“De ce Disney urăște atât de mult mamele”

A fost o dată ca niciodată, într-un tărâm al Hollywood-ului nu atât de îndepărtat, un studiou pe nume
Disney care a construit o împărăție filme de animație pentru copii. Dar, în mijlocul tuturor
neastâmpăratelor veverițe vorbitoare , ”bippity-boppity-boo” și eventualele ”au trăit fericiți până la
adânci bătrâneți”, Disney a decis ca toate mamele în acest context ar trebui să moară. Sau cel puțin
micii eroi și eroine să fie despărțiți de mamele lor, așa ca în trailer-ul filmului de animație ”Dumbo”
regizat de Tim Burton, rulat vinerea în cinematografe.

În timp ce micuțul Dumbo strigă de durere, cu lacrimi în ochi, mama sa este inchisă și dusă, luată
drept turbată din cauza că a încercat să-și apere puiul.

”Dar ea e mama lui”, spune mirat Finley Hobbins care il joacă pe prietenul lui Dumbo, Joe. Oh, dragul
și scumpul Joe. Bine ai venit în lumea minuanată a Disney-ului.

”Ariel nu are mamă” a declarat pentru revista Vogue Bonnie Rudner, profesor conferețiar al
Colegiului din Boston care predă un curs destul de popular numit ” Ora de Disney”. ” Belle nu are
mamă. Jasmine nu are mamă. Alladin nu are mamă.” Mama Cenusăresei: decedată. Mama Albei-ca-
Zăpada: și ea decedată. Mama eroinei din noul film Mary Poppins: sigur decedată. Mama lui Bambi:
împușcată mortal într-o scenă, care în urma vizionării pot reconfirma că e îngrozitoare.

De la primele filme de animație, așa ca Albă ca Zăpada care a debutat în 1937, Dinsey a practicat
excluderea mamei din context, aspect descris de Lynda Haas, un profesor de Literatura engleză la
Universitatea din California, Irvin, introdus într-un capitol din cartea sa ”De la Șoarece la Sirenă:
Politica, genul și cultura filmului” editată în anul 1995.

Iată teoria cea mai generoasă de ce studioul încearcă să aducă bucurie copiilor, eliminând constant
mamele: Este un mod rapid și murdar de a introduce un tânăr erou sau eroină pe drumul aveturii și a
individuației (nu luați în considerațe trauma). Desigur, nu ei au inventat aceasta practică; multe
basme clasice ca Hansel si Gretel au eliminat, într-o oarecare măsură, conceptul părinților în interesul
dezvoltării copilului. Dar Disney au transformat acest aspect într-o cultură de mass-market. După
cum afirmă Rudner: ”La ora mea, noi numim această practică scurtătura Disney.”.

Nu mai sunt alte căi de a crea o poveste convingătoare potrivit vîrstei care nu include în sine un foc
de armă și pe Bambi țipând ”Mama” în pădurea liniștită? Nu ar putea ca părinții să iasă pur și simplu
la o plimbare ca în ”Aventurile Dădacelor”. În calitate de mamă a unei fetițe pasionată de prințesele
Disney, mamele moarte în mod bizar m-au iritat pe parcursul a mai multor ani, trezind la fiica mea
atunci de 2-3 ani întrebări premature despre moarte, care mă întreba regulat ” Unde e mama
Cenușăresei/Belle/Ariel?”. Pentru o clipă mă blocam ”Um, e la serviciu”. Cu toate acestea, până la
vîrsta de 5 ani inima ei a fost îngreunată. Vizionând desenul animat Regatul de Gheață unde corabia
pe care se afla mama și tatăl Anei și al Elsei este inghițită de un val imens, privește la televizor cu fața
împietrită și spune ”Sunt morți”.

O altă teorie mai puțin acceptabilă: Poate ”Disney pur și simplu nu consideră mamele un element
important” afirmă Rudner. Luați în considerație faptul ca puținele mame cărora le-a fost permis să
trăiască au puține replici sau deloc: ” Mulan are mamă, dar nu pare să deschide gura mai deloc” se
lamentează Rudner. Ea mă informează că mama Frumoasei Adormite nu are nici măcar un nume.
” Dintre toate cele 300 de filme produse de Disney în ultimii 60 de ani, mamele atunci când sunt
reprezentate, sunt înfâțișate într-o manieră stereotipizată și ideologizată.” a scris Haas în cartea sa ”
De la șoarece la sirenă”.

Uneori, Disney pare să facă mari eforturi pentru a marginaliza mamele, chiar și atunci când
linianacțiunii este deconectată GR de realitate. ” Dacă ne uităm la ” Regele Junglei” el are o mamă,
dar e complet inutilă” Rudner afirmă. În viața reală, ” leoaicele sunt agresive. În ce lume ar permite
ele ca Scar să îi domine”.

Uită-te mai îndeaproape și, asemenea penisului zvonit, dar dezvăluit, pe coperta fronatală a casetei
video ”Mica Sirenă” , patriarhatul începe se dezvăluie în canonul Disney. Conform lui Haas, este o
tendință de lungă durată ca Disney ” să excludă personajul mamei și să-l înlocuiască cu un tată bun și
de obicei mult mai competent. Vezi și: Maurice, tatăl lui Belle sau tatăl protectiv, dar foarte iubitor a
lui Ariel, Regele Triton, care o înzestrează cu picioare de om. Nu contează că în viața reală mamele
sunt responsabile de ingrjirea copilului în mare parte. De parcă Dinsey mai că nu consideră că femeile
adulte nu sunt demne de a fi eroine, cu excepția nașei zâne a Cenușăresei, Mary Poppins și cele trei
nașe zâne din Frumoasa Adormită. Mai degrabă sunt reprezentate ca răufăcătoare, de la Regina cea
Rea din Albă ca Zăpada la Ursula din Mica Sirenă și îngrozitoarea vrăjitoare din Frumoasa Adormită.

”Disney, de fapt, este cu adevărat sexist în ceea ce privește femeile” afirmă Rudner, observând că
este rar să vezi un film Disney ”în care orice personaj feminin primește sprijin din partea oricărui alt
personaj feminin”. Ea indică o lipsă evidentă a prieteniei dintre prințese: cei trei prieteni ai lui Ariel,
Flounder, Sebastian și Scuttle; tigrul lui Jasmine, Raja; în desene animate mai recente, prietenii
suportivi ai Annei (Kristoff, Olaf și Sven) din Regatu de Gheață și amicii de navigație ai Moanei, puiul
Heihei și Maui (Dwayne ”The Rock” Johnson), toți sunt bărbați. ”Se perpetuează mitul că femeile nu
sunt niciodată aliate” spune Rudner.

Este un fapt discutabil dacă povestirile sexiste ale lui Disney provin din lipsa de creatori de sex
feminin sau un angajament ferm față de scurtătura menționată mai sus. (O alta teorie a fanilor este
că Walt Disney și-a pierdut mama în primii săi ani de debut, ceea ce a condus la o forma de artă care
imită viața.) Dar, cu tot mai multe adaptări live ale basmelor clasice, cum ar fi Dumbo, derulată în
curând în cinematografe, vechea formulă ar putea folosi o actualizare.