5 motive pentru care să nu ajuți dacă nu ți se cere

7–9 minute

Mergeam ieri pe stradă, iar în fața mea la vreo 100 de metri era o gură de canal neacoperită. Am
mai făcut câțiva pași, iar din urmă m-a ajuns un om. M-a și depășit, iar acum mergea la câțiva
metri în fața mea.

Când a ajuns la vreo 5 metri de gura de canal neacoperită, mi-am dat seama că el nu o observase.
Aș fi putut să îl atenționez. Dacă făceam 2 pași rapizi și îl apucam de mânecă puteam evita
accidentul. Totuși nu am făcut-o, iar omul nostru a căzut în respectiva gaură. Oare am făcut bine
sau am făcut rău?

Răspunsul este că nu există bine sau rău. Pe lângă asta, mica întâmplare de mai sus este
inventată. Nu am văzut niciun om căzând în nici un canal la 5 metri în fața mea. Este doar o
situație ipotetică de la care am ales să plec în acest articol.

Știu că este destul de probabil să fii obișnuit să oferi „ajutor cu forța”. Societatea te-a învățat că
în unele situații tu știi mai bine ce ar trebui să facă celălalt. Astfel îi reduci vocea interioară și
propria lui voință la zero. Odată cu asta, îl vei putea „ajuta” în liniște și fără ca el să se opună.
Oricum tu știi ce e mai bine pentru el.

Faci asta cu ceilalți membri ai familiei. Prietenii nu scapă nici ei, și tot așa. O să îmi spui că ce e
rău în a face un bine omului de lângă tine. Iar eu nu o să te contrazic pentru că dacă te apuci să
îmi vorbești în termeni de rău și bine m-ai pierdut. Totuși am creat special pentru tine lista de
mai jos care îți dă niște motive pentru care să renunți la acest comportament.
Fotografie de Mark Boucher

5 motive pentru care să nu ajuți dacă nu ți se cere

1. Pentru că tu nu știi unde se află milionul de euro dorit

În situația ipotetică cu care am început articolul, eu nu pot ști ce se află în canal. Nici tu nu poți
ști. Poate omul nostru a citit „The Secret”, și-a făcut tabloul visurilor și acolo are desenat un
milion de euro. Visează la el zi și noapte de câțiva ani și poate tocmai de asta „se repezea” înspre
canal.

Poate dintr-un oarecare motiv, o altă persoană a ascuns în canal foarte mulți bani. S-a gândit că o
se întoarcă peste câteva ore și o să ii recupereze. Omul nostru avea nevoie exact de acea
căzătură. Realist vorbind, înălțimea nefiind prea mare putea să scape fără nicio zgârâietură.
Căderea respectivă se transforma astfel în modalitatea prin care Universul îl recompensa
oferindu-i o anumită sumă de bani. Cine ești tu să îi furi omului visul?

2. Ajutorul cu forța dă naștere la retincență

O să îmi spui: „Păi cum așa?, eu îi fac un bine omului.”, iar eu o să te întreb: „Cum poți tu face
ceva ce nu există?”. Ajutorul cu forța produce reticență pentru că el nu mai este ajutor, ci
forță. Nu contează că tu îl numești altfel. El tot forță rămâne.

Forța înseamnă să curgi împotriva firescului și împotriva armoniei. Iar atunci când tu decizi
pentru celălalt, exact asta faci.

Retincența care ia naștere în celălalt datorită acțiunilor tale, rupe canalele de comunicație între
voi doi. După aceasta te vei întreba de ce nu te mai înțelegi cu cel din fața ta. Doar tu ai făcut tot
posibilul pentru a-l ajuta. Ei bine acum știi răspunsul: Datorită retincenței pe care ai creat-o
prin forță.

Decât ajutor cu forța, mai bine acceptare. Decât: „fă ceea ce îți spun eu”, mai bine „te iubesc
așa cum ești”.

3. Pentru că atunci când impui nu mai poți simți liniștea

Sper că am depășit deja aspectul referitor la natura acțiunii tale. Orice acțiune ai alege să îi
impui celuilalt, aceasta este nicicum. Poți să îi dai bani sau poți să îi dai o palmă. Poți să îi dai
o haină sau să îl dezbraci, poți să îi furi mâncarea sau să îi dai să mănânce.

Indiferent de ceea ce alegi să faci, tu nu știi dacă ai făcut bine sau ai făcut rău. Ai făcut ceva care
este nicicum până în momentul în care cel cu care ai interacționat își formează o părere. Atunci
acțiunea capătă un sens. Până atunci este nicicum.

Dacă însă plecăm de la premisa articolului, putem fi siguri că ajutorul tău este unul impus. Iar
dacă este impus, contravine legii armoniei.

Este ca și cum ai impune lacului limpede să primească o piatră pe fundul său. Știi tu că piatra
aceea purifică apa. Așa că o iei și o arunci în lac. I-ai tulburat liniștea.

A impune rezonează cu reticența și zgomotul, în nici un caz cu abundența și pacea. Vorbești

cu prietenul sau prietena ta, vorbești cu partenerul sau partenera ta și dintr-o dată îi impui ceva.
Ai creat zgomot. Liniștea nu mai este acolo. Asta dacă a fost înainte.

4. Ajutorul cu forța îți hrănește ego-ul

Tu știi ce e mai bine pentru celălalt. Asta înseamnă că îi ești superior. Iar aceasta este o capcană
în care este posibil să te fi prins de multe ori.
Pentru că nu ai fost ancorat în prezent nu ți-ai dat seama. Era o chestiune de nuanță pe care nu ai
sesizat-o. Celălalt era doar un motiv pentru a-ți confirma ție însuți faptul că ești superior.
Pentru tine nu conta modul în care interacționai cu celălalt, ci faptul că puteai arăta că tu știi mai
multe decât el.

Asta se întâmplă de fiecare dată când dai sfaturi gratuite. De ce o faci? Ți-a cerut cineva ceva?
Amintește-ți pe viitor de ceea ce ai citit aici atunci când vei simți acest impuls. Și fii în același
timp înțelegător cu cei care vor să îți împărtășească din „vasta lor experiență” fără ca tu să le fi
cerut asta.

5. Pentru că nu o să-ți reușească niciodată

Imaginează-ți că stai pe o plajă liniștită și te bronezi. Te afli pe insula la care visai de mult. Ești
într-un șezlong și te simți nemaipomenit.

Cu toate acestea, ai uitat să te dai cu cremă care să te protejeze de razele puternice ale soarelui.

Eu însă, am observat că tu ți-ai uitat crema acasă. Țin foarte mult la tine, așa că hotărăsc că
trebuie să te ajut. Ți-aș fi împrumutat din crema mea, însă tocmai am terminat-o. Așa că trebuie
să găsesc o altă modalitate prin care să îți sar în ajutor. Iar pentru că mă văd nevoit să găsesc o
soluție cât mai rapid pentru ca nu care cumva să faci un cancer de piele, decid să te ajut luând un
topor și distrugându-ți șezlongul.

Acum nu mai ai în ce te bronza, deci o să ai o piele sănătoasă. Misiune de ajutorare îndeplinită.

Tu văzând asta probabil mi-ai strânge mâna și mi-ai fi recunoscător pentru că ți-am stricat
șezlongul nu?

Exemplul este cu siguranță unul exagerat. Cam acesta este însă mecanismul care se declanșează
atunci când tu decizi că știi ce e mai bine pentru ceilalți, și treci la acțiune.

În încheiere vreau să îți spun ceva foarte important. După ce ai citit articolul, ai putea trage
concluzia eronată că nu este bine să mai ajuți pe nimeni niciodată. Acest lucru este însă
incorect.

Îi poți ajuta pe toți cei care îți cer ajutorul. Este chiar important să îi ajuți pe cei care ți-o cer,
pentru că acesta este unul din lucrurile care ne împlinește pe noi ca ființe.

Fii foarte atent însă la a nu îți impune cu forța viziunea ta. Dacă forțezi oamenii din viața ta să
facă lucruri împotriva voinței lor, vei crea dezechilibru. Devino un trăitor de pace și armonie
ajutându-i pe cei care îți cer ajutorul.
Dacă ți-a plăcut articolul, dă-i te rog un share pe rețelele sociale. De asemenea, te aștept cu
impresii în secțiunea de comentarii de mai jos. Eu voi fi acolo să răspund fiecăruia în parte.

Cu drag,

Cosmin Constantin-Cîmpanu