ISTORICUL CIROZEI

Ciroza hepatică (CH) este o boală hepatică difuză, caracterizată prin asocierea
fibrozei, nodulilor de regenerare și a necrozelor hepatocitare, cu alterarea
arhitecturii hepatice.
Denumirea bolii provine de la cuvântul grecesc „kirrhos” care semnifică culoare
galben-maro roșcat și a fost dată de R.T.H. Laënnec (1781-1826) din cauza culorii
galben-maron roșietice a ficatului suferind.
 OBIECTIVE

Constientizarea populatiei asupra afectiunii,consecintele si profilaxaia

acesteia

Modalitati de contactare a bolii

Eventuale metode de investigatii de identificare a bolii si posibilitatile de

tratament
 CLASIFICARE
Ciroza Hepatică de etiologie virală (VHB,
VHC, VHD)

Ciroza Hepatică Alcoolică: Acţiunea

alcoolului se adaugă la carenţele în proteine şi
vitamine necesare troficităţii hepatice,când
puterea de rezistenţă a ficatului este scazuta

Ciroza Hepatică de cauză Cardiovasculară:

Sunt cunoscute cirozele cardiace şi cirozele din
mediastino-pericarditele tuberculoase constructive, care
produc în ficat o stază venoasă şi în fazele tardive,
scleroza organului.
 MANIFESTARI CLINICE
PERIOADA PREASCITICA
Debutul poate să fie asimptomatic sau
necaracteristic.
Primele semne sunt: aspectul de sindrom
asteno-nevrotic (anxietate, fatigabilitate,
somnolență, insomnie) ; dispepsie biliară
(inapetență, grețuri, balonări postprandiale,
intoleranță la alcool) ; fenomene
hemoragipare (epistaxis, gingivoragii,
menometroragii, erupții
purpurice).
Uneori boala evoluează timp indelungat
fara nici un semn, prima manifestare fiind o
hemoragie digestivă superioară sau
diagnosticul este pus cu ocazia unei
intervenții chirurgicale.
PERIOADA ASCITICA
ASCITA derivă de la cuvântul grecesc “askos”
sac sau burduf și reprezintă acumularea de
lichid în cavitatea peritoneală sau se mai
numește ,,abdomen debatrician,, .În perioada de
stare pe lângă manifestările amintite se constată
prezența unor semne la nivelul mucoaselor și al
tegumentelor, modificări hepatice și splenice,
modificări endocrine și nervoase, ascită, edeme,
hidroperitoneu și perturbări cardio-vasculare,
renale și hematologice. Manifestãrile cutaneo-
mucoase întâlnite la pacientul cirotic sunt
reprezentate de icter scleral și cutaneo-mucos;
diminuarea pilozității toracice, axilare și
pubiene; eritroza palmară
 DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză, tablou clinic și pe investigațiile paraclinice. Diagnosticul cirozelor
trebuie să precizeze atât forma clinică a bolii cât și stadiul ei evolutiv, de acestea depinzând în mare masură
atitudinea terapeutică.
1. Examene de laborator:
a) IN SANGE :Ca indice de culoare normală, o stare de anemie moderată, se găsește în majoritatea cirozelor în
faze mai avansate .Leucopenia este de asemenea frecventă mai ales în formele splenomegalice.
Trombocitopenia nu este rară. Proteinele plasmatice scad în faza preascitică și ating scăderi importante în faza
ascitică, mai ales după mai multe evacuări ale ascitei. Hipoglicemia bazală e frecventă, iar curba hiperglicemiei
provocate este înalta și alungită, de tip diabetic. Bilirubina serică este frecvent crescută, chiar în afara fazelor de
icter clinic. Crește mai frecvent bilirubina directă dar în unele ciroze creșterea privește fracțiunea indirectă.
Dintre fermenții în legatură cu activitatea ficatului, scade în ciroze colinesteraza și cresc
uneori fosfatazele alcaline, mai ales în cirozele biliare
b) IN URINA:Se găsește frecvent o creștere a urobilinogenului și uneori prezența de bilirubină. În fazele de
agravare apar albuminurie moderată și cilindrurie. Eliminarea 17-cetosteroizilor este scazută prin insuficienta
inactivare a corticoizilor androgeni de către ficatul uzat.În formele grave se pot găsi acizi aminați ( leucina,
tirozina) ca martori ai unei mari insuficiențe hepatice.
2. Endoscopia
3. Puncția hepatică
 TRATAMENT
Tratamentul cirozelor urmărește :
• suprimarea cauzelor,
• combaterea procesului inflamator și a reacțiilor imunologice în exces,
• stimularea regenerării hepatice
• prevenirea complicațiilor.
Se recomandă spitalizări la 4-5 luni și în cursul decompensărilor. Repausul este obligatoriu în pat în cirozele
decompensate. În cele compensate, repausul va fi relativ până la 14h/zi și câte o lună în repaus complet la pat.
1.Mãsuri generale și nutriționale ;Tratamentul cirozei hepatice compensate este focalizat pe
menținerea/ameliorarea stãri de nutriție prin recomandãri dietetice adecvate și evitarea consumului de alcool.
Dieta recomandatã pacienților cu cirozã hepaticã trebuie sã conținã un aport adecvat de calorii, proteine,vitamine și
minerale pentru a asigura o balanțã azotatã pozitivã și corecția deficitelor
2.Terapia anti-fibroticã
3.Tratamentul chirurgical
4. Transplantul hepatic
 PROFILAXIA
Exista o serie de schimbari pe care le poti face la capitolul stil de viata pentru a preveni ciroza hepatica:
➢Limitarea consumului de alcool
➢Prevenirea hepatitei – inflamarea ficatului este adesea cauzata de un virus hepatic, iar hepatita B si C
cronice pot cauza ciroza. Hepatita B se transmite prin sange si fluide corporale, in timp ce hepatita C se
transmite prin contactul direct cu sangele unei persoane infectate.
Pentru a reduce șansele de infectare cu unul dintre aceste virusuri hepatice este recomandat:
• Contactul sexual protejat,
• catuarea in locuri sigure
• evitarea folosirii la comun a acelor.
Din fericire, impotriva hepatitei B exista pe piața un vaccin care poate fi facut pentru a evita îmbolnavirea.
➢Adoptarea unei alimentații sanatoase – depozitele de grasime de la nivelul ficatului pot cauza
steatohepatita nonalcoolică, care poate cauza ciroza. Steatohepatita nonalcoolica este asociata cu
colesterolul mărit, afecțiunile cardiace, obezitatea si diabetul. Alegerea unei diete sanatoase împiedica
formarea depozitelor de grăsime pe ficat.
 PARTENERI

Cabinete
medicale
particulare Spitale Scoli Mass-media

Centre de Cabinete Puncte

transfuzie de analize de prim
ajutor