SUBIECT

ION (1920)
de Liviu Rebreanu (1885 – 1944)

GLASUL PĂMÂNTULUI

I. ÎNCEPUTUL
1. Naratorul ne prezintă drumul de intrare în satul Pripas (Cârlibaba, râul Someş, Cluj, Armadia, Jidovița,
Bistrița). Pripasul este ascuns între nişte dealuri.
La marginea satului te întâmpină din stânga, o „cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața
spălăcită de ploi şi cu o cununiță de flori veştede agățată de picioare”. Trupul lui Hristos e de tinichea ruginită,
iar lemnul este mâncat de carii şi înnegrit de vremuri.
E o zi foarte călduroasă de vară. Pe drum se văd câinele învățătorului şi o pisică. Prima casă din sat este
cea a învățătorului Herdelea, construită în coasta unui deal. Are un pridvor jur-împrejur, uşa spre uliță şi două
ferestre care se uită tocmai în inima satului.
Peste drum, urmează casa lui Alexandru Pop-Glanetaşu. Uşa e închisă cu zăvorul; acoperişul de paie
seamănă cu un cap de balaur. Pereții sunt văruiți de curând.
Urmează casa lui Macedon Cercetaşu şi a primarului Florea Tancu. Doi câini se mârâie pe uliță. „De-
abia la cârciuma lui Avrum începe să se simtă că satul trăieşte”. Doi țărani beau rachiu. Din depărtare se aud
viorile şi chiuiturile de la horă.
2. Este duminică şi aproape tot satul se află la horă. Aceasta are loc în curtea Todosiei, văduva lui Maxim
Oprea. Casa femeii se află peste drum de „bisericuța bătrână, pleoştită şi dărăpănată”. Deşi soțul ei a fost bogat,
după moartea lui, într-un an de zile, nevasta nepricepută pierde ceea ce soțul a agonisit o viață întreagă. Îi
rămâne doar o vacă stearpă şi veşnic flămândă.
Nucii bătrâni de lângă şură țin umbră petrecăreților.
Cei trei lăutari țigani, Briceag, Holbea şi Găvan cântă de zor la vioară. Băieții şi fetele dansează
Someşana şi Învârtita. Mamele şi babele stau pe margini şi privesc, observându-şi copiii. Mai departe stau
bărbații: primarul, câțiva bătrâni fruntaşi, Ștefan Hotnog, Trifon Tătarul, Simion Butunoiu (fostul învățător),
Macedon Cercetaşu, Cosma Ciocănaş, Simion Lungu ş.a. . „Pe de lături, ca un câine la uşa bucătăriei, trage cu
urechea şi Alexandru Glanetaşu, dornic să se amestece în vorbă, sfiindu-se totuşi să se vâre între bogătaşi”.
La horă apare şi „Savista, oloaga satului. E vară cu fata cea mai frumoasă din Pripas, cu Florica, şi ceva
neam cu nevasta lui Trifon Tătaru”. Ea anunță că „s-a bătut Vasile Baciu”. „Are 25 de ani şi tremură de fericire
când aude lăutarii ori când vede vreo petrecere...”
3. Ion, feciorul Glanetaşului, dansează cu Ana lui Vasile Baciu. Îl roagă pe Belciug să continuie cântecul,
dar lăutarul e obosit. „Ion strânge la piept pe Ana cu mai multă gingăşie, dar şi mai prelung”. Ion ia rachiul
îndulcit de la Zenobia, mama sa, după ce se uită puțin la Florica, fosta lui iubită, care este puțin supărată, dar
foarte frumoasă.
4. Ana îl urmează pe Ion în dosul şurii, sub un nuc bătrân. Flăcăul îi dă să guste din rachiu. Fetei îi este
silă de băutură, pentru ca tatăl ei bea în fiecare zi şi se îmbată. Ana i se plânge tânărului că tatăl ei vrea să o
mărite cu George a Tomii. „Nu-i fusese dragă Ana şi nici
acuma nu-şi dădea seama bine dacă i-e dragă. Iubise pe
Florica şi, de câte ori o vedea sau îşi amintea de ea, simțea
că tot o mai iubeşte. Purta în suflet râsul ei cald, buzele ei
pline şi umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albaştri
ca cerul de primăvară. Dar Florica era mai săracă decât
dânsul, iar Ana avea locuri, şi case, şi vite multe...” Ion o
sărută lung pe buze pe Ana. În acel moment trece pe lângă ei
Ilie Onu, frate de cruce cu George al Tomii. Îl ura pe Ion
pentru că „la o nuntă îl umpluse de sânge ca să-l
îmblânzească”. Ana are ochi căprui şi buze subțiri.
5. „Deodată toată lumea se întoarse spre uliță. Toți bărbații
scoaseră pălăriile, iar cei de pe prispă se sculară în picioare.
Venea preotul Belciu, împreună cu doamna Herdelea, soția
învățătorului, cu domnişoara Laura şi cu Titu. Primarul şi fruntaşii satului ieşiseră în poartă întru întâmpinarea
domnilor.” „Maria Herdelea era fată de țăran de pe la Monor, dar pentru că umblase totdeauna în straie nemțeşti

1
şi mai ales că s-a măritat cu un învățător, se simțea mult deasupra norodului şi avea o milă cam disprețuitoare
pentru tot ce e țărănesc.”
„Titu Herdelea, un tânăr de vreo douăzeci şi trei de ani, în haine curățele şi sărăcuțe, cu o cravată
albastră-azurie la gulerul înalt şi țeapăn, ras de mustăți şi lung cât un par”, întreabă de Ion. Ilie Onu îi spune că e
în „grădină, sub nuc, cu Ana”. „Vorbele lui Ilie loviseră pe George drept în suflet. Ana lui Vasile Baciu îi era
făgăduită lui de nevastă. Ea fată cu stare, el fecior de bocotan – se potriveau. Părinții lor erau înțeleşi mai de
mult, iar Ana îi plăcea. Nu zice că-i cine ştie ce frumoasă, dar nici el nu pica. Era greoi, spătos şi umeros ca un
taur, umbla legănat şi cu genunchii înmuiați”.
Ca să îi facă în ciudă lui Ion, George hotărăşte să danseze numai cu Florica, supărată şi ea că Ion e cu
Ana.
6. Lăutarii se pregătesc să cânte din nou. De pe uliță
vine Vasile Baciu, beat. Îi spune preotului că bea de supărare
că singurul lui copil, Ana, nu vrea să-l asculte. George îi
spune că Ana e în grădină cu Ion al Glanetaşului. Supărat, îl
numeşte pe Ion: „sărăntoc”, „tâlhar”, „hoț”.
Ion are ochi negri. Hora se sparge. Ion îl obligă pe
Briceag să cânte, deşi Geoge îi cere să meargă la cârciumă.
George e supărat, pentru că el strângea banii de la flăcăi,
pentru a-i plăti pe lăutari. Todosia e fericită că flăcăii nu s-au
încăierat la ea în ogradă.
7. La cârciuma lui Avrum, acesta se pregăteşte să-i
servească pe țărani, împreună cu Aizic, fiul său. George
plăteşte băutura pentru prietenii săi. Titu vine la cârciumă să vadă cum se termină conflictul: Ion e hotărât să se
răzbune pe George.
8. George refuză să-i plătească pe lăutari. Ion îl loveşte cu pumnii. Avrum, cârciumarul, ca să nu-i strice
lucrurile, îi împinge în uliță şi încuie uşa după muşterii. Ion smulge un par din gardul cârciumarului şi-l loveşte
pe George peste spate. Prietenii lui îl duc acasă pe brațe. Titu nu mai prinde încăierarea, iar Ion nu-i spune decât
că s-a răcorit, nu-i dă alte detalii.
II. ZVÂRCOLIREA
1. Alexandru şi Zenobia sunt treziți de cântecul cocoşilor. Zenobia dă mâncare găinilor şi îl trezeşte şi pe Ion,
care doarme în pod. Acesta se trezeşte să plece la cosit. Zenobia îl ceartă că a murdărit hainele de sărbătoare. Ion
se spală în Pârâul-Doamnei, care se varsă lângă casa lor. Ajuns la pământul lui, îi dă binețe lui Simion Lungu,
care coseşte în livada luată cu arendă de la Avrum. Din bucata de pământ care fusese zestrea Zenobiei (de pe
care ieşeau douăsprezece care de fân) a rămas doar o bucată de trei care.
2. „Îi cam plăcuse bătrânului (n.n. Alexandru Glanetaşu) rachiul,
iar munca nu prea îl îndemnase. În tinerețea lui a fost mare
cântăreț din fluier, de i se dusese vestea până în Bucovina. Zicea
atât de frumos din trişcă, parc-ar fi fost clarinet. De aceea l-a şi
poreclit lumea <Glanetaşu>. Fusese băiat curățel şi isteț, dar
sărac iască şi lenevior de n-avea pereche. Fugea de munca grea..
(...) I-au plăcut mai mult lucrurile muiereşti: săpatul, pologul,
căratul, semănatul. Dar şi mai bucuros trândăvea prin ogrăzile
domnilor, pe la notar, pe la preot, pe la învățător şi chiar pe la
ovreii din Armadia şi din Jidovița. (...) Norocul lui a fost
Zenobia, o femeie ca un bărbat. Fără de ea câinii l-ar fi mâncat.
S-a măritat cu dânsul fără voia părinților, care-i ziceau, că din
frumusețe nu se face porumb şi din istețime mămăligă”. Zenobia „era harnică, alergătoare, strângătoare”.
Când creşte Ion, părinții mai au doar trei petece de pământ: o fâneață şi două porumbişti.
„Ce-ar fi trebuit să fie Glanetaşu a fost feciorul. Era iute şi harnic ca mă-sa. Unde punea el mâna, punea
şi Dumnezeu mila. Iar pământul îi era drag ca ochii din cap. Nici o brazdă de moşie nu s-a mai înstrăinat de
când s-a făcut dânsul stâlpul casei. În schimb, cum-necum în doi-trei ani a plătit şi datoriile ce le aveau la
<Someşana> din Armadia.”
Pământul îi pare lui Ion „un stăpân falnic şi neîndurător”.
„Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleşindu-l. Se simţea mic
şi slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltoreşte cum îi place. Suspină
prelung, uimit şi înfricoşat în faţa uriaşului:
-Cât pământ, Doamne! (...)
Brazda culcată îl privea neputincioasă, biruită, umplându-i inima deodată cu o mândrie de stăpân. Şi atunci
se văzu crescând din ce în ce mai mare. Vâjâiturile stranii păreau nişte cântece de închinare. Sprijinit în coasă

2
pieptul i se umflă, spinarea i se îndreptă, iar ochii i se aprinseră într-o lucire de izbândă. Se simţea atât de
puternic încât să domnească peste tot cuprinsul.
Totuşi în fundul inimii lui rodea ca un cariu părerea de rău că din atâta hotar el nu stăpâneşte decât două-trei
crâmpeie, pe când toată fiinţa lui arde de dorul de a avea pământ mult, cât mai mult…
Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veşnic a pizmuit pe cei bogaţi şi veşnic s-a înarmat într-o
hotărâre pătimaşă: trebuie să aibă pământ mult, trebuie! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă…”
Ana i se pare slăbuță şi urâțică, iar
pe Florica o iubeşte mai mult decât
oricând. „Fără să mai scoată o vorbă, o luă
în brațe, o strânse s-o înăbuşe şi o sărută
pe gură cu o patimă sălbatecă. Fata se
zvârcolea, dar cu fiecare mişcare se lipea
mai tare de pieptul lui.” Zenobia îi
surprinde şi îşi ceartă băiatul.
3. Vasile Baciu „s-a însurat cu o fată
bogată şi urâtă, dar a iubit-o ca ochii din
cap, căci ea îi întruchipa pământurile, casa,
vitele, toată averea care-l ridicase deasupra
nevoilor”. Când era treaz era harnic. Din şase copii, nu a trăit decât Ana. Ea semăna cu mama ei. Femeia moare
la naşterea ultimului copil, un băiat care a murit odată cu ea, fără a mai apuca să apară pe lume. De atunci, Baciu
bea ca să uite. Ca să nu împartă averea, vrea s-o mărite pe Ana cu George Bulbuc, care nu-i cere zestre până la
moartea lui. Nu-i place de Ion, pentru că îşi dă seama că el îi vrea doar averea.
Ana îl vede pe Ion cum o îmbrățisează pe Florica şi îşi dă seama că tot nu o iubeşte.
4. Toma Bulbuc s-a dus la preot să-l acuze pe Ion că i-a schilodit feciorul. Pentru că Bulbuc era un stâlp darnic
al bisericii, părintele promite să-l dojenească pe Ion duminica viitoare, în biserică. Învățătorul şi familia lui sunt
de partea lui Ion, pentru că nu-i au la suflet pe cei din familia Bulbuc. La claca organizată de învățător, ca satul
să-i aducă lemne de foc, au lipsit tocmai bogătaşii, în frunte cu familia Bulbuc.
„Titu era mândria familiei Herdelea. Avea douăzeci şi trei de ani şi era înalt, cam deşirat, cu o față
lătăreață, ochi albaştri spălăciți şi o frunte largă. Mustățile nu-i prea creşteau şi de aceea le rădea, zicând că se
poartă după moda anglo-americană. Toată casa jura că tânăr mai deştept decât el nu se pomeneşte în
împrejurime. De altfel în şcoală a învățat binişor”. Face liceul, dar rămâne să studieze acasă ultimele două clase.
Tatăl îi găseşte diverse slujbe de ajutor de notar, de care se plictiseşte repede. „Citea cu patimă versuri, romane.
Mai ales de când s-a lăsat de şcoală, a citit tot ce i-a căzut în mână. Și tot citind, a început şi el să scrie (...). Iar
când, într-o bună zi, <Familia> i-a publicat o poezie de trei strofe, s-a hotărât definitiv, dar în taină: va fi
poet. (...) În curând tot județul l-a consacrat poet.”
E îndrăgostit de Lucreția Dragu, fata profesorului de matematică din Armadia, micuță, oacheşă şi
visătoare. Versurile lui Titu, din Familia, preamăreau ochii cei verzi ai fetei. În acelaşi timp îi mai plăcea şi de
nevasta învățătorului evreu Lang, Roza, care era o unguroaică drăguță şi cochetă. Ei locuiau în Jidovița. Soțul ei
era bețiv. Lang avea „nişte mustăți ungureşti, un nas gros, ochii vii negri şi un păr creț negru tăciune. (...) părea
cu zece ani mai bătrân, deşi încă nu împlinise treizeci”.
6. Toma Bulbuc şi George vin să se plângă învățătorului, dar pleacă repede de frica gurii Zenobiei. Preotul se
ceartă cu învățătorul din cauza lui Ion, pentru că Herdelenii îi tot țin partea flăcăului.
III. IUBIREA
1. Preotul Belciug era văduv. Rămăsese fără un rinichi. Supărat pe Herdelea, hotărăşte să-l certe pe Ion în
biserică, mai ales că miercuri băieții s-au împăcat şi George a venit să-l roage pe părinte să-l ierte pe Glanetaşu.
Ruşinat şi supărat după ce este certat în biserică (după slujba de duminică), Ion se îmbată în Jidovița şi mănâncă
bătaie. Munceşte mai hotărât, ca să poată să o ia de nevastă pe Florica.
2. Doamna Herdelea îl porecleşte pe Belciug Pămătuful. Herdelea era de cincisprezece ani învățător în Pripas.
Când s-a mutat, a închiriat o casă, pe care a reparat-o cu banii lui. Proprietarul a încheiat contractul şi el a trebuit
să se mute într-o altă casă, tot închiriată. După ce a reparat-o, a pățit la fel. Cu acordul preotului, îşi face o căsuță
pe pământul bisericii. Preotul i-l promite, dar nu-i face acte.
Laura primeşte şaptezeci şi nouă de scrisori şi cărți poştale de la un student la teologie în ultimul an, pe
care l-a cunoscut la un bal. Fata îi răspunde şi ea, trimițându-i douăzeci de scrisori şi douăzeci şi trei de cărți
poştale ilustrate. Laura avea nouăsprezece ani. Între timp, un tânăr înalt, student la medicină, Aurel Ungureanu,
îi face curte Laurei. Tânărul teolog George Pintea precizează în scrisoare că o ia pe fată de soție fără să pretindă
zestre. Laura se împotriveşte, dar părinții insistă.
3. Venise toamna. Ion muncise pe brânci toată vara şi adunase doar o sută de zloți. Zenobia e supărată că
Florica şi mama ei spun în sat că Ion a cerut-o de nevastă. Ion se întâlneşte pe drum cu Ana şi fata îi reproşează
că a părăsit-o.

3
 Într-o dimineață mohorâtă de toamnă, Ion iese la arat. Alături era pământul lui Simion Lungu, care
odinioară a fost al familiei lui. Tânărul mută hotarul trei - patru brazde mai încolo. Se ceartă şi se bate cu Simion
Lungu. Acesta îl amenință că îl dă în judecată şi că va face închisoare.
4. Fetele „inteligenței” satelor dimprejur se adunau în fiecare duminică la o sindrofie, organizată pe rând, la
fiecare acasă. Importante pentru ele erau şi balul din octombrie şi serata dansantă din februarie. Laura îl aşteaptă
pe Aurel Ungureanu.
Acesta „era un tânăr de vreo douăzeci şi trei de ani, băiatul unui țăran înstărit din Teaca, cu fața osoasă,
cu părul negru foarte aspru, cu nişte mâini mari şi
palme veşnic umede, cu mişcări stângace parcă s-ar
teme să nu facă vreo gafă, căutând să se arate bine-
crescut, îmbrăcat bine, dar hainele stând pe el parcă
ar fi de căpătat. Îşi petrecea vacanțele prin Armadia,
unde mamele ambițioase încercau să-l arvunească pe
seama fetelor lor pentru când va ieşi doctor...”
Băiatul le anunță pe fete că balul din
octombrie s-a amânat pentru noiembrie, pentru că
lăutarii erau angajați în alte părți. Medicinistul nu se
opune căsătoriei Laurei cu Pintea.
5. Titu se întâlneşte cu surorile lui şi cu fetele care se
întorceau de la sindrofie. Apoi, o vede pe Roza Lang,
pe care o sărută şi o strânge în brațe. „Roza Lang era o femeie
nostimă, cu obrajii de păpuşă, cu născiorul obraznic, cu nişte
ochi visători şi leneşi, cu forme mlădioase şi plinuțe, asemenea
unei fete de douăzeci de ani. Se credea ființa cea mai
nefericită din lume alături de Lang pe care-l disprețuia fiindcă
era ovreu şi bețiv”.
6. Titu, când se întoarce acasă, se întâlneşte cu Ion. Îl
sfătuieşte pe tânărul țăran să-l silească pe Vasile Baciu să i-o
dea pe Ana de nevastă. Ion înțelege ce trebuie să facă.
7. Zaharia Herdelea îi răspunde lui Pintea, acceptând cererea
lui în căsătorie.
IV. NOAPTEA
1. George Bulbuc o vizitează pe Ana, dar fata oftează după Ion. Ana „era o fire tăcută şi oropsită, menită parcă
să cunoască numai suferința în viață. A crescut singură, lipsită de dragoste părintească mângâietoare. Mama a
lăsat-o fără aripi. Îşi aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei blânde pe care nu le-a mai întâlnit niciodată.
Tatăl ei o iubea, dar cu o iubire plină de toane. Vorbe bune a auzit prea puține de la dânsul; bătăi a suferit
nenumărate, mai pe dreptate, dar mai mult din senin. Prietenie cu
alte fete nu putea lega. Sufletul ei căuta o dragoste sfioasă şi
adâncă. Zburdălnicia o întrista. Chiar peste veselia ei plutea o
umbră de melancolie”.
Într-o seară, după plecarea lui George, Ion o aşteaptă pe
Ana. Fata îl cheamă în casă, însă băiatul refuză.
2. Ion primeşte citație, dar nu se consultă cu învățătorul
Herdelea. Simion Lungu îl dăduse în judecată. Serile se duce la
Ana. Într-o joi pleacă împreună cu părinții în Armadia, el la
judecată, iar ei la târg, să vândă porumb ca să mai achite din dări.
Pe Simion îl aduce preotul, cu trăsura. Ion şi Simion se împacă,
cât aşteaptă să intre la judecată. Preotul, care voia şi el să-i
împace, se înfurie, având senzația că cei doi țărani îşi bat joc de el. Belciug vorbeşte în ungureşte cu judecătorul
şi Ion primeşte două săptămâni de închisoare.
3. Pintea trimite o telegramă prin care îşi anunță vizita sâmbătă. Familia începe pregătirile. Glanetaşu i se plânge
lui Herdelea de ce a pățit Ion. Învățătorul promite că îi va scrie o reclamație, adresată ministrului justiției.
4. Pintea e întâmpinat călduros de întreaga familie Herdelea. Pintea „era de vreo douăzeci şi cinci de ani, cu o
înfățişare plăcută, cu nişte ochi negri cam mici şi neastâmpărați şi cu o mustăcioară cărbune, îngrijită. Părul
aspru, pieptănat în sus, era retezat drept, ca o perie. Cu mişcările iuți şi îmbrăcat într-o redingotă puțin prea
lungă, sub care purta o vestă încheiată în nasturi deşi până la gulerul alb şi tare ce-i cuprindea gâtul scurt, n-avea
mai nimic preoțesc nici în ținută şi nici în vorbă. (...) Tatăl său era preot în Lechința, iar Lechința era un orăşel
cam cât Armadia. (...) Pe urmă Pintea mai spuse că are mulți frați şi surori, care aproape toți sunt gospodăriți şi
răspândiți prin toate colțurile pământului românesc.”
Tânărul venise ca să participe şi el la balul de duminică seara din Armadia.

4
5. Titi cere trăsura de la Belciug. Acesta îi reproşează comportamentul părinților săi. Fetele, Titu şi Pintea merg
la bal. Trăsura preotului e condusă de Ion.
6. Ion primeşte sentința: închisoare două săptămâni. Tânărul îl convinge pe Herdelea să-i facă reclamație
împotriva judecătorului ungur.
7. Herdelea, preotul Belciug, Titu, doctorul Filipoiu, Lang, Solgăbirăul Chițu, profesorul Spătaru, avocatul Paul
Damian şi popa din Vărarea, silvicultorul Madurasy se întâlnesc la cârciuma lui Nemann şi discută politică în
contradictoriu.
8. Cât soțul ei este la cârciumă, Titu îi face o vizită noaptea Rozei Lang.
9. Ion o vizitează pe Ana după ce George pleacă de la Vasile Baciu. George îşi dă seama că fata se întâlneşte cu
Ion. Aproape de Crăciun, Ana profită că tatăl ei se îmbătase în Jidovița şi acum dormea tun, pentru a-l chema pe
Ion în casă. Ana dormea pe cuptor, după horn. Vasile Baciu se trezeşte şi e gata să-i surprindă pe cei doi. Crede
că e George şi adoarme la loc. George o aude pe Ana când îi spune lui Ion că îi este frică să nu fi rămas
însărcinată. De atunci nu mai calcă pe la Vasile Baciu.
V. RUȘINEA
1. Săptămâna dinaintea Crăciunului se tăiau porcii. Toți sătenii posteau, în afară de preotul Belciug („avea
stomacul afurisit”) şi învățătorul Herdelea („nu voia să dea ascultare minciunilor popeşti...”). Numai Ion şi unii
țigani nu aveau porc de tăiat, fiind săraci. Glanetaşu era „singurul meşter al satului în căsăpirea neamului
râmătorilor”. El primea plata în natură, adunând astfel carnea de sărbători. Ion avea fața osoasă.
În fiecare an, Herdelea tăia doi porci. Anul acesta avea nevoie de carne de porc pentru logodna Laurei,
din ianuarie. Ajută la tăiere şi Zenobia şi Ion. Acesta, amețit de rachiul servit de doamna Herdelea, îi
mărturiseşte lui Titu că s-ar putea ca Ana să fi rămas însărcinată.
2. Părinții lui Pintea trimit o scrisoare în care fixează logodna pentru a doua duminică după Bobotează. La
Herdelea se fac cozonaci, sarmale, trei feluri de prăjituri şi învățătorul se aprovizionează „din belşug cu rachiu”.
Ion vine primul să-l colinde pe Herdelea, apoi toată seara colindătorii se țin lanț.
Titu invită familia Lang la masă, spre nemulțumirea doamnei Herdelea. Corul studenților liceului din
Armadia vin să colinde după miezul nopții, spre încântarea doamnei Herdelea. Toată familia învățătorului merge
la preotul Belciug, să-l colinde. Herdelea împrumută 1500 de zloți de la Banca Someşană, ca să facă față
dorințelor Laurei. Părinții lui Pintea vin la logodnă. Apare şi mama lui Herdelea, dar se retrage la bucătărie,
nesimțindu-se bine printre rude. Mama lui George Pintea îi povesteşte Mariei Herdelea că a îmbătrânit înainte de
vreme pentru că a făcut treisprezece copii, din care îi trăiesc unsprezece. George este al nouălea. Aveau deja
doisprezece nepoți. Hotărăsc să facă nunta în Armadia.
3. „Spre sfârşitul câşlegilor” (n.n. DEX: interval de timp între două posturi ortodoxe, în care creștinii pot
mânca de dulce) se răspândi zvonul în sat că Ana lui Vasile Baciu ar fi însărcinată. Pe la Crăciun, Ana ştie sigur
că e gravidă. Începe să se rotunjească. Ion nu o mai vizitează nopțile. Vasile Baciu e supărat că George nu vine
să-i ceară fata de nevastă.
4. Ghiță Pop, singurul copist român de la judecătoria din Armadia îl anunță pe Herdelea că judecătorul turbează
pentru că ministrul justiției începuse o anchetă la judecătorie. El a promis că nu se lasă până nu-i bagă în
puşcărie pe toți cei implicați (pe Ion şi pe cel care i-a scris jalba). Herdelea îl pune pe Ion să promită că va
declara „că jalba i-a scris-o un domn de la Bistrița”, pe care nici nu ştie cum îl cheamă.
Laura e îngrijorată de viitoarea ei viață, de femeie căsătorită. Titu e îndrăgostit lulea de Roza Lang.
Pentru că bârfele despre acest lucru umblau prin Armadia, prin Jidovița şi prin Pripas, ajungând la urechile
familiei Herdelea, tatăl îi găseşte o slujbă de ajutor de notar departe, în GARDALĂU (al şaptelea sat de la
Armadia).
Judecătorul îl întreabă direct pe Herdelea dacă el i-a scris jalba lui Ion. Înspăimântat, învățătorul neagă.
Pintea hotărăşte nunta pentru Duminica Tomii (a doua duminică după Paşti).
5. Vasile Baciu merge la George să-l întrebe când se însoară cu Ana. Când află că nu George e tatăl copilului, se
înfurie şi o bate foarte tare pe Ana, care venea cu rufele de la râu. O scapă din mâinile tatălui Avrum, obişnuit cu
numeroasele bătăi la cârciumă. Vasile Baciu intră în casă şi continuă s-o bată. Ana era însărcinată în cinci luni.
6. Baciu o bate a doua zi iar. A treia zi o trimite la Ion, ca să se înțeleagă cu el. Ion spune că nu are ce discută cu
ea, ci cu Vasile Baciu, cu care trebuie să se tocmească pentru a cădea la învoială.
Vasile o bate iar, până o umple de sânge. Trei săptămâni o bate în fiecare zi. Fata slăbeşte, dar pântecul
îi creşte tot mai mult. Vasile se întâlneşte cu Ion pe uliță, dar tânărul îi spune că nu vrea s-o ia pe Ana de nevastă.
Baciu o bate din nou.
VI. NUNTA
1. Titu pleacă în GARDALĂU, la notarul evreu Friedman, cu care vorbise învățătorul. De când o iubeşte pe
Rozica, începe să-i iubească pe toți ungurii şi evreii. De aceea vorbeşte aproape tot timpul ungureşte. Friedman îl
trimite să strângă birurile. Cei mai săraci, românii, aveau cele mai multe datorii. Lui Titu i se pare nedrept că
maghiarii aveau case mari şi frumoase, iar românii trăiau în cocioabe şi mai aveau şi datorii. Se indignează când
aude învățătorul de la şcoala de peste drum de primărie cum strigă la copii: „Numai ungureşte!”

5
 La masă, se contrazice cu familia notarului, lăudându-i pe români şi criticându-i pe unguri. Recunoaşte
că abia aşteaptă să plece în România. Deşi era în sat de aproape o lună, Titu nu-l vizitase pe preotul român.
Acesta îi reproşează asta, iar Titu îşi cere iertare.
 În sat toată lumea află că Ana mănâncă bătaie de la Vasile Baciu, din cauza lui Ion, care a lăsat-o însărcinată
şi nu vrea acum să o ia de nevastă.
Toți cei din familia Herdelea condamnă comportamentul lui Ion. „Într-o duminică, tocmai în vremea
liturghiei, bătu crunt pe tatăl său, pentru că îl sfătuise, foarte pe departe, să caute să se înțeleagă cu Vasile Baciu,
c-ar fi auzit că acuma ar fi bucuros să-i dea fata şi chiar o zestre frumoasă”.
Ion e chemat la judecătoria din Armadia. E întrebat cine i-a făcut jalba. Ion răspunde repede că
Herdelea. Apoi îl vede pe Belciug şi încearcă să repare situația, dar nu mai poate. Răspunde urât la reproşurile
învățătorului, acuzându-l că el e de vină că în loc de două săptămâni, va face două luni de închisoare. Herdelea
se sperie, bănuind că Ion a spus cine i-a făcut reclamația.
3. Preotul Belciug e chemat la anchetă. Se înfurie foarte tare când află că Herdelea a făcut jalba. E supărat că
învățătorul a fost ipocrit atunci când l-a colindat şi atunci când l-a poftit la logodna Laurei. E convins că nu Ion
e vinovat de tot răul, ci învățătorul. De aceea, hotărăşte să intervină între Ion şi Baciu şi să-i împace. El mai are
un interes ascuns: să-şi ridice o biserică de piatră în locul celei vechi şi dărăpănate. Preotul îi cheamă duminică
pe Ion, Zenobia şi Glanetaşu, dar şi pe Ana şi Vasile Baciu. Se
încearcă o înțelegere. Ion vrea toată moşia, iar Baciu nu vrea să-
i dea decât cinci locuri şi o pereche de boi. Se despart fără să
hotărască ceva. Ana mănâncă iar bătaie de la Baciu în acea
seară.
A doua zi, Glanetaşu merge la Vasile Baciu să se
tocmească din nou. Se ceartă şi nu ajung la nici o înțelegere.
Peste două zile se repetă povestea. Pentru că erau în postul
Paştilor, Vasile Baciu tărăgănează înțelegerea. Cu două
săptămâni înaintea sărbătorilor se învoiră într-o jumătate de
ceas: îi dădea zestre toate pământurile şi amândouă casele,
cerând să fie scrise, după cununie, pe numele amândurora.
Nunta era hotărâtă a doua duminică după Paşti.
4. Titu se ruşinează că a avut o perioadă când a vorbit foarte
mult ungureşte. Se visează revoluționar, luptător pentru drepturile românilor. Notarul Friedman îi cere lui Titu să
plece, pentru că are probleme cu autoritățile din cauza lui. Într-o joi, îl duce înapoi în Armadia, de unde îl luase.
5. Învățătorul află că preotul a încercat să-i împace pe Ion şi Vasile Baciu, însă în zadar. Primeşte o citație. Nu
achitase ratele pe care le făcuse pentru a le amenaja un salon fetelor. Titu, întors acasă, îl înştiințează pe tatăl său
că fostul inspector şcolar, care îl proteja pe Herdelea, a ieşit la pensie şi subinspectorul HORVAT îi va lua locul.
Titu lipsise aproape două luni. Doctorul Filipoiu urma să fie naşul Laurei. În ultima zi de şcoală înainte de Paşti,
inspectorul şcolar îl vizitează pe Herdelea şi e nemulțumit că elevii nu ştiu să vorbească bine ungureşte.
Ion vine la Herdelea să-l anunțe că se însoară cu Ana şi îl roagă să le fie naş. Deşi e foarte supărat că a
spus cine i-a făcut reclamația, până la urmă, se înduplecă.
6. Titu o vizitează pe Roza Lang. Aceasta plângea că soțul ei a fost suspendat. Lang se îmbătase şi nu ajunsese
la şcoală, deşi inspectorul şcolar Horvat îl aştepta. Titu află de la tatăl lui că Roza a avut o relație şi cu
practicantul notarului. Astfel, îşi dă seama că nu a fost vorba de iubire, ci doar de o aventură pasageră.
7. Avocatul LENDVAY vine cu sechestrul. Laura îşi coase singură rochia de mireasă, care o face să arate foarte
frumoasă. La cununia de duminică, biserica din Armadia se umple de oameni, care laudă frumusețea LAUREI şi
înfățişarea simpatică a lui George. Herdelea îl pofteşte şi pe Belciug, alături de alți cinci preoți. NUNTA au
făcut-o la berăria Rahova. Mirii pleacă în voiaj de nuntă de o săptămână şi apoi la parohia lui George.
8. NUNTA ANEI ține trei zile, după obicei. Sâmbătă porneşte tot
alaiul în căruțe, la notar,
în Jidovița.
Ion se întreabă
cum de a putut-o el
săruta şi îmbrățişa pe fata
asta urâtă. Domnişoara
de onoare, „Florica era
aprinsă în obraji, cu
buzele roşii, umede şi pline, cu ochii albaştri şi limpezi ca cerul de
vară şi avea în toată înfățişarea o veselie sănătoasă pe care se silea
şi nu izbutea s-o ascundă”.
Belciug face o slujbă frumoasă, ca la domni, pentru că speră să primească un dar mare pentru biserica
cea nouă.

6
 Ospățul era la Vasile Baciu. La 12 noaptea se joacă pe bani mireasa. Pentru că Ana s-ar fi obosit prea
tare, dansează în locul ei druşca întâi, Florica. Ana începe să plângă, pentru că îl vede pe Ion strângând-o prea
tare în brațe pe Florica în timpul dansului.
A treia zi, ospățul se mută la Ion, unde mireasa aduce lada de zestre şi multe animale.
Vasile Baciu e fericit, crezând că l-a păcălit pe Ion.

GLASUL IUBIRII
VII. VASILE
1. Herdelea îi spune lui Belciug de licitarea mobilei, care va avea loc vineri. Era o zi frumoasă de primăvară.
Peste drum, Hristosul de tinichea stătea încremenit pe cruce. La licitație, Belciug cumpără o masă de nuc care
aparținuse familiei Herdelea. Vrea să le dea o lecție pentru că învățătorul a îndrăznit să facă acea reclamație
pentru Ion, în care îl ponegrise şi pe el. Când preotul iese în uliță, „ochii lui întâlniră chipul lui Hristos pe cruce,
care acuma se zvârcolea plângător”.
Când Belciug vine a doua zi să-şi ia masa pentru care licitase, Maria Herdelea îl alungă şi-l loveşte cu
mătura pe țiganul care trebuia să care mobila.
2. Ion e fericit şi îşi face planuri cum să muncească pământul şi ce să facă cu banii de la nuntă. Când merge la
Vasile Baciu, să-i facă acte, acesta refuză. Îi spune că-şi poate alege cinci locuri care-i plac şi poate să le
muncească liniştit. Dar acte nu vrea să-i facă.
3. Postul de deputat ocupat de Ion Ciocan rămâne liber, pentru că acesta moare. Există doi candidați: Victor
Grofşoru (avocat român foarte bun, din Armadia) şi bancherul Bela Beck (şvab ungurizat din Budapesta).
[şvabi=numele românesc al Nemților din Apusul Banatului, pe câmpia Tisei. Ei au fost aduși de regii unguri din
Würtemberg în sec. XVIII-lea pentru a fi coloniști agricoli. După Șăineanu, ed. a VI-a (1929)].
Victor Grofşoru îl roagă pe Titu să vorbească cu Herdelea.
Acesta ar putea să-i convingă pe evreii din Jidovița să voteze cu el.
Herdelea e copleşit de amintirile numeroaselor umilințe, necazuri şi
compromisuri din viața sa.
4. Ion se poartă frumos cu Ana, pe care o trimite la Baciu să-l convingă
să le facă acte pe pământ. Vasile o loveşte cu pumnii. Întoarsă acasă la
Ion, Ana este lovită peste față şi de către soț. Vecina Glanetaşilor,
nevasta lui Macedon Cercetaşu, vine s-o mângâie pe biata femeie.
5. Titu face în sat propagandă pentru Grofşoru. În secret, îşi doreşte
unirea tuturor românilor cât mai grabnic. Herdelea a primit citație în
procesul pe care i-l intentase judecătorul care dăduse sentința în procesul
lui Ion cu Simion Lungu.
Subinspectorul Horvat îl solicită pe Herdelea să îl susțină pe candidatul ungur, promițându-i că efortul
lui va fi apreciat cum se cuvine. Din unsprezece alegători din Pripas, învățătorul e sigur că o mare parte vor
asculta sfatul lui. Se ceartă cu Titu din cauza aceasta.
6. Chiar în seara când Ion a bătut-o prima oară pe Ana, a fost primit în casă Dumitru Moarcăş, o rudă
îndepărtată a Zenobiei.
Învățătorul încearcă să-i împace pe Vasile şi Ion, dar nu reuşeşte. Ion o alungă pe Ana, iar Vasile Baciu
nu vrea s-o primească acasă. Tot nevasta lui Macedon o ia la ea. Se gândeşte la moarte, dar copilul mişcă şi Ana
îşi dă seama că are pentru ce trăi.
7. A doua zi, Ion o aduce pe Ana acasă, părându-i rău că s-a făcut de râsul lumii. După o săptămână de supărare,
îi vine ideea să meargă la preotul Belciug. Trecuseră doar 5 săptămâni de la nuntă. Belciug îl sfătuieşte să
apeleze la un avocat.
Ion îi spune Anei să plece înapoi la tatăl ei, că nu are cu ce să o țină şi pe ea.
VIII. COPILUL
1. Trecuseră două luni de la nunta Laurei şi ea nu trimisese nicio scrisoare. Titu se certa frecvent cu Herdelea
din cauza alegerilor pentru locul de deputat. Îşi găseşte singur un post de subnotar în LUȘCA şi hotăreşte să
plece acolo după alegeri.
Belciug vine cu şase alegători, iar Herdelea cu cinci. Deputatul ungur câştigă cu o majoritate de cinci
voturi, cele ale lui Herdelea. Titu pleacă a doua zi la post.
2. Ana vine la tatăl său, spunându-i că a alungat-o Ion. Ion merge la avocatul Victor Grofşoru, care îi promite că
îl ajută, după ce primeşte jumătate din onorariu. Îl sfătuieşte să o aducă pe Ana acasă.
Două săptămâni stă Ana la tatăl ei. Ion vorbeşte cu Vasile Baciu la cârciuma lui Avrum. Baciu e speriat
de avocați şi judecători. I-ar ceda jumătate din avere. Ion o ia acasă pe Ana. A doua zi merg la notar şi Baciu îi
dă jumătate din pământuri. Ion cere să scrie notarul că procesul merge înainte.

7
3. De la alegeri, Belciug rupsese orice legătura cu Herdelea. Într-o seară, familia Herdelea primeşte o scrisoare
de la Laura. Le povesteşte cum a trecut săptămâna de miere şi cum s-au instalat în VIREAG. Toți sunt
emoționați şi fericiți la aflarea veştilor bune primite.
4. Ion, deşi are acte pe jumătate din averea lui Vasile Baciu, e nemulțumit. De aceea o bate pe Ana. Fata muncea
ca o slugă de dimineața până seara. Zenobia nu mai făcea nimic şi se purta foarte urât cu nora.
Într-o zi de vară, Ana începe să simtă durerile naşterii. Pentru că junghiurile dispar, pleacă să ducă
mâncarea oamenilor la câmp. Sub un măr pădureț, Ana se prăvăleşte de durere. Zenobia o moşeşte. Taie
cordonul ombilical cu secera. Alături de Ana, pământul soarbe lacom sângele. Ion e mândru că are băiat, dar e
speriat că acum e legat definitiv de Ana.
5. Titu ajunge în LUȘCA, sat mare şi bogat. Nevasta notarului l-ar vrea ginere dacă ar face cursul de notar, ca să
ia locul bătrânului. Eugenia, fata lor, nu-i prea plăcea lui Titu. Peste o săptămână o cunoaşte pe învățătoarea
Virginia Gherman. Avea douăzeci şi cinci de ani. Se îndrăgosteşte de ea.
6. În ziua de sfântul Petru au botezat copilul şi l-au numit Petre. Peste o săptămână, Ion şi-a bătut iar nevasta.
Ana îşi dă seama că soțul ei o urăşte. Se gândeşte tot mai mult la moarte. În prima duminică din septembrie, Ana
află că s-a spânzurat Avrum. Aleargă să se uite. Ascultă povestea învățătorului despre motivele sinuciderii
cârciumarului şi se gândeşte tot mai mult la moarte.
7. Cu două săptămâni înainte de proces, Herdelea scrie două
scrisori: subinspectorului şcolar Horvat şi deputatului Bela Beck,
cerându-le ajutorul şi promițându-le din nou sprijin la alte alegeri.
Îşi pune şi avocat, pe LENVAY, cel cu sechestrul şi licitația. Pleacă
cu Ion la Bistrița, la tribunal. Îl şcoleşte pe Ion ce să spună la
proces. Din urmă îi prinde preotul, care trece pe lângă ei, fără să
răspundă la salut. Era citat ca martor în procesul învățătorului. Ion
Pop-Glanetaşu este condamnat la o lună de închisoare şi o sută de
coroane amendă, iar Zaharia Herdelea, învățător în Pripas, la opt
zile închisoare şi cincizeci de coroane amendă. Până la judecarea apelului, învățătorul va fi suspendat din slujbă
de către inspectoratul şcolar.
IX. SĂRUTAREA
1. Herdelea începe să-şi caute de lucru. Laura vine pentru o săptămână în vizită, dar nu e foarte afectată de ce a
pățit tatăl ei. E însărcinată. Stă doar cinci zile şi o ia cu ea pe Ghighi, ca să fie alături de ea când naşte.
Ion vine la Herdelea ca o furtună, spunându-i că a primit sentința.
2. Ion începe să se poarte frumos cu Ana, de frică să nu-l părăsească. Pe Ana nu o mai mişcă gesturile false ale
soțului ei.
Era sfârşitul toamnei. Ana stătea acasă cu Petrişor şi Dumitru Moarcăş. Acesta avea foarte mare grijă de
copil. Îi povesteşte Anei întâmplări din tinerețea lui. Începe să se radă. Vorbesc despre moarte. În timp ce se
rade, Dumitru moare. În urechile Anei „răsunau vorbele moşneagului şi-n ochi păstra numai înfățişarea lui
senină şi mulțumită din clipa morții...”
3. Iarna vine brusc. Vasile Baciu avea aproape cincizeci de ani şi nu umblase la judecăți niciodată. Peste două
zile are înfățişare cu Ion la tribunal. Pleacă la Ion şi-i cere să meargă cu
el până în Jidovița. În fața notarului Stoessel, Vasile Baciu îi dă şi restul
averii lui Ion. La cârciuma din Jidovița se ceartă. Vasile îl face hoț şi
vrea să-l strângă de gât, iar Ion îi trânteşte un pumn în piept, de îl
doboară de pe scaun.
4. Herdelea este anunțat, la sfârşitul lunii noiembrie, că este suspendat
pe timp nelimitat şi că domnul Nicolae Zăgreanu îl va înlocui cu
începere de la întâi decembrie. Învățătorul se duce în Armadia să-şi
caute o slujbă. Notarul Stoessel îi dă să facă nişte contracte rămase în
urmă.
Zăgreanu „era băiatul unui țăran cărăuş din Armadia, absolvent al Școalei Normale de stat din Deva. Îl
lăuda toată lumea, căci avusese bursă de la stat şi ieşise totdeauna întâiul în clasă. Se zicea că-l protejează mult
subinspectorul, căruia i-a fost recomandat special de către directorul Școalei Normale şi care i-a făgăduit să-l
propună ministerului în cel dintâi loc vacant, deoarece tânărul nu voia să se înstrăineze din județul lui. Îl
cunoşteau şi fetele. Încercase chiar să facă curte Ghighiței şi-i trimisese de la Deva câteva ilustrate. (...) Era
de-abia de douăzeci şi doi de ani, subțirel, cu obrajii de fată, puțin palizi, cu ochii albaştri, sfioşi şi cu o frunte
deschisă, cuminte...”
Ion îl roagă pe Herdelea să meargă cu el la avocatul Grofşoru, ca să-i spună că s-a înțeles cu socrul şi nu
mai e nevoie de proces. Avocatul e foarte drăguț cu învățătorul, oferindu-i postul de scriitor la cancelaria lui, de
la Anul Nou.
5. Titu e fericit în LUCȘA, pentru că e îndrăgostit de Virginia Gherman. Considera că nu se înțelesese vreodată
cu nimeni mai bine decât cu ea.

8
 Pe la începutul toamnei, într-o seară, găseşte în casa Virginiei pe plutonierul de jandarmi, care era
ungur. Plutonierul îi făcea curte dinaintea lui Titu. Tânărul Herdelea intervine într-un conflict între țăranii români
şi cei saşi, care se certau de la un izlaz. Plutonierul ungur îl reclamă că a fost instigatorul revoltei. Un locotenent
ungur, venit în control, îşi dă seama că Titu e tânăr şi visător şi nu ia măsuri împotriva lui.
Titu se hotărăşte să plece din LUCȘA şi din Ardeal în România. Se apropie Crăciunul. Pleacă să lucreze
în MĂGURA, unde este ales notar un prieten de-al lui din liceu.
6. Herdelea are peste cincizeci de ani şi nu poate face naveta în Armadia, fiind prea bătrân pentru aşa ceva. Nu
ştie ce se va întâmpla cu căsuța lor, construită pe pământul bisericii. Soția şi Titu îl îndeamnă să meargă la
preotul Belciug, să-l roage să-i facă acte pe pământ.
Belciug era foarte fericit: pusese temelia noii biserici primăvara trecută. Vara s-au ridicat pereții şi
turnul, iar până la ploile de toamnă s-a pus şi acoperişul de tinichea lucitoare. Belciug refuză să-i facă acte lui
Herdelea pe pământul unde-şi construise casa. La Bobotează nu intră şi în casa lui Zaharia. Învățătorul îl reclamă
la episcopie.
7. Ion îi mulțumeşte lui Titu că, în urmă cu doi ani, l-a învățat cum să scape de sărăcie. Titu se sperie de ce efect
poate avea o vorbă aruncată la întâmplare.
8. Se apropie primăvara. Urmează SCENA SĂRUTĂRII PĂMÂNTULUI. „Haina de zăpadă se zdrenţuia
dezvelind trupul negru al câmpurilor.
Ion de-abia aşteptase zilele acestea. Acuma, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le vadă şi să le
mângâie ca pe nişte ibovnice credincioase. Ascunse sub troienele de omăt, degeaba le cercetase. Dragostea lui
avea nevoie de inima moşiei. Dorea să simtă lutul sub picioare, să i se agaţe de opinci, să-i soarbă mirosul, să-şi
umple ochii de culoarea lui îmbătătoare.
Ieşi singur, cu mâna goală, în straie de sărbătoare, într-o luni. (...) Cu cât se apropia, cu atât vedea mai
bine cum s-a dezbrăcat de zăpadă locul ca o fată frumoasă care şi-a lepădat cămaşa arătându-şi corpul gol,
ispititor…
(...) Pământul se închina în faţa lui tot, pământul…Şi tot era al lui, numai al lui acum…
(...) Îl cuprinse o poftă sălbatică să îmbrăţişeze huma, să o crâmpoţească în sărutări. Întinse mâinile spre
brazdele drepte, zgrunţuroase şi umede. Mirosul acru, proaspăt şi roditor îi aprindea sângele.
Se aplecă, luă în mâini un bulgăre şi-l sfărâmă între degete, cu o plăcere înfricoşată. Mâinile îi rămaseră
unse cu lutul cleios ca nişte mănuşi de doliu. Sorbi mirosul, frecându-şi palmele.
Apoi încet, cucernic, fără să-şi dea seama, se lăsă în genunchi, îşi coborî fruntea şi-şi lipi buzele cu
voluptate de pământul ud. Şi-n sărutarea aceasta grăbită simţi un fior rece, ameţitor…
(...) Se vedea acum mare şi puternic, ca un uriaş din basme care a biruit, în lupte grele, o ceată de balauri
îngrozitori.”
X. ȘTREANGUL
1. Herdelea se mută în Armadia. Află de la țăranii din Pripas că Bulbuc s-a logodit cu Florica vădanei lui Maxim
Oprea şi că Zăgreanu îi pune pe copii să vorbească numai ungureşte.
Grofşoru le povesteşte tuturor ce a pătimit Herdelea, încât oamenii îl considerau „un martir”, un
„inimos apărător al țăranilor”, o „victimă a răzbunării ungureşti”.
Belciug o dăduse în judecată pe doamna Herdelea pentru că nu-i încredințase masa cumpărată, îl
alungase din casă şi îi vorbise urât. Grofşoru, la proces, îl face pe preot să-şi retragă plângerea, după ce îi atrage
atenția că e răzbunător şi nu se duce în casele tuturor credincioşilor de Bobotează.
Ghighi se întoarce din Vireag, după ce Laura
naşte o fetiță. Mezina familiei nu are încă douăzeci de
ani. Începe să o viziteze Zăgreanu. Fata le povesteşte
părinților că patru luni şi jumătate, cât a stat la sora
ei, ea şi soțul ei nu s-au certat niciodată. La vară vor
trece prin Armadia şi apoi vor merge la băi la
Sângeorz, unde vor veni şi rudele din România.
2. Ion se supără când e invitat la nunta lui George cu
Florica. Fata are douăzeci de ani şi e fericită că un
băiat aşa bogat ca George o ia de nevastă. La nuntă,
Bulbuc surprinde privirea pătimaşă a lui Ion. Ana
observă şi ea modul în care o priveşte soțul ei pe
Florica. Pe drumul de întoarcere de la nuntă, Ana îi
spune lui Ion că are să se omoare.
3. Belciug începe să-l regrete pe Herdelea, pentru că învățătorul cel tânăr îl pune la punct, atrăgându-i atenția
când lipseşte de la ore, pentru a supraveghea lucrările de la construirea bisericii. Preotul e fericit că biserica lui e
aproape gata. Țăranii din Săscuța vor să cumpere bisericuța veche, s-o mute la ei. Cu banii obținuți poate acoperi
toate cheltuielile clădirii celei noi. Începe să aibă gânduri de împăcare cu familia Herdelea.

9
4. Titu munceşte din greu la Măgura, ca să strângă banii necesari plecării în România. Spre primăvară primeşte
o scrisoare de la Laura, în care îl anunță că la vară vor veni la Sângeorz şi rudele lui George din România.
5. Copilul seamănă cu Ion. Este rău, plânge mult, până se învinețeşte. Ana e tot mai tristă după nunta Floricăi cu
George. E obsedată de chipurile lui Avrum şi Dumitru. Când se desprimăvărează, Ana se duce zilnic pe la tatăl
ei. Într-o zi o opreşte Savista-Oloaga. Florica, de când se măritase, o luase la ea. Îi spune Anei ceva despre Ion,
Geoge şi Florica. Ana înțelege. Îşi aduce aminte că, după nuntă, Ion s-a împrietenit cu George şi merge deseori
pe la el.
Ana se întoarce acasă şi închină copilul de trei ori. Iese în aerul primăvăratic. Apoi intră în grajd şi ia
ştreangul nou-nouț, cu care legau vițelul pe care l-a vândut Ion ca să plătească avocatul. Ana se spânzură de o
grindă. O găseşte Zenobia.
XI. BLESTEMUL
1. Aproape de un an erau căsătoriți Ana şi Ion. Când îi vede chipul schimonosit, Ion se întreabă cum a putut sta
cu ea în pat atât timp. Se gândeşte că a făcut bine că s-a omorât.
La prohod, Ion şi Vasile Baciu stau ca nişte vinovați de o parte şi de alta a coşciugului. Singurul care e
îndurerat cu adevărat e Glanetaşu. Venise aproape tot satul. De frică să nu rămână fără copil, adică fără avere,
Ion îl ia în brațe şi-l protejează. Cei care-l credeau vinovat de moartea Anei îşi schimbă astfel părerea.
După înmormântare, Baciu îl avertizează pe Ion „să nu cadă bolnav nepoțelul”. Ion i-l dă în grijă
Zenobiei pe Petrişor. Femeia se miră, crezând că, totuşi, fiul ei şi-a iubit soția, deşi nu a arătat niciodată asta.
2. Grofşoru îl asigură pe Herdelea că la apelul de la Târgu-Mureş, de la jumătatea lunii aprilie, totul va fi bine.
Învățătorul e speriat că, după peste treizeci de ani de muncă, va rămâne fără pensie.
Ion vine să-l roage să-i scrie o petiție. Vrea să facă luna de închisoare la Armadia, nu la Bistrița, ca să
fie mai aproape de casă. Învățătorul se înduplecă. Îi pare rău că uneori şi-a bătut joc de cele sfinte. Seara începe
să se roage.
În ziua apelului doar Grofşoru merge la Bistrița. Ghighi, doamna Herdelea, soția lui Grofşoru şi
Herdelea postesc în acea zi. Printr-o telegramă, avocatul îl anunță că a fost achitat. Fericit, Herdelea le spune asta
tuturor cunoscuților, care îl felicită.
3. Ion primeşte dreptul de a face închisoare la Armadia, nu la Bistrița. Este trimis să taie lemne la domnul
judecător. Este mulțumit: mâncare are, doarme mult şi treaba nu este prea multă.
4. Herdelea primeşte ordin să se întoarcă la şcoală. Banii care i-au fost reținuți cât a fost suspendat i se
returnează toți odată. Hotărăşte să-i folosească pentru trusoul de mireasă al lui Ghighi.
Într-o zi de mai, Herdelea se întoarce la şcoală. Copiii şi sătenii îl întâmpină cu bucurie. Zăgreanu e luat
prin surprindere. El nu fusese anunțat de schimbare. Preotul îi urează un bun venit sincer.
5. Ion se întoarce acasă de la închisoare. Petrişor plângea chinuit. Ion îşi bate mama, convins că ea vrea să-i
omoare copilul. Zenobia face un ritual ca să înlăture deochiul, de care crede că suferă Petrişor. Ion i se plânge lui
Herdelea că-i moare copilul. Învățătorul îi spune că după moartea copilului, părintele e moştenitor. Când aude
asta, lui Ion nu-i mai pasă de Petrişor. Ion aduce medicul când deja copilul este rece. Doctorul Filipoiu îi spune
că dacă îl chemau mai repede, băiețelul scăpa. Copilul moare la nici o săptămână de când scapă Ion din temniță.
6. Herdelea se chinuie să se descurce mai bine la examenul de sfârşit de an. Zăgreanu, având altă metodă, mai
mult îi încurcase pe copii. Preotul este ocupat cu zidirea bisericii şi nu dă pe la şcoală. Acum preotul şi
învățătorul nu se mai duşmăneau.
Inspectorul Horvat asistă la orele lui Herdelea şi
e nemulțumit că elevii nu ştiu bine ungureşte. Pe preot îl
ceartă că nu îi învățase pe copii Tatăl nostru în ungureşte.
Preotul ripostează hotărât. Horvat îi sugerează lui
Herdelea să ceară să iasă la pensie, pentru că are deja
treizeci şi doi ani de muncă. Năpăstuiți amândoi de
inspectorul ungur, Belciug şi Herdelea se împacă.
7. Peste două săptămâni de la examen, Laura şi Pintea vin
în vizită. O servitoare dolofană se ocupă de fetița Laurei,
Maria.
A doua zi pornesc toți la Sângeorz ca să se
întâlnească cu frații lui George. Titu ajunge mai târziu. Este întâmpinat cu entuziasm şi face o impresie foarte
bună. Tânărul Herdelea îi face complimente frumoasei surori a lui George, Eugenia, măritată cu Gogu. Acesta a
luat-o fără zestre, fiind fermecat de frumusețea ei. Titu vrea să câştige simpatia lui Gogu, care este deputat în
România.
Titu se întâlneşte cu alt frate al lui George Pintea, Ion Pintea, contabil. Vorbele acestuia despre viața
politică din Bucovina îl dezamăgesc pe Titu. Gogu îl pofteşte la Bucureşti, iar Alexandru Pintea la Giurgiu. Cei
doi se gândesc să-l angajeze la ziarul partidului.
8. Ion află că Vasile Baciu a fost la un avocat în Bistrița, ca să-şi recupereze pământurile de la Ion. Într-
o joi, tânărul merge să secere singur pământul unde a născut Ana. Nu e nimeni în jur. Florica merge la bâlciul

10
săptămânal din Armadia. Sub copacul unde s-a născut Petrişor, cei doi tineri se îmbrățişează, iar Ion îi spune
Floricăi că tot a lui o să fie.
XII. GEORGE
1. Aşa cum flăcăii se duc la fete în fiecare seară, aşa merge Ion la George. Savista-Oloaga ține mult la George,
pentru că se poartă frumos cu ea. Ea îi spune lui George, cum poate ea, despre Ion şi Florica. George e hotărât
să-l omoare dacă descoperă că are o relație cu Florica.
2. Herdelea face cererea de pensionare, pentru că Zăgreanu vine şi-i spune că inspectorul vrea să-l numească pe
el în Pripas.
3. Vasile Baciu află de la avocații din Bistrița că pământurile rămân la Ion, după lege. Preotul îi cheamă pe
Vasile Baciu şi pe Ion ca să se învoiască într-un fel convenabil pentru amândoi. Ion spune că îl lasă să locuiască
în casă şi că poate folosi în continuare locurile pe care şi le-a ales. Preotul îi sfătuieşte să facă un act prin care
amândoi să lase averea bisericii în caz că mor fără urmaşi. Ion semnează, fără să se gândească prea mult, făcând
cum i-a îndemnat preotul.
4. Titu vrea să meargă în România, dar nu are chiar toți banii necesari. Scrie, astfel, directorului Tribunei
Bistriței, rugându-l să-l lase pe el să fie reprezentantul ziarului la serbările Astrei, de la Sibiu. Titu primeşte,
astfel, un bilet de legitimație. Herdelea îl învață să-şi facă rost de un simplu bilet de trecere, cu care va pleca în
România.
Titu îşi ia rămas-bun de la toți cunoscuții. Lucreția se măritase cu Oprea. Preotul îi promite că îl va
vizita la Bucureşti peste vreo doi ani. Îi arată cu mândrie biserica nouă, care e gata de sfințit. Preotul regretă
faptul că Titu nu va fi de față la sfințire, care va avea loc cam peste două săptămâni şi la care va veni şi
episcopul.
Titu priveşte cu nostalgie casa pustie din Pripas. Se întâlneşte cu Ion. Hristosul de tinichea „stătea
neclintit ca un martor mut al tuturor tainelor”. Ion îi spune lui Titu că vrea să se însoare cu Florica. Titu îl
sfătuieşte să se astâmpere, dar Ion nu e de acord cu asta.
5. George e hotărât să-l prindă pe Ion la Florica şi să se răzbune. Savista pândeşte fiecare gest al celor doi.
Vineri seara, George îi spune Floricăi că duminică noaptea va pleca cu tatăl lui la pădure, să aducă câte un car de
lemne. Florica îl anunță pe Ion şi el hotărăşte să o viziteze atunci.
6. Titu pleacă la Sibiu. În tren nu vorbeşte nimeni româneşte. Însă, la coborâre, tot peronul răsună de cuvinte
româneşti. La gară îl întâmpină doctorul Virgil Pintea. Fratele lui, căpitanul Liviu Pintea, îi mărturiseşte că, în
caz de război cu România, el şi-ar face datoria, adică ar lupta împotriva ei, deoarece el este supus Austro-Ungar.
Titu participă trei zile la serbările Astrei. Apoi se pregăteşte de plecarea în România.
7. George Bulbuc se întâlneşte sâmbătă cu Ion la cârciumă. Îi spune că pleacă duminică seara la pădure. Vede
bucuria din ochii lui Ion. Pleacă cu tatăl său la
pădure. Spune apoi că nu se simte bine şi se întoarce
pe jos acasă. Florica se sperie când îl vede. Se aşază
amândoi în pat şi aşteaptă încordați venirea lui Ion.
Cei doi aud scârțâind poarta uşor şi nişte paşi. Ion
începe să fluiere. George ia sapa cea nouă din colțul
tinzii, de după uşă. Loveşte de trei ori, fără să vadă
unde. Când intră în casă îi spune Floricăi că l-a
omorât.
XIII. SFÂRȘITUL
1. Ion băuse mult la cârciumă. Nu se aşteptase ca
George să fie acasă. După cele trei lovituri, leşină. Îşi revine puțin şi se târăşte până sub nucul bătrân, de lângă
gardul dinspre uliță. Deşi aude gemetele lui Ion, Florica nu are curaj să se mişte, fiindu-i frică de ce ar putea să-i
facă George. Dimineața, Paraschiva îl găseşte pe Ion, care încă horcăie. George recunoaşte că l-a omorât şi este
arestat. Doctorul face autopsia. Spune că ar fi putut să trăiască o sută de ani. Alexandru Glanetaşu aduce un car
şi-l ia pe Ion.
2. În Pripas nu mai avusese loc o crimă de foarte mult timp. Vestea morții lui Ion a ajuns repede în Jidovița şi
Armadia. Toți îl lăudau pe Ion, dar nici pe George nu-l vorbea nimeni de rău. Toma Bulbuc merge la învățător,
în Armadia, să-i ceară sfatul. Acesta îl sfătuieşte să-l ia ca avocat pe Grofşoru. Acesta spune că ar fi bine dacă l-
ar scăpa cu doi - trei ani.
Preotul Belciug se felicită pentru ideea pe care a avut-o şi îi
face lui Ion o înmormântare frumoasă, mormântul fiind chiar în curtea
noii biserici. La înmormântare vine aproape tot satul. Familia Herdelea
trebuie să guste din toate mâncărurile „de sufletul lui Ion”. Apoi preotul
îi pofteşte acasă la el şi le promite că le face acte pe pământul pe care se
afla casa lor.
Vine şi Vasile Baciu, care este, ca de obicei, beat ca să-şi ceară
pământurile înapoi. Preotul îi spune că poate folosi ca şi până acum ce se

11
înțelesese cu Ion, dar dacă mai bea, îl va da afară şi din casă.
3. Herdelenii s-au hotărât să intabuleze locul şi casa din Pripas pe numele Ghighiței. Preotul şi învățătorul fac
repede toate actele şi au timp să treacă pe la Grofşoru, care promite să transcrie grabnic averea lui Ion pe numele
bisericii române din Pripas.
Herdelea face o înştiințare la episcopie că îşi retrage plângerea împotriva preotului Belciug. Primeşte
comunicarea prin care i se încuviințează trecerea la pensie. Zăgreanu primeşte numirea în Pripas, dar încă nu
îndrăzneşte să-i ceară lui Herdelea mâna lui Ghighi.
4. Ghighi îşi pregăteşte rochia de bal pe care o va purta a doua zi la sfințirea noii biserici. Titu le trimite, în
sfârşit, o scrisoare de la Bucureşti, unde se afla de două săptămâni. După citirea scrisorii, toți sunt puțin trişti,
pentru că Titu se simte străin în noua lume în care a intrat.
Din scrisoarea Laurei, Herdelenii află că este iar însărcinată. Ei hotărăsc să-i scrie lui Titu şi să-i
povestească de moartea lui Ion, însă a doua zi,
după sfințirea bisericii, sperând că-i vor putea
spune şi despre Zăgreanu, care s-ar putea să o
ceară de soție pe Ghighi.
5. E duminică. Preotul a poruncit sătenilor să-şi
măture ulița în fața casei, să curețe ogrăzile şi să
împodobească porțile cu verdeață. Era o zi
frumoasă de toamnă. Banchetul „inteligenței” are
loc la şcoală, iar petrecerea poporului se va
desfăşura în curtea Todosiei, vădana lui Maxim
Oprea. Taraful lui Goghi din Bistrița le va cânta
domnilor, iar Briceag cu tovarăşii lor țăranilor.
Preotul le roagă pe doamna Herdelea şi pe Ghighi
să inspecteze pregătirile pentu banchetul de la
şcoală, iar pe Herdelea îl roagă să-l ajute să întâmpine musafirii. Cincizeci şi doi de preoți, cu episcopul în
frunte, slujesc la sfințirea bisericii din Pripas.
Preotul, însoțit de familia învățătorului, merge la Todosia, să vadă petrecerea poporului. „Ograda gemea
de oameni”. Fruntaşii satului şi primarul discută despre biserică, despre dările grele şi de cules.
Toma Bulbuc ofta des, îngrijorat de soarta lui Geoge. Alexandru Glanetaşu era „mai umilit ca
odinioară; moartea lui Ion îl cărunțise de tot şi-i sădise în ochii blânzi o tristețe statornică”. Când ajunge grupul
de domni, jocul se opreşte brusc, în semn de respect. Toți bărbații îşi scot pălăriile.
Ilie Onu rămăsese capul flăcăilor. Îl pofteşte pe Zăgreanu să danseze cu cea mai frumuşică fată din sat,
Maria lui Trifon Tătaru, pe care şi-o ochise dânsul
s-o ia de nevastă în câşlegi. Zăgreanu, nedezlipit de
Ghighi, refuză zăpăcit.
Toma îi spune lui Herdelea că Florica îl va
aştepta pe George cu copilaşul în brațe, pentru că-i
însărcinată. Prin sat însă umblă zvonul că Florica ar
fi însărcinată cu Ion.
La horă vine Vasile Baciu, beat, care îi
reproşează preotului că vrea să-i ia moşia cu orice
preț. Belciug îl ceartă că e bețiv. Vasile promite că
va jura în biserica cea nouă că nu va mai bea niciodată rachiu.
Doamna Herdelea hotărăşte plecarea, pentru că învățătorul începe să închine cam des cu țăranii. Brişca
se îndreaptă spre casa Herdelenilor din Pripas. Zenobia li se plânge că l-a pierdut pe Ion. Herdelea le spune lui
Zăgreanu şi Ghighiței că mica lor căsuță îi aşteaptă să o stăpânească.
„Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă-i
mângâia, zuruindu-şi uşor trupul în adierea înserării de toamnă”. Zăgreanu urmăreşte cu privirea trăsura, stând în
dreptul crucii.
Este prezentat din nou drumul.
„Satul a rămas înapoi acelaşi, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat
locul. Peste zvârcolirile vieții vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele,
mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş.
Herdelenii tac toți trei ! Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a tututor sufletelor,
aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit şi roțile trăsurii uruie mereu,
monoton – monoton ca însuşi mersul vremii.
Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someş, şi pe urmă se pierde în şoseaua
cea mare şi fără început...”
Celor mulți umili

12