SINTEZA – SERVICII SOCIALE

Serviciile sociale ca activitate sau ansamblu de activităţi sunt realizate pentru a

răspunde nevoilor sociale, precum şi celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în
vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune
socială, promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii.

Conform cadrului legislativ, responsabilitatea dezvoltării, administrării şi acordării

serviciilor sociale este partajată astfel:
 Ministerul Muncii și Protecției Sociale alături de autoritățile aflate în subordine sau
coordonare - elaborarea politicilor publice, programelor şi strategiilor naţionale în
domeniu, reglementarea, coordonarea şi controlul aplicării lor, precum şi evaluarea
şi monitorizarea calităţii serviciilor sociale,    
 autorităţile administraţiei publice locale prin serviciul public de asistență socială -
organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale. Aceste atribuţii pot fi
externalizate către sectorul neguvernamental, instituţiile de cult, alte persoane fizice
şi juridice de drept public sau privat, în condiţiile legii. 

Beneficiază de servicii sociale toți cetăţenii români care se află pe teritoriul României,
au domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai
Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi
apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România, aflați în situaţii de dificultate.

O clasificare a serviciilor sociale după categoriile de beneficiari ar fi următoarea:

 servicii sociale destinate copilului şi/sau familiei,
 servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi,
 servicii sociale destinate persoanelor vârstnice,
 servicii sociale destinate victimelor violenţei în familie,
 servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost,
 servicii sociale destinate persoanelor cu diferite adicţii, respectiv consum de alcool,
droguri, alte substanţe toxice, internet, jocuri de noroc etc.,
 servicii sociale destinate victimelor traficului de persoane,
 servicii sociale destinate persoanelor private de libertate, persoanelor sancţionate cu
măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supravegherea
serviciilor de probaţiune etc.

Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori
privat. Categoriile de furnizori sunt prevăzuți în Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu
modificările ulterioare, după cum urmează:

Furnizori publici de servicii sociale:

a) structuri specializate din cadrul/subordinea autorităţilor administraţiei publice
locale şi autorităţile executive din unităţile administrativ-teritoriale organizate la
nivel de comună, oraş, municipiu şi sectoare ale municipiului Bucureşti;
b) autorităţi ale administraţiei publice centrale ori alte instituţii aflate în subordinea
sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuţii privind acordarea de
servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;
c) unităţi sanitare, unităţi de învăţământ şi alte instituţii publice care dezvoltă, la
nivel comunitar, servicii sociale integrate.
Referitor la furnizorii de servicii sociale putem spune că la nivel național principalul
furnizor public de servicii sociale este autoritatea administrației publice locale prin
serviciul public de asistență socială.
 Pe lângă aceștia pot acorda servicii sociale și furnizorii privați de servicii sociale care
pot fi:
a) organizaţii neguvernamentale, respectiv asociaţiile şi fundaţiile;
b) culte recunoscute de lege;
c) persoane fizice autorizate în condiţiile legii;
d) filiale şi sucursale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) operatori economici cu scop lucrativ

De menționat este faptul că pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României,

furnizorii de servicii sociale, indiferent de forma lor juridică, trebuie să fie acreditaţi în
condiţiile legii iar serviciile sociale pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă dețin
licență de funcționare.
Acreditarea furnizorilor de servicii sociale și licențierea serviciilor sociale, reprezintă
unul din instrumentele principale de asigurare a calității în domeniul serviciilor sociale în
România, prin care se verifică îndeplinirea cerinţelor şi condiţiilor de bază necesare pentru
a răspunde nevoilor şi așteptărilor beneficiarilor.
Acreditarea, respectiv licențierea, reprezintă o procedură obligatorie pentru toți
furnizorii de servicii sociale care își desfășoară activitatea pe teritoriul României.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin structurile sale specializate, este responsabil
de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calităţii în
domeniul serviciilor sociale, precum şi de realizarea controlului în domeniu.
Acreditarea furnizorilor de servicii sociale se realizează în baza criteriilor specifice,
ce reprezintă cerințele de bază prin care se evidențiază capacitatea acestora de a înființa, a
administra și acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestată prin certificat de
acreditare, pe perioadă nedeterminată.
Cadrul legislativ care reglementează procedura de acreditare a furnizorilor, respectiv
licențierea serviciilor sociale, este asigurată, în principal, de următoarele acte normative:
 Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, cu
modificările și completările ulterioare
 Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.118/2014
 Ordinul MMFPSPV nr. 424/2014 privind aprobarea criteriilor specifice care stau la
baza acreditării furnizorilor de servicii sociale
Pentru a fi acreditați, furnizorii trebuie să îndeplinească cumulativ criteriile prevăzute
în Ordinul nr. 424/2014 privind aprobarea criteriilor specifice care stau la baza acreditării
furnizorilor de servicii sociale, respectiv:
a) sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat, prevăzute la art. 37
din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011;
b) sunt înfiinţaţi în condiţiile legii;
c) au atribuţii stabilite de lege pentru înfiinţarea, acordarea şi finanţarea serviciilor
sociale sau au prevăzute în actul de înfiinţare/statut activităţi privind serviciile
sociale;
d) durata de funcţionare a furnizorului, conform actului de înfiinţare, permite
dezvoltarea serviciilor sociale pe care intenţionează să le înfiinţeze;
e) au capacitate managerială pentru înfiinţarea şi furnizarea de servicii sociale;
f) serviciile sociale acordate de furnizori sunt definite la art. 27 din Legea nr.
292/2011 şi sunt organizate în condiţiile legii.
Totodată, furnizorii se angajează ca, în termen de maximum 3 ani de la data
eliberării certificatului de acreditare, să înfiinţeze şi să acorde servicii sociale în condiţiile
legii.
În situaţia în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute de lege, se emite Decizia de
acreditare a furnizorului care însoțește Certificatul de acreditare. După eliberarea
certificatului de acreditare, furnizorul acreditat este înregistrat în Registrul electronic unic
al serviciilor sociale (eRegistru).
 Serviciile sociale pot functiona pe teritoriul României numai dacă au o Licență de
funcționare (cu valabilitate 5 ani)   
Licențierea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce
reprezintă cerinţele minimale privind eficacitatea şi eficienţa activităţilor desfăşurate în
raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele aşteptate. Standardele
minime de calitate constituie nivelul de referinţă a calităţii serviciilor sociale, iar
îndeplinirea acestora este obligatorie şi se atestă prin licenţă de funcţionare.
Furnizorii acreditaţi pot depune cereri de licențiere pentru serviciile sociale definite la
art. 27 alin. (1) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările si completările
ulterioare, şi care se regăsesc în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru
aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de
organizare şi funcţionare a serviciilor sociale.
Calitatea în domeniul serviciilor sociale este definită ca ansamblul de cerinţe şi
condiţii ce sunt îndeplinite de furnizori şi de serviciile sociale acordate de aceştia pentru a
răspunde nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor și, totodată, constituie o preocupare
permanentă pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum şi pentru
autorităţile publice.
Standardele minime de calitate reprezintă punctul de referință pentru calitatea
serviciilor sociale, iar îndeplinirea lor este obligatorie și este atestată printr-o licență de
funcționare. 
O serie de alte acte normative terțiare stabilesc standardele, criteriile şi indicatorii
necesari pentru evaluarea şi monitorizarea calităţii în domeniul serviciilor sociale.
În ceea ce privește finanţarea serviciilor sociale, aceata se realizează din bugetul local,
din contribuţia beneficiarului şi/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul de stat, precum
şi din alte surse.

Având în vedere complexitatea domeniului serviciilor sociale este necesară o

sistematizare a cadrului legislativ aplicabil.
Redau în continuare o sinteză (care nu este limitativă, putând fi oricând modificată) a
cadrului legislativ structurat pe domenii majore :

SERVICII SOCIALE
- LEGE- CADRU - Legea asistenței sociale nr. 292/2011,
- O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale

ORGANIZARE INSTITUȚIONALĂ
- H.G. nr.81/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Protecţiei
Sociale
- O.U.G. nr.113/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi
şi Inspecţie Socială, cu modificările și completările ulterioare
- H.G. nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare
ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal

NOMENCLATOR SERVICII SOCIALE

- H.G. nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a
regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările și
completările ulterioare

REGULAMENTE-CADRU DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE

A. regulamente-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale – H.G. nr.867/2015
pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de
organizare şi funcţionare a serviciilor sociale
B. regulamente-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă
socială – H.G. nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi
funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal
- Ordin comun al ministrului administrației și internelor și ministrului finanțelor
publice nr. 232/2477 din 15 octombrie 2010 privind aprobarea modelului-cadru al
Acordului de cooperare pentru organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul realizării
unor atribuţii stabilite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale

ACREDITARE
- Legea nr.197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale,
- H.G. nr.118/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale,
- Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice nr.
424/2014 privind aprobarea criteriilor specifice care stau la baza acreditării furnizorilor de
servicii sociale
- Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice nr.
2196/2016 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind circuitul documentelor între
compartimentele de acreditare a furnizorilor de servicii sociale şi a serviciilor sociale din
cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi
instituţiile aflate în subordinea sa

STANDARDE MINIME DE CALITATE

Domeniu: Protecția copilului

1. Ordinul MMJS  nr. 25/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru
serviciile sociale de tip rezidenţial destinate copiilor din sistemul de protecţie special.
2. Ordinul MMJS  nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru
serviciile sociale de tip familial destinate copiilor din sistemul de protecţie special.
3. Ordinul MMJS  nr. 27/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru
serviciile sociale de zi destinate copiilor.
4. Ordinul MMJS nr. 81/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru
serviciile sociale organizate ca centre maternale.
5. Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice nr.
31/2015 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind completarea fişelor de autoevaluare
pentru serviciile destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi pentru
realizarea protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi.

Domeniu: Persoane cu dizabilități

- Ordinul MMJS nr.82/2019 privind aprobarea standardelor specifice minime de calitate
obligatorii pentru serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi și (Anexele
1-7)

Domeniu: Protecția victimelor violenței în familie

- Ordinul MMJS nr. 28/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru
acreditarea serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice și
(Anexele 1-7)

Domeniu: Persoane vârstnice

- Ordinul MMJS nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru
acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost,
tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane
adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile
acordate în sistem integrat și cantinele sociale, anexele 1-9

STANDARDE MINIME DE COST

- H.G. nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile
sociale şi a nivelului venitului lunar pe membru de familie în baza căruia se stabileşte
contribuţia lunară de întreţinere datorată de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice
din centrele rezidenţiale

FINANȚARE SERVICII SOCIALE

1. Legea asistenței sociale nr.292/2011,
2. H.G. nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile
sociale şi a nivelului venitului lunar pe membru de familie în baza căruia se stabileşte
contribuţia lunară de întreţinere datorată de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice
din centrele rezidenţiale
3. Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice,
4. Legea nr. 100/2016 din 19 mai 2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de
servicii,
5. Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice
alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările și completările
ulterioare
6. Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu
personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă social,
7. H.G. nr.1153/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu
personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială,
8. H.G. nr. 973/2012 privind aprobarea procedurii de acordare a sumelor din bugetul de
stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru finanţarea unor
cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale,  
9.Ordin nr. 1086/2018 din 20 februarie 2018  privind aprobarea modelului-cadru al
Planului anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul
consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti 
10.Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr.2765/2012 privind
aprobarea Metodologiei de înregistrare şi evaluare a solicitărilor de finanţare a unor
cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale din bugetul
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi de
decontare a finanţării, cu modificările și completările ulterioare  
11.Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1159/2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor
privind conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii
principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni

CONTRACTE, PARTENERIATE ȘI VOLUNTARIAT

1. Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 71/2005 privind aprobarea
modelului Contractului pentru acordarea de servicii sociale, încheiat de serviciile publice
de asistenţă socială cu furnizorii de servicii sociale
2. Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 73/2005 privind aprobarea
modelului Contractului pentru acordarea de servicii sociale, încheiat de furnizorii de
servicii sociale, acreditaţi conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale
3. Legea nr.78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România,
4. Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat,

ASOCIAȚII ȘI FUNDAȚII
1.  O.G. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii,
2. Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr.115/2003 privind organizarea
compartimentului pentru relaţia cu asociaţiile şi fundaţiile şi aprobarea Criteriilor specifice
Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale de acordare a statutului de utilitate publică
asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor
3. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 62/2009 pentru aprobarea modelului
extrasului situaţiilor financiare anuale care se publică de asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile
recunoscute, potrivit legii, ca fiind de utilitate publică
INCLUZIUNE SOCIALĂ
1. H.G. nr. 383 din 27 mai 2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind incluziunea
socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2015 - 2020 şi a Planului strategic de acţiuni
pentru perioada 2015 – 2020
2. H.G. nr.1217 din 6 septembrie 2006 privind constituirea mecanismului naţional pentru
promovarea incluziunii sociale în România
3. H.G. nr.488/2005 privind aprobarea sistemului naţional de indicatori de incluziune
socială

PREVENIREA MARGINALIZĂRII SOCIALE ȘI COMBATEREA SĂRĂCIEI

1. Legea nr.116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale,
2. H.G. nr.1149/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale,
3. Legea nr. 219/2015 privind economia socială,
4. H.G. nr. 585/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 219/2015 privind economia socială,
5. Ordin comun al ministerul muncii şi justiţiei sociale, ministerul sănătăţii și
ministerul educaţiei naţionale nr.393/630/4236/2017 pentru aprobarea protocolului de
colaborare în vederea implementării serviciilor comunitare integrate necesare prevenirii
excluziunii sociale şi combaterii sărăciei
6. Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social

INSPECȚIA SOCIALĂ
1. O.U.G. nr. 113/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi
şi Inspecţie Socială,
2. O.U.G. nr. 82/2016 pentru aprobarea Statutului special al funcţiei publice specifice de
inspector social şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
3. Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr.963/2017 privind elementele care
compun echipamentul specific şi condiţiile de utilizare a acestuia de către inspectorii
sociali în misiuni de inspecţie/activităţi de investigare socială
4. Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr.1563/2017 privind condiţiile de
acordare a sprijinului financiar pentru asistenţă juridică necesară apărării inspectorului
social
5. Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr.1839/2017 privind pregătirea
profesională specifică în domeniul inspecţiei sociale, precum şi activitatea de supervizare
profesională a inspectorilor sociali

STATUTUL ASISTENTULUI SOCIAL și al altor profesii din domeniu

1. Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social,
2. Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică,
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România,
3. O.U.G. nr. 82/2016 pentru aprobarea Statutului special al funcţiei publice specifice de
inspector social şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

PROTECȚIA DREPTURILOR PERSOANEI VÂRSTNICE – ÎMBĂTRÂNIRE

ACTIVĂ
1. Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată,
2. Legea nr.16/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al
Persoanelor Vârstnice, republicată,
3. Legea nr.363/2003 privind finanţarea activităţilor ocazionate de sărbătorirea în România
a Zilei Internaţionale a Vârstnicilor;
4. H.G. nr. 499/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea comitetelor
consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice, în cadrul
prefecturilor;
5. H.G. nr. 1317/2005 privind sprijinirea activităţilor de voluntariat în domeniul serviciilor
de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice;
6. H.G. nr. 886/2000 pentru aprobarea Grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor
vârstnice
7. H.G. nr.566/2015 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru promovarea îmbătrânirii
active şi protecţia persoanelor vârstnice pentru perioada 2015 - 2020 şi a Planului strategic
de acţiuni pentru perioada 2015 – 2020, cu modificările și completările ulterioare
8. H.G. nr.997/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale
pentru Populaţie şi Dezvoltare

INSTRUMENTE STANDARDIZATE
1.Ordin nr.1086/2018 din 20 februarie 2018 privind aprobarea modelului-cadru al
Planului anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul
consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti