Sărbătorile de iarnă între tradițional și modern

Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu prinderea Postului Crăciunului (15

noiembrie) și țin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de
la o zonă la alta, având în centru marele sărbători creștine prăznuite în această perioadă. Reperele
mai importante sunt: Postul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza și Sfântul Ioan. În
funcție de acestea, grupele de tradiții și obiceiuri diferă.Postul Crăciunului este,în felul său, un
paradox: un post de bucurie; deși în tradiția crestină postul înseamnă pocăință, asceză, întristare.
Postul Crăciunului însă înseamnă toate acestea numai în măsura în care simbolizează întunericul
în care se află lumea înainte de venirea Mântuitorului. Dar întrucât așteaptă și prevestește
Nașterea lui Mesia, este un post de bucurie, un post ușor, cu dezlegare la pește în fiecare
sâmbătă, duminică și sărbătoare mai importantă.               

Iarna, satul românesc devine un colț de rai. Este singurul anotimp din an în care domnește
principiul repaosului și al odihnei. În timp ce grâul germinează sub stratul mare de zăpadă, casele
țăranilor, calde și primitoare, se pregătesc de sărbătoare. Sărbătorile de iarnă la români încep
odată cu Sf. Nicolae, la 6 decembrie și se încheie în 24 februarie, cu Dragobetele, care
marchează începutul primăverii și anului agricol.Sărbătorile de iarnă petrecute în mijlocul satului
românesc reprezintă o experiență unică, deopotrivă încărcată de veselie, dramatism, ironie și
poezie. Un amalgam de contraste pe care doar românii îl pot armoniza atât de bine. Mesele
îmbelșugate, poveștile și colinda tristă, cântecul vesel, dansul dramatic, căldura și ospitalitatea
gazdelor, toate acestea te scot din cotidian. Mai greu este să alegi o zonă anume. Indiferent dacă
ești în Moldova, în Transilvania, în Oltenia sau în Dobrogea, iarna are o încărcătură și o aromă
anume. Tradițiile și obiceiurile românilor diferă de la o zonă la alta, dar frumusețea lor, unicitatea
și ineditul sunt cuvinte care nu lipsesc din nici o descriere. Cele mai multe tradiții și obiceiuri
care înconjoară sărbătorile de iarnă se respectă cu strictețe în zonele rurale din Bucovina și
Maramureș. Conform tradiției, sărbătorile de iarnă se petrec acasă în familie, alături de cei dragi.
Sarbatorile de iarna erau in trecut un prilej imens de bucurie pentru cei mici care așteptau cu
nerabdare prima zapada si sosirea lui Mos Nicolae si a lui Mos Craciun. Cati dintre ei isi mai
lustruiesc astazi ghetele pentru ca Mos Nicolae sa le umple cu cele mai frumoase jucarii si cele
mai gustoase dulciuri? Sau cati dintre cei mici il pandesc cu nerabdare pe Mos Craciun, nu
inainte de a-i fi lasat pe masa un pahar cu lapte si cateva dintre fursecurile pregatite in casa? Din
pacate, din ce in ce mai putini copii mai simt spiritul Craciunului si al sarbatorilor de iarna in
general, deoarece sunt bombardati de jocurile pe calculator si de conversatiile cu prietenii pe
retelele de socializare. Exista inca zone si persoane din Romania care respecta cu strictete toate
traditiile si obiceiurile autohtone, fara a le asimila in vreun fel si pe cele ale strainilor. Fiecare
zona are datinile sale, iar la acest capitol tara noastra are cu ce se mandri. Insa toti cei care
respecta aceste traditii sunt uniti de un singur lucru: pregatirea si asteptarea cum se cuvine a
sfintelor sarbatori de iarna. Una dintre cele mai importante traditii care are loc inaintea
Craciunului, mai precis pe 20 decembrie, este Ignatul sau “taierea porcului”. Conform traditiei,
traditionalul porc de Craciun trebuie sacrificat in aceasta zi; numele de Ignat provine de la Sfatul
Ignatie al Antiohiei. Acest obicei isi are radacinile in mitologia greaca, conform careia sangele
porcului este cel care purifica sufletele oamenilor. Atunci cand spunem sarbatori de iarna
romanesti ne gandim la colinde. Cati copii v-au ciocanit in ultimii ani la usa sa va intrebe daca
“primiti cu Steaua”? Si chiar daca vin, nu sunt deloc incantati de primirea unor dulciuri sau
fructe, ei asteptand, de fapt, sa primeasca bani. Colindele reprezinta o parte importanta a
sarbatorilor de iarna deoarece acestea prevestesc nasterea Mantuitorului. Colindul se practica in
general seara, iar in Ajun doar cei mici pot colinda, pentru ca acestia simbolizeaza puritatea si
prevestesc venirea pe lume a lui Iisus Hristos. Obiceiul jocurilor precum Capra sau Ursul se
organizeaza de catre adulti cu rolul de a alunga toate fortele raului inainte de sosirea Anului Nou,
care este prevestit la randul sau de Plugusor, organizat de flacai. Noaptea Anului Nou reprezinta
un motiv de veselie si voie buna, pentru ca se spune ca felul in care iti incepi anul este decisiv
pentru intregul an care va urma. Traditional, numele trecerii dintre ani este “Ingropatul anului”
sau “Innoirea anului”, termenul de “revelion” fiind introdus recent. Acesta este imprumutat din
limba franceza. Toata lumea petrece pana in zori.

Cele mai multe traditii si obiceiuri care inconjoara sarbatorile de iarna la romani inca se
respecta cu strictete in zonele rurale, in special cele din Bucovina si Maramures. Sarbatorile
noastre sunt atat de mistice si incarcate de simboluri, incat foarte multi straini aleg sa isi petreaca
sarbatorile de iarna in spiritul autentic romanesc. Destinatiile principale sunt satele din Bucovina
sau Maramures. Chiar daca traditiile romanesti au fost oarecum ingradite de noile reguli
sociale,economice sau politice, un lucru este sigur: sarbatorile de iarna trebuie sa umple tuturor
sufletul de bucurie, liniste si pace, indiferent in ce colt al lumii s-ar afla.