Datinile, obiceiurile și tradițiile sunt elemente fundamentale în cultura unui neam, a căror

importanță a fost dovedită de-a lungul istoriei în menținerea și dezvoltarea identității culturale.
Prin urmare, este crucial să cultivăm conștiința copiilor cu privire la apartenența lor la cultura
națională, care este valoroasă prin diversitatea sa unică. Prezentul nu poate fi evaluat în mod
corespunzător fără a lua în considerare trecutul, deoarece acestea două împreună reprezintă o
garanție pentru viitor. De la vârsta foarte fragedă, copiii încep să acumuleze cunoștințe,
deprinderi și noțiuni, iar în perioada preșcolară se formează premisele unor calități morale,
sufletești și spirituale. Acest proces de formare și educație începe în cadrul familiei și continuă în
colectivitatea preșcolară și școlară, urmărindu-se dezvoltarea lor în cadrul societății.

„Tradiţiile, transmise din generaţie în generaţie (poveţe, sfaturi, folclor literar în general)
şi prin practica tradiţională (obiceiuri şi datini), sunt nu numai o dovadă a preocupării poporului
nostru pentru perpetuarea fiinţei naţionale, ci şi un nesecat izvor de inspiraţie pentru pedagogia
cultă.

Prin cunoaşterea tuturor formelor de folclor accesibile nivelului de înţelegere al copiilor

şi prin abordarea lor în activităţile instructiv-educative se poate manifesta admiraţia şi preţuirea
faţă de valorile culturale ale poporului.” [2, p. 39]

Folclorul nostru reprezintă o valoare inegalabilă și incontestabilă, punând o amprentă a

istoriei poporului. Este important să nu permitem evenimentelor și timpului modern să afecteze
și să influențeze neglijarea sau uitarea acestuia. Datinele, povestirile, muzica și poezia reprezintă
arhivele popoarelor, iar cu ajutorul lor putem reconstitui trecutul lor îndepărtat. Teatrul popular
este o formă de folclor care îndeplinește funcții importante în societate.

Folclorul în general este mijloc și conductor ai diverselor influențe ce reglementează și

determină conduita umană. El formează particularitățile normative și condițiile în care se
dezvoltă comportamentul unui popor. Spre exepmlu creațiile populare sunt canale prin care se
efectuează influența socială, sau ele înseși se realizează prin aceste canale de reglementare ale
formelor și mijloacelor extrinseci și intrinseci. Folclorul la fel ca și tradițiile au continuat să
exercite până în prezent, după părarea lui V. Capcelea, o serie de funcții importante cum ar fi:
funcția reglementatoare, de transmitere a experienței, socială, funcția educativă,
informative și integrativă. [13]

Consider că pentru a sistematiza funcțiile sociale ale folclorului, trebuie să pornim de la

obiectivele fundamentale ale acestuia, care reprezintă o punte de legătură între trecut, prezent și
viitor, și care au rolul de a transmite valorile fundamentale ale umanității de la o generație la alta,
precum și de a reglementa relațiile și comportamentul social al oamenilor. Astfel, putem
identifica o serie de funcții concrete ale folclorului, care reflectă cele mai importante aspecte ale
influenței sale reglementative asupra relațiilor sociale, prin intermediul comportamentului
personalității sau al grupului social.

Funcția reglementatoare a folclorului a fost una dintre primele care a apărut, deoarece
timp îndelungat acesta a reprezentat singurul mijloc de reglementare a relațiilor dintre oameni în
societate. Atunci când folclorul este asimilat și interiorizat de către indivizi, acesta se transformă
în factori intrinseci ai reglementării normative, cum ar fi autoconștiința și autoevaluarea,
sistemul motivațional, înțelegerea și direcțiile de acțiune.

În perioada regimului totalitar comunist, funcția de reglementare a fost neglijată complet,

deși aceasta a fost exercitată cu succes timp de secole. Această neglijare a dus la apariția unor
fenomene negative care au afectat relațiile dintre oameni. În această perioadă, accentul s-a pus pe
discontinuitate și s-a negat existența trecutului, iar lumea nouă a trebuit să fie ruptă de
paradigmele trecutului. Toate reflexele morale acumulate de-a lungul timpului au fost anihilate
sub presiunea represivă a regimului totalitar, prin injectarea fricii și prin distrugerea personalității
fiecărui individ. Această politică a dus la o derută a indivizilor, până la punctul în care, având
ocazia de a face o alegere liberă, mulți au ales totalitarismul. Asta este consecința reflexelor
impuse și create de un regim, care a avut ca scop anihilarea identității naționale, și crearea unui
„om nou” manipulat de concepții necunoscute poporului nostru, care iși mai au impactul tocmai
și în generațiile de astăzi. În prezent, calitățile spirituale ale omului sunt plasate în centrul
atenției, iar ponderea creației populare ar trebui să crească, deoarece aceasta reprezintă coloana
vertebrală a conștiinței naționale și cel mai eficient mijloc de reglementare a relațiilor sociale și
naționale. Folclorul contribuie la reglementarea relațiilor dintre generații, deoarece conține
norme de conduită bazate pe un profund sentiment axiologic. El poate fi considerat o sursă
esențială a umanismului, care caracterizează toate actele de cultură și civilizație ale poporului
moldav, al cărui spirit este adesea caracterizat prin ospitalitate, generozitate, o acută conștiință
morală a binelui, aprecierea oamenilor după demnitate, cinste, onoare și patriotism. Această
umanitate se manifestă prin blândețe și fraternitate, dar și prin curaj, neînduplecare și fermitate.

„Printre funcțiile importante ale folclorului, se găsește și funcția de transmitere a

experienței sociale, reglementarea și reproducerea relațiilor sociale. Această funcție se regăsește
în viața socială prin existența continuității, folclorul îndplinește rolul de legătură ce asigură
succesiunea generațiilor umane. Transmiterea experienței cu ajutorul folclorului este cu putință
datorită existențe concomtente în cadrul societății a generațiilor ce înlocuiește una pe alta.
Folclorul integrează noile generații în formele relațiilor sociale, eliberând noii indivizii de la
necesitatea de a acapara încă odată ceea ce au realizat strămoșii noștri. Această funcție are ca
scop justificarea modulurile de trai, crezurile și codurile sociale. Aceste ansambluri au nevoie de
justificare pentru a fi putea acceptate de societate, iar de obicei cele mai importante surse de
justificare sunt tradițiile, și anume manifestate prin expresia „întotdeauna așa a fost”, „oamenii
întodeauna au crezut asta”, chiar și cu riscul paradoxului, fără temei și illogic, de a acționa la fel
din singurul motiv ca și alții au facut la fel mai dedemult.„ [18, p.21]

Funcția educativă a folclorului își are un aport deosebit încă din frageda copilărie, și se
manifestă pe întreaga contuitate a vieții indivdului. Personalitatea are urmări ale infulenței
folclorului, care contribuie la determinarea mentalității, simțuri, felul de percepere a realității,
emoțiile și comportamentul în sine.

Fiecare individ percepe lumea într-un mod unic, în funcție de mentalitatea pe care a
acceptat-o și în care s-a dezvoltat. Această modalitate de percepere se înrădăcinează în conștiința
individului, conferind vechime și o anumită istorie modului său de a fi și de a trăi. Obiceiurile
familiei au o mare putere de asimilare a valorilor vieții umane, fiind considerate etaloane de
măsură a binelui din punct de vedere estetic. În cultura poporului moldav, obiceiurile sunt bazate
pe cultul muncii, al harniciei și al înțelepciunii celor mai în vârstă, fiecare membru al familiei
având un rol specific. Prin intermediul acestor obiceiuri, are loc elucidarea unui anumit mod de
conduită socială, formarea concepțiilor și procesul de asimilare a individului în procesul de
continuitate națională, având în vedere memoria socială. Prin respectarea tradițiilor și
obiceiurilor populare, nu doar ne integrăm în comunitate, ci devenim și mai conștienți de propria
noastră personalitate. Încă din copilărie, asimilarea folclorului național este esențială pentru
procesul de dezvoltare personală, deoarece ne ajută să ne identificăm cu comunitatea și să
adoptăm normele de comportament, ideile morale și convingerile patriotice. Această activitate
educativă este crucială pentru a ne ajuta să ne formăm propriul caracter și să dezvoltăm abilități
personale și deprinderi bine stabilite.

Educația, reprezintă un proces de inițiere a individului în ambianța generațiilor înaintale,

al însușirii ideilor și concepțiilor vitale, a normelor și tipurilor de activitate social-utilă.
Persoanele care fac parte din sistemul funcționării folclorului au parte de o educație în
conformitate cu necesitățile sociale esențiale fără a observa acest lucru, într-un mod simplu, în
mod firesc.

O altă funcție importantă a folclorului, reprezintă funcția de informare, care garantează

un anumit mod de comunicare, de legătură între oameni. Rolul acestei funcții se manifestă prin
intermediul ansamblului de ritualuri și obiceiuri, sărbătorilor și ceremonii, ce conțin un caracter
de masă și se bazează pe principiul colectivismului. Ele relatează momente esențial decisive din
viața omului și distinge legătura indispensabilă dintre personalitate și societate. Individul care
viețuiește într-un mediu social concret este obligat să respecte folclorul acestui popor.

O altă extrem de importantă a folclorului o constituie funcția integrativă. Având rolul de

a asigurarea unitatea și solidaritatea grupurilor și instituțiilor, precum convețuirea și colaborarea
dintre indivizi, normele tradiționale un factor esențial de aranjare normative și de integrare
socială a indivizilor în structurile societății. Ea manifestă unitatea socială a comunității naționale.
„Funcția dată indică despre faptul că tradițiile nu numai că „obligă”, ci și „unește” oamenii de
comunitatea dată. Însă, cu un mare regret putem să constatăm că acele perioade de tristă faimă a
neamului nostru, a avut ca rezultat reducerea din aria funcționării folclorului național și a
micșorat la minim posibilitatea de acțiune a funcției integrative. Pentru a avea loc procesul de
integrare a tinerii generații în contextul social și național autohton, ete nevoie ca să fie înfăptuită
schimbarea orientării conștiinței individuale de la valorile străine culturii noastre autohtone, ceea
ce ar asigura atât procesul continuității, cât și viitorul nostru. Revenirea la folclorul național al
poporului nostru este un imperativ, nefiind deloc ușor de realizat, din cauză că generațiile tinere
nu știu mai nimic de strămoșii lor, nici de unde li se trag rădăcinile. Mihai Kogălniceanu remrca
că „Neavând istorie, fiecare popor ne-ar putea zice: „Originea ta este necunoscută, numele tău
nu-ți aparține, mai puțin pământul pe care locuiești”.[13, p.95]

În prezent, este foarte necesar ca procesul educativ să se axeze pe cultul istoric, fiindcă
„un popor care nu-și prețuielte trecutul, nu se încălzește și nu se însuflețește de aminitrea dulce a
faptelor mari din istoria sa, de amintirea luptelor ce le-a purtat pentru apărarea bunurilor sale cele
mai scumpe, se poate privi ca o masă de indivizi pe cale de a se desființa cu totul, pierzându-și
conștiința că fac arte dintr-o națiune; un astfel de popor a renunțat la viitorul său și va fi bună
pradă spre a fi subjugate și exploatat de alt popor”. [10, p. 76]

Dragostea pentru folclor, istorie, cultura, tradiție, și pământul natal naște sentimente
naționale și patriotice. Iubirea neamului reflectă mărinimia și măreția poporului, fidelitatea lui
față de prietenia dintre oameni și popoare, aspirația spre libertate, grija de plaiul natal, mândria
față de trecutul glorios.

Spre exemplu, luptele pentru păstrarea integrității poporului român care au fost purtate de
Ștefan cel Mare, și-au găsit expresie în folclor, proverb, zicători, și în special în teatrul popular.
În cadrul teatrului popular, un loc aparte revine înscenărilor unde eroii principali răzbună
poporul – haiducii Nujor, Novac, Pintea, Jianu etc. Acestea sunt bijuterii ale folclorului care
inspira sentimente patriotice și democratice, ce aduc aminte despre timpurile glorioase, dar grele
din istoria înaintașilor noștri. Tânăra generație trebuie crescută în spiritul acestor idealuri, și să
nu uite că strămoșii noștri dea lungul anilor, in condiții anevoioase, dar cu deminitate au creat
folclorul, tradițiile, obiceiurile românilor. Aplicarea acestor tradiții poate aduce o contribuție
esențială în educația pentru patrie. Întâmplările din trecut au făurit strări psihice și emoționale ,
care s-au răsfrâns și consolidat în anumite calități ale oamenilor transformându-se ulterior într-o
caracteristică a eului nostru național. Tradițiile istorice ale poporului nostru sunt astăzi o
necesitate. Această cerință însă este destul de greu de înfăptuit, deoarece copiii noștri nu știu mai
nimic de unde li se trag rădăcinile și cine le sunt strămoșii lor direcți. Ocupația sovietică a
înlăturat adevărul istoric și a răspândit minciuna, fenomen resimțit mai ales în regiunea de Est a
Republicii Moldova, în special regiunea din stânga Nistrului, din care face parte și raionul
Dubăsari.