Program liturgic-pastoral în vreme de pandemie

La 11 martie, anul acesta, epidemia de coronavirus a fost declarată pandemie, după ce

peste 125.000 de persoane din 118 țări au fost infectate și s-au înregistrat peste 4.600 de
decese. În aceste zile de încercare privind sănătatea şi viaţa noastră, este important ca fiecare
să înţelegem că pentru a reduce efectele negative ale epidemiei trebuie să respectăm măsurile
de protecţie impuse de autorităţile ţărilor în care trăim. Prin aceasta vom contribui la încetarea
răspândirii virusului, ajutând instituţiile şi cadrele medicale să poată face faţă cazurilor de
îmbolnăviri grave.
Epidemia care încercă lumea în această vreme este cu siguranţă o chemare la pocăinţă
pe care Dumnezeu ne-o adresează tuturor, o chemare la revizuirea modului de viaţă
caracterizat adeseori de lipsa de credinţă în Dumnezeu, de iubire faţă de aproapele şi de
responsabilitate faţă de creaţia lui Dumnezeu. Lumea actuală este marcată tot mai mult de
consumism hedonist, de egoism şi indiferenţă față de suferinţa şi nevoile aproapelui. Toate
acestea afectează natura umană şi cauzează boală şi suferinţă la nivel uman, dar şi
dezechilibre majore, unele cu potenţial catastrofic, la nivel planetar. Ieşirea din această
situaţie nu-i posibilă decât prin întoarcerea la Dumnezeu și trăirea după poruncile Lui, care ne
sunt date tocmai pentru apărarea și promovarea vieții. Să înmulțim deci rugăciunea și să ne
punem toată nădejdea în ajutorul Bunului Dumnezeu și al Maicii Domnului.
Ţinând cont de prevederile autorităţilor, va trebui acum să ne organizăm în alt mod,
pentru a nu încălca restricţiile impuse care, nădăjduim, vor da şi roadele aşteptate, pentru a ne
aduce propria contribuţie la binele general. Concret, spovedaniile și botezurile, sfinţirile de
case, toate întâlnirile care presupun apropierea fizică, se amână, mai precis până după
relaxarea, respectiv ridicarea actualelor restricţii de către autorităţi.
Participarea credincioşilor la slujbe este interzisă, întâlnirile nemijlocite faţă către faţă
trebuie reduse la strictul minim, în efortul de a frâna răspândirea virusului, îmbolnăvirea sau
chiar moartea celor mai vârstnici sau vulnerabili dintre noi. Clericii se află în situaţia de a nu
putea fi aproape fizic de cei pentru care se roagă şi pe care, cu toată umilinţa, doresc să îi ajute
duhovniceşte, să îi asiste în momentele lor de cumpănă.
Domnul nostru Iisus Hristos, vorbind Apostolilor despre anumite semne care vor fi în
lume, amintește de „războaie, foamete, boală și cutremure”. În acest context atrage atenția
asupra pericolului pierderii credinței din cauza înmulțirii fărădelegii și oferă principiul: „cel
ce va răbda până la sfârșit se va mântui” (Mt 24, 6-13).
 Pe lângă recomandările medicale oferite de persoanele abilitate din Ministerul
Sănătății Publice, suntem și noi datori, slujitorii Bisericii, să venim în întâmpinarea poporului,
pe bună dreptate problematizat din pricina virusului, dar și a fluxului de știri alarmante și
contradictorii care au produs o panică exagerată, iar pe alocuri chiar frică, în rândul
populației. De aceea, înainte de orice, vă recomandăm, ca temei al oricărei tămăduiri
sufletești, lepădarea fricii și a panicii, întrucât se știe că frica ne paralizează voința, ca astfel să
ne înfățișăm cumpătați și cu gesturi raționale în toate acțiunile noastre. Să ne încredințăm,
apoi, cu toată tăria în purtarea de grijă a lui Dumnezeu care, potrivit Scripturii, nu lasă pe
nimeni în afara proniei (Mat. 10, 19), cu atât mai mult pe noi, cei ce suntem creați după chipul
Lui.
Preoţii duhovnici vor rândui credincioşilor canon de post şi rugăciune conform cu
starea sănătăţii, cu credinţa, situaţia de viaţă şi puterile fiecăruia. Deşi avem credinţa că
Dumnezeu poate face minuni, că ne poate feri sau tămădui de orice boală, trebuie ca și noi să
ne împlinim datoria proprie. Să ne gândim că majoritatea regulilor referitoare la mâncare şi
starea de curăţie a trupului, date de Dumnezeu poporului evreu, în Vechiul Testament,
urmăreau tocmai sănătatea acestuia, în condiţii concrete de climă şi de viaţă.
Credincioşii care sunt suspecți de boală sau cărora li s-a impus autoizolarea de la
serviciu sau şcoală sunt rugaţi să rămână acasă până la trecerea perioadei de verificare.
Aceștia pot urmări transmisiunile Trinitas TV. Având în vedere vulnerabilitatea persoanelor
vârstnice și consecințele grave ale acestui tip de virus, le îndemnăm să evite adunările publice
și, pe cât posibil, să participe la Sfânta Liturghie prin intermediul transmisiunilor televizate, la
radio sau internet. Îi îndrumăm de asemenea pe credincioși să transmită preoţilor numele şi
situaţia lor spre a fi pomeniţi în cadrul sfintelor slujbe și ajutaţi, în caz că au nevoie. În timpul
întâlnirii cu ceilalţi şi cu ocazia participării la serviciile religioase, se va ţine seama de
recomandările autorităţilor referitoare la limitarea contactului fizic cu alte persoane (strângeri
de mână, îmbrăţişări). Procedând cu toţii, după aceleaşi reguli, vom evita transformarea
bisericilor într-un loc al neîncrederii şi îndoielii.
Recomandăm tuturor credincioșilor să însoțească în rugăciunile lor zilnice persoanele
afectate de această pandemie și familiile lor. De asemenea, un loc special în rugăciuni să îl
aibă personalul medical și toți cei implicați în lupta cu acest virus.
Pe durata unei săptămâni, să punem în practică următoarele: o zi de ajunare, citirea
câte unui acatist (de exemplu Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului), citirea
din psalmii lui David sau catisme din Psaltire și metanii sau închinăciuni.
 Pentru o bună coordonare a programului fiecărei parohii, preoții, împreună cu consiliul
parohial, vor face în așa fel încât datoria celebrării serviciilor liturgice, care se impun în
această perioadă, să fie în concordanță cu binele comunității și cu reglementările autorităților
guvernamentale. În vremuri de încercare, rugăciunea se cuvine a fi sporită și comuniunea ei
poate fi realizată prin participarea fiecăruia, oriunde s-ar afla, acasă sau în spații protejate,
impuse de măsurile de protecție.
Credința este ea însăși o putere vindecătoare, mai presus decât orice lucru omenesc.
Credința aduce o tămăduire ce începe cu însăși mintea noastră, prima afectată în momentele
de presiune neobișnuită, ca cele de acum. Din acest motiv, să dăm ascultare sfatului sfântului
Isaac Sirul care zice: „Îndoiala inimii aduce sufletului frică, iar credinţa poate întări hotărârea
chiar şi în vremea tăierii mădularelor”. Abia apoi, cu mintea ancorată în Dumnezeu, putem
trece și la lucrurile practice, pe care Biserica le-a pus totdeauna la dispoziția credincioșilor ei:
consumarea aghesmei pe nemâncate, ungerea cu untdelemn de la Sfântul Maslu și mai presus
de toate Spovedanie și Împărtășanie mai deasă, fără necreștineasca teamă că ne putem
contamina cu coronavirus sau cu vreo altă boală posibilă din lingurița cu Trupul și Sângele
Celui ce ne-a creat pe noi și apoi S-a răstignit pentru mântuirea noastră!
Din păcate, suntem contemporanii unei pandemii care ne descoperă, cu vârf şi îndesat,
cât de fragilă este firea umană, cât de neputincioase sunt resursele de cunoaştere ştiinţifică
acumulate până acum de umanitate şi cât de nepregătiţi suntem pentru a gestiona o asemenea
situaţie de criză. Parcă simţim o nevoie naturală să primim cuvinte, care să ne întărească
duhovniceşte, cuvinte care să ne încredinţeze că răul este de scurtă durată, cuvinte care să ne
protejeze de orice fel de pericol sufletesc sau trupesc, cuvinte care să risipească pâcla de
informaţii contaminate de virusul deznădejdii şi al neclarităţii, cu care suntem bombardaţi în
orice clipă. Însuşi Hristos a trăit, ca om, frica de moarte în grădina Ghetsimani. El Însuşi „a
purtat frica lumii pentru a da în loc ce-i al Său: bucuria Sa şi pacea Sa”. De aceea, să nu îi
judecăm pe cei care sunt mai slabi în credinţă, dar nici să nu ne lăsăm amăgiţi că ei sunt
norma modului de a vieţui în Hristos prin Tainele Bisericii.

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educaței

Student: Scarlat Sorin
Teologie Pastorală
Anul IV
Târgoviște
2020