Germinația semințelor

Germinația este un proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la

viața activă și care duce la formarea unei noi plante sau a unui organ vegetal. În interiorul
seminței se află embrionul, din care se va forma noua plantă. Sămânța înmagazinează
resursele nutritive pentru a ajuta planta să crească. Ea se desprinde de planta-părinte când
este uscată. Astfel sămânța este protejată de mucegai și devine mai ușoară. O sămânță
ușoară poate fi dusă de vânt pe distanțe mari, pentru a ajunge pe un sol în care să aibă
condiții de creștere. Odată ajunsă pe sol, ea absoarbe apă, se umflă și se deschide pentru ca
noua plantă să poată crește. Acest proces se numește germinație.
După ce are loc procesul de polenizare și fecundație, se dezvoltă fructele cu
semințele. Ajunse în pământ, semințele germinează ( încolțesc). Sămânța se deshidratează și
poate rezista mai mulți ani încetinându-și procesele biologice. În stare latentă semințele pot
suporta, în condiții de uscăciune, condiții grele de viață.
Etapele germinației:
 Îmbibarea – semințele din sol se îmbibă cu apă și se umlfă;
 Formarea plantulei – tagumentul seminal crapă din iterior și lasă să iasă rădăcinița –
radicula care, urmând gravitația, se orientează vertical în jos și se tranformă în
rădăcină care formează perișori absorbanți și mici ramificații. După ieșirea rădăcinii
din sămânță, tulpinița crește și se orientează vertical în sus, transformându-se în
tulpină. Frunzulițele – cotiledoanele uneori sunt scoase afară cu tulpinița, apoi devin
inutile și cad, alteori rămân în sol.
 Formarea primelor frunze adevărate – mugurașul embrionului formează primele
frunze adevărate. Când planta este capabilă să absoarbă dioxidul de carbon din aer
cu ajutorul frunzelor verzi, apa și sărurile minerale cu ajutorul rădăcinii, iar rezervele
seminței sunt epuizate, germinația este terminată, iar planta devine autotrofă.

La unele plante, cum sunt porumbul, grâul, cotiledoanele rămân în sol.

Condițiile de germinare pentru sămânță:

o Să fie matură (suficiente substanțe de rezervă și embrionul format);

 o Să fie întreagă;
o Să fie sanatoasă, neatacată de paraziți;
o Să aibă putere de germinare (câteva săptămâni entru stejar, 2 ani pentru păr și
păpădie, 3 ani pentru fasole, 5 ani pentru napi)

Factorii care influențează germinația

Germinația are loc sub acțiunea unor factori interni ( maturitatea seminței, puterea
de germinare, materiile de rezervă din semințe, starea de sănătate, integritatea și
puritatea seminței) sau externi (apa, aerul, temperatura).Solul stimulează indirect
germinația prin substanțele care le conține și protejează sămânța.

Maturitatea seminței Fără dezvoltarea completă a

embrionului nu are loc germinația

Puterea germinitivă Nu se păstrează un timp nelimitat;

semințele plantelor oleaginoase se
Factori interni
alterează relativ repede
Materiile de rezervă din sămânță Este un factor care limitează
dezvoltarea embrionului
Apa Mărește volumul seminței
determinând tegumentul seminal
să crape; un anumit grad de
umiditate în sol este indispensabil
germinării
Aerul Este necesar datorită oxigenului pe
care îl conține, deoarece în
fenomenul de germinație sunt
activate procesele oxidative, deci i
Factori externi respirația
Temperatura Temperatura prezintă un prag
minim la care începe germinația,
un prag optim la care germinația
are loc cel mai intens și un prag
maxim peste care germinația nu
mai are loc; aceste temperaturi
prag variază în funcție de specie.

Bibliografie:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Germina%C8%9Bie
 Iuliana-Alina Sprînceană, Florina-Claudia Ghițulescu, Biologie. Manual pentru clasa a
VII-a, editura ARS LIBRIS, Costeți, 2019

Student: Sângeorzan Pavel