeu nu a vrut ca omul sã se împace cu moartea.
Dumnezeu nu vrea sã ne împãcãm cu moartea,
cãci ea este vrãjmaºul, singurul vrãjmaº. ªi dacã
harul lui Dumnezeu îl putem numi sabie pentru a
lovi pe vrãjmaºi, e sabie pentru moarte ºi numai
pentru moarte. Deci, pentru noi, chipul morþii
este trupul neînsufleþit, dezbinarea între trup ºi
suflet.
[...] Dar, iubiþi fraþi ºi surori, pe de altã parte,
moartea, ca proces din viaþa noastrã, dacã am
trãi noi creºtineste, este o minune. Sub aspectul
acela tragic, Dumnezeu omoarã moartea, adicã,
cum zice Sfântul Pavel, tot ce este pãcat se sfâr-
ºeºte cu moartea. Moartea nu este altceva decât
energia morþii care lucreazã în noi. Ar trebui
multe definiþii date, dar nãdãjduiesc la expe-
rienþa vieþii voastre. Domnul ºi harul lui Dumne-
zeu sã vã explice ºi experienþa vieþii ºi cãrþile citi-
te, cã n-avem timp sã explicãm fiecare cuvânt. Sã
nu ne oprim la definiþii morale, e prea puþin mo-
rala, trebuie sã o depãºim cât mai curând, nu în
imoralitate (asta e a cãdea dincoace de moralã),
trebuie sã trecem dincolo de moralã, în fiinþia-
litate, în ontologie, dacã vreþi.
[...] Deci, pãcatul trebuie înþeles ca lucrare a
morþii în noi, care înmulþeºte moartea, ne umple
de moarte. Moartea este sfârºitul acestei lucrãri.
Dumnezeu a zis „…ca rãutatea sã nu fie fãrã de
moarte, acum sã îndepãrtãm pe Adam din rai“ ºi
a pus moartea despãrþire între trup ºi suflet, cum
zice rugãciunea de iertare a arhiereului la înmor-
mântare: sufletul sã se întoarcã de unde fiinþa
ºi-a luat, iar trupul sã se dea în cele din care a fost
alcãtuit. Pãcatul este chipul morþii, al morþii vãzu-
te ca despãrþirea sufletului de Dumnezeu, Fãcãto-
rul lui. Asta este moartea, ãsta este pãcatul. Tot
ceea ce desparte sufletul omului de Fãcãtorul lui,
de Dumnezeu, e moarte. Lucrarea acelui lucru,
acelei energii, a acelui gând, a acelei fapte este
pãcat, este lucrarea mortii. Iar tot ceea ce aduce
14
REPERE
pe om cãtre Dumnezeu este viaþa ºi este stingerea
lucrãrii morþii. Viaþa ºi libertatea ne sunt date
pentru ceea ce numeºte Biserica: pocãinþã.
Intrarea \n aceastq via]q
Dar de ce a suferit Eva blestemul acesta al
naºterii în dureri? Pentru cã naºterea omului în
lumea asta îngânã omului naºterea omului la
sfârºitul vieþii ãsteia. Aºa cum ne-am fãcut gesta-
þia în pântecele maicii pentru a veni în viaþa asta,
tot aºa ne facem devenirea asta între naºtere ºi
mormânt, a doua gestaþie, pentru a ne naºte în-
tru cele veºnice. În dureri ºi poate cu plângere se
face naºterea omului în lumea asta. Pruncul se
naºte plângând ºi în plânsoare însoþim trupul ne-
însufleþit la mormânt ºi cu plângere îl înmormân-
tãm. Plângerea însã trebuie sã fie numai pentru
viaþa asta ºi face parte din dinamica pocãinþei, cu
atâta pãrere de rãu pentru relele fãcute. Noi
gândim obiectiv. Faptul cã am fãcut o greºealã ºi-
mi pare rãu pentru ea, nu asta este încã pocãinþa,
dar este un început. Adicã, o pãrere de rãu cã ve-
dem cã am scrântit-o, asta e normal. Dar lacrimi-
le adevãrate sunt când sufletul începe sã trãiascã
faptul cã despãrþirea de Dumnezeu este un bles-
tem ºi cã acel blestem este moarte. Cã el, sufletul,
despãrþit de Dumnezeu (sufletul nostru fiind per-
soana; nu iau analitic doar sufletul, ci cu trupul ºi
cu tot ce alcãtuieºte persoana omului), dacã îºi dã
seama cã e despãrþit de Dumnezeu, înseamnã cã
cunoaºte cât de puþin pe Dumnezeu, mãcar atât
cât sã îºi dea seama cã e despãrþit de El. Când cu-
noaºte sufletul pe Dumnezeu? Atunci când începe
sufletul sã-ºi punã întrebarea „De ce Dumnezeu
ne-am despãrþit noi?“, „De care dragoste ne lipsim
noi?“. Lacrimile vin din dragoste, nu din pãrere
de rãu obiectivã (cã am fãcut – obiectiv – ceva
tâmpit, sã zicem), ci cã prin acea prostie, prin
acea rãutate când s-a rãnit dragostea lui Dumne-
zeu, începem sã ne despãrþim de dragostea asta.
Nimic mai vulnerabil decât
dragostea
[...] Îndrãznesc sã mai spun un lucru: dra-
gostea – ºi când vorbim de dragoste vorbim de
Dumnezeu –, dragostea divinã este atotputerni-
cã, însã nimic nu este – paradoxal – mai vulnera-
anul IV  nr. 46
REPERE
bil decât dragostea. Dacã Dumnezeu n-ar iubi,
dragostea n-ar putea fi rãnitã ºi Dumnezeu n-ar
putea fi rãnit. Paradoxal, dragostea adevãratã,
dumnezeiascã este aºa de intensã, este „foc mis-
tuitor“ care mistuieºte nemistuind; dar oare cum?
De ce nu mistuie? Pentru cã Dumnezeu este ne-
muritor ºi totuºi, în acelaºi timp, este, cum zicem
noi, cu limbajul nostru de la psihologie: vulnera-
bil. În ce sens vulnerabil? Subþire, mereu se mãr-
gineºte! ªi în ce sens se mãrgineºte? Nu se ofen-
seazã zicând: asta-i erezie! Dumnezeu nu cu-
noaºte mânie, ofensã; nu-L poþi ofensa pe Dum-
nezeu. Numai proºtii ne ofensãm, cã dacã cineva
mi-a zis cã sunt un porc, mã ºi ofensez ºi mã supãr
pe el… da’ uitã-te-n oglindã, poate nu e foarte
bine ce vezi acolo, dar porc nu e! Degeaba m-am
ofensat! Avem slãbiciune, avem moarte. Dumne-
zeu nu are slãbiciune, nici moarte ºi nu se supãrã,
ci mã iubeºte pe mine, deºi, pãcãtuind, eu mã lip-
sesc de dragostea Lui ºi tot ce vrea sã reverse în
mine… Dumnezeu vrea sã devin un dumnezeu,
dar nu pe calea asta amatoristã, ci pe calea, hai
sã-i zicem profesionistã. Dumnezeu profesional
ne învaþã cum sã ajungem la El ºi dacã ar putea sã
ne dea mai mult decât ce este El, ne-ar da mai
mult! Asta-i dragostea dumnezeiascã! De ce în-
drãznesc sã zic eu cã ne-ar da mai mult? Fiindcã
Hristos în experienþa Lui de om ne spune cã „cei
care cred în Mine cele ce le fac Eu ºi ei le vor face
anul IV  nr. 46
ROST
ºi mai mari decât acestea pentru cã Eu mã rog
cãtre Tatãl“. Poftim, care este iubirea lui Dumne-
zeu! Ce ºoptea ºarpele cã vrea Dumnezeu? Ca nu
cumva sã ajungem ca Dumnezeu! …Sfinþi, de-a
lungul istoriei, au înviat din morminte oameni
morþi de nu ºtiu când. Hristos a fãgãduit „nu nu-
mai cã veþi face ce fac Eu, ci ºi mai mari decât aces-
tea“. Poftim, ce invidie are Dumnezeu? Nici una!
Dragostea se dãruieºte total ºi dacã ar putea da
mai mult decât totul, ar da mai mult, ºi când a pu-
tut sã dea mai mult a dat mai mult mãcar în con-
diþiile astea limitate, pãmânteºti.
Crucea – de via]q fqcqtoare
Crucea nu este suferinþã. Crucea, ºi de aceea
o numeºte Biserica de viaþã fãcãtoare, este dra-
goste. Dar Crucea, în lumea asta sãlbaticã, nu
poate decât sã fie suferinþã. Dragostea dumne-
zeiascã în lumea asta nu poate sã fie decât sufe-
rinþã ºi asta este Crucea. Crucea trebuie sã o înþe-
legem ca dragostea jertfelnicã a lui Dumnezeu
care, cum zice Sfântul Ioan Evanghelistul: dacã
i-a iubit pe ai Sãi, pânã în sfârºit i-a iubit. Care
sfârºit? Însãºi moartea prin chin, prin ruºine,
ruºinea cã L-au fãcut de douã parale, cicã ºi-a pier-
dut tot ce propovãduise, tot ce fusese a fost fãcut
acum de douã parale. Nici astfel nu I-a biruit dra-
gostea! Dragostea e jertfelnicã pânã la capãt…
15
ROST
Cultura Duhului
Constantin Mihai
„U nde duce cultura cuvântului lui Dumne-
zeu, credinþa în cuvintele lui Dumnezeu?
Cuvintele lui Dumnezeu omului pot pã-
rea, ºi par de multe ori, sminteala cea mai mare,
ºi însuºi Apostolul Pavel nu se sfieºte a vorbi de
«nebunia lui Dumnezeu», dar adaugã cã nebunia
lui Dumnezeu se aratã mai înþeleaptã decât înþe-
lepciunea omului. Înþelepciunea omului e nepu-
tincioasã, precum ºi omul; este stricãcioasã, pre-
cum ºi omul; dar ceea ce ne pare nouã a fi o nebu-
nie, dacã este dumnezeiascã, sã ne împãrtãºim cu
16
REPERE
aceastã nebunie, ºi vom vedea cã asta era înþelep-
ciunea “ (Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-
Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29).
Pr. Rafail Noica încearcã sã defineascã noþi-
unea de cuvânt, de cuvânt al Domnului, plecând
de la existenþa a priori a ceea ce numeºte „cultura
Duhului“. Dincolo de nivelul prim, cel de infor-
maþie a cuvântului, el mai semnificã, în tradiþia
religioasã, ºi împãrtãºire, cuminecare. Cultura, ca
o devenire a propriei cultivãri – existã o culturã a
pãcatului, „o culturã smintitã“, tot aºa cum existã
o culturã a pãmântului – este în permanent acord
cu vocea Tatãlui ceresc, modelând existenþa
umanã. Aceastã voce interioarã se dezvoltã trep-
tat prin trãirea cuvântului divin, contribuind la
împlinirea unei culturi a Duhului. Înduhovnicirea
celor cinci simþuri conduc fiinþa la o realã cunoaº-
tere a lui Dumnezeu. În mãsura în care aceste
simþuri nu sunt înduhovnicite, ele devin prin cul-
turã (ca ºi cultivare), omul ajungând „sã cultive
cuvântul lui Dumnezeu“.
Ascultarea, acel „auz al cuvântului“, înainte
sau dincolo de a fi o disciplinã în Bisericã, „este o
auzire ºi un discernãmânt“. Cu alte cuvinte, fiinþa
discerne vocea Tatãlui într-un mod distinct, în ra-
port cu orice altã voce. Numai „cultivând cuvân-
tul lui Dumnezeu – afirmã Pr. Rafail Noica – cul-
tivãm în noi sãmânþa vieþii“. Prin urmare, cuvân-
tul lui Dumnezeu constituie cultura Duhului.
Este vorba de o pãzire a cuvântului lui Dum-
nezeu nu la nivelul etic, al purei formalizãri, ci la
nivelul trãirii duhovniceºti, al practicii efective.
Pornind de la presupoziþia unei cercetãri duhov-
niceºti care implicã o interogaþie capitalã de ce,
fiinþa poate descifra sensul ºi esenþa lucrurilor.
Cu alte cuvinte, pãzirea cuvântului lui Dumnezeu
depãºeºte aspectul moral implicit, efectul sãu se-
cundar, trimiþând la sensul sãu primordial, acela
al cuvântului de viaþã. Prin pãzirea cuvântului lui
Dumnezeu se creeazã posibilitatea ca acest cu-
vânt „sã sãlãºluiascã ºi sã petreacã în noi“. Aceas-
tã nuanþã, în limbajul teologic arhaic, dã mãsura
plenitudinii energiei creatoare divine.
anul IV  nr. 46
REPERE
Astfel, cuvântul devine cuminecãtor pentru
om, în mãsura în care „se împãrtãºeºte numai în
vieþuire“. Nevoia interioarã a fiinþei umane depã-
ºeºte nivelul unui studiu abstract scripturistic sau
nivelul formalismului, prin simpla împodobire a
anul IV  nr. 46
ROST
casei cu icoane sau a ascultãrii unei muzici biseri-
ceºti. Adoptarea unei „culturi îmbisericite“, prin-
tr-un mod specific de trãire este o primã etapã
esenþialã în procesul prefacerii spirituale. Îmbise-
ricirea înseamnã intrarea ºi rãmânerea în Biseri-
cã, integrarea în duhul Predaniei, adicã ascultare
ºi supunere desãvârºitã poruncilor ei.
Cultura Cuvântului, de care vorbeºte Pr. Ra-
fail Noica, duce tocmai spre sfera Nefigurabilului,
a Invizibilului, a Inefabilului. Întreaga cãutare
umanã „trãdeazã chipul dumnezeiesc în om“. Cu-
vântul lui Dumnezeu este cuminecãtor pentru
om la toate palierele: al cuvântului, al simþului ºi
chiar la palierul concret „al mâncãrii“.
Nebunia întru Hristos este forma autenticã a
sophiei din care fiinþa se poate împãrtãºi, acea
energie creatoare de viaþã. Cultura Duhului este
o proiecþie eternã a „calitãþii dragostei lui Dum-
nezeu“, a cãrui virtute este smerenia „care se dã
fãrã întoarcerea asupra sa“. Nu se poate înþelege
semnificaþia profundã a acestei culturi a Duhului
pe care o exprimã magistral Pr. Rafail Noica fãrã a
ne raporta la o valoare esenþialã a creºtinismului,
la atributul sãu primordial, libertatea credinþei.
17
ROST POLITICA, LA DESCUSUT

Identitatea naþionalã
vãzutã de la Chiºinãu
S-au împlinit 15 ani de independenþã a R.Moldova. O independenþã
ºubredã, poticnitã în visul prosperitãþii „elveþiene“, cu schimbãri ciclice
în orientarea politicã a statului denumit R. Moldova. 27 august este o
datã simbolicã, plasatã între 23 august ºi 28 septembrie. Dacã 23 august
reprezintã data odiosului Pact Molotov-Ribbentrop, ultima semnificã
stabilirea demarcaþiei frontierei conform acestuia.

Octavian Sergentu tantã: „Fii credincios, Iubeºte-þi þara!“ M-am apro-

piat de câteva tinere ºi le-am întrebat din ce sectã

S
e mai adaugã 24 august, care a culminat cu
inaugurarea Complexului memorial „Eter-
nitate“ din Chiºinãu. Este extem de dificil,
dar totuºi pentru unii se poate sã se „manevreze“
pe niºte subiecte fierbinþi, cum poate fi catalogat
cel al „eliberãrii Moldovei pe 24 august 1944“.
Dupã ziua de 27 august urmeazã 31 august, care
simbolizeazã Ziua Limbii Române, oficial Ziua
Limba Noastrã, în care au loc mai multe manifes-
tãri cultural-artistice, care ne aduc aminte de „po-
durile de flori“ de altãdatã.
„Fii credincios“, în stil
statalist
M-am deplasat în centrul Chiºinãului pentru
a serba împreunã cu concitadinii mei ziua simbo-
licã de 27 august ºi a rememora evenimentele
care au precedat Independenþa Naþionalã ºi apa-
riþia unui nou stat pe harta lumii. Într-un fel, am
fost ºi eu un participant indirect sau mãcar mar-
tor ocular al acelor timpuri de renaºtere naþiona-
lã, de destrãmare a Imperiului Rãului ºi de edifi-
care a unei noi lumi în acest teritoriu. Am avut un
gust amar participând la fastuoasa reprezentare
cultural-artisticã dedicatã acestei zile. N-am înþe-
les mai multe lucruri: spre exemplu, de ce a fost
modificatã denumirea cu Ziua Republicii ºi nu a
rãmas cea cu care deja ne obiºnuisem, a Indepen-
denþei, în acest an? De când? Sau, de unde au apã-
rut ºi cine i-a îmbrãcat pe tineri cu maiouri galbe-
ne, pe care era imprimatã o lozincã populist-sec-
fac parte ºi ce contribuþie au la aceastã manifes-
tare, unde admiri Ansamblul „Joc“, dar ºi câte-un
cazacioc, la o adicã. Tinerele, parcã panicate, s-au
aruncat sã scotoceascã prin genþi dupã buletinele
de identitate. Le-am explicat cã fac parte din pre-
sã, nicidecum de la „secu“ sau poliþie, fapt care
le-a fãcut sã-mi împãrtãºeascã sentimentele pe
care le nutresc faþã de patrie ºi ataºamentul lor
faþã de religia ortodoxã. Erau studente care mani-
festã o dragoste inimaginabilã faþã de R. Moldova
ºi fac voluntariat. Un fel de „crucea roºie“ moldo-
veneascã. Secretul confuziei mele, probabil, îl
constituia faptul cã vestimentaþia acestor tinere
era identicã cu cea a cultului religios al „copiilor
soarelui“, ai cãrui membri i-am întâlnit, cu o sãp-
tãmânã mai devreme, prin centrele raionale din
Basarabia, iar lozincile inscripþionate pe maiouri
fiind apropiate de conþinut. „Stupizenia rarisi-
mã“ de-a jongla cu lozinci, motto-uri sau manifes-
tãri populiste din partea unor lideri ai partidului
de guvernãmânt sau ai administraþiei locale, ne
sar în ochi, deseori, aruncându-ne în negura tre-
cutului sovietic. Lozincile care ne mângâie ºi ustu-
rã, concomitent, privirea de pe panourile firme-
lor ce activeazã în R. Moldova sunt întregite de
„puseurile“ administraþiei locale ºi guvernamen-
tale. „Nu fii porc la drum“, „Revoluþia s-a nãscut în
stradã“, „Back in the URSS“, „Dima Bilan-Jizny i
reka“ sunt suplinite de ultimul hit local: „Chiºi-
nãu – inima Patriei“. Pentru un român din þarã,
identificarea regionalã de tipul Banatul e „frun-
cea“, Ardealul – „mintcea“, fac parte dintr-un

18 anul IV  nr. 46
POLITICA, LA DESCUSUT
fond istoric comun. Toate aceste aplicaþii de me-
saj ºi inserturi de limbaj stalinist fac parte din ar-
senalul grupului retrograd – „garda veche“ – al
PCRM, sprijinit în demersul dat de sârguinciosul
membru al Consiliului de experþi al agenþiei RIA
Novosti, totodatã ºi consilier principal al preºe-
dintelui Vladimir Voronin, Mark Tcaciuk, care
pãstoreºte la rându-i un grup propriu de influen-
þã în partid. Mai existã grupul „reformaþilor“ în
sânul PCRM, care are un cuvânt greu de spus ºi
obiectivul cãruia îl constituie „integrarea euro-
peanã“, acesta se regãseºte într-o serie de minis-
tere preocupate de relaþia cu Europa. În acest joc,
singurul actor de care þine variabila menþinerii
omogenitãþii politice este preºedintele Voronin.
Cu toate cã Voronin are o influenþã determinantã
în stat ºi partid, consilierea ºi abordarea scheme-
lor politice din partea lui Mark Tcaciuk stau la
baza acþiunilor pe care le întreprinde. De fapt,
Tcaciuk îºi are propriul joc ºi faptul cã impune o
linie bine stabilitã în politica de stat nimic nu este
întâmplãtor. Exact ca în cazul proiectului Kozak,
în care jocul l-a depãºit nu numai pe preºedinte,
dar ºi pe el. Dupã expirarea mandatului de preºe-
dinte a lui Voronin, probabil, Tcaciuk v-a miza pe
noi actori, dacã nu chiar din propria pepinierã
sau grup. S-ar putea chiar sã-i înºire actualului
anul IV  nr. 46
ROST
preºedinte în viitor vreo capcanã, cine ºtie? De
fapt, Mark Tcaciuk, susþin unii foºti colegi de fac-
ultate, este discipolul lui Artem Lazarev sau
V. Iacovlev, staliniºti dogmatici, promotori ai
teoriei „moldoveniste“. Dacã cei doi nu mai existã
printre cei vii, înfãptuirea operei ideologice este
suplinitã de Mark Evghenievici ºi amicii sãi,
Alexei Tulbure ºi Vl. Solonari. Asta chiar dacã nu
sunt în vãz, pe ei reprezentându-i un Stepaniuk,
Nazaria sau Stati.
Moldovenismul – repere
antropologice
Ideologia moldovenismului a fost lansatã în
anii 1992-1993, de facþiunea „agro-socialistã“ din
acea perioadã care era la guvernare. Mircea Sne-
gur a fost primul preºedinte care a îmbrãþiºat cu-
rentul „moldovenismului“ ºi, alãturi de premie-
rul Andrei Sangheli, l-a „iluminat“ în Basarabia.
Într-o formã mai extravagandã, „moldovenis-
mul“ a fost preluat ºi de cãtre penultimul preºe-
dinte al R. Moldoav, Petru Lucinschi. Tot, în acea
perioadã, cu prinosul scriitorului „evanghelist“
Ion Druþã, este lansatã „Casa noastrã comunã –
Republica Moldova“. Dupã proclamarea indepen-
denþei faþã de URSS, Republica Moldova ºi Româ-
Foto: Bogdan Onofrei
19
ROST
nia sunt douã state suverane cu o singurã naþiu-
ne, aceasta o vorbesc nu doar morþii, dar ºi nenãs-
cuþii. Ceea ce ni se propune înseamnã renunþarea
la propria naþiune, un stat bazat pe un melanj de
episoade istorice controversate, cât ºi episoade
istorice ce se exclud reciproc. O maximã chine-
zeascã spune: „Copacul se trage spre luminã, iar
omul spre o viaþã mai bunã. Dar, atât unul, cât ºi
celãlalt au rãdãcini“. Nu poþi sã te joci cu istoria,
sã-þi baþi joc de ea. O naþiune, într-adevãr, este o
creaþie modernã, iar rãdãcinile ei sunt pre-mo-
derne. A accepta concepþia de „naþiune moldove-
neascã“ este nu numai o prostie crasã, ci o debili-
tate mintalã ºi se cere ajutorul specialistului. Nu a
psihologului, ci a psihoterapeutului. Internare ºi
tratament prescris. Existenþa naþionalã are la
bazã mitul descendenþei, codul cultural, memorii
comune ºi este reprezentatã de etno-simboluri.
Ceea ce ni se propune este mai mult decât o con-
fuzie socio-lingvisticã, iar perpetuarea unei atare
manifestãri echivaleazã cu „transnistrizarea“ psi-
hosomaticã a R. Moldova, devierea din formatul
etno-cultural, etno-lingvistic, etno-comportamen-
tal normal la unul anormal. Ideologia „identi-
tarã“ a statului moldovenesc dupã independenþã
a constituit-o teoria moldovenismului. Impune-
rea de sus în jos a tezelor „þarist-staliniste“ n-au
nici legitimitate, pentru cã populaþia, practic, nu
s-a pronunþat vizavi de caracterul „identitar“ al
statului. Dacã societatea civilã sau mediul acade-
mic s-a opus cu înverºunare faþã de teoriile „mol-
dovenismului“, atunci þãranii cu sapa în mânã
n-au participat la nici un fel de referendum, re-
censãmânt, studiu sociologic. Teoria moldovenis-
mului este un bluf, o cacealma, o aberaþie într-un
spaþiu public în care totul este permis. Actual-
mente, ideologia de stat promotoarea moldove-
nismului are la bazã ºtinþa leninist-stalinistã ºi
Pactul Molotov-Ribbentrop. Iar dacã „moldove-
nismul“ cu efect peiorativ se vrea instalat la te-
melia mitului fondator al R. Moldova cum se va
rumega el? Un experiment nou sau de-a casei.
Uneori, este prea periculos sã te împrieteneºti cu
antropologia, te îmbolnãveºti de Gellner încât nu
te mai înþelege Kagarliþkii. Proiectanþii aberantei
teorii prin lansarea inepþiilor dogmatice, diva-
gaþiilor ideologice, traduse în acte ale statului, îºi
motiveazã astfel existenþa. Avem de-a face cu o
instuþionalizare a unor forme fãrã fond, a
20
POLITICA, LA DESCUSUT
kitch-urilor socio-culturale ºi deviaþiunilor psiho-
somatice în viaþã. Proiectul moldovenist deto-
neazã „mitul integrãrii europene“ a R. Moldova ºi
îmbracã mantaua „leninist-stalinistã“. Perspec-
tiva de schimbare curricularã în Europa nu se
încadreazã în proiectul „moldovenist“ chiar dacã
pe aceastã chestiune unii strategi politici de la
Chiºinãu, care sunt „moldoveni“ doar dupã
paºaport, insistã.
Matrio[ca detractorilor
În cotidianul „Ziua“ din 26 august 2006, re-
publicat în „Timpul de dimineaþã“ de la Chiºinãu,
unul din apropiaþii foºtilor preºedinþi Mircea
Snegur ºi Petru Lucinschi, în perioada lor de glo-
rie, Constantin Tãnase, scrie un material aproape
realist despre fenomenul basarabean din ultimul
timp. Sunt de acord cu autorul cã „spunând «eli-
berarea de sub ocupaþia fascistã» spune doar o
parte de adevãr, fiindcã, acum 62 de ani, la 24
august 1944, a avut loc altceva: eliberarea Basa-
rabiei de armatele fasciste ºi ocuparea ei de cãtre
armatele sovietice. Sã nu uitãm un adevãr istoric
foarte important: niciun organ reprezentativ al
Moldovei, ales în mod democratic, nu a anulat
nicio datã Actul Unirii votat de Sfatul þãrii la 27
martie 1918. Acest Act a fost anulat de tancurile
sovietice la 28 iunie 1940. Punctul de vedere ex-
primat de Voronin – «eliberarea Moldovei» – este
cel al Rusiei imperiale. Dacã accepþi acest punct
de vedere trebuie sã justifici ºi genocidul la care a
fost supusã Basarabia dupã «eliberare» – foame-
tea organizatã, valurile de deportãri, colectiviza-
rea forþatã, rusificarea, deznaþionalizarea º.a.m.d.
Numind desprinderea Basarabiei de România de
cãtre armatele sovietice drept «eliberare», Voro-
nin se posteazã pe poziþiile imperiale ºi ºovine ale
defunctei URSS ºi defunctului PCUS.“ (C.T.).
Altceva nu înþeleg, ºi anume acea problemã,
consideratã cea mai „delicatã“ pentru o parte a
clasei politice de la Chiºinãu, „votul de la 4 aprilie
2005 prin care liderul comuniºtilor Voronin a
fost reinstalat în funcþie cu voturile unor partide
din fosta opoziþie anticomunistã, vot care a cur-
mat orice speranþã de schimbare“. Aici, gogoºile
lui Constantin Tãnase, „moralistul“ ºi pro-româ-
nul nu se mai leagã. Nu înþeleg, mai întâi de toate
despre ce fel de schimbare poate fi vorba? Adicã,
anul IV  nr. 46
POLITICA, LA DESCUSUT
pânã la 4 aprilie 2005 n-au existat cohorte de ce-
kiºti de pe la organizaþiile civile ale FSB-ului, gen
CIS EMO, care tranzitau Basarabia, pentru a
„oferi un vânt de adiere pentru schimbarea R.
Moldova asistând financiar, logistic, informaþion-
al partea cea de opoziþie, pentru care mai «punea
osul» ºi C. Tãnase?“ Cu ce note vrea sã ne încânte
autorul materialului „Fratele Vova“? Cã liderul
PPCD Iurie Roºca, s-a transformat „din cel mai
înfocat anticomunist, în cel mai înfocat ºi credin-
cios aliat al lui Voronin, a declarat în repetate rân-
duri cã votul de la 4 aprilie a exprimat interesul
naþional al R. Moldova ºi a «contracarat pericolul
rusesc». Mai întâi de toate, Iurie Roºca a acordat
credit ºefului statului moldovean ºi din acest con-
siderent, însã el nu participã ca aliat, partener de
guvernare. N-a semnat nici un program de guver-
nare, nu are nici un ministru, iar votul sãu ºi al co-
legilor sãi, al „popularilor“ basarabeni s-a bazat
pe niºte condiþii de occidentalizare ºi de demo-
cratizare a spaþiului românesc rãsãritean. Chiar
dacã este vorba de un cu totul alt partid, a abor-
dat problematica democratizãrii PCRM. Acelaºi
vot a fost dat ºi de PSL-ul lui Serebrean sau PD-ul
lui Diacov. Astãzi, Oleg Serebrean este în alianþã
cu AMN-ul lui Urechean, deci s-a spãlat de com-
plicitatea votului trãdãrii. Dacã printr-o minune,
BMD-ul câºtiga alegerile, conform opticei lui Tã-
nase aceºtia ar fi fãcut Reîntregirea Basarabiei cu
România, ca urmare a sponsorizãrilor ruºilor, iar
anul IV  nr. 46
ROST
actul ar fi fost adus la Bucureºti de însuºi Pasat.
Dacã Constantin Tãnase ar fi avut dintotdeauna
verticalitatea pe care o exprimã azi, în sensul sãu,
nu ar fi fãcut servicii promotorilor „moldovenis-
mului“ în Basarabia: M. Snegur, P. Lucinschi sau S.
Urechean.
A fost Lenin moldovean?
Pentru cã tot suntem la mituri ºi memorii
comune am sã fac o excursie imaginarã prin
plaiurile mioritice basarabene, unde statuile lui
V.I. Lenin înfloresc dupã chipul ºi asemãnarea
ideologului PCRM, tovarãºului Stepaniuc. La
Râºcani, în nordul Basarabiei, monumentul con-
ducãtorului revoluþiei proletare sovietice, ulteri-
or cu extensie mondialã, are o înãlþime de circa
doi metri. În capitala nordului, Bãlþi, s-a încercat
de nenumãrate ori sã fie instalat unul asemãnã-
tor. N-a fost sã fie. Arcadie Marcu, un intelectual
bãlþean, pe care l-am reîntâlnit dupã mai bine de
un deceniu jumãtate, îmi mãrturisea cã cea mai
mare încredere o are în Iurie Roºca, întrucât a
fost singurul lider politic care a venit de la Chiºi-
nãu ºi a oprit „artileria comunistã“ exprimatã în
tractoare ºi camioane. Gestul lui Iurie Roºca a fost
unic în felul sãu, ceea ce destramã mitul unei
coaliþii ºi alianþe cu partidul de guvernãmânt. Me-
moria colectivã a populaþiei din spaþiul românesc
rãsãritean nu are depozitatã vreo informaþie con-
solidatã despre aportul lui Ilici la prosperarea
economiei, culturii basarabene. Nu a vizitat nicio-
datã aceste meleaguri, n-a pus nici o cãrãmidã.
Este un model pentru cei care elaboreazã manua-
le ºcolare cu falsuri grosolane, care scot la luminã
multiple vulnerabilitãþi ale concepþiei stataliste.
La 1 septembrie 2006, fusul istoric trece la o isto-
ria integratã cu moºtenire sovieticã. La 2 septem-
brie Transnistria, nerecunoscutã, îºi serbeazã in-
dependenþa. Care este istoria ei „integratã“.
Manipularea „identitarã“ continuã. Pe fron-
tul estului românesc. Suntem manipulaþi de cei
care dau drumul la dosare identitare noi, dupa
un orar bine programat ºi cu bãtaie lungã, fãrã a
mai þine cont de vreun moratoriu intern sau ex-
tern. Istoria integratã în Basarabia poartã pece-
tea „stalinistã“, un experiment al Înaltei ºcoli An-
tropologice de la Chiºinãu. Pânã când, spãlarea
creierilor?
21
ROST POLITICA, LA DESCUSUT

Vedere de pe Centura Politicii

Exorcizarea strigoilor
Spuneam altãdatã cã politicienii români au instincte de
antropofagi. Este un atavism care se mai reflectã pânã astãzi în
expresii familiare nevinovate: „Mânca-te-ar mama/tata!“, dar ºi în
reacþii de mânie: „Te mãnânc, mã!“, „Sã muºcãm dân ei!“. Asta
chiar e tare. Parcã îl ºi vedem pe Ady cum îl muºcã pe Traian.
Antropofagia nu mai are însã culoare politicã atunci când apare
Elena Udrea: toþi au priviri de cobrizi, vechii strãmoºi ai oltenilor.
Se transformã în vampiri.

Viorel Patrichi de peste tot. Ar trebui sã primeascã raportul de

dimineaþã la Spitalul Bagdasar (specializat pe

N
u întâmplãtor, avem niºte partide bântui-
te de fantome. Partidu lu Mucles este mun-
cit de spectrul Împãratului-de-Mãtase,
care, dupã aforismul unui clasic în viaþã – „Adrie-
ne, nici nu ºtii/ Cât de mic începi sã fii! – se com-
portã întocmai. Partidul Naþional Liberal este
moleºit de stafia lui Teodor Stolojan. Iar Partidul
bocilor este bântuit ºi el – aþi ghicit! – de fantoma
lui Traian Bãsescu. Prezentã la Galaþi la o întâl-
nire partinicã, Anca Boagiu, una din vechile pu-
pile credincioase, a privit cu aceeaºi ochi umezi ºi
grei-grei, ca ochii Europei lui Homer, apoi a susu-
rat: „Dupã cum spunea domnul preºedinte Traian
Boc...“ A pufnit în râs ºi ea, sãraca, imediat, dupã
care a gãsit ºi explicaþia la care noi ne-am gândit
de mai mulþi ani: „Gura pãcãtosului adevãr grã-
ieºte!“... Binevoitor ca de obicei, Emil Boc a gãsit
imediat ºi justificarea: „Pe fratele meu îl cheamã
Traian“.
„Are privire de killer“
Tot mai inteligente ºi mai justificate au deve-
nit atacurile lui Ludovic Orban la adresa Marine-
lului, care i-a adus pe liberali în fruntea Guvernu-
lui. Recunoºtinþã – floare rarã, dragã Ludovic!
Dar veþi plãti, uitaþi-vã bine la Gheorghe Ciuhan-
du, altfel un om deosebit. „Danseazã manele la
Cireºica, face pe durul ºi autoritarul, îi place sã
primeascã zilnic raportul de la SRI, de la Armatã,
afecþiuni neurologice ºi neuropsihice). Din pã-
cate, foarte mulþi îl au încã model de conducãtor
pe Ceauºescu. Cred cã Bãsescu va fi foarte greu
de bãtut. Stã la ºpriþuri cu Becali, mãnâncã semin-
þe pe stadioane, sunt chestii româneºti, pe care
nu le face întâmplãtor... Sã vã mai spun ceva. Bã-
sescu are însã o charismã negativã. Ce înseamnã sã
ai charismã? Înseamnã sã ai o figurã de care sã-þi
aduci aminte ºi peste douã luni. Bãsescu atrage
atenþia datoritã ochiului strâmb, are o figurã de
killer... La Bãsescu, 80% din ce vedeþi voi este o fã-
cãturã. Este actorie ºi joacã foarte bine. Eu îl cunosc
pe Bãsescu ºi, în realitate, nu-i place sã munceascã.
Îi place de Elena Udrea ºi îi place whisky-ul.“
Motocicleanu dq cu Mucea
în popor
Câtã dreptate are fratele lui Leonard Orban,
transformat în comisar de limbi la Bruxelles! Dar
nu înþelegem de ce ar fi greu de bãtut Marinelu?
Nici nu ºtie sã meargã pe motocicletã. ªi apoi,
dacã el s-a operat la Viena, Motocicleanu se ope-
reazã la Paris! Nu existã spitale ºi doctori în Ro-
mânia pentru aleºii noºtri!
ªi apoi, Marinelu s-a luat de tovarãºii de la
OMV, adicã de la LukOil, cã ne-au scumpit gazele,
mai ceva decât în toatã Europa. A obþinut ºi el o
reducere de 7 bani la pompã, dupã care noi am fã-
cut tot ce-am vrut. De ce? Fiindcã noi suntem pro-

22 anul IV  nr. 46
POLITICA, LA DESCUSUT
fesioniºti, cu tinerii Dorinel Mucea ºi Codruþ ªe-
reº în frunte. Aºa se face cã avem cel mai scump
gaz metan din Europa. Abia acum înþelegem cã
gânditorii de la Bruxelles au tras România pe
sfoarã.
Dorinel Mucea a fost înainte de 1988 un di-
plomat discret la Ambasada României din Turcia.
Consilier la Fondul Româno-Amnerican pentru
Investiþii, specialistul Mucea a fost pus de Dan
Ioan Popescu, de Mircea Geoanã ºi de Adrian Nãs-
tase sã se ocupe de aºa-zisele privatizãri din do-
meniul energetic. Avea o leafã de peste 4 miliarde
de lei pe an. Oficial! Individul face parte din con-
siliile de administraþie a opt societãþi: Distrigaz
Sud, Termoelectrica, Transelectrica, Electrica, Com-
plexul Energetic Turceni, Hidroelectrica, Comple-
xul Energetic Craiova. Numai de la Electrica, Mu-
cea a încasat un miliard de lei vechi. Fie, cã meritã!
ªi nu este de mirare, dacã o simplã secretarã
este pusã sã semneze cã a luat 2000 de euro pe zi
de la OMV pentru ... „consultanþã“. Iatã cã strãinii
folosesc români ca „suveici“ pentru scoaterea va-
lutei din þarã, iar noi plãtim facturile la gaze ºi la
petrol. De ce anticoruptul Motocicleanu nu i-a
destituit pe Mucea ºi pe Sereº pentru aceastã si-
tuaþie scandaloasã?
Avem comisar, avem ºi sovromuri cu care
aleºii noºtri au semnat contracte bizare, cu tot fe-
lul de clauze secrete, chiar dacã resursele natu-
rale sunt avuþie naþionalã.
„Cu buzduganul peste fqlci!“
Numai Mult Iubitu ºi Stimatu avea parte de
aplauze ºi urale prelungite, ca olandezu Marean
van Ghelle. Partidu lu Mucles vrea sânge! Mult
sânge! Le-au legat unii tinicheaua de coadã ºi
sunã peste tot la fel: Baronii! ªi vine Liviu Drag-
nea ºi ne oferã definiþia cea mai adecvatã: „Baro-
nii locali sunt cei care muncesc, care produc veni-
turi locale“. Aºa-i! De exemplu, Mucea, promovat
de baronul D.I. Popescu, sã se ocupe de privati-
zarea Petrom ºi Romgaz, este cel mai bun exem-
plu de sacrificiu pe altarul patriei. Nu este straniu
cã Motocicleanu l-a moºtenit pe Mucea de la
Adrian Nãstase ºi l-a promovat sã se ocupe de în-
strãinarea resurselor noastre de gaze naturale? A
procedat întocmai ca în cazul Cristea de la Lo-
terie.
anul IV  nr. 46
ROST
Pentru Ioan Rus, Prostãnacu este un fel de
ªtefan cel Mare, pe partid cãlare. „Orice vodã rab-
dã ce rabdã, dar apoi, cum spune ºi cronicarul, îi
cheamã pe boierii vicleni ºi îi loveºte cu buzduga-
nul peste fãlci“. Nemernicul care trebuia pãlit
„peste fãlci“ era chiar Adrian Severin, coleg de
partid, care scrisese un articol despre „Republica
de la Cluj“, iar „boierul viclean“ trebuie sã fi fost
doctorul Jivago din grãdina lu Mucles. Vodã n-a
mai rãbdat prin lobodã! „Îl voi alunga pe Traian
Bãsescu de la Cotroceni!“, zghiarã Prostãnacu la
microfon. ªi-atunci n-a mai rãbdat Tataie atâta
eleganþã: „Cum sã faci politicã cu ghioaga peste
fãlci? M-a dezamãgit domnul Rus!“ ºi pe noi.
Nu a recunoscut
Republica Molotov!
În sfârºit, liberalii au mai rãpus o Muscã: Va-
rujan Vosganian! Cãlin Motocicleanu l-a desem-
nat comisar european, dar în grãdina lui Felix s-a
auzit atunci urlet de revoltã: „Securistu! Securis-
tu!“ Bietul om fusese deja lucrat pânã la Parla-
mentul European. A venit ºi Liviu Turcu din State,
cu arome noi din dosare vechi ºi l-a pus în pio-
nezele Bãtrânei ºi Perversei. Marele senator
Adrian Ciorrroianu l-ar fi atacat în plinã ºedinþã
pe bietul Varujan Vosganian: cã l-a plãtit Sorin
Ovidiu Vântu (dar pe cine n-a plãtit?), cã este un
necunoscut printre liberalii europeni, cã Monica
Lovinescu a scris cã, în 1996, Virgil Mãgureanu
s-ar fi opus desemnãrii elegantului armean ca mi-
nistru, din cauza unor probleme de dosar. Adicã-
tele, cum vine asta, dom’ profesor? Varujan Vos-
ganian are probleme grave de dosar, dar matale,
care ai sãrit de la Giurtelecu-Hododului direct în
cãruþa Securitãþii de la Bãneasa, n-ai? Au mai spus
alde Ciorrroianu cã armeanul este prea de dreap-
ta. N-am sesizat un asemenea dicteu la Vosganian,
dar dacã spune istoricu? Reproºurile nu se opresc
însã aici. Jose Manuel Durao Barroso, preºedin-
tele Comisiei Europene, l-a primit la Bruxelles ºi
i-ar fi amintit lui Vosganian cã ar fi fãcut o decla-
raþie în 1996, prin care nu recunoºtea Republica
Moldova. Dar ce român normal la cap, care ºtie
ceva istorie modernã, recunoaºte Republica Mo-
lotov, creatã de diabolicul Stalin, la presiunea
ucraineanului Nikita Hruºciov? Cert este cã Va-
rujan Vosganian este o victimã nevinovatã a ma-
23
ROST
fiei din þarã, fiindcã trebuia înlocuit cu fiul unui
securist.
Varujan Vosganian este un caz la fel de ab-
surd ºi tulburãtor ca Rocco Butiglione din Italia.
Cu diferenþa cã Rocco Butiglione, acuzat cã nu-i
iubeºte pe homosexuali, a spus adevãraul pânã la
capãt: „Am fost înlocuit cu Franco Frattini, care
este mason. Eu nu eram.“ Domnul Vosganian nu
poate merge pânã la capãt dacã nu are ºorþ. Nu-
mai cã tot prin 1996–1997, Vosganian le cerea
membrilor partidului sãu, PAR/UFD ºi preoþilor
sã refuze intrarea în Masonerie. ªi asta nu se uitã.
„Îmi iubesc patria ira]ional“
Oricum, deocamdatã, prin Leonard Orban
(foto), inginer mecanic, format la Universitatea
din Braºov, România a primit departamentul
„Limbi“. Atât au oferit gânditorii de la Bruxelles
unei þãri de dimensiunea ºi de importanþa
României. Personajul va câºtiga 18.000 de euro
pe lunã ºi nu va avea voie nici sã pronunþe
numele României. Atunci când se va referi totuºi
la România, el va gãsi formule eufemistice de
felul: „În þara pe care o cunosc cel mai bine etc.,
etc.“ Aºa spunea cel puþin Jonathan Scheele, ºeful
Delegaþiei Permanente a Comisiei Europene la
Bucureºti, care ne-a pãrãsit. „Care sunt defectele
24
POLITICA, LA DESCUSUT
cele mai mari ale românilor?“, l-a întrebat o
gazetãreasã. Venerabilul domn a dat un rãspuns
antologic: „Nu am întâlnit oameni care sã vor-
beascã atât de urât despre poporul lor ºi care sã-
ºi desconsidere atât de mult propria þarã“.
Oamenii se schimbã. Însuºi H.-R. Patapievici
a spus recent cã nu mai este ruºinat cã e român ca
director la Institutul Cultural. Dimpotrivã, îºi iu-
beºte patria „iraþional, fãrã un motiv precis“. Mai
mult, domnia sa ne asigurã cã ne aflãm pe dru-
mul cel bun: suferim de complexul inferioritãþii,
deci vom evolua. Occidentalii, din contra, se cred
grozavi – deci îi paºte decadenþa. Iatã un naþion-
alist raþional – o redundanþã! Pânã la proba con-
trarie, nu retractez ce-am scris.
„M-a plqtit [i m-am resemnat“
Febra exorcizãrii a continuat cu valurile fã-
cute de Liviu Turcu, un ofiþer care ºi-a trãdat regu-
lamentul militar, în numele luptei pentru... Sacri-
ficarea unor nevinovaþi ca Mona Muscã sau Va-
rujan Vosganian nu face decât sã îngroape defini-
tiv legea lustraþiei din România. Adrian Nãstase
este o victimã a Securitãþii, dar Mona Muscã a fã-
cut poliþie politicã! Doctorul Turcu apare în grã-
dina lui Felix ºi ne spune cã Adrian Nãstase este
colaborator al Securitãþii. De ce nu a venit dom-
nul Turcu atunci când aveam cea mai mare ne-
voie de domnia sa: când Adrian Nãstase era ºeful
Guvernului sau mãcar în campania electoralã?
Poate pentru cã era colaborator la Jurnalul Naþio-
nal, al turnãtorului dovedit Voiculescu, care era
la rându-i aliat cu Nãstase.
Tot din grãdina lui Felix a mai ieºit un atac
barbar. „Urmaºul“ lui Petre Carp a prezentat lu-
mii un malac de 140 de kile, care susþinea cã Mo-
nica Macovei, pe când era procuroare, l-a bãtut
timp de patru ore, l-a cãlcat în picioare. Ce mai,
securista l-a fãcut una cu pãmântul. Mã uit la
Monica ºi încerc sã mi-o imaginez cum dã upercu-
turi. Cum de n-a încercat ºi cu Motocicleanu, când
i-a cerut sã-l pãsuiascã pe Dinu Pãturiciu?
Însuºi Cornel Ivanciuc, ºeful departamentu-
lui de investigaþii de la „Academia Caþavencu“, a
povestit ce crize de conºtiinþã a avut atunci când
îºi turna cunoscuþii la Securitate pentru 200 de
lei: „El venea seara. Trecea pe lângã bancul meu
de lucru. Avea un consemn: trecea pe lângã mine
anul IV  nr. 46
POLITICA, LA DESCUSUT
ºi eu mã duceam dupã cinci minute la el în birou
ºi dãdeam o turnãtorie. M-a plãtit. M-a obligat sã
semnez chitanþe. M-am resemnat, am zis cã aºa-i
procedura. Era o sumã absolut infimã, derizorie.
Cred cã erau 100 sau 200 de lei.“
A fost Securitatea un monstru, dar faptele þin
de istorie.
Ultimul cartu[ pentru Mare[al
Fac ce fac unii români ºi le stricã dispoziþia
„elitiºtilor internaþionaliºti“. S-au depus atâtea
eforturi ca un ne-român sã fie decretat cel mai
mare român la concursul de culturã popularã, or-
ganizat de TVR 1, la care plãtim abonamente. Nu
a fost sã fie Wurmbrand? Mãcar sã ajungã regele
Carol I. Românii s-au încãpãþânat ºi l-au votat pe
ªtefan cel Mare pentru locul întâi. Pentru „elitiºti“
este scandalos: lui ªtefan îi plãceau femeile, în loc
sã-i admire pe bãrbaþi, ca vãrul Radu cel Frumos
de la Bucureºti, „omorea fãrã giudeþ“, cum spu-
nea cronicarul mare boier Grigore Ureche, de
parcã trebuia sã cearã pãrerea parlamentarilor
de la Bucureºti ca „sã-i scurteze pe hicleni“. De pil-
dã, ar fi fost „democratic“ sã-l întrebe pe Marko
Bellissima dacã trebuie sã-l captureze pe Mateiaº
Corvin sau nu, dupã ce ungurii invadaserã Mol-
dova. Este deci semnificativ cã, în aceastã perioa-
dã grea, în care statul naþional este distrus pas cu
pas în numele integrãrii europene, românii au
votat pentru o personalitate care a însemnat pen-
tru istoria lor: autoritate moralã, politicã ºi mili-
tarã, suveranitate naþionalã, deci, implicit, dem-
nitate pe arena internaþionalã pentru þara lor,
aplicarea legilor, în special, prin pedepsirea ho-
þilor ºi a trãdãtorilor. Ca sã nu mai vorbim ce lovi-
turã nãucitoare este ultima victorie a Mãriei Sale
pentru comuniºtii lui Vladimir Voronin, cu toate
corciturile lor de la Chiºinãu, care nu se conside-
rã români. Aici a fost ºi clenciul concursului: ba-
lanþa a fost înclinatã spre ªtefan tocmai prin votu-
rile date de basarabeni...
Argumente existã destule. Pânã la urmã, „eli-
tiºtii“ au primit ceva satisfacþie fiindcã, totuºi, nu
se putea mai mult: Carol I a fost pus deasupra lui
Eminescu, iar „celebrul“ Wurmbrand a trecut îna-
intea lui Ion Antonescu. Nu spun cã ar fi fost mai
edificator dacã ar fi fost promovaþi în top Nicolae
Steinhardt sau, de ce nu, Nikolski sau Brucan.
anul IV  nr. 46
ROST
Altceva mi s-a pãrut lamentabil: marele senator
Adrian Cioroianu l-a împuºcat pentru a doua oarã
pe Mareºal. Tânãrul istoric a venit cu ultimul car-
tuº contra unui martir care a avut o singurã
obsesie: reîntregirea naþionalã a României. Pen-
tru a pleda pentru Ion Antonescu, TVR i-a oferit
3.000 de euro. Personajul parcã repeta partitura
Alexandrei Sidorovici, soþia lui nea Tãchiþã ºi
„acuzator al poporului“. Am înþeles o datã în plus
cam ce istorie învaþã studenþii români de la Adrian
Cioroianu. Promoþia brucanilor de tip nou este în
ascensiune ºi cred cã trebuie luatã în serios.
Rqzboinicul [i bomba din
Ferentari
În timp ce Motocicleanu se rãzboia cu Teo-
dor Stolojan ºi cu platformiºtii lui, o primã petar-
dã avertiza România cã bomba socialã, provocatã
de þigani, ar putea tulbura toatã societatea. Supu-
ºii olandezului Marean van Ghelle din Ferentari
au fost debranºaþi de la reþeaua de curent electric
fiindcã furã energie de zeci de ani ºi refuzã sã plã-
teascã. Printre ei, se aflau ºi cetãþeni care au rã-
mas în beznã chiar dacã îºi plãteau datoriile. Ma-
rean, cel care muºcã dîn duºmani, nu s-a arãtat
printre alegãtorii lui mânca-þ-aº, decât mult mai
târziu în noapte. ªi a început rãfuiala cu poliþiºtii
în Ferentari. Estimp, Gigi Becali se indigna la Rea-
litatea TV fiindcã alþii fuseserã consideraþi miliar-
dari în topul revistei „Capital“, iar el – nu. Avea
dreptate omul sã sufere, în timp ce atâþia feciori
ca stânca de Nãstase se declarã tot mai sãraci.
ªi-atunci, supãrat, „Sfântu Gheorghe“ din Pipera
a plecat în Ferentari, unde se frãsuia Mioara Man-
tale printre þigani: „Le plãtesc io factura.“ „Becali!
Becali! Becali e Dumnezeul nostru!“ ºi efectul de
imagine zdrobitoare este asigurat. Ca în cântecul
lui Pavel Stratan: „E-aºa di ieeftin! Aproapi ieef-
tin!“. De ce nu a sãrit cu factura þiganilor fratele
Ion Þiriac, sau fratele Miron Mitrea, sau alþi fraþi
pãtaþi? Oricum, bomba nu a fost dezamorsatã,
însã am putut vedea cã autoritãþile noastre nu au
nici cea mai vagã idee despre cum trebuie proce-
dat. Iar presiunea creºte. Introducerea discrimi-
nãrii pozitive este o eroare: tot mai mulþi copii de
români se declarã rromi, plãtesc la Partida ºi ocu-
pã locurile de la liceele mari rezervate pentru þi-
gani. La fel ca în cazul minerilor, bani frumoºi vin
25
ROST
de la comunitatea europeanã, de la bugetul Ro-
mâniei pentru emanciparea acestei etnii, cresc
palate de aluminiu sau de aramã peste tot, iar
necazul rãmâne.
Paria Europei
Au luat cele mai mãnoase contracte în Româ-
nia, au tãiat pentru fier vechi majoritatea fabri-
cilor construite prin înfometarea românilor ºi le-
au exportat, ne-au vândut produse de care nu
prea mai aveau nevoie, dar nu vor sã-i primeascã
pe lucrãtorii noºtri la muncã. Aºa se comportã
partenerii din Uniunea Europeanã. Nu întâmplã-
tor deci, Traian Bãsescu, dupã ce a ascuþit þeapa
pentru Ady, fireºte, a scãpat iar caii ºi i-a bãtut
obrazul lui Tony Blair, care a uitat de scrisorile
cãtre Ady, fireºte. El le-a reproºat Statelor Unite ºi
Uniunii Europene cã nu se implicã suficient în ex-
portul de democraþie spre Transnistria.
Dar Marinelu s-a rãþoit ºi la þarul Putin care
ºantajeazã toatã Europa cu gazele lui. „Dacã pe-
trolul regiunii va continua sã fie transportat ex-
clusiv prin Rusia, aceasta va avea un cuvânt din
ce în ce mai important de spus în ceea ce priveºte
politica UE. Spaþiul economic ºi politic evolueazã
în strânsã interdependenþã ºi este important sã
amintim cã promovarea reformelor în întreaga
regiune a Mãrii Negre este îngreuiatã de mono-
polul energetic al Rusiei în zonã. Acest fapt este cu
atât mai îngrijorãtor, cu cât regresul liberalizãrii
ºi privatizãrii coloºilor energetici ruseºti este evi-
dent – cazul Yukos este grãitor în acest sens“, a
spus Bãsescu.
Memoria lui Iurie Ro[ca
Iurie Roºca, ºeful Partidului Popular Creºtin-
Democrat de la Chiºinãu, pare sã aibã strãfulge-
rãri de amintiri chinuitoare. Presimt cã se va rupe
de Voronin ºi va ieºi iar în stradã, însã puþini îl vor
mai crede. Proiectul unificãrii s-a dus pe apa sâm-
betei ºi pentru cã Iurie Roºca ºi ai lui nu au crezut
suficient în el. Nu l-am vãzut sã susþinã ideea reîn-
tregirii naþionale, relansatã de Traian Bãsescu la
Bucureºti. Ne place sau nu, era totuºi primul pre-
ºedinte român care venea ºi spunea pe ºleau ce
gândeºte în legãturã cu Basarabia. Acum, Iurie
Roºca le dã dreptate românilor de dincolo de
26
POLITICA, LA DESCUSUT
Prut, care nu mai suportã politicianismul de la
Chiºinãu. Din cauza lipsei de fermitate, din cauza
ignoranþei ºi oportunismului clasei politice,
românii din Basarabia constituie unica etnie din
Europa care încã are probleme de identitate na-
þionalã. „Este absurd ca în societatea moldoveanã
sã se poarte discuþii interminabile pe chestiunea
identitarã, în timp ce Republica Moldova este cea
mai sãracã þarã din Europa. Mai ales cã problema
identitarã este în mare parte una artificialã. Este
adevãrat cã o parte dintre reprezentanþii popu-
laþiei titulare se considerã români, iar altã parte
crede cã sunt moldoveni. Dar asta nu provoacã
conflicte în interiorul populaþiei majoritare. Aþi
vãzut mãcar un caz în care douã persoane sã se
certe doar pentru cã unul zice cã e român, iar
altul – moldovean? Conflictele apar doar atunci
când în aceste dispute se implicã factorul politic,
mai ales atunci când autoritãþile vor sã impunã
celor care se definesc români pretinsa identitate
moldoveneascã. Aºa s-a întâmplat în 2001, când
autoritãþile au încercat sã elimine din ºcoli obiec-
tele de limba ºi literatura romãnã ºi de istorie a
românilor, acþiuni care s-au soldat cu manifestaþi-
ile de protest de masã din prima jumãtate a lui
2002. Acelaºi lucru se repetã anul acesta odatã cu
introducerea cursului de istorie integratã“.
Basarabenii vor rãmâne dincolo de noua
cortinã de fier, cu norme economice din altã lu-
me. Fãrã o politicã de sprijin, ei vor rãtãci din nou
spre Rusia sau Ucraina.
Iar despre mercenarii de la Bucureºti ce sã
mai vorbim!? Motocicleanu spunea recent cã Ro-
mânia are unul dintre cele mai reduse rate a ºo-
majului din Europa. Sã fim serioºi! Probabil cã se
referã la numãrul mic al lucrãtorilor care primesc
ajutor de ºomaj. Altfel, de ce românii aleargã pe
tot continentul pentru o bucatã de pâine?
Uneori se produc ºi scene jenante pentru Ro-
mânia. Supuºii ministrului Vasile Blaga au prins
la Giurgiuleºti trei basarabeni care nu aveau câte
250 de euro ca sã treacã spre Galaþi. ªi atunci au
încercat sã-i ofere poliþistului 2.400.000 de lei
vechi. Poliþistul a refuzat fiindcã ºtia ce dotãri ne-
am procurat la vamã. Având camera în ceafã,
bieþii oameni au fost arestaþi pentru... corupþie ºi
vor face puºcãrie. În sfârºit, am rezolvat-o cu
mafia! Daþi-le drumul lui Adrian Nãstase ºi lui
Dinu Patriciu!
anul IV  nr. 46
INTERVIU ROST

Scenariile unui colaborator

al Securitãþii*
Convorbire cu profesorul Dan Zamfirescu,
membru de onoare al Academiei Oamenilor de ºtiinþã
Dacã trebuie sã mai aºteptãm multã vreme pânã când economia
noastrã va atinge exigenþele Uniunii Europene, cultura naþionalã
s-a integrat, a devenit o entitate europeanã, încã din epoca
interbelicã, ºi a continuat „dialogul la nivel înalt“ chiar ºi în
perioada comunistã.

Î
n ciuda condiþiilor ostile de dupã 1944, se
poate vorbi de continuitate în cultura noas-
trã prin performanþele mari pe care le-a dat,
chiar dacã au fost mai puþine. Nichita Stãnescu
putea primi Premiul Nobel dacã se fãceau demer-
surile necesare. Marin Sorescu, Marin Preda – la
fel. Ca sã nu mai spunem cã, imediat dupã rãzboi,
avusesem nume grele, de talie mondialã: Lucian
Blaga, Mihail Sadoveanu ºi Tudor Arghezi. De ce
nu am primit Premiul Nobel?
Recent, a venit în România domnul Kjell Esp-
mark, pentru a participa la „Zilele ºi nopþile de li-
teraturã“ de la Neptun. Domnia sa a fost preºe-
dintele Comitetului Nobel pentru Literaturã de la
Stockholm ºi a fãcut o mãrturisire aiuritoare pen-
tru „elitiºtii“ noºtri: România nu are nici un Pre-
miu Nobel pentru literaturã fiindcã nimeni nu a
fãcut nici o propunere.
Sigur cã „elitiºtii“ au motivat imediat: Securi-
tatea nu ne-a dat voie. Pânã acum însã, nu am vã-
zut nicãieri o notã mãcar, unde ofiþerul Benone
sã scrie lapidar: „Criticul Nicolae Manolescu, scri-
itorul Dumitru Radu Popescu ºi filozoful Andrei
Pleºu au propus ca opera lui Nichita Stãnescu sã
candideze pentru Premiul Nobel. Propun sã fie
trimiºi la Aiud.“ Dacã nu asemenea gest nu a fãcut
nimeni, eu nu mai vãd rostul vântorii de vrãji-
toate din cultura epocii comuniste.
Am cunoscut trei boieri care au colaborat cu
Securitatea, fãrã sã facã delaþiune ordinarã. Dan
Amedeo Lãzãrescu nu a recunoscut ºi a fost dat în
vileag. Alexandru Paleologu a recunoscut dupã
ce i-a finalizat cariera: „Am fãcut pactul cu dia-
volul!“. În sfârºit, cel de-al treilea, dar nu cel din
urmã, Dan Zamfirescu. Descendent al unei familii
de boieri liberali, fãrã sã fi fost vreodatã membru
al Partidului Comunist, el este primul intelectual
român care a recunoscut public relaþiile sale cu
Securitatea. Dar a fãcut-o ºi în chipul cel mai origi-
nal: „Am colaborat cu acea parte a Securitãþii care
a fost structura de rezistenþã a naþiunii române“.
La început, n-am înþeles nimic. Treptat,
aveam sã accept cã unii intelectuali mari din peri-
oada comunistã – „colaboraþioniºtii“ – au fãcut
concesii grele pentru a mai salva câte ceva din
cultura noastrã în faþa activiºtilor oportuniºti,
dornici de parvenire. Cã aceiaºi „elitiºti“ generali-
zeazã astãzi toate dezastrele atribuite exclusiv Se-
curitãþii, omiþându-i într-un chip foarte straniu pe
activiºti.
Un singur exemplu. Rabinul Mozes Rosen s-a
dus la Nicolae Ceauºescu ºi i-a cerut sã interzicã
tipãrirea volumului X din operele lui Mihai Emi-
nescu, Editura Academiei. La ordinul Mult Iubitu-
lui ºi Stimatului, volumul a fost oprit. „Veþi tipãri
voi integrala Eminescu atunci când va veni ºi la
noi Messia“, i-a aruncat Mozes Rosen lui Dan Zam-
firescu. Cine se mai putea opune? Totuºi, Dan
Zamfirescu a strâns bani (au cotizat inclusiv preo-
þii Argatu, Daniel ºi Cassian) ºi a tipãrit pe ascuns
volumul X. Vine ºi ziua de 15 iunie 1989, când
s-au comemorat la Sala Palatului o sutã de ani de
la moartea lui Eminescu. „Eminenþã, la noi a ve-
nit!“, a strigat Dan Zamfirescu spre Mozes Rosen,
ridicând tomul. Fetiþa colonelului de Securitate
care rãspundea de scriitori i-a prezentat lui Ceau-

anul IV  nr. 46 27
ROST
ºescu opera. A fost un dezastru pentru colonel,
iar Mult Iubitul a cerut topirea cãrþii. Inutil. Vo-
lumul a trecut Prutul ºi a invadat tot spaþiul româ-
nesc! Atunci am reuºit sã-l citesc pe gazetarul
Eminescu.
Sã nu fiu înþeles greºit, dar nu suport genera-
lizãrile. Nu vreau sã scuz cumva ororile provocate
de Securitate, dar în acele condiþii infernale, exis-
tau „colaboraþioniºti“ care au fãcut eforturi pen-
tru a repune cultura românã pe fãgaºul firesc al
continuitãþii ºi al performanþei. Ei au contribuit,
în mare mãsurã, la „românizarea“ culturii româ-
ne invadate. Era singura cale pentru sincroniza-
rea relativã cu spiritualitatea europeanã.
Am gãsit aceste idei într-un excelent studiu,
intitulat „Locul ºi rolul culturii române în Europa
ºi în lume“, un discurs rostit de profesorul Dan
Zamfirescu, membru de onoare al Academiei
Oamenilor de ºtiinþã din România, la Universita-
tea Valahia de la Târgoviºte. De la „Spiritul critic
în cultura românã“, carte scrisã de Garabet Ibrãi-
leanu, uitatã astãzi, nu am întâlnit o analizã mai
subtilã a spiritualitãþii noastre din perspectiva
specificului naþional, brevetul sigur al universali-
tãþii.
În timp ce „postmoderniºtii“ subþiri conside-
rã cã avem „o culturã de tip second hand“, Dan
Zamfirescu este convins cã românii au realizat o
autenticã „sintezã europeanã“. În fond, Jacques
Prevert este un autor minor pe lângã Marin So-
28
INTERVIU
rescu, autorul „Liliecilor“, lucru care nu i-a împie-
dicat pe talibanii noºtri sã-l excludã pe chisnova-
ticul oltean din Uniunea Scriitorilor, pentru pre-
care motive politice...
Cum a fost posibilã totuºi performanþa artis-
ticã în timpul dictaturii comuniste explicã profe-
sorul care nu a ezitat sã spunã din start cã a cola-
borat cu Securitatea, „structura de rezistenþã a
naþiunii române“. Un paradox sau „o altã realita-
te“, pe care unii intelectuali de astãzi refuzã s-o ac-
cepte? Ne aflãm încã în faþa unei conjuraþii mon-
diale, care urmãreºte distrugerea României (ºi)
prin anihilarea culturii? Cel care – pe drept cu-
vânt – l-a ridicat pe Neagoe Basarab alãturi de
Machiavelli ºi de Erasmus, este convins cã realita-
tea culturalã din perioada comunistã este un fe-
nomen foarte complex, ce trebuie cercetat în pa-
ralel cu realitatea politicã. Abordare valabilã ºi
pentru perioada actualã.
România trebuia lichidatq
înaintea Iugoslaviei
– Domnule profesor Dan Zamfirescu, trãim
într-o perioadã destul de tulbure. Este o
nouã etapã de calvar pentru spiritualitatea
noastrã, afectatã grav de imixtiunea politi-
cului. De la Antim Ivireanu ºi Miron Costin,
primii intelectuali asasinaþi din motive
politice, ºi pânã astãzi, oamenii de culturã
Foto: Bogdan Onofrei
anul IV  nr. 46
INTERVIU
au fost nevoiþi sã facã mari eforturi pentru
a-ºi salva creaþiile ºi pentru a supravieþui.
În calitate de cunoscãtor al regimului co-
munist ºi al perioadei actuale, ce puteþi
spune despre destinul intelectualului ro-
mân de astãzi?
– Pentru mine situaþia nu este deloc tulbure.
Eu am publicat în 1993, cartea intitulatã „Rãz-
boiul împotriva poporului român“, pornitã de la
un articol contra guvernului Stolojan. În 1990,
într-un articol refuzat de toate ziarele, dar publi-
cat în gazeta „Alianþa“ – „Cui foloseºte?“ – denun-
þam operaþiunea antiromâneascã, desfãºuratã
din afarã, pentru crearea unui conflict între ro-
mâni ºi unguri. Mi s-a spus cã visez. Am avut intu-
iþia acestui program de distrugere a României. Ca
sã aflãm de la domnul Ioan Talpeº cã i se spunea
încã din 1985, la Stuttgart, cã, în viitorul apro-
piat, „România va fi distrusã“. Recent, domnul Ni-
colae Vãcãroiu, la Piteºti, la lansarea unei cãrþi pu-
blicate de mine, spunea cã, înainte de distrugerea
Iugoslaviei, trebuia distrusã România. Nu s-a reu-
ºit ºi s-a transferat toatã acþiunea asupra Iugosla-
viei. Acþiunea de lichidare a României a început
în aprilie 1978, când Nicolae Ceauºescu s-a dus la
Washington ºi a fost primit de Jimmy Carter cu
mare fast ºi cu un discurs fulminant. Faþã de acest
discurs, noi, pupincuriºtii de la Bucureºti, inclu-
siv subsemnatul, eram copii mici. Dupã ce i s-a fã-
cut acest uriaº elogiu pentru contribuþia la priete-
nia dintre Israel ºi arabi, i s-a propus sã devinã un
fel de cal troian, care sã-i ajute pe americani sã
dãrâme sistemul socialist. Ceauºescu, care era ºi
naþionalist, dar ºi comunist – nu întâmplãtor a
murit la zid, cântând „Internaþionala“, nu „Deº-
teaptã-te, române“ sau imnul naþional – nici n-a
vrut s-audã. În acel moment chiar, nici nu se ple-
case din Washington, ministrul de Externe ªte-
fan Andrei ºi Eugen Florescu, care-l însoþeau, au
primit o informaþie teribilã: România este falitã!
Lucru pe care mi l-au spus ºi mie. Din acel mo-
ment, Statele Unite au trecut România pe lista de
lichidare. Operaþiunea de subminare a sistemului
sovietic a fost transferatã asupra Poloniei. În iulie
1978, agentul CIA Ion Mihai Pacepa, care era re-
crutat demult de americani, trece în SUA cu toatã
situaþia spionajului ºi a apãrãrii naþionale ro-
mâneºti. Dupã alte trei luni, CIA pune un Papã
polonez.
anul IV  nr. 46
ROST
În toamnã, ªtefan Andrei s-a dus sã discute
cu Zbigniew Brzezinski problema delicatã a lui
Pacepa. A vrut sã-i facã un compliment. „Domnu-
le secretar de stat, vi se spune la noi «Papa polo-
nez de la Washington»“. „De ce nu ar fi un Papã
polonez ºi la Roma?“ a rãspuns cu o întrebare
Brzezinski. ªi a fost uns Ioan Paul al II-lea. Sigur,
nu ªtefan Andrei i-a dat ideea. Informaþia nu este
anecdotã. De altfel, Karol Voitila a fost dinamita
montatã în imperiul sovietic ºi Polonia a devenit
ceea ce România a refuzat. Þara noastrã a ajuns
oaia neagrã. Noi, un grup de 22 de intelectuali,
am reacþionat în 1980 la aceastã strategie. În
1985, a fost gãsit ºi omul providenþial, avionul
american trimis spre Kremlin – Mihail Gorbaciov.
Spre fericirea noastrã, chiar dacã pentru ruºi nu a
fost tocmai la fel. Iluzia lui a fost cã îl va dãrâma
doar pe Ceauºescu. Gorbaciov a fãcut copca de la
Bucureºti, care l-a înghiþit însã peste un an ºi pe
el, la Moscova.
Ion Iliescu, un Henric al IV-lea
– Nu credeþi cã a fost o undã de ºoc, antico-
munistã, finanþatã corespunzãtor, progra-
matã sã meargã de la Praga ºi Berlin, pânã
la Beijing?
– Nu. Acest lucru nu se înþelege deloc la noi.
Aranjamentul de la Malta, dintre Mihail Gorbaciov
ºi George Bush, s-a bazat pe o dublã iluzie: iluzia
lui Gorbaciov cã sistemul socialist se poate refor-
ma (dar iadul nu se poate reforma!) ºi iluzia lui
Bush ºi a lui Gorbaciov cã la Malta îºi reînnoiesc,
sub altã formã, angajamentele reciproce, care le-au
permis americanilor ºi ruºilor sã þinã Europa în
laþ 50 de ani. Acolo se hotãrâse ca americanii sã
asiste procesul de reformã al lui Gorbaciov: toþi
naþional-comuniºtii – Ceauºescu, Jivkov, Honnec-
ker – trebuiau daþi jos fiindcã nu se mai supu-
neau, ºi sã fie puse alte instrumente, docile Mos-
covei. Sã se creeze un sistem dominat de Mosco-
va, în numele perestroikãi, încã 50 de ani. În
acest aranjament perfectat la Malta, au intervenit
niºte nenorociþi de la Bucureºti. La Bucureºti, a
explodat mãmãliga româneascã. ªi s-a dus de
râpã tot aranjamentul de la Malta.
La Bucureºti s-a fãcut revoluþie anticomu-
nistã clarã. Când domnul Iliescu a ieºit pe balcon,
cu lecþia dictatã de Silviu Brucan, s-a trezit în faþa
29
ROST
unui popor român care se lupta cu comunismul
încã din 1917, din tranºee. Când românii au prins
momentul, au strigat „Jos comunismul!“. Iar Ion
Iliescu a fãcut ca Henric al IV-lea, care a trecut
repede la catolicism ca sã ajungã regele Franþei.
Este primul ºef de stat care a abolit oficial siste-
mul comunist ºi a dat drum liber popii care l-a
spânzurat pe Lenin. Boris Elþin este un emul al lui
Ion Iliescu, fiindcã el va scoate Partidul Comunist
Sovietic în afara legii abia în 1991.
România a fost acarul Pãun, care a schimbat
toatã direcþia evoluþiei din Europa. Nu s-a mai
putut realiza aranjamentul de la Malta.
– Vreþi sã spuneþi cã americanii nici nu au
intuit, nici nu au vrut distrugerea comunis-
mului?
– Nici vorbã! Tot aranjamentul care se con-
venise cu Mihail Gorbaciov fusese ca ei sã asiste
prieteneºte procesul de perfecþionare a comunis-
mului. Iar românii au dat cu jucãria de pãmânt ºi
au fãcut-o praf. Existã douã momente clare de is-
torie universalã ale românilor: atunci când Mir-
cea cel Mare l-a bãtut pe Baiazid la Rovine ºi l-a
împiedicat sã ajungã la Roma „sã dea calului ovãz
din pristol“, altfel, în loc de Renaºtere, am fi avut
o Italie 400 de ani otomanã, ca Peninsula Balcani-
cã; al doilea moment a fost atunci când tinerii din
România, cãlcaþi de tancuri, au realizat Revoluþia
realã în 21 decembrie 1989. Erau eroi, nu era
regia lui Sergiu Nicolaescu! Cã au fost apoi sce-
30
INTERVIU
narii – e altceva. Atunci s-a fãcut revoluþie antico-
munistã în România. Toate celelate au fost jocuri
puse la cale, precum scenariul cu securistul care
fãcea pe studentul mort la Praga. La noi, s-a murit
de-a binelea! La Bucureºti, au ieºit cu adevãrat
masele a doua zi ºi armata a înþeles cã nu mai
poate face nimic în faþa muncitorimii.
– Credeþi cã aºa a reuºit România sã-ºi salve-
ze statalitatea?
– Exact. România ºi-a salvat statalitatea
fiindcã trebuia invadatã de trupele sovietice ºi oc-
cidentale. Era un contingent francez în Ungaria,
care aºtepta sã vinã sã ne „ajute“. România tre-
buia sã devinã o Bosnie, un Kosovo. N-a fost sã
fie, fiindcã poporul român s-a transformat peste
noapte într-un fel de Sfântul Gheorghe, care
omoarã balaurul. Ceauºescu fusese demonizat cu
atâta energie ºi cu atâta cheltuialã, încât românii,
în momentul în care l-au dat jos pe monstru au
devenit eroi mondiali. Cum puteai sã-l mai inva-
dezi pe Sfântul Gheorghe al omenirii, chiar ºi la
ordinul americanilor? Ar trebui sã se facã ºi un
bulevard Shevardnadze lângã bulevardul Pavel
Kisseleff, fiindcã el s-a opus invitaþiei de la Wa-
shington de a invada România. „Ce, aþi înnebunit,
aþi preluat voi doctrina Brejnev?“ le-a spus She-
vardnadze.
Ion Iliescu a fãcut un serviciu uriaº români-
lor fiindcã, atunci când a ajuns la putere, ruºii ºi-au
fãcut un calcul simplu: dacã îl avem pe Ion Iliescu
acolo, de ce sã mai invadãm România? Fãrã sã-ºi
dea seama, cã, acest personaj foarte interesant
ºtie sã ducã România nu spre perestroika, ci spre
libertate. Câtã democraþie? Nu ºtiu. Dar se poate
vorbi, se poate acþiona, fãrã sã mai vinã duba.
Cele trei coloane ale culturii
recente
– Reuºeaþi sã publicaþi la fel de mult înainte
de 1989?
– Nici vorbã! România a ieºit din condiþia ca-
tastrofalã pe care i-au creat-o marii noºtri prieteni
de la Teheran ºi Ialta, când þara noastrã a fost vân-
dutã lui Stalin. Din nenorocire, când a ieºit din
burta chitului sovietic, România s-a trezit, ca în
piesa „Iona“ a lui Marin Sorescu, în burta altui
chit. Anume, aceastã prezumþie a lumii euro-
atlantice cã ea a câºtigat rãzboiul rece ºi cã îi
anul IV  nr. 46
INTERVIU
poate trata pe rãsãriteni dupã principiul roman
„Vae victis!“. Ne-au ajutat ca ºi florile ºi ceapa sã
nu mai fie româneºti. Cum spune poetul Virgil
Diaconu din Piteºti, România este ca un cadavru
care navigheazã în noapte, fãrã lumini ºi fãrã di-
recþie. România trebuia lichidatã imediat dupã
Foto: Bogdan Onofrei
1990. Transilvania nici astãzi nu este în afara
oricãrui pericol. Lui Adrian Severin ºi lui Adrian
Pãunescu li s-a cerut la Bruxelles sã facã decla-
raþie scrisã cã România nu se va uni niciodatã cu
Basarabia. Este programul occidental de dez-
membrare a României.
– Cui foloseºte aºa ceva? Cei de la Bruxelles
care au cerut asemenea enormitãþi erau
plãtiþi de ruºi, de ucraineni, de unguri?
– Cui i-a folosit sã dezmembreze Iugoslavia?
Vor sã distrugã tot Rãsãritul. Noi suntem înfrânþi
în rãzboiul rece. Uitã cã ei ne-au bãgat în turbinca
lui Ivan. Atitudinea Occidentului faþã de Rãsãrit
este atitudinea piraþilor care sabordeazã o cora-
bie. Secretarul de stat american James Baker îi ce-
ruse lui Eduard Shevardnadze sã invadeze Româ-
nia. Asta ce este? James Baker a venit la Bucureºti
ºi primul pe care l-a pupat a fost Laszlo Tokes.
Dupã care, Francois Mitterrand s-a dus la Buda-
anul IV  nr. 46
ROST
pesta ºi a spus cã Ungariei i s-a fãcut o mare ne-
dreptate la Trianon. Dezgropã securea rãzboiului
dintre români ºi unguri.
– Deci, momentul s-a ratat atunci. Conjura-
þia continuã? Ce anticorpi avem sã rezis-
tãm mai departe?
– S-a ratat, iar politicienii noºtri nu pot
spune încã tot. Nu se mai face acum acest gen de
operaþii. Programul de la Stuttgart este însã în
funcþie.
– Nu credeþi cã distrugerea acestor þãri foste
comuniste vine ºi din interior? Toate aveau
economii centralizate, izolate de piaþa
mondialã, deci necompetitive. Nu pentru
cã n-au putut þine pasul cu economia mon-
dialã au ajuns „cadavre în noapte“?
– Diferenþa între Hitler, care a invadat Polo-
nia cu tancurile, ºi cei care ne invadeazã pe noi cu
pretenþiile impuse de Fondul Monetar Internaþio-
nal sã ne vindem Petrom-ul ºi Banca Comercialã
Românã sunt deosebite numai în formã.
– Cine l-a obligat pe Adrian Nãstase sã dea
Petromul cu clauze secrete, sã nu ºtie ni-
meni?
– Li s-a bãtut cu pumnul în masã tot timpul.
O sã ziceþi cã avem o clasã politicã trãdãtoare. Du-
pã ce a eºuat distrugerea violentã, au rãmas cele
douã mijloace de distrugere: montãm o clasã po-
liticã dispusã sã-ºi vândã þara; constituim o inteli-
ghenþie nouã, antinaþionalã, cu ajutorul lui
George Soros.
Oricât de greu a fost în secolul trecut pentru
noi, intelectualul român a rezistat ºi a reuºit sã
iasã iar la luminã. Au fost trei coloane de intelec-
tuali care veneau din perioada interbelicã. O co-
loanã a fost exilul românesc. Cu toate dezbinãrile
lui, a realizat cele mai frumoase publicaþii cultu-
rale româneºti – „Destin“, „Caiete de dor“. Prin
Eliade, Ionescu ºi Cioran spiritul românesc s-a ri-
dicat pe cele mai înalte culmi. Aceºtia au fãcut
din geniul creator românesc o prezenþã mon-
dialã. A doua coloanã au format-o rezistenþii din
puºcãrii. A treia coloanã o formeazã „colabora-
þioniºtii“: Ion Gheorghe Maurer, Petru Groza,
Patriarhul Iustinian, Atanasie Joja, Mihail Ralea,
Mihail Sadoveanu, George Cãlinescu, George
Ivaºcu ºi mulþi alþii. Toþi au venit lângã „ciocã-
narii“ noºtri, Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi ai lui,
care poate cã nu aveau decât un interes personal;
31
ROST
nu aveau interesul sã apere naþiunea românã, ei
voiau doar sã-ºi apere scaunul în faþa Anei Pauker
ºi a tuturor celor care veniserã de la Moscova sã
lichideze neamul românesc pentru tãtuca Stalin.
Ei ºtiau cã suntem vânduþi. Patriarhul Iustinian le
spunea apropiaþilor: „Nu mai aºteptaþi america-
nii! Veniþi lângã noi, sã facem ce putem!“ Mihail
Sadoveanu a spus: „Dacã nu scriam Lumina vine
de la Rãsãrit, dacã nu eram cu ei, opera mea era
interzisã 20 de ani, ca ºi a lui Nicolae Iorga, Oc-
tavian Goga ºi a celorlalþi“.
În momentul în care s-a creat o intelectuali-
tate adusã pe tancuri din Uniunea Sovieticã ºi im-
pusã românilor, când un om ca George Cãlinescu
a fost înlocuit cu Ion Vitner, când Nicolae Moraru
eiusdem farinae deveniserã dictatorii absoluþi ai
culturii române, dacã nu mai aveai în aceastã cul-
turã niciun Sadoveanu, niciun Cãlinescu, ce-ar fi
fost cultura românã?
– Era A. Toma, era Silviu Brucan.
– Asta ºi spun. Unchiul meu, Constantin C.
Zamfirescu-Cãteasca, omul care fusese delegatul
Partidulului Naþional Liberal, împreunã cu Bebe
Brãtianu, la formarea Blocului Naþional-Democrat,
a murit în puºcãrie, aºteptându-i pe americani.
„Genera]ia mea a crezut în
umanizarea socialismului“
– Existã mulþi oameni cu pretenþii, mai ales
tineri, care nu realizeazã cã dupã 1960 a
avut loc în România chiar un reviriment
cultural, dacã nu chiar o renaºtere. De
unde aceastã percepþie eronatã?
– Eu aveam 11 ani în 1944, când unchiul
meu trecea pe la Gheorghe Brãtianu, care îi spu-
nea cã în ºase luni sosesc americanii. Eu am trãit
revirimentul, care a început imediat dupã moar-
tea lui Stalin. La o lunã, Gheorghiu-Dej a dat dis-
poziþie sã se monteze la Teatrul Armatei piesa
„Vlaicu Vodã“. Apoi a oprit lucrãrile la Canalul
Dunãre-Marea Neagrã, i-a trimis pe oameni acasã,
inclusiv pe George Ivaºcu. În 1954, Ivaºcu a fost
numit redactor-ºef la „Contemporanul“, unde
erau 100 de ziariºti, din care doar 3-4 erau de na-
þionalitate românã. A început selectarea cadrelor.
I-a adus pe Tudor Arghezi ºi pe George Cãlinescu,
transformând „Contemporanul“ în „nava amiral“
a renaºterii culturii române autentice. Pânã atun-
32
INTERVIU
ci, se spunea: „cultura românã este socialistã în
fond ºi naþionalã în formã“. Adicã în limba româ-
nã. „Socialismul în fond“ poate fi înþeles dacã ve-
deþi Bibliografia lui Tudor Vianu apãrutã în 1960
ºi vedeþi ce oameni semnau. Ei bine, cultura noas-
trã a redevenit pas cu pas românã.
În 1960, la Congresul al III-lea al Partidului
Muncitoresc Român, s-au înghiontit chinezii cu
ruºii ºi a înþeles Dej cã e din nou posibilã vechea
noastrã politicã în umbra a doi coloºi care se bat.
În 1960, Dej s-a dus pe nava „Baltica“ la Washing-
ton ºi s-a întors pe „Queen Marry“. Eram foarte
tânãr, dar am înþeles gestul. Gheorghiu-Dej era
un maestru al gesturilor simbolice. Putea sã che-
me un avion sã vinã ºi sã-l aducã în þarã. N-a vrut.
A þinut neapãrat sã vinã pe „Queen Marry“. A dã-
râmat clãdirea librãriei Cartea Rusã, fãrã sã folo-
seascã paravane, ca sã vadã toþi bucureºtenii care
treceau pe Calea Victoriei ºi sã aibã satisfacþia cã
se duce dracului librãria Cartea Rusã, care se afla
în faþa Teatrului Odeon. Statuia lui Maxim Gorki,
din institutul cu acelaºi nume, au demolat-o timp
de o sãptãmânã: mai întâi capul, apoi o mânã, un
picior, pânã au rãmas cizmele! Am fost martor!
În 1960, s-a dat drumul la faimoasa colecþie
„Luceafãrul“, în care au apãrut Nichita Stãnescu,
fiu de rusoaicã albã ºi de inginer, Cezar Baltag, fiu
de popã din Basarabia, ºi Ilie Constantin, fiu de
muncitor. În acel moment, s-a deschis posibili-
tatea ca intelectuali de altã origine decât munci-
toreascã sau þãrãneascã sã poatã sã-ºi spunã ºi ei
cuvântul.
Generaþia 1960 începe cu Fãnuº Neagu ºi
Paul Anghel ºi se încheie cu Ana Blandiana, Ioan
Alexandru ºi Adrian Pãunescu. În aceastã genera-
þie se aflã oameni care au repus cultura românã
pe marile ei tradiþii. Nimeni nu poate contesta ge-
niul lui Marin Sorescu sau geniul lui Nichita Stã-
nescu, Paul Anghel ori Fãnuº Neagu ºi Adrian
Pãunescu. Sau extraordinara poetã Ana Blandia-
na. Noi am fost o generaþie care a crezut, ca Hruº-
ciov ºi Gorbaciov, în umanizarea socialismului.
Dupã noi, a venit generaþia scepticilor sau poate
a lucizilor, cu Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban,
Augustin Buzura.
– ªi Dumitru Radu Popescu, un mare scri-
itor, uitat în mod regretabil astãzi.
– Nu-i uitat! Este directorul general al Editu-
rii Academiei Române. În 1964, România a fost
anul IV  nr. 46
INTERVIU
prima þarã care a abolit comunismul de puºcãrie.
Dej a deschis toate închisorile ºi au venit Nicolae
Balotã, Ovidiu Cotruº, Vladimir Streinu, Constan-
tin Noica, Dumitru Stãniloaie, Edgar Papu ºi alþii.
Nichifor Crainic ºi Radu Gyr ieºiserã cu primul
lot. ªi toþi au fost trimiºi direct la „Glasul Patriei“.
Toatã aceastã intelighenþie româneascã are o
istorie ca o epopee; am pupat mâinile, am pupat
tot, dar am fãcut cultura românã! Ce-au fãcut, de
16 ani încoace, aceia care contestã ce s-a fãcut
atunci? Nimic!
Este o lecþie care s-a învãþat. Cei care distrug
România azi ºtiu un lucru: dacã laºi intelighenþia
româneascã naþionalã sã se solidarizeze ºi sã
poatã lupta pentru perpetuarea culturii, ea învin-
ge pânã la urmã. ªi atunci, existã doar douã solu-
þii: s-o marginalizezi, s-o compromiþi, într-un cu-
vînt s-o anihilezi, apoi sã montezi o nouã inteli-
ghenþie dispusã sã lucreze la ordin. Pãrintele aces-
tei noi constelaþii este George Soros, care, pe banii
lui, a reuºit sã monteze, în 10-15 ani, o mulþime de
servanþi. Nu le poþi contesta nici talentul, nici abi-
litatea, nici inteligenþa, dar au o singurã misiune:
trebuie sã ne convingã pe toþi cã am fost niºte
nimeni, cã am fi un neam de trãdãtori, de ne-
norociþi, cã n-avem practic nici un rost pe lume ºi
nici un viitor. Mã mâhmeºte cã le þin uneori isonul
ºi oameni pentru care am tot respectul ºi pe care
nu-i consider recruþi ai unei asemenea men-
talitãþi, ca Octavian Paler ºi Florin Constantiniu.
Colaboratorul nedeconspirat
e politician cinstit
– Ce pãrere aveþi despre „dosariada“ actua-
lã? Este necesarã, este o vânãtoare de vrãji-
toare? Vom avea politicieni mai curaþi, mai
uscaþi?
– Nu vedeþi ce se întâmplã? Cum îi prinde,
cum recunosc! Numai doi intelectuali au recunos-
cut neprinºi: Alexandru Paleologu ºi cu mine.
Roºca-Stãnescu a recunoscut dupã ce l-au prins.
Domnul Paleologu a spus: „Eu am fãcut pactul cu
diavolul“. Eu am zis: „O anumitã parte a Securitã-
þii a fost structura de rezistenþã a naþiunii române
ºi continuã sã fie“.
– Cei mai mulþi intelectuali se tem de etiche-
ta care li s-ar lipi: „colaboraþioniºti“. Mona
Muscã este o victimã?
anul IV  nr. 46
ROST
– Doamna Mona Muscã a citit angajamentul
prin care se obliga ºi sã semnaleze toate even-
tualele atitudini ostile statului român, la studenþii
strãini. Adicã însãºi definiþia „poliþie politicã“.
Dar dacã astãzi se cere acelaºi comportament,
cum se cheamã?
– Deci e vorba de statul român, nu de regi-
mul politic.
– Mona Muscã a fãcut poliþie politicã. Ei, ºi?
Nu asta e vina dumneaei, ci faptul cã a ascuns ºi a
devenit campioana condamnãrii la lustraþie a
propriilor colegi!
– De exemplu, astãzi, dacã eu constat acum
cã existã indivizi care acþioneazã contra
statului român, am dovezi ºi dacã mã duc
la SRI ºi îi denunþ, înseamnã cã fac poliþie
politicã?
– Nu, ar fi o acþiune de naiv sau de om ne-
bun.
– Pe-atunci nu erau naivi sau nebuni?
– Nu, atunci, dacã se duceau sã arate ce se în-
tâmplã, cineva îi asculta ºi ajutau astfel statul ro-
mân. Dumneavoastrã astãzi v-aþi duce la niºte oa-
meni constrânºi sã distrugã statul român. Cum sã
reclamaþi la ei?
– Bine, dar îi plãtim din banii noºtri pe cei
care trebuie sã protejeze statul român!
– Evident. Eu nu arunc piatra, nu ºtiu cum
lucreazã noile servicii. Nu mã hazardez, dar ser-
viciile noastre nu pot face faþã acestor formida-
bile operaþiuni de distrugere a statului, fãrã sã
aibã informatorii lor. Dacã aceºti oameni vor fi
demascaþi, atunci România va fi coborât atât de
jos, încât a mai lupta pentru ea, va deveni din nou
o crimã. Ca pe vremea lui Stalin.
„Am fqcut lucruri
bune cu ajutorul Securitq]ii“
– Nu e prea sumbrã perspectiva asta?
– Dacã aº crede cã aºa va fi, mi-aº trage un
glonþ în cap sau m-aº duce la mânãstire. Eu lupt
pentru þara mea de 50 de ani. Am ajutat la îngro-
parea regimului impus de la Moscova culturii ro-
mâne. Am mâncat coliva imperiului sovietic ºi
sper cã voi ajunge sã mãnânc ºi aceastã colivã. Ce
s-a întâmplat recent la Herculane este edificator.
Se construia acolo o clãdire ilegal ºi pe toþi i-a
cumpãrat proprietarul. Un om, cu un copil mic,
33
ROST
care nu mai putea trãi acolo din cauza zgomotu-
lui, s-a dus ºi ºi-a dat foc în faþa clãdirii. Oamenii
au ieºit, l-au stins ºi au dãrâmat ºandramaua, fãrã
sã mai aºtepte autoritãþile. Asta înseamnã cã nea-
mul românesc începe sã se trezeascã ºi sã-ºi facã
dreptate de jos în sus.
– E posibil sã avem din nou un conflict de
proporþii între stat ºi naþiune, între politi-
cieni ºi popor, ca în perioada interbelicã?
– Politicienii sunt acum beneficiarii struc-
turii de stat, pe care au pus mâna. Dacã poporul
ajunge la starea de spirit a celor de la Herculane,
va reacþiona. Nu neapãrat dãrâmând. În momen-
tul în care naþiunea se lãmureºte ce-i cu ea, începe
sã acþioneze.
Misiunea intelectualului român de azi este sã
trezeascã, sã lãmureascã aceastã naþiune, sã-i ex-
plice tot ce se întâmpplã cu ea. Paul Valery spu-
nea cã „nimic nu-l face pe om mai redutabil, decât
sã vadã lucrurile aºa cum sunt“. În momentul în
care, dupã 16 ani, armata lui Soros se strãduieºte
sã ne determine sã nu mai vedem nimic, sã um-
blãm ca un cadavru cu luminile stinse ºi fãrã di-
recþie, se vor gãsi 20-30 de oameni în România
care sã porneascã o acþiune de curãþenie ºi toatã
Foto: Bogdan Onofrei
34
INTERVIU
naþiunea se va lua dupã ei. Pãrintele Anania spu-
nea cã Biserica trebuie sã reintre în politicã. Dar
cum, votând la viitoarele alegeri, în loc de dracu,
pe mama dracului? Dacã pe Biserica Ortodoxã o
þin curelele, sã-ºi facã un partid, aºa cum a fãcut
Biserica Romano Catolicã, deoarece creºtin-de-
mocraþia occidentalã este o creaþie catolicã.
– Sunteþi un intelectual care a reuºit sã mo-
deleze anumite acþiuni ale Securitãþii în in-
teresul culturii naþionale. Cum s-a putut fa-
ce atunci, cum se mai poate proceda acum?
– Atunci se putea fiindcã Securitatea era
interesatã de culturã.
– Nu generalizaþi?
– Era un sector care se ocupa de culturã
dupã 1964. Eu i-am cunoscut în 1973, când am
semnat angajamentul de colaborare. În acel sec-
tor erau numai oameni licenþiaþi în istorie, geo-
grafie, filologie... Puteai discuta cu ei ºi erau pro-
fund patrioþi. Erau preocupaþi sã ne apere.
Niciunul dintre acei ofiþeri nu i-au dat în vileag pe
colaboratorii lor. Nimeni nu a fost denunþat. Toþi
au rãmas loiali ºi îºi pãstreazã discreþia. Eu m-am
bucurat de sprijin ºi am fãcut câteva lucruri bune
cu ajutorul Securitãþii. Volumul X de Mihai Emi-
nescu nu ar fi apãrut niciodatã dacã nu mã ocu-
pam eu de el.
Opera]iunea
„Osânda la moarte“
– Ce relaþii avea Eugen Barbu cu Securi-
tatea?
– Venea actualul senator PRM Ilie Merce sãp-
tãmânal la revista „Sãptãmâna“ lui Eugen Barbu,
cu aºa-zisul jurnal al lui Ion Caraion. Se închideau
acolo ºi spuneau cã au ºedinþã. Merce venea cu
acele pagini care nu erau jurnal, erau note infor-
mative ºi ei le publicau. De câte ori venea alt ºef la
Securitate, apropiaþii lui Barbu ne spuneau nouã
la ureche: e prieten cu patronul, a fost la masã cu
el. Cineva, nu-i dau numele, ne arãta, mândrin-
du-se, fotografiile proprii cu generalul Nuþã la nu
ºtiu ce reuniune bahicã. Erau niºte lucruri nor-
male, iar la „Sãptãmâna“ se lucra direct, pe faþã. O
ºtiu prea bine, doar am fost ºi eu acolo.
– Atunci aþi putea sã ne spuneþi cum a apãrut
faimosul articol „Idealuri“ ºi ce efect a avut
el în epocã?
anul IV  nr. 46
INTERVIU
– Operaþiunea „Osânda la moarte“, progra-
matã în 1978, la Washington nu putea fi execu-
tatã, câtã vreme Ceauºescu era marele prieten al
Israelului. Pavãza redutabilã a lui Ceauºescu era
politica lui faþã de Israel, statutul de om care, în
rãzboiul de ºase zile, a þinut România alãturi de
Israel ºi care nu rupsese relaþiile. El împãcase
Egiptul cu Israelul. Anwar el-Sadat îi dedicã o pa-
ginã splendidã în memoriile lui. Povesteºte cum
i-a spus Ceauºescu sã se împace imediat cu Israe-
lul ºi, aflat în avion, contempla grãdinile Bucureº-
tiului, a hotãrât sã se ducã personal la Tel-Aviv. ªi
s-a dus la Golda Meir care îl bãtuse mãr. „Vai, îþi
mulþumesc cã ai venit sã vezi o biatã babã!“, i-a
spus Golda Meir. Prin urmare, despre Ceauºescu
trebuia sã se rãspândeascã o altã imagine, cã ad-
mite pamflete de tip legionar la adresa lui Mozes
Rosen! Sarcina i-a revenit lui Ilie Rãdulescu ºi arti-
colul a fost scris, dupã mãrturia autorului, chiar
în cabinetul sãu.
– Ilie Rãdulescu fãcea asemenea servicii?
– Cu certitudine. ªi am mai cules acum doi
ani un argument, chiar din gura celui care a dat
drumul explozivului articol. Nu l-a citit pânã la
capãt deoarece se grãbea la un meci! Scandalul a
fost însã repede înnãbuºit, ºi abia acum dânsul
înþelege de cine ºi de ce!
anul IV  nr. 46
ROST
Schimbarea imaginii lui Ceauºescu într-un
antisemit ºi patron de antisemiþi a fost parte din
vastul program de „distrugere a României“ , dez-
vãluit în 1985, la Stuttgart!
A venit apoi agentul CIA Mihai Pacepa ºi i-a
fãcut portret de antisemit în „Orizonturi roºii“.
Dupã care, Ceauºescu a fost predat pentru exe-
cuþie.
– Cum puteaþi sã deosebiþi invidia profesio-
nalã a colegilor de breaslã de intenþia bu-
nã de a sprijini cultura României prin cola-
borarea cu Securitatea.
– Erau tabere, nu doar invidie. Erau oameni
instrumentaþi din aceleaºi direcþii, ca ºi azi, ca sã
erodeze tot ce este naþional. Protocronismul a
fost o idee excelentã, prin care se demonstra cã ºi
românii pot spune ceva nou în lume, nu cã ei au
descoperit totul pe lume. Ideea excelentã venea
de la Edgar Papu, un evreu creºtinat la 30 de ani,
în închisoare, ca Steinhart.
– Credeþi cã se deruleazã o acþiune de demo-
nizare a Securitãþii? ªi dacã da, foloseºte la
ceva?
– Da. Ca sã-i facã de râs pe cei aflaþi la putere,
care, în loc sã se ocupe de problemele grave, se
þin de prostii. Cei de la PSD furau, dar aveau grijã
sã mai lase ceva ca sã poatã fura ºi mâine.
– Ce pricep tinerii politicieni, care nu au co-
laborat cu Securitatea, din tot ce se întâm-
plã? Îi vãd pe unii foarte dispuºi sã calce pe
cadavre pentru a se impune, iar dosarele
de la Securitate ale bãtrânilor vor fi o tram-
bulinã excelentã pentru ei.
– Sunt mai curios sã ºtiu ce vor pricepe ur-
maºii lor când vor descoperi colaborarea pãrinþi-
lor lor cu tot felul de „securitãþi“ din lume, împo-
triva þãrii ºi a naþiunii române.
Dialog realizat de Viorel Patrichi
* Redacþia revistei ROST a acceptat sã publice
acest dialog cu profesorul Dan Zamfirescu pen-
tru cã propune o viziune mai puþin întîlnitã ºi pe
alocuri bizarã, de naturã sã declanºeze o dez-
batere adevãratã despre rostul României într-o
nouã ordine mondialã. Redacþia îºi pãstreazã
însã rezerva faþã de afirmaþiile dlui Dan Zam-
firescu. Aºteptãm cu interes eventualele replici
la punctul de vedere al dlui Zamfirescu. (Re-
dacþia ROST)
35
ROST MARTIROLOGIU

Un martir bqnq]ean:
pqrintele Ioja Sinesie avea sã fie arestat, în ianuarie 1949, alãturi de pã-
Adrian Nicolae Petcu
rintele Ioja.

I
oja Sinesie s-a nãscut la 23 aprilie 1916, în fa- De la Cantemir, pãrintele Ioja primise însãr-
milia preotului Romul Ioja din comuna Nea- cinarea, potrivit declaraþiei sale, „sã organizez va-
gra, judeþul Arad. Clasele primare le-a urmat lea Deznei, precum se gãseºte în declaraþia
în localitatea natalã, apoi pe cele gimnaziale la amintitã, în care scop m-am deplasat în comunele
Brad, judeþul Hunedoara, pe care le-a absolvit în Slatina, Neagra, Nãdãlbeºti ºi altele ca Susani, un-
1933. Urmeazã apoi cursurile Academiei Teolo- de am activizat pe preotul Coraº Florian. Am dat
gice din Arad pe care le-a încheiat în 1942. Dupã instrucþiuni de organizare acelora pe care i-am
cãsãtorirea cu Eugenia Fruja, care i-a dãruit doi activizat, pentru ca la rândul lor sã încadreze pe
copii, în acelaºi an a fost hirotonit diacon, iar la 6 alþii, operaþiunea trebuind fãcutã în sistem spic,
noiembrie a fost hirotonit preot pe seama paro- adicã sã nu ºtie mulþi unii de alþii, pentru a evita
hiei Valea Mare, judeþul Arad. Dupã moartea tatã- o eventualã deconspirare“. Pe lângã sistemul de
lui sãu, pãrintele Sinesie Ioja îi urmeazã la paro- relaþii pe care l-a închegat, pãrintele Ioja a ajutat
hiatul bisericii din localitatea Rãnuºa. cu bani pe luptãtorii anticomuniºti, alimente ºi
informaþii1.
Arestat pentru cq i-a sprijinit Pentru participarea sa într-o „organizaþie
pe partizani subversivã cu scopul de a rãsturna actuala ordine
socialã din RPR“, pãrintele Ioja a fost încadrat
La 5 ianuarie 1949, Ioja Sinesie avea sã fie într-un lot format din 25 de deþinuþi ºi trimis în
arestat de Securitatea din Arad. A fost anchetat justiþie, de colonelul Ambruº Coloman, ºeful Se-
extrem de dur, anchetatorii reuºind sã-i smulgã o curitãþii Timiº, la 28 octombrie 1949, cu propune-
declaraþie „serioasã“ abia la 10 octombrie 1949. rea de judecare ºi condamnare. Era considerat ca-
Pãrintele Sinesie Ioja, potrivit declaraþiei datã în pul lotului, deoarece, în optica Securitãþii el fuse-
ancheta Securitãþii, în ianuarie 1945, în casa pre- se cel care organizase grupul subversiv2.
otului Gornic din Buteni, ar fi luat legãtura cu Gli- Procesul s-a þinut la Tribunalul Militar Timi-
gor Cantemir, coleg de liceu, care fusese paraºu- ºoara, între 6-22 decembrie 1949, pãrintele Ioja
tat de legionarii din Germania în scopul pregã- fiind judecat pentru încãlcarea art. 209, p. III, Co-
tirii rezistenþei armate anticomuniste din Banat. dul Penal, combinat cu Înaltul Decret Regal nr.
Pentru a-l ajuta pe Cantemir, pãrintele Ioja l-ar fi 856/1938, fãrã propunere de martori3. La intero-
gãzduit în locuinþa sa pe acesta în perioada de- gatoriu, pãrintele Ioja a afirmat rãspicat cã nu a
cembrie 1944-martie 1945. Pe lângã acesta, din fãcut parte din Miºcarea Legionarã, precum i s-a
grupul lui Cantemir, pãrintele Ioja l-ar fi adãpos- imputat în ancheta Securitãþii, cã pe Gligor Cante-
tit ºi pe „fugarul“ Brad Vasile, în perioada sep- mir l-a adãpostit pentru cã nu avea unde sã stea ºi
tembrie 1948-ianuarie 1949. Acesta din urmã pe considerentul cã fuseserã colegi de liceu, cã nu
1 AMJDIM, fond Penal, dosar 7375, vol. 2, f. 140, 161-164; ACNSAS, fond Penal, dosar 689, vol. 1, f. 19-20.
2 ACNSAS, fond Penal, dosar 689, vol. 1, f. 133. Din lot mai fãcea parte un preot, pe nume Dumitru Morar, care nu
avusese nici o legãturã cu pãrintele Ioja, n. 19 octombrie 1913, licenþiat în Teologie, confesor militar, paroh la
Seitin, jud. Arad (Ibidem, f. 101). Lotul „condus“ de pãrintele Ioja era al II-lea al „organizaþiei subversive
legionare“ din judeþul Arad constituit de Securitate (Ibidem).
3 ACNSAS, fond Penal, dosar 689, vol. 1, f. 152.

36 anul IV  nr. 46
MARTIROLOGIU
a ºtiut în mod clar de misiunile acestuia, decât în
parte, atunci când a fost rugat sã-i facã legãtura cu
diferiþi legionari din zonã. A susþinut cã nu a avut
misiunea precisã de a reorganiza Miºcarea Legio-
narã sau vreo organizaþie cu caracter antistatal4.
Condamnat
la 12 ani de temni]q
La 22 decembrie 1949, prin Sentinþa nr.
1.800, Tribunalul Militar Timiºoara îl condamna
pe pãrintele Sinesie Ioja la 12 ani temniþã grea,
10 ani degradare civicã ºi confiscarea averii, fiind
cea mai mare pedeapsã datã în acest proces5.
În timpul detenþiei, pãrintele Ioja a fost an-
chetat ºi purtat prin arestul Securitãþii Arad ºi Ti-
miºoara, închisoarea militarã. La 25 septembrie
1950, pãrintele Ioja era adus de la penitenciarul
Aiud ºi internat la colonia de muncã Baia Sprie.
La 11 februarie 1951, fiind bolnav de TBC pulmo-
nar, cu tuse ºi expectoraþie, era internat în spi-
talul-penitenciar Tg Ocna. La 26 iunie 1957, „pen-
tru spitalizare“, era transferat de la Jilava la Tg.
Ocna, „complet izolat pe parcurs de restul deþinu-
þilor C.R. ºi legionarilor“, dispunându-se ca la des-
tinaþie sã fie þinut în „secþia legionarilor“, potrivit
unei adrese a Direcþiei Penitenciarelor cãtre peni-
tenciarul Jilava. În ianuarie 1957, la consultaþia
medicalã i s-a depistat un „TBC pulmonar fibro-
4 Ibidem, f. 194-196v.
5 Ibidem, f. 255.
6 Ibidem, vol. 2, f. 89, 90, 91, 92, 98.
7 Ibidem, f. 109-110.
8 Ibidem, f. 104.
anul IV  nr. 46
ROST
cazeos“ ºi „TBC peritoneal intestinal“. Faþã de
acestea, la 7 octombrie 1957 era transferat la pe-
nitenciarul Vãcãreºti din Bucureºti. La 4 noiem-
brie 1957 avea sã fie transferat de la penitencia-
rul Vãcãreºti la spitalul de stat nr. 9 din Bucureºti
pentru „expertize medicale“6.
Greva foamei
Din cauza sãnãtãþii precare cu care se con-
frunta, aflat la Tg. Ocna, la 17 iulie 1955, pãrintele
Ioja declara greva foamei pentru: 1) „lipsa de aer
în camerã prin fixarea ferestrelor la o deschidere
de 30 cm; 2) plimbarea ºi closetul îl facem în timp
de o orã, deci am nevoie de aer sã mã vindec ºi sã
nu [indescifrabil] în timp de o orã, cum poate
garanteazã medicul; 3) lipsa de zarzavaturi în ali-
mentaþie, ca roºii, ardei, ceapã, morcovi“, potrivit
declaraþiei cãtre conducerea penitenciarului. La 20
iulie va ieºi din greva foamei, „nesilit de nimeni“,
potrivit unei declaraþii scrise de o altã persoanã
decât pãrintele, semnatã de acesta cu o semnãturã
abia lizibilã, probabil ca rezultat al unei torturi7.
În timpul muncii forþate de la Baia Sprie pã-
rintele Ioja, în perioada 24 septembrie 1950-6 fe-
bruarie 1951, a lucrat timp de 12 zile, „cu medie
de 100%“, muncind la suprafaþã „la diferite
munci“, cu excepþia lunii ianuarie, unde a fost în-
cadrat în minã8.
37
ROST MARTIROLOGIU

Tot în penitenciarul Tg Ocna, pãrintele avea cap, se deschide cu zgomot uºa camerei ºi ne
sã fie pedepsit, prima datã în 30 iunie 1953, pen- anunþã sã ne luãm bagajele ºi sã ieºim afarã. […]
tru „manifest[ãri] ostile regimului ºi indisciplinã Unul câte unul, cum eram strigaþi dupã tabel,
penit[enciar], cu 5 zile izolare, iar la 19 octombrie eram conduºi la butucul cu lanþuri. Nu toþi au fost
1955, pentru cã „nu a vrut sã se bãrbiereascã“, legaþi în lanþuri. Numai aceia care erau conside-
„nu are drept la vorbitor pe timp de 6 luni“. Ulti- raþi mai periculoºi ºi ºefii de loturi. Eu am fost le-
ma „abatere“ ºi-o justifica pãrintele printr-o de- gat în lanþuri împreunã cu pãrintele Ioja Sinesie,
claraþie olografã: „Având barba mare ºi fiind che- din comuna Rãnuºa, jud. Arad. Era un om blând
mat la domnul comandant ca sã mã rad eu am re- ºi bun, cu multã dragoste faþã de om ºi cu multã
fuzat sã fac aºa ceva din motive de sãnãtate ºi cã credinþã în Dumnezeu. Suntem amândoi ferecaþi
sunt preot“9. în lanþuri grele. Cãtuºele erau groase ºi late, reci,
În aceastã perioadã, pãrintele primea de la ca-n timp de iarnã. Pãrintele Ioja Sinesie era legat
familie mai multe lucruri, alimente ºi scrisori. În de piciorul stâng. Trebuie sã fim foarte atenþi ºi sã
iunie 1956, aflat la Tg. Ocna, primea de la soþie: pãºim deodatã amândoi, cã altfel ne împiedicãm,
„miere 1500 [gr], brânzã, 1300 [gr], carne, 500 sau ne trãgeam unul pe altul. Aºa ne-am dus zile-
[gr], zahãr, 500 [gr], dulceaþã, 500 [gr], ºuncã, le, legaþi în cãtuºe ºi lanþuri grele. Aºa am dormit,
300 [gr], ceapã 200 [gr], 1 cãmaºã“. O scrisoare aºa am mers împreunã la WC. Ne uitam unul la
de la soþie ºi copii era trimisã pãrintelui la 23 fe- altul cu resemnare ºi cu speranþa cã odatã vom
bruarie 1956, pe când se afla la Tg. Ocna, din care scãpa. Blândele priviri ale pãrintelui Sinesie mã
citãm: „Dragã Sinesie, E mult de când nu am mai încurajau. Era mai bãtrân ca mine“11.
scris, dar aºa trebuie sã ne mulþumim, ºi cu o scri- Despre comportamentul pãrintelui Ioja în
soare pe an. Eu am fost tare necãjitã din cauzã cã spitalul-penitenciar de la Tg. Ocna o autenticã
au venit pachetele cu haine groase ºindescifrabilþ „oazã de spiritualitate într-un deºert al suferin-
de douã ori, iar cel cu alimente aproape stricat. þei“, ne vorbeºte pãrintele Constantin Voicescu,
Acum îþi trimit haine groase ºi alimente, dar oche- unul dintre supravieþuitorii tuberculoºilor rugã-
larii nu îi pun pânã luna viitoare, cãci trebuie sã-i tori din gulagul românesc. Acesta ne mãrturiseº-
facã dupã numãrul trimis de tine. Copiii sunt te cã nu de puþine ori pãrintele Ioja Sinesie, alã-
buni ºi mari, numai mãmica ºi tata au slãbit ºi au turi de Gherasim Iscu, Viorel Todea ºi Varlaam
îmbãtrânit mult. […] Acum te sãrut cu mult dor ºi Lica îi „asista religios“ pe fraþii de suferinþã „prin
drag, a ta Zina. Sãrut ºi eu mâinile Corina. Îþi sã- diferite slujbe, mai ales prin taina spovedaniei
rut ºi eu mâinile, Marin. La tine voi merge în iulie, […] ºi îndeosebi prin Sf. Împãrtãºanie, adusã de
cãci acum e frig ºi zãpadã“10. afarã prin purtarea de grijã a lui Dumnezeu. Ma-
joritatea celor care au murit au primit Sfânta Cu-
Omorât \n \nchisoare minecãturã. Toate acestea se sãvârºeau pe as-
cuns, ferindu-ne de ochii administraþiei ºi de ure-
Despre pãrintele Ioja în detenþie avem mãr- chile turnãtorilor. Atmosferã de catacombã! Ceea
turii de la Anastasie Berzescu, care în ianuarie- ce ne întãrea sufleteºte ºi mai mult“12.
februarie 1950 avea sã-l întâlneascã în peniten- La 2/3 august 1958, aflat în penitenciarul
ciarul Timiºoara, atunci când era transferat la Vãcãreºti, pãrintele Ioja Sinesie a trecut la cele
penitenciarul Aiud: „Într-o bunã zi, cu noaptea în veºnice13. Cauza, potrivit certificatului de deces
9 Ibidem, f. 108, 120v.
10 Ibidem, f. 83, 102. Dacã cartea poºtalã din care am citat se aflã în dosarul de penitenciar, probabil cã aceasta
nu a ajuns niciodatã la destinatar. Alimente a mai primit pãrintele de la familia sa la 9 septembrie 1955
(Ibidem, f. 107).
11 Anastasie Berzescu, Lacrimi ºi sânge. Rezistenþa anticomunistã armatã din munþii Banatului, Timiºoara, Editura
Marineasa, 1999, p. 125-126. Tot acesta susþine cã pãrintele Ioja ar fi decedat la Tg Ocna, de tuberculozã, ceea
ce este eronat (Ibidem, p. 356).
12 Constantin Voicescu, Viaþa religioasã în închisoarea Târgu Ocna (1950-1954), în „Memoria ca formã de justiþie.
Comunicãri prezentate la Seminarul de la Sighetu Marmaþiei (10-12 iunie 1994)“, 1994, p. 187.
13 ACNSAS, fond Penal, dosar 689, vol. 2, f. 78, 80.

38 anul IV  nr. 46
MARTIROLOGIU ROST

semnat de Popescu Ion, „medicul oficial al Spita- Din citatul de mai sus constatãm cã pãrintele
lului Vãcãreºti“, a fost „contuzie forte cranio-en- Ioja ar fi încercat sã se sinucidã pentru a nu-ºi
cefalitã, fracturã de bazã“14. pierde credinþa, aspect care se întâlneºte ºi în ca-
Alte date despre pãrintele Ioja avem de la zul unor sfinþi. Totuºi, cuvintele lui Würmbrand
pastorul Richard Würmbrand, despre care amin- pot fi puse la îndoialã dacã þinem cont de faptul
teºte pe când era la Tg. Ocna, de la alt deþinut cã povesteºte de evenimente la care nu a fost
politic: ,,Un biet preot ortodox, Ioja, se aruncase martor, consumate la Gherla ºi Piteºti, în perioa-
dintr-o cuºetã de sus, sfãrâmându-ºi þeasta. Repe- da anterioare prezenþei sale la Tg. Ocna, adicã
tase gestul de mai multe ori, pânã reuºise sã se între 1950-1951. Ori, decesul pãrintelui Ioja se
omoare. Fusese torturat. Se temea cã, dacã reedu- consumã în 1958, la Vãcãreºti, dupã ce Würm-
catorii or sã-l tortureze din nou, va ceda ºi-ºi va brand fusese în acest spital-penitenciar ºi chiar
renega credinþa. Era un om foarte rigid, un deþi- fusese eliberat în primãvara lui 1956. În orice caz,
nut i-a mãrturisit cã lucrase cândva pentru comu- informaþiile lui Würmbrand sunt de la alt deþinut,
niºti ºi pãrintele Ioja i-a interzis sã ia împãrtãºa- ceea ce ne determinã, din principiu, sã-i putem
nia, timp de cincisprezece ani“15. pune la îndoialã cele relatate.
14 Ibidem, f. 81. Documentul are ºtampila penitenciarului Vãcãreºti, dar nu are numãr de înregistrare. În
„Memoria“, nr. 8, p. 138 este trecut, în mod eronat, cã ar fi murit la Vãcãreºti, în 1956, informaþie preluatã,
probabil, de la Cicerone Ioniþoiu, din Cartea de aur a rezistenþei româneºti împotriva comunismului, Hrisovul,
1995, p. 74, 332. La fel se gãseºte în The Imprisoned Church. Romania 1944-1989, INST, 1999, p. 213, iar în
Vasile Manea, Preoþi ortodocºi în închisorile comuniste, Patmos, 2001, p. 132, se susþine cã ar fi decedat la Tg.
Ocna. În ultima lucrare se pare cã informaþia a fost preluatã din Mihai Rãdulescu, Rugul Aprins. Duhovnicii
Ortodoxiei sub lespezi în gherlele comuniste, Bucureºti, Editura Ramida, 1993, p. 237, în care se susþine cã
pãrintele ar fi decedat la Tg Ocna, în perioada 1950-1953, potrivit unei liste din volumul Din documentele
rezistenþei, nr. 3, care conþine mãrturii orale ale foºtilor deþinuþi politici.
15 Richard.Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subteranã, trad. M. Alexandrescu-Munteanu ºi M. Chilian, Editura „Casa
ªcoalelor“, Bucureºti, 1993, p. 105. La fel se gãseºte în The Imprisoned Church…, p. 213, iar în Preoþi
ortodocºi…, p. 132, se susþine cã ar fi decedat la Tg. Ocna, dupã cum se susþine în Rugul Aprins…, p. 237.

anul IV  nr. 46 39
ROST HISTORIA

În cqutarea Bisericii
pierdute (II)
Spirit liberal, reacþiune ºi naþionalism în spaþiul românesc în epoca modernã
George Enache servatoare sau reacþionare sã adopte mãsuri mai
radicale decât liberalii propriu-ziºi.

„N u între democraþie ºi dictaturã se pune

problema, ci între absolutism ºi libera-
lism“1. Aceste cuvinte, aparþinând lui
Nicu Steinhardt, ni s-au pãrut foarte potrivite
Modelul francez
Nici spaþiul românesc nu face excepþie, Ve-
pentru a sublinia perspectivele istoriografice chiul Regat ºi provinciile stãpânite de Monarhia
existente asupra istoriei naþionale în perioada Habsburgicã, dezvoltându-se, din a doua jumãta-
modernã. Mult timp s-a insistat pe primul binom te a secolului al XIX, sub auspiciile unui libera-
conceptual, cãutându-se a se demonstra fie vigoa- lism adaptat însã specificului local, care încura-
rea democraþiei româneºti interbelice, de unde jeazã libertatea individualã, dar este încã
rezulta caracterul de import al spiritului dictato- departe de a manifesta un spirit democratic au-
rial la noi, fie slãbiciunea ºi contradicþiile acestei tentic, acest fapt constituind unul din reproºurile
democraþii, drumul spre dictaturã fiind prin ur- constante aduse liberalismului de noile forþe,
mare logic ºi firesc, disputele dintre cele douã mai „democrate“2. Chiar ºi Basarabia, în preaj-
tendinþe conducând la adevãrate aporii. Mai nou,
al doilea binom este pus în centrul dezbaterilor
istoriografice, cu beneficii certe. În spaþiul româ-
nesc, la fel ca în toatã Europa Centralã ºi de Est,
spiritul liberal a stimulat dezvoltarea în sens capi-
talist a economiei, punerea în discuþie a sistemu-
lui de privilegii ºi generalizarea principiului egali-
tãþii în drepturi, regândirea rolului instituþiilor ºi
a relaþiilor de putere în societate prin realizarea
unor mecanisme funcþionale valabile la nivelul
întregii societãþi care, pe lângã activitatea de con-
trol ºi represiune, sã poatã contribui la stimula-
Foto: Bogdan Onofrei

rea oamenilor cãtre activitãþi de tip capitalist. Li-

beralismul introduce o anumitã stare de spirit la
nivelul întregii societãþi, care influenþeazã chiar
ºi pe contestatarii acestuia, ajungându-se chiar, în
anumite cazuri, ca partide catalogate drept con-
1 Apud Aurelian Crãiuþiu, A fi sau a nu fi liberal?, în Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte
universale ºi realitãþi româneºti, Editura Polirom, Iaºi, 1998, p. 17.
2 Relaþia ambiguã dintre conceptele de democraþie ºi liberalism se poate observa lesne în disputele istoriografice
româno-maghiare. Maghiarii se laudã cu spiritul liberal al perioadei dualiste, forþând însã reprezentarea ei ºi ca
o perioadã de autenticã democraþie, în care minoritãþile etnice se puteau exprima plenar (vezi în acest sens
recentul film Trianon), în timp ce românii subliniazã asuprirea naþionalitãþilor nemaghiare, fãrã a explica
dezvoltarea economicã remarcabilã pe care o cunoaºte Imperiul, inclusiv Transilvania, ridicarea burgheziei
româneºti ardelene ºi obþinerea unui câmp de manevrã pentru acþiunile pe tãrâm naþional mult mai favorabil.

40 anul IV  nr. 46
HISTORIA ROST

ma unirii ei cu patria mamã, trecuse printr-o rezolvatã tot de Partidul Naþional Liberal, cel
scurtã experienþã de tip liberal, cu efecte demne care, dupã o scurtã perioadã de opoziþie, va domi-
de luat în seamã. Sub influenþa acestui liberalism na cu autoritate viaþa politicã româneascã în anii
se vor produce ºi la noi, în domeniul religios, ’20 impunând, adesea fãrã a þine seama de opini-
mutaþii semnificative faþã de realitãþile secolelor ile celorlalte partide, propria viziune asupra orga-
precedente, însã cu un pronunþat specific în nizãrii României Mari.
funcþie de autoritatea politicã care guverna una Spiritul paºoptist va rescrie în mod radical
sau alta din provinciile româneºti. Diferenþele în geografia structurilor de autoritate ºi a formelor
domeniul legislaþiei bisericeºti existente între simbolice aferente în interiorul societãþii româ-
Vechiul Regat, Imperiul Rus ºi Imperiul Austro- neºti3. Cum instrumentul modernizãrii României
Ungar vor reprezenta o problemã majorã când urma sã fie statul, „energia politicã purã“, acesta
se va pune problema redefinirii rolului religiei în trebuia sã facã, în viziunea revoluþionarilor ro-
societate ºi stabilirea relaþiilor bisericã – stat în mâni, un salt necesar, ce poate fi descris în ter-
România Mare, chestiune care a trebuit sã fie menii lui Jean-William Lapierre ca trecerea de la
3 Deºi studiile dedicate fenomenului de modernizare în spaþiul românesc sunt deosebit de numeroase, el a fost ºi
rãmâne unul din cele mai controversate subiecte ale istoriografiei noastre, care moºteneºte în general
polemicile ideologice contemporane. Reþinem din toatã aceastã producþie istoriograficã remarcabila lucrare
a lui ªtefan Zeletin, Burghezia românã, originea ºi rolul ei istoric, Editura Cultura Naþionalã, Bucureºti, 1925,
deoarece aici sunt relevate, ca nicãieri altundeva, modul în care este restructuratã societatea româneascã
pentru a servi unor noi scopuri, impuse de modernitatea care vine ºi ne include, fie cã vrem sau nu. Armata,
poliþia ºi aparatul administrativ devin instrumente forte ale statului, care-ºi asumã tot mai multe
responsabilitãþi, în dauna altor instanþe de autoritate, având drept scop sã creeze ºi la noi condiþiile dezvoltãrii
capitalismului ºi burgheziei. Zeletin încearcã, ºi reuºeºte în mare parte sã demonstreze cã fenomenul apariþiei
burgheziei la noi nu este o „formã fãrã fond“ ci este rezultatul firesc, al „intrãrii în istorie“, mai ales dupã
tratatul de la Adrianopol din 1829, a Principatelor Dunãrene, evoluþia istoricã descrisã de autor fiind în cea mai
mare parte asemãnãtoare cu alte spaþii periferice ale sistemului economic mondial (mai ales cele existente în
America latinã, comparaþie pe care istoricii români încearcã sã o evite cu grijã, pentru a demonstra cu orice preþ
„europenismul“ nostru, intr-o Europã care cuprindea deopotrivã state care dominau globul, dar ºi zone extrem
de sãrace, unele cu statut de semicolonie, precum Irlanda sau Balcanii). Cartea subscrisã de Zeletin are o
tendinþã ideologicã clarã: aceea de a demonstra cã toate imputãrile aduse liberalismului românesc se înscriu în
logica inevitabilã care coordoneazã la nivel mondial dezvoltarea capitalismului, fiind aspecte care se vor
rezolva odatã cu trecerea la o nouã etapã istoricã. El apãrã pe liberalii români, încercând sã arate cã multe
dintre abuzurile politice comise de aceºtia, se înscriu în eforturile de a scoate România din postura de simplã
anexã economicã a vestului, Zeletin fiind de altfel unul dintre adepþii neoliberalismului ºi a ideii lui Vintilã
Brãtianu, despre spaþiul economic autarhic pe care poate ºi trebuie sã-l formeze România Mare. Multe din
observaþiile fãcute sunt pertinente, însã Partidul Liberal poartã în continuare o mare parte de vinã pentru
promovarea unui politicianism care se va dovedi extrem de dãunãtor societãþii româneºti.

anul IV  nr. 46 41
ROST HISTORIA

societatea cu putere politicã instituþionalizatã ºi tica, apãrutã în 1928, afirma cã „diferenþierea

exercitatã printr-o reþea de relaþii clientelare (sta-
tele „feudale“) la societatea cu putere politicã in-
stituþionalizatã ºi exercitatã de o administraþie
specializatã ºi ierarhizatã4. Nu vom intra în dispu-
tele despre profilul statalitãþii medievale româ-
neºti, vom spune numai cã eforturile de organiza-
re în spirit modern a statului nu încep odatã cu
reformele lui Al.I. Cuza, însã modul în care Dom-
nul Unirii ºi colaboratorii acestuia înþeleg acest
proces este mult diferit de mãsurile anterioare,
prin adoptarea, pânã la exces, a modelului socio-
politic francez5, care va avea consecinþe neferici-
te asupra rolului bisericii ºi a religiei în viaþa so-
cialã a Vechiului Regat.
Rolul religiei în politicq
Traian Brãileanu, marele politolog român,
membru al Miºcãrii Legionare ºi ministru al Edu-
caþiei Naþionale, Cultelor ºi Artelor în perioada
guvernãrii Sima – Antonescu, în lucrarea sa Poli-
Foto: Bogdan Onofrei
fundamentalã a sistemului politic e datã prin lup-
ta între comunitãþile omeneºti, ºi organele aces-
tui sistem vor servi pentru apãrare ºi atac faþã de
comunitãþile strãine“. „Statul s-a nãscut deci din
instinctul de conservare al grupului social faþã de
alte grupuri. Aceastã opoziþie, acest antagonism îi
dau formei politice nota ei caracteristicã, deose-
bind-o de celelalte forme sociale“. „Statul apare
din modul de gestionare a intereselor. Interese
identice vor crea ºi menþine solidaritatea, intere-
se opuse vor crea o tensiune, un antagonism ºi, în
anumite condiþii, luptã“. Perspectiva agonicã asu-
pra mediului intracomunitar nu este o concepþie
proprie autorului român, ci exprimã o viziune
destul de rãspânditã în gândirea politicã moder-
nã europeanã. Dupã cum se poate observa, statul
este cel chemat sã apere interesele unei comu-
nitãþi în raport cu celelalte, însã conflictul perma-
nent din domeniul relaþiilor externe are implica-
þii ºi asupra evoluþiei realitãþilor interne, în sen-
sul creºterii permanente, sub controlul statului, a
solidaritãþii ºi coerenþei comunitãþii proprii, pen-
tru ca astfel rezistenþa în faþa provocãrilor exter-
ne sã fie mai bunã. Modernitatea a însemnat re-
ducerea treptatã a prerogativelor politice ale Bi-
sericii în dauna statului, singurul competent sã
gestioneze chestiunile politice. Bisericii îi sunt
rezervate alte competenþe, care variazã de la sim-
pla satisfacere a nevoilor religioase individuale,
pânã la considerarea unui rol social mai amplu
pentru aceasta, situaþiile concrete existente în
Europa variind din aceastã perspectivã destul de
mult. Însã, dacã Bisericii ca instituþie i se refuzã
un rol politic, religia, cu dimensiunea ei identita-
rã care se pãstreazã foarte puternic ºi azi, va juca
un rol de primã importanþã în acþiunile politice

ale statului, cu consecinþe importante ºi pe plan

intern, în ceea ce priveºte atitudinea faþã de reli-
gie ºi de instituþiile eclesiastice. Faptul se poate
observa cel mai bine în cazul vestitului Kultur-
kampf promovat de Bismarck, unde lupta pentru
4 Jean-William Lapierre, Viaþa fãrã stat?, studiu introductiv de Anton Carpinschi, traducere de Gabriela
Scurtu-Ilovan, Institutul European, Iaºi, 1997, p. 62.
5 Despre fascinaþia exercitatã asupra românilor de „sora noastrã mai mare de gintã latinã“ s-a scris extrem de
mult. Amintim aici doar câteva pasaje dintr-o scrisoare a lui I.C. Brãtianu ºi C.A. Rosetti cãtre Edgar Quinet,
exprimând sentimente cât se poate de sincere ºi nu doar simple cuvinte menite sã-l atragã pa marele învãþat
francez la cauza româneascã: „Orice român are douã patrii: mai întâi pãmântul în care s-a nãscut, ºi apoi Franþa.
Franþa ne-a crescut, ne-a învãþat carte. Scânteia, care încãlzeºte patria noastrã, am luat-o de la cãminul Franþei“
(apud ªt. Zeletin, op. cit., p. 62).

42 anul IV  nr. 46
HISTORIA
o delimitare identitarã a noului Imperiu German
faþã de Austria a însemnat pe plan intern ºi o pri-
goanã împotriva bisericii catolice ºi promovarea
lutheranismului drept „adevãrata“ religie germa-
nã. În contrapartidã, Monarhia Habsburgicã va
cãuta sã-ºi consolideze poziþia în sud-estul Euro-
pei cu ajutorul catolicismului. Rusia este o putere
ortodoxã. Nici Anglia, nici Franþa nu vor ignora în
politica lor acest factor atât de important.
Guvernaþii Principatelor Unite vor trebui sã
defineascã, din perspectiva ideii moderne de-
spre stat, rolul care urma sã-l joace factorul reli-
gios în politica româneascã ºi noul rol social al
instituþiilor religioase. Din pãcate, dupã cum am
spus deja, Cuza ºi colaboratorii sãi vor avea ca
model „marea Franþã“, cea dominatã de un spirit
anticlerical dintre cele mai persistente. Dacã în
spaþiul anglo-saxon, Biserica, deºi nu mai par-
ticipã la decizia politicã, este respectatã ºi
ocrotitã, pe considerentul cã joacã un rol pozitiv
în viaþa societãþii, în Franþa, urmaºii spirituali ai
6 Despre rolul jucat de religie în politica externã a lui Napoleon al III-lea, extrem de interesante sunt
consideraþiile fãcute de Henry Kissinger în Diplomaþia, tr. de Mircea ªtefancu, Radu Paraschivescu., ed. A III-a,
Bucureºti, 2003, p. 88-117.
anul IV  nr. 46
ROST
revoluþiei vãd în religia creºtinã, dacã nu un rãu,
mãcar un fapt inutil propãºirii umane, iar Bise-
rica o instituþie necesarã în mãsura în care satis-
face nevoile unei pãrþi a populaþiei, trebuind ast-
fel toleratã, pentru a nu stârni nemulþumiri.
Dacã Biserica este lãsatã sã funcþioneze, acest lu-
cru se datoreazã prin urmare unui „realism“ care
nu implicã nici o simpatie faþã de religie, idee pre-
luatã ºi dezvoltatã ulterior într-un sens ºi mai dis-
tructiv, de comunism. Franþa revoluþionarã, pre-
cum ºi Franþa lui Napoleon al III-lea vor face din
drepturile omului ºi cetãþeanului noua religie
care sã închege o nouã formã de solidaritate in-
tracomunitarã6.
Spiritul anticlerical
Semnificaþia mãsurilor adoptate în dome-
niul bisericesc de domnul Unirii ºi guvernaþii care
s-au succedat la conducerea României formeazã
încã o temã controversatã. Ele sunt justificate
43
ROST HISTORIA

adesea, chiar ºi de reprezentanþi ai Bisericii Orto- propãºirii societãþii. Exemplul cel mai ºocant în
doxe, prin „necesitatea istoricã“ care impunea acest sens întâlnit de noi pânã acum este scriito-
astfel de mãsuri, insinuându-se ideea cã altfel nu rul Calistrat Hogaº, care în Pe drumuri de munte
se putea. Din ceea ce am studiat pânã acum, nu scrie câteva pagini absolut oribile despre mona-
credem cã opinia citatã se susþine, fiind vorba de hii ºi monahiile care vieþuiau în zona munþilor
un adevãrat spirit anticlerical, orientat în special Neamþului7. Deºi mai temperaþi, nici alþi scriitori
faþã de monahi, care cuprinde elitele româneºti, nu fac excepþie de la regulã. Imaginea caricatura-
ºi care a influenþat în mod cert deciziile adoptate lã, deºi creionatã fãrã rãutate, a preoþimii ortodo-
faþã de Biserica Ortodoxã. Clericul, cu deosebire xe, aparþinând lui Ion Creangã, va fi pentru mulþi
monahul, este privit adesea ca un element inutil un etalon în raportarea lor la Bisericã. ªi Mihai
7 Lucrarea citatã este cu atât mai ºocantã, cu cât se referã la un spaþiu care în prima jumãtate a secolului al XIX-lea
era venerat ca un sanctuar al spiritualitãþii ortodoxe. Autorul nu se proclamã ateu, dar se considerã un spirit
„luminat“, dator sã „demaºte“ rãtãcirile doctrinare creºtine ºi slãbiciunile slujitorilor lui Hristos. Nu face acest lucru
cu scop ideologic precis, cum se va întâmpla mai târziu în perioada comunistã, ci pentru „bucuria“ spiritualã ºi
esteticã a celor care îi împãrtãºesc ideile, Hogaº mulþumindu-se doar sã „constate“, chiar dacã aceste „constatãri“
sunt identice cu cele fãcute mai târziu de Alexandru Drãghici. În periplul sãu prin munþii Neamþului, Hogaº ajunge
la mai multe mãnãstiri, fiecare dintre ele prilejuindu-i reflecþii despre condiþia monahului. La schitul Almaº el
apreciazã ospitalitatea oferitã de cãlugãriþe, ceea ce-l face sã spunã: „Poate adevãratele învãþãturi evanghelice au ºi
ele cuvântul lor în aceste locuri, cel puþin“ (Calistrat Hogaº, Pe drumuri de munte, text stabilit de C. Mohanu,
prefaþã de Const. Ciopraga, Ed. Tineretului, Bucureºti, 1964, p. 40). Aceastã apreciere, care ar sugera cã Hogaº
criticã Biserica în numele unui rigorism mai înalt, este rapid corijatã de libidinoasa descriere a nurilor veºtejiþi ai
unei mãicuþe care, de altfel, din context, reiese a fi cât se poate de dedicatã slujirii lui Hristos (Ibidem, p. 40-42).
Ajuns la mãnãstirea Horaiþa, el nu vede altceva decât pictura muralã fãcutã de un rus (sugerând în subtext cã acest
lucru ar fi rãu) ºi masa frugalã care i se oferã, prilej sã afirme cã „pãrintele egumen nu ºtia cã pofta de mâncare este
o virtute cu totul biblicã ºi cã, mai la urmã, e foarte îndoielnic lucru sã se fi sãturat cinci mii de oameni cu cinci
pâini ºi doi peºti ba încã sã mai fi rãmas ºi douãsprezece coºuri de fãrmãturi“ (Ibidem, p. 42-43), exprimare care
aratã limpede ce crede Hogaº despre minunile dumnezeieºti. La Vãratic, devenitã de facto staþiune de vilegiaturã la
modã, sunt puse faþã în faþã douã lumi: cea „normalã“ a celor care vin sã se bucure de aer, apã, de plimbãri ºi de o
societate selectã pentru a-ºi menþine sãnãtatea, ºi lumea monahalã, cu rânduieli de neînþeles, plinã de „fãþarnicã
smerenie“. Probabil pasionat de acest subiect, Hogaº priveºte cu insistenþã mãicuþele de la Vãratic, cuprinzându-l
durerea cã „atâta tinereþe, atâta vigoare ºi atâta frumuseþe“ sunt „înmormântate sub mohorâta îmbrãcãminte
sacramentalã“ (Ibidem, p. 48), moment din care începe sã delireze: „Cuvântul scris în carte e oare destul de puter-
nic ca sã ºteargã cuvântul scris de naturã în inima lor? E cu putinþã ca rabinii bisericii noastre sã fi putut porunci
sângelui sã circule mai încet, inimii sã batã mai rar, ºi naturii sã cearã mai puþin? […] ª-apoi, munþii Vãraticului sunt
aºa de înalþi, […] aerul aºa de îmbãlsãmat, încât sufletul cel mai zglobiu se simte înmuiat de o dulce melancolie […]
ªi, în sânul acestei naturi atât de prietenoase, care-þi varsã […] în inimã beþia unui nesfârºit amor, ce vroiþi sã facã
omul ºi mai cu seamã femeia? A cere acestei din urmã sã rãmânã logodnica veºnic credincioasã a unui mire, care de
douã mii de ani s-a înãlþat la cer, e, desigur, o erezie vrednicã de cel mai îndreptãþit autodafé“ (Ibidem, p. 48-49).
Delirul continuã la grota Sfintei Teodora de la Sihla, imaginatã ca o a doua „Marie din Egipet“, unde autorul nu
manifestã „nici un soi de evlavioasã gândire sau mãcar de profanã admiraþiune pentru o viaþã jertfitã, fãrã nici o
þintã, lipsei, chinurilor ºi suferinþelor trupeºti, cu toatã râvna ce va fi avut sufletul ei pentru cele sfinte ºi dum-
nezeieºti“ (Ibidem, p. 55), fiind „amãrât“ din aceastã cauzã. Ajuns la schitul Sihla, locuit de un singur cãlugãr, Hogaº
îl ia la rost pe acesta, de ce stã în aceste locuri pustii ºi cu ce-ºi duce existenþa. Rãspunsul cãlugãrului cã „Dumnezeu
ºi oamenii cei buni nu ne lasã sã pierim“ îi prilejuieºte reflecþii ironice: „Când e vorba de Dumnezeu, nu zic ba: ciu-
perci ºi rãdãcini va fi sãmânþat cu îmbelºugare pãrintele ceresc pe locurile acestea; când însã e vorba de oameni
buni, apoi aceºtia nu vor fi dând pe aicea decât din an în an, timp în care ar putea prea bine sã moarã de foame ºi
schivnicia cea mai fãrã de stomac“, bãnuindu-l, fãrã niciun temei pe cãlugãr cã ar fi pãrtaº la hoþii (Ibidem,
p. 57-58), lucru identic cu aprecierile fãcute de Securitate când se referea la mãnãstiri ca locuri de adãpostit tâlharii.
Coboarã apoi la Sihãstria, unde gãseºte ºase cãlugãri descriºi ca aflându-se într-o stare de mizerie exterioarã ce
exprimã implicit mizeria sufleteascã, pentru a poposi în cele din urmã la Secu, unde-ºi aminteºte de eteriºti care-ºi
vãrsau sângele pentru a „plãmãdi cu el robia þãrii noastre“, motiv de indignare ºi dispreþ faþã de „toþi eroii greci, de
la Achil, pânã la cãpitan Iordache“ (Ibidem, p. 64). Periplul autorului prin mãnãstiri se încheia cu urmãtoarele con-
cluzii: „Secularizarea a suflat ca un vânt de peire peste belºugul de altãdatã al cuiburilor acestora de închinãtori în
pustiu ºi prezentul zdrenþuros ºi slab, rânjeºte, cu o amarã bãtaie de joc, în faþa trecutului luxos ºi îngâmfat“
(Ibidem, p. 65). Nu am fi insistat asupra acestui autor mediocru, dacã nu am fi întâlnit, concentrate în numai câteva
pagini, o gamã atât de largã de reproºuri la adresa monahismului, care se vor regãsi, reluate aproape identic, în
rapoartele Securitãþii. Evident, ofiþerii de securitate nu l-au citit pe Hogaº, sursele lor de inspiraþie fiind altele.
Asemãnarea este importantã totuºi pentru a semnala existenþa unui pronunþat sentiment antimonahal în epoca
modernã, care nu a încurajat nicidecum dezvoltarea mãnãstirilor, fapt care evident a favorizat asaltul comunist.
Perioada interbelicã a fost prea scurtã pentru a remedia aceastã situaþie, iar mãsurile luate au fost de multe ori

44 anul IV  nr. 46
HISTORIA ROST
matic, însã, dupã 1864, ea a fost adesea uitatã ºi
ignoratã, acest lucru fiind poate mai dureros.
Explicaþiile unei asemenea atitudini pot fi
mai multe. În primul rând e vorba de mutaþia
care se produce în domeniul valorilor culturale ºi
a producãtorilor de culturã. Vocile dominate nu
mai sunt clericii, ci laicii, care scriu în spiritul cul-
turii europene moderne dominante, în cadrul
cãreia o afirmaþie de genul celei fãcute de Sfântul
Calinic de la Cernica, conform cãreia a fost ajutat
în salvarea mãnãstirii de Sf. Nicolae, poate stârni
cel puþin zâmbete8.
Un alt motiv care stârneºte ostilitate este
„imobilismul“ clerului, care descrie de fapt indife-
renþa arãtatã de multe dintre feþele bisericeºti din
epocã faþã de „chemarea istoriei“, de problemele
emancipãrii naþionale ºi sociale care obsedeazã
generaþia paºoptistã, aceºtia fiind priviþi de mul-
te ori drept „zavergii“ care rãscolesc lumea în
Eminescu a manifestat asemenea atitudini. Poezii mod inutil. Amestecul pe care îl conþine cu grecii,
precum Împãrat ºi proletar, Fãt Frumos din tei, ruºii ºi alte neamuri duºmane identitãþii noastre
fragmente de prozã precum Pãrintele Ermola- naþionale face din Bisericã o insituþie care nu e
chie Chisãliþã ºi unele articole din Timpul aratã „sigurã“ din acest punct de vedere. Identitatea
cã poetul naþional avea o pãrere destul de proas- naþionalã trebuind sã fie cultivatã în altã parte,
tã despre clericul „concret“ ºi despre respectarea departe de asemenea influenþe malefice. De aici
unor rânduieli bisericeºti, introduse în categoria va rezulta o atitudine extrem de circumspectã
„clericalismului osificat“. E adevãrat, nu existã la faþã de influenþa bisericii în ºcoalã. Dinamismului
noi opere sistematice care sã atace Biserica ºi ros- pe plan naþional i se adaugã ºi un dinamism pe
turile ei, ci majoritatea opiniilor sunt exprimate plan economic, prin dezvoltarea ºi la noi a bur-
circumstanþial ºi adesea fãrã un scop manifest. gheziei, din a cãrei perspectivã monahul mai ales
Dar ºi acestea sunt importante deoarece ilustrea- este un parazit social. Acestor factori generali fa-
zã o proastã comunicare între elite ºi clerici, o ne- vorizatori li se va adãuga deja invocata apropiere
înþelegere reciprocã mai bine zis, precum ºi neîn- de ideologia revoluþiei franceze a unor personali-
crederea în valoarea ºi rosturile dogmelor ºi insti- tãþi cu putere de decizie politicã, care vor orienta
tuþiei bisericeºti. Nu se poate spune cã Biserica într-un mod, credem negativ, viaþa Bisericii Orto-
Ortodoxã din Vechiul Regat a fost atacatã siste- doxe din Vechiul Regat.
paleative, luate de cei cu putere de decizie, care majoritatea împãrtãºeau idei de genul celor cultivate de Hogaº,
pentru a liniºti presiunea noii generaþii protestatare, care redescoperise valoarea spiritualã a mãnãstirilor. În ceea
ce priveºte relevanþa acestor idei în societatea româneascã, nu credem deloc cã mediocrul Hogaº ar fi avut o aºa
influenþã asupra lectorilor din epocã. El este relevant pentru noi însã tocmai prin aceastã mediocritate, care
exprimã de obicei ideile curente din epoca respectivã. Hogaº nu face altceva decât sã sistematizeze vulgata opini-
ilor despre monahi din mediul în care se învârtea, care de altfel se pot regãsi fragmentar ºi la alþi autori, însã nu aºa
de clar ºi de coerent. Este moda timpului, pe care mediocrii o urmeazã servil, care în perioada interbelicã va fi
înlocuitã de închinarea la toate icoanele posibile, pentru ca în perioada comunistã, dincolo de falsul ºi propaganda
oficialã, mulþi sã se apropie de realismul socialist cu „sinceritate“.
8 „Tot acest an 1821 Noemvrie 5, s-a cutremurat pãmântul în zi Sâmbãtã. Într-aceastã vreme fiind foarte
strâmtoraþi de pâine în monastire cã ce avusãsem sã mâncase cu bãjãniile, ºi neavând mijloc de a cumpãra sau
a cãpãta, a fãcut Dumnezeu milã prin mijlocirea sfântului ierarh Nicolae cã Chehaia-bei, paºa ce era mai mare
peste Turci, cât pesmet fãcuse pentru oºtiri pã la toate brutãriile, pã care pesmet era sã-1 ducã dupã oºtiri ca sã
goneascã pã zavergii, iar zavergiii n-a mai aºteptat sã se lupte cu Turcii ci s-a râsipit, trecând în alte þãri. Aºa
vãzând cã nu le iaste de trebuinþã acel pesmet, ni 1-a trimis noã, ca vreo 50 care din care am mâncat toatã
obºtea pãrinþilor ºi mosafirii ce venia pânã am fãcut pâine de grâu nou“ (apud D. Furtunã, op. cit., p. 153).

anul IV  nr. 46 45
ROST RECUPERQRI

Prinþul Ghyka,
mãsurã a dîrzeniei
Prinþul Alexandru Ghyka, fost comandant legionar, fost ºef al Poliþiei
române ºi om cu 24 de ani de închisoare politicã *, n-a fost – precum
strãmoºul sãu domn al Moldovei – consacrat de istoria românilor ca
personalitate de referinþã. Noi, cei care l-am cunoscut în închisoare,
ºtim însã cine a fost Prinþul Ghyka, model de demnitate ºi de rezistenþã
anticomunistã, de o corectitudine exemplarã ºi o putere de suferinþã
pentru idealul sãu de neînchipuit. Nimic nu l-a putut înfrînge. El a rãmas
Prinþul pînã la capãt.
Marcel Petri[or nu pe un munte biblic, ci pe cel al unei suferinþe
omeneºti profunde. ªi diavolul i s-a atins apoi de

Î
ncercãrile la care a fost supus nu au fost pu-
þine. Istoria veacului trecut, atît de frãmînta-
tã, sîngeroasã ºi întoarsã cu faþa de la Dum-
nezeu, nu i-a ºtirbit personalitatea, ci dimpotrivã
i-a arãtat-o în adevãrata sa dimensiune. Le-a fãcut
faþã tuturor cu un veºnic zîmbet princiar pe buze.
Catarg pe care nici o furtunã sufleteascã nu l-a
putut nici îndoi, nici rupe. Aºa ni-l amintim.
Le-a strãbãtut pe toate cu ochii mereu aþintiþi
spre steaua care l-a cãlãuzit pe cele mai drepte cãi,
prin cele mai întortocheate spaþii. Spaþii carcera-
le ºi situaþii limitã prin care adversarii nu l-au pu-
tut rãpune, nici prietenii deruta.
ªi cîte nu s-au încercat cu neînfricatul Iov al
veacului modern. Diavolul ºi-a schimbat stategia
ºi nu a mai respectat biblicul contract din Cer: a
încercat sã i se atingã ºi de suflet, dupã ce foamea,
setea, frigul ºi întunericul temniþei, care i-au dat
tîrcoale zeci de ani, muºcaserã cu poftã din car-
nea-i abia mai rãmasã pe oase. Frigul atîtor ani
însã nu l-a îngheþat, l-a sleit doar, ca sã nu tremure
în faþa nimãnui. Iar întunericul, în loc sã-l orbeas-
cã, i-a ascuþit ºi mai mult privirea. O privire de
sfinx, cu care ºi-a urmãrit obsedat idealul: mîntui-
rea. Mîntuirea lui ºi mîntuirea întregului neam.
Represiunii fizice i-au urmat apoi ispitele,
zdrobite ºi ele, cu tot cortegiul lor funebru. Dar
* Prinþul Ghyka a înregistrat un negru record: între anii 1962 ºi 1964 a fãcut 75 de zile de izolare pentru cã a
refuzat reeducarea.
suflet, nu cu propria-i mînã, ci cu a aproapelui. De
mai multe ori, pînã cînd îngãduinþa divinã a pus
punct. „Iese Prinþul în lume!“ – a exclamat atunci
un gardian al temniþei Aiudului, vãzîndu-l cu
pãºea pe poarta deschisã a închisorii. Era 1964,
anul în care regimul comunist a mimat clemenþa,
deschizînd porþile puºcãriilor spre a ne turna în
temniþa mai mare care era România. Prinþul însã,
trecut prin istorie, pãºea spre legendã.
ªi cum sã nu se mire paznicii încercãrilor
sale de þinuta-i princiarã, sau cum sã-l uite mar-
torii calvarului sãu cãci:
1. Niciodatã, în nici o zi din toþi cei 24 de
ani de închisoare pe care i-a fãcut, mîna lui nu
s-a întins sã ia din pîinea sau din mãlaiul dat ca
hranã celor din celulã sau din camerã cu el
decît spre cea mai micã porþie. Nici cînd era
grav bolnav n-a vrut decît cea mai puþinã
hranã.
2. Niciodatã, în toatã detenþia, nu ezitat sã
dea apa sa de bãut unuia mai însetat sau mai în
nevoie decît el. Cãzut într-o noapte în murdãria
unei celule, pe mine m-a spãlat cu ultima apã ce-i
mai rãmãsese în gamelã.
3. Toþi cei care au fost pedepsiþi alãturi de el
la carcerã sau la izolare îºi amintesc vreun gest de
afecþiune din parte-i, dacã nu chiar de oferirea

46 anul IV  nr. 46
RECUPERQRI
pîinii, a porþiei sale de mîncare sau de apã caldã
pentru o zi.
4. Niciodatã Prinþul Alexandru Ghyka n-a
fost vãzut sau auzit cerînd de la cineva ceva. Dis-
pus fiind însã în acelaºi timp sã ofere tot ce putea
oricui. Pînã ºi propria-i identitate, pentru supor-
tarea unei pedepse carcerale, cînd confuzia ar fi
fost posibilã – ºi a fost de multe ori.
5. În nici o împrejurare nu a acuzat pe cineva
de ceea ce i s-a întîmplat lui pe drept sau pe
nedrept.
6. Niciodatã nu a fost auzit plîngîndu-se de
cineva sau de ceva. Nici mãcar de cei care îl osîn-
diserã la închisoare pe viaþã pentru cã a crezut în
ceea ce a crezut ºi fusese ceea ce fusese.
7. Niciodatã nu a minþit ºi nu a acceptat
vreun compromis. Odatã, ministrul de interne
Drãghici i-a propus libertatea în schimbul unei
declaraþii acuzatorii la adresa lui Lucreþiu
Pãtrãºcanu – pe baza cãreia acesta sã fie condam-
nat la moarte. Prinþul a spus: „Domnule ministru,
dumneavoastrã ºtiþi cît ºi cum vã iubesc eu ºi cîþi
aº mai vrea sã rãmîneþi în viaþã ca adversari; dar
ca sã triumf printr-o miºelie împotriva oricui –
chiar ºi împotriva lui Pãtrãºcanu, pe care l-am
compãtimit ca duºman ºi iubit ca om, mai bine sã
anul IV  nr. 46
ROST
cad pe drumul onoarei, cum spunea Cãpitanul.
Aºadar, gãsiþi-vã alt client pentru acest gen de
crimã, domnule ministru“.
8. Niciodatã n-a fost aspru, acuzator sau ne-
politicos cu cineva. Cu sine însã a fost întotdeau-
na neînduplecat.
9. În faimoasa ºi capitularda „reeducare“ din
penitenciarul Aiud, din perioada 1961-1964 (cît a
durat aceastã siluire a conºtiinþelor ºi torturare a
cãrnii trupurilor epuizate de zeci de ani de reclu-
ziune), prinþul Alexandru Ghyka n-a fãcut nici o
concesie, pãstrîndu-ºi permanent pe buze surîsul
aristocratic, iar pe trup hlamida de mucegai. Dus
forþat într-o cãlãtorie supravegheatã prin þarã de
Ministerul de Interne, ca sã vadã „marile realizãri
ale socialismului triumfãtor la sate ºi oraºe“ ºi în-
trebat la întoarcere ce l-a impresionat din cele
vãzute, a rãspuns tot surîzãtor: „Ce frumos plîng
sãlciile de pe Aiudel, domnule colonel!“. Aiudelul
fiind pîrîul ce înconjura penitenciarul Aiud.
Urmarea: o explozie de indignare din partea „or-
ganizatorilor“ silitului voiaj, uluirea auditorului –
deþinuþi strînºi cu forþa în curtea închisorii, ca
sã-l audã ce spune – ºi un numãr imens de zile de
carcerã pentru Prinþ, din care omul n-a mai ieºit
decît la amnistierea generalã.
10. Tot în cadrul preparativelor de eliberare
condiþionatã, de renunþare la identitatea politicã,
într-o zi, în faþa a sute de deþinuþi strînºi ca sã-l
vadã ºi sã-l audã ce spune dupã citirea unei scri-
sori trimise de familie – în care cei de acasã îl
implorau sã renunþe la ceea ce n-a renunþat în cei
24 de ani de închisoare –, Prinþul Ghyka a rãs-
puns tot surîzînd: „Domnule colonel, cu mai bine
de o sutã de ani în urmã, un strãmoº al meu ºi-a
pierdut capul pentru Bucovina, iar un alt strãmoº
comun de data asta ºi mie ºi dumneavoastrã, ºi
întregului neam românesc, Constantin Brînco-
veanu, ºi-a pierdut pentru credinþã, la Constan-
tinopol, capul sãu ºi pe al copiilor sãi, care îl im-
plorau sã cedeze voinþei sultanului. Pot fi mai
prejos decît ei, cînd mie nu mi se cere capul, ci nu-
mai identitatea ºi onoarea?“
„Prinþ blestemat, nu ºtii pe ce lume trãieºti!“-
a exclamat atunci colonelul Crãciun, comandan-
tul închisorii Aiud.
Dar Alexandru Ghyka ºtia. Trãia într-o lume
pe care o efigie, chiar ºi princiarã, cu greu ar fi pu-
tut-o cuprinde. ªi niciodatã n-a ieºit din ea.
47
ROST RECUPERQRI

Arhiepiscopul
Victor Leu
Paul Leu rilor istorice, când lumea era gata sã se prãbu-
ºeascã în neat, datoritã expansiunii a douã puteri

A
rhiepiscopul exilului românesc, mesager malefice gemene, comunismul ºi fascismul ºi a
al unei „dinastii de ierarhi-martiri, pe nu- ameniþãrilor cu bomba nuclearã.
me Leu, pilduitori slujitori ai Altarului“ ºi În acest context istoric contorsionat s-a for-
al Grupului de rezistenþã al celor ºapte episcopi, mat ºi a evoluat, între multe altele ºi personalita-
membri ai Sfântului Sinod [Gheronte Nicolae de tea arhiepiscopului exilului românesc, Victor Va-
la Constanþa, Grigorie Leu de la Huºi, Cosma Pe- sile Leu. Dacã episcopul Grigorie Leu, spre a îm-
trovici, fost episcop al Dumãrii de Jos, Antim Nica bãrbãta ºi a alina suferinþele ostaºilor ce au lup-
de la Galaþi, Partenie Ciopron, fost episcop al Ar- tat, în 1916-1918, pentru întregirea neamului, la
matei, Eugen Laiu Suceveanul ºi Chesarie, fost, Oituz, Mãrãºti ºi Mãrãºeºti, a funcþionat ca preot
apoi, la Galaþi] al Bisericii Ortodoxe Române, ºi-a militar, iar în 1941 a slujit la eliberarea Chiºinãu-
vãrsat sângele în luptele duse împotriva antihris- lui, Tighinei ºi Tiraspolului, fiul sãu, Victor, în cel
tului cominternist ºi pentru întregirea þãrii ciun- de-al doilea rãzboi mondial, a însoþit, în aceeaºi
tie, urmând pilda strã-strãbunului sãu Mihai Leu calitate, trupele române în cruciada dusã pentru
Blagocinul, fost preot de tabãrã al lui ªtefan cel eliberarea Basarabiei ºi Bucovinei de Nord ºi sto-
Mare. parea expansiunii cominterniste spre apusul
Arhiereul Victor Vasile Leu a fost un om ex-
cepþional, care a trãit în împrejurãri istorice excep-
þionale ºi a slujit cu credinþã ºi dãruire totalã
douã instituþii fundamentale ale României Mari:
Biserica Ortodoxã Românã ºi interesele perene
ale Neamului Românesc. În toate acþiunile sale
Victor Leu a respectat, cu sfinþenie, jurãmântul
fãcut la alegerea ºi hirotonisirea sa ca episcop,
acela cã va „sluji, cu timp ºi fãrã timp ºi înaintea
oricãrei alte acþiuni, numai pe Hristos ºi duhul
neamului românesc“. Pentru a transforma jurã-
mântul în fapte, arhiepiscopul Victor ºi-a pus li-
bertatea ºi viaþa în primejdie, pãtimind nu numai
pentru Hristos, ci ºi, mai ales, pentru libertatea
duhului neamului românesc al cãrui reprezen-
tant era.
Dupã ieºirea din adolescenþã, când nu apu-
Foto: Bogdan Onofrei

case sã se dezmeticeascã de seismele provocate

de prima conflagraþie mondialã, a ºi fost angre-
nat, efectiv, în iureºul evenimentelor premergã-
toare celui de al doilea rãzboi mondial, devenind,
mai apoi, un participant activ în timpul rãsturnã-

48 anul IV  nr. 46
RECUPERQRI
Foto: Bogdan Onofrei
Europei, pentru a nu se instaura dictatura prole-
tariatului ºi lupta de clasã, cele mai distrugãtoare
instrumente de dezumanizare, care depãºesc cu
mult teroarea brunã, atât prin amploare, cât ºi
prin ferocitate.
Cu toatã atitudinea de combatant intransi-
gent contra cominterniºtilor – care aveau o uria-
ºã capacitate de a mistifica realitatea – ºi în pofi-
da faptului cã a fost educat de ortodoxistul Nichi-
for Crainic, pe care îl admira în studenþie, arhi-
episcopul Victor era un spirit ecumenic, ce a mili-
tat pentru o consonanþã simfonicã a diversitãþii
identitãþii, cu deschideri largi cãtre lume.
Arhiepiscopul exilului a fost un pãstor
devotat turmei sale, un diplomat luminat, o inte-
ligenþã pãtrunzãtoare, vizionarã a epocii în care a
trãit, fapt pentru care reprezentanþii majoritãþii
refugiaþilor politici din Occident intenþionau ca,
dupã alungarea invadatorilor sovietici, sã-l alea-
gã patriarh al Bisericii Ortodoxe Române iar, din
aceleaºi motive, reprezentanþii antihristului com-
anul IV  nr. 46
ROST
internist, duºmani ai libertãþii ºi ai democraþiei,
ºi-au mobilizat toate forþele pentru a-l marginali-
za. Iar când au constatat cã nu pot face acest lu-
cru, au hotãrât sã-l lichideze, spre a uºura munca
securiºtilor în sutanã, care, în prezent se ceartã
pentru trecãtoarea glorie lumeascã, se scuzã cã
au fost informatori, pretextând cã delaþiunea lor
a fost fãcutã pentru pretinse interese patriotice,
uitând de Dumnezeu ºi pe cei care L-au slujit cu
credinþã, pânã la sacrificial suprem.
Principalele argumente ce au stat la baza
rãpirii de cãtre KGB ºi a condamnãrii arhiepis-
copului Victor Vasile Leu la moarte au fost delic-
tele de fugã din faþa barbariei comuniste ºi pro-
testul împotriva cãmãºii de forþã pusã pe trupul
þãrii.
Numai prin adevãr, credinþã ºi sacrificiu
Biserica va putea rezista asaltului dat de antihrist
prin exploatarea slãbiciunilor omeneºti, iar viaþa
ºi activitatea arhiepiscopului exilului oferã un
asemenea exemplu demn de luat aminte.
49
ROST DECANTQRI

Eternitatea în travesti
Mircea Platon trîndav ºi neiscusit aspirant ucenic al Sfintei Sme-
renii“.
Sub primul pseudonim îl aflãm pe Nicolae

P
entru unii, viaþa e zdupãitul instinctelor, Stroescu-Stîniºoarã. Nãscut la Tîrgu-Jiu, la 1 no-
pulsul cenuºiu al diferitelor rase de lãco- iembrie 1925, face studiile liceale la Colegiul „Ca-
mii. Soarele e o chiftea, cerul o rãciturã, rol I“ din Craiova ºi la Liceul „Alexandru Laho-
luna le face sete ºi zorii zornãie-n pungã. Orele se vary“ din Rîmnicu Vîlcea ºi, apoi, studii de drept
rostogolesc printre acele ceasornicelor ca bilele ºi filosofie la Bucureºti. În 1945 se înscrie în rîn-
de flipper. durile Tineretului Naþional Þãrãnesc din Vîlcea,
Pentru alþii, a cãror voinþã e melancolicã sau devenind vicepreºedinte al organizaþiei ºi mem-
a cãror melancolie e voitã – precum cea a Bufonu- bru al Biroului de Presã ºi Propagandã al P.N.Þ.
lui shakespearean –, existenþa e o algebrã a des- Din 1952 intrã în „ilegalitate“, fiind intens
compunerii: „Sînt ceasurile zece (...) Trecu o orã cãutat de Securitate în legãturã cu apartenenþa la
doar de furã nouã,/ ªi peste-o orã încã, fi-vor o organizaþie anticomunistã. Doisprezece ani „cu
unºpe;/ Astfel, din orã în orã ne tot coacem, ne voinicie/ ºi-a bãtut joc de domnie“. În 1964 se
pîrguim/ Sau putrezim, da, putrezim, cu fiecare predã Procuraturii Generale Militare. În septem-
ceas/ ªi asta-i tot“. brie 1969 emigreazã în Germania, începe studii
Pentru Cioran, întunecata oglindã a nopþii, de filosofie încununate de un doctorat la Univer-
lucirile ei de solz de balaur trebuia sã poarte sule- sitatea din München ºi devine redactor, mai apoi
menelile somnului: „Înainte de a cunoaºte insom- ºi director, al Departamentului Român de la pos-
nia eram un om aproape normal (...) insomnia tul de radio Europa Liberã. În prezent este consi-
suprimã inconºtienþa, adicã petreci 24 de ore pe lier al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Ger-
zi fiind lucid, ceea ce omul e prea slab ca sã supor- mania ºi Europa Centralã.
te (...) Acum eºti în conflict cu toatã lumea, cu toa- Celãlalt heteronim, mai exotic, îi aparþine lui
tã lumea care doarme. Nu te mai poþi considera Mihail Avramescu, nãscut în 1909, care „preot or-
un om asemeni celorlalþi, pentru cã toþi ceilalþi todox acum, ºi de neobiºnuitã fervoare, era de
trãiesc în inconºtienþã. ªi prima reacþiune este un
fel de orgoliu dement: eu nu sunt ca ceilalþi, eu
trãiesc veghea fãrã sfîrºit, în vreme ce toþi ceilalþi
sunt niºte inconºtienþi (...) Cînd sufeream de in-
somnie, dispreþuiam pe absolut toatã lumea, toþi
mi se pãreau niºte animale (...) A fost o experien-
þã îngrozitoare; aveam 20 de ani ºi umblam noap-
tea singur prin Sibiu, nopþi întregi...“
Nesimþire, fãþãrnicie, goticã demenþã – trei
moduri de a da piept cu viaþa. De-a filtra prin noi
timpul. Dar mai existã ºi alte moduri de acþiune:
de o eficienþã anonimã, lucide ºi translucide. Du-
pã cum stau mãrturie romanul memorialistic Vre-
mea încercuirii 1 ºi jurnalul omiletic Calendarul
incendiat 2. Protagonistul primei cãrþi e „Dinu“,
caligraful celei de-a doua, „Ierusalim Unicornus,
1 Editura Albatros, Bucureºti, 2001.
2 Editura Anastasia, Bucureºti, 1999.

50 anul IV  nr. 46
DECANTQRI ROST
fapt evreu. Mai înainte se numise Marcel Avra-
mescu ºi avusese o tinereþe de tot insolitã, origi-
nalã ºi neconformistã: hãrãzit cu puteri psihice
neîntîlnite la muritorii de rînd (le-am zice azi de
naturã paranormalã), era cunoscut în Bucureºti
ca horoscopist, astrolog, grafolog, fizionomist,
ghicitor, ocultist, un fel de magician în stare de
performanþe miraculoase, gustate de prieteni.
Dar în afarã de asta, încã de pe cînd era în clasa a
cincea de liceu, debutase în literaturã cu schiþa
Urangutanul în calorifer, semnatã Mark Abrams,
urmatã de alte scrieri la fel de nãzdrãvane, în
maniera agresiv suprarealistã pe atunci la modã
(...) Era publicat în Bilete de papagal (...) ca ºi de
alte reviste de avangardã, sub pseudonimul
Foto: Bogdan Onofrei
Ionatan X Uranus...“3
În anii ’30 îl gãsim discipol-corespondent al
lui Guénon (pe care îl reveleazã ºi prietenilor sãi
Vasile Lovinescu ºi Mihail Vîlsan). Apoi survine
trecerea la ortodoxie, împreunã cu întreaga fami-
lie. Face studii de teologie ºi se preoþeºte. În 1946, cu-Stîniºoarã despre grupul anticomunist din
îl întîlneºte pe Pãrintele Ioan Kulîghin, prin inter- care fãcea parte. Confruntat cu perfida teroare
mediul cãruia intrã în contact cu isihasmul ºi „ru- bolºevicã, „Dinu“ ia calea „codrului“ de beton
gãciunea inimii“. Dupã un timp de mari încercãri care e Bucureºtiul. Acþioneazã nevãzut. Schimbã
ºi cãderi duhovniceºti – „explicabile poate prin adrese, identitãþi, parole, obiceiuri. Renunþã la
ardoarea cu care a vrut sã atingã pragurile înalte unii, vechi, prieteni. Cîºtigã alþii. Înºealã Securita-
ale înduhovnicirii“4 – se recãsãtoreºte5 ºi obþine tea: nu l-au atins, nu l-au vãzut, le-a scãpat. Dar de
parohie la Jimbolia, unde rãmîne 20 de ani6. fapt, pentru cã a ales sã interiorizeze înfruntarea,
Dupã moartea celei de a doua soþii, revine în Bu- a trãit împreunã cu organele de represiune: toate
cureºti ºi moare în 1984, „la sfîrºitul verii, mult miºcãrile sale se raporteazã la „ei“, trebuie sã le
scãzut trupeºte, dar cu mintea neatinsã, rãpus în ghiceascã intenþiile ºi sã le dejoace planurile. Îl
cîteva zile de o boalã rapid devastatoare, rãmasã bîntuie.
nediagnosticatã“. Îi ferfeniþesc fluxul conºtiinþei, îi macinã li-
Vremea încercuirii ºi Calendarul incendiat bertatea de miºcare, îi contorsioneazã elanurile.
sunt cãrþi despre timp: cum sã i te sustragi, cum Zdrumicat astfel, simþim însã cã Nicolae Stroescu-
sã-l transfigurezi, cum sã readuci mîloasa rupere Stîniºoarã ajunge sã cunoascã în amãnunte ana-
de zãgazuri a Istoriei la matca veºniciei. Sînt tomia timpului, metabolismul lui: culoarea mo-
cãrþile unei luciditãþi nezdruncinate (prima), mentelor de plictis, aroma orelor de rãgaz, gerul
suprafireºti (a doua). ceasurilor de prigoanã. Adulmecã timpul în des-
„Nu-ºi puteau trãi prezentul într-un turn de compunere ºi îl întrezãreºte, cu coada ochiului, în
fildeº, dar îl jucau dupã alte reguli decît cele ale prospeþimea facerii. Acceptînd un statut himeric,
micii înþelepciuni realiste“, scrie Nicolae Stroes- sacrificînd rigiditãþile accidentalului7 pentru a
3 Dr. Mihail Constantineanu, în postfaþa la volumul pomenit.
4 Idem.
5 Cu Sabine, „o tînãrã franþuzoaicã deºteaptã, graþioasã“ care „ºi-a luat Crucea ºi l-a urmat pe Pãrintele Mihail pe
drumul greu ºi aspru, dar exaltant, al Sfintei Smerenii“, îºi aminteºte Alexandru Paleologu într-unul din textele
introductive ale aceluiaºi volum.
6 ªi unde scrie, printre altele, Calendarul incendiat.
7 Adicã cele atîrnînd de buletinul de identitate (care pentru multe nulitãþi e singura probã a existenþei).

anul IV  nr. 46 51
ROST DECANTQRI

Foto: Bogdan Onofrei

salva mlãdierile esenþei8, a putut intui partea fra-
gilã a lucrurilor, zorii aºteptînd în culisele amur-
gului ºi cãrbunele înserãrii în pîrjolul amiezii.
Pentru Dinu, „five o’clock“ nu era ora aristocrati-
cului ceai ºi nici mãcar a vreunei burghez tihnite
mese: era ora cînd, în chip de „agent de asigu-
rãri“, strãbãtea maidanele cu romaniþã de pe la
marginea Bucureºtilor, sau citea în tramvai pen-
tru cã nu era prudent sã se întoarcã „acasã“9.
Emailul rutinei, pe care atît de uºor alunecãm la
suprafaþa vieþii, nu mai exista pentru el. Gãsise
calea care duce dincolo de determinismul istoriei
politice sau private. Simþea spiralãrile ºarpelui
care-ºi muºcã propria coadã sugrumîndu-te în
mijloc: „vremea încercuirii“.
Scriitorul Marcel Avramescu ºi-a schimbat ºi
el identitatea, devenind Pãrintele Mihail Avra-
mescu, de la Jimbolia. „Domnia cantitãþii ºi sem-
nele vremurilor“ l-au gãsit pregãtit: le-a înfrun-
tat, le-a domolit, le-a transfigurat în curtea inti-
mitãþii liturgice: „Adevãrul cel mai adevãrat
despre Calendar este cã el arde încã de la
începutul tuturor mileniilor, filele lui mistuindu-
se în asfinþitul înflãcãrat al fiecãrei zile (...)
Incandescenþa secretã a Nevremelniciei risipeºte
în hãul nefiinþei orice plãsmuire a veacurilor, a
zilelor, a clipelor (...) bestiile tenebroase ale stu-
piditãþii ºi nebuniei pier în focul veghetor al
Adevãrului, împreunã cu monstruosul Timp din
care nu au contenit a se isca. Astfel, Calendarul
cel mai adevãrat – singurul adevãrat – e cel
incendiat în vîlvãtaia sãlbatecã ºi slobodã a Ade-
vãrului (cãruia ºtiindu-i Veºnicia, incendiatorul
îi citeºte semnele certe, statornice, foarte grave,
sub orice travestire, în orice fel de costumaþii de
epocã)“.
Dacã Nicolae Stroescu-Stîniºoarã a transfor-
mat timpul în destin, Mihail Avramescu l-a incen-
diat în aurã. Virtuþilor pãmîntene ale primului
i-au rãspuns incantaþiile orientale ale celui de-al
doilea. Busuiocul s-a amestecat cu tãmîia. Haidu-
cul a hãrþuit fiara pînã în pragul Pustnicului îm-
blînzitor. Cãci amîndoi ºtiu cã veºnicia e spaþiul
dintre clipe. Cã lumea se va mîntui dinlãuntru,
din miezul de tainã al lucrurilor. Unde e „tinere-
þea fãrã bãtrîneþe“.

8 Sau, cum scria Pãrintele Mihail Avramescu, „Acum cînd toate tac/ am înþeles ºi ºtiu:/ nu am venit sã fac/ ci sînt
chemat sã fiu“.
9 „Deci, un timp, fantoma lui Dinu a lucrat la Constanþa, el nedepãºind de fapt fiziceºte perimetrul Bucureºtiului“.
Sau: „Pentru acreditarea acestei «legende», care acoperea ascunderea lui Dinu în Calea Moºilor atît faþã de
Hristodoru, cît ºi faþã de vecinii de apartament, Dinu pãrãsea cu regularitate cu o valijoarã în mînã noua lui
locuinþã, chipurile pentru a pleca la Ploieºti. În realitate, destinaþia se gãsea la mai puþin de zece minute dis-
tanþã, în strada ªtefan Mihãileanu, unde Dinu urma sã petreacã douã-trei zile baricadat în mansarda în care
locuia Irmgard“.

52 anul IV  nr. 46
DECANTQRI ROST

Un portret al fericirii:
N. Steinhardt
Parcurgând Jurnalul fericirii, nu putem sã nu ne redefinim
conceptul de fericire. ªi aceasta chiar ne-ar prinde bine, cãci am
ajuns în impasul de a ne întreba ce înseamnã fericirea ºi cum se
poate ajunge la ea (oarecum explicabilã situaþia, întrucât avem
prea multe „oferte“ viabile pe piaþã ). Nu ne propunem sã facem un
eseu despre fericire – cãci ar presupune prea multã filosofie în prea
puþine rânduri –, ci, în liniile posibile, sã traseze un contur privitor
la ce înseamnã alegerea modelelor (inclusiv a cãrþilor-model ).

Ramona Suciu arestat ºi de atunci viaþa lui se schimbã. Securita-

tea îi dã ºansa sã aleagã între douã variante: pri-

J urnalul fericirii se îndepãrteazã de formula

clasicã a memoriilor ºi a autobiografiei tradi-
þionale, întrucât autorul nu intenþioneazã sã-
ºi povesteascã în totalitate viaþa, ci prezintã o ex-
ma, sã devinã martor al acuzãrii ºi atunci ar fi de-
venit liber, sau sã nu accepte acest lucru ºi sã fie
închis. Cere îngãduinþa de a reflecta timp de trei
zile ºi, primind-o, se duce la bãtrânul sãu tatã care
perienþã capitalã (detenþia între 1959-1964), pre- îl sfãtuieºte astfel: „Dacã nu accepþi, e adevãrat cã
cum ºi temeiurile convertirii sale religioase. Auto-
rul nu mai scrie presat de evenimente, din fuga
condeiului, are timp, discursul lui e elaborat cu
atenþie. Între eveniment ºi discursul evenimentu-
lui este o distanþã de timp confortabilã.
N. Steinhardt, nãscut evreu, trece în închi-
soare la ortodoxie ºi, când iese, laudã detenþia ce
i L-a adus pe Dumnezeu. Are dreptate Virgil Ie-
runca sã spunã cã închisoarea l-a transformat ra-
dical pe eseist „dintr-un intelectual pur, mai de-
grabã agnostic ºi preocupat de literaturi strãine,
sã devinã un autentic homo religiosus“, ºi nu mai
puþin important, sã descopere „constanþele unei
spiritualitãþi româneºti, pe care, odatã ieºit din
închisoare, le-a cinstit cu verbul ºi verva lui inimi-
tabile (...) închisoarea a fost pentru N. Steinhardt
academie ºi altar...“

Alegerea \ntre noapte [i zi

Cu adevãrat se împlineºte în cazul sãu vorba
lui Mallraux: „Omul trebuie sã facã în aºa fel încât
sã-ºi transforme viaþa în destin“. La 48 de ani este

anul IV  nr. 46 53
ROST
vei avea zile foarte grele. Dar nopþile le vei avea
liniºtite, vei dormi bine. Pe când, dacã accepþi sã
fii martor al acuzãrii vei avea, ce-i drept, zile des-
tul de bune, dar nopþile vor fi îngrozitoare“. ªi re-
feritor la dilema pe care trebuia sã o depãºeascã
într-un fel, se naºte inevitabil întrebarea: câþi din-
tre cei ce-ºi spun astãzi „oameni morali“ ar mai
sta câtuºi de puþin sã punã în balanþã astfel de
decizii, ºi câþi ar asculta în cele din urmã glasul
conºtiinþei?
Înþelegând faptul cã nu poate sluji la doi
stãpâni, Steinhardt respinge propunerea de cola-
borare fãcutã de Securitate. Este arestat ºi inclus
în lotul „mistico-legionar“, situaþie contrariantã
pentru un evreu. Nu convingerea politicã, origi-
nea socialã, credinþa, cultura, ci tãria moralã este
importantã, conchide el. Se hotãrãºte, dupã alte
experienþe spirituale, sã se creºtineze. În ziua de
11 martie 1960, pãrintele Mina, asistat de un ca-
tolic ºi un protestant, îl boteazã întru Hristos pe
robul lui Dumnezeu.
54
DECANTQRI
Bucuria iubirii
Aici, în închisoare, descoperã de fapt care
este condiþia creºtinului: aceea de a fi fericit, res-
pectând îndemnul Mântuitorului: „Bucuraþi-vã
neîncetat!“ ªi cum am putea sã nu ne bucurãm,
atunci când ºtim cã „Dumnezeu este iubire“?
Amo, ergo sum, este rãspunsul omului la „Dum-
nezeu este iubire“. Între Dumnezeu ºi sufletul
omenesc nu se poate întâmpla ceva mai mãreþ de-
cât a iubi ºi a fi iubit. Credinþa înseamnã în cazul
omului care-L descoperã pe Dumnzeu, o moralã,
un mod de a fi, o lege a moderaþiei ºi o religie a
iubirii.
În ciuda dictaturii ºi a ororilor ei, Steinhardt
ºi-a pãstrat spiritul liber ºi demn, ºi a dobândit,
alãturi de credinþa ortodoxã, ºi apartenenþa cul-
turalã ºi spiritualã la neamul românesc. ªi asta în-
seamnã fericire, sã descoperi în tot ºi în toate,
Sensul, Care este Hristos, ºi Calea cãtre Dumne-
zeu. Sã fii împlinit prin asta ºi sã poþi sã insufli ºi
anul IV  nr. 46
DECANTQRI
altora aceastã tãrie de caracter, aceasta ne propu-
ne cu modestie ºi cu discreþie, monahul de la
Rohia.
În urma interviurilor sale cu tânãrul, pe
atunci, Ioan Pintea, acesta mãrturiseºte: „Zilele ºi
sãptãmânile pe care le-am petrecut cu N. Stein-
hardt la Rohia fac parte dintr-un timp al taifasului
(mult i-a plãcut acest cuvânt). O vreme mai bine-
zis a dialogului liber, în care m-am regãsit uneori
cu uimire altfel, iar alteori întreg, pe mine însu-
mi“. De aici, importanþa modelului în viaþa noas-
trã, a modelului pe care îl apreciezi pe mãsurã
ce-l descoperi în viaþa realã prin actualitatea
ideilor sale, prin capacitatea de a susþine un dia-
log viu, deschis, prin marea calitate de a fi Om.
În „Revista de Istorie ºi Teorie Literarã“ din
1992, nr. 1-2, Eugenia Tudor-Anton realizeazã
un portet al lui Steinhardt, arãtând cã acesta nu
era doar colaborator al revistei „Viaþa româ-
neascã“, ci o prezenþã totdeauna bine-venitã ºi
plãcutã: „Avea distincþia unui diplomat, sporitã
de nelipsitul baston ºi privirea de o prudenþã
curioasã ca a copiilor, ºi iscoditoare, ºi neli-
niºtitã, dar ºi uºor ironicã a omului care ºtie,
cãruia nu i se poate ascunde nimic… a omului
care se poate aºtepta la orice surprizã. Aºa mi se
pãrea cel mai adesea. Alteori însã, când se în-
fierbânta discutând pe un subiect anume, ochii
îi sclipeau, obrajii, de obicei palizi (cât se puteau
vedea din barba surã, bine pieptãnatã) se îmbu-
jorau, cãpãta în înfãþiºare ceva de profet. Poate
cã ar râde, dacã ar citi ce scriu acum, dar aºa era,
trecea uºor de la sfiiciune la afirmarea fermã, de
la privirea ironicã la verbul pasionat, convingã-
tor“. Cu alte cuvinte, trãsãturi ale unui om viu,
cu emoþii ºi trãiri proprii, nu ale unei marionete,
cãreia i-au rãmas mici mãsurile sforilor ºi care
nici mãcar nu-ºi conºtientizeazã soarta. ªi, în
astfel de cazuri, mai putem vorbi despre viaþã ca
dar divin, pe care omul ºi-o asumã ºi o trãieºte
cu demnitate?
Cultura,
o sub]irime a caracterului
Referitor la acest aspect, Eugen Simion
apreciazã scrierile lui Steinhardt tocmai da-
toritã farmecului inteligenþei ºi al sinceritãþii;
scrierile sale par a fi vii, ºi aceasta pentru cã în
anul IV  nr. 46
ROST
ele sunt cuprinse lecþii de viaþã. În acest sens,
meritã a fi citat un text din interviurile monahu-
lui de la Rohia, cuprinse în lucrarea Primejdia
mãrturisirii, apãrutã în 1993, în care morala
bunãtãþii tinde sã devinã o esteticã a bunãtãþii:
„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenþa, cul-
tura, isteþimea, supracultura, doctoratele, su-
pradoctoratele (ca profesorul din Lecþia lui E.
Ionescu), dacã suntem rãi, haini, mojici ºi vul-
gari, proºti ºi nerozi, doi bani nu facem, se duc
pe apa sâmbetei ºi inteligenþa, ºi erudiþia, ºi
supradoctoratele, ºi toate congresele interna-
þionale la care luãm parte, ºi toate bursele pen-
tru studii pe care le câºtigãm prin concursuri
severe. Nimic nu poate înlocui ºi suplini niþicã
bunãtate sufleteascã, niþicã bunãvoinþã, tole-
ranþã ºi înþelegere (…). Bunãtatea sufleteascã
nu-i o virtute subtilã ºi rafinatã, e un atribut de
bazã al fiinþei omeneºti ºi, totodatã, un atribut al
culturii. Bunãtatea este alt nume al definiþiei
datã de Aristotel omului: fiinþã socialã. Fãrã
bunãtate nu putem convieþui decât în condiþii
de groazã ºi justificând amarnica afirmaþie a lui
Sarte: „ceilalþi, iatã iadul!“ Existã un altruism
elementar exprimat prin bunãtate, care este o
axiomã a vieþii obºteºti. Berdiaev spunea:
pâinea pentru mine este o problemã materialã
(bineînþeles, egoistã, vulgarã), dar pâinea
aproapelui meu este o datorie spiritualã. (…)
ªtim cã de am vorbi toate limbile ºi dialectele
pãmântului, ºi de am fi capabili sã clasificãm
conform cu clasificarea zecimalã toate volumele
tipãrite în toate limbile pãmântului de la
Gutenberg ºi pânã astãzi, ºi de am fi tobã de
carte ºi de erudiþie, ºi de am cunoaºte între-
buinþarea tuturor termenilor specifici, tuturor
ºtiinþelor ºi tehnicilor, tot nu ne putem numi
oameni culþi dacã suntem niºte pizmãreþi, niºte
bãdãrani ºi niºte rãi la suflet. Cã ne-o place sau
nu, cultura nu este numai acumulare de cu-
noºtinþe, ci o subþirime a caracterului, ºi capaci-
tatea de a considera bunãtatea nu drept o sim-
plã virtute desuetã ºi sentimentalã. Sã nu
sãvârºim regretabila eroare de a lua drept scri-
itori pe simpli fãcãtori de cãrþi, ºi drept oameni
de culturã, pe simpli memorizatori de infor-
maþii“. Sã ne amintim, aºadar, aceste cuvinte în-
þelepte, în momentele în care ne încearcã orgo-
liul atotcunoaºterii.
55
ROST
Dupã chipul
ºi asemãnarea lui
Dumnezeu
Vladimir Lossky, Dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu,
Ed. Humanitas, Bucureºti 2006, traducere Anca Manolache, 232 pp.
Paul Sandu
C
itind cartea lui Vladimir Lossky, Dupã chi-
pul ºi asemãnarea lui Dumnezeu, ai senti-
mentul limpede cã te afli în preajma unei
stãruitoare lumini a credinþei ºi raþiunii deopotri-
vã capabilã sã însufleþeascã sensurile tradiþiei, sã
sublimeze dihotomiile din sânul creºtinismului,
capabilã sã opunã „Dumnezeului lui Decartes“ pe
„Dumnezeul cel viu“.
Cele douãsprezce studii înmãnucheate sub
acelaºi titlu, dezbat teme dintre cele mai contro-
versate ºi mai problematice ale creºtinismului.
„Întuneric“ ºi „luminã“ în cunoaºterea lui Dum-
nezeu, Teologia Luminii la sfântul Grigorie Pala-
mas, Tradiþia ºi tradiþiile, sunt numai câteva din-
tre dintre temele pe marginea cãrora s-a scris nes-
fârºit de-a lungul veacurilor, efortul teologului
rus fiind acela de a ne face sã privim toate aceste
dispute în lumina „credinþei celei vii“, ºi de a le
asimila roditor în acest fel.
Pentru cã este imposibil sã abordãm în aces-
te câteva rânduri întreaga gamã a problematici-
lor pe care le trateazã cartea de faþã în întregul ei,
vom urmãri numai rolul pe care îl joacã perechea
„întuneric – luminã“ în cunoaºterea lui Dumne-
zeu, una dintre temele centrale ale cãrtii:
„Este cu neputinþã sã vorbim despre întune-
ric în cunoaºterea lui Dumnezeu fãrã sã vorbim
în acelaºi timp de luminã“ (p. 24), mãrturiseºte
autorul care noteazã în continuare cã rolul lu-
minii în cele mai multe dintre religii ne-ar îndrep-
tãti aproape sã identificãm cunoaºterea lui Dum-
nezeu cu lumina (în sens metaforic sau nu). Pen-
56
DECANTQRI
tru a înþelege rolul întunericului este suficient
sã ne amintim de cuvintele Sfântului Ioan:
„Dumnezeu este luminã, iar în el nu este în-
tuneric“ (I, 1, 5).
Termenul de întuneric este conotat aºadar
cu un sens profund negativ, marcând necunoaº-
terea celor divine ºi înstrãinarea definitivã ºi ire-
cuzabilã de posibilitatea recuperãrii fiinþei. Ter-
menul de întuneric nu se închide în acest sens, ci
se deschide cãtre o cu totul altã acceptiune, pu-
tând indica deopotrivã inefabila prezenþã a celui
ce „...ªi-a pus întunericul acoperãmânt“ (p. 25).
Acesta este întunericul despre care mãrturiseºte
Grigorie de Nyssa, neexistând o vedere a esenþei
divine, dincolo de înþelegere fiind prezentã
numai iubirea.
Sinoadele Bisericii Ortodoxe aveau sã pre-
schimbe teologia întunericului în teologia lu-
minii necreate, „element real al experientei mis-
tice“, iar „întunericul Muntelui Sinai se va trans-
forma în lumina muntelui Tabor, în care Moise a
putut vedea în cele din urmã faþa slãvitã a Dum-
nezeului întrupat.“ (p. 37).
În studiul Teologia luminii la Sfântul Gri-
gorie Palamas, este dezvãluit un alt aspect al ace-
leiaºi probleme, de o importantã deosebitã.
„Sfânta Scripturã este plinã de expresii referi-
toare la lumina divinã, la slava lui Dumnezeu, la
Dumnezeu însuºi numit luminã. [...] Ar trebui
oare sã nu vedem în acestea altceva decât meta-
fore, figuri retorice? Ori poate aceastã luminã
este un aspect adevãrat al lui Dumnezeu, o reali-
tate de ordin mistic?“ (p. 53). Lossky noteazã mai
departe cã pentru Grigorie Palamas lumina divi-
anul IV  nr. 46
DECANTQRI
nã „este un dat al experienþei mistice“, luminã
care nefiind numai de ordin sensibil este de aºa
naturã încât sã umple inteligenþa deopotrivã. În
acest punct autorul distinge, conform Tomului
aghiortic, între trei tipuri de luminã, ultimul din-
tre ele fiind de esenþa cea mai purã, fiind de fapt
nimic altceva decât harul divin care ne-a fost dã-
ruit în vederea îndumnezeirii fiinþei noastre,
având un caracter necreat. Aceasta este lumina
pe care cei trei apostoi au vãzut-o pe muntele
Tabor, deºi, dupã cum mãrturiseºte Palamas, „ea
aparþine veacului viitor“ (p. 55). Schimbarea la
Faþã a Domnului, centralã gândirii Sfântului Gri-
gorie Palamas, dacã este sã-i dãm crezare lui
Lossky, ºi problema luminii Transfigurãrii (creatã
sau necreatã?) este în mãsurã sã aducã un ele-
ment nou în dezbaterea asupra naturii luminii ºi
rolului pe care aceasta îl joacã în cunoaºterea di-
vinitãþii de cãtre om. Sfântul Palamas aduce mãr-
turie cã „Lumina Transfigurãrii Domnului nu a
început ºi nu s-a sfârºit, ci a rãmas necircumscrisã
(în spaþiu) ºi imperceptibilã pentru simþuri, cu
toate cã a fost contemplatã de ochi trupeºti“ (p.
57). Cu alte cuvinte, faptul cã apostolilor le-a fost
dat sã vadã acea luminã este petru cã ei înºiºi au
anul IV  nr. 46
ROST
fost sub imperiul aceleiaºi lumini, pentru cã altfel
nu ar fi putut s-o vadã. Poziþia pe care Lossky o
adoptã faþã de aceast subiect este una circum-
spectã, îndemnându-ne la respect faþã de sfinþii
pãrinþi, înainte de a ne grãbi sã afirmãm absurdi-
tatea posibilitãþii de a-l vedea pe Dumnezeu în
esenþa lui prin mijloace sensibile. Lucrul care ar
trebui sã ne punã pe gânduri este cã aceastã con-
cepþie apare la numeroºi Pãrinþi, Grigorie de
Nazianz, Andrei Criteanul, Simion Noul Teolog, la
care afirmaþia nu are, cu siguranþã un caracter
pur retoric.
Sã fie oare Dumnezeul cartezian pe care-l
avem în vedere, acel Dumnezeu-matematician al
spiritelor ºi al inteligenþelor? Sã le fie atât de strãin
modernilor „Dumnezeul-Trinitate, vieþuind în lu-
minã inaccesibilã ºi pãtrunzând toatã lumea creatã
prin energiile lui, cea a spiritelor pure ca ºi cea a
fiinþelor corporale“ (pp. 59, 60), cel care este la fel
de aproape deopotrivã de simturi ºi de inteligenþe?
Acestor întrebãri autorul le rãspunde apãsat
prin fiecare frazã a cãrþii sale, care se constituie ca
un îndemn pentru toþi cei care s-au înstrãinat de
Dumnezeul Uni-Trinitar, înlocuindu-l cu dum-
nezeul sterp al filosofilor.
57
ROST SEMNAL EDITORIAL

Stare]ul Tadei de la Mqnqstirea Vitovni]a

Cum î]i sunt gândurile, a[a î]i este [i via]a
Cartea, apãrutã deja în
douã ediþii (Ed. Predania, Bu-
cureºti, 2005 ºi 2006), în tra-
ducerea din limba sârbã a lui
Valentin-Petre Licã, cuprinde
interviuri, convorbiri, sfaturi ºi
apoftegme ale unuia dintre cei
mai de seamã pãrinþi duhov-
niceºti din Serbia veacului XX,
adunate din convorbiri avute
cu fii duhovniceºti, adresate cu
precãdere mirenilor, în mijlo-
cul cãrora Stareþul Tadei ºi-a
împlinit misiunea. O parte a
acestor materiale circulau în
perioada comunistã, printre
credincioºii ortodocºi sârbi,
sub formã dactilografiatã.
Pãrintele Stareþ Tadei a
fost un îndrumãtor duhovni-
cesc dãruit cu multe harisme,
ce a cãlãuzit poporul sârb ase-
menea Pãrintelui Cleopa în
România – pe care l-a ºi întâlnit
prin anii 1970, la Mãnãstirea
Sihãstria. Un aspect interesant
din viaþa Stareþului Tadei, mãr-
turisit de cei ce l-au cunoscut slujirea sa sãvârºindu-se în mij-
îndeaproape, este faptul cã Pã- locul unei masive comunitãþi
rintele era de origine românã, româneºti din rãsãritul Serbiei.

Ioan Pintea Arhimandritul Serafim Alexiev

Mic Jurnal discontinuu. Via]a duhovniceascq

Însemnqrile unui preot de ]arq
Titlul smerit al cãrþii (Ed.
Eikon, Cluj-Napoca, 2005) nu
trebuie sã ne pãcãleascã.
Avem de-a face cu un scriitor
cu ºtate vechi, poet sensibil ºi
eseist dibaci. Însemnãrile
Pãrintelui Ioan Pintea, fost
ucenic al lui N. Steinhardt,
sînt mãestrite tablouri diur-
ne, care împacã mãrturisirea Ortodoxiei cu incursi-
unile în filosofia purã. Nea Nicolae, enoriaºul, se
întîlneºte firesc în paginã cu Gabriel Liiceanu sau
cu Dan C. Mihãilescu. Scãpãrãrile de luciditate cio-
raniene se îmbrãþiºeazã verosimil cu filosofia
creºtinã a lui Gustave Thibon. Pãrintele Ioan
Pintea evocã personalitãþi marcante ale culturii
române, unele adormite întru Domnul, întotdeau-
na cãutînd sîmburele de luminã din viaþa ºi opera
lor. Se þine departe de duhul polemic, oprindu-se
numai asupra gîndurilor, scrierilor ºi faptelor pil-
duitoare. Ceea ce nu-l opreºte sã rosteascã adevã-
rul. Alege însã, de cele mai multe ori, sã o facã prin
gura unora pe care îi crede mai îndreptãþiþi, bunã-
oarã prin aceea a monahului Nicolae Steinhardt.
a cre[tinului ortodox
Volumul (Ed. Predania, Bucureºti, 2006), în
traducerea din limba bulgarã a lui Valentin-Petre
Licã, este alcãtuit din cinci scrieri ce explicã ºi
detaliazã, pe înþelesul tuturor, mai multe aspecte
însemnate ale vieþii duhovniceºti a creºtinului
ortodox, de multe ori neînþelese sau trecute cu
vedere: spovedania, vrajba ºi împãcarea, mân-
dria ºi smerenia, suferinþele.
Arhimandritul Serafim Alexiev a fost unul
din cei mai mari pãrinþi duhovniceºti contempo-
rani din Bulgaria, fiu duhovnicesc al Arhiepisco-
pului rus Serafim Sobolev. Atât ca profesor de
dogmaticã al Academiei Theologice din Sofia, cât
ºi ca pãrinte duhovni-
cesc al multor bul-
gari, precum ºi ca
scriitor bisericesc
deosebit de prolific,
Arhimandritul Sera-
fim a avut o lucrare
duhovniceascã înal-
tã, ale cãrei roade se
fac vãzute pânã în
aceste zile.

58 anul IV  nr. 46
ROST: cuvînt, ra]iune, sens, ordine
În latinã, rostrum însemna „deschizãturã“, „cioc“, „plisc“, „bot“. Mai tîrziu, în latina popularã,
a început sã însemne ºi „gurã“ în general. În româna veche, sub forma rost, a fost moºtenit cu acest
din urmã înþeles, pãstrat astãzi doar în cîteva expresii de largã rãspîndire (a învãþa pe de rost, a lua
la rost) ºi stînd la baza verbului a rosti. Rost a evoluat spre înþelesul „raþiune“, „sens“, „tîlc“,
„noimã“, „scop“, cu care se foloseºte astãzi în mod curent. Aºa a apãrut verbul a rostui („a da sens“,
„a pune ordine“), cu derivatele rostuire, rostuitor etc.
Creat prin Rostirea (Cuvântul) divinã, omul este el însuºi fãpturã rostitoare, dar ºi rostuitoare.
Omul are un rost dat de Dumnezeu, dar uneori cautã sã-ºi facã singur alt rost, dupã mintea lui. În
orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a fi fãrã rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu
care poate fi fãcut omului este de a-l ajuta sã-ºi (re)gãseascã rostul.
Revista ROST îºi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii româneºti, care în comunism
ºi-a pierdut rostul ºi care trebuie sã se redescopere pe sine, în primul rînd prin recursul la tradiþie.

În acest numãr semneazã:  George Enache – istoric, lector univ. drd. la

Universitatea „Dunãrea de Jos“ din Galaþi, a publicat cartea Ortodoxie ºi putere
politicã în România contemporanã (2005)  Paul Leu – istoric, critic literar,
etnolog  Constantin Mihai – doctorand în litere (Université de Craiova-
Université Michel de Montaigne, Bordeaux III, LAPRIL), eseist. Autor al vol-
umelor: Arca lui Nae. Perspective culturale asupra generaþiei ’27 (2004), La
logique d’Hermes. Etudes sur L’Imaginaire (2006)  Viorel Patrichi – jurnalist,
ultima carte publicatã: Ochii ºi urechile poporului. Convorbiri cu generalul
Nicolae Pleºiþã (2001)  Adrian Nicolae Petcu – istoric, publicist, a publicat
(coord.) Partidul, Securitatea ºi cultele (2005)  Marcel Petriºor – scriitor, fost
deþinut politic  Mircea Platon – doctorand în istorie la Columbus University
din Ohio – SUA, scriitor, ultima carte publicatã: Ortodoxia pe litere. Îndreptar
de fundamentalism literar (2006)  Paul-Gabriel Sandu – student la Facultatea
de Filosofie a Universitãþii Bucureºti  Octavian Sergentu – jurnalist, master în
ªtiinþe Politice  Ramona Suciu – profesor, teolog  Claudiu Târziu – jurnalist

Abonament
Vã puteþi abona trimiþînd contravaloarea abonamentului prin mandat poºtal (în care specificaþi citeþ numele,
adresa completã, telefonul ºi perioada de abonament) pe numele: Târziu Claudiu Richard, CP 27, Oficiul
Poºtal 23, Bucureºti sau achitînd contravaloarea abonamentului în contul nr. RO61CECEIS0143RON 0122556,
deschis la CEC Iaºi pe numele Asociaþiei ROST, cod fiscal 12495302,, dupã care veþi trimite copia chitanþei ºi o
scrisoare în care solicitaþi abonamentul la CP 27, Oficiul Poºtal 23, Bucureºti.
Preþul unui abonament este 180.000 lei (18 lei noi) pentru 6 luni ºi de 360.000 lei (36 lei noi) pentru un an.
Pentru cei din strãinãtate abonamentul este de 50 euro/an în Europa ºi 70 USD/an pentru celelalte continente.
 Nr. 1 – martie 2003, dedicat lui
Nicu Steindhardt
Nr. 2 – aprilie 2003, dedicat lui Mircea Eliade
Nr. 3 – mai 2003, dedicat lui Lucian Blaga
Nr. 4 – iunie 2003, dedicat lui
Mihai Eminescu
Nr. 5 – iulie 2003, dedicat lui
Nicolae Paulescu
Nr. 6 – august 2003, dedicat lui Sandu Tudor
Nr. 7 – septembrie 2003, dedicat lui
Nae Ionescu
Nr. 8 – octombrie 2003, dedicat lui
Valeriu Gafencu
Nr. 9 – noiembrie 2003, dedicat p`rintelui
Dumitru St`niloae
Nr. 10-11 – decembrie 2003, dedicat lui
Vasile B`ncil`
Nr. 12 – februarie 2004, dedicat lui
Nichifor Crainic
Nr. 13 – martie 2004, dedicat lui
Mircea Vulc`nescu
Nr. 14-15 – aprilie-mai 2004, dedicat lui
Radu Gyr
Nr. 16 – iunie 2004, dedicat lui Vintil` Horia
Nr. 17 – iulie 2004, dedicat lui {tefan cel Mare
Nr. 18 – august 2004, dedicat lui
Ernest Bernea
Nr. 19 – septembrie 2004, dedicat lui
Constantin Noica
Nr. 20 – octombrie 2004, dedicat
P`rintelui Arsenie Boca – epuizat
Nr. 21-22 – noiembrie-decembrie 2004,
dedicat P`rintelui Constantin Galeriu
Nr. 23 – ianuarie 2005, dedicat lui
Vasile Lovinescu
Nr. 24 – februarie 2005, dedicat lui
Octavian Goga
Nr. 25-26 – martie-aprilie 2005, dedicat
P`rintelui Constantin Voicescu
Nr. 27 – mai 2005, dedicat lui
Nicolae Iorga – epuizat
Nr. 28 – iunie 2005, dedicat
P`rintelui Arsenie Papacioc
Nr. 29 – iulie 2005, dedicat
P`rintelui Zosim Oancea
Nr. 30 – august 2005, dedicat lui
ROST ROST Vasile Voiculescu
Revistãã dee culturãã creºtinãã ºii politicã
Revistãã dee culturãã creºtinãã ºii politicã Nr. 31 – septembrie 2005, dedicat
P`rintelui Liviu Brânza[
Nr. 32 – octombrie 2005, dedicat lui
Aron Cotru[
Nr. 33 – noiembrie 2005, dedicat
P`rintelui Iustin Pârvu
Gabriel Constantinescu
Nr. 34 – decembrie 2005, dedicat lui
Pqrintele Adrian
mqrturisitorul [i reconstruc]ia Dreptei Paul Goma
Dee cee suntem
antiamericani

Elegiii
m

de Cristi Pantelimon
Despree cazull Goma,,
cuu scriitorull Liviuu Ioan
n Stoiciu
de Traian Cãlin Uba
Feþelee rãzboinicee ale
Deconspiraree ºii reformãã
n Bisericaa Ortodoxãã Românã
în
de Mihail Albiºteanu
Finlandizareaa Republicii
Moldova
de Octavian Sergentu
Nr. 35 – ianuarie 2006, dedicat lui
pentruu stîngiºtiii mici

an
de Mircea Platon
V  nr.. 422 - 433  august-septembriee 20066  4,5
n IV
Ortodoxiei

5 lei
de Gabriel Marcu
www.romfest.org
Noica,, o instituþiee
supravegheatãã dee Securitate
de Cristina Anisescu
Întree Calvin
ºii Pangloss
n

de Mircea Platon
Horia Bernea
an V  nr.. 444  octombriee 20066  3 lei
n IV www.romfest.org
Nr. 36 – februarie 2006, dedicat lui
Ioan Alexandru
Nr. 37 – martie 2006, dedicat
P`rintelui Teofil
Nr. 38 – aprilie 2006, dedicat
P`rintelui Calciu
Nr. 39 – mai 2006, dedicat lui
Cei care doresc sã-ºi completeze colecþia publicaþiei Pan M. Vizirescu
rost pot trimite contravaloarea revistei (30.000 lei Nr. 40-41 – iunie-iulie 2006, dedicat lui
vechi/exemplar), prin mandat poºtal, pe numele: Ion Gavril`
Nr. 42-43 – august-septembrie 2006,
Târziu Claudiu Richard, CP 27, OP 23, Bucureºti. dedicat p`rintelui
Precizaþi pe mandatul poºtal ce numãr al revistei doriþi, Adrian M`rturisitorul
Nr. 44 – octombrie 2006, dedicat lui
în cîte exemplare ºi adresa dvs. Pentru informaþii sunaþi Gabriel Constantinescu
la tel.: 0740.103.621 Nr. 44 – noiembrie 2006, dedicat lui
Simion Mehedin]i