CAPITOLUL II

Datoriile catre noi insine.

Temeiurile datoriilor catre noi insine.
Datoriile fata de sine insusi izvorasc din porunca cea mare a iubirii. Pe de o parte datoriile catre
societate presupun o pregatire potrivita cu aptitudinile individuale si necesitatile functiei de
indeplinit in societate. De aici necesitatea datoriilor catre sine pentru pregatirea individului in
vederea indeplinirii acestor rosturi sociale in conditii cat mai bune. Datoriile catre sine sunt in acelasi
timp datorii catre altii.
Datoriile catre sine sunt poruncite de Mantuitorul cand spune ‘’fiti desavarsiti precum Tatal vostru
Cel din ceruri desavarsit este’’ Mt 5,48. Ele constituie temelia si criteriul datoriilor catre semeni.
Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti’’ Mt 22,39.

A. Datoriile generale fata de noi insine.

Dupa cum atitudinea crestinului fata de Dumnezau consta din cele trei virtuti teologice tot asa
atitudinea crestinului fata de sine se poate cuprinde in trei virtuti: -stima de sine –smerenia si –
iubirea de sine.
-Stima de sine este temeiul principal al datoriilor. Cunoasterea de sine este datoria fiecarui crestin.
-Smerenia . experienta dependentei noastre de natura, de societate si indeosebi de Dumnezeu face
sa se nasca in sufletul nostrum sentimental micimii si neputintei noastre, care cultivat, duce la
virtutea smereniei. Radacina si temelia smereniei este recunoasterea dependentei noastre fata de
Dumnezeu . Smerenia izvoraste din harul divin dar si din cunoasterea adevarata de sine. Precum
mandria este inceputul oricarui pacat, cum spune inteleptul Sirah, tot asa smerenia este temelia
tuturor virtutilor.
-Iubirea de sine. In actul iubirii de sine deosebim doua momente: lepadarea de sine si alipirea de
sine. Iubirea de sine are mai multe temeiuri . primul temei este instinctul de conservare si tendintele
spre perfectionare pe care le gasim in fiinta noastra. Al doilea temei este stima de sine, adica
pretuirea si respectful fata de propria noastra fiinta . in cuvintele Mantuitorului ‘’Fiti desavarsiti….’’
Se arata ca desavarsirea nu poate fi realizata fara iubirea de sine.

B. Datoriile speciale catre sufletul nostru

Iubirea crestina de sine trebuiie sa priveasca mai intai sufletul, pt ca acesta este subiectul direct al
bunurilor harice, al iubirii divine si al contemplarii divine care adduce fericirea. Cu alte cuvinte nu se
poate participa la fericirea vesnica decat prin ridicarea puterilor sufletesti la nivelul care sa le faca
acte pt aceasta. Aceasta capacitate se obtine prin dobandirea virtutilor.

Datoriile privitoare la intelectul nostru

Prin notiunea de intellect intelegem aici toate puterile cunoscatoare ale sufletului nostrum, adica
puterile prin care cunoastem realitatea sau adevarul dinauntrul sau diafara noastra. Cultivarea
intelecului este atat o trebuinta fireasca a omului cat si o datorie morala. Omul este din fire o fiinta
rationala inzestrata cu inteligenta. Cunoasterea adevarului este neaparat necesara deoarece trebuie
sa ne dam seama de ce trebuie sa facem , cu ce scop si cu ce mijloace. Ca oricare putere sufleteasca
inteligenta trebuie cultivate (sa ne ferim de vicii). Inteligenta trebuie instruita si dezvoltata.
Cultivarea puterilor intelectuale este bineplacuta lui Dumnezeu, daca pleaca dintr un motiv moral
cum ar fi slavirea Luis au mantuirea si fericirea vesnica a noastra. Virtutea intelepciunii este virtutea
la care se ajunge prin cultivarea inteligentei si cautarea adevarului. Intelepciunea era socotita atat la
cei vechi cat si in teologia crestina ca fiind o virtute cardinala.
Virtutile ce decurg din intelepciune sunt urmatoarele: docilitatea, care consta in primirea de sfaturi;
prevederea-studierea din vreme a tuturor predicilor; circumspectia-imprejurarile in care are loc
actiunea morala; paza buna-pentru a nu cadea in cursele ispitelor.
Pacatele opuse intelepciunii sunt imprudent si graba. Pacatul contra datoriei de a cultiva si desavarsii
inteligenta este indiferenta fata de adevar.

Datoriile privitoare la viata afectiva

Notiunea de sensibilitate sau viata afectiva cuprinde senzatiile de placere si durere dar si emotiile.
Prin sensibilitate omul are fata de realitate o atitudine interpretative. Simtirea exprima
temperamentul nostrum. Exista diferite datorii particulare: - datorii privind instinctele individuale de
aparare si cucerire care trebuie cultivate fiind adesea prea slabe:forta, curajul, riscul; -datorii privind
instinctele individuale ale placerii. Dorinta anina toate activitatile noastre, confisca toate energiile
noastre,se ridica pana la eroism in urmarirea tintei. Placerea si durerea sunt o rasplata sau o
pedeapsa, un stimul al energiilor noastre, ele devenind calauza activitatii noastre. –datorii privind
instinctele noastre sociale:bunatatea, altruismul. –datorii privind instinctele noastre superioare, ale
‘’adevarului,frumosului si binelui.
O prima datorie negative fata de sensibilitate este de a nu distruge prin patimi capacitatea de a iubi.
Sugestia poate venii fara incetare pe calea simturilor exterioare. Realizam usor aceasta daca ne
dedicam unor ocupatii serioase.
Cumpatarea are ca obiect specific sa impuna instinctelor , emotiilor si patimilor disciplina dictatade
legea morala. in orice patima se cauta infinitul si se gaseste nimicul. Distractia nu trebuie sa ne
inrobeasca. Mijloace prin care putem inlatura pacatul inca din fasa sunt: smerenia, credinta in
Dumnezeu, lupa, rugaciunea, rabdarea necazurilor, blandetea si nadejdea. Cultivarea si disciplinarea
vietii affective are mare insemnatate pt viata morala si religioasa.

Datorii privitoare la vointa

Vointa se defineste ca puterea sufleteasca de a lucre in mod constient si liber cu rol de comanda in
ansamblul puterilor sufletesti si trupesti, aceasta exprimand caracterul nostrum. Vointa este motorul
intregii noastre activitati, cultura intelectuala care ne da atitudinea. Prima datorie negative- sa ne
ferim de tot ceea ce ar putea distruge vointa. A doua este de a ne abtine de la tot ceea ce ar putea
micsora puterea vointei. Degradarea vointei poate provenii din temperament sau boli psihice.
Datorii positive: vointa sa se cucereasca pe sine, adica sa devenim oameni de character.
Intarirea si perfectionarea vointei se face prin practicarea virtutilor, prin curaj, prin rabdare. Scopul
cultivarii vointei este de a o face capabila sa si indeplineasca rolul ei esential de comanda a tuturor
activitatilor noastre.
Stapanirea de sine sporeste si scade in functie de diferite imprejurari interne si externe: descurajare,
lene, oboseala , batranete , boala.
Cele trei recomandari facute sunt a actiona , a fi vesel , a rezista.
La ademenirea poftelor rele credinciosul este dator sa reziste prin virtutea cumpatarii. Cumpatarea
ne invata a folosii cu masura bunurile create, pe cand lacomia de mancare, betia si satisfacerea
poftelor trupesti injosesc pe om. In parabola ‘’fiul risipitor’’ Hristos ne arata unde duce lipsa de
cumpatare: ‘’nu va dedati desfatarii, nici betiei, nici petrecerilor rusinoase, nici exceselor sau invidiei
sau certurilor’’.
Forme care imbraca cumpatarea in manifestarea ei: - sobritatea, castitatea, economia, modestia,
smereniablandetea,tacerea si multumirea cu starea sa.
Barbatia este virtutea cardinala prin care biruind placerile ce stau in calea infaptuirii binelui si rabdam
cu tarie nenorocirile si necazurile vietii. Cicero considera ca nu sunt curajosi cei care savarsesti
nedreptatea ci cei ce o resping. Formele curajului sunt: curajul militar sau al eroismului , adica al
ostasului care se lupta vitejeste si isi da viata pentru patrie; curajul civic, curajul cetateanului care isi
expune viata pt a scapa pe semenul sau.Barbatia es te asadar o virtute care nu este rezervata
anumitor profesii si fiecare eset chemat in parte.
Virtutea barbatiei are doua functii, una negativa si alta pozitiva. Negativa: se interzice lenea ,
nepasarea. Pozitiva: ne porunceste sa ne dezvoltam si interim vointa. Curajul se mai numeste si spirit
de initiative si statornicie. Adevarata barbatie este ca omul sa se bizuie pe el insusi. Din barbatie rasar
urmatoarele virtuti: statornicia, resemnarea si supunerea la vointa lui Dumnezeu.
Pacatele opuse curajului sunt: nestatornicia, lasitatea, frica,temitatea, mania si pofta de razbunare,
violenta si falsa intristare.

Lectura buna
Cartea buna este pedagogul omenirii. Prin carte intreaga omenire cu ceea ce a produs mai bun in
toate domeniile se pune in slujba desavarsirii noastre.tiparul este minunata descoperire prin care
oamenii alesi isi continua binefacerile lor, cartea fiind un lucru minunat si tainic. Cartea ne poate
duce la mantuire, exemplul fericitului Augustin, care s a convertit citind Sfanta Scriptura.
Pe cat sunt de vatamatoare cartile rele pe atata de binevoitoare sunt cele bune. Cartea este un
prieten totdeauna dispus sa ne sfatuiasca fiind hrana spiritului, dupa cum alegem hrana pt trup asa
alegem si pt spirit.
Orice fel de carte de literature, stiinta, filosofie, poezie, arta, daca nu contravene morale crestine
poate fi folositoare pt un crestin, chiar daca in ea nu e vorba de lucruri crestinesti. Cartea buna
indeplineste 3 functii cu 3 scopuri: rol instructiv, rol educativ, recreativ si distractive. Primele carti in
tara noastra au fost cele cu continut bisericesc. B.O.R. neincetand a indemna pe credinciosi la citirea
cartilor ziditoare de suflet si a cartilor care lumineaza, educa si distreaza.

Onoarea.
Ca obiect in inteles larg onoarea este stima si pretuirea de care se bucura o persoana din partea
altora. In notiunea de onoare intra si o latura practica si anume dovedirea acesteia prin actiuni
corespunzatoare.
Onoarea are si un inteles mai adanc, ea este pretuirea de sine a omului si stima fata de sine, in acest
sens ea este sinonima cu o cunostinta morala si nepatata. Omul isi formeaza o parere despre propria
sa persoana cunoscandu se si recunoscandu se pe sine asa cum este in realitate din dunct de vedere
moral, omul isi formeaza un eu personal in care se oglindeste propria sa valoare morala.
Felurile onoarei: onoarea morala, cea mai extinsa forma a onoarei definind persoana morala a
omului; onoarea civica , stiintifica si artistic ce se manifesta prin demnitati, decoratiuni, titluri si
sarbatori.
Onoarea ca obiect al dreptului si al morale fiind o notiune prin excelenta morala este de asemenea si
obiect al dreptului natural subiectiv. Cea mai importanta consideratie este necesitatea ei pt
promovarea moralitatii individuale cat si a celei sociale.
Valoarea onoarei in crestinism si indreptatirea cultivarii ei . din falsa interpretare a Sfintei Scripturi s
ar putea intelege ca Mantuitorul s a pronuntat hotarat impotriva onoarei si impotriva cultivarii si
cautarii ei. Astfel Mantuitorul fericeste pe ucenicii sai cand acestia vor fi batjocoriti si prigoniti, dar nu
ii fericeste cand vor primi onoruri, aici observandu se ca nu este vorba de onoarea in sine ca reflex al
valorii personale ci de neluarea in seama a unor semne de cinste provenite din partea unora care ei
insisi nu dau accest semnelor cu continut pozitiv.
Goana dupa locurile de frunte la mese si in sinagogi dovedeste ca numai goanna dupa mandria
desarta in fata oamenilor este vrednica de dispret.
Onoarea adevarata este un bun cerc, trebuie pretuit si cautat: ‘’mai bine este un nume bun decat
multa bogatie’’
 Onoarea este efectul si marturia moralitatii intelectuale a omului. Aceasta reflectare este onoarea
care serveste atat pt preamarirea lui Dumnezeu cat si pt opera mantuirii crestine.
Dupa cum dezinteresul sau dispretul fata de onoarea exterioara pot ajunge la un om necinstit tot
astfel onoarea si bunul nume pot fi o incurajare pt imbogatirea morale personale.
Scopul si motivul virtutii nu trebuie sa fie judecata si lauda oamenilor si nici nu treuie cautata numai
ca un fapt exterior independent de adevar si scop. In privinta indreptatirii noastre avem ca exemplu
pe insusi Mantuitorul care a primit o cinste nespusa din partea femeii care I a uns picioarele cu mir.
Onoarea proprie pe care fiecare crestin trebuie sa si o pretuiasca si s o pastreze si chiar sa si o apere.
Datoriile fata de onoarea aproapelui se bazeaza pe virtutea dreptatii si a iubirii precum sip e
sentimental solidaritatii.
Iubirea de onoare. Daca smerenia este o virtute prin excelenta crestina necunoscuta lumii antice, nu
inseamna ca ea se opune dovedirii valorii morale a omului. Iubirea de onoare este o retinere de la
comiterea unor fapte condamnabile si anume din cauza rusinii pe care o pot adduce. Fiecare om
poseda un eu moral, personal si social. Cei ce nu iubesc onoarea si deci nu o cauta deloc nu au nici o
teama ca o vor pierde pt ei fiind indiferenta opinia publica.

C. Datoriile fata de trup

Valoarea morala a trupului si a vietii pamantesti

Stima si dragostea crestina fata de sine imbratisaza intreaga persoana , nu doar trupul ci si sufletul.
In afara de ereziile maniherice considerau trupul ca un rau si spre deosebire de spiritualismul platonic
conceput ca o inchisoare a sufletului antroplogia crestina ortodoxa da trupului o valoare bine
determinata in iconomia mantuirii.
Pretuirea trupului se intemeiaza pe importanta organului firesc de manifestare a vietii sufletesti.
Trupul este colaboratorul indispensabil al sufletului , este materia cea mai apta dobandita cu mare
spor de demnitate , de mare cinste al Mantuitorului Hristos prin intruparea Sa.
Omul depaseste toate animalele prin structura lui biologica fiind apt de a colabora cu sufletului
Nu doar prin suflet ci si prin trup se realizeaza unicitatea, valoarea trupului nestand in superioaritatea
structurii lui biologice, fiinn destinat inviierii si slavei.
Sf. Ap Pavel spune “ deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul nostru muritor si sa nu mai ascultati
de poftelel lui”
Valoarea morala a vietii pamantessti este in stransa legatura cu conceptiea despre trup.
Valoarea vietii pamantesti este conditia generala a oricarui progres moral, valoarea ei rezultand din
raportul in care se afla cu viata vesnica.
Viata pamanteasca este un bun fara seaman daruit de Dumnezeu.
Dispretuirea si suprimarea ei nu sunt cu nimic indreptatite, dinpotriva trebuie respectata ca un dar
Dumnezeiesc de ppregatire pentru viata vesnica.
Ceea ce trebuie precizat este ca trupul isi are ratiunea de a fi in uniune cu sufletul, iar cand sufletul il
paraseste nu mai are nicio valoare si viata din el se stinge.
Lepadarea de sine si lumea ceruta de Hristos nu trebuie inteleasa ca o tagaduire a vietii pamantesti ,
ci ca o curatire morala.

Ingriirea Trupului
Valoare trupului ca organ slujitor al sufletului impune datoria morala de a ingrijii de el.
Implinirea acestei datorii are dreptul de intrebuintare a bunurilor materiale necesare ingrijirii
trupului.
Dupa invatatura crestina, bunurile materiale nu sunt rele in sine si astfel, intrebuintarea lor nu este
ingradita.
Datoria fata de trup se implineste prin : Grija de hrana, imbracaminte , adapost, odihna si recreatie,
de stabilirea sanatatii zdruncinaute.
Hrana
Este o trebuinta naturala . Morala crestina ingaduie orice bun care , sub forma de mancare si
bautura foloseste la alimenutarea trupului. Poftea de mancare trebuie stapanita si reglata dupa
scopuri rationale morale.
Rostul mancarii nu este doar pentru satisfacerea poftei ci pentru sustinerea vietii si sanatatii trupului.
Imbracamintea serveste : - la ocrotirea trupului impotriva temperaturii
Acoperind trupul prin imbracaminte inlatura senzatii inevitabile.
Imbracamintea nu acopera doar trupul ci serveste si la infrumusetarea lui
Locuinta
Datoriile fata de locuinta cuprin grija care serveste ca adapost vietii si sanatatii trupului.
Odihna si recreatia
Acestea servesc la restabilirea puterilor cheltuite prin munca . orice exces intr-un fel sau altul este
deopotriva primejdios.
Cel mai firesc mijloc de odihna este somnul, care invioreaza puterile trupesti si sufletesti “ Dulce este
somnul muncitorului”( ecl. V, 11)
Grija de restabilirea sanatatii
Aceasta se refera la dorinta firii noastre cde a fi sanatosi precum constiinta noastra ca trupul si viata
sunt bunuri pretioase date de D-zeu.
Ingrijirea trupului dupa principiile morale crestine cuprinde : curatenia , bunacuviinta, si cumpatarea.
Curatenia este o forma conventionala care primeste caracter de virtute. Bunacuviinta inseamna
corectitudine , respectarea bunelor maniere, a formelor sociale si amabilitatii.
Cumpatarea inseamna stapanirea poftelor privitoare la mancare si bautura.

Distractiile
Distractiile sunt in primul rand o nevoie fireasca a organismului , care inclina spre destindere si
recreatie.
Nicio religie nu interzice distractiile in viata prezenta sau in cea viitoare sub forma materiala sau
spirituala.
Sfintind bucuriile vietii, crestinul, indreptateste distractiile ca mijloace de destindere si reconfortare,
prevenind extenuarea si surmenajul.
Distractiile nu sunt numai folositoare, ci chiar necesare.
Mantuitorul a socotit bunele petreceri ca ceva firesc si demn de om. Astfel, El a participat la nunta
din Cana Galilei , unde a dat cinstiore insotirii barbatului cu femeia prefacand apa in vin ca lumea sa
se veseleasca.
 Distractiile sunt necesare si potrivite tuturor categoriilor de oameni , variind dupa varsta , sex ,
temperament si gusturi.
Calatoriile si excursiile constituie un foarte bun mijloc de cunoastere si admirare si o sursa de inalte
bucurii.
Distractiile care nu sunt morale sunt urmatoarele : - jocurile de noroc pe bani , cu zaruri si carti
Dansul era foarte pretuit la cei vechi si la evrei.
In distractii norma trebuie respectata si nu trebuie facut un abuz.

Cultura fizica
Pentru determinarea conceptiei crestine fata de cultura fizica este nevoie sa acordam o mare
pretuire trupului. In conceptia crestina cultura fizica isi gaseste o mare indreptatire ocupand
exercitarea, dezvoltarea si puterile crestinului.
Cultura fizica reprezinta o notiune complexa , cuprizand o educare si desavarsire fizica multilaterala.
Inca din vechime , Platon si Aristotel cereau ca acesta cultura fizica sa fie insotita de cultura spirituala
si morala.
Cu deosebire se cere ca cei ce practica sportul sa depinda de viertutea cumpatarii si anume: mancare
, bautura, imbracaminte.
Eutaxia – virtute derivatta din cumpatare, disciplineaza miscare si gesturile trupului evitand excesele,
bruscarea si ranirea adversarului.
Eutrapelia- avea menirea de a tine frana in petreceri si jocuri.
Exercitiile fizice servesc la educatia estetica ,dezvoltand simtul ritmului, a simplitatii si firescului in
miscari. Excesul este si aici daunator in toate privintele.
Morala crestina este pt o cultura fizica, sanatoasa si rationala. Aceste exercitii au ca scop nu numai
recreatia si sanatatea trupeasca, ci si a sufletului.
Desfatarea si bucuria produse ii ofera acestuia un climat prielnic pentru prosperare.
Sportul are un rol social pe care-l indeplineste oferind prilejuri de apropiere intre divizii si popoare,
cunoastere, pretuire si prietenie fiind considerat ca un mijloc de educatie.
Crestinii in manifestarile sportive trebuie sa conduca dupa indemnul Sf Ap Pavel : “ ori de mancati, ori
de beti, ori altceva de faceti, toate sa le faceti spre slava lui D-zeu” (I Cor. X, 31)

Apararea Vietii
Crestinii nu trebuie sa-si neglijeze viata fizica sau sa si-o primejduiasca , din iubire fata de bunurile
trecatoare.
Prin legitima aparare se intelege apararea vietii sau a oricarei violente.
Apararea vietii este posibila in legitima aparare in urmatoarele conditii :
Atacul sa fie dat prin surprindere
Atacul sa fie nedrept
Intrebuintarea fortei sa nu depaseasca limitele apararii\
Scopul apararii sa fie exclusiv
Nu exista legitima aparare fata de persoanele oficiale, care-si indeplinesc datoria serviciului lor,
aceasta fiind motivata cu dreptul firesc de aparare manifestat prin instinctul de autoconservare in caz
de primejdie.
 Dreptul impotriva actelor nedrepte contribuie totodata la apararea binelui obstesc.
Onoarea – inseamna recunoasterea exterioara din partea altora a stimei fata de noi reprezentand
bunul nume si nu forta bruta .
Calomniile – sunt prevenite cu vorba , cu scrisul , cu martori si nu prin forta fizica .
Legitima aparare- este afirmatia dreptului , ordinii publice si vietii sociale in general.

Jertfirea de sine
Este o datorie de conservare si aparare a vietii, nefiind aprobata cand moartea este cautata
intentionat.Nimeni neavand dreptul sa-si primejduiasca viata care-I darul lui D-zeu.
Sanatatea si viata pot fi primejduite in interesul stiintei doar pt binele comun.

Sinuciderea
Inseamna curmarea constienta si voluntara a vietii trupesti prin mijloace ucigatoare.
In credinta nipona sinuciderea curata orice pata morala.
Sinuciderea este o crima impotriva firii omului, impotriva societatii, a familiei si patriei fiind o crima
impotriva lui D-zeu.
Credinciosului ii este data viata spre folosire in vederea dobandirii mantuirii servind lui D-zeu si prin
ea scopul sau ultim.
Cazurile sinuciderii sunt multe, variate si cunoscute : Tulburari mintale , dezechilibre si vieti
dezordonate si iresponsabilitate morala.

Automutilarea
Distrugerea intentionata a propriei vieti trupesti nu este ingaduita de nicio imprejurare si fara niciun
motiv.
Sinucigasul si-a pierdut credinta in D-zeu pt ca nu mai socoteste , si-a pierdut nadejdea crestina si nu
a considerat iubirea fata de D-zeu si de aproapele fiinda s-a gandit numai la viata pamanteasca.

Eutanasia
Semnifica starea sufleteasca si morala a muribundului de a se apropia de moarte , liniste si
seninatate , semnificand compasiune fata de suferinta umana prin indepartarea tulburarilor
exterioare si prin alinare durerilor cu anestezie sau orice alta substante avand efect linistitor.
Eutanasia se imparte in 3 grupe :
- Eutanasia pura –este o usurare pt clipa mortii sigure
- Eutanasia in sens restrans- este provocata prin administrarea unor substante provocatoare de
moarte a unor grav bolnavi
- Eutanasia in sens larg- inlaturarea nedureroasa pt cei care viata nu mai are niciun rost si este in plus .

Maltusianismul si Neomaltusianismul . Combaterea lor

Maltusianismul- sustine ca in conditii normale oamenii se inmultesc mai repede decat mijloacele de
intretinere .
 Pentru a combate maltusianismul sunt o serie de mijloace preventive adica : aptinere de la casatorie
si abstinenta voluntara.
Neomaltusianismul- recomanda prevenirea mai rafinata a mijloacelor preventive si anume :
- Frauda sexual
- Avortul
- Celibatul
Pentru a combate neomaltusianismul sunt folosite masuri de ocrotire a mamei si a copilului cerandu-
se sterilizarea fortata .

D. Munca si profesiunea

Munca
–este o activitate indreptatita spre realizarea unui scop propriu aducand bunuri material si spiritual
fiind un proces specific uman.
este o necessitate vitala a oamenilor.

Obiectii impotriva muncii:

- increderea ce o propaga in providenta divina
- orientarea sa transcendent- eshatologica
- anihilarea elanului muncii
Omul credincios trebuie sa munceasca linistit, fara ingrijorare , increzator in providenta divina.

Profesiunea
este o munca stabila ce exista in societate avand un aspect social- obiectiv si individual- subiectiv
D.p.d.v subiectiv profesiunea este o vocatie, o anumita profesiune.
Alegerea profesiunii influenteaza conditiile externe si nu inobileaza sau injoseste
Profesiunea femeii reprezinta consecinta civilizatiei moderne care a creat pt femei conditii de
existenta si viata decat cele din trecut.
Exercitarea unei profesii in cazul casatoriei pt femei este necesara atat pt societate , familie cat si
implinirea unei vocatii.
Femeia este ridicata la randul de tovarasa de viata egala cu barbatul.

E. Rasplata muncii. Retributia

Prin munca se satisfac atat nevoile trupesti cat si sufletesti ale omului, munca ridicandu-se la o
treapta de demnitate.
Datorria muncii corespunde dreptului de a te bucura de roadele muncii tale , de plata muncii si de
dretul natural.
Daca plata care ti se cuvine este oprita , aceasta fapta este considerate ca o adevarata crima, si este
cea mai brutala si cruda forma de asuprire a omului.
Munca in conceptia crestina este o datorie principal pt toti cei apti s-o exercite.
Plata muncii este un drept elementar, sfant si inalienabil.

CAPITOLUL III
DATORIILE FATA DE APROAPE
1.Omul fiinta sociala
Omul este creat pentru a trai in comunitate nu ca individ - nu este bine sa fie omul singur-
caracterul social al individului este imboldul inrezistibil dupa asocierea cu semenii , Omul ca orice
ffinta este in puteri si aptitudini si posibilitati, izolat el nu isi poate realiza perfectiunea .
Omul este inzestrat cu functii spirituale . Acestea trebuie insa activate,, daca ar fi inzestrat fiziceste
ca si aanimalele darurile spirituale nu ar mai avea rost.
Omul este avizat la colaborarea si ajutorarea semenilor sai.
Omul este fiinta sociala pentru ca este creat pentru viata de societate.Aceasta genereaza o serie de
datorii si raspunderi.Acestea se impart in douacategorii:generale pe care fiecare trebuie sa le observe
fata de semenii sai si speciale reclamate de anumite forme ale vietii sociale.
Definitia aproapelui
In antichitate prieten sau cetateni, limitarea facuta de greci conceptului de semeni se explica prin
inexistenta ideii unui dumnezeu .
Invatatura vechiului testament sustine recunoasterea chipului lui umnezeu in toti oamneii care sunt
deci frati legamant incheiat intre Noe si Dumnezeu. Ideea e limitata datorita semintiilor create de
Dumnezeu iar poporul ales fiind doar cel evreu. Deci aproapele propriu zis este ccconnationalul
evreului.
In NT aaproapele nu mai apare cu nici un fel de limite , lamurirea problemei se face in parabola
samarineanului milostiv- cine este aproapele meu Mantuitorul raspunzand cu aceasta parabola.
Hristos este aproapele oricui fiindca oricine este aproapele lui. in felul acesta extensia poruncii este
nelimitata.
Mantuitorul intrebuinteaza termenul de frate dupa raportul in care stau oamenii fata de dumnezeu
in primele comunitati crestine cuvantul frate era uzual printre crestini.
Dupa invatatura crestina aproapele nostru este fiecare om . Faptul ca cineva nu este crestin nu
trebuie sa ne determine s il dispretuim.
Extinzand notiunea de aproape evident nici sclavii nu sunt eliminati din cuprinsul acesteia, exemplu :
la evreei sclavii aveau un tratament mult mai bland decat la ale popoare.

DATORII GENERALE FATA DE APROAPE

A. Iubirea

Iubirea fata de aproape

Premisa iubirii crestine fata de aproape eeste recunoasterea pe care fiecare om o are ca om de la
dumnezeu si inaintea lui Dumnezeu caci fiecare om poarta iubirea lui dumnezeu.
Stima fata de aproapele nostru se intemeiaza pe aceleasi motive ca si stima fata de pers proprie- "da
ti tuturor cinste".
Stima fata de aproape constituie premisa si baza iubirii fata de aproape in temeiul careia dorim
aproapelui binele.
Iiubirea fata de aproape este o cerinta a legi morale naturale dar si alegii morale pozitive primindu si
in noul testament desavarsirea.
Cernd sa il iubimpe aproape pt ca toti suntem chemati prin jertfa lui Hristos.
Iubirea crestina fata de aproape asa cum o prezinta BO isi ia inceputul de la Hristos primind numele
de regula de aur .
In teologia crestina i se da numele de regula de aur a moralei crestina.
Regula de aur in semnificatia sa prima pare a viza rasplata viitoare a faptei noastre scotandu i
urmarile posibile si prezetandu se oarecum ca o atitudine personala dictata de un scop.
Rezumand putem spune ca : "sa nu faci semenului tau ceea ce nu voieste sa ti faca el tie, are la
temelie simtul dreptatii propriu omului".

Atitudinea fata de apropele in antichitate

Vom spicui aici catedva date despre existenta si valorificarea regulii de aur in afara de crestinism.
In epoca homerica , epoca eroica a vechilor greci descrisa atat de minunat in iliada si odiseea ,
elementul national exlusivist din care sa rodeasca si iubirea fata de semeni ca om articuleaza relatiile
vietii sociale.
In general regula de aurf e valorificata in antichitate dupa conceptul ei primordial si ca expresie a
unei dreptati reci si calculate potrivit afirmatiei lui Hesiod(700 IHR) : "sa iubssti pe cel ce iubeste si sa
te pui adversarului ; sa dai celui ce da si sa refuzi darul tau celui ce face la fel"
Ideea rasplatii bine cu bine rau cu rau o intalnim in operele marilor dramaturgi greci Sofocle si
Euripide.
La Pitagora intalnim si ideea ca dusmanul chiar si cel mai inversunat e un semn al nostru de aceeasi
natura cu noi.
Socrate nu nutrea ura impotriva celor ce l au condamnat la moarte fara sa fie vinovat.
Dupa Aristotel oamenii sunt inruditi intre ei, legati prin prietenie .
Cicero confirma spusele lui in "societas universi generis humanii".
Seneca condamna mania si dusmania .
Motivul cel mai putrnic pentru savarsirea faptelor bune sa fie insasi bunatatea zeilor care revarsa
ploaia si lumina soarelui asupra tuturor oamenilor. budismul afirma si iubirea fata de oameni chiar si
fata de cele mai mici animale, pt a inlatura durerea si a innabusi egoismul. confucius in sistemul sau
etic opreste a raspunde cu ofense si pounceste a stima deopotriva prietenul si dusmanul .
Totusi trebuie retinut ca filozofia antichitatii prin eforturi de veacuri a izbutit sa formuleze si precepte
frumoase priitoare la comportarea fata de semeni.

Iubirea aproapelui dupa Vechiul Testament

Autoriatea preceptelor morale ale VT nu i in functie de prestigiul personal al unor oameni intelepti,ea
este fundamentata pe credinta in Dumnezeu cel unic adevarat . Moise si profetii nu vorbesc in
numele lor ci i numele acestui Dumnezeu.In morala VT intalnim numeroase dispozitii de comportatre
bine voitoare fata de semeni . intalnim chiar si porunca iubirii fata de aproapele.
VT nu se rezuma nici la simpla compasiune fata de aproapele ci pretinde si acte de milosenie si
binefacere de ordin social si umanitar in privinta saracilor , vaduvelor , orfanilor etc.
rezumand acum vom spune ca legea morala a VT cunoste iubirea fata de aproapele cu obligatiile ei si
motivatia religioasa chiar si in forma unei porunci pozitive .

Iubirea aproapelui dupa invatatura Noului Testament

Fiindca omul , dupa insasi firea si trebuintele sale , e menit sa traiasca in societate cu semenii sai,
natura atituininii sale fata de semeni a format mereu dupa cum am vazut obiect de analiza si
discutie.
Abia in NT comportamentul fata de semeni primeste desavarsirea corespunzatoare demnitatii umane
putand astfel indrepta viata sociala spre binele real al individului si al colectivitatii.
Mantuitorul nu da o definitie iubirii fata de aproapele dar din pildele sale prin care si talcuieste
porunca iubirii se intelege limpede sensul ei. Implinirea poruncii tine de dreptate conditie necesara
pt a intra in imparatia cerurilor.
Nimeni nu poate socoti vreodata ca a realizat deplin cerintele iubirii crestine care reprezinta forma
cea mai inalta a desavarsirii morale. enuntarea poruncii despre iubire fata de aproapele o face
Mantuitorul in discutia cu fariseii. Fariseii adopta o atitudine ostila fata de Mantuitorul si poruncile
sale si provoaca o apriga discutie intre altele si intrebarea : " daca si care sunt in lege poruncile mari
si mici ". Mantuitorul enunta a altfel de porunca:" sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".
Peste tot Hristos propovaduind legea mantuirii a cautat sa simplifice si sa desavarseasca morala si
prin aceasta sa o adanceasca mai usor in constiinta credinciosilor. Prin porunca iubirii fata de
aproapele mantuitorul imprima datoriilor morale ale credinciosului aceeasi insemnatate ca si
datoriile sale religioase . Numind porunca o doua la feln ca prima Iisus arata deci ca iubirea fata de
aproapele are aceeasi insemnatate ca si iubirea fata de Dumnezeu.(putem vorbi despre parabola
tanarului bogat mai usor... ).

Iubirea fata de dusmani

Insusirea cea mai caracteristica a iubirii crestinului fata de aproapele o constituie faptul ca ea nu se
opreste nici in fata dusmanului . Iubirea fata de dusman este mai intai o datorie fireasca fiindca si
dusmanul este om. Aceasta datorie este recunoscuta de reprentanti de seama a gandirii din
antichitate: socrate, cicero, platon ettc.
Bucuria provocata de nenorocirea dusmanului se pedepseste."nu te bucura cand cade vrasmasu tau
si cand se poticneste sa nu se veseleasca inima ta...".
In VT se porunceste si iubirea pozitiva fata de dusman manifestata prin fapte de ajutor fata de el. "De
vei intalni boul dusmanului tau sau asinul lui ratacit sa l intorci si sa i l duci..." Un ex demn de urmat in
acest sens este Moise care se ruga pt poporul sau dei acesta murmura impotriva lui..". Cea mai
mareata pilda de iubire rabdatoare ne este oferita in VT de catre David prin comportamentul sau fata
de Saul.
Insusirile iubirii crestine fata de aproapele
Iubirea crestina fata de aproapele trebuie sa aiba in primul rand un caracter religios ceea ce
inseamna ca motivul si scopul ei trebuie sa fie D zeu. Ea trebuie sa fie universala dupa cum arata Iisus
in prabola despre ssamariteanul milostiv. deasemenea trebuie sa fie activa adica sa nu se rezume
numai la intentie sau sa se exprime numai in cuvinte.
Iubirea crestina este activa si in sensul ca ea patrunde in interiorul cel mai intim al crestinului , ea nu
se rezuma la simpla evitare a raului . "pocaiti va !" sunt cuvintele li Iisus cu care incepe propovaduirea
sa. deci el cheama la pocainta pt a rascoli interiorul nostru.

Motivarea iubirii crestine fata de aproapele

Intelegerea corecta a poruncii despre iubirea crestina fata de aproapele cere insa si cunoasterea
motivarii pe care Iisus o da acestei porunci. Valoarea morala a faptelor savarsite de cineva este in
functie e motivele care au determinat savarsirea lor.De la ai sai Iisus pretinde sa se ridice peste
"morala recopensei" practicata de vamesi si pagani care manifesta iubirea fata de semeni numai pe
temei de reciprocitate sau afectiune naturala . Dupa conceptia crestina iubirea fata de aproapele nu
trebuie motivata cu acte multumire si rasplatire din partea semenilor ci trebuie sa fie rabdatoare
iertatoare si dezinteresata. Iubirea fat de aproapele alina suferinte implineste lipsuri, aduce pace si
bucurie.

B. Dreptatea

Definitie
Este virtutea care cere sa se dea fiecaruia ceea ce este al sau . Ca virtute sociala dreptatea se
manifesta in vointa ferma si constanta de a respecta si ocroti drepturile fiecaruia. Ca si iubirea fata de
aproapele dreptatea se prezinta ca o cerinta a legii morale , dreptatea ancoreaza si ea ca orice virtute
morala dispozitia interioara a crestinului . Obiectul dreptatii il constituie dreptul aproapelui desigur
nu vom sustine ca toti oamenii se nasc si sunt absolut egali de la natura .
Legat de dreptate Iisus spune :" de nu v a prisosi dpreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si
fariseilor nu ve ti intra in imparatia cerurilor( Matei 5-20)". In antichitate ideea egalitatii avea sensul
:egalitate pt cei egali.
Dreptatea comutativa(individuala )
Fiecre om este subiect de anumite drepturi : in primul rand de drepturi firesti cuvenite fiecaruia .
Este numita comutativa fiindca datoriile de justitie se evidentiaza pregnant in acordurile mutuale
dintre care cel mai vechi este schimbul.
Dreptatea distributiva
Normeza raportul societatii fata de membrii ei " de se va ivi vreo pricina intre oameni sa fie adusi la
judecata si sa fie judecati .....( deu t25-1)"
Drepatea legala
Normeaza relatiile membrilor cu societatea. Ea cere membrilor sa si indeplineasca toate sarcinile.
VIRTUTIILE INRUDITE CU IUBIREA SI DREPTATEA sunt:
Sociabilitatea si recunostinta .
Prietenia
Virtutea sociabilitatii isi afla expresia cea mai curata in prietenie care nu e ceva strain firii
umane.Prietenia este astfel manifestarea cea mai frumoasa a sociabilitatii proprie omului.
In prietenia adevarata recunosc prietenului calitatile sale , le apreciez dupa meritul lor . Ceea ce da
prieteniei solidataritate este iubirea .
In antichitate la vechii greci prietenia era de foarte mare cinste din motivulca viata familiala avea
insemnatate scazuta pt viata personala.
VT pretuieste foarte mult prietenul creincios si prietenia adevarata " prietenul adevarat este plin de
iubire in orice vreme iar in nenorociri este ca un frate (proverbe 17-17)" in NT prietenia primeste o
noua fundamentare prin porunca iubirii fata de aproapele . Insasi mantuirea este un act sublim al
prieeteniei divine aratata fata de noi de fiul lui d zeu. Cuvantul prietenie este de origine slava si vine
de la priati careinseamna a primi.
Sf Ioan Gur DE Aur vb despre coexistenta a trei tipuri de prietenie: prietenia oului natural , prietenia
VT si prietenia NT.

Ajutorarea frateasca
Iubirea crestina adevarata se manifesta in chip necesar prin fapte . Expresia prima cea mai autentic
crestina si cea mai obisnuita este milostenia , virtute care strabate intreaga viata. In VT milostenia era
practicata in masura larga dar limitata in crestinism milostenia rasare din vibratia inimii incalzite de
dogoarea iubirii fata de aproapele . Sfintii apostoliindeamna la fapte de iubire fata de cei in suferinta
.Marturisire ortodoxa numara sapte fapte ale milei trupesti :
-a da ceelui flamand hrana;
-a adapa pe cel insetat:
- a imbraca pe cel gol;
- a cerceta pe cei din inchisoare;
- a cerceta pe cei bolnavi ;
- a primi pe cei straini in casa;
- a ingropa pe cei morti.

D. DIFERITE FORME DE ORGANIZARE A MUNCII

Pentru stapanirea naturii si procurarea mijloacelor necesare existentei omul a trebuit sa si organizeze
munca. el a facut aceasta pe trei cai: pe calea inventie, a diviziunii muncii si a asocierii. cooperatia de
care ne ocupam este o forma de asociere, iar asociatia este rezultatul unui sentiment natural. Sfantul
Vasile cel mare afirma ''cine nu stie, zice el, ca omul este o vietuitoare blanda si sociala si nu una
singuratica si salbatica''. Tot Sfantul Vasile Cel Mare arata si temeiurile solidaritatii cand spune '' mai
intai niciunul dintre noi nu si este suficient siesi pt cele trebuitoare trupului ci in procurarea celor
trebuitoare avem nevoie unii de altii. Tertulian vorbeste despre un fel de cooperatie a crestinilor
cand spune ''fiecare depune o cotizatie mica odata pe luna sau cand vrea si nimic decat ceea ce vrea
si numai daca poate caci nimeni nu i obligat la aceasta.
 E. Bunurile materiale
Bunurile materiale constituie o problema de permanenta preocupare in viata omenirii pe plan
teoretic si practic deopotriva. pe plan practic bunurile materiale sunt neaparat trebuitoare pt
sustinerea vietii si totodata producatoare de civilizatie si cultura, iar pe plan teoretic fiindca de ele
depinde in buna parte conceptia generala despre viata . In aprecierea bunurilor materiale variaza
dispretuirea , subpretuirea si suprapretuirea. Aici ne intereseaza doar conceptia crestina despre
bunurile materiale. Valoarea fundamentala a bunurilor materiale pt viata serveste pt sustinerea ,
dezvoltarea si desavarsirea existentei umane a vietii fizice mai intai.Viata fizica este darul
atotbunatatii lui Dumnezeu iar crestinul are datoria sa se ingrijeasca de ele si de sanatatea si trupul
sau. Morala crestina pretuieste bunurile materiale dupa masura integrarii lor in castigarea imparatiei
lui Dumnezeu. Mantuitorul cere uneori renuntarea la bunurile pamantesti, ceea ce da unora impresia
ca El ar dispretuii valoarea lor. Bogatia exterioara poate insemna saracia interioara ,de aici si
primejdia ce o prezinta pt mantuirea celor care au acumulat bunuri materiale. O alta caracteristica
este faptul ca bunurile materiale sunt trecatoare.
Caracteristic invataturii crestine despre bunurile materiale este faptul ca ea nu atribuie crestinului un
drept de proprietate absoluta asupra lor. Dreptul la viata demna este un drept al omului cel mai
elementar drept cuvenit fiecaruia chiar din momentul zamislirii.Bunurile materiale trb sa serveasca
binele comun. trebuintele sociale cer jertfa pt binele comun. Statul, de asemenea are dreptul de a
intervenii spre i drumarea lor in vederea binelui comun
Proprietatea obsteasca nu poate fi decat pretuita considerand o ca o forma superiara de organizare
economica si sociala.