1.

ARGUMENTATIVA – Crezi ca a deveni campion are legatura cu locul unde te-ai

nascut?
Un campion nu este doar o persoană care cucerește primul loc într-o competiție sportivă,
ci și cel care nu se dă bătut într-o situație dificilă, cel care zi de zi muncește pentru a reuși să
schimbe ceva în viața lui și a celor din jur.
Consider că nu contează unde te naști, pentru că nu te naști campion, dar poți deveni unul
indiferent de condițiile în care trăiești.
În primul rând, doar cu anumite calități precum ambiție, curaj, perseverență și respect,
poți ajunge unde îți dorești, îndeplinindu-ți visul.
De exemplu,  Ivan Patzaichin, cum spune și în interviu este ,,un soi de „țăran”, un țăran
al Deltei, un „om al locului” care a pornit dintr-un sat sărac și, staruind, și-a îndeplinit visul de a
ajunge campion. Cum și-a descris Ivan viața de dinainte de a fi campion? El explică că ,, munca
grea, efortul” alaturi de tatăl său au fost dificile, dar prin acest efort și-a atins scopurile. Chiar
dacă el nu era de la oraș avea acel ,,respect simplu, țăranesc” față de oamenii de acolo. Ivan a
fost bine educat deși nu a avut cele mai bune condiții de trai, de aceea el și-a dorit ceva mai bun.
Pe de altă parte, mă gândesc și la faptul că unele genii ale literaturii noastre au fost
puternic influențate de mediul natural și cultural în care au trăit. Astfel, Eminescu de mic copil
îndragea natura și hoinărea pădurile din împrejurimile satului natal. Susurul apelor, cântecul
pasarilor, vuietul padurii și poveștile ciobanilor la care înnopta de multe ori, i-au rămas adânc
întiparite în suflet, iar peste ani si ani, toate au revenit în creatia lui de poet.
În concluzie, poate conta ambiţia, inteligenţa, curajul ca să devii campion, dar și mediul
natural şi cultural își poate lăsa amprenta. (295 de cuvinte)
 II. NARATIVA – O INTAMPLARE IN EXCURSIE LA BRASOV
Tata, pasionat profesor de istorie, a insistat să ne ducă în vacanţa de Paşti de anul acesta
în cetatea unde Mircea cel Bătrân şi-a adăpostit familia într-un război cu turcii. Evident, este
vorba despre Braşov, oraşul care are în centru un munte cu nume haios, Tâmpa.
Excursia a fost cu peripeţii. Pentru mine. Nu-mi plac excursiile în natură. Sunt mai mult
un leneş de oraş. Dar pasiunea tatălui s-a întâlnit cu dragostea mamei pentru munte. Am fost
nevoit să renunţ la confortul telecabinei şi să urc pe cele 25 de serpentine tăiate în 1837 de către
Ocolul Silvic al Braşovului cum am citit cu disperare pe panoul de informare turistică de lângă
prima treaptă. Când mi-a dat mama voie să mă odihnesc am fost fericit. Ea zburda ca o albinuţă
admirând floricelele şi explicându-mi că micuţele şi delicatele flori albe care însoţeau poteca
înveselind iarba sunt Florile Paştelui. Din loc în loc se vedea câte o pată de culoare. Câte o lalea
pestriţă era căutată de fluturi. Coasta este abruptă, dar peisajul spectaculos! Oraşul se vede pâna
departe printre copaci, străjuit de turnurile lui mângâiate de soare. (secvenţa descriptivă)
Pentru tata, premiul cel mare pentru supravieţuirea pe traseu a fost o bere rece cumpărată
din restaurantul amenajat în stânca Tâmpei. Pentru mine a fost suficient că m-au lăsat să mă
prăbuşesc pe o băncuţă la umbră. În plus, coborârea am făcut-o cu telecabina! (233 cuvinte)