Ciuperci comestibile

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ciuperci comestibile din regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu
se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze) există în număr
mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci
basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase.

Cuprins
Nutriție și toxicitate
Colectare
Listă de bureți comestibili Ciuperci comestibile
Ciuperci ca produse alimentare
Rezumat
Vezi și
Note
Bibliografie
Legături externe

Nutriție și toxicitate
Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu Amanita
rubescens cu o canelură tipică pe manșetă și Amanita panterina cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un
citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea digestibilității lor în cazul persoanelor cu sistem digestiv sensibil. De acea câteva soiuri
trebuie fierte suficient de mult. Unele specii (de exemplu Amanita rubescens sau Boletus luridus - sin. Suillellus luridus), dacă sunt mâncate crud, devin
toxice, altele - ca de exemplu Coprinopsis atramentaria, sin. Coprinus atramentarius dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație cu
alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun rapid, generând produși nesănătoși
sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu
adevărat otrăvitoare.[1][2]

Colectare
Ciuperci comestibile pot fi adunate pe tot parcursul anului, chiar și în iarnă ca Flammulina velutipes care crește pe trunchiuri de foioase precum conifere
(octombrie-martie) sauAuricularia auricula-judae(sin. A. auricula, A. sambucina, Hirneola auricula), cunoscută din bucătăria asiatică caMu-Err, care se
dezvoltă preferat pe scoarța socului bătrân (august-martie). Se spune, că „sezonul de ciuperci” începe cu luna august, durând până la sfârșitul lui
octombrie, cea ce nu este corect. Nu numai că diferite specii nu cresc în aceste luni (ca de exemplu genul Morchella), mai mult formarea de corpuri
Recoltă de ciuperci
fructifere depinde de un climat convenabil pentru apariția lor, ca de exemplu umiditate prin ploi calde și căldură suficientă. În caz de căldură uscată
[3]
persistentă sau condiții de umezeală rece nu pot fi așteptate recolte.

Se indică adesea, ciupercile să fie tăiate cu un cuțit ascuțit, în caz contrar miceliul ar putea fi rănit sau chiar distrus. Dar printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea să putrezească contagiind și
miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol prin o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pământ și frunze. Această metodă este mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără
[4][5]
examinarea a bazei piciorului ( laAmanita). Bureții sunt de colectat mereu în, de exemplu, coșuri, nici odată în pungi de plastic, altfel se stric în foarte scurt timp, devenind tare otrăvitori.

Listă de bureți comestibili

 Denumirea Denumirea Denumirea
Aspect Observații Aspect Denumirea științifică Observații
științifică populară populară

Șampinion Ciupercă de
Agaricus
văratic, Foarte câmp, Foarte
augustus, sin. Agaricus arvensis, sin.
Șampinion șampinionul
Psalliota gustos.[6] Psalliota arvensis gustos.[7]
uriaș de oilor, ciupercă
augusta
pădure de braniște

Agaricus Șampinion de
silvaticus sin. pădure, Foarte Agaricus silvicola sin. Ciupercă de Foarte
Psalliota ciupercă de gustos.[9] Psalliota silvicola pădure gustos.[10]
silvatica pădure

Amanita Comestibil, dar

caesarea, sin. ușor de
Burete
Agaricus Foarte Burete de confundat cu
domnesc, Amanita citrina
caesareus,
crăiță gustos.[12] lămâie specii mortale
Agaricus de genul
aurantius Amanita.[13]

Ghebe cu
inel, ghebe
Amanita Ciupercă fără Destul de Armillaria mellea sin. tomnatice, Foarte
vaginata inel gustos.[15] Armillariella mellea halimas, gustos.[16]
ghebe de
miere

Urechea lui
Armillaria Iuda, burete
Ghebă de Foarte Auricularia auricula- Foarte
tabescens sin. de soc,
vară, ghebă judae sin. Hirneola
Armillariella gustos.[18] ciupercă de interesant.[19]
fără inel auricula
tabescens lemn, urechi
de lemn

Hrib arămiu, Hrib cenușiu,

hrib negru, Foarte burete Foarte
Boletus aereus Boletus edulis
hrib pucios, gustos.[21] domnesc, gustos.[22]
mânătarcă mânătarcă

Buretele
Boletus luridus Hrib de pin,
vrăjitoarei, Foarte Boletus pinicola sin. Foarte
sin. Suillellus hribul pinului,
luridus
mitarcă gustos.[24] Boletus pinophilus
mânătarcă gustos.[25]
grasă, pitarcă

Gustos, dar
Calocybe Bășica Tânăr f.
confundări cu
gambosa, sin. Burete de porcului, gustos, în
bureții mortali Calvatia gigantea, sin.
Calocybe mai, Buretele bovista special cu
Inocybe Langermannia gigantea,
geeorgii, lui Sf. uriașă, jumări de ou
patrouillardii, Lycoperdon gigantea
Tricholoma Gheorghe ciuperca sau pregătit ca
Entoloma
gambosum uriașă șnițel.[29]
sinuatum.[27][28]

Chroogomphus Laba mâței,

rutilus sin. Bălușcă Clavulina coralloidessin. crețișoară
Gomphidius purpurie Gustos.[31] Clavaria cristata sau burete Gustos.[32]
viscidus creț

Numai tânăr
Clitopilus Morăriță, Foarte Coprinus comatus sin. Burete cu
foarte
prunulus nicorete gustos.[34] Agaricus comatus perucă
gustos.[35]
 Denumirea Denumirea Denumirea
Aspect Observații Aspect Denumirea științifică Observații
științifică populară populară

Ciuperca
Cortinarius bufniței, Foarte Hreanul
Cortinarius varius Gustos.[38]
praestans Cortinaria gustos.[37] pădurii
uriașă

Burete de
Craterellus
toamnă,
cornucopioides Foarte Craterellus lutescens Brunișor, Foarte
trâmbița
sin. sin. Cantharellus burete
(ciuperca) gustos.[40] gustos.[41]
Cantharellus lutescens brunișor,
morților,
cornucopioides
piticilor

Disciotis Gustos, dar

Pitacu
venosa sin. Scutul poate fi
dracului, Entoloma clypeatum sin.
Discina
ceșcuța Gustos.[43] Rhodophyllus clypeatus
pieptănușului, confundat cu
venosa, Peziza bureți de prun letala Inocybe
babei, lămâiță
venosa erubescens.[44]

Picior de
Flammulina catifea,
velutipes sin. ciupercă de Bălușca
Bine gustos.[46] Gomphidius glutinosus Gustos.[47]
Collybia iarnă, molidului
velutipes ciupercă de
miere

Grifola
Foalele vacii, Tânăr foarte
frondosa sin. Gymnopus fusipes sin. Ghebă de
bureți Comestibil.[50]
Polyporus gustos.[49] Collybia fusipes stejar
călugărești
frondosus

Gyromitra
infula sin. Mitra Foarte Gyroporus cyanescens Hrib albastru,
Bine gustos.[53]
Physomitra episcopului gustos.[52] sin. Boletus cyanescens gresie
infula

Hydnum
repandum, sin. Flocoșel, Hygrocybe virginea sin. Ciupercă de Destul de
Bine gustos.[55]
Sarcodon burete țepos Cuphophyllus virgineus omăt gustos.[56]
repandus

Băloasă de
Hygrophorus Burete martie, Foarte
Comestibil.[58] Hygrophorus marzuolus
eburneus melcesc băloasă gustos.[59]
timpurie

Comestibil ca
toate speciile
Râșcov de
Laccaria Pâlnie cu lapte
Gustos.[61] Lactarius deliciosus brad, Pita lui
portocaliu sau
laccata brumată
Dumnezeu
roșu. Foarte
gustos.[62]

Lactarius
piperatus sin. Lăptucă iute, Comestibil, dar
Lactarius subdulcis Buretele vacii Comestibil.[65]
Lactifluus iuțar iute.[64]
piperatus

Laetiporus
Găina (puiul)
sulphureus sin. Tânăr Foarte
de pădure, Leccinum aurantiacum Hribă de plop
Polyporus
iască galbenă gustos.[67] gustos.[68]
sulphureus
 Denumirea Denumirea Denumirea
Aspect Observații Aspect Denumirea științifică Observații
științifică populară populară

Leccinum versipelle, sin.

Leccinum Pitărcuță, Foarte
Hrib negru Gustos.[70] Leccinum testaceo-
variicolor
scabrum
roniță gustos.[71]

Lyophyllum Macrolepiota excoriata Ghebă de

decastes
Tufănițe Gustos.[73] sin. Lepiota excoriata pășune Bine gustos.[74]

Burete
șerpesc
Foarte gustos, Macrolepiota rhacodes șofrăniu,
Macrolepiota în special Foarte
sin. Chloropyllum pălăria
procera sin. Parasol pregătit ca un rhacodes, Lepiota șarpelui gustos.[77]
Lepiota procera
șnițel.[76] rachodes șofrăniu,
ciupercă cu
solzi

Morchella Zbârciog Foarte Zbârciog Foarte

Morchella conica
anatolica anatolian gustos.[79] țuguiat gustos.[80]

Morchella Ciuciulete Foarte Zbârciog Foarte

Morchella deliciosa
crassipes gras gustos.[82] delicios gustos.[83]

Morchella
esculenta și Zbârciog Foarte Foarte
Zbârciog
Morchella galben, Morchella rotunda
gustos.[85] rotund gustos.[59]
esculenta var. ciuciulete
rotunda

Morchella Zbârciog de Foarte Morchella tridentina sin. Zbârciog de Foarte

steppicola stepă gustos.[87] Morchella frustrata grădină gustos.[88]

Burete
pucios, Tânăr, în formă
Phallus burete Comestibilitate
de ou, Pholiota squarrosa Bureți solzoși
impudicus puturos, restrânsă.[91]
comestibil.[90]
bozuz, pula
calului

Phylloporus
Hrib cu lame, Foarte
pelletieri sin.
filopor roz- Gustos.[93] Pleurotus cornucopiae Burete cornet
Phylloporus gustos.[94]
galben
rhodoxanthus

Urechea
Pluteus
nucului, Tânăr
cervinus sin. Ciuperca
Comestibil.[96] Polyporus squamosus păstrăv de
Pluteus cerbilor comestibil.[97]
nuc, buretele
atricapillus
nucului
 Denumirea Denumirea Denumirea
Aspect Observații Aspect Denumirea științifică Observații
științifică populară populară

Pseudohydnum Bine gustos.

Laba ursului,
gelatinosum Poate fi ușor
Tremurici, Gustos, mâncat Ramaria aurea sin. barba țapului,
sin. confundată cu
urechiușe crud.[99] Clavaria aurea ciupercă
Ramaria
Tremellodon
aurie de coral
gelatinosus formosa.[100]

Barba țapului,
burete creț,
Ramaria flava Bine
iarba mâței, Vinețica
sin. Clavaria Russula aeruginea Comestibil.[103]
piciorul gustos.[102] porcului
flava
ursului,
togmăgei

Russula aurea
Russula claroflava sin. Vinețica
sin. Russula Hulubiță Gustos.[105] Gustos.[106]
Russula flava ciobanului
aurata

Foarte gustos.
Vinețică Poate fi
Vinețică
Russula delica lăptoasă, Gustos.[108] Russula heterophylla confundat cu
unsuroasă tânăra Amanita
crănțănei
phalloides.[109]

Vinețică
Russula Russula rosea sin.
ciobănească, Pâinișoara
risigallina sin. Comestibil.[111] Russula lepida, Russula Comestibil.[112]
vinețica oilor
Russula lutea rosacea
ciobanului

Oiță, vinețică
Russula pestriță, Foarte Russula xerampelinasin. Scrumbia
Gustos.[115]
virescens hubuliță gustos.[114] Russula erythropus pădurii
verde

Creasta
Sparassis Foarte Sparassis laminosa, sin. Foarte
cocoșului, Crețușcă
crispa
crețușcă gustos.[117] Sparassis brevipes gustos.[118]

Strobilurus
Bureți de Foarte gustoși, Lumânărică,
esculentus sin.
prund, Suillus bovinus sfârcuri Comestibil.[121]
Collybia dar mici.[120]
pestriță uscate
esculenta

Suillus Untoasa cu
granulatus sin. inel, hribul Bine
Pitoașcă Gustos.[123] Suillus grevillei
Boletus zadei, burete gustos.[124]
circinatus elegant

Hrib văratic, Pitoașcă

Suillus
variegatus
hrib galben- Gustos.[125] Suillus viscidus lipicioasă sau Gustos.[126]
brun cenușărese

Ciuperca
șoarecelui, Foarte Ciupercă
Tricholoma Tricholomopsis rutilans
ciupercă de roșie de brad, Comestibil.[129]
terreum gustos.[128] sin. Tricholoma rutilans
culoarea roșcovane
pământului
 Denumirea Denumirea Denumirea
Aspect Observații Aspect Denumirea științifică Observații
științifică populară populară

Gustos.
Verpa Confuzie
Ciuciuleț de
bohemica sin. posibilă cu Zbârciog
plop, zbârciog
mortala
Verpa conica Gustos.[133]
Ptychoverpa corcit
boem
bohemica Gyromitra
esculenta.[132]

Gustos. Xerocomellus
Confuzie chrysenteron sin. Hrib de
Volvariella Burete păros, posibilă cu Boletus mușchi, hrib Gustos.[136]
bombycina opincuță mortalele chrysenteron,Xerocomus auriu
Amanita.[135] chrysenteron

Xerocomus
badius sin. Xerocomus
Foarte
Boletus badius, Hrib murg subtomentosus sin. Buza caprei Gustos.[139]
Suillus badius, gustos.[138] Boletus subtomentosus
Imleria badia

Ciuperci ca produse alimentare

Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată. Între altele conținproteine vegetale, cele mai multe vitamine (Vitamina A, B1-B9, B12, Vitamina c, Vitamina D, Vitamina E,
Vitamina K), mineralele (calciu, fosfor, magneziu, natriu, potasiu, seleniu, sulf), oligoelementele cupru, fier, fluor, iod, mangan, zinc precum Aminoacide (ca de
exemplu Acid aspartic, Acid glutamic, alanină, arginină, izoleucină, lizină. În același timp, ele conțin puține glucide și grăsimi și, prin urmare, sunt sărace în
calorii.[140]

Ciupercile pot fi conservate în diferite feluri. Cel mai bun mod este uscatul bureților. De abia atunci mulți dintre ei dezvoltă savoarea lor extraordinară precum aroma
tipică. O excepție reprezintăCantharellus cibarius care devine amărui și vâscos. Cu toții pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt în majoritate
foarte moi și puțin gustoși.

Ciuperci uscate
Rezumat
În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 600 sunt sigur comestibile, iar aproximativ 200 sunt otrăvitoare și peste 800 necomestibile. Restul lor este
[141]
de fapt bine descris, dar valoarea încă necunoscută.

Vezi și
Ciuperci necomestibile
Ciuperci otrăvitoare

Note
8. ^ Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige
1. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co.,
Editura Droemer Knaur, München- Langen 1976, p. 44, ISBN 3-8068-
Zürich 1976, p. 155-157,ISBN 3-426- 0215-7
00312-0
9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
2. ^ Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., München, Berna, Viena 1980, p. 66-67,
Langen 1976, p. 7, ISBN 3-8068-0215- ISBN 3-405-12124-8
7 471, ISBN 3-405-11774-7
10. ^ J. E. și M. Lange: „BLV
3. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, Verlagsgesellschaft, München, Berna
München, Berna, Viena 1976, p. 1-5 si Viena 1977, p. 134-135,ISBN 3-405-
pe paginile respective in vol. 1,2,3,4, 11568-2
ISBN 3-405-11774-7
11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
4. ^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „ vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
Pilze: kennen – sammeln – kochen”, München, Berna, Viena 1976, p. 94-95,
Editura Südwest, München 1969, p. 28- ISBN 3-405-11774-7
31
12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
5. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
Editura Wilhelm Heyne Verlag, München, Berna, Viena 1976, p. 94-95,
München 1982, p. 26-30 ISDN 3-453- ISBN 3-405-11774-7
40334-7
13. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele:
6. ^ Michael Jordan: „The Encyclopedia of „Pilze – bestimmen und sammeln”,
Fungi of Britain and Europe”, Editura Editura Parragon Books Ltd., Bath
David & Charles, Newton Abbot 1995, 2014, p. 92, ISBN 978-1-4454-8404-4
p. 221. ISBN 0-7153-0129-2
14. ^ J. E. și M. Lange: „BLV
7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, Verlagsgesellschaft, Münchenj, Berna
München, Berna, Viena 1976, p. 162- Viena 1977, p. 118-119,ISBN 3-405-
163, ISBN 3-405-11774-7
11568-2
15. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 117-118, 120
16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 150-
151, ISBN 3-405-11774-7
17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol.
4, Editura Arte Grafiche Saturnia,
Trento 1983, p. 24-25, ISBN 88-85013-
25-2
18. ^ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 142-143, ISBN 978-3-440-
13447-4
19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 602-603,ISBN 3-405-
12116-7
20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 520-
521, ISBN 3-405-12124-8
21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 478-
479, ISBN 3-405-11774-7
22. ^ Rose Marie și Sabine Maria
Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich
1986, p. 11, 121
23. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 89, 91-92,ISBN 3-426-
00312-0
24. ^ Rose Marie și Sabine Maria
Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”,
Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart
1979 și 1980, p. 49, ISBN 3-85502-
0450
25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 470-
26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 472-
473, ISBN 3-405-11774-7
27. ^ Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige
Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co.,
Langen 1976, p. 71, ISBN 3-8068-
0215-7
28. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 123, 125-126
29. ^ J. E. și M. Lange: „BLV
Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna
Viena 1977, p. 216-217,ISBN 3-405-
11568-2
30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 436-
437, ISBN 3-405-11774-7
31. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 27, 98-99,ISBN 3-426-
00312-0
32. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol.
6, Editura Arte Grafiche Saturnia,
Trento 1989, p. 594-595,ISBN 88-
85013-46-5
33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 322-
323, ISBN 3-405-11774-7
34. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie
Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura
Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012,
p. 114-116, ISBN 978-3-8427-0483-1
35. ^ Rose Marie și Sabine Maria
Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”,
Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart
1979 și 1980, p. 324-325,ISBN 3-
85502-0450
36. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie
Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura
Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012,
p. 138, ISBN 978-3-8427-0483-1
37. ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs
Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur,
München-Zürich 1976, p. 169-171,
ISBN 3-426-00312-0 Eroare la citare:
Etichetă <ref> invalidă; numele
"Zeitlmayr" este definit de mai multe
ori cu conținut diferit
38. ^ Renate & Wilhelm Volk: „Pilze
erkennen und delikat zubreiten“,
Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 83,
ISBN 3-8001-3656-2
39. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-
13447-4
40. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 445-
446, ISBN 3-405-11774-7
41. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 448-449,ISBN 3-405-
12116-7
42. ^ Rose Marie și Sabine Maria
Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”,
Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart
1979 și 1980, p. 588, ISBN 3-85502-
0450
43. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele:
„Pilze – bestimmen und sammeln”,
Editura Parragon Books Ltd., Bath
2014, p. 226, ISBN 978-1-4454-8404-4
44. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
238-239, ISBN 978-3-440-14530-2
45. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele:
„Pilze – bestimmen und sammeln”,
Editura Parragon Books Ltd., Bath
2014, p. 204, 209, ISBN 978-1-4454-
8404-4
46. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 155-157,ISBN 3-426-
00312-0
47. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 448-
449, ISBN 3-405-11774-7
48. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 454-455,ISBN 3-405-
12116-7
49. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 314-315, ISBN 978-3-440-
13447-4
50. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 262-263,ISBN 3-405-
12116-7
51. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 660-
661, ISBN 3-405-12081-0
52. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 234-236,ISBN 3-426-
00312-0
53. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
62-63, ISBN 978-3-440-14530-2
54. ^ J. E. și M. Lange: „BLV
Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna
Viena 1977, p. 40-41, ISBN 3-405-
11568-2
55. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 548-
549, ISBN 3-405-11774-7
56. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 390-
391, ISBN 3-405-12124-8
57. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
92-93, ISBN 978-3-440-14530-2
58. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol.
5, Editura Arte Grafiche Saturnia,
Trento 1986, p. 410-411,ISBN 88-
85013-37-6
59. ^ a b (Marcel) Bon: “Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 118-119, ISBN 978-3-440-
13447-4 Eroare la citare: Etichetă
<ref> invalidă; numele "Bon" este
definit de mai multe ori cu conținut
diferit
60. ^ Andreas Neuner: „BLV Naturführer 3
– Pilze”, Editura BLV
Verlagsgesellschaft mbH, München
1975, p. 94-95 ISBN 3-405-11345-8
61. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 270-
271, ISBN 3-405-12081-0
62. ^ Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige
Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co.,
Langen 1976, p. 62, ISBN 3-8068-
0215-7
63. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 382-
383, ISBN 3-405-12081-0
64. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 172-174,ISBN 3-426-
00312-0
65. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol.
5, Editura Arte Grafiche Saturnia,
Trento 1986, p. 378-379,ISBN 88-
85013-37-6
66. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 230, 232,ISBN 3-426-
00312-0
67. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie
Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura
Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012,
p. 213, ISBN 978-3-8427-0483-1
68. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 95-97,ISBN 3-426-
00312-0
69. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 514-
515, ISBN 3-405-11774-7
70. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol.
5, Editura Arte Grafiche Saturnia,
Trento 1986, p. 432-433,ISBN 88-
85013-37-6
71. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 520-
521, ISBN 3-405-11774-7
72. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 300-
301, ISBN 3-405-11774-7
73. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
74. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 290-291 ISBN 978-3-440-
13447-4
75. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 32-33,
ISBN 3-405-12124-8
76. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”,
Editura Wilhelm Heyne Verlag,
München 1982, p. 91-92 ISDN 3-453-
40334-7
77. ^ J. E. și M. Lange: „BLV 100.
Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna
Viena 1977, p. 124-125,ISBN 3-405-
11568-2 101.
78. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 174-175, ISBN 978-3-440-
13447-4 102.
79. ^ Mustafa Ișiloğlu, Hakan Alli, Brian M.
Spooner,.M. Halil Solak: „Morchella
anatolica (Ascomycota), a new species
from southwestern Anatolia, Turkey”, 103.
în: Mycologia, vol. 102, nr. 2, Editura
Taylor & Francis, Ltd.,, New York 2010,
p. 455-458
80. ^ Rose Marie și Sabine Maria 104.
Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”,
Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart
1979 și 1980, p. 641, ISBN 3-85502-
0450
105.
81. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”,
Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p.
326-327, ISBN 978-3-440-13447-4
82. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, 106.
München, Berna, Viena 1980, p. 538-
539, ISBN 3-405-12124-8
83. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia
Mycologica, vol. XXIV, Editura Società 107.
Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab.
1157, 1158
84. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie
Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura 108.
Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012,
p. 225, ISBN 978-3-8427-0483-1
85. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, 109.
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 230, 232,ISBN 3-426-
00312-0
86. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, 110.
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
660-661, ISBN 978-3-440-14530-2
87. ^ J. Häffner & Z. Lukacz: „Rezente
Acomycetenfunde”, XVIII, în:
„Rheinland-Pfälzisches Pilzjournal”, nr. 111.
5, 1996, p. 108-118
88. ^ Giacomo Bresadola: „Fungi tridentini
novi vel nondum delineati et iconibus
illustrati”, vol. 2, Editura J. Zippel,
Trento 1892, p. 257-259 (în limba 112.
latină)
89. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia
Mycologica, vol. XXV, Editura Società
Botanica Italiana, Milano 1933, p. 133, 113.
tab. 1222
90. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 223, 225-228,ISBN 3- 114.
426-00312-0
91. ^ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 256-257, ISBN 978-3-440- 115.
13447-4
92. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, 116.
München, Berna, Viena 1980, p. 670-
671, ISBN 3-405-12081-0
93. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 117.
64-65, ISBN 978-3-440-14530-2
94. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie
Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura
Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, 118.
p. 69, ISBN 978-3-8427-0483-1
95. ^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 80-81, ISBN 978-3-440- 119.
13447-4
96. ^ Andreas Neuner: „BLV Naturführer –
Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München-Bern-Viena 1976, p. 66-67,
ISBN 3-405-11345-8 120.
97. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie
Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura
Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012,
p. 212, ISBN 978-3-8427-0483-1
98. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, 121.
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 554-555,ISBN 3-405- 122.
12116-7
99. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, 123.
München, Berna, Viena 1980, p. 606-
607, ISBN 3-405-12081-0
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 214-216,ISBN 3-426-
00312-0
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 215, 217,ISBN 3-426-
00312-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 610-
611, ISBN 3-405-12081-0
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 201-202,ISBN 3-426-
00312-0
^ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 66-67, ISBN 978-3-440-
13447-4
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 372-
373, ISBN 3-405-11774-7, ISBN 3-405-
12124-8
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 324-
325, ISBN 3-405-12124-8
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 368-
369, ISBN 3-405-11774-7
^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol.
4, Editura Arte Grafiche Saturnia,
Trento 1983, p. 406-407,ISBN 88-
85013-25-2
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 380-381,ISBN 3-405-
12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 420-421,ISBN 3-405-
12116-7
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 202-204,ISBN 3-426-
00312-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 404-
405, ISBN 3-405-11774-7
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 199, 201,ISBN 3-426-
00312-0
^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
408-409, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 550-
551, ISBN 3-405-11774-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 552-
553, ISBN 3-405-11774-7
^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 217-218, 220,ISBN 3-
426-00312-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 542-543,ISBN 3-405-
12116-7
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 268-269,ISBN 3-405-
12116-7
^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
64-65, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
56-57, ISBN 978-3-440-14530-2
^ Rose Marie și Sabine Maria
Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”,
Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart
1979 și 1980, p. 34, ISBN 3-85502-
0450
124. ^ J. E. și M. Lange: „BLV
Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna
Viena 1977, p. 186-187,ISBN 3-405-
11568-2
125. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 516-517,ISBN 3-405-
12116-7
126. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 516-517,ISBN 3-405-
12116-7
127. ^ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der
Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt
2012, p. 156-157, ISBN 978-3-440-
13447-4
128. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie
Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura
Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012,
p. 92, ISBN 978-3-8427-0483-1
129. ^ E. și M. Lange: „BLV
Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna
Viena 1977, p. 92-93, ISBN 3-405-
11568-2
130. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 602-
603, ISBN 3-405-11774-7
131. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 574-
575, ISBN 3-405-12124-8
132. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1980, p. 656-
657, ISBN 3-405-12081-0
133. ^ J. E. și M. Lange: „BLV
Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna
Viena 1977, p. 40-41, ISBN 3-405-
11568-2
134. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia
Mycologica, vol. XXIV, Editura Società
Botanica Italiana, Milano 1932, p. și
tab. 1181
135. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer,
Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p.
244-245, ISBN 978-3-440-14530-2
136. ^ Rose Marie și Sabine Maria
Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”,
Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart
1979 și 1980, p. 44-45,ISBN 3-85502-
0450
137. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV
Verlagsgesellschaft, München, Berna,
Viena 1979, p. 524-525,ISBN 3-405-
12116-7
138. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”,
Editura Droemer Knaur, München-
Zürich 1976, p. 81-82,ISBN 3-426-
00312-0
139. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”,
vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft,
München, Berna, Viena 1976, p. 498-
499, ISBN 3-405-11774-7
140. ^
http://www.naehrwertrechner.de/naehrwerte-
details/K700111/Pilze%20frisch//
Valoarea nutritivă a ciupercilor]
141. ^ Despre ciuperci (http://www.news.de/
gesundheit/716487624/giftpilze-mache
n-sammlern-das-leben-schwer/1/)

Bibliografie
Bruno Cetto: volumele 1-7
(Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura TAVerlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980,ISBN 3-85502-0450
Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum, Heidelberg 2001,ISBN 3-8274-0920-9
Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Edituraandem
T Verlag GmbH, Potsdam 2012,ISBN 978-3-8427-0483-1
J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001,ISBN 978-3-440-14530-2
Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013,ISBN 9786068527147, 192 p.
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014,ISBN 978-1-4454-8404-4
Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2
Bucătăria românească cu ciuperci
Bunătăți din ciuperci

Legături externe
Materiale media legate deCiuperci comestibile la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ciuperci_comestibile&oldid=12203388

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 mai 2018, ora 13:33.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.