Analiza Matematică (sem.1) Lect.dr.

Raluca Purnichescu-Purtan

EXTREMELE FUNCȚIILOR DE DOUĂ VARIABILE

1. Fie f : D  → , f ( x, y ) = x + xy + y − 4 ln x − 10 ln y + 3 . Determinați punctele de extrem și

2 2 2

calculați valorile funcției în aceste puncte.

2. Fie f : D  → , f ( x, y ) = x + y − 6 xy .
2 3 3

a) Pentru D = 2
, determinați punctele de extrem și calculați valorile funcției în aceste puncte ;
b) Pentru D = ( x, y )  2
x  0, y  0, x + y  5 determinați valoarea minimă și maximă a
funcției .

3. Fie f : D  → , f ( x, y ) = 3 xy − x − 15 x − 36 y + 9 .
2 2 3

a) Pentru D = 2
, determinați punctele de extrem și calculați valorile funcției în aceste puncte ;
b) Pentru D =  −4, 4   −3,3 determinați valoarea minimă și maximă a funcției .

4. Fie f : D  → , f ( x, y ) = 4 xy − x − y .
2 4 4

a) Pentru D = 2
, determinați punctele de extrem și calculați valorile funcției în aceste puncte ;
b) Pentru D =  −1, 2   0, 2 determinați valoarea minimă și maximă a funcției .

5. Fie f : D  → , f ( x, y ) = x + 3 x y − 15 x − 12 y .
2 3 2

a) Pentru D = 2
, determinați punctele de extrem și calculați valorile funcției în aceste puncte ;
b) Pentru D = ( x, y )  2
x  0, y  0, 3 y + x  3 determinați valoarea minimă și maximă a
funcției .

6. Fie f :  0,1   0,1 → , f ( x, y ) = xy (1 − x − y ) . Să se determine valoarea minimă și maximă a

funcției pe domeniul dat.

7. Fie f : ( −, 0 )  ( 0, + ) → , f ( x, y ) = x + y − 2 x + 4 xy − 2 y . Determinați punctele de extrem

4 4 2 2

și calculați valorile funcției în aceste puncte.

2
8. Fie f : ( 0, + )  ( 0, + ) → , f ( x, y ) = 4 x + + y 2 . Determinați punctele de extrem și calculați
2
2
xy
valorile funcției în aceste puncte.

9. Fie f : D  2
→ , f ( x, y ) = x + 8 y − 2 xy . Pentru D =
3 3
( x, y )  2
x  0, y  0, y + 2 x  2
determinați valoarea minimă și maximă a funcției.

10. Fie f : D  2
→ , f ( x, y ) = x + y − 4 x − 3 y + 3 y . Pentru D =
4 3 3 2
( x, y )  2
x2 + y2  4
determinați punctele de extrem ale funcției.

1
Analiza Matematică (sem.1) Lect.dr. Raluca Purnichescu-Purtan

Indicații și soluții

1. Se impun condiții de existență pentru logaritmi și se stabilește D = ( 0, + )  ( 0, + ) . Se determină

 f
 x = 0
punctele critice, rezolvând sistemul:  care conduce la ecuația bipătrată 3 y 4 − 37 y 2 + 100 = 0 , cu

 =0f
 y
5 3
soluțiile (în D ) y = 2 și y = ; Se obține un singur punct critic în D , ( x0 , y0 ) = (1, 2 ) . Minorii
3
4  4  10 
matricei hessiene sunt 1 = 2 + 2 ,  2 =  2 + 2   2 + 2  − 1 ; Pentru punctul ( x0 , y0 ) = (1, 2 )
x  x  y 
obținem 1 = 6  0 și 2 = 26  0 , deci punctul critic ( x0 , y0 ) = (1, 2 ) este punct de minim local și
f (1, 2) = 10 (1 − ln 2 ) .

 f
 x = 0 1 
2a. Se determină punctele critice, rezolvând sistemul:  care conduce la ecuația y  y 3 − 2  = 0 ,

 =0f 4 
 y
cu soluțiile y = 0 și y = 2 ; Se obțin punctele critice ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) și ( x1 , y1 ) = ( 2, 2 ) . Matricea
 6 x −6   0 −6 
hessiană este H f ( x , y ) =   . Pentru ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) avem H f (0,0) =   cu 1 = 0 (nu
 −6 6 y   −6 0 
putem decide asupra punctului critic) și folosim polinomul Taylor de grad 2 pentru a evalua semnul
diferenței f ( x, y ) − f ( 0,0 ) într-o vecinătate a punctului (0,0) . Se obține f ( x, y ) − f ( 0,0) = −6 xy care
nu păstrează semn constant în jurul lui (0,0) , deci ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) nu e punct de extrem.

(
Variantă: calculăm valorile proprii pentru H f (0,0) , care sunt soluțiile ecuației: det H f (0,0) −  I 2 = 0 . )
Obținem 1 = −6 și 2 = 6 , de semne contrare, deci ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) nu e punct de extrem.

 12 −6 
Pentru ( x1 , y1 ) = ( 2, 2 ) avem H f (2,2) =   cu 1 = 12  0 și 2 = 108  0 , deci
 −6 12 
( x1 , y1 ) = ( 2, 2 ) este punct de minim și f (2, 2) = −8 .
2b. Reprezentați grafic domeniul D . Pentru Int( D) = ( x, y )  2
x  0, y  0, x + y  5 , folosim 2a. și
( x1 , y1 ) = ( 2, 2 )  Int ( D ) este punct de minim, cu f (2, 2) = −8 .
Pentru y = 0 și x   0,5 studiem variația funcției f ( x, 0 ) = g1 ( x ) = x ; Se obține f ( 0, 0 ) = g1 ( 0 ) = 0
3

și f ( 5, 0 ) = g1 ( 5 ) = 125 .
Pentru x = 0 și y   0,5 studiem variația funcției f ( 0, y ) = g 2 ( y ) = y ; Se obține f ( 0, 0 ) = g 2 ( 0 ) = 0
3

și f ( 0,5 ) = g 2 ( 5 ) = 125 .
Pentru x  0 , y  0 și x + y = 5 studiem variația funcției f ( x,5 − x ) = g 3 ( x ) = 21x − 105 x + 125 ; Se
2

obține f ( 0,5 ) = g 3 ( 0 ) = 125 , f ( 2.5, 2.5 ) = g3 ( 2.5 ) = −6.25 și f ( 5, 0 ) = g 3 ( 5 ) = 125 .

2
Analiza Matematică (sem.1) Lect.dr. Raluca Purnichescu-Purtan

Obținem rezultatul final: max f ( x, y ) = 125 și min f ( x, y ) = −8 .

( x , y )D ( x , y )D

 f
 x = 0
3a. Se determină punctele critice, rezolvând sistemul:  care conduce la ecuația bipătrată

 =0f
 y
y 4 − 5 y 2 − 36 = 0 , cu soluțiile y = 3 și y = −3 ; Obținem punctele critice ( x0 , y0 ) = ( 2,3) și
( x1 , y1 ) = ( −2, −3) . Minorii matricei hessiene: 1 = 6x și  2 = 36 x 2 − 36 y 2 ; Pentru ( x0 , y0 ) = ( 2,3)
avem 1 = 12  0 și  2  0 , deci ( x0 , y0 ) = ( 2,3) nu e punct de extrem. Pentru ( x1 , y1 ) = ( −2, −3) avem
1 = −12  0 și  2  0 , deci ( x1 , y1 ) = ( −2, −3) nu este punct de extrem.
3b. Reprezentați grafic domeniul D . Pentru Int( D) = ( −4, 4 )  ( −3,3 ) , folosim 3a. și nu avem puncte de
extrem în interiorul domeniului.
Pentru y = −3 și x   −4, 4 studiem variația funcției f ( x, −3) = g1 ( x ) = − x + 12 x + 117 ; Se obține
3

f ( −4, −3) = g1 ( −4 ) = 133 , f ( −2, −3) = g1 ( −2 ) = 101 , f ( 2, −3) = g1 ( 2 ) = 133 și

f ( 4, −3) = g1 ( 4 ) = 101 .
Pentru x = 4 și y   −3,3 studiem variația funcției f ( 4, y ) = g 2 ( y ) = 12 y − 36 y − 115 ; Se obține
2

 3 3
f ( 4, −3) = g 2 ( −3) = 101 , f  4,  = g 2   = −142 și f ( 4,3) = g 2 ( 3) = −115 .
 2 2
Pentru y = 3 și x   −4, 4 studiem variația funcției f ( x,3) = g 3 ( x ) = − x + 12 x − 99 ; Se obține
3

f ( −4,3) = g3 ( −4 ) = −83 , f ( −2,3) = g3 ( −2 ) = −115 , f ( 2,3) = g3 ( 2 ) = −83 și

f ( 4,3) = g3 ( 4 ) = −115 .
Pentru x = −4 și y   −3,3 studiem variația funcției f ( −4, y ) = g 4 ( y ) = −12 y − 36 y + 133 ; Se obține
2

f ( −4, −3) = g 4 ( −3) = 133 , f  −4, −  = g 4  −  = 160 și f ( −4,3) = g 4 ( 3) = −83 .

3 3
 2  2
Obținem ca rezultat final: max f ( x, y ) = 160 și min f ( x, y ) = −142 .
( x , y )D ( x , y )D

 f
 x = 0
care conduce la ecuația x (1 − x ) = 0 , cu
8
4a. Se determină punctele critice, rezolvând sistemul: 

 =0f
 y
soluțiile x = 0 , x = 1 și x = −1 ; Se obțin punctele critice ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) , ( x1 , y1 ) = ( −1, −1) și
 −12 x 2 4 
( 2 2) ( )
x , y = 1,1 . Matricea hessiană este H =  2
. Pentru ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) avem
−
f ( x, y )
 4 12 y 
 0 4
H f (0,0) =   cu 1 = 0 (nu putem decide asupra punctului critic) și folosim polinomul Taylor de grad
4 0
2 pentru a evalua semnul diferenței f ( x, y ) − f ( 0,0 ) într-o vecinătate a punctului (0,0) . Se obține
f ( x, y ) − f ( 0,0) = 4 xy care nu păstrează semn constant în jurul lui (0,0) , deci ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) nu e
punct de extrem.

3
Analiza Matematică (sem.1) Lect.dr. Raluca Purnichescu-Purtan

Variantă: calculăm valorile proprii pentru H f (0,0) , care sunt soluțiile ecuației: det H f (0,0) −  I 2 = 0 . ( )
Obținem 1 = −4 și 2 = 4 , de semne contrare, deci ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) nu e punct de extrem.

 −12 4 
Pentru ( x1 , y1 ) = ( −1, −1) avem H f ( −1,−1) =   cu 1 = −12  0 și 2 = 128  0 , deci
 4 −12 
( x1 , y1 ) = ( −1, −1) este punct de maxim și f (−1, −1) = 2 . Pentru ( x2 , y2 ) = (1,1) avem
 −12 4 
H f (1,1) =   cu 1 = −12  0 și 2 = 128  0 , deci ( x2 , y2 ) = (1,1) este punct de maxim și
 4 −12 
f (1,1) = 2 .

4b. Reprezentați grafic domeniul D . Pentru Int( D) = ( −1, 2 )  ( 0, 2 ) , folosim 4a. și avem ( x2 , y2 ) = (1,1)
punct de extrem (maxim) în interiorul domeniului, cu f (1,1) = 2 .
Pentru y=0 și x   −1, 2 studiem variația funcției f ( x, 0 ) = g1 ( x ) = − x 4 ; Se obține
f ( −1, 0 ) = g1 ( −1) = −1 , f ( 0, 0 ) = g1 ( 0 ) = 0 și f ( 2, 0 ) = g1 ( 2 ) = −16 ;
Pentru x = 2 și y   0, 2  studiem variația funcției f ( 2, y ) = g 2 ( y ) = − y 4 + 8 y − 16 ; Se obține

(
f ( 2, 0 ) = g 2 ( 0 ) = −16 , f 2, 3 2 = g 2 ) ( 2) = 6
3 3
2 − 16 și f ( 2, 2 ) = g 2 ( 3) = −16 ;
Pentru y = 2 și x   −1, 2 studiem variația funcției f ( x, 2 ) = g3 ( x ) = − x 4 + 8 x − 16 ; Se obține
f ( 0, 2 ) = g3 ( 0 ) = −16 , f ( 3
)
2, 2 = g3 ( 2) = 6
3 3
2 − 16 și f ( 2, 2 ) = g3 ( 2 ) = −16 ;
Pentru x = −1 și y   0, 2  studiem variația funcției f ( −1, y ) = g 4 ( y ) = − y − 4 y − 1 ; Se obține
4

f ( −1, 0 ) = g 4 ( 0 ) = −1 și f ( −1, 2 ) = g 4 ( 2 ) = −25 .

Obținem ca rezultat final: max f ( x, y ) = 2 și min f ( x, y ) = −25 .
( x , y )D ( x , y )D

 f
 x = 0
5a. Se determină punctele critice, rezolvând sistemul:  care conduce la ecuația x 2 = 4 , cu soluțiile
 f = 0
 y
 1  1
x = 2 și x = −2 ; Se obțin punctele critice ( x0 , y0 ) =  2,  și ( x1 , y1 ) =  −2, −  . Minorii matricei
 4  4
 1 27
hessiene: 1 = 6 x + 6 y și  2 = −36x ; Pentru ( x0 , y0 ) =  2,  avem 1 =  0 și  2 = −144  0 ,
2

 4 2
 1  1 27
deci ( x0 , y0 ) =  2,  nu e punct de extrem. Pentru ( x1 , y1 ) =  −2, −  avem 1 = −  0 și
 4  4 2
 1
 2 = −144  0 , deci ( x1 , y1 ) =  −2, −  nu este punct de extrem.
 4
5b. Reprezentați grafic domeniul D . Pentru Int( D) = ( x, y )  x  0, y  0, 3 y + x  3 , folosim 5a.
2

și nu avem puncte de extrem în interiorul domeniului.

Pentru y=0 și x   0,3 studiem variația funcției f ( x, 0 ) = g1 ( x ) = x 3 − 15 x ; Se obține
f ( 0, 0 ) = g1 ( 0 ) = 0 , f ( 5, 0 = g1 ) ( 5 ) = −10 5 și f ( 3, 0 ) = g1 ( 3) = −18 .
4
Analiza Matematică (sem.1) Lect.dr. Raluca Purnichescu-Purtan

Pentru x=0 și y   0,1 studiem variația funcției f ( 0, y ) = g 2 ( y ) = −12 y ; Se obține

f ( 0, 0 ) = g 2 ( 0 ) = 0 și f ( 0,1) = g 2 (1) = −12 .
 1 
Pentru x  0 , y  0 și 3 y + x = 3 studiem variația funcției f  x, − x + 1 = g3 ( x ) = 3x 2 − 11x − 12 ; Se
 3 
 11 7   11  265
obține f ( 0,1) = g 3 ( 0 ) = −12 , f  ,  = g3   = − −22.083 și f ( 3, 0 ) = g3 ( 3) = −18 .
 6 18  6 12
Obținem rezultatul final: max f ( x, y ) = 0 și min f ( x, y ) = −10 5 −22.360 .
( x , y )D ( x , y )D

6. Reprezentați grafic domeniul D .

Pentru Int( D) = ( x, y )  2

x  ( 0,1) , y  ( 0,1) , se determină punctele critice, rezolvând sistemul:
 f
 x = 0
 f care conduce la ecuațiile 3x = 1 și y = 1 − 2 x (atenție! Soluțiile x = 0 și y = 0 nu aparțin Int D )
 =0
 y

( x0 , y0 ) = 
1 1
Se obține punctul critic ,   Int D . Minorii matricei hessiene: 1 = −2y și
 3 3

( x0 , y0 ) = 
1 1 2 1
 2 = 4 xy − (1 − 2 x − 2 y ) ; Pentru 1 = −  0 2 =  0 , deci
2
,  avem și
3 3 3 3
1 1 1
( x0 , y0 ) = 
1 1
,  este punct de maxim local și f  ,  = .
3 3  3 3  27
Pentru x = 0 și y   0,1 avem f ( 0, y ) = 0 ;
Pentru x = 1 și y   0,1 studiem variația funcției f (1, y ) = g1 ( y ) = − y ; Se obține f (1, 0 ) = g1 ( 0 ) = 0
2

și f (1,1) = g1 (1) = −1 ;
Pentru x   0,1 și y = 0 avem f ( x, 0 ) = 0 ;
Pentru x   0,1 și y = 1 studiem variația funcției f ( x,1) = g 2 ( x ) = − x ; Se obține f ( 0,1) = g 2 ( 0 ) = 0
2

și f (1,1) = g 2 (1) = −1 ;
1
Obținem rezultatul final: max f ( x, y ) = și min f ( x, y ) = −1 .
27 ( x , y )D
( x , y )D

 f
 x = 0
7. Se determină punctele critice, rezolvând sistemul:  care conduce la ecuațiile y = x − x 3 și
 f = 0
 y
x3 ( 2 − 3 x 2 + 3 x 4 − x 6 ) = 0 ; O soluție este x = 0 iar ecuația bipătrată se rezolvă folosind notația
x2 = t  0 și schema lui Horner pentru determinarea soluției x = 2 ; Celelalte soluții sunt x = − 2 și
x= 2; Se obțin punctele critice ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 )  D , ( x1 , y1 ) = ( )
2, − 2  D și

( x2 , y2 ) = ( − )
2, 2  D . Minorii matricei hessiene: 1 = 12 x 2 − 4 ,  2 = (12 x 2 − 4 )(12 y 2 − 4 ) − 16 ;

5
Analiza Matematică (sem.1) Lect.dr. Raluca Purnichescu-Purtan

( )
Pentru ( x2 , y2 ) = − 2, 2 avem 1 = 20  0 și  2 = 384  0 , deci ( x2 , y2 ) = − 2, 2 este punct ( )
(
de minim local și f − 2, 2 = −8 . )
 f
 x = 0 2
8. Se determină punctele critice, rezolvând sistemul:  care conduce la ecuațiile x = 4 și
 f = 0 y
 y

( x0 , y0 ) = 
1 1
x3 y 2 = cu soluțiile y = − 2 și y = 2 ; Se obțin punctele critice , − 2   D și
4 2 
 4  12  16
( x1 , y1 ) =  , 2   D . Minorii matricei hessiene: 1 = 8 + 2 3 ,  2 =  8 + 2 3  4 + 2  − 4 6 ;
1 4
2  x y  x y  xy  x y
1  1 
Pentru ( x1 , y1 ) =  , 2  avem 1 = 24  0 și 2 = 160  0 , deci ( x1 , y1 ) =  , 2  este punct de
2  2 
1 
minim local și f  , 2  = 5 .
2 
9. Reprezentați grafic domeniul D .
Pentru Int( D) = ( x, y )  2
x  0, y  0, y + 2 x  2 , se determină punctele critice, rezolvând
sistemul:
 f
 x = 0
care conduce la ecuațiile x = 12 y 2 și 2 y ( 216 y 3 − 1) = 0 cu soluțiile y = 0 și y = . Se obțin
1
 f
 =0 6
 y
1 1
punctele critice ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 )  Int D și ( x1 , y1 ) =  ,   Int D . Minorii matricei hessiene: 1 = 6x ,
3 6
1 1 1 1
 2 = 6 x  48 y − 4 ; Pentru ( x1 , y1 ) =  ,  avem 1 = 2  0 și  2 = 12  0 , deci ( x1 , y1 ) =  ,  este
3 6 3 6
1 1 1
punct de minim local și f  ,  = − .
3 6 27
Pentru y = 0 și x   0,1 studiem variația funcției f ( x, 0 ) = g1 ( x ) = x ; Se obține f ( 0, 0 ) = g1 ( 0 ) = 0
3

și f (1, 0 ) = g1 (1) = 1 ;
Pentru x=0 și y   0, 2  studiem variația funcției f ( 0, y ) = g 2 ( y ) = 8 y 3 ; Se obține
f ( 0, 0 ) = g 2 ( 0 ) = 0 și f ( 0, 2 ) = g 2 ( 2 ) = 64 ;
Pentru x   0,1 și y = −2 x + 2 studiem variația funcției
f ( x, −2 x + 2 ) = g3 ( x ) = −63x 3 + 196 x 2 − 196 x + 64 ; g3 ( x ) = −189 x 2 + 392 x − 196 și are soluțiile
(aproximate) x1 0,84 și x2 1, 23 . Se obține f ( 0, 2 ) = g3 ( 0 ) = 64 , f (1, 0 ) = g3 (1) = 1 și
f ( 0.84, 0.32 ) = g3 ( 0.84 ) 0.32 ;
1
Obținem rezultatul final: max f ( x, y ) = 64 și min f ( x, y ) = − .
( x , y )D ( x , y )D 27

6
Analiza Matematică (sem.1) Lect.dr. Raluca Purnichescu-Purtan

10. Domeniul D este mulțime deschisă (interiorul discului centrat în origine și de rază 2). Se determină
 f
 x = 0
punctele critice, rezolvând sistemul:  care conduce la ecuațiile 4 x3 − 12 x2 = 0 și 3 y 2 − 6 y + 3 = 0 ;

 =0f
 y
Se obțin punctele critice ( x0 , y0 ) = ( 0,1)  D și ( x1 , y1 ) = ( 3,1)  D . Elementele matricei hessiene:
1 = 12 x 2 − 24 x ,  2 = (12 x 2 − 24 x ) ( 6 y − 6 ) ; Pentru ( x0 , y0 ) = ( 0,1) avem 1 = 0 și  2 = 0 , deci se
va studia semnul diferenței f ( x, y ) − f ( 0,1) într-o vecinătate a punctului ( 0,1) . Notăm

g ( x, y ) = f ( x, y ) − f ( 0,1) = x 3 ( x − 4 ) + ( y − 1) ; Funcția g ( 0, y ) = ( y − 1) își schimbă semnul în jurul

3 3

lui y = 1, deci funcția g ( x, y ) nu păstrează semn constant într-o vecinătate a punctului ( x0 , y0 ) = ( 0,1) ,
deci acesta NU este punct de extrem. Concluzia este că funcția dată nu are puncte de extrem pe domeniul
dat.