D’ale carnavalului venețian

În 6 februarie a început Carnavalul!

„Început” e un fel de a spune, Carnavalul fiind protagonistul principal

la... inaugurarea celui de al 46-lea Campionat Mondial de Schi din
orașul Cortina d’Ampezzo, localitate recidivistă la organizat campionate
de sporturi de iarnă pe zăpadă bio, nu artificială – acoperirea cu omăt
aici e de 95% din decembrie până în aprilie!

Pe scenă, într-o splendidă costumație de carnaval dar fără schiuri,

„Regina Mării” Veneția a prezentat un omagiu simbolic „Reginei
Dolomiților” Cortina - campioana olimpică la schi Tina Mazo.

S-a cântat, s-a jucat, s-a recitat, s-a transmis de la Verona și Milano, iar
o frumoasă paradă de costume a relatat pe scurt cei 1600 de ani de
istorie ai Veneției, Italia dorind să arate prin aceasta că din lagună până
la Dolomiți (sau „din lagună până la munți”?) „Tutto sera bene” și
frumos.

Spectatorii la rândul lor au aplaudat și s-au bucurat în papucei de casă și

cu un pahar de frizzante în mână în fața televizorului (RAI 2).

În tot acest timp piața San Marco, unde de Carnaval un cachi de

porumbel cu greu ajungea pe pământ din cauza aglomerației de turiști,
era la fel de pustiu ca în dimineața (sau „ziua”?) în care Giacomo
Girolamo Casanova (sau simplu „Casanova” sau „Giacomo...”) fugea cu
gondola din Veneția în 1755. Dezolanta singurătate a pieței lipsită de
familiara forfotă de Carnaval se poate urmări în direct la:
 https://www.skylinewebcams.com/en/webcam/italia/veneto/venezia/
piazza-san-marco.html

Menționată pentru prima dată în scris în 1094 de dogele Vitale Falier,

denumirea uriașei petreceri venețiene este o subtilă ironie
gastronomică, provenind din Carnem levare - înlăturarea cărnii din
meniu odată cu intrarea în cele 40 de zile post și meditație ale Paștelui.

Se referă la o dată precisă, dar mobilă: ziua din care venețienii

deveneau vegetarieni, vestita „Mardi Gras” sau „Lăsatul secului” cum e
la noi (nu „Marțea Grasă” cum ar fi o nesănătoasă traducere mot-à-
mot). Era ultima zi în care te mai puteai desfăta în voie cu parizer, mici
și hamburgeri, apogeul a șase săptămâni de nebunie ce începeau la 26
decembrie, ziua sărbătorii celor Trei Crai de la Răsărit (Caspar,
Melchior, Baltazar) și ținea până la Miercurea Cenușii și apoi (sau
„ș'apoi”?)- Carne Valea!

Senatul Veneției a declarat ultima zi a Carnavalului sărbătoare oficială

în 1296, dar tradiția de a ieși în stradă și ați face de cap datează de pe
vremea Imperiului Roman unde Saturnaliile se lăsau cu chefuri de
pomină vestite în toată antichitatea.

Dar venețienii de la conducere au mai învățat de la străbunii romani (nu

români) și tactica „pâinii și circului”. Într-o viață strict reglementată, cu
legi pentru te miri ce (par eczamplu în 1268 s-a dat o lege ce interzicea
persoanelor mascate să arunce cu ouă parfumate ovi odoriferi - mai
ales că erau câteodată pline cu cerneală sau vopseluri), fără Facebook
sau Twitter în care să-ți verși ofurile, după prea mult timp de ranchiună
mocnită orașul-Republică devenea o oală sub presiune gata de
explozie*

Cele șase săptămâni de egalitate în care senior și slugă erau tot una în
spatele măștii, ofereau relaxarea necesară pentru a duce mai ușor
povara unui alt an de trudă.

Auzeai cântări, vedeai lumini de baluri, afaceri amoroase se legau și se

dezlegau în cele peste 10.000 de gondole ce rătăceau prin cele 175 de
canale, trecând pe sub cele peste 400 de poduri ce leagă cele 118 insule
ale orașului în care dădeau năvală turiștii și toată lumea era serenissimă
și on-line direct pe stradă.

Mari pișicherazzi acești venețieni!

PS: Vă anunț eu când se termină Carnavalul ca să știți când să începeți

Postul Mare.

*Variantă mai scurtă:

Dar venețienii de la conducere au mai învățat de la romani și tactica
„pâine și circ”. Într-o viață strict reglementată de legi, fără Facebook
sau Twitter în care să-ți verși ofurile, după prea mult timp de ranchiună
mocnită orașul-Republică devenea o oală sub presiune gata de explozie.