Coeficientul

tău de bunătate.

Când ai făcut ultima oară ceva bun pentru cineva din familia ta – de ex. să aduci o pătura, să
cureţi masa, să faci cafeaua- fără să ţi se ceară?
Gândeşte-te la scoala sau la locul tău de muncă. Ce persoană este cea mai trecută cu vederea ori
evitată? Un student timid? Un angajat ţâfnos? Poate că el nu cunoaşte limba. Poate că ea nu se
integrează. Eşti bun cu această persoană?

Inimile bune sunt bune întrun mod discret. Ele lasă loc maşinii prinse în trafic şi tânăra mamă
cu cei trei copii ai săi înaintează în rând la ghişeu. Ele adună lada de gunoi a vecinului care s-a
împrăştiat în stradă. Şi ele sunt bune mai ales la biserică. Ele înţeleg că poate cea mai nevoiaşă
persoană pe care ar întâlni-o toată săptămâna este cea care stă în picioare în foaier ori cea
aşezată pe rândul din spatele lor în închinare. Pavel scrie „Aşa dar, cât avem prilej, să facem
bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă”(Gal. 6:10).

Şi, aici este o provocare – cum rămane cu duşmanii tăi? Cu şeful care te-a concediat sau soţia
care te-a părăsit. Presupune că i-ai surprinde cu bunătate? Nu-i uşor? Nu, nu este. Însă mila este
cel mai adânc gest al bunătăţii. Pavel le egalizează pe cele două. „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu
alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni
4:32). Isus a spus:
Iubiţi-vă duşmanii, faceţi-le bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă… Dacă-i
iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine?… Voi însă, iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi
împrumutaţi fără să mai aşteptaţi nimic în schimb! Astfel rasplata voastră va fi mare şi veţi fi fii
ai Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi cu cei răi. Fiţi milostivi, tot aşa cum
şi Tatăl vostru este milostiv. (Luca 6:27-28, 32, 35-36)
Bunătate acasă. Bunătate în public. Bunătate la biserică şi bunătate faţa de duşmanii tăi. Ca şi
acoperită gama, nu crezi? Aproape. Altcineva are nevoie de bunătatea ta