Cultura minora versus cultura majora

Culturile minore poarta denumirea de culturi etnografice,iar culturile majore sunt denumite si
culturi monumentale. Teoretic exista o diferenta intre cele doua culturi,insa disocierea sufera
inca imprecizii. Daca privim cultura ca pe un “organism”, le-am putea diferentia sub aspectul
varstelor. Astfel cultura minora as putea reprezenta “copilaria”,iar cultura majora ar reprezenta
“maturitatea” aceleiasi culturi. Cu aceasta afirmatie isi incepe L. Blaga volumul”Geneza
metaforei si sensul culturii”. De asemenea afirma ca exista diferente intre cele doua
culturi,acestea avand caracteristici diferite. Astfel cultura minora este reprezentata de creatiile
de dimensiuni reduse desi la baza nu sta o clasificare a criteriilor dimensionale.

In ciuda diferentierilor dintre cele doua nu se poate considera cultura majora ca fiind mai
avansata decat cultura minora.

“Caracteristicile copilăriei și ale maturității, ca și vârste biologice, sunt împrumutate de

culturi minore sau majore astfel: copilăria e spontană, imginativă, pasiv deschisă destinului, iar
maturitatea e rațională, prudentă, constructive, încăpățânată în fața destinului.” 1

In esenta trecerea de la cultura minora la cultura majora se datoreaza oamenilor care

creeaza prin prisma structurilor maturitatii,in loc ca creeze prin prisma structurilor copilăriei. O
persoana matura poate da nastere unei culturi minore asa cum si o cultura majora poate
aparea in colective cu oameni apartinand oricarei varste.

Exista si o deosebire intre rural si urban. Se presupune ca satul creeaza culturi minore, iar
orasul creeaza culturi majore. Odata inradacinata, aceasta joaca roluri importante in
dezvoltarea omenirii.

„Cultura majoră nu repetă cultura minoră, ci o sublimează, nu o mărunţeşte în chip mecanic şi

virtuos, ci o monumentalizează potrivit unor vii forme, accente şi orizonturi lăuntrice“…
„Apropiindu-ne de cultura populară trebuie să ne însufleţim mai mult de elanul ei stilistic
interior, viu şi activ, decât de întruchipări ca atare. Nu cultura minoră dă naştere culturii majore,
ci amândouă sunt produse de una şi aceeaşi matrice stilistică. Să iubim şi să admirăm cultura
populară, dar mai presus de toate să luăm contactul, dacă se poate, cu centrul ei generator,
binecuvântat şi rodnic ca stratul mumelor“.2

O cultura majora nu s-a nascut numai dintr-un elan genial, ea trebuie sa aiba o baza, o
temelie, precedata dintr-o cultura minora. Desi s-a crezut in acest fel, arta,cultura nu s-au
ridicat dintr-o data ci au fost precedate de culturi minore cu forme si motive similare. In
1
https://andradaioanamocan.wordpress.com/2015/01/21/geneza-metaforei-si-sensul-culturii/
2
Geneza metaforei si sensul culturii- Lucian Blaga
concluzie geniile culturii majore nu fac decat sa urmeze un anumit drum, iar fara plasmuirile si
creatiile unei culturi minore nu a aparut niciodata o cultura majora. De exemplu cultura
Egiptenilor. Desi s-a crezut ca au aparut dintr-o data ca o cultura majora, istoricii emitand
ipoteze conform carora egiptenii ar fi apartinut culturii atlantice, pe malurile stravechiului Nil
au fost descoperite urme ale asezarilor egiptene si s-a descoperit ca acel maret popor avea la
baza antecedente de infatisare minora,nicidecum nu a aparut direct cu attribute majore.

Din punctul meu de vedere nu exista varsta, nu exista un anumit tip de “geniu” care poate
crea o cultura. Consider ca ambele culturi au etapele lor si pot fi vazute ca geniale in functie de
persoana care priveste din exterior. Cultura o creeaza poporul si creste de la etapa la etapa. Noi
avem basmele, legendele, precum si traditiile si colindele,pe care stramosii nostrii ni le-au lasat
de-a lungul timpului, care au fost In continua dezvoltare de-a lungul timpului, carora oamenii pe
masura ce au avansat le-au atribuit imbunatatiri sau le-au modificat complet pentru a
corespunde vremurilor.

Cu toate ca multe dintre ele sunt plasmuiri sau imaginari, ele creeaza in timp mentalitati si
educa.

Daca am incerca sa facem diferente intre cultura majora si cultura minora am junge la
intrebarea: care dintre ele este mai importanta? O cultura desfasurata istoric sau una care nu
are legatura cu evenimentele istorice? Fiecare are calitatile si partile ei negative, avantajele si
dezavantajele ei. Nu consider ca una este mai importanta ca cealalta, ci mai degraba amandoua
pot ajuta la dezvoltarea unei societati.

Omul prin natura sa creatoare isi ridica un intreg univers in jurul sau, un univers pe care
doar el il cunoaste, doar el decide daca lasa o alta persoana sa-l exploreze. Adeseori “universul”
acesta devine tocmai opera creatoare,iar opera va fi ea insasi o lume noua. De aceea basmele si
traditiile au dainuit atatia ani. Parerea mea este ca atunci cand universul acela nu corespunde
neaparat unei anumite generatii ci este acceptat ca fiind normal de la generatie la generatie, el
poate trancede timpul si poate deveni realitatea unui neam, fie ea minora sau majora.