Viața creștinului: Între îndrazneala credinței și precauția în fața bolii

Nu mai este nici o taină pentru nimeni faptul că ne aflăm în plină epidemie de CORONA
VIRUS. Această boală care afectează întreaga lume, fiecare guvern luând măsuri drastice pentru
a opri răspândirea acestei epidemii (închiderea școlilor, universităților, în unele țări chiar
închiderea bisericilor – cazul Italiei).

Ne întrebăm, pe bună dreptate, care ar trebui să fie reacția noastră în fața acestei
epidemii, cum ar trebui, ca si creștini ortodocsi, să privim aceasta încercare? Ar trebuie să ne
izolam în casele noastre, evitand orice contact? Sau poate ar trebuie să ignoram această epidemie
ca fiind doar o făcătura a unora?

Fie în pericol, fie în afara pericolului, creștinului ortodox trăiește cu nădejdea în

Dumnezeu si în purtarea Lui de grija pentru viata noastra (atât trupească, cât si sufletească).
Creștinul ortodox trăiește cu îndrăzneala credinței că Dumnezeu este Cel ce este în control și că
boală sau necaz este îngăduită de Dumnezeu “spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu”(dupa
cum marturiseste si Sf. Pavel în Epistola catre Romani cap. 8 versetul 28). Boala, necazul,
încercarea sunt puse pe crucea noastră ca astfel să putem crește în legatura noastră cu Dumnezeu,
să creștem în nevoia noastră după Dumnezeu. Această cruce ne este dată spre mântuirea noastră,
nicidecum spre pierzarea noastră.

Totuși această îndrazneala a credinței nu trebuie să fie fără masură, caci orice
neorânduială este păcat (conform cu 1 Tesalonicei 5, 14). Astfel este cunoscută întamplârea în
care Sf. Cuv. Paisie Aghioritul recomanda bătaia pentru călugarul care nu încuie ușa chiliei,
argumentând că se lasă în grija lui Dumnezeu. Încrederea în Dumnezeu nu ne scuteste pe fiecare
dintre să luăm măsurile cuvenite pentru a ne feri de rău (fie trupesc, fie sufletesc).

Deasemenea trebuie aratat ca măsurile emise de autoritățile statale trebuie ținute pentru a
evita să contactăm/transmitem boala, atata timp cat aceaste măsuri nu ne despart de Dumnezeu și
de Biserica lui Hristos. Îndemnul Sf. Pavel care ne spune “tot sufletul să se supună înaltelor
stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt
rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu.
Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu
darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste” (Romani 13,
1-2,7). La aceasta se adaugă îndemnul Mântuitorului care ne spune "Să iubesti pe aproapele tau
ca pe tine însuti" (Evanghelia dupa Matei 22, 39). Astfel nu putem să credem că cinstim pe
Dumnezeu, dar nu respectăm autoritatea pusă de Dumnezeu peste noi SAU că iubim pe
Dumnezeu, dar desconsiderăm sănatatea aproapelui prin purtarea noastră nepasătoare în fața
bolii.

Aceste masuri trebuie respectate atata timp cât nu intra în conflict cu voia lui Dumnezeu
cea buna si foarte folositoare (Romani 12, 2). Astfel să dea Domnul Dumnezeu să nu ajungem
(ca și comunitate, țară sau chiar întreg pământul) în acea stare descrisă de Cuv. Paisie Olarul ca
fiind sfarsitul lumii: “Știi când va veni sfârșitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la un om la
altul. Când nu va mai fi cărare între tată și mamă, între parinți si copii, între copii si biserică.
Când va pieri iubirea ...”

Un ultim îndemn lăsat de Dumnezeu pe paginile Sfintei Scripturi și atât de prezent în

viața Sfinților: “Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi” (Epistola către Evrei cap. 13, versetul 5).

Pr. Guralivu Paul-Iosif

Parohia Isaiia