Cercetarile din ultimii 50 de ani in domeniul perceptiei pot aduce explicatii despre procesele ce ar fi

putut avea loc, astfel incat un cort sa fie confundat cu un urs, intr-un anume context. Ne putem
referi atat la incapacitatea recunoasterii cat si la procesele de recunoastere descendenta si
importanta contextului. Vom analiza mai departe procesele in care senzatiile brute venite de la
sistemele noastre senzoriale sunt traduse in perceptii direct responsabile de comportamentul
nostru.

Pentru luarea deciziilor, pentru a actiona , pentru perceptiile noastre constiente, avem nevoie de un
model al mediului nostru inconjurator (o imagine actualizata continuu) ; aceste model ni-l formam si
il mentinem cu ajutorul informatiilor brute pe care le strangem, despre acest mediu inconjurator
(procesele senzoriale) si de o structura coerenta in care organizam aceste informatii, bazandu-ne pe
ipoteze despre organizarea lumii (ex : lumina vine de sus, aragazul este langa frigider). Perceptia este
folosirea acestor ipoteze pentru integrarea informatiilor senzoriale venite din mediu intr-un model al
lumii, pe baza caruia luam decizii si actionam. Cand acest proces functioneaza ineficient, exista
posibilitatea ca un cort galben din mediu sa produca un model, o perceptie, a unui urs in mintea
noastra. Sistemul nostru perceptiv are 5 functii principale : stabilirea portiunii din mediu in care
atentia se va fixa, localizarea obiectelor, recunoasterea acestora, extragerea de informatii critice din
obiecte si mentinerea constanta a infatisarii lor. Pentru problema cort-urs, ne vom focusa in
principal pe functia recunoasterii obiectelor naturale, aducand in discutie descrierea obiectelor si
integrarea trasaturilor obiectelor naturale.

Sistemul perceptiv trebuie sa determine nu doar unde sunt localizate obiectele de interes dar si ce
reprezinta, ce sunt. Acesta este procesul de recunoastere. In mod ideal, daca zboara o pasare pe
langa noi, ar trebui sa o recunoastem precum o pasare, nu ca pe un avion sau, in cazul temei de fata,
sa recunoasca faptul ca avem in fata un cort inert si nu un urs periculos. Totusi, din punct de vedere
evolutiv, sistemul nostru vizual este inclinat sa vada obiecte periculoase chiar si acolo unde nu sunt-
sansele de supravieturie ar fi mai mari daca am confunda un cort cu un urs, decat un urs cu un cort.

Descierea unui obiect include nu doar trasaturile sale dar si relatiile dintre ele; o data ce aceasta
desciere este construita, va fi comparata cu un vector de descrieri de geoni stocat in memoria
noastra, pentru a gasi cea mai buna corespondenta, avand loc un proces de determinare a
corespondentei optime. O deosebire cheie in perceptie este diferenta dintre procesele descendente
si cele ascendente. Procesele ascendente sunt conduse de informatiile care intra in sistem- date
senzoriale brute, in timp ce procesele descendente (too-down processing) sunt orientate de
cunostintele, experienta, atentia si asteptarile noastre. Procesele descendente care iau forma
asteptarilor stau la baza efectelor importante ale contextului asupra perceptiei obiectelor si
persoanelor : doi vanatori in padure (forma si fond), asteptandu-se sa gaseasca ursi, dorind sa
vaneze. Putem adauga in aceasta dezbatere, pe langa asteptari, motive si dorinte care pot afecta
perceptia si un anumit model deja construit in mintea vanatorilor si alte detalii din context, cum ar fi
intunericul, oboseala, frica si nevoia de supravieturile, pentru a ajuta la explicarea reactiei celor doi.

Gandindu-ma la conjunctiile iluzorii, la stadiul preatentional si procesarea atentionala, consider ca

cei doi vanatori ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru procesele de atentie si asociere. De-
asemenea lipsa de experienta cred ca isi spune cuvantul, intrucat vanatorii experimentati, umblati
prin padure, intalnesc de multe ori turisti, precum si alte animale, existand astfel in modelul lor
despre lume, o reprezentare a corturilor sau a altor elemente caracteristice mediului.