ULTIMELE TREI MINUTE

PAUL DAVIES s-a nãscut la Londra în 1946. Dupã ce a obþi-

nut doctoratul la University College, ºi-a început cariera
academicã la Cambridge, sub îndrumarea lui Fred Hoyle.
La 34 de ani a fost numit profesor de fizicã teoreticã la Uni-
versitatea din Newcastle. Din 1990 a început sã colaboreze
cu universitãþi australiene (Adelaide ºi Macquarie), iar în
prezent e profesor la Universitatea de Stat din Arizona.
Activitatea ºtiinþificã a lui Paul Davies cuprinde un spectru
larg: fizicã teoreticã, cosmologie (cu importante contribuþii
în domeniul stãrilor cuantice ale vidului ºi în cel al gãurilor
negre) ºi astrobiologie (în 2005 a fost numit la conducerea
Institutului SETI, care studiazã posibilitatea existenþei vieþii
în univers).
Paul Davies este unul dintre cei mai reputaþi popularizatori
ai ºtiinþei. A realizat seriale TV pentru BBC ºi televiziunea
australianã ºi publicã frecvent articole în ziare ºi reviste de
mare tiraj. Pentru aceastã activitate a primit în 2001 Medalia
Kelvin din partea Institutului de Fizicã al Regatului Unit,
iar în 2002 Premiul Michael Faraday din partea Societãþii
Regale. Printre cele peste 25 de cãrþi de popularizare scrise
de Paul Davies se numãrã The Runaway Universe, Other
Worlds, The Edge of Infinity, The Mind of God, The Cosmic
Blueprint, Superforce, How to Build a Time Machine.
 PA U L D AV I E S

ULTIMELE
TREI MINUTE
Ipoteze privind soarta universului

Ediþia a doua
Traducere din englezã de
ALEXANDRU DAVID

Ó
H U MAN I TAS
BUCUREªTI
Metereze-mprejur de lumi necuprinse,
Strivite de-a vremii povarã ostilã,
Rãmâne-vor colb ºi surpate ruine.
Lucreþiu, De rerum natura
 PREFAÞÃ

La începutul anilor ’60, pe vremea când eram student,

problema originii universului se bucura de un mare interes.
Teoria big bang-ului, care data din anii ’20, dar fusese luatã
în serios abia dupã 1950, era bine cunoscutã, însã nu convin-
sese încã. Rivala ei, teoria stãrii staþionare, care eliminase
ideea de origine a cosmosului, era în continuare scenariul
la modã în anumite cercuri. Apoi, în 1965, Arno Penzias ºi
Robert Wilson au descoperit radiaþia termicã de fond, iar
lucrurile s-au schimbat. Era o dovadã limpede în favoarea
unei origini fierbinþi, violente ºi bruºte a universului.
Cosmologii încercau de zor sã determine consecinþele
acestei descoperiri. Cât de fierbinte era universul la un mi-
lion de ani dupã big bang? Dar la un an? Dar la o secundã?
Ce tip de procese fizice trebuie sã fi avut loc în infernul
primordial? Mai exista oare vreo relicvã din zorii creaþiei
care sã pãstreze amprenta condiþiilor extreme dominante la
acel moment?
Îmi amintesc cã în 1968 audiam un curs de cosmologie.
În încheiere, profesorul a trecut din nou în revistã teoria big
bang-ului din perspectiva descoperirii radiaþiei termice de
fond. „Unii teoreticieni au explicat compoziþia chimicã a
universului pe baza proceselor nucleare ce au avut loc în
8 PREFAÞÃ

timpul primelor trei minute dupã big bang“ – a spus el

zâmbind. Toatã lumea din salã a izbucnit într-un hohot de râs.
Pãrea o ambiþie absurdã sã încerci sã descrii starea universu-
lui la doar câteva momente de la apariþia sa. Nici mãcar
arhiepiscopul James Ussher din secolul al XVII-lea, al cãrui
studiu amãnunþit privind cronologia biblicã l-a determinat
sã afirme cã universul a fost creat pe data de 23 octombrie
4004 î.Cr., n-a avut îndrãzneala sã enumere succesiunea
precisã a evenimentelor din primele trei minute.
Ritmul progresului ºtiinþific a fãcut însã ca, la doar un
deceniu de la descoperirea radiaþiei termice de fond, primele
trei minute sã devinã materie curentã de studiu în facultãþi.
S-au scris manuale pe aceastã temã. Apoi, în 1977, fizicianul
ºi cosmologul american Steven Weinberg a publicat o carte
de mare rãsunet, purtând titlul sugestiv Primele trei minute*.
A fost un eveniment crucial în literatura de popularizare a
ºtiinþei. Unul dintre marii savanþi ai lumii oferea publicului
larg o relatare amãnunþitã ºi absolut convingãtoare a proce-
selor ce avuseserã loc la puþine clipe dupã big bang.
În timp ce publicul se punea la curent cu cele mai noi
descoperiri, savanþii îºi continuau cercetãrile. Atenþia a înce-
put sã se mute de la ceea ce devenise cunoscut sub numele
de univers timpuriu – câteva minute dupã big bang – la
universul foarte timpuriu – o infimã fracþiune de secundã
dupã momentul de început. Un deceniu mai târziu, fizicia-
nul-matematician englez Stephen Hawking a putut prezenta
în Scurtã istorie a timpului** cele mai recente idei despre
prima bilionime de bilionime de bilionime de secundã. Hoho-
tul de râs cu care s-a încheiat acel curs din 1968 pare acum
din altã lume.

* Ediþia româneascã a apãrut în 1985 la Editura Politicã. (N. t.)

** Vezi ediþia româneascã, Humanitas, 2007. (N. t.)
 BIBLIOGRAFIE

Barrow, John D., Tipler, Frank J., The Anthropic Cosmological Principle
(Oxford: Oxford University Press, 1986).
Burrows, Adam, „The Birth of Neutron Stars and Black Holes“, Physics
Today, 40 (1987) 9: 28.
Chapman, Clark R., Morrison, David, Cosmic Catastrophes (New York
& London: Plenum Press, 1989).
Close, Frank, End: Cosmic Catastrophe and the Fate of the Universe
(New York: Simon & Schuster, 1988).
Coleman, Sidney, De Luccia, Frank, „Gravitational Effects on and
of Vacuum Decay“, Physical Review D, 21 (1980): 3305.
Davies, Paul, The Cosmic Blueprint (New York: Simon & Schuster, 1989).
——————, The Mind of God (New York: Simon & Schuster, 1991).
Dyson, Freeman J., „Time without End: Physics and Biology in an
Open Universe“, Reviews of Modern Physics, 51 (1979): 447.
Gold, Thomas, „The Arrow of Time“, American Journal of Physics,
30 (1962): 403.
Hawking, Stephen W., A Brief History of Time: From the Big Bang
to Black Holes (New York: Bantam, 1988; ed. rom. O scurtã
istorie a timpului, Bucureºti: Humanitas, 2007).
Hut, Piet, Rees, Martin J., „How Stable Is Our Vacuum?“, Nature,
302 (1983): 508.
Islam, Jamal N., The Ultimate Fate of the Universe (Cambridge:
Cambridge University Press, 1983).
178 BIBLIOGRAFIE

Linde, Andrei D., Particle Physics and Inflationary Cosmology (New

York: Gordon & Breach, 1991).
Luminet, Jean-Pierre, Black Holes (Cambridge: Cambridge University
Press, 1992).
Misner, Charles W., Thorne, Kip S., Wheeler, John A., Gravitation
(San Francisco: W. H. Freeman, 1970).
Page, Don, McKee, Randall, „Eternity Matters“, Nature, 291 (1981): 44.
Rees, Martin J., „The Collapse of the Universe: An Eschatological
Study“, The Observatory, 89 (1969): 193.
Smolin, Lee, „Did the Universe Evolve“, Classical and Quantum
Gravity, 9 (1992): 173.
Tipler, Frank J., The Physics of Immortality (New York: Double-
day, 1994).
Tolman, Richard C., Relativity, Thermodynamics, and Cosmology
(Oxford: Clarendon Press, 1934).
Turner, Michael S., Wilczek, Frank, „Is Our Vacuum Metastable?“,
Nature, 298 (1982): 633.
Waldrop, M. Mitchell, Complexity: The Emerging Science at the Edge
of Order and Chaos (New York: Simon & Schuster, 1992).
Weinberg, Steven, The First Three Minutes: A Modern View of the Origin
of the Universe, ediþie revãzutã (New York: Basic Books, 1988).
(Ed. rom. Ultimele trei minute, Bucureºti: Editura Politicã, 1985.)
 CUPRINS

Prefaþã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1. Ziua de pe urmã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2. Universul muribund . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3. Primele trei minute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
4. Soarta stelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
5. Cãderea nopþii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
6. Cântãrirea universului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
7. Veºnicia dureazã mult. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
8. Viaþa în ritm lent. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
9. Viaþa în ritm rapid. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
10. Moarte subitã ºi renaºtere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
11. Lumi fãrã sfârºit? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177