Virtute și păcat

„Fiecare dintre noi este pictorul propriei

sale vieți: sufletul este pânza, virtuțile sunt
culorile, iar Hristos este modelul pe care
trebuie sa-l pictăm.”
(Sfântul Grigore de Nyssa)
Omul – ființă liberă
•Protopărinții au avut libertatea de a respecta
porunca primită de la Dumnezeu. Păcatul
strămoșesc nu determină pierderea totală a
libertății.
•Iisus Hristos restabilește legătura omului cu
Dumnezeu; omul redobândește libertatea
primită la creație.
•Învățătura creștină: Adevărata libertate –
Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu!
Libertatea de acțiune
•Libertatea există numai la ființele raționale
•Respectarea poruncilor are la bază iubirea față
de Dumnezeu și față de semeni.
•Existența libertății este condiție pentru
existența moralității.
Moralitatea faptelor
Factori determinanți ai faptelor bune:
➢dragostea de Dumnezeu
➢răsplătirea binelui prin fericirea veșnică
Obstacole în calea faptelor bune:
•Interne – indiferență, comoditate, egoism
•Externe – insuccese reperare, imitarea
persoanelor din jurul nostru, acuzații
nefondate
Despre virtute
•Virtutea se naște atunci când efortul personal
se împletește cu harul divin (obținut prin
împlinirea poruncilor).
Obs: Inițial, la creație, virtuțile nu se bazau și pe
efortul personal al omului, ci erau doar un dar
al lui Dumnezeu.
•Virtutea se dobândește printr-un efort
continuu, tot timpul vieții.