SIBERIA ÎNCAPSULATĂ

SCENARIU

1
Pregeneric
Interviu cu psihologul, Zinaida Bolea

REGIZORUL: Titlul acestui film este SIBERIA ÎNCAPSULATĂ,

pornind de la durerea neverbalizată, încapsulată, ascunsă în
adâncul fiinţei de cei ce au trecut prin calvarul Siberiei,
o bună parte din ei fiind copii. Cum şi de ce asociem
deportărilor acest termen psihologic de traumă încapsulată?
ZINAIDA BOLEA: Expresia de traumă încapsulată se referă la o
traumă care n-a fost verbalizată, care a rămas acolo,
închisă, îngheţată şi care poate irumpre oricând. Timp de 5
decenii, până prin anii ’90, nu s-a vorbit şi nu s-a
acceptat ideea unui traumatism social de amploare cu
referire la deportări. În discursul care venea din partea
oficialităţilor această traumă se nega. Se pretindea că
aceşti oameni şi-au meritat soarta. Prin urmare, această
traumă a stat ascunsă şi a fost dusă doar de persoanele
deportate, chiar dacă acest fenomen ne reprezintă pe toţi.
Vorbim despre o traumă a noastră, a tuturor. Ea a afectat
întreaga populaţie a Basarabiei, nu doar pe cei duşi în
Siberia, dar şi pe cei ce au participat la deportări, cei
care au fost martorii deportărilor şi au fost nevoiţi să
asiste şi să se afilieze sistemului represiv. Nu putem vorbi
de foşti deportaţi. Foşti deportaţi nu există. Ei au avut un
destin şi duc cu ei acest destin toată viaţa.
TITLUL FILMULUI:
SIBERIA ÎNCAPSULATĂ

Filmul se închină tuturor basarabenilor care au suferit de pe urma deportărilor….

2
 EPISOD 1
ELENA.

SECVENŢA 1
EXTERIOR. VARĂ. DIMINEAŢĂ DEVREME. O MIRIŞTE DE SECARĂ…
În depărtare se văd nişte siluete de copii care strâng spice
pe câmp. În mijlocul miriştii, pe un scaun stă protagonista
noastră (doamna Elena). Prin cadru trece în fugă o fetiţă de
9 ani, cu două cosiţe, îmbrăcată sărăcăcios, desprinsă parcă
de pe o fotografie din anii 50. Ea fuge repede spre ceilalţi
copii aflaţi în depărtare….
În cadru apare doamna Elena care începe să vorbească.

DOAMNA ELENA C.-V. :

- Deseori, când mă trezesc în miezul nopţii şi nu pot
adormi, mă gândesc la noaptea când am fost ridicaţi. Mă
strădui să reconstitui în memorie firul evenimentelor…
Îmi amintesc detalii… Cum era bunica, ce spunea
bunelul, ce făceam eu… Ca să nu uit… Am observat că
încep să uit şi mi-e frică de acest lucru… Nu trebuie
să uităm…

TITLUL : ELENA

3
INSERT GRAFIC pe o suită de fotografii din arhiva familiei:
Numele : Elena Curecheru-Vatamanu
Anul naşterii : 1940
Locul naşterii: satul Negreşti, judeţul Lăpuşna
Mama: Sofia Curecheru, născută în 1915
Tata: Mihail Curecheru, născut în 1910
Familie de intelectuali cu 2 copii
Tata a fost arestat în 1941. Elena împreună cu buneii de pe
tată au fost ridicaţi şi duşi în regiunea Tiumeni în 1949.

DOAMNA ELENA C.-V. :

- Ţin minte că în acele zile de iulie era vremea
spălatului. Toată curtea era plină de sfori cu rufe
întinse la uscat.
SECVENŢA 2
FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
EXTERIOR. ZORI DE ZI sau NOAPTE ?.
Mişcare de macara: O curte ţărănească plină cu rufe înşirate
la uscat. Rufele se mişcă în bătaia vântului. E linişte. Se
aude doar foşnetul rufelor. La un moment dat liniştea e
întreruptă de un zgomot de motor.
Pe drumul satului se vede o maşină cu farurile aprinse,
urmată de o căruţă (cu un civil si un soldat in ea) care
face şi ea zgomot. Câinii latră.
Maşina se opreşte la poartă. Din ea ies doi militari
înarmaţi şi un civil. Deschid brutal poarta şi intră în
ogradă. Se împleticesc printre rufele înşirate de parcă
rufele ar sta pavăză în drumul lor spre casă. Doi deschid
uşa şi intră în casă. Iar unul rămâne afară.
Rufele date la pământ şi călcate în picioare.

4
SECVENTA 3
INTERIOR:NOAPTE.CAMERĂ.
Panoramic de pe o fotografie cu Mihail Curicheru pe perete,
descoperind geamul deschis, perdeaua de la geam în care adie
vântul şi în final o fetiţă de 9 ani care doarme liniştită
cu o păpuşă în braţe. E singură în cameră.

VOCE DIN OFF (ELENA C.-V.) :

- Eu locuiam cu buneii. Tatăl meu, scriitor şi
învăţător, fusese deportat în 1941. Pe atunci eu aveam
doar un an. Mama mea s-a refugiat în 1944 în România.
Aşa s-a întâmplat că ea m-a lăsat pe mine la părinţii
tatălui şi a plecat peste Prut cu surioara mea mai
mică. În noaptea de 5 spre 6 iulie , eu dormeam
liniştită după o zi de cărat bunicii apă pentru spălat…

În tindă se aud paşi, apoi voci. O uşa trântită. Zgomotul

creşte. Fetiţa deschide ochii, dar rămâne nemişcată în pat,
încercând să înţeleagă ce se petrece.
P.Î. Subiectiv copil : În odaie intră grăbită şi îngrijorată
bunica.
BUNICA :
- Leano, scoală repejor şi îmbracă-te. Ne ducem la
gară, la Străşeni !
Bunica scoate de pe perete fotografia feciorului, deschide
un sertar, aduna niste lucruri… Din urma bunicii în cameră
intră un bărbat în civil cu o listă în mână.
BĂRBATUL :
- Aşa ! Da fata cine-i ?
Bărbatul se uita lung pe listă.

BUNICA : (speriata)

5
 - Nepoata noastră, Ileana !
BĂRBATUL : (calm, nepasator)
- Ileana… Aşa… Pe copchil nu-l luăm ! Nu-i pe listă !

BUNICA (PM):
- Cum aşa nu-i? întreabă îngrijorată bunica. Da cui las
fata? Ea n-are părinţi. Pe tatăl ei l-o ridicat în
41, o murit în Siberia. N-am cui s-o las!
BĂRBATUL (PM):
- L-o ridicat, ghini o făcut ! Da fata nu-i pe listă şi
gata ! Eu am ordin să-i duc la gară pe cei de pe
hîrtia asta! Lasă fata şi hai! Grăbeşte-te! (arătând
lista)Uite câţi mai am aici!
BUNICA : (văietându-se)
- Stai, om bun ! Petrică, auzi? Pe noi ne ieu, da fata-
nu !
În camera intră şi bunelul, îmbrăcându-se din mers cu o
jiletcă.
BUNELUL : (hotărât)
- Cum aşa? Nu las fata! Unde mergem noi, acolo şi
ea, şi gata!
BĂRBATUL : (nervos)
- Auzi, nu matale faci ordine aici. Mai ghini nu uita
să-ţi iei toporul! Ţi-o prinde ghini acolo !
BUNELUL :
- Unde, măi, acolo ?
BĂRBATUL :

- Hăt, unde te-a duce trenul !

BUNELUL : (apăsat)

6
 - Eu fără fată nu mă duc nicăieri !

Bunica incepe a boci, apropiindu-se de pat. Fata se lipeşte

de bunică.
Civilul ii face semn unui soldat sa intre. Din geam vedem…
Soldatul intră, împingându-l pe bunel. Apoi se duce la
bunică şi o ia de subraţ s-o scoată din cameră.

In interior vedem fetiţa care se ridică şi ea din pat

speriată şi începe a se îmbrăca repede cu ceva, îşi caută
încălţămintea, dar negăsind-o, fuge desculţă după bunici. Ia
cu ea repede şi păpuşa. Miscare de macara de pe geam :
Pe coloana sonoră se aude dialogul dintre bunica si soldat
SECVENTA 4
EXTERIOR:NOAPTE spre dimineaţă
Soldatul o scoate pe bunică în cerdac. Iese şi bunelul.
Bărbatul in civil stă pe veranda. Bunica se aruncă la
bărbatul în civil cu lista în mână.
BUNICA : (implorand)
- Te rog frumos, scrie şi fata pe lista asta ! Las-o să
meargă cu noi ! Te rog din suflet! Uite ie ce vrei tu
din casa asta, numai pune şi copchilul pe listă !

BĂRBATUL : (dur)
- Nu pot, femeie ! Nu inţelegi ? Mai ghini ţi-ai lua
ceva de mancare, nu încă o gură de hrănit !

BUNICA :
- Da ce-o să fie cu fata ? Ea în afară de noi n-are pe
nimeni !

7
Soldatul o împinge pe bunică de pe scări în jos. Bunica se
sprijină de o faţă de masă întinsă pe funie. O smulge de pe
sfoară şi o ia cu ea. Fetita stă pe prag şi se uită la bunei
cum ies pe poartă şi soldaţii îi urcă în căruţă. Bunica
boceşte în gura mare: - Daţi-mi fata! Daţi-mi copchilu! Unde
ne duceţi? Noi n-avem nici o vină! Leana! Fata rămâne pe
prag. Bocetele bunicii si motorul maşinii dispar treptat.

VOCE DIN OFF (DOAMNA ELENA C.-V.):

- Bărbatul nu vroia să audă nimic! A împins-o pe bunica
de pe scări în jos, că bunica s-o sprijinit de o faţă
de masă întinsă pe funie. A smuls-o de pe sfoară şi o
luat-o cu ea. Iar eu stăteam în prag şi mă uitam la
ei cum ieşeau pe poartă şi îi urcau în căruţă. Bunica
bocea în gura mare. Eu am stat aşa împietrită pe prag
mult timp. Până nu se mai auzeau bocetele bunicii,
nici motorul maşinii. Ţin minte de asupra mea s-a
strâns un roi de albine. Iar eu mă uitam la ele cum
se învârteau de-asupra mea fără nici o frică. Eram ca
o stană de piatră. Nici nu plângeam, nici nu vorbeam…

SECVENTA 5
EXTERIOR. ZI. CURTE TARANEASCA.
E deja zi. Fetita pe prag, ridica privirea. De asupra
capului ei roieste un roi de albini. Retragere cu macaraua
de la fetita la PG ograda.

SECVENTA 6
EXTERIOR. ZI. ULITA DE SAT.
Fetiţa merge prin colbul uliţei, târâind după ea o păpuşă
mare. E îmbrăcată în rochiţă, cu cosiţele împletite de
aseară, murdară pe faţă, desculţă.

8
 VOCE DIN OFF (ELENA C.-V.):
- Apoi mi-am luat o păpuşă şi m-am pornit prin sat.
Târâiam păpuşa ceea prin colb după mine. Speram să-i
întâlnesc pe bunei. Dar uliţele satului erau pustii.
Nu era ţipenie de om. Parcă intraseră cu toţii în
pământ. Doar soarele frigea fără milă. Era zăpuşeală.
Într-un târziu, am decis să mă întorc spre casă. Mi-
era cald şi sete.

SECVENTA 7
EXTERIOR. ZI. CURTE TARANEASCA.
Fetiţa obosita, transpirata, cu buzele uscate, ajunge în
dreptul casei şi intra pe portita. Din casă în mare grabă
ies două femei, cu nişte farfurii şi vase de porţelan.
Femeile se fac nevăzute după rufele înşirate pe sfori, doar
umbrele lor se pot desluşi pe cearşafurile albe… Fetiţa le
urmăreşte cu privirea. Se aude cum una din femei scapă o
cescuta si se sparge. Fetiţa îşi strânge la piept păpuşa şi
fuge.

SECVENŢA 8.
EXTERIOR.ZI.SAT.
O femeie de 40 de ani merge pe uliţă. Se opreşte şi priveşte
atent spre fetiţa care se joacă jos, pe iarbă cu păpuşa.

FEMEIA :
- Leano… tu eşti? Ce faci aici?
FETIŢA :
- Mă joc…
FEMEIA :
- Da bunica unde-i ?

9
 FETIŢA :
- Au dus-o la gară, la Străseni. Şi pe bunelul tot. Da
pe mine n-o vrut să mă ieie.

FEMEIA (după o pauză):
- Auzi… Hai repejor cu mine...
Fetiţa se ridică şi se porneşte cu femeia de mana pe drum.
Cateva cadre (detaliu picioare, generale) cu mersul fetei si
al femeii spre gara.

VOCE DIN OFF (ELENA C.-V.):

- Femeia ceea m-a luat de mânuţă şi m-a dus la gara din
Străşeni. Am mers pe jos vreo 5 km, dar am ajuns
până-n seară. La gară era haos, multă lume, bocete,
nevoie. La un moment dat, în învălmăşeala asta, am
zărit-o pe bunica şi am alergat la ea….

SECVENŢA 9
EXTERIOR. GARA. CHINDII.
Fetiţa intra in gara de mana cu femeia. Ele se apropie de un
soldat. Femeia ramane, dar fetita se rupe din stransoare si
fuge printre oameni. Fetita isi cauta buneii, strecurandu-se
prin multime. La un moment dat isi zareste buneii stand pe
peron. Alearga la ei. Sare în braţele bunicii ei, care
plânge în hohote, imbratisand-o. Bunelul isi sterge ochii cu
batista. Fetiţa zambeste la pieptul bunicii. Primul ei
zambet in film.

VOCE DIN OFF (ELENA C.-V.):

10
 - Ce bucuroasă am fost, nu vă pot reda! Bunica plângea
în hohote când m-a văzut. Iar eu m-am încleştat de ea
şi nu-i dădeam drumul. În jurul nostru era atâta lume
şi toţi erau speriaţi. Numai eu zâmbeam fericită.
-
SECVENŢA 10
EXTERIOR. GARA.
Vedem si familia lui Ion Radu care coboara din camion. (În
aceste secvenţe de gară vom regăsi mai mulţi eroi ai
poveştilor ce urmează a fi incluse în film.) Prin multime
remarcam un barbat inalt, cu camasa, care merge pe peron.
Bunica, zarindu-l, se apropie de el.

VOCE DIN OFF (ELENA C.-V.):

- Apoi bunica şi-a amintit de deadea Vasea, fostul ei
ginere, care era lucrător de partid. Şi a trimis pe
cineva să-l cheme. Deadea Vasea locuia chiar lângă
gară. A doua zi dimineaţă era pe peron. Venise la
vagonul nostru. Au schimbat câteva vorbe cu bunica.

SECVENŢA 11.
EXTERIOR. PERON. DIMINEAŢA.
Bunica pe peron îşi şterge lacrimile. Vasea are o faţă
serioasă. Fetiţa se uită la ei cum vorbesc din vagon. Vasea
pleacă, iar bunica rămâne pe peron şi se aşează jos, pe un
pietroi.

VOCE DIN OFF (ELENA C.-V.):

- Am coborât şi eu repejor la ea de frică să nu se
pornească trenul şi eu să plec, iar ea să rămână.
Deadea Vasea s-a întors peste un timp cu un militar

11
 şi i-a zis bunicăi că m-a pus şi pe mine pe listă.
Apoi s-a întors şi a plecat fără să mai scoată o
vorbă. Bunica parcă mai aştepta ceva de la el… Nu
reuşise să-i spună nici mulţumesc… Apoi ne-au urcat
pe toţi în vagoane.

SECVENŢA 12.
EXTERIOR. PERON. DIMINEAŢA.
Deadea Vasea insotit de un militar cu o lista ii zice ceva
bunicai. Apoi se întoarce şi pleaca. Bunica e luată de valul
de multime care urca in vagoane.

SECVENŢA 13.
INTERIOR. VAGON. ZI.
Uşile vagonului se inchid. Oamenii în vagon se năpustesc la
ferestruicile mici… fetiţa stă ghemuită jos. In braţe vedem
păpuşa. Are ochii închişi. Se aude cum numără încet…
Alături cineva spune o rugăciune… Cu pumnii strânşi se ţine
de fusta bunicii… Trenul se porneşte din loc. Fetiţa dă
drumul la pumni… Fusta alunecă din strânsoare...
DOAMNA ELENA:
- Şi trenul se porni uşor …

SECVENŢA 14.
EXTERIOR. CAMP. ZI.

12
 DOAMNA ELENA:
… Lângă baraca noastră era un lan de secară… Secara era
deja secerată. Era august, când am ajuns acolo… Şi noi,
copiii, aveam misiunea să culegem spicele rămase. Cât
maturii munceau la tăiat pădure, noi toată ziulica
strângeam spice. Apoi le fierbeam în ceaun şi le
mâncam… Aşa ne-am salvat de foame în primele zile cum
am ajuns în Siberia…
REGIZOR:
- In Siberia… Unde anume?

DOAMNA ELENA:
- Regiunea Tiumeni.

De doamna Elena se apropie fetiţa care intrase la început în

cadru şi care interpretează rolul copilei. Fetiţa se aşează
pe laiţă, lângă doamna Elena. Are în poale strânse câteva
spice… de pe faţa ei trecem la faţa protagonistei noastre de
pe o fotografie făcută în Siberia. Urmează o suită de
fotografii din arhiva personală a protagonistei şi câteva
date biografice.

INSERT 1 între episoade

Fragment din interviul cu psihologul, Zinaida Bolea

13
REGIZORUL: Apropo de neverbalizare, cât de necesar este să
vorbim despre fenomenul deportărilor din Basarabia?
ZINAIDA BOLEA: Este necesar să vorbim! Şi nu doar pentru
persoanele care au fost deportate. Pentru noi toţi e
important să vorbim despre aceasta. Atunci când vorbeşti
despre o suferinţă, te eliberezi de nişte afecte inerente
acestei traume. Dar este important şi cum e receptată
această informaţie, cine şi cum ascultă aceste mărturii. E
important ca oamenii să-şi asume ca parte a comunităţii ceea
ce s-a întâmplat cu deportaţii.
Faptul că deportaţii n-au avut oportunitatea de a vorbi timp
de peste 5 decenii, le-a intensificat şi mai mult suferinţa,
le-a făcut mai greu actul eliberării şi al iertării.
Studiile au demonstrat că traumele psihice care nu sunt
verbalizate, se transmit inconştient transgeneraţional.
Toate durerile trăite intens, dar trecute sub tăcere,
încapsulate, se transmit involuntar, şi se reproduc la
generaţiile următoare.

EPISODUL 2
ION.
SECVENŢA 1
EXTERIOR. ZI. PARCUL SPITALULUI DIN CORNEŞTI…

14
În depărtare se văd cupolele metalice ale bisericii din
curtea spitalului din satul C.. Spre biserică, pe aleea
parcului merge un bătrân – moş ION. Trece pe lângă un grup
de copii care se joacă şi îşi continuă drumul. Ajungând la
portiţa curţii bisericeşti, se opreşte şi se închină. Camera
îl urmăreşte. Bărbatul, îşi face cruce, apoi începe a vorbi,
în timp ce îşi continuă drumul spre pragul bisericii:
DOMNUL ION R. :
- Această biserică am pornit s-o construim un grup de
foşti deportaţi, la care s-au alăturat şi oamenii din
satul C., dar şi din alte sate. Biserica poartă hramul
Sf. Gheorghe şi a fost ridicată în memoria
basarabenilor deportaţi în Siberia. Am vrut ca oamenii
să nu-i uite pe cei ce au suferit pe nedrept şi au fost
duşi departe de ţară, îndurând foame, frig, frică şi
umilinţă. Aici vin deseori şi pun o lumânare pentru
mama, care a rămas pentru vecie în pământul Siberiei.
Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Bătrînul îşi face din nou cruce şi se îndreaptă spre
clopotul de langă biserică. Trage de sfoară. Clopotul sună
prelung…

Titlul : ION
INSERT GRAFIC pe o suită de fotografii din arhiva familiei:
Numele : Ion R.
Anul naşterii : 1937

15
Locul naşterii: satul R., judeţul B.
Mama: Parascovia R., născută în 1902
Tata: Toader R., născut în 1892
Familie de ţărani răzeşi cu 6 copii
Tata a fost arestat în 1945. Restul familiei a fost ridicată
şi dusă în regiunea Tiumeni în 1949.

SECVENŢA 2 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
EXTERIOR. ZI. VARĂ. OGRADĂ ŢĂRĂNEASCĂ.
O curte ţărănească plină cu orătănii : găini, prepeliţe,
păuni, boboci. În ogradă vedem un clopot, fixat pe doi pari,
aproximativ ca cel din curtea bisericii. Un băieţel de vreo
16
opt ani vrea să apuce să tragă sfoara clopotului, dar nu
reuşeşte, căci mama lui, o femeie in jur de 43 de ani, cu o
găină penită într-o mână, îl apucă repezit de umăr şi-l
trage într-o parte.
MAMA PARASCOVIA :
- Ionele, ce faci, băiete? Mâncarea nu-i gata.
Abia am penit găina. Până o pun la foc, până
şerbe! Da tu te-ai sculat şi te-ai şi apucat de
tras clopotele ?
IONEL :
- Capra ceea şchioapă îi a fata ! Să vină tata!
MAMA PARASCOVIA :
Of, Doamne ! Amuş mă duc s-o văd !

1.Mama se duce grabita în treaba ei. Băiatul se urcă pe

cerdacul casei şi priveşte în depărtare.
2.Frânghia clopotului se clatină uşor în bătaia vântului.
3. P :P : Ionel are priveste in departare. Pe deal, în zare,
se vede silueta unui bărbat care prăşeşte.
4. Iarasi faţa baiatului, care la un moment dat coboara si
fuge în ocolul oilor.
VOCE DIN OFF (moş ION) :
Aşa un clopot aveam şi în ogradă, la părinţii mei.
Pământul nostru era nu departe de casă. Se vedea din
ogradă cum tata munceşte pe deal. Când soarele era sus,
mama batea clopotul de trei ori şi-l chema pe tata la
masă. Părinţii mei au fost oameni tare muncitori. Tata
era consilier la primărie. Aveau 7 hectare de pamânt pe
care-l munceau cu sudoarea frunţii. Acasă erau de
hrănit 6 copii. Îmi amintesc că atunci când a fost
arestat, în 1945, eu aveam opt ani. Era a doua praşă de
porumb.

17
5. Soarele e déjà sus. Sora mai mare matura cerdacul.
Cealalta spala pragul casei. Mama e la cuptoras. Se aude o
capră gemând. Băieţelul iese ca o săgeată din ocolul oilor :
IONEL :
- Mamă ! Capra o fătat !
Ionel iar se urcă pe cerdac şi se uită spre dealul unde
prăşeşte tata. Brusc aude un zgomot de poarta deschisa si
expresia feţei i se schimbă. Intoarce capul si vede cum pe
poartă intră doi soldaţi şi trei civili, dintre care doi
îmbrăcaţi sărăcăcios. (P.Ans. subiectivul copilului) : Mama
vine grăbită să intre în ocolul oilor,stergandu-si mainile
de şort, dar se opreşte brusc, zărind bărbaţii.
BĂRBAT îN CIVIL (din mers, autoritar):
- Paraschiţo, unde-i Toader ? Cheamă-l că avem o
treabă!
MAMA PARASCOVIA:
- La prăşit. La deal. Îi dus de la cântatul
cucoşilor. Da ce vreţi ?
BĂRBAT IN CIVIL : (aratand cu capul
spre deal)
- Unde-i ? Acolo ? Hai la dînsul !

MAMA PARASCOVIA:
- Parcă s-o gătit războiul… Iar îl trimiteţi pe
front ?
BĂRBAT IN CIVIL :
- Nu, nu pe front !

MAMA PARASCOVIA:

- Nu pe front ? Atunci ce vreţi?

BĂRBAT IN CIVIL (către civilii sărăcăcioşi, care

se uita cu interes la averea din curte):

- Voi doi rămâneţi aici, da noi ne ducem la deal!

18
 MAMA PARASCOVIA:

- Dacă nu se duce pe front… îl chem eu ! Ionel

trage clopotul !

Copilul se duce la clopot, însă se opreşte brusc şi refuză,

dând negativ din cap.
MAMA PARASCOVIA:

- Of… hai că n-are ce să ne fie frică, noi n-am

făcut nimănui nici un rău !

1.MAMA PARASCOVIA trage clopotul de două ori şi se opreşte

brusc, parcă realizând că nu e a bine.
2.De pe deal tata îi flutură bucuros din mână, pune sapa pe
umeri şi se porneşte spre casă.
MOŞ ION :
- Şi l-au arestat pe tata … Un an l-au ţinut închis ba
îl ţineu în beci aici la Corneşti, ba-l duceau la
Bălţi. După un an l-au judecat şi i-au dat 10 ani de
închisoare în Siberia, lângă oraşul Uglici era o
puşcărie mare.

SECVENTA 3
EXTERIOR.ZI.OGRADA ŢĂRĂNEASCĂ.

Tata stă tăcut cu mîinile legate la spate. Pe frunte îi curg

sudorile, pe care încearcă să le şteargă cu umărul. Langa el
sta sapa. Un soldat îl păzeşte cu baioneta. Cei trei civili
cară din casă obiecte : nişte sunducuri, scaune, o masina de
cusut. Un soldat aduce de capastru un cal. Tata il urmareste
tacut, dar demn, apoi se uita la mama. Mama boceşte în
genunchi lângă clopot. Lângă ea – plângând două fete. Ionel
îşi şterge cu mâinicile lacrimile, barînd intrarea în ocol,

19
unde se aude zbierând un ied. Bărbatul în civil îşi pune la
piept medalia cu Sf. Gheorghe. Tata îl priveşte cu dezgust.

VOCE DIN OFF (moş ION) :

Martori au fost nişte cozi de topor care munceau la
tata cu ziua. Le-a fost ciudă pe el şi au scornit că
tata, ca şi consilier la primărie, a pus să-mpuşte la
marginea satului nişte spioni ruşi. Mda… el care a
luptat pentru ruşi în primul Război Mondial şi avea şi
o medalie - Gheorghievschii Crest - pentru vitejie.
Când l-au arestat, au scuturat toată casa şi au luat
tot ce-au găsit mai de preţ: nişte bani strânşi, o
pereche de cai, un buhai, 20 oi, porci, tot ce-au
găsit. Până şi medalia ceea i-au luat-o.

Moş ION :
- L-am văzut pe tata peste 10 ani. A venit la noi în
Siberia, după moartea lui Stalin. Nici nu m-a
cunoscut, când ne-am întâlnit. (plânge)Dar pe mama
aşa şi n-a mai văzut-o.
REGIZOR:
- Dar pe voi, copiii, cu mama când v-au deportat?
MOŞ ION :
- În 1949, pe 6 iulie !
- Sau Iar pe noi, pe restul ne-au deportat pe 6 iulie
1949.

SECVENTA 4
INTERIOR. OGRADĂ ŢĂRĂNEASCĂ. SEARA. VARA.
La o masă afara, pe care stă o mămăligă răsturnată şed şi
mănâncă: Ionel, un pic mai mare decât în secvenţa precedentă
(de 12 ani) şi surorile lui: de 19 şi 15 ani. Ion se uita
spre masa. Subiectivul lui: O zărim pe mama lor, vorbind la

20
gard cu un sătean. Săteanul dispare grăbit, iar mama vine
îngrijorată spre masă. S-aşază la masă lângă copiii. Nu
mănâncă. Stă nemişcată. E preocupată de ceva. Copiii o
privesc, apoi se uită întrebător unii la alţii. Mama rupe o
bucată de mămăligă şi începe a mânca. Prin clopotul ruginit,
fără franghie, din ogradă se vede apusul soarelui.

VOCE DIN OFF (moş ION) :

- Mamei i-a adus la ureche unul care-l ducea cu maşina
pe primul secretar de la Corneşti că noi vom fi
deportaţi. O venit într-o zi şi i-o spus: - Lele
Paraschiţa, pe voi v-au pus pe listă să vă ridice !
Să ştii că pe data cutare vă ridică ! - Şi o pus-o la
cale să fugă, să se ascundă. Nouă mama nu ne-a spus
nimic. Am stat la masă, ca de obicei. Pe urmă ne-am
dus la culcare.

SECVENŢA 5
INTERIOR. CASĂ ŢĂRĂNEASCĂ. NOAPTE.
Mama stă întinsă în pat, cu ochii aţintiţi în covorul de pe
perete. (gros plan ochi, pl.det mana, lumina lunii prin
geamul deschis)Brusc se scoală din patul ei şi se îmbracă
încet să nu-şi trezească fetele care dorm în aceeaşi cameră.
Prin geamul deschis răzbate lumina lunii şi lătratul de
câini. Femeia iese grăbită în curte şi aleargă spre grajd.
Intră înăuntru.
SECVENŢA 6
INTERIOR. OCOLUL ANIMALELOR.
MAMA PARASCOVIA intră încet în ocolul animalelor unde vedem
vreo două capre. Femeia urcă în iesle. Îşi face semnul
crucii şi se cuibăreşte în iesle, învelindu-se cu fânul care
sta alaturi. Se aude fornăitul animalelor. Capra behăie
încet.
VOCE DIN OFF (moş ION) :

21
 - Mama a crezut că dacă n-o găsesc pe dânsa, nouă n-o
să ne facă nimic şi s-a ascuns în iesle la animale.
După noi au venit la ora două noaptea. Au înconjurat
casa, au bătut la uşă. Noi ne-am speriat, plângeam.
Am deschis uşa. Ei la noi : - Vî arestovanî !, în
limba rusă.

SECVENTA 7
INTERIOR. CASĂ.
Cei trei copii îmbrăcaţi în cămăşile de somn stau în
mijlocul casei înconjuraţi de nişte soldaţi şi acelaşi civil
care le-a arestat tatăl se mişcă nervos prin cameră. Vede pe
un raft un ceas cu lanţ. Îl pune repede în buzunar. Se
opreşte lângă una din surori.
BĂRBATUL (privind-o din cap până-n picioare):
- Unde-i mama voastră ? A ? Răspundeţi, c-o să fie mai
rău!

IONEL (în şoaptă, tremurând):

- Nu ştim…
Bărbatul îi dă lui Ionel o palmă peste faţă.

SECVENTA 8
INTERIOR. GRAJD.
În iesle vedem faţa mamei acoperită de paie. Până aici
ajunge gălăgia din casă : plânsetele fetelor, ţipetele
bărbatului, înjurăturile soldaţilor, uşi trosnind, motorul
maşinii. Mama îşi acoperă urechile cu mâinile. Pe obrajii ei
se preling lacrimi. Brusc se deschide uşa de la grajd şi
înăuntru intră un soldat cu o lanterna de razboi în mână. Se
uită fugitiv şi nevăzând nimic suspect, soldatul pleacă. Uşa
rămîne deschisă. Prin ea vedem cum copiii sunt scoşi din
casă şi mânaţi spre poartă. Mama iese repede din iesle şi se

22
furişează la uşă. Se uită cum barbatul in civil si soldatii
scot copiii din curte.

BĂRBATUL ÎN CIVIL:
- Lasă că vine măta după voi! Hai mişcaţi-vă mai repede
şi urcaţi în maşină !
SORA :
- Putem să luăm ceva cu noi, de încălţat măcar?

BĂRBATUL ÎN CIVIL:
- Nimic! Casa asta de-amu nu-i a voastră, e a
statului !

Cântă cucoşii. Copiii urcă în caroseria camionului. Urcă şi

2 soldaţi cu ei. Ionel se uită cu lacrimi în ochi la casa
lui. Surorile se îmbrăţişează. Maşina o ia din loc.
Din grajd ţâşneşte ca un glonte mama, iese din ogradă şi o
ia după camion, strigând să oprească maşina. Ionel o vede şi
începe a striga :
- Mama ! Mama !
După el repetă şi surorile :
- Mamă ! Mama !
Mama aleargă din toate puterile în urma camionului.
MAMA :
- Opriţi-vă ! Opriţi-vă !

Camionul nu se opreşte. Soldatii isi aprind tigarile.

Soferul se uita prin oglinda camionului, dar nu opreste.
Copiii o privesc cu groază. Mama e speriată. Strigă din
toate puterile :

- Opriţi-vă şi luaţi-mă ! Copiii mei!

23
Plan general mama alearga dupa camion. Camionul se opreste.
Mma urca si isi imbratiseaza copiii.

VOCE DIN OFF (moş ION):

- Dacă a văzut că pe noi ne-au arestat, ca orice mamă,
a venit după noi. Of ! Ce-am tras noi să nu tragă
nimeni !… Nu ştiam unde ne duce. Mama a retrait
grozav, de aceea a şi murit in iarna lui 1953 acolo
în Siberia, avea 50 de ani. Ţin minte era un viscol
groaznic. Nu puteam s-o înmormântăm în pământul cela
ca gheaţa. Eu copilărie n-am avut…

Moş Ion stă pe laiţă, lângă clopote. De el se apropie Ionel

cel mic. Are în braţe un ieduţ. Se aşează lângă bătrân şi
pune ieduţul pe iarbă. Iedul se zbenguie.

MOŞ ION :
- Ne-a ajutat credinţa, dragostea şi speranţa. Speranţa
moare ultima. Am crezut în Dumnezeu şi credem şi azi.
Dragii noştri copiii, iubiţi ţara, iubiţi pământul
ista !

Insert grafic:

24
Familia R. a ajuns în Siberia după 3 săptămâni de mers cu
trenul. Au lucrat într-un sovhoz, în condiţii inumane. Ion
a devenit tractorist la 14 ani. La 20 de ani, după moartea
mamei a fugit din Siberia acasă. Casa familiei R. a fost
transformată în grădiniţă. Ion şi-a luat viaţa de la zero.
A devenit unul din cei mai apreciaţi lucrători din raion. A
refuzat consecvent să intre în Partidul Comunist. Astăzi
este unul din cei mai apreciaţi şi premiaţi vinificatori
din R.Moldova.

SECVENTA 9
EXTERIOR. ZI. CHINDII. OGRADĂ ŢĂRĂNEASCĂ CU VIE.

Moş ION trage la teasc împreună cu băieţelul care i-a jucat

rolul în secvenţele de ficţiune. Sunt preocupaţi de ceea ce
fac. În vas curge o şuviţă de vin rubiniu. Moş Ion ia o cană
şi o umple. Gustă vinul. Soarele apune printre frunzele
viţei de vie.

25
INSERT 2 între episoade
Fragment din interviul cu psihologul, Zinaida Bolea

26
REGIZORUL: Ce i-a ajutat pe copiii basarabeni deportaţi în
Siberia să supravieţuiască?
ZINAIDA BOLEA: Eu zic că norocul lor a fost că ei erau din
familii integre, puternice. Şi aceste familii, în pofida
traumatismelor psihologice, au reuşit să rămână, în mare
parte, integre şi au reuşit să le transmită acestor copii,
în condiţii extrem de vitrege, sentimentul de apartenenţă,
de siguranţă, de continuitate. Din mărturiile lor, vedem
prezenţa integră a părinţilor, pentru care scopul principal
era supravieţuirea copiilor, inclusiv supravieţuirea lor
morală şi spirituală.
Cercetătorii care studiază fenomenul şi fac interviuri cu
persoanele deportate, cei mai mulţi dintre ei, spun că în
urma comunicării cu persoanele deportate, au impresia că au
fost în contact cu cea mai frumoasă parte a naţiunii. Ei
trăiesc sentimente de mândrie că fac parte din acest popor.
Persoanele deportate, au confirmat, prin felul lor de a
trece cu demnitate prin acel calvar, statutul de elită a
societăţii, pentru că, de fapt, asta erau – elita
intelectuală, economică, socială, familiile puternice,
persoanele cu principii sănătoase, morale, umane. Şi spre
bucuria noastră, a urmăşilor, cei ce au supravieţuit, n-au
supravieţuit doar fizic, dar şi spiritual. Noi trebuie să
învăţăm să ne respectăm întreaga istorie şi parcursul
nostru, inclusiv traumele, ca parte din noi. Şi a vorbi
despre ele, pentru a nu ne poziţiona inconştient în aceleaşi
situaţii ulterior.
EPISODUL 3
GAVRIL.

27
SECVENŢA 1 DOCUMENTAR.
INTERIOR. ZI. SPITAL. SALON DE OPERAŢII.
În sala de operaţii vedem personalul de medici în jurul
mesei de operaţie. E linişte. Din când în când se aude vocea
chirurgului, care cere instrumentele necesare. De după mască
i se citeşte după ochi concentrarea şi efortul. La un moment
dat, îşi încheie misiunea, îşi scoate masca, mănuşile de
cauciuc şi se aşază pe un scaun, dus de gânduri. Descoperim
un om în vârstă – domnul GAVRIL.

SECVENŢA 2 DOCUMENTAR.
INTERIOR. ZI. VARĂ. AUTOMOBIL.
Domnul Gavril este la volanul maşinii sale. Pe geam se
perindă peisaje cu livezi şi vii.
DOMNUL GAVRIL :
- Părinţii mei erau ţărani răzeşi. Strămoşii
noştri au venit din părţile Bucovinei. Erau oameni
dintr-o bucată, curajoşi. Au venit şi s-au instalat cu
familiile lor la C., în sudul Moldovei, unde era mult
pământ. Îmi povestea bunelul că străbunii au adus cu
ei, pe nişte instalaţii trase de boi, mori de vânt. Vă
imaginaţi ce oameni au fost ?
Prin parbrizul maşinii se vede inscripţia de intrare în
satul C.. Domnul Gavril încetineşte,ajungând la o răscruce,
priveşte în stânga, în dreapta. Îşi continuă povestea :
- Când m-am născut eu, tatăl meu avea o moară, câteva
hectare de pământ, cai, vite, oi, cu alte cuvinte o
gospodărie cu de toate, pentru că erau oameni
harnici. Ei proveneau din familii numeroase, unde se
ştia preţul muncii. Odată cu instalarea puterii
sovietice, gospodarii satului s-au transformat în
duşmanii poporului.

28
Domnul Gavril opreşte maşina. Priveşte peste geam spre o
curte ţărănească.
DOMNUL GAVRIL :
- Asta-i casa părintească. Ne-am străduit s-o păstrăm
aşa cum au ridicat-o părinţii. Am mai reparat-o pe
ici, colo, dar şi-a păstrat aerul de cândva. Ea a
fost martora dramei familiei noastre, care a început
în noaptea dinspre 6 spre 7 iulie 1949.
Domnul Gavril iese din maşină şi intră în curte. La
streaşina casei părinteşti vedem un cuib de rândunele.

Titlul : GAVRIL
INSERT GRAFIC 
Numele : Gavril B.
Anul naşterii : 1945
Locul naşterii: satul C., judeţul …
Mama: Teodora B., născută în 1912
Tata: Maxim B., născut în …
Familie de ţărani răzeşi. La 1949 erau 5 copii, dintre care
4 minori

SECVENŢA 3 DOCUMENTAR.

29
EXTERIOR. ZI. VARĂ. OGRADĂ ŢĂRĂNEASCĂ.
Domnul Gavril stă pe o laiţă sprijinită de casa părintească.
Alături e un geam deschis. Domnul Gavril stă un pic cufundat
în amintiri exact ca şi în sala de operaţie, apoi începe să
povestească.
DOMNUL GAVRIL :
- În 1941 din satul nostru au deportat cam 30 de
familii. În 1949 vara, s-a dus vestea că iar o să
ridice lume. Unul de la Primărie, Volcuşin, i-a spus
unei verişoare de-a mamei că noi suntem trecuţi pe
listă. A sfătuit-o pe mama să se ascundă, precum că
dacă lipseau maturii, pe copii nu-i luau. Deci, mama
ştia că-n noaptea ceea or să vină după noi, dar nu a
avut curajul să plece nicăieri. Spera că poate nu-i
adevărat. Ţin minte că ne-o culcat îmbrăcaţi în cele
mai bune haine, iar ea o adormit cu capul pe
fereastră. Tata era dus la Odesa. Eram mic, dar
zilele celea sunt încă vii în memoria mea.

SECVENŢA 4 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. NOAPTE. VARĂ. CASĂ ŢĂRĂNEASCĂ.
Geamul casei e deschis. Lumina lunii conturează silueta unei
femei ce doarme cu capul pe pervaz - mama Tudora, o femeie
de 37 de ani. Alături doarme Gavrilaş, un băieţel de 4 ani
şi jumătate. Lângă el – stă întins Mihai, un adolescent de
16 ani. Pe alt pat vedem două fetiţe : Irina, de 8 ani şi
Dusea de 12 ani. Dorm dezvelite, căci sunt îmbrăcate. Lângă
pat stă aranjată încălţămintea. Nişte torbe, o traistă
burduşită. La un moment dat se aude gălăgie, motor de
maşină, lătratul câinelui. Mama ridică capul şi vede cum în
ogradă intră 3 soldaţi, dl Volcuşin, un activist de la
Sovietul Sătesc şi o femeie la vreo 40 de ani, rusoaică,
secretara Sovietului Sătesc. Mama sare ca friptă.

MAMA TUDORA:
- Hai, copii, sculaţi-vă că au venit după noi !

30
Mama aprinde repede o lampă cu gaz. În casă intră 3 soldaţi,
bărbatul şi rusoaica de la sovietul sătesc. Femeia aruncă o
privire la copiii speriaţi.
FEMEIA (pe un ton autoritar):
- Bîstro sobiraitesi !
Mama se grăbeşte să scoată icoana cu prosop din ungher, dar
icoana cade jos. Mama o ridică speriată. Un soldat i-o
înşfacă din mână.

DOMNUL GAVRIL (voce din off):

- Era trei-patru dimineaţa… Ei special umblau

noaptea ca să nu-i prea vadă oamenii din sat cum
îi ridică pe gospodari. Ţin minte că rusoaica
ne-o spus că avem o oră la dispoziţie să ne
pregătim să luăm ceva cu noi şi mama mi-o spus
mie şi lui Mişa, fratele mai mare să mergem în
poiată să prindem două găini.

SECVENŢA 5 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. NOAPTE. VARĂ. POIATA GĂINILOR.
Mihai intră în poiată, iar Gavrilaş rămâne la uşă.
DOMNUL GAVRIL :
- Mişa s-o dus în poiată, să prindă găinile, da eu
am rămas la uşa poieţii, aşteptând ca el să-mi
deie găinile să i le duc mamei. Când colo, o văd
pe mama că vine într-un suflet şi intră în
poiata.
Mama intră repejor în poiată.
MIHAI :
- Mamă, eu fug ! Fie ce-o fi, dar mai bine mor
aici decât în Siberia !
Mama îşi priveşte cu o milă disperată feciorul.După câteva
clipe, îi ia faţa în palme, spunându-i :

31
 MAMA TUDORA :
- Bine. Fugi amu ! Iaca dai la o parte scândurile
estea şi ieşi prin bortă. Fugi la bade-tu. La
dânşii te ascunzi şi mâine noapte fugi în
Ucraina. Ai grijă, puiul mamei, să nu te
prindă !
Mama îl cuprinde strâns pe Mihai.
MIHAI :
- Mamă, da tu nu vii cu mine ? Pe dânşii fără tine
nu i-or lua.
MAMA TUDORA :
- Eu oi mai sta până scapi tu. Ei n-o băga de samă
că tu nu eşti,da pe mine m-or căuta. Ş-apoi fug
şi eu. Bagă de grijă, Mişa, să nu te prindă !
Dacă nu ne-or găsi - pe mine, pe tine sau pe
tat-tu, nici pe ceilalţi n-o să-i trimită
nicăieri. Dumnezeu e cu tine!
Mama îi face semnul crucii pe frunte. Băiatul se face
nevăzut. Mama zăboşte puţin, apoi prinde şi iese cu două
găini. În curte, un soldat o opreşte şi-i zmulge găinile din
mâini.
SOLDAT :
- Zacem tebe eti curî ?

MAMA TUDORA :
- D-apu să ieu ceva cu mine de mâncare. Am 4
copiii de hrănit.
SOLDAT :
- Niet !

MAMA TUDORA :

32
 - Lasă-mă atunci să ieu nişte făină din pod. Hai,
hai şi tu cu mine !
Soldatul îi face semn cu capul să se ducă, urmând-o. Mama cu
Gavrilaş de mână intră în casă.

SECVENŢA 6 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. NOAPTE. VARĂ. CASĂ ŢĂRĂNEASCĂ.
La scara podului, mama îl mângâie pe Gavrilaş pe creştet.
MAMA TUDORA (cu un nod în gât):

- Du-te, Gavrilaş, la surorile tale !

Se uită prin deschizătura uşii la fetele ei, care stau
speriate pe pat, lângă torbele pregătite. Mama îşi şterge
ochii din mers şi urcă repede pe scară în pod. Soldatul se
opreşte la gura podului s-o păzească.

SECVENŢA 7 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
EXTERIOR. NOAPTE. VARĂ. ALTĂ CURTE ŢĂRĂNEASCĂ.
Mihai se furişează pe langă un perete. Bate încet în sticla
unui geam deschis. Pe geam se iţeşte un bărbat.
MIHAI :
- Bade Afanas, pe noi o venit să ne ridice. Eu am
fugit. Şi mama spunea că o să fugă.
BADEA AFANAS :
- Fugi şi te ascunde în scârtiţa cu fân. Eu mă duc
să văd ce-i la voi. Tu bagă de samă. Dacă ceva,
o iei prin râpă în pădure şi apu tot înainte şi
treci în Ucraina. Aici îs vreo 7 km pe de-a
dreptul.

SECVENŢA 8 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE

33
EXTERIOR. DIS-DE-DIMINEAŢĂ.
Începe a se crăpa de ziuă. Mama e pe acoperişul casei.
Coboară încet pe şezute şi sare într-o scârtiţă de fân, apoi
lunecă şi se face nevăzută după nişte tufişuri. O vedem
intrând într-un grajd.
DOMNUL GAVRIL :
- Mama s-o urcat în pod, o dat la o parte stuful
cu care era acoperită casa şi o fugit. S-o dus
în grajd la vecini. Vecini erau nişte rude de-
ale noastre. Acolo s-o urcat pe iesle, ş-apoi pe
spinarea calului şi de-acolo – în pod. Podul era
plin de pleavă. Mama o îngrămădit pleavă de-
aceea şi s-o îngropat în ea. Când soldaţii o
înţeles că mama o fugit, s-o iscat mare scandal.
Au început s-o caute peste tot.

SECVENŢA 9 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. GRAJD.
În grajd sunt o iapă cu un mânz. Mama urcă pe iesle, pe un
cal şi ajunge în pod. Femeia se dezbrobodeşte, îşi leagă
basmaua la gură şi se bagă sub o grămadă de pleavă. În grajd
intră doi soldaţi şi adulmecă peste tot. Ies păgubaşi,
înjurând de mamă :
- Mati tvoiu !

SECVENŢA 10 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
EXTERIOR. DIS-DE-DIMINEAŢĂ. ULIŢA SATULUI.
În faţa porţii stau două maşini. În jurul lor s-au strâns
vreo 10-15 femei şi bărbaţi din sat. Mulţimea murmura
nemulţumită. Şoferul maşinii - îmbrăcat militar, stă cocoţat
pe scara de la cabina maşinii. Pe poartă ies Gavril cu
surorile lui, târâind torbele cu ei. Copiii plâng, privind
cu disperare la oamenii care s-au strâns. Din urma lor vin
soldaţii şi cei doi lucrători ai sovietului sătesc. Şoferul

34
sare de pe scară şi deschide caroseria camionului. Femeia le
porunceşte copiilor să urce.
Un bărbat către o femeie :
- Tudora nu-i cu dânşii. Îi ie numa pe copchii !
Femeie din mulţime către activiştii satului:
- Da unde duceţi copiii iştea ? Ei ce vină au ?
În mulţime îl zărim şi pe badea Afanas :
- Lăsaţi copiii ! Unde-i duceţi fără părinţi ?
Rusoaica către şofer:
- Davai bâstrei uiezjai !
Şofer :
- Kuda ih ?
Rusoaica :
- Na vokzal ! Poezd othodit poslezavtra.
Volcuşin :
- U nas iesti dvoie sutok chtobî naiti roditelei. Poka
ne naidut roditelei, pusti posideat v priyute.
Şofer :
- Poneal !
Şoferul urcă repede şi porneşte maşina. Mulţimea începe să
se revolte.
DOMNUL GAVRIL (voce din off):
- Când o pornit motorul, badea Afanas, fratele
mamei, o alergat, o sărit nu ştiu cum în camion,
m-o înşfăcat de o aripă şi m-o scos din maşină.
Un soldat s-o luat după noi. Badea o fugit cu
mine în braţe, dar s-o împiedicat şi o căzut.
Soldatul l-o ajuns, l-o apucat de guler şi i-o
dat cu arma în cap. M-o luat pe mine şi m-o dus
înapoi la maşină. M-o trântit în camion. Eu m-am
lovit tare la cap că o început să sângereze.

35
Gavrilaş e adus de soldat de o subţioară înapoi la maşină.
Badea Afanas a rămas jos la pământ, la capătul uliţei.
Soldatul îl trânteşte violent pe copil în caroseria
camionului. Gavrilaş se loveşte dur la cap. Pe tâmplă îi
curge o şuviţă de sânge. Una din surori îl strânge în braţe.
O bătrână din mulţime : - Doamne, aiştea nu-s oameni !
Blestemaţi să fiţi !
Se aude o rafală de gloaţe în aer. Mulţimea amuţeşte.
Rusoaica către mulţimea de oameni: - Esli kto-to sdelaiet
hoti shag, streleati budem v vas!
Rusoaica şi Volcuşin urcă în celălalt camion şi pleacă.
Camionul cu copiii o ia şi el din loc. În caroserie stau
tăcuţi cei trei copiii şi un soldat cu arma îndreptată spre
mulţime. Oamenii îndureraţi le flutură copiilor din mâini.
Nişte femei le aruncă în camion merinde şi haine. Camionul
lasă după el o dâră de praf. Soarele răsare deasupra
satului.

DOMNUL GAVRIL :
- Şi aşa ne-o luat pe noi de acasă. Mama îmi
povestea că ea auzea cum noi plângeam, cum
striga lumea, dar îşi astupa urechile şi se
ruga : Doamne, ajută-mă să rezist ! Că dacă eu
n-oi ieşi, nici copiii mei n-or ajunge în
Siberia ! Doamne, fie-ţi milă de noi!

SECVENŢA 11 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
EXTERIOR. DIMINEAŢĂ. DRUM DE ŢARĂ. CÂMP.
Camionul merge pe un drum de ţară. În caroserie stau trei
copii slăbiţi de putere, cu obrajii prafuiţi şi cu privirile
pierdute. La o intersecţie (filmată din plonjeu) vedem cum
maşină o ia la dreapta. Peste puţin timp, ea revine în
aceeaşi intersecţie şi o ia în direcţia opusă. Apus de
soare. Camionul stă oprit în mijlocul câmpului. Copiii dorm

36
în caroserie, lipindu-se unul de altul. Gavrilaş e cu faţa
vânătă. Şoferul fumează. Nişte oameni se întorc de la muncă
şi trecând pe lângă camion, le aruncă copiilor câte ceva de
mâncare.
DOMNUL GAVRIL (VOCE DIN OFF):
- Soldaţii i-au căutat pe ai mei peste tot, dar nu
i-au găsit. Pe noi ne purtau de la un orfelinat
la altul, dar nicăieri nu vroiau să ne
primească. Nici la O., nici la A.. Două nopţi am
dormit în câmp, sub cerul liber. Ţăranii care
munceau la câmp, când ne vedeau, ne lăsau câte
ceva de mâncare. A treia zi, de la lovitura ceea
mie mi s-a făcut tare rău şi ne-o dus la punctul
medical din O.. Mi-o dat nişte leacuri şi ne-o
ţinut o zi acolo. Acolo am aflat că trenul cu
deportaţi o plecat. Ce să facă cu noi ? O luat
şi ne-o dus la bunica. Peste două săptămâni,
într-o noapte mama o venit să ne vadă.

SECVENŢA 12 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. CASA BUNICII.
Într-o cameră dorm trei copiii. Mama şi bunica stau la
căpătâiul lor, îi privesc cu milă. Lacrimile le curg şiroaie
pe obraji.
DOMNUL GAVRIL :
- De-acum bunica s-a dus la primărie şi o zis că
moara de vânt nu e a părinţilor, ci a ei! Dacă
vor, s-o trimită pe ea în Siberia! La primărie,
i-o spus că dacă părinţii s-or preda, le vor
uşura pedeapsa. Pedeapsă pentru ce?... Peste o
lună, i-am văzut în sfârşit pe ai mei ! Bunica
ne-o gătit să ne ducem în satul vecin, la sora
mamei. Acolo a venit şi Mişa, şi tata, şi mama.
Acolo am stat la masă cu toţii, am plâns cu
toţii şi părinţii au decis să se predeie
autorităţilor.

37
SECVENTA 13
EXTERIOR. ZI.CÂMP.
Pe drumul de ţară, printre câmpurile îmbelşugate trece o
familie : doi părinţi şi patru copiii. În zare se vede o
moară de vânt. Ajungând în apropierea morii,drumul se
bifurcă. Părinţii îşi îmbrăşişează copiii şi o iau la
dreapta. Copiii îi petrec cu privirea şi apoi o iau în
direcţia opusă. Moara stă încremenită.
Domnul Gavril (VOCE DIN OFF) :
- Părinţii mei s-au dus şi s-au predat. În Siberia aşa
şi nu ne-au mai trimis, dar toată viaţa ne-au zis că
suntem duşmanii poporului. Eu, cum eram gingaş, dacă
mă trimiteau în Siberia, nu cred că supravieţuiam.
Dar de părinţi şi-au bătut joc destul : le-au
interzis să iasă din sat, îi puneau la muncă
neplătită, în folosul comunităţii,le-au luat casa şi
tot ce aveau pe lângă ea. Ne-au întors-o peste ani,
după ce ne-au reabilitat. Casa am păstrat-o. Aici
venim cu toţii, de Paştele Blajinilor şi ne amintim
de părinţi. Ei s-au străduit ca noi să trecem prin
toate greutăţile, să învăţăm şi să fim oameni la
locul nostru.

SECVENŢA 14
INTERIOR. SPITAL.
Domnul Gavril în halat alb intră într-un salon de spital şi
îşi vizitează micii pacienţi. Le verifică pulsul, îi
încurajează. În uşa salonului apare şi Gavrilaş cu capul
bandajat. Domnul doctor îşi ia rămas bun de la ceilalţi
pacienţi şi iese cu Gavrilaş pe coridor. Ei merg pe
coridorul spitalului, ţinându-se de mână.
Insert grafic:
Familia B. nu a mai ajuns în Siberia. Copiii au stat o
perioadă la bunici, până părinţii au bătut drumurile să

38
demonstreze că nu sunt culaci şi că nu trebuiau să fie pe
lista deportaţilor. Într-un final, li s-a întors casa.
Părinţii s-au străduit din răsputeri să-şi trimită copiii
la studii. Gavril a absolvit Institutul de Medicină şi a
devenit un reputat chirurg-pediatru, doctor habilitat în
medicină. Profesează până în prezent şi ajută sute de
copiii.

INSERT 3 între episoade

Fragment din interviul cu psihologul, Zinaida Bolea

ZINAIDA BOLEA: Felul în care noi ne chinuim acum într-o

incertitudine identitară: cine suntem? cum suntem? ce limbă
vorbim? ...vine şi din fenomenul deportărilor. Pentru că un
scop al sistemului represiv a fost inocularea fricii şi
anularea gândirii. Şi cred că, pe alocuri asta a reuşit. Şi
printre mesajele dureroase, pe care le-am moştenit
inconştient, este şi această frică. Dar, în acelaşi timp, am
primit şi mesaje valoroase: de rezistenţă, de demnitate, de
integritate.

EPISODUL 4
MARGARETA.

39
SECVENŢA 1 DOCUMENTAR.
EXTERIOR. ZI. LIVADĂ DE MERI.
Crengi doldora de mere se apleacă peste cărarea livezii pe
care trece Doamna Margareta, o femeie de 76 de ani. Doamna
Margareta rupe cîteva mere, apoi se aşează pe o bancă din
livadă, punând merele în poală.
DOAMNA MARGARETA :
- Vin dintr-o familie de ţărani înstăriţi din s. M.,
judeţul B. Buneii mei de pe tată erau foarte muncitori,
aveau pământ, ţineau animale, au crescut şi învăţat
cinci copii, dintre care şi pe tatăl meu, Nicolae.
Părinţii meu s-au căsătorit în 1937. Însă din 1940
viaţa lor şi a satului s-a schimbat dramatic. Au venit
sovieticii, apoi a început războiul. În 1941 ruşii l-au
arestat pe bunelul, precum că era chiabur. Bunelul n-a
rezista şi a murit la două luni după arestare. Tatăl
meu a rămas văduv în 1944, când mama a murit de tifos
la 26 de ani. Eu aveam doar un an şi jumătate. M-a
crescut bunica Sofia, mama tatălui. Bunicăi îi datorez
că am ajuns până astăzi. Ea a fost îngerul meu
salvator.
Titlul : MARGARETA
INSERT GRAFIC 
Numele : Margareta S.
Anul naşterii : 1942
Locul naşterii: satul M., judeţul B.
Mama: Anastasia S., născută în 1918, murise în 1944
Tata: Nicolae S., născut în 1914
Bunica : Sofia C.-S., născută în 1876
Familie de ţărani răzeşi. La 1949 aveau 2 copii minori : M.
şi E.

40
SECVENŢA 2 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. SEARĂ. BARACĂ SIBERIANĂ.
Într-o odaie îngustă 3 pe 3 m a unei case de bârne stau o
bătrână de peste 80 de ani, îmbrăcată şi îmbrobodită în
negru. Într-un colţ a odăii este improvizat un cuptor
moldovenesc, în gurarul căruia trosnesc lemnele. Un pat de
lemn cu o saltea şi un ogheal cârpit. O măsuţă joasă, cu
nişte scăunele mici în jur. O căldare cu apă. O iconiţă pe
perete, mai la dos. Bătrâna priveşte pe geam apoi la
iconiţă.I se adresează nepoatei, Margareta – o fetiţă de 8
ani, slăbuţă şi înfrigurată.

BUNICA :
- În Moldova toamnele-s blânde, da aici de-acuma
viscoleşte. Doamne, ajută-mă să ajung la casa mea, în
satul meu şi să trăiesc măcar trei zile, după care mă
poţi lua la tine !

41
Bunica îşi face semnul crucii. Uşa se deschide şi intră un
adolescent înalt, dar foarte slab - Emil. Duce un braţ de
vreascuri. Faţa îi e plină de vânătăi şi zgârâieturi. Cu el
intră şi vântul care mişcă pe peretele de lemn o foaia de
calendar rusesc, pe care scrie 1950. Fetiţa îl ajută să-şi
descarce lemnele. Pune vreo două vreascuri pe foc şi îl
ajută pe frate să-şi scoată şalul bunicii în care se
îmbrobodise peste o haină ruptă din care ieşea puful de
papură.
DOAMNA MARGARETA :
- Cel mai greu de suportat a fost drumul, care a durat
3 săptămâni şi în care am trăit primele şocuri ale
acestui calvar. Lipsa de hrană, de apă, de aer îi
făcea pe oameni să cedeze fizic şi psihic. În vagonul
nostru a murit o bătrână şi au lăsat-o să putrezească
4 zile acolo până au scos-o şi au aruncat-o din tren
direct într-un şanţ. Ne-au descărcat din tren unde se
termina calea ferată. Era numai taiga în jur. Ne-au
dus cu camioanele încă nişte zeci de km în adâncul
pădurii. Animalele sălbatice mişunau liber. De lupi
nici nu mai spun. Veneau adesea în cătunul nostru. De
aceea băştinaşii îşi ţineau animalele domestice chiar
în case, de frică să nu le mănânce lupii. Într-o
odăiţă din aceea unde erau adapostite animalele, la o
rusoaică în gazdă, am stat şi noi. Podeaua era
îmbibată de urina vitelor.

SECVENŢA 3 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. SEARĂ. BARACĂ SIBERIANĂ.
În baracă intră şchiopătând tata Nicolae, un bărbat în jur
de 36 ani. E slab şi iepuizat. Ajunge cu greu şi se aşează
pe pat. Îşi freacă piciorul care îl doare.

DOAMNA MARGARETA (voce din off):

42
 - Tata cu Emil mergeau la lucru la tăiat pădurea, iar
eu cu bunica stăteam acasă şi căutam să facem rost de
ale gurii pentru toţi. Strângeam rădăcini de
buruiene, pomuşoare, ouă de raţe sălbatice pe care le
schimbam pe cartofi. Dădăceam nepoţii rusoaicei ca să
ne dea o cănuţă de lapte. Bunica făcea din cârpe
ogheale, fufaici şi le umplea cu puf de papură ca să
rezistăm frigului. Nu luasem nimic de îmbrăcat cu noi
de acasă. Doar bunica a reuşit să mai ia câte ceva :
un şal călduros, o vestă, vreo două cămăşi şi un
vălătuc de ştergare pe care-l păstra de moarte.

SECVENŢA 4 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE FLASH-BACK

EXTERIOR. ZORI DE ZI. ULIŢA SATULUI M.
Un camion plin de oamni merge pe uliţa satului. După el se
ţin alţi oameni, rudele celor ridicaţi. Care le mai aruncă
nişte torbe, care îşi iau rămas bun. Oamenii merg după
camion ca la mort. În camionul plin de copii, femei şi
bărbaţi, îi recunoaştem pe Margareta cu Emil şi tata.
Camionul opreşte la o portiţă la care aşteaptă smerită o
bătrână cu câteva desagi şi torbe lângă ea. Bătrâna e
îmbrăcată şi îmbrobodită în negru.
MARGARETA mică (din camion) :
- Bunica !

DOAMNA MARGARETA (voce din off):

- Bunica auzise că pe noi ne-au luat şi aştepta
resemnată să vină şi după ea. Îşi pregătise câte ceva
pentru drum. Soldaţii au aburcat-o cu greu în camion,
avea 83 de ani. I-au dat şi torbele. Toţi plângeau,
se văietau, erau speriaţi, numai bunica era ca o
stană de piatră, calmă şi dârză. Şi-acum ţin minte
chipul ei.
Margareta o îmbrăţişază strâns pe bunica. Fetiţa izbucneşte
în plâns. Bunica rămâne calmă. Lângă camion s-a strâns mai
multă lume.

43
 BUNICA SOFIA(către o femei din mulţime) :
- Tu, Marie, în dosul hornului de la cuptior este
iconiţă a Maicii Domnului, fugi repede şi adu-mi-o !.
De camion se apropie un bărbat gras, mustăcios şi smolit –
Grişa Ţiganul, însoţit de alţi câţiva reprezentanţi ai noii
puteri a satului.
GRIŞA ŢIGANUL :
- Ia uitaţi-vă la dânşii cum le curg balele – floarea
satului, cică !Hai, duceţi-i la gară ! Vor fi hrană
lupilor !

Maria vine într-un suflet şi-i aduce bunicăi iconiţa. Bunica

dă din cap în semn de mulţumire şi priveşte mulţimea. Face
cu iconiţa în mână semnul crucii în văzduh.
BUNICA SOFIA(către mulţimea adunată) :
- Oameni buni, rămâneţi cu bine şi iertaţi-mă dacă
v-am greşit cu ceva! Iar tu, Grişa Ţiganul,
blestemat să fii !

SECVENŢA 5 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. SEARĂ. BARACĂ SIBERIANĂ.
Bunica cârpeşte ceva pe pat. Din ochi i se prelinge o
lacrimă. Tata şi Emil stau la masă şi mănâncă nişte cartofi
fierţi. Alături stau nişte căni din care ies aburi.
Margareta pune lemne pe foc. Se aude un bocănit în uşă.
Fetiţa se grăbeşte să deschidă. Deschide larg uşa. În prag
stă un bărbat de 50 de ani, în palton cu guler de miel,
cizme şi căciulă de cârlan.
BĂRBATUL (zâmbind) :
- Bună sara !

44
Toată lumea îl priveşte stupefiată. Bunica se ridică încet
în picioare.
BUNICA SOFIA(mirată) :
- Bună sara ! Da mata cum ai ajuns în sălbăticia
asta ? Intră înăuntru şi te-i încălzi oleacă.
- DOAMNA MARGARETA (voce din off):

BĂRBATUL (zâmbind) :
- Cu bucurie, că tare am mai îngheţat.
Bărbatul intră, trăgând după el o valiză grea.

TATA NICOLAE:
- Aşază-te aici cu noi, la masă. Ie un cartof şi
mănîncă. Dacă vrei – un ceai de ierburi să te
încălzeşti. Margareta, toarnă nişte ceai în cana
asta.
DOAMNA MARGARETA:
- Din pricina că nu ştiu limba rusă, iaca iar n-am
nimerit la ai mei!- a zis omul. Nu ştiţi unde trăieşte
cutare şi cutare ? Tata i-a zis că ştie şi că o să-i
arate drumul.
- Da eşti din Basarabia ? – l-a întrebat tata.
- Da, din judeţul Bălţi. Şi după asta au început a
vorbi de una, de alta. Omul spunea cum s-a schimbat
traiul, cum i-au obligat pe oameni să deie totul la
stat, să lucreze în colhoz, cum s-a răspândit sărăcia
şi frica. Noi toţi îl ascultam cu gurile căscate. În
sfârşit omul a zis că trebuie să ajungă şi la rudele
lui. Tata s-a ridicat să-l conducă. Înainte de a ieşi,
omul a deschis valiza şi a scos de-acolo un măr mare şi
roşu şi i l-o dat fratelui.
Bărbatul scoate un măr din valiză şi-l dă lui Emil. Emil îl
ia şi-l duce la nas să-l miroase. Margareta îl urmăreşte cu
ochii mari. Bunica face cruce în urma omuleanului, care iese

45
cu tata în viscol. Emil pune mărul pe masă. Margareta se
aşează şi ea la masă, îşi pune bărbia pe braţe şi se uită la
măr.
DOAMNA MARGARETA (plângând):
- Când ne uitam la mărul cela, vedeam grădina
noastră, livezile satului, cuptoarele cu
plăcinte, verile cu cireşe… şi au început a
curge amintirile despre satul natal, despre
viaţa de cândva, despre ce am avut şi unde am
ajuns. N-a mai îndrăznit nimeni să mănânce mărul
cela. Numai îl miroseam şi-l puneam înapoi pe
masă. Asta a durat câteva zile, până duminica.

SECVENŢA 6 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
INTERIOR. BARACĂ. DIMINEAŢĂ.
Tata, Emil, Margareta şi bunica stau în jurul măsuţei în
mijlocul căreia stă mărul. Toţi şoptesc în cor Tatăl
nostru. Sfârşind rugăciunea, toţi îşi fac cruce şi bunica ia
cuţitul, taie mărul în patru şi le întinde pe rând câte o
feliuţă fiecăruia. Emil rupe cu buzele o bucăţică. Margareta
gustă şi ea cu pietate din măr.
DOAMNA MARGARETA (voce din off):
- Bunica cu mâinile tremurânde ne-a dat fiecăruia
câte o bucăţică de măr, de parcă ne dădea
anaforă. Mărul cela mirosea a ţara noastră, a
casa noastră.
DOAMNA MARGARETA (luând un măr din poală):
- Peste ani de zile, după ce am scris memoriile
mele despre Siberia, am aflat că acel bărbat
avea rude în M. şi venise să-l viziteze pe tatăl
lui. De atunci merele înseamnă pentru mine dorul
de ţară.

46
SECVENŢA 7 DOCUMENTAR
EXTERIOR. LIVADĂ. VARĂ.
Doamna Margareta miroase un măr.
REGIZOR :
- Dar ce s-a întâmplat cu bunica Dvs. A rezistat
Siberiei ? S-a întors la casa ei ?
DOAMNA MARGARETA :
- Anii treceau, bunica slăbea văzând cu ochii. Pe
tata şi pe frate i-au închis. Bunica se
îmbolnăvise grav, iar pe mine m-au dus la
orfelinat. Bunica se descurca din ce în ce mai
greu. După moartea lui Stalin, au decis s-o
trimită pe bunica cu alţi câţiva bătrâni înapoi,
în Moldova. Cred că Dumnezeu i-a auzit
rugăciunile. Când a ajuns în sat, a aflat că în
casa ei au făcut un punct medical. Bunica a stat
la o fiică de ai ei şi a mai trăi nu 3 zile, dar
3 luni. Într-o dimineaţă, a chemat preotul şi s-
a spovedit, s-a împărtăşit, aşa cum se cade unui
creştin credincios ca ea şi s-a pornit încetişor
cu bastonul la casa ei.
SECVENŢA 8 FICŢIUNE-RECONSTITUIRE
EXTERIOR. ULIŢA SATULUI. DIMINEAŢĂ.
Bunica Sofia merge încetişor pe uliţa satului, sprijinindu-
se într-un baston şi de braţul unui tânăr. Ajunge la o
fântână în faţa unei portiţe. Tânărul îi scoate o căldare de

47
apă şi-i dă cu o cănuţă să beie. Bătrâna bea apă şi-i
mulţumeşte. Pe aceeaşi uliţă, zărim venind un orb - Grişa
Ţiganul. E de nerecunoscut : slab, prost îmbrăcat şi
neputincios. Se deplasează nesigur, cu ajutorul unui baston
pentru nevăzători. Un câine începe să latre la el. Grişa
Ţiganul încearcă să-l alunge, mătăhăind prin aer bastonul.
Bătrîna îl conduce lung cu privirea. Apoi îi face un gest
tânărului să plece. Tânărul nu prea vrea, dar respectă
dorinţa bătrânei şi pleacă în drumul lui. Bătrâna intră
agale pe portiţă şi ajunge în pragul casei. Urcă cu
dificultate două trepte şi intră pe uşa unde scrie în
alfabet chirilic - MEDPUNKT. Din tindă, bătrâna dă să intre
pe o uşă, dar de acolo se aude o voce de femeie, bruscând-o:
- Ce dai buzna, chioche ? Nu vezi că-i pun lui omu
ista injecţie? Putei să baţi la uşă !

Bătrâna închide uşa şi abia mai face doi paşi până la o altă
uşă, pe care o deschide. O voce groasă de bărbat se răsteşte
la ea :
- Iar ai venit ? Ţi-am zîs să nu mai vii ! Asta
de-amu nu-i casa ta ! Aici îi punctul medical al
satului !

În coridoraş apare o soră medicală în halat alb, care trece

cu o cutie de seringi de pe vremuri, dintr-o cameră în alta:
- Nu vezi că oamenii iştea au dureri, au venit să
se lecuiască ? Da tu dai buzna peste ei !
Bătrâna o priveşte tăcută. Apoi se întoarce şi se-ndreptă
spre ieşire. Ajunge afară, în cerdac. Coboară treptele
anevoios şi se aşează încet pe prispă, sprijinindu-şi capul
de un stâlp. Bunica Sofia se uită lung în depărtare, apoi
ridică ochii spre cer şi îi închide. Pe obraz i se prelinge
o ultimă lacrimă. Oamenii trec nepăsători pe lângă ea.

48
SECVENŢA 9 DOCUMENTAR
EXTERIOR. LIVADA DE MERI. ZI. CHINDII.
De doamna Margareta, care stă pe bancă în livadă se apropie
Margareta cea mică - fetiţa din film. Aceasta se aşează
lângă doamnă. Doamna îi întinde un măr. Fetiţa îl ia şi-l
miroase cu ochii închişi.
Insert grafic:
Familia S. s-a întors din Siberia la baştină pe rând:
după bunica, a venit tata, apoi Emil şi Margareta. Rudele
i-au întâmpinat cu reticenţă, de frică să nu fie şi ei
pedepsiţi. Emil şi Margareta au purtat toată viaţa stigma
de duşmani ai poporului şi au fost într-o continuă luptă
pentru supravieţuire. În ultimele decenii, doamna
Margareta a editat câteva cărţi în care povesteşte despre
calvarul prin care a trecut familia ei. Ea îi încurajează
şi pe alţii să povestească lumii despre această pagină
tragică din destinul zecilor de mii de familii basarabene
deportate.

49
INSERT FINAL
Fragment din interviul cu psihologul, Zinaida Bolea

REGIZORUL: Cum putem depăşi această traumă comună, dar care

nu e asumată de toţi?
ZINAIDA BOLEA: O condiţie importantă este acceptarea
colectivă a acestui traumatism şi schimbarea statutului:
dintr-o traumă care aparţine deportaţilor s-o transformăm
într-o traumă care a afectat şi aparţine întregii
comunităţi. Şi atunci lucrurile se vor schimba. Acest doliu
trebuie purtat de toţi. Căci în realitate, a fost un
scenariu care a ţintit nu doar în deportaţi, dar în întreaga
populaţie a Basarabiei – în capacitatea ei de a fi, de a
gândi, de a-şi asuma destinul, de a-şi asuma identitatea.
REGIZORUL: Deci purtăm cu toţii în noi SIBERIA încapsulată?
ZINAIDA BOLEA: Aşa e şi trebuie să facem ceva cu asta. Ea
trebuie gândită, simţită, nu trebuie s-o lăsăm într-o zonă
de non-gândire, cum procedăm în foarte multe cazuri noi, cei
de aici.

50
SECVENŢA FINALĂ.

Doamna Elena răsfoieşte nişte fotografii. Domnul Ion bate

clopotul din faţa bisericii. Familia domnului Gavril, de
Paştele Blajinilor e adunată la mormântul părinţilor. Doamna
Margareta semnează nişte cărţi la o întâlnire cu copiii
într-o bibliotecă.

O serie de fragmente documentare de arhivă pe care apare un

insert grafic cu date statistice despre fenomenul
deportărilor din Basarabia în cele două valuri masive de
deportări şi arestări din anii 1941, 1949.

51