Silvicultură

Revista de
şi
Cinegetică Anul XXVII
Nr. 51 | 2022

Monitoring forestier Faună

Forest monitoring Fauna

Servicii ecosistemice Floră

Ecosystem services Flora

Biometrie Amenajarea pădurilor

Biometry Forest management planning

Genetică Sisteme agrosilvice

Genetics Agroforestry

Protecția pădurilor
Forest protection
Tei bătrân pe culmea Munților Măcin (foto Gabriel Lazăr)

Societatea Progresul Silvic

www.progresulsilvic.ro
PAG. CUPRINS AUTOR ADRESE

1
Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură
Impactul regimului climatic asupra stării de ”Marin Drăcea”, Voluntari, Romania
sănătate a ecosistemelor forestiere din Romania Ștefan Leca 1 Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere,
2

5 Andrei Popa 1,2  Universitatea Transilvania din Brașov, Brașov, România

Climate impact on the forest ecosystem health status Șerban Chivulescu 1 3
Centrul de Economie Montană INCE - CE-MONT, Vatra
in Romania Diana Pitar1 Dornei, Romania
Alexandru Claudiu Dobre1,2  popa.andrei.dorna@gmail.com
Ionuț Silviu Pascu1
Ovidiu Badea1,2
Ionel Popa1,3

Phenotypic variability in a full-sib trial of Larix

decidua (Mill.) and Larix x eurolepis (Henry.) SCDEP Brașov, INCDS “Marin Drăcea”
1.

14 Variabilitatea fenotipică într-o cultură comparativă de INCDS “Marin Drăcea” Voluntari

2.

descendențe biparentale de Larix decidua și Larix x  besliu_emanuel@yahoo.com

Marius Budeanu 1
eurolepis Ecaterina N. Apostol 2
Emanuel Beșliu 1 

Assessment of genetic variability in Scots pine

(Pinus sylvestris L.) provenance trials in Romania Department of Forest Genetics and Tree Breeding,
1.

“Marin Dracea” National Institute for Research and

21 Evaluarea variabilității genetice a pinului silvestru Development in Forestry, Romania
(Pinus sylvestris L.) în culturi de proveniențe instalate în Emanuel Stoica1   emanuel_s_96@yahoo.com
România Alin-Mădălin Alexandru1
Georgeta Mihai1

Fagus sylvatica L. genetic resources in Romania: 1.

INCDS “Marin Drăcea”, SCDEP Brașov;
a review. Transylvania University of Brasov, Faculty of Silviculture
2.

30 and Forest Engineering;

Analiza resurselor genetice de fag (Fagus sylvatica L.) Emanuel Beșliu 1,2
din România Alexandru Lucian Curtu 2
Ecaterina Nicoleta Apostol 3
Marius Budeanu 1 
3.
INCDS “Marin Drăcea” Voluntari
 mariusbudeanu80@gmail.com

Non-invasive methods used for determining

1
Faculty of Sciences, ”Lucian Blaga” University of Sibiu,
Romania
genetic diversity in large carnivores – a short 2
SCDEP of Brașov, National Institute for Research and
synthesis Development in Forestry “Marin Drăcea”
36 3
Faculty of Silviculture and Forest Engineering,
Metode non-invazive utilizate pentru determinarea Bianca Ioana Bîrză 1  ”Transilvania” University of Brașov
diversității genetice pentru speciile de carnivore mari – Ancuta Fedorca 2,3   biancaioanabirza@gmail.com
o scurtă sinteză Iulia Baciu 2  ancutacotovelea@yahoo.com

Florin Achim 1  1
centrala Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în
Actualizarea normelor de timp și de producție Florin-Dorian Cojoacă 2 Silvicultură ”Marin Drăcea”, Voluntari, Romania
Silviu Păunescu 3
pentru lucrările de teren din amenajarea Petru Zanocea 4
2
SCDEP Craiova, INCDS
3
SCDEP Pitești, INCDS
42 pădurilor Lucian Bîrle 5 4
SCDEP Câmpulung Moldovenesc, INCDS
Updating the fieldwork production and time norms for Crinu I. Buzatu 6 5
SCDEP Oradea, INCDS
Mihai C. Chiș 7
the forest management planning activities Radu I. Brătescu 3
6
SCDEP Timișoara, INCDS
7
SCDEP Bistrița, INCDS
Dănuț M. Țapoș 5
Ioan Nica 5
Răzvan Răducu 1
Bogdan Cristian Stan 7
Mic Adrian Ignat 7
Costin Badea 3
PAG. CUPRINS AUTOR ADRESE

Determinarea înălțimilor arborilor prin

intermediul unui model nelinear de predicție,
aplicabil arboretelor de molid din vestul INCDS “Marin Drăcea” Voluntari
1

Florin Capalb 1,2  Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere,

2
56 Carpaților Meridionali Bogdan Apostol1 Universitatea ”Transilvania” din Brașov
Tree height determination using a non-linear predicting Șerban Chivulescu1  florin.capalb@yahoo.com
model, for Norway spruce stands in the western part of Marius Petrila1
Southern Carpathians Cristiana Marcu1
Adrian Lorenț1,2
Ovidiu Badea1,2

Caracterizarea resursei vegetale arborescente

din pădurile urbane și peri-urbane ale 1
SCDEP Brașov, INCDS ”Marin Drăcea”
62 municipiului Brașov Gruiță Ienășoiu 1   novac_baba2001@yahoo.com
Biometric characterization of the tree plant resource in Zaharia Alexandru 1
Șerban Davidescu 1
the urban and peri-urban forests of Brașov Cucu Alexandru 1
Șerban Tibor 1
Constantin Dumitru Dobre 1

Analiza factorilor care condiționează amplasarea

rețelei de perdele forestiere de protecție a
câmpului în județul Vrancea SCDEP Craiova, INCDS ”Marin Drăcea”
1

67 Florin-Dorian Cojoacă 1 INCDS ,,Marin Drăcea”, România

2

Analysis of the factors that influence the placement Dorina Drăgan 2

 f_cojoaca@yahoo.com
of the forest shelterbelt network for field protection Cristiana Marcu 2
within the Vrancea county Cosmin Loghin 2
Elena Mihăilă 2

Evoluția sistemului agrosilvic de tipul

aliniamentelor forestiere în terenul agricol în 1
Col. Silvotehnică, Institutul Național de Cercetare
primii ani după instalare Dezvoltare în Silvicultură (INCDS) “Marin Drăcea”
74 lilianmihaila@gmail.com
Evolution of the agroforestry system of the alley Adrian Tudora1  bitcamihaita@gmail.com
cropping type in the first years after plantation Mihăiță Bîtcă 1 
Elena Mihăilă 1 

Dinamica fenofazelor speciilor de stejar, carpen, 1

SCDEP Câmpulung Moldovenesc, INCDS ,,Marin Drăcea”,
jugastru și tei din suprafața de monitorizare România
forestieră intensivă nivel II – Ștefănești-stejar 2
INCDS ,,Marin Drăcea”, Voluntari, România
82 3
Facultatea de Silvicultură, Universitatea ,,Ștefan cel
Phenophase dynamics of oak, hornbeam, field maple Cristian Gheorghe Sidor 1 Mare” din Suceava
and silver lime in the level II intensive forest monitoring Cosmin Ilie Cuciurean 1,3   cosmin.cuciurean@icas.ro
area - Ștefănești - oak Ștefan Leca 2
Cornel Barbu 2

Evolution of mineral nutrition in ICP Forests -

Level II Plots in Romania "Marin Dracea" National Institute for Research and
1.

88 Evoluția nutriției minerale a principalelor specii Alexandru-Liviu Ciuvăț 1 Development in Forestry, Romania
forestiere în suprafețele de monitoring intensiv ICP Cristian Anghelus 1   cristian.anghelus@icas.ro
Elena Deleanu 1
Forests – Nivel II, din România Cristiana Ciuvăț 1
Alexandru-Claudiu Dobre 1
Ștefan Leca 1

The invasive leaf miner Phyllonorycter platani

(Lepidoptera: Gracillariidae) in Brașov County, 1
SCDEP Brașov, INCDS
93 Romania  marius.paraschiv@icas.ro
Specia minieră invazivă Phyllonorycter platani în județul
Brașov, România Marius Paraschiv 1 
 PAG. CUPRINS AUTOR ADRESE

Depistarea și monitorizarea insectei Hylobius

abietis (L.) în plantațiile de rășinoase cu ajutorul SCDEP Brașov, INCDS
1

97 atractanților sintetici RPLP Kronstadt R.A. Brașov

2

Identification and monitoring of Hylobius abietis (L.) Gabriela Vișan 1   visagabi@yahoo.com

George Clinciu 2
with synthetic attractant in conifer plantations Dragoș Moldovan 2
Marius Paraschiv 1
Contribuții ale speciilor: cerb comun (Cervus
elaphus L.), căprior (Capreolus capreolus L.) și 1
Universitatea Transilvania din Brasov
mistreț (Sus scrofa L.) la serviciile ecosistemice 2
SCDEP Brașov, INCDS "Marin Dracea"
103 din România 3
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în
Contributions of the species: red deer (Cervus elaphus Silvicultură "Marin Dracea"
Cezar Spătaru 1,2   sptrcezar@yahoo.com
L.), roe deer (Capreolus capreolus L.) and wild boar (Sus George E. Sîrbu 1,2
scrofa L.) to the ecosystem services in Romania Roxana Cazacu 1,2

Identificarea activității vidrei (Lutra lutra) din

cadrul sitului Ramsar Dumbrăvița utilizând 1
Universitatea Transilvania din Brasov
camerele foto de tip capcană 2
SCDEP Brașov, INCDS "Marin Dracea"
111 Maria Spătaru 1,2  3
Wildlife Management Consulting
Assessing the activity of the Eurasian otter (Lutra lutra) Dan Traian Ionescu 1,3  mariaspataru14@yahoo.com
in the Ramsar site Dumbravita by using photo camera Ancuța Fedorca 2
trap Călin Vasile Hodor 3
Baciu Iulia 2

Rezistența arborilor din zonele verzi la rupturi Progresul Silvic Brașov, SCDEP Brașov, INCDS
1

117 Tree resistance to stem and branch breaking in urban SCDEP Brașov, INCDS "Marin Dracea"
2

areas  mcostel2003@yahoo.com
Valentin Bolea 1
Costel Mantale 2 

Comitetul de redacție: Nicu Constantin Tudose - SCDEP Brașov / INCDS Dana Malschi - Fac. Știința Mediului, Univ. Babeș-Bolyai
Valentin Bolea - „Progresul Silvic” Brașov (SCDEP Brașov / Secretariat de redacție: Cluj Napoca, ASAS
INCDS), redactor șef Teodor Maruşca - ICD Pajiști Brașov, ASAS
Leonard Mihalache - secretar
Dănuț Chira - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Maria Munteanu - Societatea ”Progresul Silvic” Filiala
în Silvicultură „Marin Drăcea” (INCDS) / SCDEP Brașov, Comitetul științific și tehnic: Brașov - Covasna
Gheorghe Gavrilescu - Președinte Societatea „Progresul Constantin Nețoiu - SCDEP Craiova / INCDS, ASAS
redactor șef - responsabil Cercetare
Silvic” București Neculai Patrichi - ICD Ecologie Acvatică, Pescuit și
Eugen N. Popescu – (SCDEP Brașov/ INCDS), redactor șef Ioan Vasile Abrudan – UTBv, ASAS
Acvacultură - ICDEAPA Galați, Univ. Dunărea de Jos,
adjunct, responsabil Producție silvică Ilica Alexandrina -”Progresul Silvic” Alba Iulia Galați, ASAS
Neculae Şofletea – Academia de Științe Agricole și Silvice Ecaterina Nicoleta Apostol - INCDS ”Marin Drăcea” Flaviu Popescu - INCDS / Col. Simeria, ASAS
(ASAS), Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Flavius Bălăcenoiu - INCDS ”Marin Drăcea” Gheorghe Postolache - Grădina Botanică (Institut) a
(FSEF), Universitatea Transilvania din Brașov (UTBv), Iovu-Adrian Biriş – USAMV București Academiei de Științe a Moldovei, Rep. Moldova
responsabil Învățământ silvic Valeriu Caisîn - Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Dragoș Postolache - Col. Cluj-Napoca / INCDS
Șerban Davidescu - INCDS „Marin Drăcea” (ICAS), Moldsilva, R. MOLDOVA Raul G. Radu - SCDEP Brașov / INCDS
Ladislav Paule - Technical University of Zvolen, Slovacia Florentina Chira - SCDEP Brașov Flaviu Popescu - INCDS / Col. Simeria, ASAS
Sorin Popescu - Texas A&M University, SUA Petru Cuza - Universitatea de Stat din Rep. Moldova Costel Stan - „Progresul Silvic” Argeș
Ion Micu – ProUrsus (FSEF, UTBv), responsabil Cinegetică József-Pál Frink – Col. Cluj, SCDEP Bistrița, INCDS Tatiana Şesan - ASAS, Fac. Biologie, Univ. București
Ștefania Mang - Università degli Studi della Basilicata, Italy Sorin Geacu - Institutul de Geografie, Academia Română Ioan Tăut - Fac. Horticultură / USAMV Cluj-Napoca, SCDEP
Marius Budeanu - SCDEP Brașov / INCDS București Bistrița, ASAS
Diana Vasile - SCDEP Brașov / INCDS Dan Traian Ionescu - FSEF, UTBv Marius Ureche - „Progresul Silvic” Sibiu
Ancuța Fedorca - SCDEP Brașov / INCDS Ovidiu Ionescu - FSEF, UTBv Radu Vlad - INCDS / SCDEP Câmpulung Moldovenesc, ASAS

Notă: „Revista de Silvicultură şi Cinegetică” nu cenzurează opiniile autorilor care, însă, își asumă întreaga responsabili-
tate tehnică, științifică sau juridică privind textele publicate.

Revista de Silvicultură şi Cinegetică

ISSN 1583 – 2112
Varianta online, incluzând şi traducerea în engleză a articolelor științifice: ISSN 2284 – 7936 (on line)
www.progresulsilvic.ro /// www. http://www.incdsbv.ro

INDEXAREA ÎN BAZELE DE DATE: CABI, EBSCO, Index Copernicus

Braşov, Str. Cloşca nr. 13, tel.: 0268.419.936, fax.: 0268.415.338, email: revsilvcin@gmail.com; valentinbolea@yahoo.com
Editura Silvică
Editori: Societatea „Progresul Silvic”;
Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” - Stațiunea Brașov
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

S CHIMB Ă RI CL IM AT ICE

Impactul regimului climatic asupra

stării de sănătate a ecosistemelor
forestiere din Romania
Ștefan Leca1, Andrei Popa1,2 , Șerban Chivulescu1, Diana Pitar1, Alexandru Claudiu Dobre1, Ionuț Silviu Pascu1,
Ovidiu Badea1,2, Ionel Popa1,3

 autor corespondent de mediu la nivel global adaugă dimensiuni noi la

1
Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în problemele generate de cumularea riscurilor și apariția
Silvicultură ”Marin Drăcea”, Voluntari, România dezastrelor naturale, asociate cu pierderile generate
de evenimentele climatice extreme în ecosistemele
2
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere,
forestiere.
Universitatea Transilvania din Brașov, Brașov, România
Totodată, schimbările climatice constituie un element
3
Centrul de Economie Montană INCE - CE-MONT, Vatra
de presiune la nivel global, care afectează în mod
Dornei, România
negativ starea de sănătate și serviciile oferite de
1. Introducere sistemele forestiere din Europa și România (Ding et al.
2016, Mina et al. 2017). Evaluarea stării coronamentului
Pădurile contribuie esențial în asigurarea sănătății
permite analiza diferiților factori care influențează
și bunăstării umane având un rol extrem de
caracteristicile acestuia, legate în special de parametri
important în economia și în societatea noastră, prin
ecologici și variabilitatea lor temporală. Pe lângă
crearea de locuri de muncă și furnizarea de servicii
componenta de poluare, factorii climatici reprezintă
ecosistemice diverse. Asigurarea și implementarea
un determinant al gradului de vitalitate a ecosistemelor
unui management sustenabil al resurselor forestiere
forestiere (De Marco et al. 2014, 2017). Dinamica stării
reprezintă obiective cheie atât la nivel mondial, prin
de sănătate a pădurilor este direct influențată de variația
Planul Strategic pentru Păduri al Națiunilor Unite
extremelor climatice (Trumbore et al. 2015). Corelarea
(UNSPF, 2017), european prin Strategia forestieră
la nivel temporal și spațial a gradului de defoliere
europeană sau Planul de acțiuni Forest Europe (Lier et
a arborilor, cu regimul factorilor climatici permite
al. 2022) cât și național prin Strategia națională pentru
evidențierea tendințelor actuale și prognoze privind
Păduri 2030 (MMAP 2022).
evoluția viitoare, mai ales în condițiile actuale ale
Rolul multifuncțional al pădurilor este relevant pentru creșterii frecvenței și intensității extremelor climatice
adaptarea, pe termen scurt sau îndelungat, și atenuarea (ex. secete) (Popa et al. 2017).
efectelor schimbărilor climatice și antropogene asupra
Studiul influenței principalilor factori de stres endogeni
ecosistemelor forestiere, care au influențe negative
și exogeni asupra stării coroanelor arborilor din cadrul
asupra producției de biomasă, a serviciilor ecologice și
ecosistemelor forestiere, atât la nivel regional cât și la
sociale (Poudel et al. 2011, Storms et al. 2022). Evaluarea
scări spațiale mari reprezintă o condiție esențială pentru
și prognoza modului în care sistemele forestiere vor
evaluarea impactului pe care îl vor avea posibilele
fi afectate de schimbările de mediu, determinarea
viitoare schimbări de mediu asupra vegetației forestiere
modului de management care trebuie adoptat pentru
(de la Cruz et al. 2014).
aceste sisteme în evoluție, vor contribui la atenuarea
efectelor încălzirii globale (Lindner et al. 2014, Keenan Scopul cercetărilor urmărește dezvoltarea unor sisteme
2015, Timberlake & Schultz 2019). Schimbările de mediu de monitorizare forestieră inteligente, care să evalueze
care se manifestă în ultima perioadă în România, dar și să permită prognoza schimbărilor la nivel de stare a
și pe plan internațional, impun cu necesitate cercetări pădurilor, respectiv politicile de intervenție care trebuie
privind implementarea unor sisteme de monitorizare adoptate. Obiectivul specific al acestui articol este
forestieră inteligente, avansate, care să evalueze și să reprezentat de analiza corelației dintre defolierea medie
prognozeze schimbările, și în consecință politicile de a arborilor și parametrii climatici pentru perioada 1992-
intervenție care necesită a fi adoptate. Modificările 2017, in rețeaua ICP Forests nivelul I.

5
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
2. Material și metodă
Sistemul de monitorizare forestieră din România,
implementat încă de la începutul anilor ’90, furnizează
anual informații relevante referitoare la starea
principalelor ecosisteme forestiere de la noi din țară
(Badea et al. 2013, Popa et al. 2017). În prezentul studiu
au fost utilizate datele obținute în perioada 1992-2017
în cadrul rețelei sistematice (16x16 km) de suprafețe
de monitorizare forestieră pe termen lung ICP Forests
- Nivel I (Fig. 1), evaluarea stării de sănătate a pădurilor
realizându-se în baza unei metodologii comune adoptate
la nivel european (UN/ECE, 2020).
Fig. 1. Rețeaua pan-europeană de suprafețe de monitorizare
forestieră din Romania: ICP Forests - Nivel I (16 x 16 km)
În contextul evaluării impactului schimbărilor climatice
asupra stării de sănătate a arborilor și arboretelor s-a
procedat la analiza corelației dintre indicatorii relevanți
ai stării de sănătate a pădurilor monitorizați în sistemul
de monitoring forestier (defolierea medie) și factorii
climatici (temperatură, precipitații). Setul de date privind
procentul de defoliere medie pentru fiecare suprafață
de monitorizare, detaliat la nivel de arbore și an, a fost
preluat din baza multianuală de date existentă la INCDS
Marin Drăcea. Analiza statistică s-a realizat pentru
principalele specii forestiere: brad, molid, fag, carpen,
gorun, stejar, cer + gârniță și salcâm, cât și pentru grupe
mari de specii (rășinoase și foioase).
Setul de date climatice s-a obținut pentru fiecare sondaj
al rețelei din baza de date E-OBS v8.0 cu rezoluție de
0,25°x0,25°, fiind extrase valorile medii lunare ale
temperaturilor și precipitațiilor (Cornes et al. 2018).
Având în vedere faptul potrivit căruia determinarea
climatică a fenomenului de defoliere este un fenomen
cumulativ, din setul de date climatice au fost derivate
valori medii sezoniere, astfel:
– Sezonul de vegetație precedent (aprilie – august din anul
precedent) – pA_pA;
– Toamna precedentă (septembrie – noiembrie din anul
precedent) – pS_pN;
– Sezonul de iarnă (decembrie anul precedent – martie
anul curent) – pD_M;
– Sezonul de vegetație curent (aprilie – august) – A_A;
– Perioadă anuală (septembrie anul precedent – august
anul curent) – pS_A.
6
Analiză statistică a vizat analiza corelației neparametrice
Kendall dintre procentul mediu de defoliere și parametrii
climatici considerați, analiza efectuându-se atât la nivel
de suprafață de monitorizare și specie principală cât
și la nivel național. Reprezentarea spațială a variației
coeficientului de corelație s-a realizat sub formă grafică,
mărimea coeficientul de corelație fiind reprezentat prin
variație de culoare, iar proporția de participare a speciei
în compoziție prin dimensiune cerc.
Pentru asigurarea reprezentativității statistice s-a impus
restricția privind proporția minimă de participare în
compoziție a speciei de 30%. Evaluarea semnificației
coeficientului de corelație s-a realizat cu ajutorul testului
t pentru o probabilitate de acoperire de 95%.
3. Rezultate și Discuții
Analiza distribuției spațiale a corelației dintre parametrii
climatici considerați și intensitatea procesului de
defoliere, exprimată prin procentul mediu de defoliere
la nivel de sondaj, relevă o variabilitate ridicată,
fiind relativ dificil a se decela grupuri în funcție de
regiunea geografică sau de altitudinea suprafețelor de
monitorizare.
Regimul termic
Temperatura din sezonul de vegetație anterior. În general,
bradul manifestă o sensibilitate mai ridicată, în special
în Transilvania și Banat, unde se observă o corelație
pozitivă, în sensul că un sezon de vegetație anterior, mai
călduros, se corelează cu o creștere a defolierilor în anul
următor (r = 0,25 ÷ 0,50). În nordul și estul Carpaților
Orientali temperatura din sezonul de vegetație anterior
se corelează negativ cu defolierea medie.
La molid, în Transilvania se observă corelații
pozitive ale defolierii medii cu temperatura din vara
anul precedent. În Carpații Orientali și în Carpații
Meridionali efectul temperaturii mai mari din anul
anterior (pA-pA) se reflectă într-o reducere a gradului de
defoliere, coeficienții de corelație stabiliți având valori
cuprinse între -0,25 și -0,50. În Transilvania, pe clina
vestică a Carpaților Orientali și în Carpații Occidentali,
procentul mediu de defoliere la nivel de sondaj crește cu
temperatura din sezonul de vegetație precedent.
La fag, în bazinul transilvan, temperatura medie din
sezonul de vegetație precedent se corelează pozitiv
cu defolierea, aceeași tendință observându-se și pe
clina vestică a Carpaților Occidentali. În restul zonelor
(Moldova și Carpații Meridionali), efectul temperaturilor
mai mari din sezonul de vegetație precedent, se poate
interpreta printr-o scădere a gradului de defoliere în
anul următor.
Carpenul manifestă tendințe regionale, clare, ale
valorilor coeficientului de corelație, înregistrându-se
o creștere a defolierii pentru suprafețele forestiere din
Transilvania și Subcarpații Getici, respectiv o tendință
de scădere a defolierii odată cu creșterea temperaturii în
sezonul precedent, în Moldova și în bazinul mijlociu al
Mureșului și Someșului.
S-a observat că stejarul este defavorizat de temperaturile

mai mari din sezonul de vegetație anterior, înregistrându-
se coeficienți de corelație pozitivi, cu valori variind între
0,10 și 0,50.
În cazul gorunului a fost înregistrată o creștere a gradului
de defoliere cu temperatura din sezonul de vegetație
anterior, în special în Podișul Moldovei, Câmpia
Transilvaniei și sud-vestul țării. În bazinul mijlociu și
inferior al Mureșului și în Moldova, sezonul de vegetație
mai cald din anul anterior se repercutează pozitiv asupra
defolierii medii.
Cerul și gârnița sunt defavorizate de temperaturile mai
mari din sezonul de vegetație anterior în sud-vestul
țării, înregistrându-se coeficienți de corelație pozitivi.
În dealurile vestice și în Subcarpații Getici sezonul
de vegetație mai călduros în anul anterior are efecte
neutre sau se repercutează într-o reducere a gradului de
defoliere.
Salcâmul, la altitudini mici, manifestă o defoliere mai
puternică după un sezon de vegetație precedent mai
călduros. La altitudini mai mari și în dealurile vestice,
un sezon de vegetație mai călduros în anul anterior,
determină o scădere a gradului de defoliere în anul
curent, stabilindu-se valori ale coeficienților de corelație
de la -0,25 la -0,75.
În general, analizele statistice efectuate au relevat o
creștere a procentului mediu de defoliere în condițiile
unui sezon de vegetație anterior cu temperaturi ridicate.
Temperaturile ridicate din timpul verii sunt asociate
cu o intensificare a proceselor de transpirației, acestea
survenind adeseori pe fondul unui deficit de precipitații.
Creșterea temperaturii și seceta sunt considerați ca
fiind principali factori de influență asupra proceselor
de creștere și a defolieri arborilor (Allen et al. 2010,
Sanchez-Salguero et al. 2016). Influența condițiilor
climatice din anul anterior asupra proceselor fiziologice,
inclusiv asupra dezvoltării aparatului foliar, este legată
de efectul de transfer specific arborilor, cunoscut mai
ales în cazul proceselor de creștere radială, în legătură
cu dinamica carbohidraților și a rezervelor de asimilație
(Lian et al. 2021).
Temperatura din toamna precedentă. În ceea ce privește
influența temperaturii din toamna precedentă (pS_
pN) se poate preciza că o toamnă călduroasă din
anul anterior are efecte pozitive asupra vitalității
arborilor în anul următor, înregistrându-se o scădere
a defolierii. O toamnă lungă cu temperaturi ridicate
favorizează lignificarea lujerilor și pregătirea pentru
iernare a indivizilor. De asemenea, mai ales în cazul
rășinoaselor, o toamnă prelungită are efecte pozitive în
formarea mugurilor vegetativi și acumularea de resurse
pentru stratul în vegetației din primăvară (Heide 2003,
Hanninen & Tanino 2011). O excepție generală se observă
la majoritatea speciilor în bazinul transilvan, în care,
după o toamnă cu temperaturi ridicate, se înregistrează
o creștere a defolierii în anul următor.
Salcâmul se pare că este defavorizat de toamnele
călduroase, în sudul și în sud-estul țării și favorizat în
Subcarpații Sudici și în Dealurile Vestice.
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Temperatura din iarnă. În zonele cu uscare intensă la
brad (Suceava, Neamț, Caraș Severin), iernile blânde
generează o defoliere mai puternică în anul următor.
La altitudini mari, în Carpații de Curbură și pe clina
vestică a Carpaților Orientali, iernile blânde au efect
pozitiv asupra defolierii la brad, determinând o scădere
a gradului de defoliere (r = -0,25 ÷ -0,50).
La molid, iernile blânde se asociază cu o creștere a
gradului de defoliere în Carpații Occidentali și pe
versanții transilvani ai Carpaților Orientali și Meridionali
(r = 0,25 ÷ 0,50). Pe clina estică a Carpaților Orientali și
pe clina sudică a Carpaților Meridionali, efectul iernilor
blânde este, în general, neutru sau se înregistrează o
ușoară scădere a defolierii medii.
Temperaturile ridicate din timpul iernii pot declanșa
fenomenul de întrerupere/slăbire a dormanței la
rășinoase, urmate de debilitări fiziologice sau de o
creștere a sensibilității la ger (Ögren 2001, Clausnitzer
et al. 2011, Riikonen & Luoranen 2020). De asemenea
pe fondul unor temperaturi ridicate în timpul iernii are
loc o creștere a proceselor de evapotranspirației, care
coroborate cu un sol înghețat, conduc la procesul de
deshidratare de iarnă. Acest procese de secetă fiziologică
de iarnă afectează rășinoasele, care suferă decolorări
ale acelor și debilitări (Svobodova et al. 2019). Gerul
blochează apa din solul înghețat, iar în timpul perioadelor
senine cu temperaturi ridicate apare fenomenul de
embolism (apariția de bule de gaz în vasele lemnoase),
care afectează molidul, bradul (Nourtier et al. 2014).
Fagul este defavorizat de iernile blânde în Transilvania,
Carpații de Curbură, nordul Moldovei și Banat,
înregistrându-se o creștere a defolierii medii odată cu
creșterea temperaturii din timpul iernii. În Carpații
Meridionali și în nord-vestul țării, iernile blânde se
asociază cu o defoliere mai scăzută în anul următor. Au
fost stabiliți coeficienți de corelație de la -0,10 la -0,25 în
sud și de -0,25 până la -0,50 în vest și nord-vest.
Carpenul este defavorizat de iernile blânde în Transilvania
și în vestul țării și ușor favorizat în bazinul mijlociu al
Mureșului și Someșului și în Podișul Moldovei.
Gorunul este influențat pozitiv de iernile blânde, în
special în Subcarpații Sudici și în bazinul mijlociu al
Mureșului precum și în Dealurile Vestice și Podișul
Moldovei. În schimb, în Banat și în sudul Transilvaniei,
iernile blânde determină o creștere a defolierii medii (r
= 0,25 ÷ 0,50).
Este posibil ca iernile blânde să favorizeze menținerea
unor populații mai mari de defoliatori, iar efectul
acestora asupra stării generale a coroanelor să se
mențină până în iulie - august, când se face evaluarea
vizuală a defolierilor în sondajele de monitoring forestier.
Temperaturile ridicate din timpul iernii favorizează
eclozarea mai rapidă a unor defoliatori și supraviețuirea
unor populații mai mari ale unor insecte vătămătoare
(Bale & Hayward 2010, Robinet & Roques 2010).
Salcâmul este defavorizat de iernile blânde pe nisipurile
din sudul țării, înregistrându-se coeficienți de corelație
pozitivi (r = 0,25 0,75).
7
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

În general, în sud-estul țării și la altitudini mai mari, iernile
blânde au efect pozitiv asupra stării de sănătate a arborilor,
în sensul reducerii defolierii după o iarnă mai călduroasă.
În restul țării, o iarnă mai caldă determină un procent de
defoliere mai mare la majoritatea speciilor, cele mai sensibile
dovedindu-se a fi gorunul, cerul, gârnița și salcâmul.
Abies alba
Temperatura din sezonul de vegetație curent. Temperaturile
ridicate din sezonul de vegetație generează o creștere a
defolierii medii la brad, cu excepția altitudinilor mari
unde un sezon de vegetație mai călduros se asociază cu o
defoliere mai redusă (Fig. 2).
Picea abies

Fagus sylvatica Carpinus betulus

Quercus robur Quercus petraea

Quercus cerris & Q. frainetto Robinia pseudoacacia

<-0.75 -0.75 - -0.50 -0.50 - -0.25 -0.25 - -0.10 -0.10 – 0.10 0.10 – 0.25 0.25 – 0.50 0.50 – 0.75 >0.75

Fig. 6 Corelația dintre temperatura martie – august și defolierea medie

Fig. 2. Corelația dintre temperatura sezonului de vegetație curent (martie – august) și defolierea medie La molid un sezon de vegetație
mai călduros se asociază cu o scădere a defolierii în majoritatea punctelor de monitorizare forestieră, cu excepția a unor sondaje din
Transilvania și Moldova, situate la altitudini mici.

8

Un sezon de vegetație cu temperaturi mai ridicate, mai
ales în prima parte a acestuia, se asociază la fag cu o
defoliere mai scăzută în Moldova, Carpații Meridionali
și în Banat. În această zonă o primăvară cu temperaturi
scăzute poate afecta semnificativ aparatul foliar la fag,
aceasta dovedindu-se foarte sensibilă la înghețurile târzii
(Rubio-Cuadrado et al. 2021). Similar la fagul din Croația
s-a observat o asociere între temperaturile scăzute și
un procent de defoliere ridicat (Potocic et al 2008). În
Transilvania, pe clina vestică a Carpaților Orientali și
Meridionali și clina nordică a Carpaților Meridionali
sezonul de vegetație mai călduros determină o defoliere
mai accentuată la fag (r = 0,25 ÷ 0,75).
În cazul carpenului un sezon de vegetație călduros
se asociază cu un procent ridicat al defolierii medii în
Moldova, în depresiunile din Transilvania și în Dealurile
Vestice, situația fiind inversă în nord-vestul țării și în
Subcarpații Sudici.
Starea de sănătate a stejarului și gorunului este influență
pozitiv de un sezon de vegetație mai călduros, cu câteva
excepții în zonele joase ale arealului din Dobrogea,
Subcarpații de Curbură și Podișul Târnavelor, unde se
înregistrează o creștere a defolierii odată cu creșterea
temperaturi medii. Cerul și gârnița manifestă o defoliere
mai intensă în sud-vestul țării în zone mai joase, în anii
Fig. 3. Corelația dintre defolierea medie și temperatura medie sezonieră
La nivel de grupe de specii (rășinoase și foioase), respectiv
pentru întreaga rețea, indiferent de specie, un procent
ridicat al defolierii se asociază cu temperaturi ridicate.
Corelația pozitivă cu regimul termic își găsește explicația
în creșterea gradului de insolație și a transpirației
coroborat cu o reducere a nivelului precipitațiilor.
La speciile de cvercinee și la fag se constată corelații
negative și puternice între procentul mediu de defoliere
și regimul termic, legat în principal de incidența
înghețurilor târzii (Sanchez-Salguero et al. 2016).
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
cu temperaturi mai ridicate în sezonul de vegetație.
La salcâm, un sezon de vegetație călduros se asociază cu
o creștere evidentă a defolierii arborilor, coeficienții de
corelație având valori de 0,25-0,75.
Efectele înghețurilor târzii, a defolierilor de primăvară
produse de insecte și ofilirile produse de agenți
criptogamici sunt greu de surprins în observațiile
specifice activității de monitoring forestiere din timpul
varii, putând deregla relațiile dintre parametrii climatici
și starea de sănătate a arborilor (Nețoiu 2000, Simionescu
et al. 2012, Șimonca et al. 2017, Nolè et al. 2018).
Se poate formula concluzia generală potrivit căreia la
altitudini joase, un sezon de vegetație mai călduros decât
media multianuală, determină o creștere a defolierii
speciilor de arbori, iar la altitudini mai mari o scădere a
gradului de defoliere.
Temperaturile mai ridicate se asociază cu precipitații
mai reduse, determinând potențarea efectelor negative
la altitudini mici din arealul speciilor (Barbu et al. 2016).
Între temperatura medie din sezonul de vegetație și
defolierea medie la nivel național se înregistrează o
corelație pozitivă pentru brad și negativă pentru molid,
fag și stejari (Fig. 3).
Regimul hidric
În ceea ce privește regimul precipitațiilor pentru
majoritatea speciilor, un cuantum mai ridicat al
precipitațiilor se asociază cu o defoliere mai redusă
(Solberg 2004, de la Cruz et al 2014, Ognjenovic et al
2022, Chira & Chira 1998, Simionescu et al. 2012).
Precipitațiile din sezonul de vegetație precedent. Precipitațiile
medii din sezonul de vegetație precedent, se corelează
negativ procentul mediu de defoliere pentru majoritatea
speciilor analizate. Astfel, s-a observat că după un sezon
9
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
de vegetație mai bogat în precipitații, defolierea medie
a scăzut în anul următor (Fig. 4). La brad se observă
o corelație negativă semnificativă, dar redusă, între
defolierea medie și precipitațiile din sezonul de vegetație
anterior.
Dependența procentului mediu de defoliere de
manifestarea fenomenului de secetă în sezonul de
vegetație anterior au fost observate la fag în Croația
(Ognjenovic et al 2022).
Precipitațiile din iarna anterioară. Analiza distribuției
spațiale a coeficienților de corelație arată că, pentru
majoritatea speciilor, efectul precipitațiilor din iarnă
asupra defolierilor este divers, neputându-se stabili o
anumită corelație de tip cauzal. Frecvența suprafețelor cu
corelație foarte redusă este foarte ridicată și adesea, acestea
alternează cu suprafețe cu corelație moderată, pozitivă.
Pentru brad, analizat la nivel național, o iarnă bogată în
precipitații este urmată de o scădere a defolierii arborilor,
direct legat de refacerea rezervei de apă din sol.
Precipitațiile din toamna precedentă. Toamna bogată în
precipitații se transferă printr-o creștere a defolierii
medii în sezonul de vegetație următor la brad, molid,
fag, carpen și gorun. La stejar, cer, gârniță și salcâm o
toamnă bogată în precipitații determină în anul următor
o reducere a intensității defolierii, legată de refacerea
deficitului de apă din sol (Potocic et al 2008).
La fag se observă o creștere a procentului de defoliere
odată cu scăderea precipitațiilor din sezonul de
vegetație anterior, respectiv creșterea precipitațiilor din
toamna precedentă, dar cu o intensitate relativ redusă a
corelației.
Precipitațiile din sezonul de vegetație curent. Analiza
generală a corelațiilor dintre precipitațiile din sezonul
Fig. 4. Corelația dintre defolierea medie și precipitațiile sezoniere
10
de vegetație curent și defolierea medie relevă o influență
pozitivă (corelație negativă) asupra stării de sănătate,
în special pentru fag, carpen, gorun și molid (Fig. 5).
În zonele neafectate de fenomenele de uscare intensă,
creșterea precipitațiilor se asociază cu o scădere a
defolierii medii.
În zone cu uscare intensă la brad, precipitațiile
abundente se asociază cu o creștere a defolierii medii,
această specie fiind sensibilă la excesul hidric din sol
(Barbu & Barbu 2005, Simionescu et al. 2012).
La fag, în zona montană precipitațiile mai mari din timpul
sezonului de vegetație se asociază cu o scădere a gradului
de defoliere (r = -0,25 ÷ -0,75). La altitudini mici (Podișul
Sucevei, Podișul Transilvaniei, Munții Banatului, Munții
Codrului, Depresiunea Maramureșului) o creștere a
precipitațiilor din sezonul de vegetație se asociază cu
o creștere a gradului de defoliere. Seceta și valurile de
căldură produc defolieri importante la fag (Pollastrini
et al. 2019, Seidling et al 2012, Seletkovic et al 2009). În
Podișul Sucevei debilitarea fagului a fost înregistrată
atât de sezoane excesiv secetoase, pe versanți, culmi
și platouri, cât și în cele excesiv umede, pe terenuri
fără drenaj extern (platou, terasă) sau intern (soluri
compacte) (Chira et al. 2003).
La cer, gârniță și salcâm sezonul de vegetație mai ploios
se asociază cu o defoliere mai redusă. Pe versanți și
soluri drenate surplusul de umiditate este benefic
vegetației, dar excesul hidric din sol este total nefavorabil
salcâmului și cerului (Dănescu et al. 2009).
La salcâm corelația dintre regimul mediul al
precipitațiilor sezoniere și nivelul defolierii este
evidentă, negativă și semnificativă statistic.

Abies alba
Fagus sylvatica
Quercus robur
Quercus cerris & Q. frainetto
<-0.75 -0.75 - -0.50 -0.50 - -0.25 -0.25 - -0.10
Fig. 8 Corelația dintre precipitațiile din martie – august și defolierea medie
Fig. 5. Corelația dintre precipitațiile din perioada aprilie – august și defolierea medie
4. Concluzii
Analiza corelației dintre indicatorii stării de sănătate
(defoliere medie) și parametrii climatici pentru toată
perioada de analiză (1992-2017) a relevat particularități
legate de specie și sezon. La nivel regional s-a constatat
diferențe în ceea ce privește legătura corelativă
dintre defolierea medie și regimul termic, respectiv
pluviometric, între Transilvania și zona carpatică și
extra-carpatică.
Analizele statistice efectuate au relevat o creștere
a procentului mediu de defoliere în condițiile unui
sezon de vegetație anterior cu temperaturi ridicate la
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Picea abies
Carpinus betulus
Quercus petraea
Robinia pseudoacacia
-0.10 – 0.10 0.10 – 0.25 0.25 – 0.50 0.50 – 0.75 >0.75
majoritatea speciilor analizate.
Iernile blânde au efect pozitiv asupra stării de sănătate a
arborilor, în sensul reducerii defolierii după o iarnă mai
călduroasă mai ales în sud-estul țării și la altitudini mai mari.
În restul țării, o iarnă mai caldă determină un procent de
defoliere mai mare la majoritatea speciilor, cele mai sensibile
dovedindu-se a fi gorunul, cerul, gârnița și salcâmul.
Analiza la nivel național a evidențiat o creștere a
procentului mediu de defoliere odată cu creșterea
temperaturii medii din sezonul de vegetație pentru
brad și toate speciile analizate în ansamblu, respectiv o
diminuarea a defolierii pentru molid, fag și stejari.
11
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
La nivel național corelațiile dintre precipitații și
defolierea medie a arborilor indică o corelație negativă
pentru majoritatea speciilor, dar redusă în intensitate.
Astfel, o cantitate ridicată de precipitații în vara
precedentă, iarna sau sezonul de vegetație curent
determină o scădere a procentului de defoliere mediu.
În schimb, o toamnă anterioară ploioasă se asociază cu o
creștere a defolierii în anul următor.
Variabilitatea relativ ridicată, la nivel de specie și
regiune, a legăturii statistice dintre indicatorii stării de
sănătate a pădurilor, respectiv complexitatea factorilor
și a relațiilor funcționale care determină un anumit
nivel al defolierii arborilor, fac dificilă formularea unor
concluzii general valabile la nivel național.
Asigurarea și implementarea unui management
sustenabil al resurselor forestiere reprezintă aspecte
cheie, atât la nivel mondial (prin Planul Strategic pentru
Păduri al Națiunilor Unite), european (Strategia forestieră
europeană, Planul de acțiuni Forest Europe) cât și
național (Strategia Națională pentru Păduri). Schimbările
de mediu constatate în ultima perioadă în România
impun cercetări privind dezvoltarea unor sisteme de
monitorizare forestieră inteligente, avansate, capabile
să evalueze și să prognozeze schimbările de mediu și să
fundamenteze politicile de intervenție necesare.
Finanțare
Cercetările s-au efectuat în cadrul Programului Nucleu
BIOSERV al INCDS ,,Marin Drăcea” finanțat de Ministerul
Cercetării, Inovării și Digitalizării, proiectul PN 19070102
– Monitorizarea ecosistemelor forestiere din România în
concordanță cu sistemele de supraveghere forestieră adoptate
la nivel European (Nivel I și II).
Publicarea a fost susținută prin programul “Creșterea
capacității și performanței instituționale a INCDS
„Marin Drăcea” în activitatea de CDI – CresPerfInst”
(Contract nr. 34PFE/30.12.2021) finanțat de Ministerul
Cercetării, Inovării și Digitalizării prin Programul 1 -
Dezvoltarea sistemului național de cercetare - dezvoltare
Subprogram 1.2 - Performanță instituțională - Proiecte
de finanțare a excelenței în CDI.
Mulțumiri
Mulțumim colegilor din cadrul Institutului Național de
Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură “Marin Drăcea”, pentru
expertiza și suportul oferite în realizarea acestui studiu.
Bibliografie
Allen C D, Macalady A K, Chenchouni H, Bachelet D, McDowell N,
Vennetier M, Cobb N (2010). A global overview of drought and heat-
induced tree mortality reveals emerging climate change risks for
forests. Forest Ecology and Management, 259(4), 660-684.
Badea O, Silaghi D, Taut I, Neagu S, Leca S (2013). Forest monitoring -
assessment, analysis and warning system for forest ecosystem status.
Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca 41(2), 613-625.
Bale J S, Hayward S A L (2010). Insect overwintering in a changing
climate. Journal of Experimental Biology, 213(6), 980-994.
Barbu I, Curcă M, Barbu C, Ichim V (2016). Adaptarea pădurilor
României la schimbările climatice. Ed. Silvică.
12
Barbu I, Barbu C (2005). Silver fir (Abies alba Mill.) in Romania. Ed.
Tehnicǎ Silvicǎ.
Chira D, Dănescu F, Roşu C, Chira F, Mihalciuc V, Surdu A, Nicolescu N
V (2003). Some recent issues regarding the European beech decline
in Romania. Analele ICAS, 46, 167-176.
Chira F, Chira D (1998). Forest decline in Romania. In Cech T L, Tomiczek
C, Hartman G (eds.): Disease - Environment Interactions in Forest
Decline. Proceedings of IUFRO Workshop “Complex diseases”, Vienna, 29-34.
Clausnitzer F, Köstner B, Schwärzel K, Bernhofer C (2011).
Relationships between canopy transpiration, atmospheric
conditions and soil water availability—Analyses of long-term sap-flow
measurements in an old Norway spruce forest at the Ore Mountains/
Germany. Agricultural and Forest Meteorology, 151(8), 1023-1034.
Cornes R, van der Schrier G, van den Besselaar E J M, Jones P D (2018).
An ensemble version of the E-OBS temperature and precipitation
datasets, J. Geophys. Res. Atmos., 123. doi:10.1029/2017JD028200
de la Cruz A, Gil P M, Fernández-Cancio Á, Minaya M, Navarro-Cerrillo
R M, Sánchez-Salguero R, Grau J M (2014). Defoliation triggered by
climate induced effects in Spanish ICP Forests monitoring plots.
Forest Ecology and Management, 331, 245-255.
Dănescu F, Mihăilă E, Costăchescu C, Drăgan D (2011). Măsuri de
gospodărire a suprafețelor forestiere cu risc de inundare și stagnare
a apei din regiunea de câmpie. Ed. Silvică.
De Marco A, Proietti C, Cionni I, Fischer R, Screpanti A, Vitale M
(2014). Future impacts of nitrogen deposition and climate change
scenarios on forest crown defoliation. Environ. Pollut. 194, 171–180.
De Marco A, Vitale M, Popa I, Anav A, Badea O, Silaghi D, Leca S,
Screpanti A, Paoletti E (2017). Ozone exposure affects tree defoliation
in a continental climate. Science of the Total Environment 596, 396-404.
Ding H, Chiabai A, Silvestri S, Nunes P A L D (2016). Valuing climate change
impacts on European forest ecosystems. Ecosyst. Serv. 18, 141–153.
Hänninen H, Tanino K (2011). Tree seasonality in a warming climate.
Trends in plant science, 16(8), 412-416.
Heide O M (2003). High autumn temperature delays spring bud burst
in boreal trees, counterbalancing the effect of climatic warming. Tree
Physiology, 23(13), 931-936.
Keenan R J (2015). Climate change impacts and adaptation in forest
management: a review. Annals of Forest Science, 72(2), 145-167.
Lian X, Piao S, Chen A, Wang K, Li X, Buermann W, Myneni R B
(2021). Seasonal biological carryover dominates northern vegetation
growth. Nature Communications, 12(1), 1-10.
Lier M, Köhl M, Korhonen K T, Linser S, Prins K, Talarczyk A (2022).
The New EU Forest Strategy for 2030: A New Understanding of
Sustainable Forest Management? Forests 13, 245.
Lindner M, Fitzgerald J B, Zimmermann N E, Reyer C, Delzon S, van
der Maaten E, Schelhaas M J, Lasch P, Eggers J, van der Maaten-
Theunissen M, Suckow F, Psomas A, Poulter B, Hanewinkel M
(2014). Climate change and European forests: What do we know,
what are the uncertainties, and what are the implications for forest
management? Journal of Environmental Management 146, 69-83.
Mina M, Bugmann H, Cordonnier T, Irauschek F, Klopcic M, Pardos
M, Cailleret M (2017). Future ecosystem services from European
mountain forests under climate change. J. Appl. Ecol. 54, 389–401.
MMAP (2022). Strategia Națională pentru Păduri 2030. https://
strategieforestiera.ro/process/snp30.
Nelson W A, Bjørnstad O N, Yamanaka T (2013). Recurrent insect
outbreaks caused by temperature-driven changes in system stability.
Science, 341(6147), 796-799.
Netoiu C (2000). The effect of some defoliator insects on physiological
processes in Quercineae. Acta horti botanici Bucurestiensis, 28, 337-349.
Nolè A, Rita A, Ferrara A M S, Borghetti M (2018). Effects of a large-
scale late spring frost on a beech (Fagus sylvatica L.) dominated
Mediterranean mountain forest derived from the spatio-temporal
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

variations of NDVI. Annals of forest science, 75(3), 1-11.
Nourtier M, Chanzy A, Cailleret M, Yingge X, Huc R, Davi H (2014).
Transpiration of silver Fir (Abies alba Mill.) during and after drought
in relation to soil properties in a Mediterranean mountain area.
Annals of Forest Science, 71(6), 683-695.
Ognjenović M, Seletković I, Potočić N, Marušić M, Tadić M P, Jonard
M, Ugarković D (2022). Defoliation change of European beech (Fagus
sylvatica L.) depends on previous year drought. Plants, 11(6), 730.
Seidling W, Ziche D, Beck W (2012). Climate responses and
interrelations of stem increment and crown transparency in
Norway spruce, Scots pine, and common beech. Forest Ecology and
Management, 284, 196-204.
Seletković I, Potočić N, Ugarković D, Jazbec A, Pernar R, Seletković
A, Benko M (2009). Climate and relief properties influence crown
condition of common beech (Fagus sylvatica L.) on the Medvednica
massif. Period. Biol., 111, 435–441.

Ögren E (2001). Effects of climatic warming on cold hardiness of some Simionescu A, Chira D, Ciornei C, Mihalciuc V, Tulbure C (2012).
northern woody plants assessed from simulation experiments. Starea de sănătate a pădurilor din România în perioada 2001-2010.
Physiologia Plantarum, 112(1), 71-77. Ed. Muşatinii Group.

Pollastrini M, Puletti N, Selvi F, Iacopetti G, Bussotti F (2019).
Widespread crown defoliation after a drought and heat wave in the
forests of Tuscany (central Italy) and their recovery - A case study
from summer 2017. Frontiers in Forests and Global Change, 2, 74.
Popa I, Badea O, Silaghi D (2017). Influence of climate on tree health
evaluated by defoliation in the ICP level I network (Romania). iForest-
Biogeosciences and Forestry, 10(3), 554.
Solberg S (2004). Summer drought: a driver for crown condition and
mortality of Norway spruce in Norway. Forest Pathology, 34(2), 93-104.
Storms I, Verdonck S, Verbist B, Willems P, De Geest P, Gutsch M,
Cools N, De Vos B, Mahnken M, Lopez J, Van Orshoven J, Muys B
(2022). Quantifying climate change effects on future forest biomass
availability using yield tables improved by mechanistic scaling. Sci.
Total Environ. 833, 155189.

Potočić N, Seletković I, Ugarković D, Jazbec A, Mikac S (2008). The Svobodová K, Langbehn T, Björklund J, Rydval M, Trotsiuk V, Morrissey
influence of climate properties on crown condition of Common R C, Svoboda M (2019). Increased sensitivity to drought across
beech (Fagus sylvatica L.) and Silver fir (Abies alba Mill.) on Velebit. successional stages in natural Norway spruce (Picea abies (L.) Karst.)
Periodicum Biologorum, 110(2), 145-150. forests of the Calimani Mountains, Romania. Trees, 33(5), 1345-1359.

Poudel B C, Sathre R, Gustavsson L, Bergh J, Lundström A, Hyvönen R
(2011). Effects of climate change on biomass production and substitution
in north-central Sweden. Biomass and Bioenergy 35, 4340–4355.
Riikonen J, Luoranen J (2020). An assessment of storability of Norway
spruce container seedlings in freezer storage as affected by short-day
treatment. Forests, 11(6), 692.
Robinet C, Roques A (2010). Direct impacts of recent climate warming
on insect populations. Integrative Zoology, 5(2), 132-142.
Rubio-Cuadrado Á, Gómez C, Rodríguez-Calcerrada J, Perea R,
Gordaliza G G, Camarero J J, Gil L (2021). Differential response of
oak and beech to late frost damage: an integrated analysis from
organ to forest. Agricultural and Forest Meteorology, 297, 108243.
Şimonca V, Oroian I, Chira D, Tăut I (2017). Methods for quantification
of the decline phenomenon and determination of the vulnerability
degree for the oak stands in Northwestern Transylvania, Romania.
Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, 45(2), 623-631.
Timberlake T J, Schultz C A (2019). Climate change vulnerability
assessment for forest management: The case of the US Forest Service.
Forests 10, 1030. https://doi.org/10.3390/f10111030
Trumbore S, Brando P, Hartmann H (2015). Forest health and global
change. Science, 349(6250), 814-818.
UN/ECE (2020). Manual on methods and criteria for harmonized
sampling, assessment, monitoring and analysis of the effects of air
pollution on forests. UN/ECE, ICP Forests, Hamburg.

Sánchez-Salguero R, Camarero J J, Grau J M, De la Cruz A C, Gil P UNSPF (2017). United Nations Strategic Plan for Forests 2017–2030.
M, Minaya M, Fernández-Cancio Á (2016). Analysing atmospheric https://www.un.org/esa/forests/documents/un-strategic-plan-for-
processes and climatic drivers of tree defoliation to determine forest forests-2030/index.html
vulnerability to climate warming. Forests, 8(1), 13.

Abstract
Climate impact on the forest ecosystem health status in Romania
The spatial correlation analysis between climatic factors and forest health, expressed by mean tree defoliation,
can highlight the main climatic drivers of tree health, especially in the current conditions of increased frequency
and intensity of climatic extremes and air pollution. In this context, we evaluate the relationship between mean
defoliation for the main species and climate factors (temperature, precipitation) within the Romanian ICP
Forests Level I monitoring network. The climate dataset was obtained for each monitoring plot from the E-OBS
v8.0 database with a resolution of 0.25°x0.25°. Seasonal mean temperatures and precipitation values for the 1992-
2017 period were used in the statistical analysis. The correlation between the mean percentage of defoliation
and climatic parameters was performed using the non-parametric Kendall statistics. At the national level, the
statistical analysis of the relationship between precipitation and average tree defoliation indicates a negative
correlation (with low intensity) for most species. High rainfall in the previous summer, winter or current growing
season determines a decrease in the average defoliation percentage. Instead, a previous rainy autumn is associated
with an increase in defoliation the following year. The analysis at the national level highlights an increase in the
average percentage of defoliation with the increase in temperature during the growing season for fir and all
species analyzed as a whole, respectively a decrease in defoliation for spruce, beech and oaks. The relatively high
variability at the species and region level of the statistical link between the forest health indicators, respectively
the complexity of the factors and functional relationships that determine a certain level of tree defoliation makes
it difficult to formulate generally valid conclusions at the national level.
Keywords: forest monitoring, climate change, ICP Forests, defoliation.

13
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

GENE T IC Ă F ORE S T IER Ă

Phenotypic variability in a full-

sib trial of Larix decidua Mill.
and Larix x eurolepis Henry
Marius Budeanu1, Ecaterina Nicoleta Apostol2, Emanuel Beșliu1 

 corresponding author of the genetic variability in comparative trials were

SCDEP Brașov, INCDS “Marin Drăcea”; INCDS “Marin
1. 2. highlighted the superiority of the Sinaia and Voineasa
Drăcea” Voluntari Romanian provenances and also the good adaptability
of the Austrian provenances, Hinterburg and Sudtirol
1. Introduction (from Tyrol region), in Romania (Mihai 2005, 2009, Mihai
European larch (Larix decidua Mill.) is a very important & Teodosiu 2009, Mihai et al. 2019).
mixed species with large growths and superior quality
of wood (Pâques 2013, Dyderski et al. 2018), but with a
low presence in European forests (Caudullo et al. 2017,
Figure 1). Larch wood is dense, strong and durable,
being used widely in the building of houses, bridges,
and in the furniture production (Matras & Pâques 2008,
Jansen & Geburek 2016). European larch is naturally
distributed in the Alps, Sudetes, and Carpathians, at high
altitude (about 1000-2500 m, a.s.l), but also at low altitude
(150 m), in Poland (Lstiburek et al. 2020). Numerous
research were analysed the genetic variability of larch
provenances (Giertych 1979, Schober 1985, Maier 1992,
Pâques 1992, Weisgerber & Sindelar 1992, Rozkowski
2000, Chmura & Rozkowski 2002, Kowalczyk 2002,
Pâques & Jacques 2002), especially for the decidua and
polonica subspecies. These researches concluded of the
high genetic variability among provenances and a high
adaptability of the central European provenances. In
the current context of climate warming, European larch
seemed to be highly vulnerable to drought events (Frank Fig. 1. European distribution of Larix decidua (EUFORGEN 2009,
& Esper 2005, Büntgen et al. 2007, Allen et al. 2010, Caudullo et al. 2017)
Eilmann & Rigling 2012, Danek et al. 2021, Danek M & The aim of this study was to compare the adaptability
Danek T 2022), with a high genetic variation across the of 32 European larch and L. x eurolepis full-sib families
species distribution range (George et al. 2017). originated from two seed orchards and two natural
The hybrid of European larch and Japanese larch (Larix populations, by analysing the survival rate, growth and
kaempfery Gord.), named Larix x eurolepis (Henry), can quality traits in a 29 years comparative trial, in order to
combine the advantages of the two species, namely the recommend the most valuable families for use in similar
resistance to cancer, the stem straightness and the rapid ecologic conditions.
juvenile growth of the Japanese larch, with the superior
resistance to climate changes and the superior growth 2. Materials and methods
vigour of European Larch (Li & Wyckoff 1994). Săcele Experimental Base of INCDS "Marin Drăcea"
In Romania, European larch belong to subsp. carpatica manages a forest area of 2487.24 ha, in which several
and covers only 0.3% of the forest area, most of them in experimental plots are located. The European larch full-
artificial stands (Șofletea & Curtu 2007, IFN 2018). Studies sib comparative trial was established in the spring of

14
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

1994, in plot 85P, on an area of 0.15 ha, aiming to test 3. Results and discussion
the genetic variability and adaptability of 42 families
obtained by factorial crosses of clones (in two seed
3.1. Survival rate
In Săcele trial, from a total of 42 variants only 32 were
orchards, Furnicoși and Rupea) and families (in two
find in 2022. The average survival rate (Sr) of the existing
natural populations, Sinaia and Zărnești).
variants is 30%. A very low value but which will allow
Furnicoși seed orchard was established in 1967 for the us interesting comparisons at the level of quantitative
hybrid Larix x eurolepis (Larix decidua x L. kaempfery), with and qualitative traits with trials of the same age but with
20 clones selected in three provenance regions (B1, B2, much higher Sr. Among the four provenances, the best
C2) of Romania (Pârnuță et al. 2012). This seed orchard is result, 47%, was obtained by the descendants of Rupea
managed by Forest district Mihăești and is located in SE I seed orchard, followed by Zărnești natural population
Râul Târgului, plot 295P, on a surface of 3.1 ha. (39%), both located in the same county with Săcele
Rupea seed orchard was established in 1969 for trial. The lowest Sr was obtained by the descendants of
European larch (Larix decidua), with 41 clones selected Furnicoși seed orchard (24%), originated from Argeș
in three provenance regions (B1, B2, E3) (Pârnuță et al. county, not necessarily at a bigger distance to the trial, but
2012). This seed orchard is managed by Forest district on the opposite side of the Carpathian chain. The fourth
Pădurea Bogății and is located in UP III Rupea, plot 1P, provenance, Sinaia natural population, highlighted in
on a surface of 6.1 ha. previous studies (Mihai 2005, 2009), registered a Sr of 28%.
The experimental device of Săcele trial was set up Low survival rate (38%) in European larch trials, at the
with three replications and two seedlings per unitary same age, were registered before in Romania (Mihai 2009).
plot (Budeanu et al. 2022). From a total of 42 different 3.2. Growth traits
combinations, 29 come from Furnicoși seed orchard, For diameter at the breast height (Dbh), the average value
11 from Rupea seed orchard and one each from Sinaia of the trial was 24 cm, with the highest average result
and Zărnești populations. The trial is located in a high registered by the families originated from the Furnicoși
productivity forest site, on a flat land located at an seed orchard of Larix x eurolepis (Figure 2). The lowest
altitude of 880 m (a.s.l.), on a eutricambosoil (Găbrian & Dbh result was recorded by Sinaia natural population,
Abutnăriței 2004). highlighted in previous studies (Mihai 2005, 2009).
In the autumn of 2022, after 29 bioaccumulation seasons,
the following traits were measured or evaluated:
– survival rate (Sr), by reporting the existing trees to the
initial ones;
– diameter at the breast height (Dbh), using a forest
calliper;
– trees’ height (Th) and pruning height (Ph, height from
the ground to the first green branches), using a vertex
III instrument;
– crown diameter projections (Cd), as an average of the
two values measured on the cardinal direction (north-
south and east-west);
– stem straightness (Ss), with the following indexes: 1=
straight stem, 2= stem with curvature in one plane,
3= curvature in two planes, 4= sinuous stem, and 5=
strongly sinuous stem;
– the presence of saber butt at the base of the stem
(Sb), with the following indexes: 1= the saber butt
is missing, 2= weak-medium saber butt, 3= strongly
saber butt. Fig. 2. Average Dbh values of the four provenances (1= Furnicoși,
2= Rupea, 3= Sinaia, 4= Zărnești)
- pruning height ratio (Phr) was calculated, as:
ANOVA revealed highly significant influences (p<0.001)
of the provenance and family factors, while the
influence of the replication factor (environment) to
The simple and multiple Pearson correlations among the
Dbh was insignificant (p>0.05). Duncan test, for 5%
analysed traits were also calculated. Interpretation as in
transgression probability, indicated a high variability
Ceapoiu (1968).
among families (eight homogeneous groups, with 16
The data were statistically processed using breedR families in the best group). In the first homogeneous
(Breed R 2016), a genetic package of the R program (R group, 87.5% of the families come from Furnicoși seed
Core Team 2022). orchard, while the other two families are originated
from Rupea seed orchard. The families originated from

15
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Zărnești and Sinaia provenances were ranked on 21 and In a previous study developed in Romania (Mihai 2009),
31 respectively, of the 32 families. in trials with the same age and with close survival rate
For trees’ height (Th), the trial mean value was 20,3 m values (Sinaia and Traian), the Th were lower with 7.5%
(the first production class), with a higher homogeneity and respectively 20%, while in a trial with higher survival
than for Dbh (three times smaller standard deviation). rate (Olănești), the Th was with 11.7% higher than in our
Among provenances was highlighted, once again, the experiment. In Poland, at a similar altitude and at an age
Furnicoși seed orchard, with a mean value (21.7 m, of 35 years, the Th was 14% lower (Kulej 2004) than in
above the superior limit of the first class of production!) our experiment. The superior growth results of Larix x
higher (significant difference) with 45% than the eurolepis in the juvenile stage confirm the previous study
average Th of the Sinaia provenance. The differences (Li & Wyckoff 1994), and underlines the importance of his
between Furnicoși, Rupea and Zărnești provenances promotion.
were statistically insignificant. ANOVA revealed highly For crown diameter (Cd), the average value of the trial
significant influences (p<0.001) of the provenance and was 4.57 m, with the lowest average result (favourable)
family factors, but also a significant influence (p<0.05) registered by Sinaia provenance (1.6 m), almost four
of the replication factor to Th, which justifies the need times lower value than the Furnicoși provenance (the
to install trials with several replications in order to highest Cd). The Sinaia provenance differs significant
reduce the environmental influence. Duncan test, for 5% (p<0.05) from all the other three provenances. ANOVA
transgression probability (Figure 3), shows a separation revealed highly significant influences (p<0.001) of the
of the 32 families into 6 homogeneous groups, with 17 provenance and family factors to Cd, while the influence
families in the best group. In the first homogeneous of the replication was insignificant (p>0.05). Duncan test
group 88% of the families come from Furnicoși seed (α=5%) show a high variability among families (eight
orchard, while the rest of the families (two) are originated homogeneous groups), but with a large number (21)
from Rupea seed orchard. The families originated from of families in the best group. Although the Furnicoși
Zărnești and Sinaia provenances were ranked on 23 and provenance recorded the highest result for Cd, there
32 respectively, of the 32 families. are still 12 families from Furnicoși included in the most
Family Th (m) Hg (α = 5%) valuable homogeneous group, so the forward selection in
26 27.40 favour of the smallest Cd could be directed towards the
*
21 25.00 best Furnicoși families (with lower Cd and higher Dbh).
* *
10 24.80 * * * 3.3. Stem quality traits
22 24.60 * * * For pruning height (Ph) and especially for pruning height
5 24.50 * * * ratio (Phr) the Sinaia provenance registered highest
14 23.80 * * * results, and furthermore, for Phr, there were resulted
25 23.00 * * * a statistically significant differences between Sinaia
16 22.90 * * *
17 22.80 provenance and all the other three origins. ANOVA
* * * * revealed also the highly significant influence of the
24 22.70 * * * * *
42 22.70 provenance and family factors, only for Phr, while for Ph
* * * * *
23 22.70 all the factors (including the replication factor) had an
* * * * *
3 22.70 * * * * * insignificant influence. On average, Ph was 10.7 m and
9 21.85 * * * * * Phr was 54.4%. Seven and eight homogeneous groups,
49 21.20 * * * * * * for Ph and Phr respectively, were resulted by applying
35 21.10 * * * * * * the Duncan test (α=5%), with 18 and respectively 21
4 21.05 * * * * * * families in the best homogeneous group (the one with
20 20.75 * * * * * the highest Ph and Phr values). For Phr, with only one
31 20.75 * * * * * exception, all the families from Rupea seed orchard are
33 20.44 * * * * * included in the best homogeneous group, together with
27 20.35 * * * * * the Sinaia (ranked third) and Zărnești families (Figure 4).
18 20.20 * * * * *
38 19.83 Similar Phr mean value (56%) were registered before by
* * * * *
48 19.30 Mihai (2009) in a trial (Traian) of the same age and with
* * * * *
30 19.20 close survival rate. Sinaia provenance was remarked for
* * * * *
37 19.15 Phr also in the mentioned study.
* * * * *
45 19.00 * * * * * For stem straightness (Ss), the average value of the trial was
34 18.73 * * * * * 2.25 (trees’ stems are generally rectilinear, with one slight
1 18.20 * * * * curvature, usually in one plane), with the lowest average
50 16.15 * * * result (favourable) registered by Sinaia provenance
32 16.10 * * (1.86), but the differences compared to the other three
36 14.96 * provenances are statistically insignificant (p>0.05).
Fig. 3. Duncan test for trees’ height (Th) at the family level (Hg=
Both, ANOVA and Duncan tests revealed no significant
homogeneous groups). Provenance: Furnicoși (red), Rupea (blue),
influences of the replication, provenance and family
Sinaia (black), Zărnești (green)

16
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

factors to Ss. Duncan test (α=5%) show a high homogeneity The forward selection strategy must be directed in favour
among families, all 32 being included in one group. Only of the stem quality traits (stem straightness, absence of
five families (all for seed orchards, four for Furnicoși saber butt, pruning height ratio), taking into account, if
and one from Rupea) were presented a perfectly straight possible, also the growth traits (higher Dbh and lower
stem for all descendants, followed by Sinaia family. The Cd). Among the best ten families for stem straightness
good stem straightness of the Larix x eurolepis could be and absence of saber butt, we found six common families
a favourable characteristic inherited from the Japanese (3, 17, 18, 22, 35, 36). Among them, there are four families
parent, Larix kaempfery (Li & Wyckoff 1994). (3, 17, 22, 35) which also stood out for Dbh (all included
Family Phr (%) Hg (α = 5%) in the first homogeneous group). With the exception of
32 78.0 * family 35 (originating from the Rupea seed orchard),
37 77.5 * all the others three cannot be recommended due to
36 73.9 * * inadequate values of Phr or Cd. The families 18 and 36
1 73.5 * * registered favourable results both for Cd and Phr. So,
14 67.0 * * * the forward selection strategy may be directed firstly in
30 67.0 * * * favour of 35 family, and secondary for 18 (from Furnicoși
34 66.0 * * * * seed orchard) and 36 (from Sinaia population) families.
48 65.0 * * * * *
18 64.0 * * * * * * 3.4. Correlations
33 61.3 * * * * * * * Positive and highly significant correlations were obtained
50 54.5 * * * * * * * * between all the growth traits (Dbh, Th, Cd) (Table 1).
20 54.0 * * * * * * * * Also, a high multiple correlation among growth traits
31 53.5 * * * * * * * * was resulted (Figure 5). The growth traits were direct
38 53.3 * * * * * * * * and distinctly significant correlated with saber butt,
45 52.0 * * * * * * * * and negatively (highly significant) with pruning height
24 51.0 * * * * * * * * ratio, results which make impossible the simultaneously
26 51.0 * * * * * * * * improvement of all these traits. A two-step selection
25 48.0 * * * * * * * * strategy is more appropriate, starting with the selection
23 44.0 * * * * * * * * base on stem quality traits.
49 42.0 * * * * * * * *
Tab. 1. Pearson simple correlations among analysed traits
27 41.5 * * * * * * * *
35 37.3 * * * * * * * Variable Th Cd Sb Ss Ph Phr
4 37.3 * * * * * * * Dbh 0.77*** 0.95*** 0.30** -0.06 -0.65*** -0.86***
16 34.0 * * * * * * Th - 0.72*** 0.34** 0.14 -0.19 -0.63***
21 33.0 * * * * * * Cd - 0.32** -0.01 -0.67*** -0.86***
10 31.0 * * * * * * Sb - 0.54*** -0.14 -0.27**
17 30.0 * * * * * Ss - 0.22* 0.11
42 29.0 * * * * Ph - 0.87***
22 28.0 * * * Phr -
9 24.5 * *
3 22.0 * Th, Cd, Sb, Ss, Ph, Phr as in methodology. *= significant
5 21.0 * correlations (α=5%); **= distinctly significant (α=1%),
Fig. 4. Duncan test for pruning height ratio (Phr) at the family ***= highly significant (α=0.1%).
level (Hg= homogeneous groups. Provenance colours as in figure 3)
Regarding the presence of saber butt (Sb) at the base of
the trunk, the average trial index was 1.54 (lack towards
to an easy Sb), with the lowest average result (favourable)
registered by Sinaia provenance (1.14, lack of Sb), but the
differences compared to the other three provenances
are statistically insignificant (p>0.05). Both, ANOVA and
Duncan tests revealed no significant influences of the
replication, provenance and family factors to Sb. Duncan
test (α=5%) show a high homogeneity among families,
all 32 being included in one group. A total number of
ten families (all for seed orchards, nine for Furnicoși
and one from Rupea) were presented a perfectly straight
trunk (without Sb) for all descendants, followed by
Sinaia family. This trait presented a lower frequency in
this study, on a land without inclination, confirming the
previous results (Mihai 2009), in which a higher Sb was
corelated with increasing of the land slope.
Fig. 5. Multiple correlations between growth traits

17
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Similar trend of correlations was previously registered
in Romania (Mihai 2009, Mihai & Teodosiu 2009, Vîlcan
2011, Mihai et al. 2019).
4. Conclusions
For both Larix decidua and L. x eurolepis, a high genetic
variability among families were registered for the most
of the analysed traits, which ensure the adaptability
in the future climatic change and favours the forward
selection.
The forward selection strategy must be directed in favour
of the stem quality traits (stem straightness, absence of
saber butt, pruning height ratio), taking into account, if
possible, also the growth traits (higher Dbh and lower Cd).
The phenotypic correlations between the analysed traits
indicated that a two-step selection strategy (starting
with the selection base on stem quality traits) is more
appropriate. The selection may be directed in favour of
two L. decidua families, 35 (from Rupea seed orchard),
and 36 (from Sinaia natural population), and one L.
x eurolepis (18, from Furnicoși seed orchard), which
ensures the improvement of the qualitative and partially
the quantitative traits.
A future research direction will be focused on the
cores sampling and the comparison of annual radial
increments with the values of climatic factors (especially
temperature and precipitation), as well as predicting the
adaptation capacity of the larch species, provenances
and families based on the resistance, recovery and
resilience indices.
Funding and Acknowledgments
The research took place within the CresPerfInst (Contract
no. 34PFE/30.12.2021) and PN19070302 projects, financed
by the Romanian Ministry of Research, Innovation and
Digitalization.
We thank our colleagues, Gabriela Grosu and Mihaela
Vieru, for their involvement in the field work. We
dedicate this article to our former colleagues, Ioan
Lalu and George Man, who set up and took care of this
experiment.
Bibliography
Allen C D, Macalady A K, Chenchouni H, Bachelet D, McDowell N,
Vennetier M, et al. (2010). A global overview of drought and heat-
induced tree mortality reveals emerging climate change risks for
forests. Forest Ecology and Management 259, 660-684. doi:10.1016/j.
foreco.2009.09.001
Breed R (2016). An Open Statistical Package to Analyse Genetic Data
(WP6). Available online: http://famuvie.github.io/breedR/ (accessed
on 15 September 2022).
Budeanu M, Apostol EN, Beșliu E (2022). Conservarea in situ și ex situ
a resurselor genetice forestiere din pădurile administrate de Baza
Experimentală Săcele a INCDS “Marin Drăcea”. Revista de Silvicultură
și Cinegetică 27(50), 87-91.
Büntgen U, Frank DC, Kaczka RJ, Verstege A, Zwijacz-Kozica T, Esper
J (2007). Growth responses to climate in a multi-species tree-ring
network in the Western Carpathian Tatra Mountains, Poland and
Slovakia. Tree Physiology 27, 689-702.
Caudullo G, Welk E, San-Miguel-Ayanz J (2017). Chorological maps
for the main European woody species. Data in Brief 12, 662-666.
18
doi:10.1016/j.dib.2017.05.007
Ceapoiu N (1968). Statistical methods applied in agricultural and
biological experiments. Ed. Agro-Silvică, Bucharest (in Romanian).
Chmura DJ, Rozkowski R (2002). Diversity of European Larch (Larix
decidua Mill.) in provenance experiment in Poland. Proceedings of
the International Symposium, Auvergne & Limousin, France, 16-21
September, 76-83.
Danek M, Danek T. (2022). Recent changes in the climate-growth
response of European larch (Larix decidua Mill.) in the Polish Sudetes.
Trees 36, 803-817. doi:10.1007/s00468-021-02251-3
Danek M, Chuchro M, Danek T (2021). Extreme growth reaction of
larch (Larix decidua Mill.) from the Polish Sudetes and Carpathians:
spatial distribution and climate impact. Trees 35, 211-229. doi:10.1007/
s00468-020-02029-z
Dyderski MK, Paź S, Frelich LE, Jagodziński AM (2018). How much does
climate change threaten European forest tree species distributions?
Global Change Biology 24, 1150-1163.
Eilmann B, Rigling A (2012). Tree-growth analyses to estimate tree
species’ drought tolerance. Tree Physiology 32(2), 178-187.
EUFORGEN (2009). Distribution map of European larch (Larix decidua).
Available at: www.euforgen.org
Frank D, Esper J (2005). Characterization and climate response
patterns of a high-elevation, multi-species tree-ring network in the
European Alps. Dendrochronologia 22, 107-121.
Găbrian S, Abutnăriței M (2014). Amenajament UP I Săcele. ICAS.
George J-P, Grabner M, Karanitsch-Ackerl S, Mayer K, Weißenbacher
L, Schueler S, et al. (2017). Genetic variation, phenotypic stability,
and repeatability of drought response in European larch throughout
50 years in a common garden experiment. Tree Physiology 37, 33-46.
doi:10.1093/treephys/tpw085
Giertych M (1979). Summary of results on European larch (Larix decidua
Miller) height growth in the IUFRO 1944 provenance experiment.
Silvae Genetica 29(5-6), 244–256.
IFN 2018. Romanian National Forest Inventory (Inventarul forestier
național). Available at: www.icas.ro. Accessed on 12 September 2022.
Jansen S, Geburek T (2016). Historic translocations of European larch
(Larix decidua Mill.) genetic resources across Europe-A review from
the 17th until the mid-20th century. Forest Ecology and Management
379, 114-123. doi:10.1016/j.foreco.2016.08.007
Kowalczyk J (2002). Analysis of accuracy of phenotypic selections
based on European larch half-sib progeny test results. Proceedings
of the International Symposium, Auvergne & Limousin, France, 16-
21 September, 95-103.
Kulej M (2004). Adaptation of larch (Larix decidua) of Polish provenances
under mountainous conditions of Beskid Sądecki (southern Poland).
Journal of Forest Science 50(12), 559-565.
Li B, Wyckoff G W (1994). Breeding strategies for Larix decidua, L.
leptolepis and their hybrids in the United States. Forest Genetics 1(2),
65-72.
Lstiburek M, Schueler S, El-Kassaby YA, Hodge GR, Stejskal J, Korecký
J, Škorpík P, Konrad H, Geburek T (2020). In situ genetic evaluation
of European larch across climatic regions using marker-based
pedigree reconstruction. Frontiers in Genetics 11, 28. doi:10.3389/
fgene.2020.00028
Maier J (1992). Genetic variation in European larch (Larix decidua Mill).
Annals of Forest Science 49(1), 39-47.
Matras J, Pâques L (2008). EUFORGEN Technical Guidelines for genetic
conservation and use for European Larch (Larix decidua). Biodiversity
International, Rome, Italy, 6 p.
Mihai G (2005). Genetic parameters and expected genetic gain from
selection of plus trees in European larch seed orchards (Parametrii
genetici şi câștigul genetic așteptat ca urmare a selecției efectuate la
nivelul arborilor plus în plantajele de larice. Annals of Forest Research
48, 3-13.
Mihai G (2009). Tested seed sources for the main forest species in
Romania. Ed. Silvică, Bucharest (in Romanian).
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Mihai G, Teodosiu M (2009). Genetic diversity and breeding of larch
(Larix decidua Mill.) in Romania. Annals of Forest Research 52, 97-108.
Mihai G, Alexandru A, Mirancea I (2019). Genetic variation and early
selection in Larix decidua Mill. from progeny test in Romania. Annals
of Forest Science 76, 81. doi:10.1007/s13595-019-0864-5.
Pâques LE (1992). Inheritance and estimated genetic gains in a clonal
test of hybrid larch (Larix × eurolepis). Scandinavian Journal of Forest
Research 7(1-4), 355-365. doi:10.1080/02827589209382728
Pâques LE, Jacques D (2002). Preliminary evaluation of genetic
diversity of European larch populations from Central Poland. In:
Towards a European larch wood chain, EU project 98–3354, Final
Report, Task 3, 6-10.
Pâques L (ed.) (2013). Forest tree breeding in Europe. Current state-
of-the-art and perspectives. Dordrecht: Springer. doi:10.1007/978-94-
007-6146-9
Pârnuţă G, Budeanu M, Stuparu E, Scărlătescu V, Chesnoiu E N,
Tudoroiu M, Filat M, Nica M S, Teodosiu M, Lorenț A, Daia M,
Dinu G C (2012). National catalogue of the basic materials for the
production of forest reproductive materials. Ed. Silvică.
R Core Team (2022). R: A language and environment for statistical
computing. R Foundation for Statistical Computing: Vienna,
Austria. Available online: https://www.R-project.org/(accessed on 15
September 2022).
Rozkowski R (2000). Larch provenances for Poland. Sylwan 144(1), 87-
107.
Schober R (1985). New results of II. International larch provenance
experiment of 1958/59 after evaluation of partial tests in 11 European
countries and U.S.A. Sauerländer’s Verlag, Frankfurt a.M. 83.
Şofletea N, Curtu L (2007). Dendrology (Dendrologie). Ed. Universității
Transilvania, 540 p.
Vîlcan A-M (2011). The study of genetic variability in different
provenances of larch (Larix decidua Mill.) from Baciu seed orchard,
F.D. of Cluj. PhD Thesis, U.S.A.M.V. Cluj-Napoca. Abstract at: http://
www.usamvcluj.ro/files/teze/2011/vilcan.pdf
Weisgerber H, Sindelar J (1992). IUFRO’s role in coniferous tree
improvement. History, results and future trends of research and
international cooperation with European larch (Larix decidua Mill.).
Silvae Genetica 41(3): 150–161.

Abstract
Phenotypic variability in a full-sib trial of Larix decidua Mill. and Larix x eurolepis Henry
In order to analyse the adaptability of 32 larch (9 Larix decidua Mill. and 23 Larix x eurolepis Henry) full-sib families
originated from two seed orchards and two natural populations, the aim of this study was to compare them, in a
29 years comparative trial, for survival rate, growth, and quality traits, in order to recommend the most valuable
families for use in similar ecologic conditions. The experimental device of the Săcele trial was set up with three
replications and two seedlings per unitary plot. From a total of 42 different combinations, 29 came from Furnicoși
seed orchard, 11 from Rupea seed orchard, and one each from Sinaia and Zărnești populations. The trial is
located in a high productivity forest site, on a flat land located at an altitude of 880 m (a.s.l.), on a eutricambosoil.
At 29 years after plantation time, the following traits were measured/ evaluated: trees’ height, diameter at the
breast height (Dbh), crown diameter (Cd), pruning height and pruning height ratio, stem straightness, presence
of saber butt and survival rate. Also, the correlations between the analysed traits were calculated. At the age
of 29 years, a number of 32 families [(23 of L. x eurolepis, from the Furnicoși seed orchard, and 9 of European
larch (7 from Rupea seed orchard and one each from the Sinaia and Zărnești natural populations)] are found in
the experiment, and these with an average survival rate of only 30%. For both Larix decidua and L. x eurolepis,
a high genetic variability among families were registered for the most of the analysed traits, which ensure the
adaptability in the future climatic change and favours the forward selection. The forward selection strategy must
be directed in favour of the stem quality traits (stem straightness, absence of saber butt, pruning height ratio),
taking into account, if possible, also the growth traits (higher Dbh and lower Cd). The phenotypic correlations
between the analysed traits indicated that a two-step selection strategy (starting with the selection base on stem
quality traits) is more appropriate. The selection may be directed in favour of two L. decidua families, 35 (from
Rupea seed orchard), and 36 (from Sinaia natural population), and one L. x eurolepis (18, from Furnicoși seed
orchard), which ensures the improvement of the qualitative and partially the quantitative traits. A future research
direction will be focused on the cores sampling and the comparison of annual radial increments with the values
of climatic factors (especially temperature and precipitation), as well as predicting the adaptation capacity of the
larch species, provenances, and families based on the resistance, recovery and resilience indices.
Keywords: breeding strategy, comparative trials, European larch, ex situ conservation, Romanian forests.

19
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Rezumat
Variabilitatea fenotipică într-o cultură comparativă de descendențe biparentale de Larix decidua și Larix x
eurolepis
Pentru a analiza adaptabilitatea a 32 de familii full-sib de larice (9 Larix decidua Mill. și 23 Larix x eurolepis Henry)
provenite din două plantaje (livezi semincere) și două populații naturale, scopul acestui studiu a fost de a analiza
adaptabilitatea lor, într-o cultură comparativă de 29 de ani, în funcție de procentul de supraviețuire, caractere de
creștere și calitative, în vederea recomandării celor mai valoroase familii pentru utilizare în condiții ecologice
similare. Dispozitivul experimental al culturii comparative Săcele a fost realizat cu trei repetiții și doi puieți pe
parcelă unitară. Dintr-un total de 42 de combinații diferite, 29 proveneau din plantajul Furnicoși, 11 din plantajul
Rupea și câte una din populațiile Sinaia și Zărnești. Cultura comparativă este situată pe o stațiune de productivitate
superioară, pe un teren plan, fără înclinare, situat la altitudinea de 880 m, pe un sol de tip eutricambosol. La 29
de ani de la plantare au fost măsurate/evaluate următoarele caractere: înălțimea arborilor, diametrul la 1,30 m
(Dbh), diametrul coroanei (Cd), înălțimea până la prima ramură verde și proporția acesteia din înălțimea totală,
rectitudinea tulpinii, însăbierea și procentul de supraviețuire. De asemenea, s-au calculat corelațiile dintre
caracterele analizate. La vârsta de 29 ani, un număr de 32 familii (23 de L. x eurolepis din plantajul Furnicoși și 9 de
larice european, 7 dintre acestea provin din plantajul Rupea și câte una din populațiile naturale Sinaia și Zărnești)
se regăsesc în experiment, și acestea cu un procent mediu de supraviețuire de doar 30%. Atât pentru laricele
european cât și pentru hibridul L. x eurolepis s-a înregistrat o variabilitate genetică mare între familii, pentru
majoritatea caracterelor analizate, fapt ce asigură adaptabilitatea la schimbările climatice viitoare și favorizează
selecția. Strategia de selecție trebuie îndreptată în favoarea caracterelor calitative ale tulpinii (rectitudinea
tulpinii, însăbierea, elagajul), ținând cont, dacă este posibil, și de caracterele de creștere (Dbh mai mare și Cd
mai mic). Corelațiile fenotipice dintre caracterele analizate au indicat faptul că o strategie de selecție în doi pași
(începând cu ameliorarea caracterelor calitative) este mai adecvată. Selecția poate fi direcționată în favoarea a
două familii de larice european (numărul 35, din plantajul Rupea și 36, din populația naturală Sinaia), precum și a
unei familii de L. x eurolepis (18, din plantajul Furnicoși), ceea ce va asigura îmbunătățirea caracterelor calitative
și parțial a celor cantitative. O direcție viitoare de cercetare va fi axată pe prelevarea carotelor și compararea
creșterilor radiale anuale cu valorile factorilor climatici (în special temperatura și precipitațiile), precum și
predicția capacității de adaptare a speciei, precum și a proveniențelor și familiilor de larice pe baza indicilor de
rezistență, recuperare și reziliență.
Cuvinte cheie: conservarea ex situ, culturi comparative, larice european, pădurile României, strategie de ameliorare.

20

Assessment of genetic variability
in Scots pine (Pinus sylvestris L.)
provenance trials in Romania
Emanuel Stoica1 , Alin - Mădălin Alexandru1 , Georgeta Mihai1
 corresponding author
1
Department of Forest Genetics and Tree Breeding,
“Marin Dracea” National Institute for Research and
Development in Forestry, Voluntari, Romania.
1. Introduction
The Scots pine (Pinus sylvestris L.) belongs to the Pinaceae
family which is the largest and the most important
family of conifers (Quinn et al. 2002), represented by
more than 230 species. Due to its large distribution
area, Scots pine is one of the most widespread species,
occupying over 145 million hectares, which represents
3.7% of the global forest area (Clinovschi 2005). It has
the largest natural range of any Pinus species and can be
found on the European and Asian continents (Przybylski
et al. 2015). In the Romanian Carpathians, Scots pine was
a common species throughout the last glaciation, but its
natural distribution area has been considerably reduced
as a result of the expansion of other tree species (Tanţău
et al. 2011). Currently, it grows in a few dispersed and
isolated populations across the Carpathian Mountains
(Șofletea et al. 2020), and its natural distribution area
(approximately 9000 ha) (Şofletea & Curtu 2007) was
restricted exclusively to the species glacial refuges (Tóth
et al. 2017).
The numerous climatic changes supported during its long
existence, such as the location of some glacial refugia
in central Europe, and not in the traditional southern
refugia for other species (Müller et al. 2003), highlights
its remarkable adaptability, growing in a large variety of
soil and climate conditions unsuitable for many other
species. It exhibits high tolerance to drought, poor soil,
wind and frosts (Durrant et al. 2016). In Europe and Asia,
the Scots pine is one of the most valuable commercial
forest trees, and its high-quality wood is frequently used
in construction and industry (González Díaz 2018).
Scots pine is taxonomically homogeneous despite
the broad geographic and ecological range, and the
numerous sub-species classifications that reflect its
morphological variability (GENTREE, 2020). For this
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
GENE T IC Ă
reason, the Scots pine has been the subject of numerous
studies at the international level. The International
Union of Forest Research Organizations (IUFRO) initiated
the most significant series of Scots pine provenance
trials at an international level in 1907, 1938, 1939, and
1982, respectively (Bastien & Alía 2000, Pâques 2013). A
broad range of traits have been analyzed, growth and
phenology being more frequently noted, as well as the
patterns of local adaptation (Savolainen et al. 2007). Also,
numerous studies carried out at the national level, in
Poland (Władysław et al. 2016), Bosnia and Herzegovina
(Cvjetković et al. 2014), Turkey (Gülcü & Bilir 2017)
and Spain (Alía et al. 2001) which have studied the
phenotypic variation of morphological characteristics
and the effects of climate and drought on the growth
of Scots pine provenances (Taeger & Zang 2013). The
results have highlighted that the species adaptability,
growth and wood characteristics are highly variable
over its wide geographical range across the Eurasian
continent (Władysław et al. 2016). It is characterized
by great genetic variability and complex population
structure (Ballian & Šito 2017, Șofletea et al. 2020). The
genetic differentiation between Scots pine populations is
small compared to other Pinaceae species, with over 90%
of the genetic variation described within its population
(Gullberg et al. 1985, Androsiuk & Urbaniak 2013). In
breeding and conservation studies, Scots pine was an
excellent source of genetic material because of its high
genetic diversity.
Scots pine from the Romanian Carpathians holds a
pronounced polymorphism. Populations with high
growth performances are found in Trotuș, Şușița, Putna,
Năruja, Râmnicu Sărat, Buzău rivers basins (Chiriță
et al. 1981). Many of the Romanian populations have
medium to high productivity, quality of wood and stem
straightness (Dumitriu - Tătăranu 1960). Furthermore,
it is widely known that within the species there are
numerous populations with very sinuous stems. The
results from the international provenance trials showed
that the Romanian provenances - Tălmaciu (Sibiu) and
Tinova (Câmpulung Moldovenesc) achieved growth
21
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

performance and good stem straightness ranking in North East of Romania: Traian, Bicaz, Fălticeni (Hârlău)
second place after the Latvian provenances. and Soveja (Fig.1). Site conditions and trial locations are
In Romania, studies on the phenotypic variability of presented in Table 1. Traian and Fălticeni trials were
growth characters, stem shape and habitus were initiated established in the sessile oak and mixed with European
in 1980, once a network of long-term experiments was beech zone, Bicaz trial in mixed beech and coniferous
installed in 8 trial sites (Popescu 1984). Despite the species zone, while Soveja trial was established in
recent reduction and fragmentation of the distribution mountain beech zone. The experimental design
area of the species in Romania, the molecular markers consisted of square grids with 36 trees per provenance
studies show that some Scots pine populations from the in three repetitions and the planting distance used was 2
Western and Eastern Carpathian Mountains (Tóth et al. x 2 m (Popescu 1984).
2017) have high genetic diversity (Șofletea et al. 2020). The observations and measurements on growth, wood
In the context of climate change, the knowledge of quality and adaptive traits were carried out in 2013 at
the genetic variation of the Scots pine populations has thirty-three years old. Ten trees from the dominant or
become increasingly important to improve species codominant categories were measured in each plot and
adaptability, growth performances (volume, height), each of the three repetitions in the provenance trials.
wood quality (stem straightness, wood properties) and Tab. 2. The Scots pine tested provenances
resistance against biotic and abiotic damages.
Lat Long Alt
Therefore, this study aimed to investigate 1) genetic C Provenance Co (N) (E) (m)
variability of some economic and adaptive traits among 1 Breaza I RO 47°65´ 25°23´ 1232
Scots pine provenances tested in the field trials, 2) 2 Breaza II RO 47°67´ 25°33´ 1252
phenotypic correlations between traits, 3) genotype 3 Dorna Candreni RO 47°30´ 25°12´ 912
x environment interaction and 4) selection of the 4 Sânmartin RO 46°19´ 26°14´ 853
best provenances in terms of growth, wood quality
5 Gârcina RO 46°98´ 26°32´ 506
and adaptive traits. The results will have a significant
6 Vaduri RO 46°91´ 26°24´ 568
contribution to the establishment of the species breeding
7 Comănești I RO 46°45´ 26°40´ 506
strategy and selection of some valuable seed stands, with
8 Tg. Ocna I RO 46°30´ 26°51´ 420
superior production and quality of wood.
9 Agăș RO 46°48´ 26°07´ 1213
2. Materials and Methods 10 Hemeiuși RO 46°63´ 26°84´ 179
11 Comănești II RO 46°41´ 26°43´ 459
The material of this study consisted of 34 Scots pine
12 Oituz RO 46°19´ 26°59´ 551
(Pinus sylvestris L.) provenances - twenty-five Romanian
and nine foreign, from Hungary (five) and Poland (four) 13 Tg. Ocna II RO 46°20´ 26°42´ 857

(Table 2). Romanian provenances come from both 14 Dărmănești RO 46°32´ 26°42´ 655

natural and artificial populations of Scots pine from 15 Tulnici RO 45°92´ 26°64´ 760
Moldavia, Muntenia and Transylvania regions and one 16 Năruja I RO 45°82´ 26°51´ 1045
seed orchard (Hemeiuși). Hemeiuși seed orchard was 17 Năruja II RO 45°69´ 26°67´ 760
established in 1967 on an area of 3.7 ha and comprises 18 Soveja RO 46°02´ 26°68´ 499
34 Scots pine clones selected in populations from the 19 Dumitrești RO 45°61´ 26°69´ 915
Eastern Carpathians, Apuseni Mountains and south of 20 Râmnicu Sărat I RO 45°41´ 27°13´ 71
Romania (Pârnuță et al. 2012). 21 Râmnicu Sărat II RO 45°32´ 27°14´ 74

Tab. 1. Description of sites conditions of Scots pine provenances 22 Pârscov I RO 45°35´ 26°58´ 697

trials established in 1980 23 Pârscov II RO 45°32´ 26°46´ 470

24 Nehoiu RO 45°56´ 26°37´ 1057
Name, Lat Long Alt 25 Snagov RO 44°72´ 26°15´ 89
No Prov Slope Ex Soil
FD, PU, mu* N E (m)
Traian 26 Fenyofo HU 47°32´ 17°75´ 300
46° 27°
1 Traian K1 0-2° SE 62’ 13’ 345 Ds 27 Kunadacs HU 46°97´ 19°32´ 100
IV, 8C
28 Nova HU 46°69´ 16°67´ 190
Fălticeni 47° 26° 29 Oriszentpoter HU 46°84´ 16°40´ 230
2 Fălticeni G1 0-1° S 350 Ds
45’ 80’
V, 60 30 Pornoapati HU 47°16´ 16°48´ 230
Bicaz
3 Bicaz IX 10-20° S 46° 25° 930 Dt 31 Szenpeterfa PL 47°09´ 16°51´ 220
90’ 97’
IX, 20D 32 Milomlyn PL 53°77´ 19°84´ 100
Soveja 33 Suwalki PL 54°10´ 22°92´ 200
0-1° S-SE 46° 26°
4 Soveja II 02’ 80’ 430 Pl
II, 115A 34 Wyszkow PL 52°59´ 21°44´ 100
Name: Trial name; FD: Forest District; PU: production unit, mu: management C: code; Prov: Provenance; Co: country; RO-Romania, HU-Hungary, PL-Poland;
unit, Prov: Region of Provenance; Ex: Exposition; Lat: latitude, Long: longitude; Lat: latitude, Long: longitude; Alt: altitude
Alt: altitude; Soil: soil type; Ds: Districambosoil stagnic; DT: Districambosoil
typical; Pl: Preluvosoil
The traits analyzed were categorized as follows:
The provenance trials analyzed in this study were I. growth traits: total height (m), diameter at breast
established in 1980, in four forest districts located in the height (cm) and volume per tree (m3);

22

II. wood quality traits: pruned height (m), stem
straightness (index), diameter of the branch (cm),
number of branches and forking index.
III. adaptive traits: survival (%).
The stem straightness was evaluated using an index,
where 1 = straight stem, 2 = minor defects and 3 = sinuous
stem. The Haglöf-Vertex hypsometer and electronic
caliper were used to measure the height and diameter
of the trees.
Field measurements were processed using Microsoft
Excel and SPSS software. Analyses of variance were
performed using a simple and multifactorial approach
using provenance, repetition, location and the interaction
between them as the sources of variation. The map with
provenance locations was designed by QGIS.
The following mathematical model was used to
conduct the statistical analysis of the individual tree
measurements (Nanson A, 2004):
Ykil = μ + Pk + Ri + Ll + eikl (1)
where Ykil = performance of the kth provenance in the
ith repetition and lth locality; μ = overall mean; Pk = effect
of the kth provenance; Ri = effect of the ith repetition;
Ll = effect of the lth locality and ekil = random error
associated with the kilth trees.
The phenotypic correlations and relationships between
traits were also examined using Pearson's correlations
based on provenance means.
Fig.1. Location of the thirty-four Scots pine provenances
3. Results and Discussions
3.1. Genetic variability
Based on ANOVA analysis, the differences among
the Scots pine provenances in terms of growth traits,
wood characteristics and survival were presented in
Table 3. For the growth traits and diameter of branch,
the provenance factor was significant in all trial
sites. For stem straightness, significant differences
were discovered among provenances in all locations,
except the Traian trial. A lack of statistical significance
regarding the number of branches and forking index was
found in the Traian trial. In the Bicaz trial, the lack of
significance was found only regarding the forking index
and in contrast, the Fălticeni trial lacked significance
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
concerning the number of branches. All study traits
were statistically significant only in the Soveja trial,
underlining the fact that the survival rate was found
significant only in this experimental site.
The variation of the diameter at breast height (DBH)
and percent of survival for tested provenances in
the comparative trials were presented in Fig. 2. The
DBH ranged from 18.51 cm for provenance 3 (Dorna
Candreni, Romania) in the Fălticeni trial to 29.70 cm for
provenance 6 (Vaduri, Romania) in the Soveja trial.
The largest diameters at breast height were obtained in
the Soveja trial (x̄=23.84 cm), while the lowest DBH was
obtained in the Traian trial (x̄=20.23 cm). In the Fălticeni
trial, the highest values for the diameter at breast height
were registered in provenance 13 (Tg. Ocna II) and 25
(Snagov) from Romania; 32 (Milomlyn), Poland and 30
(Pornoapati), Hungary. In the Bicaz trial, the highest
values for the diameter at breast height were registered
in provenance 11 (Comănești II), and 23 (Pârscov II)
from Romania; 33 (Suwalki), Poland and 26 (Fenyofo),
Hungary. As well, in the Soveja trial, the highest values
for the diameter at breast height were registered in
provenance 6 (Vaduri) and 5 (Gârcina) from Romania; 33
(Suwalki), Poland and 30 (Pornoapati), Hungary. In the
Traian trial, the highest values for the diameter at breast
height were registered in provenance 27 (Kunadacs) and
28 (Nova) from Hungary; 24 (Nehoiu), Romania.
The highest percent of survival was recorded in the
Traian trial (x̄=14.68 %) and the lowest in the Bicaz trial
(x̄=7.85 %). The best survival provenances from the
Fălticeni trial are the following: 9 (Agăș), 1 (Breaza I) and
12 (Oituz) from Romania; 29 (Oriszentpoter), Hungary.
In the Bicaz trial, the best survival provenances were:
4 (Sânmartin), 2 (Breaza II), and 3 (Dorna Candreni)
from Romania. In the Soveja trial, the best survival
provenances were: 13 (Tg. Ocna II), 8 (Tg. Ocna I) and 22
(Pârscov I) from Romania. And, in the Traian trial, the
best survival provenances were: 12 (Oituz), 21 (Râmnicu
Sărat II) and 8 (Tg. Ocna I) from Romania.
The highest total heights have been recorded in the Bicaz
trial (x̄=23.40 m) followed by Soveja (x̄=22.64 m), Fălticeni
(x̄=22.04 m) and Traian trial (x̄=20.14 m), (Fig. 3). In
Fălticeni trial, the provenances with the highest values
of total height were: 25 (Snagov), Romania; 34 (Wyszkow)
and 32 (Milomlyn) from Poland and 29 (Oriszentpoter),
Hungary. The provenances with the highest values of
total height from the Bicaz trial were: 17 (Năruja II), 19
(Dumitrești) from Romania, and 32 (Milomlyn), Poland.
Also, in the Soveja trial, the provenances with the highest
values of total height were: 30 (Pornoapati), Hungary; 9
(Agăș), and 6 (Vaduri) from Romania. And in the Traian
trial, the provenances with the highest values of total
height were: 24 (Nehoiu), 18 (Soveja) from Romania and
27 (Kunadacs) from Hungary.
The highest average pruned height per experiment was
recorded in Fălticeni (x̄=13.86 m) and the lowest in the
Traian trial (x̄=13.04) (Fig. 4). The highest values for
the pruned height, in Fălticeni trial, were obtained by
23
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

provenances: 5 (Gârcina), 22 (Pârscov I) from Romania
and 29 (Oriszentpoter), Hungary. In the Bicaz trial, the
highest values for the pruned height were: 9 (Agăș), 10
(Hemeiuși), and 24 (Nehoiu) from Romania. Also, in the
Soveja trial, the highest values for the pruned height
were: 33 (Suwalki), Poland; 30 (Pornoapati), Hungary and
24 (Nehoiu), Romania. As well, in the Traian trial, the
highest values for the pruned height were: 23 (Pârscov
II), 8 (Tg. Ocna I) from Romania and 31 (Szenpeterfa),
Poland. Provenance 1 (Breaza I, Romania) registered the
lowest values in almost all comparative trials, except the
Traian trial. Also, the provenance 4 (Sânmartin), Romania
obtained the lowest values in Traian and Soveja trials.
The highest diameter of the branch as average per
experiment has been recorded in the Soveja trial (x̄=2.46
cm), while the lowest values were in the Fălticeni trial
(x̄=2.08), (Fig. 4). The highest diameter of the branch
in the Fălticeni trial was recorded in provenances: 11
(Comănești II), 13 (Tg. Ocna II) and 2 (Breaza II) from
Romania. In the Bicaz trial, the highest diameter of the
branch was recorded in provenances: 19 (Dumitrești), 11
(Comănești II) and 20 (Râmnicu Sărat I) from Romania.
Also, in the Soveja trial, the highest diameter of the
branch was registered in provenances: 5 (Gârcina), 25
(Snagov) and 1 (Breaza I) from Romania. Furthermore, in
the Traian trial, the highest diameter of the branch was
recorded in provenances: 28 (Nova), Hungary; 24 (Nehoiu),
Romania; 27 (Kunadacs), Hungary. The lowest value for
the diameter of branch was recorded in provenances: 29
Tab. 3. Analysis of variance for studied traits in the Scots pine provenance trials at age 33
(Oriszentpoter), Hungary – Soveja trial; 22 (Pârscov I),
Romania – Bicaz trial, 26 (Fenyofo), Hungary – Fălticeni
trial and 20 (Râmnicu Sărat I), Romania – Traian trial. The
low diameter of branch means a significantly decreased
percent of knots, which gives the wood a superior utility,
regarding the economic aspect.
The stem straightness also displays a high variation from
one experimental site to another. The stem shapes that
presented the highest number of defects were obtained
in the Soveja trial, with an experimental average of 1.39
(index) and an amplitude of variation between 1.07 and
2.10. The lowest percent of stem defects was recorded in
the Fălticeni trial where the average per experiment was
1.25 (index) and the amplitude of variation was between
1.07 and 1.56.
The provenances that presented the lowest values
regarding stem defects in the Fălticeni trial were
registered in 2 (Breaza II), 11 (Comănești II) and 7
(Comănești I) from Romania. In the Bicaz trial, the
lowest values regarding stem defects were registered
in provenances: 13 (Tg. Ocna II), 25 (Snagov) and 19
(Dumitrești) from Romania. Also, in the Soveja trial, the
lowest values regarding stem defects were registered
in provenances: 21 (Râmnicu Sărat II), 23 (Pârscov II)
from Romania and 28 (Nova) from Hungary. As well,
in the Traian trial, the lowest values regarding stem
defects were registered by provenances: 12 (Oituz), 19
(Dumitrești) and 5 (Gârcina) from Romania.

Source of
variation Volume/ Total Pruned Stem Diameter No Forking
DF DBH Survival
tree height height straightn of branch branches index
Bicaz field trial

Provenances 33 0.084*** 44.484*** 17.367*** 41.672*** 1.096*** 1.378*** 0.422*** 0.050 16.841

Repetitions 2 0.199 98.789 51.312 287.899 0.890 4.474 2.176 0.590 197.081

Error 918 0.026 15.019 3.329 2.985 0.228 15.019 0.183 0.044 15.889

Traian field trial

Provenances 33 0.032*** 29.213*** 5.111*** 3.166*** 0.298 0.636* 0.136 0.104 17.828

Repetitions 2 0.036 10.002 97.032 11.808 0.971 10.002 0.226 0.879 142.265

Error 918 0.012 10.499 1.822 1.391 0.351 0.469 0.215 0.079 13.234

Soveja field trial

Provenances 33 0.251*** 157.885*** 17.819*** 18.136*** 1.774*** 1.945** 0.132* 0.338*** 38.871***

Repetitions 2 0.676 384.601 45.510 186.117 3.272 2.061 1.482 0.137 52.510

Error 918 0.025 13.764 1.549 0.939 0.289 0.272 0.078 0.056 12.793

Fălticeni field trial

Provenances 33 0.075*** 45.214*** 14.816*** 20.553*** 0.436*** 0.892*** 0.201 0.094** 8.026

Repetitions 2 0.143 144.589 1.899 10.644 0.486 0.258 0.252 0.002 47.186

Error 918 0.017 12.600 2.801 2.731 0.192 0.411 0.211 0.049 11.479
Stem straightn: stem straightness; No: number of;
The level of significance is represented as follow: *p < 0.05; **p < 0.01; ***p < 0.001

24
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Note: Wiskers [error bar] represent standard error [SE]

Fig.2. Variation of the diameter at breast height and survival in the provenance trials

Note: Wiskers [error bar] represent standard error [SE]

Fig.3. Variation of the total height in the provenance trials

Note: Wiskers [error bar] represent standard error [SE]

Fig.4. Variation of the pruned height and diameter of the branch in the provenance trials

25
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

3.2. Phenotypic correlations between traits height in the Bicaz trial and negatively correlated with
Phenotypic correlations obtained among the analyzed DBH in the Soveja trial. The diameter of branch was
traits were highlighted in Table 4. Data analysis showed positively correlated with stem straightness and growth
positive significant correlations between pruned height traits in almost all trials and negatively with the forking
and growth traits, and between the diameter of branch index. Very few significant correlations were obtained
and growth traits, in all trial sites. The stem straightness for the number of branches (Fălticeni only) and forking
was positively correlated with DBH in Traian and Soveja index (Traian and Soveja).
trials, and with total height in the Fălticeni trial. The
percent of survival was positively correlated with total
Tab. 4. Phenotypic correlations in the Scots pine provenance trials
Traian
Pruned Diameter of Number of Stem Volume/
Variable DBH Survival Forking index
height branch branches straightness tree
Total height 0.584*** 0.637*** 0.643*** 0.175 0.241 0.184 -0.369 0.752***
Pruned height 0.155 0.165 0.160 0.018 0.171 -0.285 0.243
DBH 0.818*** 0.221 0.403* -0.195 -0.280 0.982***
Diameter of branch 0.437* -0.103 -0.339 0.816***
Number of branches 0.177 -0.264 0.153 0.246
Stem straightness -0.112 -0.262 0.390*
Survival -0.058 -0.119
Forking index -0.321*
Fălticeni
Pruned Number of Diameter of Stem
Variable height DBH branches branch straightness Forking index Survival Volume/tree
Total height 0.452** 0.679*** 0.412* 0.369* 0.337* 0.127 0.218 0.805***
Pruned height -0.023 0.000 -0.008 -0.194 -0.229 0.372* 0.077
DBH 0.526** 0.775*** 0.266 0.242 -0.039 0.976***
Number of branches 0.450** 0.033 0.125 0.152 0.513**
Diameter of branch 0.086 0.069 -0.115 0.698***
Stem straightness 0.062 -0.047 0.303*
Forking index 0.138 0.243
Survival 0.013
Soveja
Pruned Number of Diameter of Stem
Variable DBH Forking index Survival Volume/tree
height branches branch straightness
Total height 0.480** 0.369* 0.261 0.309* 0.264 0.341* -0.130 0.568***
Pruned height 0.060 0.230 -0.134 0.078 0.237 0.118 0.154
DBH -0.172 0.871*** 0.679*** 0.501** -0.664*** 0.971***
Number of branches -0.054 -0.063 -0.152 0.385* -0.088
Diameter of branch 0.575*** 0.359* -0.594*** 0.830**
Stem straightness 0.569** -0.537** 0.651***
Forking index -0.395* 0.522**
Survival -0.624***
Bicaz
Pruned Number of Diameter of Stem
Variable DBH Forking index Survival Volume/tree
height branches branch straightness
Total height 0.230 0.277 -0.038 0.201 -0.059 0.092 0.350 0.564**
Pruned height -0.598*** 0.041 -0.308 0.140 0.098 0.196 -0.415*
DBH 0.097 0.591*** -0.168 0.034 -0.045 0.936***
Number of branches 0.196 -0.047 -0.089 -0.281 0.051
Diameter of branch -0.268 0.008 0.151 0.571***
Stem straightness -0.040 0.031 -0.184
Forking index 0.373 0.060
Survival 0.132
The level of significance is represented as follow: *p < 0.05; **p < 0.01; ***p < 0.001

3.3 Provenance - environment interaction
The analysis of variance across sites for growth traits,
wood quality characteristics and survival rate at age 33
were presented in Table 5. The provenance factor did
not show a significant statistical influence on the studied
traits, except concerning total height (p < 0.001) and
stem straightness (p < 0.05). Very significant differences
(p < 0.001) are reported regarding the environment
factor for the studied traits. Also, the interaction
between provenance and site conditions was significant
for volume per tree (p < 0.01), DBH and survival rate (p
< 0.05), suggesting that the expression of the genotype
in the phenotype depends on the climatic and soil
conditions of each trial site.

26

Tab. 5. Analysis of provenance x environment interaction for studied traits at age 33
Source of variation
D.F. Volume/tree DBH
Provenance (P) 33 0.12 8.525
Location (L) 3 0.624*** 254.386***
Interaction P x L 99 0.011** 6.386*
Error 272 0.007 4.479
The level of significance is represented as follow: *p < 0.05; **p < 0.01; ***p < 0.001
The highest rates regarding growth performances in
height and DBH were recorded in the experimental sites
of Bicaz and Soveja located on the hilly altitudinal plant
layer of the European beech on districambosoil and
preluvosoil and the lowest in the Traian trial, on the hilly
altitudinal plant layer of Oak stand on a heavy, clay soil.
Regarding the total height, provenance 29 (Oriszentpoter)
from Hungary was noted to be very stable in all four
experimental sites. Provenances 9 (Agăș) and 5 (Gârcina)
from Romania were very stable in Bucova, Soveja and
Fălticeni trials, and provenance 28 (Nova) from Hungary
showed stability just in Bucova, Traian and Fălticeni
trials, all of them being above average per experiment.
Provenance 7 (Comănești I) from Romania was very
stable in all experimental sites, based on diameter at
breast height. In addition, provenances 30 (Pornoapati),
27 (Kunadacs) and 28 (Nova) from Hungary were stable
in terms of diameter at breast height in Fălticeni, Traian
and Soveja trials. The highest values for the diameter
at breast height were registered in the following
provenances: 13 (Tg. Ocna, Romania II), in the Soveja
trial, 11 (Comănești II, Romania) in the Bicaz trial, 13 (Tg.
Ocna II, Romania) in Fălticeni trail and 27 (Kunadacs,
Hungary) in Traian trial.
The provenances 8 (Tg. Ocna I), 14 (Dărmănești)
and 12 (Oituz) from Romania were very stable in
all experimental sites, as regards survival. Also, the
provenances 6 (Vaduri), 1 (Breaza I) and 24 (Nehoiu)
from Romania were stable in terms of survival only in
Bicaz, Traian and Fălticeni trials.
As for the diameter of the branch, the provenances
6 (Vaduri), 7 (Comănești I) and 8 (Tg. Ocna I) from
Romania were very stable in all experimental sites. The
provenances 1 (Breaza I ), 4 (Sânmartin) and 25 (Snagov)
from Romania were very stable in Fălticeni, Soveja and
Bicaz trials only.
One of the most important selection criteria for Scots
pine is stem straightness and the genetic variability for
this trait reveals that Romanian provenances generally
have good stem straightness and fewer sinuosities
compared to the foreign provenances tested. The highest
defects concerning the stem straightness were observed
in the provenances: 30 (Pornoapati), 28 (Nova) from
Hungary (Fălticeni, Soveja, Bicaz) and 28 (Nova) from
Hungary (Traian). For the stem straightness, the most
stable provenances in all experimental sites were 11
(Comănești II), 23 (Pârscov II), 9 (Agăș) and 21 (Râmnicu
Sărat II) from Romania, followed by provenances 1
(Breaza I), 6 (Vaduri) and 12 (Oituz) from Romania,
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Total height Pruned height Stem straightness Survival
1.086*** 2.969 0.120* 14.648
197.615*** 17.766*** 0.417** 823.171***
1.475 1.836 0.80 22.306*
1.460 2.284 0.066 16.184
which were very stable in Bicaz, Traian, Fălticeni only.
In addition, the provenances which showed different
performances regarding the site conditions of each
experimental site or showed a certain specificity for
certain environmental conditions were: 24 (Nehoiu), 25
(Snagov), 11 (Comănești II), 6 (Vaduri) and 8 (Tg. Ocna I)
from Romania.
The best adaptability was recorded in provenances: 4
(Sânmartin, Romania) from the Bicaz trial (13.33 %), 9
(Agăș, Romania) from the Fălticeni trial (14.33 %), 13 (Tg.
Ocna II) from Soveja trial (18%) and 12 (Oituz, Romania)
from Traian trial (18.67 %). The lowest survival rates in all
experimental sites reveal low adaptability of provenances
to environmental conditions and have been observed in
provenances: 30 (Pornoapati, Hungary) from the Bicaz
trial (3.75%), 5 (Gârcina, Romania) from the Soveja trial
(3.33 %), 28 (Nova, Hungary) from Traian trial (8.67%)
and 13 (Tg. Ocna II, Romania) from Fălticeni trial (7%).
Provenance 31 (Szenpeterfa) from Poland obtained the
lowest values for the total height in Bicaz and Soveja
trials, as well as provenance 2 (Breaza II) from Romania
in Bicaz and Traian trials.
4. Conclusions
– The results from comparative trials highlighted a high
genetic variation among the Scots pine provenances
for all studied traits.
– At the level of the natural distribution area, there are
several valuable provenances in terms of wood mass
production and wood quality, which can be promoted
in reforestation and breeding program.
– The significant spatial variation highlights that
the performances of the provenances are strongly
influenced by site conditions, which requires prudence
in the case of the transfer of forest reproductive
materials.
– Choosing the provenance suitable to the specific site
conditions is an essential condition for obtaining
considerable production and high quality.
– The most valuable populations are recommended to
be designated as tested seed sources for the production
of forest reproductive material and are recommended
to be used mainly in artificial regeneration work in
the region of provenance where the experimental
area is located.
– The Hemeiuși seed orchard – a qualified seed source,
showed good results regarding growth characters, as
well as stem straightness in almost all experimental
27
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
sites, as a result of the selection of plus trees at the level
of some native populations. The use of seeds from the
Hemeiuși seed orchard, also from the other Scots pine
seed orchards, as sources of certified and genetically
improved seeds, for planting degraded lands or those
that present heavy vegetation conditions will be
increasing the productivity and quality of stands.
Acknowledgments
This work was realized within the framework of
PN 19070303 project (“Revision of the provenances
regions for production and deployment of the forest
reproductive materials in Romania in order to increase
the adaptability of forest ecosystems to climate
change”), Nucleu Programme, funded by the Ministry
of Research, Innovation, and Digitalization. Publication
was supported by the project “Creșterea capacității și
performanței instituționale a INCDS, “Marin Drăcea”
în activitatea de CDI - CresPerfinst” (Contract no.
34PFE/30.12.2021) funded by the Ministry of Research,
Innovation, and Digitalization through Program 1 -
Development of the national RD system, Subprogram
1.2 - Institutional performance - Projects to finance
excellence in RDI.
References
Alía R, Moro-Serrano J, & Notivol E (2001). Genetic variability of
Scots pine (Pinus sylvestris) provenances in Spain: Growth traits and
survival. Silva Fennica, 35(1). https://doi.org/10.14214/sf.601.
Androsiuk P, & Urbaniak L (2013). Genetic variability of Pinus sylvestris
populations from IUFRO 1982 provenance trial. Dendrobiology, 71,
23–33. https://doi.org/10.12657/denbio.071.003.
Ballian D, & Šito S (2017). Analysis of differences of growth and
phenology of provenances of Scots pine (Pinus sylvestris) in
provenance experiment at Žepče. Biosystems Diversity, 25(3), 228–235.
https://doi.org/10.15421/011735.
Bastien C, & Alía R (2000). What might be useful measures of genetic
variability for adaptive traits within populations of Scots pine? Forest
Systems, 9, 97–110. https://doi.org/10.5424/678.
Chiriță C, Doniță N, Ivănescu T, Lupe I, Milescu I, Stănescu V, & Vlad I
(1981). Pădurile României. Studiu Monografic. Ed. Academiei Române.
Clinovschi F (2005). Dendrologie. Ed. Universității Suceava.
Cvjetković B, Mataruga M, Daničić V, Dukić V, & Lučić A (2014). The
variability of Scots pine (Pinus sylvestris L.) in the provenance test in
Bosnia and Herzegovina. In Proceedings of the Biennial International
Symposium. Forest and sustainable development, Brașov, Romania, 24-
25th October 2014 (pp. 79-88). Transilvania University Press.
Dumitriu-Tătăranu I (1960). Arbori şi arbuşti forestieri şi ornamentali
cultivaţi în R.P.R. Ed. AgroSilvică de Stat, Bucureşti.
28
Durrant T H, de Rigo D, & Caudullo G (2016). Pinus sylvestris in Europe:
Distribution, habitat, usage and threats. European atlas of forest tree
species, 132-133.
GENTREE (2020). Report characterizing the genetic diversity of the
European Conservation Network and monitoring strategies. D1.5; p. 144.
González Díaz P (2018). Development and maintenance of genetic
diversity in Scots pine, Pinus sylvestris (L.). Phd thesys, University of
Stirling. http://nora.nerc.ac.uk/id/eprint/521704/.
Gülcü S, & Bilir N (2017). Growth and Survival Variation among
Scots Pine (Pinus sylvestris L.) Provenances. International Journal of
Genomics, 2017, 1904623. https://doi.org/10.1155/2017/1904623.
Gullberg U, Yazdani R, Rudin D, & Ryman N (1985). Allozyme variation in
Scots pine (Pinus sylvestris L.) in Sweden. Silvae Genetica 34(6), 193-201.
Nanson A (2004). Genetic and forest trees breeding. Ed. Gembloux,
Belgium.
Quinn C J, Price R A, & Gadek P A (2002). Familial Concepts
and Relationships in the Conifer Based on rbcL and matK
Sequence Comparisons. Kew Bulletin, 57(3), 513–531. https://doi.
org/10.2307/4110984.
Pâques L E (2013). Forest Tree Breeding in Europe: Current State-of-
the-Art and Perspectives. Springer Science & Business Media.
Pârnuță G, Budeanu M, & Stuparu E (2012). Catalogul național al
materialelor de bază pentru producerea materialelor forestiere de
reproducere. Ed. Silvică.
Popescu A G (1984). Cercetări de proveniențe la pin silvestru. Teste
timpurii. Centrul de material didactic și propagandă agricolă,
Redacția de propagandă tehnică agricolă.
Przybylski P, Matras J, & Sulkowska M (2015). Genetic variability of
Scots pine (Pinus sylvestris L.) in maternal regions of provenance.
Folia Forestalia Polonica, Series A, 57, 112–119. https://doi.org/10.1515/
ffp-2015-0011.
Savolainen O, Pyhäjärvi T, & Knürr T (2007). Gene flow and local
adaptation in trees. Annu. Rev. Ecol. Evol. Syst. 38, 619.
Şofletea N, & Curtu L (2007). Dendrologie. Ed. Universităţii Transilvania.
Șofletea N, Mihai G, Ciocîrlan E, & Curtu A L (2020). Genetic diversity
and spatial genetic structure in isolated Scots pine (Pinus sylvestris
L.) populations native to Eastern and Southern Carpathians. Forests,
11(10), 1047. https://doi.org/10.3390/f11101047.
Tanţău I, Feurdean A, Beaulieu J-L, Reille M, & Fărcaş S (2011). Holocene
vegetation history in the upper forest belt of the Eastern Romanian
Carpathians. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology,
309(3-4), 281-290. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/
S003101821100321X?via%3Dihub
Tóth E G, Vendramin G G, Bagnoli F, Cseke K, & Höhn M (2017). High
genetic diversity and distinct origin of recently fragmented Scots
pine (Pinus sylvestris L.) populations along the Carpathians and the
Pannonian Basin. Tree Genetics & Genomes, 13(2), 47. https://doi.
org/10.1007/s11295-017-1137-9.
Władysław B, Kowalkowski W, & Chmura D (2016). Variation in
growth and survival among European provenances of Pinus sylvestris
in a 30-year-old experiment. Dendrobiology, 75, 67–77. https://doi.
org/10.12657/denbio.075.007.
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Abstract
Scots pine (Pinus sylvestris L.) is one of the most common trees as it covers more than 145 million hectares
worldwide (3.7% of the global forest area). The natural distribution area of Scots pine has been considerably
reduced as a result of the expansion of other tree species and is currently estimated to be around 9000 ha in
Romania. The study aims to investigate 1) genetic variability of the economic and adaptive traits among Scots
pine provenances tested in field trials 2) phenotypic correlations between traits 3) genotype x environment
interaction and 4) selection of the best provenances in terms of growth, wood quality and adaptive traits. The
material for the study consisted of 34 Scots pine (Pinus sylvestris L.) provenances––twenty-five Romanian and nine
foreign, from Hungary (five) and Poland (four). The provenance trials analyzed in this study were established
in 1980 in four locations: Traian, Bicaz, Fălticeni, and Soveja. The observations and measurements on growth,
wood quality and adaptive traits were collected in 2013 at thirty-three years old. The results indicate significant
interpopulation genetic variation. The environment factor was also significant. Consequently, the response of
the species to climate change will depend on the environmental conditions of the planting site but also on the
provenance. Knowledge of the geographical genetic variation of species is becoming increasingly important in
context of climate changes, in order to establish the appropriate strategies for the conservation of forest genetic
resources, to improve species adaptability to climate change and to continue the breeding program.
Keywords: genetic variability, Scots pine, provenance trials, phenotypic correlations, local adaptation

Rezumat
Evaluarea variabilității genetice a pinului silvestru (Pinus sylvestris L.) în culturi de proveninețe instalate în
România
Pinul silvestru (Pinus sylvestris L.) este o specie cu un areal vast, ocupând peste 145 milioane hectare, ceea
ce înseamnă circa 3.7% din pădurile globului. În România, arealul natural al pinului silvestru a fost redus
considerabil ca urmare a extinderii altor specii de arbori, iar în prezent este estimat aproximativ circa 9000 ha.
Obiectivele acestui studiu au fost de a investiga variabilitatea genetică la nivelul proveniențelor de pin silvestru
testate în culturi experimentale, de a studia corelaţiile dintre caractere și de a investiga interacțiunea genotip x
mediu cu scopul selecţiei celor mai bune proveniențe, în ceea ce privește caracterele de creștere, formă a fusului
şi supraviețuirea. Materialul acestui studiu constă din 34 de proveniențe de pin silvestru (Pinus sylvestris L.) – 25
românești, 4 din Polonia și 5 din Ungaria. Culturile cu proveniențe de pin silvestru analizate în acest studiu au
fost instalate în 1980, în patru locații: Traian, Bicaz, Fălticeni și Soveja. Măsurătorile în suprafețele experimentale
au fost efectuate în anul 2013, la vârsta de 33 ani. Analiza varianței în fiecare loc de testare a evidențiat diferențe
statistice semnificative între proveniențele de pin silvestru, în ceea ce privește caracterele analizate. Pinul silvestru
prezintă o variabilitatea genetică inerpopulațională ridicată. La nivelul genofondului autohton se evidențiază o
serie de proveniențe foarte valoroase sub aspectul producției de masă lemnosă și calității lemnului, care pot fi
promovate în cultură și în programul de ameliorare. Alegerea provenienței corespunzătoare specificului stațional
este o condiție esențială pentru obținerea unor producții mari de masă lemnoasă și de calitate superioară.
Cuvinte cheie: variabilitate genetică, pin silvestru, culturi comparative, corelații fenotipice

29
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Fagus sylvatica L. genetic
resources in Romania: a review
Emanuel Beșliu1,2, Alexandru Lucian Curtu2, Ecaterina Nicoleta Apostol3, Marius Budeanu1, 
 corresponding author
1.
INCDS “Marin Drăcea”, SCDEP Brașov;
2.
Transylvania University of Brasov, Faculty of Silviculture
and Forest Engineering;
3.
INCDS “Marin Drăcea” Voluntari
1. Introduction
European beech is one of the most important forest tree
species in Europe (Figure 1). It covers over 910.000 km2
(Bohn & Gollub 2007, Leuschner & Ellenberg 2017) and,
shows a high phenotypic plasticity (Meier & Leuschner
2008, Stojnić et al. 2015).
In Romania, European beech is the most common forest
tree species that grow in different site conditions from
300 m up to 1400 m altitude (a.s.l.) and forms pure and
mixed stands with Norway spruce, silver fir, sessile oak,
and other forest tree species (Şofletea & Curtu 2007).
Figure 1. Natural (green) and artificial (orange triangles)
distribution map of European beech (Caudullo et al. 2017).
Due to its large distribution area, the European beech has
become one of the most important tree species from an
ecological, economic, and social point of view. Its wood
is very appreciated for its mechanical properties begin
thus the mainly utilized wood species in the solid wood
furniture industry from Europe (Aicher & Ohnesorge
30
F ORE S T GENE T IC S
2011) and its natural regeneration skills even under low
amounts of light (Emborg 1998) reveal the importance of
this species for the European forestland.
Owing to the significant importance of beech for
European forestland, it was considered necessary
to test the adaptation fitness of beech in different
environmental conditions by installing five series
of common garden experiments in many European
countries, using international beech provenances. These
field trials included Romanian provenances (Sovata,
Remeți, Izbuc, etc.), and, in this regard, four provenance
trials were installed in our country in the last two series
of field trials (1995, 1998) (Von Wuehlisch 2004, Mihai et
al. 2008, Liesebach 2018, Robson et al. 2018).
Given the current issues regarding the consequences
of climate change, as well as the fact that many studies
have pointed out the vulnerability and susceptibility
of the European beech to drought, the key to limiting
future problems in this area is a better understanding
of the mechanisms used by species to cope with
disturbance factors (Leuschner 2020). Regarding radial
growth, beech is influenced mostly by climate (drought
and cold during the winter), which induced a growth
decrease in stands with high productivity from Europe
in the last decades (Aertsen et al. 2014, Braun et al. 2017,
Dulamsuren et al. 2017, Knutzen et al. 2017). In the case
of regeneration, it was proven that beech seedlings and
young stands are very sensitive to water stress, so this
factor can lead to up to 50% mortality (Barigah et al.
2013, Urli et al. 2013, Bolte et al. 2016). Leuschner (2020)
included the beech in the category of species moderately
drought-sensitive because this species has the potential
to conserve water at the stand level, the common
garden experiments reveal that some provenances have
significant potential to adapt to drier sites and to recover
after drought periods, the most fine roots are located in
the topsoil (0-30 cm) being thus unable to use the water
from the deep soil (under 1 m) and in the years with
severe drought (1976, 2003, 2018, 2019) the mortality of
beech increased significantly. Considering these threats,
the natural distribution range of Fagus sylvatica may
suffer some modifications in the future, thus beech can
be replaced by other deciduous species more resilient
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

to drought (Quercus petraea, Fraxinus excelsior, Carpinus National Catalogue of Forest Genetic Resources followed
betulus) in the south and east (Geßler et al. 2007, Köcher by Norway spruce (16%) and Sessile oak (12%).
et al. 2009, Scherrer et al. 2011, Durrant et al. 2016).
Along with the increase in the population's need for wood,
it was also necessary to increase the conservation areas
of forest genetic resources (GCUs) in order to avoid the
deterioration of the genetic diversity of tree populations
(Rajora & Mosseler 2001), because genetic diversity is the
base for survival, adaptation, and evolution of species under
different environmental changes (Eriksson et al. 1993).
Taking into account the major need to conserve
forest genetic resources, the European conservation
strategy is based on a dynamic conservation (Koskela
et al. 2013, Lefèvre et al. 2013) perspective that includes
the conservation of adaptive genetic variation from
European forests (de Vries et al. 2015). Romania is a part
of this European conservation strategy and the need Figure 2. The distribution map of the GCUs of Fagus sylvatica L.
for the conservation of forest genetic resources led to (red points) in Romania (Pârnuță et al. 2011).
numerous studies that promote and sustain this approach
Based on the data used in the National Catalogue of GCUs
(Scărlătescu et al. 2012, Popescu et al. 2015, Budeanu et al.
we tried to review the distribution and the structural
2016, Ioniţă et al. 2017). Besides these, in the year 1996, the
traits of the GCUs of beech from Romania, using the R
first version of the National Catalogue of Forest Genetic
environment (R Core Team 2022).
Resources appeared (Lalu 1996) and was revised by
Pârnuță et al. (2011), and, at present contains 698 genetic The GCUs were analysed, in terms of distribution, at the
conservation units (GCU) for 45 native tree species and county level and by provenance regions based on the effective
for other 31 native and introduced tree or shrub species. surface covered by GCUs of beech. Likewise, the structural
traits of stands were examined by effective surface.
Given the fact that in Romania some beech stands have
been replaced by the large-scale introduction of Norway In the beginning, we divided the GCUs, according to
spruce and the natural distribution range of beech can age classes, into seven classes, aged between 60 and 200
be reshaped in the future, especially in the marginal years. Regarding the stand structure, were identified all
areas of its natural distribution range, beech can face types of structures: even-aged, relatively even-edged,
problems regarding the natural regeneration process, relatively uneven-aged, and uneven-aged. In relation to
thus we tried to review and analyse the actual GCUs stand composition, we divided this trait by the percentage
of European beech from Romanian forests in order to of beech (abbreviation FA), as follows: pure beech stands
highlight the genetic resources what we possess and (100% FA), the first type of mixed beech stands (50-90%
which are the aspects that might be improved for a better FA), and the second type of mixed beech stands (with
management of these important germplasm resources. less than 50% beech FA). The last studied trait was the
production class, for which, we observed that the stands
2. Materials and methods were included in four production classes.
The aim of the National Catalogue of Forest Genetic Aside from data analyses, we tried to visualize some
Resources (Pârnuță et al. 2011) was to cover the gaps in stands from the eastern margin of the natural distribution
the Romanian strategy for the conservation of GCUs and range of European beech, included or not in the National
to improve the knowledge about as many tree species as Catalogue of GCUs, intending to notice the actual state of
possible regarding the level of conservation, thus this these stands (Photo 1).
information being able to be used in forestry practice
and in scientific studies. The work methodology used
in the selection of the GCUs was in line with the Fellow
up committee resolutions adopted in 1992 at Strasbourg
(Budeanu & Pârnuță 2009), and specify the need to
establish at least one GCUs per provenance region (Figure
2), that must be formed by a core unit and a protected area.
According to Pârnuță et al. (2011), for Fagus sylvatica, was
identified and established a number of 123 GCUs, which
covers 11803 ha and sums up 22% of the entire area of
Romanian GCUs. From the entire surface, 8696,60 ha
corresponds to the protected area, which surrounds
the conservation units. Compared with the other
species it looks like the European beech has the biggest Photo 1. Beech GCUs in Forest District Dorohoi, UP III Pomârla,
percentage of GCUs from all species included in the compartments 14B and 15B (Foto: E. Besliu).

31
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

3. Results and discussion 3.2. European beech genetic resources per county
Regarding the analysis of the distribution of beech GCUs
3.1. European beech genetic resources per inside of the provenance regions, it was trotted out that the
county largest surface of beech GCUs was found in provenance
In Romania, the GCUs of beech are distributed in thirty regions A1 (Inner Eastern Romanian Carpathians) and D2
county, mostly in the mountains and hills areas. The (Banatului Mountains: Țarcu - Poiana Ruscă) which each
beech GCUs cover over 300 ha (11%) in Caraș-Severin cover over than 300 ha (11%). The provenance region
county, followed by Suceava county, where it exceeds 240 with the lowest surface of beech GCUs was A3 (Eastern
ha (9%) (Figure 3). These two counties own the biggest Carpathians: Giurgeu – Ciuc Depression) with two GCUs
forest surface of all Romania county regions, thus the and less than 35 ha (1%) (Figure 4).
largest surface covered with beech GCUs corresponds to
the biggest county forest areas in Romania (www.inse.ro).
At the opposite pole, the counties with the lowest area
of beech GCUs were Botoșani and Vaslui, because the
beech does not find the minimum climatic requirements
in these regions. In addition, these beech stands make
part of the populations situated at the eastern limit of the
natural distribution range of European beech.

Figure 4. The distribution of Fagus sylvatica GCUs area by

provenances regions.
This low amount of GCUs in the A3 provenance region is
highly correlated with a lower presence of beech in this
area, where the main species is Norway spruce (Pârnuță et
al. 2011, www.creeaza.com). However, by identifying these
three genetic resources in the A3 provenance region, the
work methodology was respected, because more than one
GCUs was selected (Budeanu & Pârnuță 2009).
3.3. Characteristics of Romanian GCUs of F. sylvatica
The beech stands included in the National Catalogue
of GCUs were analysed in order to reveal the structural
traits and to point out future recommendations for better
Figure 3. The distribution of GCUs area by county regions. management of these important forest resources.
In the view of other studies, these populations from the From the analysis of age classes, we observed that most
marginal distribution range of beech are very important stands, over 2100 ha (76%), have aged between 81 and
because they grow in hard site conditions, being thus 140 years, the third class had the highest surface of beech
able to adapt and cope better with disturbance factors GCUs (27%) and the class with the lowest surface was the
(Fotelli et al. 2009, Jump et al. 2006, Hampe & Petit first class of young GCUs, with 5% (Figure 5).
2005). In Romania, Budeanu et al. (2016) concluded
that in the future climate warming predicted scenarios,
a rise of the temperature along with a reduction of the
precipitations will reduce the beech forests resilience
at low altitudes and recommends avoiding the use of
beech in afforestation works at altitudes lower than 600
m. Given the fact of the critical importance of marginal
populations, in these areas of Romania, we support the
need to increase the number of GCUs of beech where it
is possible. Also, this approach is promoted in the Forest
genetic resources strategy from Europe (Alia et al. 2021).
Another aspect that needs to highlight is the lower
presence of GCUs in counties like Sălaj, Buzău, Vrancea,
etc., where the area of the GCUs of beech does not exceed
50 ha and must be increased in the future. Figure 5. The variation of age and stand structure by effective surface.

32

Looking at the stand’s age trend for the next decades, we
observed that the area of old stands will increase, and we do
not possess young stands that must replace the oldest ones
in the future. Considering these threats, we recommend
the introduction, in the GCUs of new young stands for
avoiding the gap of replacement stands in the future.
The stand structure showed that the majority of the GCUs
of beech were relatively uneven-aged (69%) and relatively
even-aged (26%). The even-aged and uneven-aged
structures cover only 5% of the entire surface, being thus,
significantly lower than the other two stand structures.
This fact displayed that the stands were clearly naturally
regenerated and thus had a higher level of adaptability to
local site conditions and high genetic diversity (Kolström
et al. 2011). Well-adapted stands and a high genetic
diversity are the basic conditions for the conservation
of GCUs, promoted in the latest version of the European
forest genetic resources strategy (Alia et al. 2021).
Other stand structural traits checked were stand
composition and production class (Figure 6).
Figure 6. The variation of stand composition and production class
by effective surface.
For the stand composition, the largest surface was
recorded for pure beech stands (53%) followed by stands
with over 50% of beech in the stand composition (37%),
and the lowest area was counted for the stands with
less than 50% of beech (10%). The stand composition
analysis showed that the genetic resources of beech from
Romania contain a big amount of pure beech stands.
Besides these, increasing the conservation of stands with
less than 50% of beech in the stand composition may
be considered in the future, because this type of forest,
where beech cannot form pure stands, can possess some
specific traits regarding adaptation and growth.
About the production class, a surface of 1869 ha (65%)
was recorded for the second class and 792 ha (27%) for
the third class. The first and fourth classes had a very
small area, less than 222 ha (8%).
Considering the imbalance in GCUs of beech regarding
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
the production classes, it is necessary to improve this
structural trait of GCUs by including stands from the first
(high productivity) and fourth (marginal and climatic/
edaphic variety) production classes. This approach is
recommended by the EUFORGEN organization, which
sustains the need for establishing GCUs across the
entire distribution range of species, including the stands
that grow in extreme site conditions and marginal
populations (Alia et al. 2021).
4. Conclusions
The Romanian National Catalogue of Forest Genetic
Resources includes a total number of 123 GCUs of European
beech, which are distributed in thirty counties, especially
in the counties with the largest areas covered with forests.
On the xeric limit of the natural distribution range of
the beech, the number of GCUs must be increased by
including the marginal populations that are adapted to
drier conditions. Also, it is necessary to select young
beech populations that can be conserved, in order to
avoid the gaps that may appear in the next future.
The majority of the GCUs are covered by relatively uneven-
aged and relatively even-aged stands which suggests that
these GCUs of beech are naturally regenerated, have a high
genetic diversity and are adapted to local site conditions.
The stand compositions reveal that it is necessary to
conserve more mixed stands in order to cover the entire
types of forests that can possess specific traits. In the
same way, the gaps from the beech GCUs surface covered
by stands from the first and fourth production classes,
need to be filled by introductions of stands from these
classes (high productivity populations and marginal/
climatic/edaphic variety, respectively).
Also, defining the targeted level of genetic conservation and
identifying gaps in genetic conservation (gaps in adaptive
diversity and in neutral diversity), should be a priority in a
possible GCUs future national conservation strategy.
Funding and Acknowledgments
The research took place within the CresPerfInst (Contract
no. 34PFE/ 30.12.2021, Creșterea capacității și performanței
instituționale a INCDS „Marin Drăcea” în activitatea de
CDI, prin Programul 1 - Dezvoltarea sistemului naţional
de cercetare - dezvoltare, Subprogram 1.2 - Performanță
instituțională - Proiecte de finanțare a excelenței în CDI)
and PN19070302 projects, financed by the Romanian
Ministry of Research, Innovation and Digitalization.
References
Aertsen W, Janssen E, Kint V, Bontemps JD, Van Orshoven J, Muys B
(2014). Long-term growth changes of common beech (Fagus sylvatica
L.) are less pronounced on highly productive sites. Forest Ecology and
Management 312, 252-259 p. doi:10.1016/j.foreco.2013.09.034.
Aicher S, Ohnesorge D (2011). Shear strength of glued laminated timber
made from European beech timber. European Journal of Wood and
Wood Products 69, 1, 143-154 p. doi: doi.org/10.1007/s00107-009-0399-9.
Alia R, Aravanopoulos F, Fjellstad KB, Bozzano M, Fady B, Farsakoglou
AM, Gonzalez-Martinez SC, Heinze B, Kandemir G, Kozioł C,
Kraigher H, Lefèvre F, Rusanen M, Scotti I, Westergren M, Wolter F
(2021). Forest genetic resources strategy for Europe. EUFORGEN 80 p.
33
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Barigah TS, Charrier O, Douris M, Bonhomme M, Herbette S, Améglio
T, Fichot R, Brignolas F, Cochard H (2013). Water stress-induced
xylem hydraulic failure is a causal factor of tree mortality in beech and
poplar. Annals of Botany 112, 7, 1431-1437 p. doi: 10.1093/aob/mct204.
Bohn U, Gollub G (2007). Buchenwälder als natürliche Vegetation in
Europa. Natur und Landschaft 82, 9/10, 391-397 p.
Bolte A, Czajkowski T, Cocozza C, Tognetti R, De Miguel M, Pšidová
E, Ditmarová Ĺ, Dinca L, Delzon S, Cochard H, Ræbild A, de Luis
M, Cvjetkovic B, Heiri C, Müller J (2016). Desiccation and mortality
dynamics in seedlings of different European beech (Fagus sylvatica
L.) populations under extreme drought conditions. Frontiers in plant
science 7, 751 p. doi: 10.3389/fpls.2016.00751.
Braun S, Schindler C, Rihm B (2017). Growth trends of beech and
Norway spruce in Switzerland: The role of nitrogen deposition,
ozone, mineral nutrition and climate. Science of the Total Environment
599, 637-646 p. doi: 10.1016/j.scitotenv.2017.04.230.
Budeanu M, Pârnuţă G (2009). Conservarea resurselor genetice
forestiere–studiu de caz, judeţul Sibiu. Revista Pădurilor, 124(1), 10-16.
Budeanu M, Petritan AM, Popescu F, Vasile D, Tudose NC (2016). The
Resistance of European Beech (Fagus sylvatica) From the Eastern
Natural Limit of Species to Climate Change. Notulae Botanicae Horti
Agrobotanici Cluj-Napoca, 44(2), 625-633.
Budeanu M, Stuparu E, & Tanasie S (2016). Identificarea de noi resurse
genetice forestiere de cvercinee cu adaptabilitate ridicata. Revista de
Silvicultură și Cinegetică 38, 21-26 p.
Caudullo G, Welk E, San-Miguel-Ayanz J, 2017. Chorological maps for
the main European woody species. Data in Brief 12, 662-666 p. doi:
10.1016/j.dib.2017.05.007.
de Vries SM, Alan M, Bozzano M, Burianek V, Collin E, Cottrell J,
Ivankovic M, Kelleher CT, Koskela J, Rotach P, Vietto L, Yrjänä L
(2015). Pan-European strategy for genetic conservation of forest
trees and establishment of a core network of dynamic conservation
units. European Forest Genetic Resources Programme (EUFORGEN),
Bioversity International, Rome, Italy. xii, 3.
Dulamsuren C, Hauck M, Kopp G, Ruff M, Leuschner C (2017).
European beech responds to climate change with growth decline
at lower, and growth increase at higher elevations in the center of
its distribution range (SW Germany). Trees 31, 2, 673-686 p. doi: doi.
org/10.1007/s00468-016-1499-x.
Durrant TH, De Rigo D, Caudullo G (2016). Fagus sylvatica in Europe:
distribution, habitat, usage and threats. European Atlas of forest Tree Species.
Luxembourg: Publications Office of the European Union, e012b90+ p.
Emborg J (1998). Understorey light conditions and regeneration with
respect to the structural dynamics of a near-natural temperate
deciduous forest in Denmark. Forest Ecology and Management 106, 2-3,
83-95 p. doi: 10.1016/S0378-1127(97)00299-5.
Eriksson G, Namkoong G, Roberds JH (1993). Dynamic gene
conservation for uncertain futures. Forest Ecology and Management
62, 1-4, 15-37 p. doi: 10.1016/0378-1127(93)90039-P.
Fotelli MN, Nahm M, Radoglou K, Rennenberg H, Halyvopoulos G,
Matzarakis A (2009). Seasonal and interannual ecophysiological
responses of beech (Fagus sylvatica) at its south-eastern distribution
limit in Europe. Forest ecology and management 257, 3, 1157-1164 p.
doi: 10.1016/j.foreco.2008.11.026.
Geßler A, Keitel C, Kreuzwieser J, Matyssek R, Seiler W, Rennenberg
H (2007). Potential risks for European beech (Fagus sylvatica L.) in a
changing climate. Trees 21, 1, 1-11 p. doi: 10.1007/s00468-006-0107-x.
Hampe A, Petit RJ (2005). Conserving biodiversity under climate
change: the rear edge matters. Ecology letters 8, 5, 461-467 p. doi:
10.1111/j.1461-0248.2005.00739.x.
Ioniţă L, Mirancea I, Apostol EN, Budeanu M (2017). Conservarea
resurselor genetice de stejar brumăriu prin metode biotehnologice.
Revista de silvicultură și cinegetică 40, 16-20 p.
Jump AS, Hunt JM, Martinez‐Izquierdo JA, Peñuelas J (2006). Natural
selection and climate change: temperature‐linked spatial and
temporal trends in gene frequency in Fagus sylvatica. Molecular
Ecology 15, 11, 3469-3480 p. doi: 10.1111/j.1365-294X.2006.03027.x.
34
Knutzen F, Dulamsuren C, Meier IC, Leuschner C (2017). Recent
climate warming-related growth decline impairs European beech in
the center of its distribution range. Ecosystems 20, 8, 1494-1511 p. doi:
10.1007/s10021-017-0128-x.
Köcher P, Gebauer T, Horna V, Leuschner C (2009). Leaf water status
and stem xylem flux in relation to soil drought in five temperate
broad-leaved tree species with contrasting water use strategies.
Annals of Forest Science 66, 1, 1. doi: 10.1051/forest/2008076.
Kolström M, Lindner M, Vilén T, Maroschek M, Seidl R, Lexer MJ,
Netherer S, Kremer A, Delzon S, Barbati A, Marchetti M, Corona P
(2011). Reviewing the science and implementation of climate change
adaptation measures in European forestry. Forests 2, 4, 961-982 p. doi:
10.3390/f2040961.
Koskela J, Lefèvre F, Schueler S, Kraigher H, Olrik DC, et al (2013).
Translating conservation genetics into management: Pan-European
minimum requirements for dynamic conservation units of forest
tree genetic diversity. Biological Conservation, 157, 39-49. https://doi.
org/10.1016/j.biocon.2012.07.023.
Lalu I, 1996. Catalogul naţional al resurselor genetice forestiere. Partea
I, manuscris ICAS.
Lefèvre F, Koskela J, Hubert J, Kraigher H, Longauer R, et al
(2013). Dynamic Conservation of Forest Genetic Resources in 33
European Countries. Conservation Biology, 27(2), 373-384. https://doi.
org/10.1111/j.1523-1739.2012.01961.x.
Leuschner C (2020). Drought response of European beech (Fagus
sylvatica L.) A review. Perspectives in Plant Ecology, Evolution and
Systematics 47, 125576. doi: 10.1016/j.ppees.2020.125576.
Leuschner C, Ellenberg H (2017). Ecology of Central European
non-forest vegetation: coastal to alpine, natural to man-made
habitats: vegetation ecology of Central Europe. Springer 1094 p. doi:
10.1007/978-3-319-43048-5.
Liesebach M. (2018). International beech provenance trial 1993/95-
site Schädtbek (Bu19-1). Thünen Report 62, 131-138 p. doi: 10.3220/
REP1539855736000.
Meier IC, Leuschner C (2008). Genotypic variation and phenotypic
plasticity in the drought response of fine roots of European beech.
Tree physiology 28, 2, 297-309 p. doi: 10.1093/treephys/28.2.297.
Mihai G, Şofletea N, Curtu L, Pârnuță G, Ioniță L, Stuparu E, Popescu F,
Teodosiu M (2008). Evaluări privind variaţia genetică a principalelor
specii de arbori forestieri din România în vederea stabilirii surselor
de seminţe testate. Revista Pădurilor, 4, 3-11 p.
Pârnuţă G, Stuparu E, Budeanu M, Scărlătescu V, Marica FM, Lalu I, Curtu
AL (2011). Catalogul naţional al resurselor genetice forestiere [National
Catalogue of Forest Genetic Resources]. Editura Silvică, Bucureşti.
Popescu F, Postolache D, Pitar D (2015). Aspecte privind conservarea
şi managementul resurselor genetice forestiere din România. Revista
de Silvicultură şi Cinegetică 37, 13-17 p.
R Core Team (2022). R: A language and environment for statistical
computing. R Foundation for Statistical Computing: Vienna,
Austria. Available online: https://www.R-project.org/(accessed on 20
September 2022).
Rajora OP, Mosseler A (2001). Challenges and opportunities for
conservation of forest genetic resources. Euphytica 118, 2, 197-212 p.
doi: 10.1023/A:1004150525384.
Robson TM, Garzón MB (2018). Phenotypic trait variation measured on
European genetic trials of Fagus sylvatica L. Sci Data 5, 1, 1-7 p. doi:
10.1038/sdata.2018.149.
Scărlătescu V, Stuparu E, Budeanu M (2012). Resursele genetice
forestiere de Brad (Abies alba Mill.) din România. Revista de Silvicultură
și Cinegetică 31, 30-33 p.
Scherrer D, Bader MKF, Körner C (2011). Drought-sensitivity ranking
of deciduous tree species based on thermal imaging of forest
canopies. Agricultural and Forest Meteorology 151, 12, 1632-1640 p. doi:
10.1016/j.agrformet.2011.06.019.
Şofletea N, Curtu L (2007). Dendrologie. Ed. Universităţii Transilvania, 540 p.
Stojnić S, Orlović S, Miljković D, Galić Z, Kebert M, von Wuehlisch G
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

(2015). Provenance plasticity of European beech leaf traits under
differing environmental conditions at two Serbian common garden
sites. European Journal of Forest Research 134, 6, 1109-1125 p. doi:
10.1007/s10342-015-0914-y.
Urli M, Porté AJ, Cochard H, Guengant Y, Burlett R, Delzon S (2013). Xylem
embolism threshold for catastrophic hydraulic failure in angiosperm
trees. Tree physiology 33, 7, 672-683 p. doi: 10.1093/treephys/tpt030.
Von Wuehlisch G, Ballian D, Bogdan S, Forstreuter M, Giannini R,
Götz B, Ivanković M, Orlović S, Pilipović A, Šijačić-Nikolić M
(2010). Early results from provenance trials with European beech
established 2007. COST E52" Evaluation of Beech Genetic Resources for
Sustainable Forestry" Final Meeting. Book of Abstracts, 4-6 p.
www.creeaza.com. https://www.creeaza.com/referate/geografie/
DEPRESIUNEA-GIURGEULUI286.php (accessed on 20 October 2022).
www.inse.ro. https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/statistica_
activitatilor_din_silvicultura_in_anul_2020.pdf (accessed on 28 October 2022).

Abstract
Fagus sylvatica L. genetic resources in Romania: a review
Forest Genetic Resources (GCUs) are the source by which the genetic diversity of tree populations is conserved,
thus ensuring the base for the survival, adaptation, and evolution of species under different environmental
conditions. Taking into account the climate change threats that could produce serious disturbance in forest
ecosystems, the main goal of this study was to analyse the Romanian GCUs of the most spread forest species that
is European beech (Fagus sylvatica L.), in order to reveal the distribution and the structural traits of the GCUs, and
based on these results, to point out some recommendations for improving the management of these important
resources. In Romania was selected a number of 123 GCUs for beech (Pârnuță et al. 2011), which cover the entire
natural distribution range of the species. European beech has the biggest percentage of GCUs (22%) of all species
included in the National Catalogue of Forest Genetic Resources followed by Norway spruce (16%) and Sessile
oak (12%). Regarding the distribution of the GCUs, these analyses were performed at the county level and by
provenance regions. The structural traits studied were: age class, stand structure, composition, and production
class, which were related to the effective area of beech GCUs. The results showed that the largest area covered
with beech GCUs corresponds to the biggest county forest areas in Romania (Suceava and Caraș-Severin) and
the lowest area of beech GCUs was identified in Botoșani and Vaslui counties. Related to the structural traits of
the stands, it was observed that the young stands had a low presence; the relatively uneven-aged and relatively
even-aged were the most spread stand structures; most stands had a pure composition (100% beech), and the
second and third production classes were the most common. Based on the results obtained, we believe that the
improvement of structural stand traits and the increase of the network of GCUs have primordial importance for
better management of the forest sector, especially in the current context of climate change.
Keywords: conservation strategy, European beech, forest genetic resources, Romanian beech forests.

Rezumat
Analiza resurselor genetice de fag (Fagus sylvatica L.) din Romania
Resursele genetice forestiere (RGF) sunt sursa prin care se realizează conservarea diversității genetice a
populațiilor de arbori astfel, asigurându-se baza pentru supraviețuirea, adaptarea și evoluția speciilor în diferite
condiții de mediu. Luând în considerare amenințările schimbărilor climatice, care pot produce dezechilibre
mari in ecosistemele forestiere, scopul acestui studiu a fost analiza RGF pentru cea mai răspândită specie
forestieră din România, fagul (Fagus sylvatica), în ideea formulării unor recomandări pentru îmbunătățirea
managementului acestor importante resurse. La nivelul României au fost selectate 123 de nuclee de conservare
pentru fag (Pârnuță et al. 2011), care acoperă întreg arealul natural al speciei. Fagul deține cel mai mare procent
de RGF (22%) dintre toate speciile incluse în Catalogul Național al RGF, fiind urmat de molid (16%) și gorun (12%).
În ceea ce privește distribuția nucleelor de conservare, această analiză a fost efectuată la nivelul județelor, dar
și pe regiuni de proveniență. Caracteristicile structurale evaluate au fost: clasa de vârstă, structura arboretului,
compoziția și clasa de producție, care au fost raportate la suprafața efectivă ocupată de RGF de fag. Rezultatele
au arătat că cea mai mare suprafață ocupată de nucleele de conservare de fag corespunde județelor cu cea mai
mare suprafață de pădure (Suceava și Caraș-Severin), iar cea mai mică suprafață a RGF de fag a fost identificată
în județele Botoșani și Vaslui. În privința caracteristicilor structurale ale arboretelor, a fost observată o prezența
scăzută a arboretelor tinere iar structurile relativ pluriene și relativ echiene au fost cele mai răspândite. Cele mai
multe arborete au prezentat o compoziție pura (100% FA), iar prima și a treia clasă de producție au fost cele mai
întâlnite. Bazat pe rezultatele obținute, noi suntem de părere că îmbunătățirea caracteristicilor structurale ale
arboretelor, concomitent cu dezvoltarea rețelei RGF, au o importanță primordială pentru un management mai
bun al sectorului forestier, mai ales în contextual actual al schimbărilor climatice.
Cuvinte cheie: fag, pădurile de fag din României, resurse genetice forestiere, strategia de conservare genetică.

35
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Non-invasive methods used for
determining genetic diversity in large
carnivores – a short synthesis
Bianca Ioana Bîrză1 , Ancuța Fedorca2,3 , Iulia Baciu2
corresponding authors (biancaioanabirza@gmail.
com; ancutacotovelea@yahoo.com)
1.
Faculty of Sciences, Lucian Blaga University of Sibiu,
Romania
2.
National Institute for Research and Development in
Forestry “Marin Drăcea”, SCDEP of Brașov
3.
Faculty of Silviculture and Forest Engineering,
Transilvania University of Brașov
1. Introduction and context
Maintaining large populations and associated genetic
variation is important to prevent extinction. Timely
identification of declining populations will allow for
broader and more effective management actions (e.g.
monitoring, translocations, habitat restoration, disease
control, etc.), thereby reducing the risk of extinction
(Antao et al. 2011).
The use of non-invasively collected samples greatly
expands the range of ecological problems that can be
studied through population genetics. Furthermore,
the difficulty of obtaining reliable genotypes using
samples containing low levels of amplifiable DNA can be
overcome by developing optimal genotyping protocols
for reducing genotyping error rates (Broquet & Petit
2004, McKelvey & Schwartz 2005).
Large carnivores are a group of animals that have
undergone enormous biogeographical changes over
thousands of years. They are a particularly controversial
group due to extensive space requirements and are
notoriously difficult to monitor because they are elusive
and their populations tend to be spread over vast areas
and multiple jurisdictions (Lonsinger et al. 2018, Bischof
et al. 2020, Pylidis et al. 2021).
While the information regarding abundance, distribution
and sex ratio can be obtained from DNA, the faeces are
probably the most collectible in the wild. Depending on
the sampling method, the animals diet and the presence
of pathogens and parasites can be determined from the
same sample. The location of fecal samples can also
36
GENE T IC S
provide information on species activity, home range,
habitat, and resource usage (Brzeski et al. 2013).
The information provided by faeces and hair samples
represents a powerful tool for answering numerous
questions in wildlife science, especially in monitoring
endangered species to develop the best conservation
measures (Wasser et al. 2004).
Managers need proper estimates of population density
or abundance to assess the effectiveness of management
strategies aimed at preserving species populations,
controlling trends, or conserving endangered species
(Brøseth et al. 2010, Lonsinger et al. 2018).
Non-invasive genetic monitoring of animals is appealing
for studying wild populations because it eliminates the
need to observe or disturb animals of interest directly
(Pauli et al. 2010, Solberg et al. 2006); however, these
methods have inherent challenges, such as genotyping
errors (Hausknecht et al. 2010).
Environmental DNA (eDNA) has proven to be a
comprehensive, non-intrusive method of monitoring
biodiversity, providing quick, affordable, and practical
insights into species distribution and abundance.
Because of advances in molecular biology, animal
faeces, hair, saliva, urine and food residue can all be
used as non-invasive sources of DNA for conservation
genetics research. In research on rare and endangered
animals, for example, fecal samples have been used
to identify species, determine sex, identify specific
individuals, estimate effective population size, and
analyze population genetic structure (Wheat et al. 2016,
Yang et al. 2019).
The field sampling methods, however, continue to be a
significant source of bias in population estimates. The
likelihood of animals being sampled varies according
to gender, age, social status, and home range location
(Ebert et al. 2010).
This review targets to emphasise how to:
1. Design and execute a large-scale, cost-effective non-
invasive sampling.

2. What genetic analyses could be applied for large
carnivores, and especially for the brown bears.
3. Instruments on hands to estimate population size in a
target area using mark-recapture modelling.
2. Materials and Methods
This research was conducted using the most popular
scientific databases – Google Scholar, Science Direct and
Scopus – to identify relevant literature. The keywords
used for determining the necessary results from the
databases were “non-invasive”, “non-invasive methods”,
“genetics”, “genetic monitoring” as well as “large
carnivores”. Sometimes, hair or faeces were specified or
a more specific method to retrieve more specific results.
Before screening the full text, the studies considered
appropriate were selected by (1) title, (2) abstract, and
(3) keywords. As the first exclusion, documents from the
results that were not on large carnivores or were using
invasive methods were excluded.
In the second step, the inclusion/exclusion criteria were
applied.
The inclusion criteria were (a) studies focused on non-
invasive genetic sampling methods, which include
sampling detailing, samples’ collection and storage, and
quality assessment of the sample; (b) cost effectiveness
of non-invasive genetic sampling; (c) studies published
after 2005; (d) studies published in English.
The exclusion criteria were (A) studies in fields other
than wildlife research; (B) studies published before 2005,
with three exceptions (due to their complex results).
This review encompasses holistically useful information
about sampling, sample collection methods and
laboratory methods used by different authors in their
studies to monitor mammal populations with non-
invasive genetics.
3. Results
Using the three databases and after conducting the
assessment stages for each of the records based on the
exclusion criteria, the present review consists of 40
relevant studies.
3.1. Geographical and temporal patterns
More than half of the studies were conducted in Europe.
Other regions with several studies included Asia and
North America.
3.2. General characteristics of the included
studies
The studied animals were mammals, more specific large
carnivores. The studies included in this review focused
on assessing the genotyping success of non-invasively
obtained DNA samples. The samples emphasized in
these articles were faeces, hair found on marked trees,
barbed wire fences, dried blood found in vehicles
involved in wildlife collisions, buccal swabs, hair
collected from bears captured for telemetry studies,
rescued individuals, relocated ones due to public safety,
dead individuals found in the field (Matosiuk et al., 2019)
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
and saliva from partially consumed salmon carcasses
(Wheat et al., 2016).
3.3. Sample quality and genotyping success
Diet, weather conditions and the sampling season can
affect faeces sample quality. Solar radiation, moisture,
temperature, precipitation, and time were all found to
have a negative impact on genotyping success, making
it challenging to generate helpful information for any
targeted species (Solberg et al. 2006). To ensure cost and
time effectiveness and data quality, an appropriately low
DNA threshold must be chosen, ensuring that only the
most error-prone samples are rejected (Hausknecht et
al. 2010, Lamb et al. 2016, Biswas et at. 2019).
The rate of DNA degradation increases when faeces
samples come into direct contact with soil and its
decomposers. Before collection, faeces samples are
classified based on physical appearance, odor strength,
color, and the presence or abundance of mold. Several
carnivore studies have empirically tested for differences
in DNA quality using different sampling locations within
a faeces sample and consistently recommended fecal
DNA sampling from outside the faeces for higher PCA
DNA amplification success (Wultsch et al. 2015).
In order to avoid DNA cross-contamination between hair
samples, there are strict recommendations regarding
the following: i) collection should be done from parts
that have had no physical contact with other samples; ii)
handle samples with metal spatulas and forceps sterilized
(e.g. 10% bleach solution) and iii) to use aerosol-resistant
pipette tips for fluids potentially containing genetic
material (Hausknecht et al. 2010, De Barba et al. 2010,
Gosselin et al. 2017).
3.4. Collecting and storage techniques
The use of dogs to systematically locate wildlife faeces
over large remote areas proved successful; they were able
to detect faeces over a 5200-km2 area. Detection dogs are
chosen because they have a strong object orientation,
while the samples have a higher DNA amplification
success (Wultsch et al. 2015).
For each sample collected, the date, the location,
geographical coordinates, and other associated field
information should be recorded (Solberg et al. 2006,
Kindberg et al. 2011, Tibihika et al. 2019).
The most important aspect of these experiments is how
samples are collected, stored, and manipulated. Studies
show that tissue and faeces samples could be stored at
-20°C in >95% ethanol and occasionally with DET buffers
(at 5-10 parts per part of sample) or 1.0ml stool stabiliser
(Isohelix extraction kit, Cell Project), which requires
storage at room temperature conditions (Bourgeois et al.
2019).
Frozen solid faeces samples should be thawed at room
temperature before being swabbed with sterile cotton
applicators saturated in Phosphate buffer saline (PBS)
(Biswas et at. 2019).
Hair samples should be stored at room temperature in
dry environments such as dark filter paper with silica
37
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
gel packs (Latham et al. 2012, Frosch et al. 2014). It is
recommended that samples collected in humid climates
be dried quickly and stored in silica gel drying agents.
Freezing samples is possible, but repeated freezing
should be avoided (Kelly et al. 2012, Biswas et at. 2019).
DNA collected from saliva with a Q-tip-like swab can be
allowed to dry in a paper envelope (avoid plastic bags) or
placed in Longmire buffer for long-term storage. Urine
samples could be collected using swabs or directly from
the snow and frozen until DNA extraction (Kelly et al.
2012).
It is imperative that proper sample collection and storage
protocols are followed for generating accurate genetic
data (Karmacharya et al. 2011).
3.5. DNA extraction and PCR amplification
Further, to reduce the contamination risk, the studies
recommend DNA extractions and polymerase-chain
reactions (PCR) amplification in a laboratory dedicated
to low-quality samples. In non-invasive genetic studies,
qPCR (quantitative polymerase chain reaction) may also
reduce genotyping effort and improve data reliability
(Hausknecht et al. 2010, Losinger et al. 2018). Genetic
laboratories conducting non-invasive population genetic
studies could apply this approach to other species,
streamlining genetic analyses and providing wildlife
managers with more reliable genetic data of wild
populations (Hausknecht et al. 2010).
Every study applied different protocols and kits for
extractions. 2 to 6 PCR replicates per sample were
recommended in every study. In the case of diluted
DNA, each DNA sample must repeat under at least five
independent PCR runs for each microsatellite locus to
reduce the effects of possible allelic dropout or false
alleles (Goossens et al. 1998, Brazeal et al. 2017, Yang et
al. 2019).
Electrophoresis on 2.5 percent agarose gels can be used
to test the PCR products so that the number of times a
particular locus shows amplification for all samples in
all trials can be used to calculate amplification success.
This definition of amplification success can assist in
differentiating it from sample quality (Yang et al. 2019).
Faeces samples can be identified using mitochondrial
DNA and subsequent DNA storage, extraction,
amplification, and scoring methods. Mitochondrial
and autosomal markers were used to assess genetic
variability and differentiation among brown bear
populations in the Western Carpathians, for example
(Matosiuk et al. 2019).
Microsatellites are one of the molecular markers of
choice for individual identification in ecological studies
(Kraus et al. 2015); microsatellites play a key role
when investigating population and ecological genetics,
however the high effort required for development and
genotyping is a technical constraint that remains a major
bottleneck. In population genetic studies, microsatellites
(SSR, STRs) have proven to be reliable genetic markers
(Mills et al. 2000, Mondol et al. 2009, Wultsch et al. 2015,
Tibihika et al. 2019).
38
Inadequate use of variable markers can generate
errors in individual identification however, this can be
avoided by carefully selecting markers when starting
the analysis. Removing marginal samples early in the
analysis improves efficiency without affecting the final
result (Clevenger & Sawaya 2010).
For sex identification from noninvasively collected
material, the Y chromosome-specific fragments and the
X chromosome-specific fragment should be used for
sex identification from noninvasively collected material
(Frosch et al. 2014).
When attempting to detect population declines, adding
more individuals seems more advantageous than adding
more loci. While previous research has suggested that
adding more loci is roughly equivalent to adding more
individuals in equilibrium scenarios, this may not be
the case when precise early detection of population
decline is required. This effect is unfortunate because
the ability to genotype more markers is rapidly
increasing, while sampling many individuals can be
difficult for populations of conservation concern.
When determining the feasibility of genetic monitoring
strategies, researchers should take special care to ensure
sufficient individuals can be sampled at any time (Antao
et al. 2011).
All articles included in this study used around 5 to 10
loci to ensure genotyping reliability, but it very much
depends on the involved species (Hausknecht et al. 2010,
Lamb et al. 2016).
According to the retrieved studies, preparing tag-
hybridization primer plates (microplates with a mix
of primers for all loci in the multiplex and a unique
combination of tags in each well) is critical. Pipetting
errors at this point can lead to significant problems in
downstream analyses. One solution is to use a liquid
handling robot to prepare primer plates, which reduces
the possibility of pipetting errors (Skrbinšek et al. 2019).
Even with the strictest quality assurance protocols,
errors in genotyping are unavoidable in non-invasive
samples. Incorrect matching either merges actual
individuals if the information in the analysed loci is
insufficient or creates new virtual individuals if the
samples are incorrectly considered to have different
genotypes due to genotyping errors (Brøseth et al. 2010).
The first problem can be mitigated by increasing the
loci used, which exacerbates the second one (Kelly et al.
2012, Skrbinšek et al. 2019).
To ensure certainty, all the studies included in this review
used different protocols, including: i) contamination
prevention, ii) strict sample quality control and scoring
convention, and iii) error-checking and considering
samples with missing data on a case-by-case basis.
Moreover, if necessary, an extensive comparison of
similar genotypes, followed by reamplification and
reanalysis.
3.6. Managing errors
The issues encountered in non-invasive sample genetic
analysis fall into three categories: (1) amplification

failure, (2) allelic dropout, and (3) mutation during
amplification. The failure could be due to a lack of target
DNA or PCR inhibitors in the reaction. Genotyping
error rates can be greatly reduced and, in some cases,
eliminated with strictly laboratory protocols, including
the control of poor-quality samples, a reliable set of
microsatellite loci, and proper experience and expertise
(Lukacs & Burnham 2005).
Non-invasive genetic samples have potential drawbacks
such as the possibility of false-negative results due to the
poor quality of the DNA in aged samples, the presence of
PCR inhibitors (Rousseau et al. 2021).
Genotyping errors can be caused by a wide range of
factors and can occur at any stage of the genotyping
process, from sample preservation to PCR amplification
and consensus genotype construction, therefore
samples that do not amplify at the beginning should be
excluded from further analysis. Non-invasive samples
are thought to be more prone to errors because, unlike
tissue or blood, they contain low amounts of DNA or
degraded DNA templates, which may prevent proper
primer annealing (Smith & Wang 2014).
4. Conclusions
Using non-invasively collected samples broadens the
range of ecological issues that population genetics can
investigate. Furthermore, the difficulty of obtaining
reliable genotypes with samples containing low
quantities of amplifiable DNA may be exceeded by
designing optimal genotyping schemes. The rates of
genotyping errors caused by false alleles and allelic
dropouts primarily determine such protocols. Because
these errors cannot be avoided through laboratory
procedures, they must be quantified using different
software.
The combination of traditional wildlife biology and
molecular ecology has improved our ability to delineate
populations, understand dispersal patterns, detect
hybridization, and count and monitor wildlife species.
Errors can occur at any stage of the process, if these
situations are not handled correctly and errors are not
detected, they can spread and cause biases in the final
demographic parameter estimates. Laboratory protocols
and techniques are constantly being improved, including
the development of systems that reduce errors (Marucco
et al. 2011).
There could be several explanations for the differences
in sampling success among methods and species. The
correlation between home range size, that also varied
among our species, and sampling scheme is likely to
play a role in detection (Mumma et al. 2015).
Non-invasive genetic methods for various purposes,
including population estimation, have made significant
progress in recent years. Studies included in this review
concentrated on improving laboratory protocols and
assessing genotyping errors. One significant challenge
in non-invasive genetic analyses is that DNA quality and
sample quantity are lower than in traditional sample-
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
gathering methods. The distribution of DNA contents
revealed that most non-invasive samples contained very
low to no DNA and also demonstrated that the magnitude
of genotyping errors varies according to species, sample
material, and the used genetic marker systems.
Acknowledgement
This research was funded by POIM Ministry of Investment
and European Projects within the project Implementarea
planului național de acțiune pentru conservarea populației
de urs brun din România - Cod SMIS 2014+: 136899,
”Nucleu” Programme (PN19070601) funded by the
Romanian National Authority for Scientific Research
and Innovation: publication is supported by the project
“Creșterea capacității și performanței instituționale a INCDS
“Marin Drăcea” în activitatea de CDI - CresPerfInst”
(Contract no 34PFE/30.12.2021) financed by Ministry
of Research, Innovation and Digitalization in Program
1 (”Dezvoltarea sistemului naţional de cercetare -
dezvoltare, Subprogram 1.2 - Performanţă instituţională
- Proiecte de finanţare a excelenţei în CDI).
References
Antao T, Pérez-Figueroa A, Luikart G (2011). Early detection of
population declines: High power of genetic monitoring using
effective population size estimators. Evolutionary Applications, 4(1),
144–154. https://doi.org/10.1111/j.1752-4571.2010.00150.x
Bischof R, Milleret C, Dupont P, Chipperfield J, Tourani M, Ordiz A,
Valpine P de, Turek D, Andrew Royle J, Gimenez O, Flagstad Ø,
Akesson M, Svensson L, Brøseth H, Kindberg J (2020). Estimating
and forecasting spatial population dynamics of apex predators using
transnational genetic monitoring. Proceedings of the National Academy
of Sciences of the United States of America, 117(48), 30531–30538. https://
doi.org/10.1073/pnas.2011383117
Biswas S, Bhatt S, Paul S, Modi S, Ghosh T, Habib B, Nigam P, Talukdar
G, Pandav B, Mondol S (2019). A practive faeces collection protocol
for multidisciplinary research in wildlife science. BioRxiv. https://
doi.org/10.1101/537803
Bourgeois S, Kaden J, Senn H, Bunnefeld N, Jeffery K, Akomo-Okoue
E, Ogden R, McEwing R (2019). Improving cost-efficiency of faecal
genotyping: New tools for elephant species. PLOS ONE, 14. https://
doi.org/10.1371/journal.pone.0210811
Brazeal J L, Weist T, Sacks B N (2017). Noninvasive genetic spatial
capture-recapture for estimating deer population abundance. Journal
of Wildlife Management, 81(4), 629–640. https://doi.org/10.1002/
jwmg.21236
Broquet T, Petit E (2004). Quantifying genotyping errors in noninvasive
population genetics. Molecular Ecology, 13(11), 3601–3608. https://doi.
org/10.1111/j.1365-294X.2004.02352.x
Brøseth H, Flagstad Ø, Wärdig C, Johansson M, Ellegren H (2010).
Large-scale noninvasive genetic monitoring of wolverines using scats
reveals density dependent adult survival. Biological Conservation,
143(1), 113–120. https://doi.org/10.1016/j.biocon.2009.09.012
Brzeski K E, Gunther M S, Black J M (2013). Evaluating river otter
demography using noninvasive genetic methods. Journal of Wildlife
Management, 77(8), 1523–1531. https://doi.org/10.1002/jwmg.610
Clevenger P, Sawaya A (2010). Piloting a Non-Invasive Genetic Sampling
Method for Evaluating Population-Level Benefits of Wildlife Crossing
Structures. Ecology and Society, 15(1), 7.
De Barba M, Waits L P, Genovesi P, Randi E, Chirichella R, Cetto E.
(2010). Comparing opportunistic and systematic sampling methods
for non-invasive genetic monitoring of a small translocated brown
bear population. Journal of Applied Ecology, 47(1), 172–181. https://doi.
org/10.1111/j.1365-2664.2009.01752.x
39
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Ebert C, Knauer F, Storch I, Hohmann U (2010). Individual
heterogeneity as a pitfall in population estimates based on non-
invasive genetic sampling: A review and recommendations. Wildlife
Biology, 16(3), 225–240. https://doi.org/10.2981/09-108
Frosch C, Dutsov A, Zlatanova D, Valchev K, Reiners T E, Steyer K,
Pfenninger M, Nowak C (2014). Noninvasive genetic assessment
of brown bear population structure in Bulgarian mountain regions,
Mammalian Biology, 79(4), 268-276. http://dx.doi.org/10.1016/j.
mambio.2014.04.001
Goossens B, Waits L P, Taberlet P (1998). Plucked hair samples as a
source of DNA: Reliability of dinucleotide microsatellite genotyping.
Molecular Ecology, 7(9), 1237–1241. https://doi.org/10.1046/j.1365-
294x.1998.00407.x
Gosselin E N, Lonsinger R C, Waits L P (2017). Comparing morphological
and molecular diet analyses and fecal DNA sampling protocols for a
terrestrial carnivore. Wildlife Society Bulletin, 41(2), 362–369. https://
doi.org/10.1002/wsb.749
Hausknecht R, Bayerl H, Gula R, Kuehn R (2010). Application of
Quantitative Real-Time Polymerase Chain Reaction for Noninvasive
Genetic Monitoring. Journal of Wildlife Management, 74(8), 1904–1910.
https://doi.org/10.2193/2009-421
Karmacharya D B, Thapa K, Shrestha R, Dhakal M, Janecka J E (2011).
Noninvasive genetic population survey of snow leopards (Panthera
uncia) in Kangchenjunga conservation area, Shey Phoksundo
National Park and surrounding buffer zones of Nepal. BMC Research
Notes, 4, 1-9. https://doi.org/10.1186/1756-0500-4-516
Kelly M J, Betsch J, Wultsch C, Mesa B, Mills L S (2012). Noninvasive
sampling for carnivores. Carnivore ecology and conservation: a
handbook of techniques, 47-69.
Kindberg J, Swenson J E, Ericsson G, Bellemain E, Miquel C, Taberlet
P (2011). Estimating population size and trends of the Swedish brown
bear Ursus arctos population. Wildlife Biology, 17(2), 114–123. https://
doi.org/10.2981/10-100
Kraus R H S, von Holdt B, Cocchiararo B, Harms V, Bayerl H, Kühn R,
Förster D W, Fickel J, Roos C, Nowak C (2015). A single-nucleotide
polymorphism-based approach for rapid and cost-effective genetic
wolf monitoring in Europe based on noninvasively collected
samples. Molecular Ecology Resources, 15(2), 295–305. https://doi.
org/10.1111/1755-0998.12307
Lamb C T, Walsh D A, Mowat G (2016). Factors influencing detection of
grizzly bears at genetic sampling sites. Ursus, 27(1), 31–44. https://doi.
org/10.2192/URSUS-D-15-00025.1
Latham E, Stetz J B, Seryodkin I, Miquelle D, Gibeau M L (2012). Non-
invasive genetic sampling of brown bears and Asiatic black bears in
the Russian Far East: A pilot study. Ursus, 23(2), 145–158. https://doi.
org/10.2192/URSUS-D-11-00022R2.1
Lonsinger R C, Lukacs P M, Gese E M, Knight R N, Waits L P (2018).
Estimating densities for sympatric kit foxes (Vulpes macrotis) and
coyotes (Canis latrans) using noninvasive genetic sampling. Canadian
Journal of Zoology, 96(10), 1080-1089.
Lukacs P M, Burnham K P (2005). Review of capture-recapture methods
applicable to noninvasive genetic sampling. Molecular Ecology, 14(13),
3909–3919. https://doi.org/10.1111/j.1365-294X.2005.02717.x
Marucco F, Boitani L, Pletscher D H, Schwartz M K (2011). Bridging
the gaps between non-invasive genetic sampling and population
parameter estimation. European Journal of Wildlife Research, 57(1),
1–13. https://doi.org/10.1007/s10344-010-0477-7
Matosiuk M, Śmietana W, Czajkowska M, Paule L, Štofik J, Krajmerová
D, Bashta A T, Jakimiuk S, Ratkiewicz M (2019). Genetic
differentiation and asymmetric gene flow among Carpathian brown
bear (Ursus arctos) populations - Implications for conservation of
transboundary populations. Ecology and Evolution, 9(3), 1501–1511.
https://doi.org/10.1002/ece3.4872
McKelvey K S, Schwartz M K (2005). DROPOUT: A program to identify
problem loci and samples for noninvasive genetic samples in a
capture-mark-recapture framework. Molecular Ecology Notes, 5(3),
716–718. https://doi.org/10.1111/j.1471-8286.2005.01038.x
40
Mills L S, Citta J J, Lair K P, Schwartz M K, Tallmon D A (2000).
Estimating animal abundance using noninvasive DNA sampling:
promise and pitfalls. Ecological Applications, 10(1), 283-294.
Mondol S, Ullas Karanth K, Samba Kumar N, Gopalaswamy A M,
Andheria A, Ramakrishnan U (2009). Evaluation of non-invasive
genetic sampling methods for estimating tiger population size.
Biological Conservation, 142(10), 2350–2360. https://doi.org/10.1016/j.
biocon.2009.05.014
Mumma M A, Zieminski C, Fuller T K, Mahoney S P, Waits L P (2015).
Evaluating noninvasive genetic sampling techniques to estimate
large carnivore abundance. Molecular Ecology Resources, 15(5), 1133–
1144. https://doi.org/10.1111/1755-0998.12390
Pauli J N, Whiteman J P, Riley M D, Middleton A D (2010). Defining
noninvasive approaches for sampling of vertebrates: Diversity.
Conservation Biology, 24(1), 349–352. https://doi.org/10.1111/j.1523-
1739.2009.01298.x
Pylidis C, Anijalg P, Saarma U, Dawson D A, Karaiskou N, Butlin R,
Mertzanis Y, Giannakopoulos A, Iliopoulos Y, Krupa A, Burke T
A (2021). Multisource noninvasive genetics of brown bears (Ursus
arctos) in Greece reveals a highly structured population and a new
matrilineal contact zone in southern Europe. Ecology and Evolution,
11(11), 6427–6443. https://doi.org/10.1002/ece3.7493
Rousseau J, Nakamura M, Rio-Maior H, Álvares F, Choquet R, de
Carvalho L M, Godinho R, Santos N (2021). Non-invasive molecular
survey of sarcoptic mange in wildlife: Diagnostic performance in wolf
faecal samples evaluated by multi-event capture–recapture models.
Pathogens, 10(2), 1–15. https://doi.org/10.3390/pathogens10020243
Skrbinšek T, Jelenčič M, Boljte B, Konec M, Erich M, Iosif R, Moza
I, Promberger B (2019). Report on analysis of genetic samples
collected in 2017–2018 onbrown bears (Ursus arctos), Eurasian lynx
(Lynx lynx) and grey wolf (Canis lupus) in a pilot area in Southern
Carpathians, Romania.
Smith O, Wang J (2014). When can noninvasive samples provide
sufficient information in conservation genetics studies? Molecular
Ecology Resources, 14(5), 1011–1023. https://doi.org/10.1111/1755-
0998.12250
Solberg K H, Bellemain E, Drageset O M, Taberlet P, Swenson J E (2006).
An evaluation of field and non-invasive genetic methods to estimate
brown bear (Ursus arctos) population size. Biological Conservation,
128(2), 158–168. https://doi.org/10.1016/j.biocon.2005.09.025
Tibihika P D, Curto M, Dornstauder-Schrammel E, Winter S,
Alemayehu E, Waidbacher H, Meimberg H (2019). Application
of microsatellite genotyping by sequencing (SSR-GBS) to measure
genetic diversity of the East African Oreochromis niloticus.
Conservation Genetics, 20(2), 357–372. https://doi.org/10.1007/s10592-
018-1136-x
Wasser S K, Davenport B, Ramage E R, Hunt K E, Parker M, Clarke
C, Stenhouse G (2004). Scat detection dogs in wildlife research
and management: Application to grizzly and black bears in the
Yellowhead Ecosystem, Alberta, Canada. Canadian Journal of Zoology,
82(3), 475–492. https://doi.org/10.1139/z04-020
Wheat R E, Allen J M, Miller S D L, Wilmers C C, Levi T (2016).
Environmental DNA from residual saliva for efficient noninvasive
genetic monitoring of brown bears (Ursus arctos). PLoS ONE, 11(11),
1–18. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0165259
Wultsch C, Waits L P, Hallerman E M, Kelly M J (2015). Optimizing
collection methods for noninvasive genetic sampling of neotropical
felids. Wildlife Society Bulletin, 39(2), 403–412. https://doi.org/10.1002/
wsb.540
Yang J, Zhu G F, Jiang J, Xiang C L, Gao F L, Bao W D (2019). Non-invasive
genetic analysis indicates low population connectivity in vulnerable
Chinese gorals: concerns for segregated population management.
Zoological Research, 40(5), 439–448. https://doi.org/10.24272/j.
issn.2095-8137.2019.058
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Abstract
Non-invasive genetic methods became indispensable in determining ecosystem functioning and designing
effective conservation measures for reducing biodiversity loss and estimating species presence and abundance.
In this paper, we reviewed fifty-six research papers from Google Scholar, Science Direct and Scopus to understand
the utility of non-invasive methods and retrieve insights on the laboratory procedures that give the best results for
hair, faeces, urine, blood and saliva samples. Our main conclusions were to pay attention to errors that can occur
at any stage of the process, and special attention is needed to handle errors correctly because they cause biases
in the final demographic parameter estimates.
Keywords: non-invasive genetic sampling; DNA sampling; wildlife genetics; genetic monitoring.

Rezumat
Metode neinvazive utilizate pentru determinarea diversității genetice pentru speciile de carnivore mari – o
scurtă sinteză
Metodele genetice neinvazive au devenit indispensabile în determinarea funcționării ecosistemului și în
proiectarea măsurilor eficiente de conservarea pentru reducerea pierderii biodiversității, precum și în estimarea
prezenței și abundenței speciilor. În acest articol au fost revizuite 56 de lucrări de cercetare de pe Google Scholar,
Science Direct și Scopus. Scopul acestui articol este de a ajuta la înțelegerea utilității acestor metode neinvazive,
precum și a procedurilor ideale de laborator care oferă cele mai bune rezultate pentru probele de păr, fecale,
urină, sânge și salivă. Concluziile noastre principale au fost să acordăm atenție erorilor care pot apărea în orice
etapă a procesului și faptul că este necesară o atenție specială pentru a gestiona corect erorile, deoarece acestea
provoacă distorsiuni în estimările finale ale parametrilor demografici.
Cuvinte cheie: prelevare de probe neinvaziv; prelevare de probe de ADN; genetica faunei sălbatice; monitorizare
genetică.

41
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Actualizarea normelor de timp și
de producție pentru lucrările de
teren din amenajarea pădurilor
Florin Achim1, Florin-Dorian Cojoacă2, Silviu Păunescu3, Petru Zanocea4, Lucian Bîrle5, Crinu I. Buzatu6, Mihai
C. Chiș7, Radu I. Brătescu3, Dănuț M. Țapoș5, Ioan Nica5, Răzvan Răducu1, Bogdan Cristian Stan7, Mic Adrian
Ignat7, Costin Badea3
1
INCDS ”Marin Drăcea” - centrala
2
SCDEP Craiova, INCDS
3
SCDEP Pitești, INCDS
4
SCDEP Câmpulung Moldovenesc, INCDS
5
SCDEP Oradea, INCDS
6
SCDEP Timișoara, INCDS
7
SCDEP Bistrița, INCDS
1. Date generale
În cadrul lucrărilor de teren din amenajarea pădurilor
se realizează studiul stațiunii și al vegetației forestiere în
vederea cunoașterii condițiilor naturale de vegetație, a
potențialului productiv al stațiunii și stabilirii capacității
de producție și protecție ale arboretelor. Tot cu ocazia
lucrărilor de teren se stabilesc și măsurile de gospodărire
în concordanță cu condițiile ecologice și cu cerințele
social - economice (Norma 5).
Analiza lucrărilor de teren în amenajarea pădurilor a
scos în evidență necesitatea completării normelor de
muncă actuale și cu alte categorii de activități, care, în
prezent, au devenit semnificative din punct de vedere al
conținutului și timpului alocat. Având în vedere cerințele
existente la începerea lucrărilor de teren, în care este
implicat direct personalul din amenajarea pădurilor,
este necesară introducerea unei activități distincte, și
anume, lucrări pregătitoare pentru lucrările de teren. De
asemenea, în cadrul lucrărilor de teren, lipsesc norme de
muncă pentru inventarierea arboretelor prin procedee
relascopice sau a arboretelor de plop euramerican și
salcie selecționată precum și a arboretelor de salcie
în scaun. Mai mult, în ceea ce privește măsurătorile
topografice în fondul forestier, aparatura pentru care au
fost elaborate norme de muncă (busola topografică), a
fost scoasă din uz cu mai mulți ani în urmă și înlocuită cu
aparatură modernă de tipul stației totale sau a sistemelor
de poziționare globală (tehnologie Global Positioning
System - GPS). De aceea, în cadrul ICAS București, în anul
42
A MEN A JA RE A PĂ DURIL OR
2013, au fost elaborate normele locale nr. 1 - Separări de
arborete și măsurători topografice cu tehnologie GPS și nr.
2 - Descărcarea datelor de teren și realizarea poligoanelor
măsurate cu tehnologie GPS.
În urma analizei efectuate se consideră că lucrările
privind raportările grafice și calculul cubajelor existente
în normele de muncă actuale incluse în categoria
lucrărilor de teren, își găsesc locul în categoria lucrărilor
de redactare a amenajamentelor silvice.
O altă categorie de lucrări din cadrul procesului
tehnologic de elaborare a amenajamentului silvic,
care nu a fost cuprinsă în actualele norme de muncă la
amenajarea pădurilor, sunt lucrările aferente analizelor
de sol efectuate în cadrul amenajării pădurilor.
2. Metoda de lucru
În vederea obținerii normelor de timp și de producție
pentru lucrările de teren, s-au parcurs următoarele etape:
– identificarea activităților aferente acestei faze în
raport cu noile tehnologiile utilizate;
– elaborarea/realizarea machetelor pentru activitățile
identificate în care sunt precizate: i) metoda de
observare, ii) tehnologia de lucru, iii) organizarea locului
de muncă, iv) formația de lucru, v) unitatea de măsură,
vi) instrumentele și aparatura utilizată, vii) tehnica
efectuării observațiilor și viii) descrierea condițiilor de
lucru cu evidențierea factorilor de influență;
– efectuarea observațiilor și măsurătorilor directe
asupra activității executanților (autofotografierea)
şi asupra regimului de funcționare a utilajelor și
completarea fișelor de observații aferente (fișa
condițiilor de lucru și fișa de fotografiere);
– centralizarea datelor pentru fiecare operație aferentă
acestei lucrări/faze;
– analiza, prelucrarea și interpretarea din punct de
vedere statistic a rezultatelor obținute în urma
centralizării valorilor din fișele de fotografiere
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

individuală cu ajutorul programului de statistică SPSS cuprins între 1.94 ha - UP IV Zăvoaiele Siretului și 16.16 ha
(Statistical Package for the Social Sciences); - VII Valea Feneșului) (Tab. 3.1.1).
– calculul Normelor de timp (NT) și de producție (NP), Tab. 3.1.1. Centralizarea datelor pentru operația Lucrări
potrivit formulelor cunoscute: pregătitoare în vederea culegerii datelor de teren
NT=8:Np (1)
S S u.a.
Nr Ocolul Nr Nr Nr
Np=Topp pe 8 ore: Top/U.M. (2) crt silvic UP UP /UP ef. ap cf
(ha) (ha)
unde: 1 Făget III Povergina 2711.55 8.42 1 1 3
Top reprezintă timpul operativ; 2 Făget IV Brănești 2077.03 6.45 2 0 5
3 Gurghiu VI Lăpușna 5261.00 11.77 2 3 9
Topp pe 8 ore - timpul operativ proiectat pe schimbul de lucru
4 Gurghiu VII Secuieu 4489.00 8.75 2 3 9
(8 ore). Acesta s-a calculat utilizând formula (*** 2008):
5 Gurghiu VIII Sirod3228.00 9.22 2 2 4
480 (1) 6 Fâncel IV Fâncel 4689.00 9.75 3 1 3
Topp pe 8 ore =
T pi + Tdl + Ton + Tto 7 Fâncel V Meștera 3238.00 10.83 3 1 5
în care: 1+ 8 Homorod II Odorheiu 1827.00 3.97 3 1 11
100 Secuiesc
Tpî – timp de pregătire și încheiere a lucrului; 9 Văliug I Cuca-Gozna 2355.00 7.50 2 2 6
Tdl – timp de deservire a locului de muncă; 10 Văliug VII Crainic Cozia 2316.00 13.16 2 0 5
11 Sovata I Nirajul Mare 1987.50 8.05 4 2 3
Ton – timp de odihnă şi necesități firești; 12 Sovata III Bezid 698.77 4.21 1 2 6
Tto – timp de întreruperi cauzate de tehnologie. 13 Sebiş-Moneasa I Teuz 2258.21 9.14 3 1 5
14 Sebiş-Moneasa II Moneasa 3994.73 12.85 3 2 7
3. Rezultate obținute 15 Tăuții Măgherăuș II Ilba 1742.02 7.54 2 1 5
Au fost centralizate și prelucrate datele pentru cele 11 16 Tăuții Măgherăuș VI Băița 2737.25 8.67 2 0 4
operații identificate în cadrul lucrărilor de culegerea 17 Putna I Putna 3985.01 13.60 1 1 5
18 Putna II Putnișoara 5638.93 14.90 1 0 4
datelor de teren:
19 Oțelu Roșu I Calova 3781.59 11.19 3 0 4
– lucrări pregătitoare în vederea culegerii datelor de teren; VI Obârșia
20 Oțelu Roșu 3370.92 11.31 2 1 9
– lucrări de descriere parcelară; Bistrei Mărului
21 Baia de Aramă VII Baia de Aramă 2294.00 4.74 2 3 13
– măsurători cu aparatură GPS; 22 Baia de Aramă X Ivanu 2540.00 6.92 2 3 15
– măsurători cu stația totală; 23 Drobeta Tn II Podeni 2723.00 4.83 3 3 4
Severin
– inventarieri integrale;
Drobeta Tn
24 VI Topolnița 3497.00 5.57 2 2 6
– inventarieri statistice; Severin
VII Valea
– inventarieri relascopice; 25 Alba Iulia Feneșului 3941.47 16.16 2 4 6
– inventarieri prin sondaje liniare în culturi de plop 26 Alba Iulia IX Igiu 2645.22 7.41 3 3 8
euramerican și salcie selecționată; 27 Runcu III Bâlta 1377.57 7.78 3 1 4
28 Lupeni VI Uricani 2137.35 5.34 2 0 5
– inventarieri în arborete de salcie în scaun;
29 Lupeni VII Dealul Babii 1067.84 6.80 1 0 4
– îndrumare, control și avizarea lucrărilor de culegere a 30 Petroșani III Voievodu 3450.57 8.02 3 0 8
datelor de teren - șef proiect; 31 Petroșani V Jieț 3407.89 6.80 4 1 9
– îndrumare, control și avizarea lucrărilor de culegere a 32 Brănești VI Cernica 2181.62 3.24 1 2 7
datelor de teren – expert C.T.A.P. 33 Vulturești II Sânburești 777.95 3.60 1 0 4
34 Slobozia VII Giugeni 801.86 2.40 1 3 2
3.1. Centralizarea datelor în urma efectuării 35 Slobozia IX Vladeni 1230.58 1.93 1 4 3
observațiilor 36 Băneasa V Ostrov 1545.91 2.62 1 3 3
a) Lucrări pregătitoare în vederea culegerii datelor de 37 Băneasa VI Oltina 618.09 2.25 1 4 4
teren 38 Vaslui II Lipovăţ 1823.42 7.29 1 0 5
Pentru această operație, în cadrul studiului de machetă 39 Vaslui IV Floreşti 2594.21 5.64 1 0 4
au fost identificate 3 elemente de muncă (primirea 40 Băcești I Gârceni 1091.79 5.04 1 0 5
41 Băcești II Rafaila 1231.27 6.51 2 0 5
documentelor necesare de la șeful de proiect și
42 Vama I Deia 3333.40 8.80 1 1 8
colectivul GIS, analiza documentației primite, activități
43 Vama III Dragoșa 4935.17 9.80 1 0 8
administrative), iar datele au fost înregistrate în toate
44 Brodoc I Chițoc 3301.70 6.64 2 0 10
cele 7 subunități ale INCDS ,,Marin Drăcea”, în care se 45 Brodoc II Fâstâci 2672.58 7.60 2 1 8
efectuează lucrări de amenajarea pădurilor. Au fost supuse 46 Poiana Teiului V Izvorul Alb 1758.78 12.13 2 5 4
observației un număr de 49 unități de producție din 26 de 47 Poiana Teiului VI Ceahlău 2522.55 9.89 1 4 8
ocoale silvice, a căror suprafață variază între 481,70 ha ( UP IV Zăvoaiele
48 Dolhasca 481.70 1.94 1 0 1
IV Zăvoaiele Siretului) și 5638,93 ha (UP II Putnișoara), cu Siretului
1-2 sau mai multe etaje fitoclimatice, cu un număr divers 49 Dolhasca V Dolhasca 1341.01 8.49 2 1 4
de arii naturale protejate și categorii funcționale, precum S: suprafața; Su.a./U.P.: suprafața u.a mediu/U.P.; Nref: Număr etaje
fitoclimatice; Nap: Număr arii naturale protejate; Nrcf: Număr categorii
și cu suprafețe diferite ale u.a.-ului mediu/UP (acesta fiind funcționale

43
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

b) Lucrări de descriere parcelară – activități organizatorice/administrative la începutul

Pentru această operație, în cadrul studiului de machetă zilei de lucru;
au fost identificate 7 elemente de muncă, și anume: – efectuarea măsurătorilor;
– deplasarea și organizarea activității la sediul ocolului – activități organizatorice la finalul zilei de lucru;
silvic; – recepția și verificarea lucrărilor;
– organizarea zilnică și deplasarea la locul de – activități organizatorice la finalul lunii/lucrărilor.
desfășurare a lucrărilor;
Au fost supuse observației un număr de 49 unități de
– efectuarea descrierii parcelare; producție din 26 ocoale silvice, diferențiate pe trei
– încheierea lucrărilor și deplasarea la punctul de categorii, după înclinarea terenului.
cazare; Datele centralizate pentru operația Măsurători cu
– verificarea lucrărilor de inventariere și ridicări în plan apăratură G.P.S, s-a făcut diferențiat pe trei categorii,
efectuate de către personalul tehnic; după înclinarea terenului, respectiv sub 16g, 16-30g și
– verificarea lucrărilor de descriere parcelară efectuată peste 30g, pentru elementele de muncă raportate la
de șeful de proiect, expertul CTAP, delegați ai kilometrul rezultat din măsurători (Tab. 3.1.3.)
beneficiarului sau ai autorității publice centrale care Tab. 3.1.3. Centralizarea datelor pentru operația Măsurători cu
răspunde de silvicultură; apăratură GPS
– deplasarea la sediul stațiunii și activități administrative. Îm Cant Top/km Îm Cant Top/km
Au fost supuse observației un număr de 49 unități de (g ) (km) (min/km) (g) (km) (min/km)
producție din 26 de ocoale silvice, realizându-se grupaje <16 34,50 116 16,1-30 30,40 127
<16 32,96 116 16,1-30 21,80 130
în funcție de suprafața medie a u.a. la nivel de U.P. și
<16 18,86 133 16,1-30 15,76 135
categoria de înclinare a terenului (tot la nivel de U.P.)
<16 26,00 122 16,1-30 10,60 129
(Tab. 3.1.2.).
<16 16,00 132 16,1-30 10,00 130
Tab. 3.1.2. Centralizarea datelor pentru operația Descrieri parcelare <16 19,00 129 16,1-30 32,40 127
<16 21,00 128 16,1-30 23,00 133
u.a. Îm To u.a. Îm To
(ha) (g) min/ha (ha) (g) min/ha <16 14,00 132 16,1-30 20,00 135
28.10 24.40 <16 108,10 103 16,1-30 28,00 130
30.00 22.10 <16 17,70 112 16,1-30 94,50 121
<3 < 16 30.80 23.20 <16 30,50 112 16,1-30 23,40 127
28.80 25.10 <16 26,70 114 16,1-30 23,20 127
23.70 22.00 16,1-30 14,84 138 16,1-30 24,80 127
26.00 16-30 20.50 16,1-30 11,34 141 16,1-30 24,80 127
< 16 16,1-30 15,30 137 16,1-30 17,70 125
20.00 23.40
6,1-10 16,1-30 11,00 135 16,1-30 24,60 127
27.90 21.00
22.20 20.90 16,1-30 8,73 135 >30 11,62 161
23.50 20.70 16,1-30 11,40 158 >30 31,80 127
3,1-6 16-30 16,1-30 15,29 135 >30 27,00 140
21.50 22.00
21.90 20.70 16,1-30 30,54 127 >30 18,00 144
22.10 >30 26.90 16,1-30 18,74 135 >30 22,00 146
23.00 25.60 16,1-30 29,10 129 >30 19,00 150
> 30 16,1-30 30,00 129 >30 21,00 147
29.80 17.40
18.00 21.20 16,1-30 29,70 129 >30 24,60 124
19.10 19.10 16,1-30 27,00 129 - -
< 16 23.40 16-30 22.40 Îm: Panta/înclinarea medie; Cant: cantități; To: Timp operativ/km (Top/km), min/km
19.20 18.60
18.80
> 10
20.60 d) Măsurători cu stația totală
6,1-10
22.30 17.20 Datele centralizate din fișele de fotografiere pentru
24.10 24.30 Măsurători cu stația totală cuprind 7 elemente de muncă
16-30 21.80 > 30 20.80 observate, și anume:
19.30 18.70
– activități organizatorice la sediul stațiunii/secției;
22.30 - - -
u.a.: u.a. mediu (ha); Îm: Panta/înclinarea medie (grade); To: Timp operativ/ha
– activități organizatorice la ocol;
(Top/ha), min/ha – activități organizatorice/administrative la începutul
zilei de lucru;
c) Măsurători cu aparatură GPS
– efectuarea măsurătorilor;
Pentru această operație, au fost identificate 7 elemente
– activități organizatorice la finalul zilei de lucru;
de muncă, astfel:
– recepția și verificarea lucrărilor;
– activități organizatorice la sediul stațiunii/secției;
– activități organizatorice la finalul lunii/lucrărilor.
– activități organizatorice la ocol;

44
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Pentru această operație s-au efectuat observații în 2 f) Inventarieri statistice

unități de producție, din 2 ocoale silvice, din zona de Datele centralizate din fișele de fotografiere pentru
câmpie-deal (Tab. 3.1.4). Inventarieri statistice prin suprafețe de probă circulare (500
Tab. 3.1.4. Date centralizate pentru operația Măsurători cu stația mp) cuprind 7 elemente de muncă observate, și anume:
totală – activități organizatorice la sediul stațiunii/secției;
Nr Top Top – activități organizatorice la ocol;
Sub U.P. UM Cant
crt O.S. min /UM
– activități organizatorice/administrative la începutul
1 Pitesti Brănești VI Cernica Km 12 2976 248
zilei de lucru;
2 Pitesti Vulturești II Sâmburești Km 9 2844 316
Sub: Subunitatea institutului; Cant: cantități realizate – inventarierea arboretului;
– activități organizatorice la finalul zilei de lucru;
e) Inventarieri integrale
– recepția și verificarea lucrărilor;
Datele centralizate din fișele de fotografiere pentru
– activități organizatorice la finalul lunii/lucrărilor.
Inventarieri integrale cuprind 7 elemente de muncă
observate, și anume: S-au efectuat observații la cele 7 subunități ale institutului,
pentru 45 unități de producție din 23 de ocoale silvice,
– activități organizatorice la sediul stațiunii/secției;
diferențiate pe trei categorii, după înclinarea terenului,
– activități organizatorice la ocolul silvic; pentru elementele de muncă raportate la hectarul
– activități organizatorice/administrative la începutul inventariat (Tab. 3.1.6).
zilei de lucru;
Tab. 3.1.6. Centralizarea datelor pentru operația Inventarieri
– inventarierea arboretului; statistice prin suprafețe de probă circulare (500 mp)
– activități organizatorice la finalul zilei de lucru; Îm Cant Top/ha Îm Cant Top/ha
– recepția și verificarea lucrărilor; (g) (ha) (min/ha) (g ) (ha) (min/ha)
<16 8,70 351 16,1-30 9,62 434
– activități organizatorice la finalul lunii/lucrărilor.
<16 10,65 334 16,1-30 1,85 481
S-au efectuat observații în toate cele 7 subunități ale <16 4,50 401 16,1-30 6,95 425
INCDS ,,Marin Drăcea”, în care se efectuează lucrări de <16 9,25 353 16,1-30 2,75 457
amenajarea pădurilor, pentru 45 unități de producție <16 12,4 312 16,1-30 8,40 439
din 23 de ocoale silvice diferențiate pe trei categorii <16 8,10 308 16,1-30 8,35 443
după înclinarea terenului, pentru elementele de muncă <16 13,50 308 16,1-30 9,35 419
raportate la mii fire inventariate (Tab. 3.1.5). <16 12,60 312 16,1-30 13,6 375
Tab. 3.1.5. Centralizarea datelor pentru operația Inventarieri 16,1-30 6,25 420 16,1-30 7,50 384
integrale 16,1-30 4,70 434 16,1-30 6,50 380
16,1-30 4,75 407 16,1-30 11,78 381
Cant Top Cant Top 16,1-30 4,90 410 16,1-30 11,80 381
Îm Îm
(mii (min/mia (mii (min/mia
(g) (g) 16,1-30 5,15 448 16,1-30 8,10 375
fire) de fire) fire) de fire)
<16 9,888 576 16,1-30 8,236 866 16,1-30 6,85 439 16,1-30 7,35 385
<16 7,859 569 16,1-30 5,001 899 16,1-30 5,10 458 >30 5,38 536
<16 3,100 693 16,1-30 0,901 981 16,1-30 6,60 437 >30 2,55 587
<16 6,952 596 16,1-30 0,625 1102 16,1-30 5,05 453 >30 8,65 538
<16 11,220 534 16,1-30 5,973 883 16,1-30 5,20 487 >30 7,85 538
<16 3,290 581 16,1-30 5,767 888 16,1-30 5,60 479 >30 8,20 547
<16 6,850 562 16,1-30 6,784 869 16,1-30 8,70 419 >30 8,45 538
<16 5,540 580 16,1-30 4,550 869 16,1-30 9,10 414 >30 8,50 546
16,1-30 4,785 875 16,1-30 1,655 874 16,1-30 8,35 416 >30 7,30 452
16,1-30 4,887 872 16,1-30 2,015 878 16,1-30 7,00 428 - - -
16,1-30 3,808 887 16,1-30 4,523 870 Îm: Panta/înclinarea medie; Cant: cantități; Top/ha: Timp operativ/ha
16,1-30 3,906 882 16,1-30 4,580 869
16,1-30 4,403 869 16,1-30 3,281 858 Întrucât ponderea inventarierilor statistice în suprafețe
16,1-30 5,186 851 16,1-30 2,620 894 de probă de 300 m2 în amenajarea pădurilor este, în
16,1-30 3,840 869 >30 6,451 1088 principiu, mică, prin actualul studiu nu s-au mai elaborat
16,1-30 5,612 848 >30 0,585 1413 norme de timp pentru astfel de lucrări, urmând a fi
16,1-30 3,924 892 >30 6,235 1095 folosite, în continuare, normele de timp din ediția 1999.
16,1-30 5,300 892 >30 5,757 1097
16,1-30 6,000 883 >30 6,105 1097
g) Inventarieri relascopice
16,1-30 4,108 901 >30 5,978 1099 Pentru operația Inventarieri relascopice, s-au efectuat
16,1-30 3,905 906 >30 5,863 1105 observații pentru 3 unități de producție din 3 ocoale
16,1-30 3,701 905 >30 1,610 1122 silvice (Tab. 3.1.7), fiind centralizate datele pentru
16,1-30 4,687 887 - - - operația Inventarieri relascopice, pentru elementele de
Cant: cantități (mii fire); Top: Timp operativ/mia de fire muncă raportate la numărul de sondaje realizate.

45
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Tab. 3.1.7. Date centralizate pentru operația Inventarieri inundabilă a Fluviului Dunărea), doar la o subunitate a
relascopice institutului, pentru operația Inventarieri în arborete de salcie
tratate în scaun, s-au efectuat observații pentru 4 unități de
Nr Sub O.S. U.P. UM Cant Top Top producție din 2 ocoale silvice (Tab. 3.1.9.).
crt min /UM
Datele au fost centralizate pentru elementele de muncă
1 Brașov Măneciu VII Zăganu Nrs 1382 13815 10,00
raportate la numărul de u.a. inventariate.
III Frasinu
2 Pitești Mitreni Nrs 623 8099 13,00
Ulmeni
Tab. 3.1.9. Date centralizate pentru operația Inventarieri în
3 Pitești Bolintin I Bucsani Nrs 598 7774 13,00
arborete de salcie tratate în scaun
Sub: Subunitatea institutului; Cant.: cantități realizate; Nrs: Nr. sondaje

Datele centralizate din fișele de fotografiere pentru Nr Top Top

crt Sub O.S. U.P. UM Cant min /UM
Inventarieri relascopice cuprind 7 elemente de muncă
observate, și anume: 1 Pitești Slobozia VII Giugeni ha 6,6 7580 1148
– activități organizatorice la sediul stațiunii/secției; 2 Pitești Slobozia IX Vladeni ha 6,2 7600 1226
– activități organizatorice la ocol; 3 Pitești Băneasa V Ostrov ha 6,4 7550 1180
4 Pitești Băneasa VI Oltina ha 6 7130 1188
– activități organizatorice/administrative la începutul
Sub: Subunitatea institutului; Cant.: cantități realizate
zilei de lucru;
– inventarierea arboretului; Datele centralizate din fișele de fotografiere pentru
– activități organizatorice la finalul zilei de lucru; Inventarieri în arborete de salcie tratate în scaun cuprind 7
elemente de muncă observate, și anume:
– recepția și verificarea lucrărilor;
– activități organizatorice la sediul stațiunii/secției;
– activități organizatorice la finalul lunii/lucrărilor.
– activități organizatorice la ocol;
h) Inventarieri prin sondaje liniare în culturi de plop
euramerican și salcie selecționată – activități organizatorice/administrative la începutul
zilei de lucru;
Pentru operația Inventarieri prin sondaje liniare în arborete de
plop euramerican și salcie selecționată, s-au efectuat observații – inventarierea arboretului;
pentru 5 unități de producție din 3 de ocoale silvice – activități organizatorice la finalul zilei de lucru;
(Tabelul 3.1.8.), fiind centralizate datele pentru elementele – recepția și verificarea lucrărilor;
de muncă raportate la numărul de u.a. inventariate.
– activități organizatorice la finalul lunii/lucrărilor.
Tab. 3.1.8. Date centralizate pentru operația Inventarieri prin j) Îndrumare, control și avizarea lucrărilor de culegere
sondaje liniare în arborete de plop euramerican și salcie selecționată a datelor de teren
Nr Sub O.S. U.P. UM Cant Top Top/ UM
j1) Activități desfășurate de șefii de proiect din
crt min amenajarea pădurilor
1 Pitesti Slobozia VII Giugeni ua 215 10281 47,82
2 Pitesti Slobozia IX Vladeni ua 198 9518 48,07 Observațiile s-au efectuat la un număr de 41 unități de
3 Pitesti Băneasa V Ostrov ua 235 11174 47,55 producție din 25 de ocoale silvice.
4 Pitesti Băneasa VI Oltina ua 206 9859 47,86 În cadrul studiului de machetă, pentru șefii de proiect,
IV au fost identificate trei elemente de muncă și anume:
5 Roman Dolhasca Zăvoaiele ua 22 1359 61,75
Siretului – lucrări pregătitoare;
Sub: Subunitatea institutului; Cant.: cantități realizate – lucrări aferente desfășurării activității de teren;
Datele centralizate din fișele de fotografiere pentru – activități administrative specifice.
Inventarieri prin sondaje liniare în arborete de plop j2) Activități desfășurate de experții CTAP din
euramerican și salcie selecționată cuprind 7 elemente de amenajarea pădurilor
muncă observate, și anume:
Observațiile s-au realizat la un număr de 19 unități de
– activități organizatorice la sediul stațiunii/secției; producție din 17 ocoale silvice, iar în cadrul studiului
– activități organizatorice la ocol; de machetă, pentru experții CTAP, au fost identificate 2
– activități organizatorice/administrative la începutul (două) elemente de muncă și anume:
zilei de lucru; – lucrări pregătitoare;
– inventarierea arboretului; – lucrări aferente desfășurării activității de teren.
– activități organizatorice la finalul zilei de lucru; j3) Activități desfășurate de șefi de atelier, șefi de secție,
– recepția și verificarea lucrărilor; directori de stațiune și director tehnic dezvoltare
– activități organizatorice la finalul lunii/lucrărilor. În cadrul studiului de machetă, pentru șefii de atelier,
șefii de secție, directorii de stațiune și directorul tehnic
i) Inventarieri în arborete de salcie în scaun
dezvoltare, a fost identificat un singur element de muncă
Având în vedere specificitatea arboretelor în care se și anume, participarea la verificarea, controlul și avizarea
execută astfel de lucrări (arborete de salcie situate în Lunca lucrărilor de culegerea datelor de teren, iar observațiile s-au

46
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

efectuat la cele 25 de ocoale silvice studiate și pentru Singurul model relevant este modelul 5, cel care conține
activitățile desfășurate de șefii de proiect. ca variabilă independentă numărul de etaje fitoclimatice
j4) Activități desfășurate de secretarul tehnic (etaje_fito). În cazul acestui model, sig. < 0.05, atât pentru
constantă, cât și pentru variabilă independentă.
Observațiile s-au realizat la un număr de 19 unități de
producție din 17 ocoale silvice (aceleași cu cele studiate Tab. 3.2.2. Coefficientsa
pentru activitățile desfășurate de experții CTAP), iar în
Unstd. Std.
cadrul studiului de machetă, pentru secretarul tehnic, a Coef. Coef. t Sig. 95Conf.Int.B
fost identificat un singur element de muncă și anume: Model
lucrări pregătitoare privind îndrumarea și controlul B StdEr Beta LowB UpB
activității de culegerea datelor de teren. (Constant) 758.544 53.452 14.191 .000 650.748 866.341
3.2. Analiza factorilor de influență asupra S_UP .010 .018 .081 .528 .600 -.027 .046
duratei lucrărilor
a) Lucrări pregătitoare în vederea culegerii datelor de teren ua_mediu -3.455 6.355 -.079 -.544 .589 -16.272 9.362
1
Prin intermediul regresiei multiple s-a încercat să se etaje_fito 132.796 18.458 .762 7.194 .000 95.571 170.020
stabilească dacă există o legătură demonstrată statistic arii_
între timpul operativ (Top), considerat ca variabilă protejate 3.629 10.903 .034 .333 .741 -18.358 25.616
dependentă și cel puțin una dintre variabile presupus categ_fct -6.174 5.998 -.115 -1.029 .309 -18.271 5.923
independente, considerate ca posibili factori de influență
și anume: suprafața UP (S_U.P.), suprafața u.a. mediu/ (Constant) 762.946 51.265 14.882 .000 659.628 866.263
UP (u.a._mediu), numărul etajelor fitoclimatice (etaje_ S_UP .009 .018 .076 .506 .615 -.027 .045
fito), numărul ariilor protejate (arii_protejate), respectiv
numărul categoriilor funcționale (categ_fct). 2 ua_mediu -3.403 6.289 -.078 -.541 .591 -16.078 9.271
Folosind regresia retrogradă, analiza de regresie a început etaje_fito 132.704 18.269 .761 7.264 .000 95.886 169.523
cu estimarea modelului complet incluzând toate variabilele categ_fct -5.826 5.846 -.109 -.996 .324 -17.609 5.957
independente, iar ulterior prin pași succesivi, s-au eliminat
rând pe rând variabilele nerelevante (Tab. 3.2.1). (Constant) 762.008 50.807 14.998 .000 659.678 864.338

Tab. 3.2.1. Variables Entered/Removeda ua_mediu -1.184 4.474 -.027 -.265 .792 -10.195 7.827
3
Variables Variables etaje_fito 133.247 18.086 .765 7.367 .000 96.820 169.674
Model Method
Entered Removed
categ_fct, categ_fct -4.793 5.434 -.089 -.882 .382 -15.738 6.151
ua_mediu,
arii_protejate, . Enter (Constant) 755.381 43.758 17.263 .000 667.300 843.461
1 etaje_fito,
S_UPb 4 etaje_fito 132.166 17.440 .758 7.578 .000 97.061 167.272
Variables Variables
Model Method categ_fct -4.865 5.372 -.091 -.906 .370 -15.678 5.948
Entered Removed
arii_ Backward (criterion: Probability (Constant) 732.753 35.855 20.437 .000 660.622 804.884
.
2 protejate of F-to-remove >= .100).
5
Backward (criterion: Probability etaje_fito 129.108 17.077 .741 7.560 .000 94.752 163.463
. S_U.P.
3 of F-to-remove >= .100).
Backward (criterion: Probability a. Dependent Variable: Top
. u.a._mediu
4 of F-to-remove >= .100).
Backward (criterion: Probability Unstd.Coef.: Unstandardized Coefficients; StdE: Std. Error; Std.Coef.:
. categ_fct Standardized Coefficients; 95Conf.Int.B: 95,0% Confidence Interval for B; LowB:
5 of F-to-remove >= .100).
Lower Bound; UpB: Upper Bound
a. Dependent Variable: Top
b. All requested variables entered.
În concluzie, la calculul normelor de muncă și producție
Se poate observa că prima variabilă eliminată este pentru operația Lucrări pregătitoare în vederea culegerii
numărul de arii naturale protejate (arii_protejate), datelor de teren, se va avea în vedere că numărul de etaje
urmată de suprafața UP-ului (S_U.P.), iar ultima este fitoclimatice influențează semnificativ timpul necesar
numărul categoriilor funcționale. Singura variabilă care efectuării acestei operații.
a nu a fost eliminată din model este numărul etajelor b) Lucrări de descriere parcelară
fitoclimatice (etaje_fito). Cu ajutorul analizei de varianță bifactorială s-a stabilit
Valorile estimate pentru coeficienții modelului, precum influența suprafeței medii a unității amenajistice (u.a.) și
și statisticile necesare verificării ipotezelor uzuale asupra a pantei/înclinării terenului asupra timpului operativ pe
coeficienților sunt redate în tabelul 3.2.2. (Coefficients). unitatea de măsură (Top/ha).
Se constată că modelele 1-4 nu sunt relevante din punct Analiza statistică propriu-zisă a constat în analiza
de vedere statistic, întrucât nivelul de semnificație (Sig.) de varianță - Metoda Two-way ANOVA, ce permite
al acestor modele este mai mare 0,05, iar intervalul compararea mediilor unei variabile dependente (Top/
de încredere îl conține pe 0. Aceasta înseamnă că ha) atunci când există două variabile independente (ua
variabilele respective nu sunt relevante pentru model. mediu, panta medie).

47
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Tab. 3.2.3. Descriptive Statistics. variabila panta raportul F, cu o valoare de 4.738, este
semnificativ din punct de vedere statistic la un nivel de
u.a._med panta Med Ab.st N
0,05 (nivelul de semnificație fiind 0,014).
u.a.med cu panta med> < 160 28.2800 2.76532 5
S < 3 ha Total 28.2800 2.76532 5 Raportul F pentru interacțiunile dintre cele două
panta med: < 160 23.0000 4.24264 2 variabile (u.a._mediu și panta medie) este de 0.417, fiind
panta med :16,1-300 23.1833 2.40700 6 nesemnificativ la nivelul de 0.742 (probabilitatea critică
u.a.med cu
S: 3,1-6 ha panta med: >300 26.4000 4.80833 2 a testului fiind mai mare de 0,05).
Total 23.7900 3.11214 10 În concluzie, analiza de varianță two-way ANOVA
panta med: < 160 19.7000 2.12132 5 demonstrează că, în lucrările de descriere parcelară,
u.a.med cu panta med: 16,1-300 22.1938 1.55455 16 se obțin timpi operativi diferiți în raport cu suprafața
S:6,1-10 ha panta med: > 300 24.4000 3.26956 3 u.a. (F=14.596, p<0.001) și panta/înclinarea terenului
Total 21.9500 2.28321 24 (F=4.738, p= 0.014), așadar timpul operativ este influențat
panta med: > 16,1-300 19.5000 1.96554 7 semnificativ de suprafața unității amenajiste și panta/
u.a.med cu
S >10 ha panta med: > 300 21.2667 2.82902 3 înclinarea medie a terenului.
Total 20.0300 2.25440 10
c) Măsurători cu aparatură GPS
panta med: < 160 23.8250 4.78884 12
panta med: 16,1-300 21.7483 2.23057 29
Cu ajutorul analizei dispersionale unifactoriale - Metoda
Total
panta med: > 300 23.7250 3.67064 8
one-way ANOVA (tabelele 3.2.6.-3.2.8.) s-a stabilit dacă
Total 22.5796 3.33866 49
panta (înclinarea) medie a terenului influențează sau nu
timpul necesar efectuării de măsurători cu GPS-ul. Altfel
S: suprafața, Med: mediu/medie; Ab.st> abaterea standard spus, se va stabili dacă timpii operativi/km (Top/km), sunt
În tabelul 3.2.3. (Descriptive Statistics) sunt prezentate sau nu omogeni din punct de vedere al caracteristicii
mediile, abaterile standard și numărul de cazuri (N) Înclinarea medie a terenului.
pentru cele două variabile (u.a. mediu și pantă). Se Tab. 3.2.6. Descriptives
observă că media timpului operativ scade pe măsură ce
se mărește suprafața medie a unității amenajistice (de la 95% Conf.Int.Med Min Max
N Med Ab.st Er.st
28,20 min/ha la u.a. mediu cu suprafața sub 3 ha până la LowB UpB
20,03 ha la u.a. mediu peste 10 ha). panta < 160 12 120.7500 9.92815 2.86601 114.4420 127.0580 103.00 133.00
În continuare, cu ajutorul testului Levene's (Tab. 3.2.4.) panta 16.1-300 29 131.5172 6.79612 1.26201 128.9321 134.1023 121.00 158.00
s-a testat similaritatea varianțelor, în care Sig. reprezintă panta > 300 8 142.3750 12.08231 4.27174 132.2739 152.4761 124.00 161.00
probabilitatea critică a testului (rotunjită la trei zecimale). Total 49 130.6531 10.89448 1.55635 127.5238 133.7823 103.00 161.00

Tab. 3.2.4. Levene's Test of Equality of Error Variancesa Tab. 3.2.7. Test of Homogeneity of Variances
F df1 df2 Sig.
Levene Statistic df1 df2 Sig.
1.407 8 40 .224
3.550 2 46 .037
Tests the null hypothesis that the error variance of the dependent variable is
equal across groups.
a. Design: Intercept + ua_mediu + panta + u.a._mediu * panta Tab. 3.2.8. ANOVA
Sum of Mean
Întrucât semnificația acestui test este 0,224 (valoare care Squares df Square F Sig.
este mai mare de 0,05), varianțele sunt similare. Between Groups 2297.736 2 1148.868 15.546 .000
În tabelul 3.2.5. (Tests of Between-Subjects Effects) este Within Groups 3399.366 46 73.899
prezentat raportul F pentru caracteristicile variabile Total 5697.102 48
(u.a. mediu și pantă).
Tabelul 3.2.6. redă principalele caracteristici descriptive
Tab. 3.2.5. Tests of Between-Subjects Effects pentru fiecare categorie de pantă și pe total: numărul
Type III Sum Mean
de cazuri (N), media (Mean), abaterea standard (Std.
Source df F Sig. Deviation), eroarea standard a mediei (Std. Error),
of Squares Square
Corrected Model 319.547a 8 39.943 7.414 .000 intervalul de încredere pentru medie (Confidence
Intercept 18541.993 1 18541.993 3441.791 .000 Interval for Mean), precum și valorile extreme
ua_mediu 235.903 3 78.634 14.596 .000 (Minimum, Maximum).
panta 51.045 2 25.523 4.738 .014
Cu ajutorul testului Levene (Tab. 3.2.7.) s-a testat similaritatea
ua_mediu * panta 6.739 3 2.246 .417 .742
Error 215.492 40 5.387
varianțelor, în care Sig. reprezintă probabilitatea critică a
Total 25517.100 49
testului (rotunjită la trei zecimale). Întrucât acest test este
Corrected Total 535.040 48 semnificativ, semnificația fiind p = 0, 037 (valoare care este
a. R Squared = .597 (Adjusted R Squared = .517) mai mică de 0,05), varianțele nu sunt omogene.
Rezultatele analizei de varianță (Tabelul 3.2.8. -
Pentru variabila u.a._mediu raportul F este de 14,596, ANOVA) arată că raportul F cu o valoare de 15,546 este
ceea ce este semnificativ la un nivel de 0,05 (nivelul semnificativ din punct de vedere statistic la un nivel de
de semnificație fiind < 0,001). De asemenea și pentru 0,05 (nivelul de semnificație fiind < 0,001). Acest lucru

48
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

înseamnă că există diferențe semnificative între timpii din punct de vedere a caracteristicii Înclinarea medie
operativi rezultați în urma efectuării de măsurători cu a terenului.
GPS-ul în raport cu panta terenului (F=15,546, p< 0,001).
Tab. 3.2.11. Test of Homogeneity of Variances
În aceste condiții, la elaborarea normelor de timp și
Levene Statistic df1 df2 Sig.
producție aferente operației de măsurători cu GPS-ul
.184 2 42 .833
se va avea în vedere că timpul operativ este influențat
semnificativ de panta medie a terenului.
Tab. 3.2.12. ANOVA
d) Măsurători cu stația totală
Sum of Mean
Pentru analiza statistică a factorilor de influență, setul Squares df Square F Sig.
de date (numărul de măsurători) este insuficient, prin Between Groups 161769.791 2 80884.895 72.733 .000
urmare, elaborarea normei de timp și producție se va Within Groups 46707.409 42 1112.081
realiza prin prelucrarea datelor culese în cele două Total 208477.200 44
unități de producție.
Cu ajutorul testului Levene (Tab. 3.2.11.) s-a testat
e) Inventarieri integrale
similaritatea varianțelor, în care Sig. reprezintă
Cu ajutorul analizei dispersionale unifactoriale (analiza probabilitatea critică a testului (rotunjită la trei zecimale).
de varianță - Metoda one-way ANOVA) s-a stabilit dacă Întrucât acest test nu este semnificativ, semnificația fiind
panta (înclinarea) medie a terenului influențează sau p = 0,833 (valoare care este mai mare de 0,05), varianțele
nu timpul necesar efectuării operației de inventarieri sunt omogene.
integrale. Altfel spus, se va stabili dacă timpii operativi/mia
Rezultatele analizei de varianță (Tab. 3.2.12 - ANOVA)
de fire (Top/mia de fire), sunt sau nu omogeni din punct de
arată că raportul F cu o valoare de 72,733 este semnificativ
vedere al caracteristicii Înclinarea medie a terenului.
din punct de vedere statistic la un nivel de 0,05 (nivelul
Cu ajutorul testului Levene (Tab. 3.2.9.) s-a testat de semnificație fiind < 0,001).
similaritatea varianțelor, în care Sig. reprezintă
Acest lucru înseamnă că există diferențe semnificative
probabilitatea critică a testului (rotunjită la trei zecimale).
între timpii operativi rezultați în urma realizării operației
Întrucât acest test nu este semnificativ, semnificația fiind
de inventarieri statistice în raport cu panta terenului
p = 0,095 (valoare care este mai mare de 0,05), varianțele
(F=72,733, p< 0,001).
sunt omogene.
În aceste condiții, la elaborarea normelor de timp și
Tab. 3.2.9. Test of Homogeneity of Variances producție aferente operației inventarieri statistice, se
Levene Statistic df1 df2 Sig. va avea în vedere că timpul operativ este influențat
2.489 2 42 .095 semnificativ de panta medie a terenului.
g) Inventarieri relascopice, inventarieri prin sondaje
Tab. 3.2.10. ANOVA liniare în culturi de plop euramerican și salcie
Sum of Mean selecționată și inventarieri în arborete de salcie în
df F Sig.
Squares Square scaun
Between Groups 1231514.896 2 615757.448 157.680 .000
În vederea analizei statistice a posibililor factori de
Within Groups 164014.082 42 3905.097
influență pentru cele trei operații, setul de date (numărul
Total 1395528.978 44
de măsurători) este insuficient, prin urmare, elaborarea
Rezultatele analizei de varianță (Tab. 3.2.10. - ANOVA) normei de timp și producție se va realiza prin prelucrarea
arată că raportul F cu o valoare de 157.680 este datelor centralizate din fișele de fotografiere.
semnificativ din punct de vedere statistic la un nivel de 3.3. Prelucrarea datelor și calculul normelor de muncă
0,05 (nivelul de semnificație fiind < 0,001). La operația Lucrări pregătitoare în vederea culegerii
Acest lucru înseamnă că există diferențe semnificative datelor de teren, pentru prelucrarea datelor au fost
între timpii operativi rezultați în urma realizării operației utilizate informațiile culese pentru elementele grupate
de inventarieri integrale în raport cu panta terenului la nivel de unitate de producție, diferențiate în raport cu
(F=157.680, p< 0,001). numărul de etaje fitoclimatice: unități de producție cu
În aceste condiții, la elaborarea normelor de timp și 1-2 etaje fitoclimatice, respectiv unități de producție cu
productie aferente operației inventarieri integrale se va peste două etaje.
avea în vedere că timpul operativ este influențat semnificativ Datele rezultate din prelucrare privind normele de timp
de panta medie a terenului. (NT) și de producție (NP) sunt prezentate în tabelul 3.3.1.
f) Inventarieri statistice Tab. 3.3.1. Norme de timp și producție pentru elementele de
Cu ajutorul analizei dispersionale unifactoriale (analiza muncă raportate la UP, pentru operația Lucrări pregătitoare în
de varianță - Metoda one-way ANOVA) s-a stabilit dacă vederea culegerii datelor de teren
panta (înclinarea) medie a terenului influențează sau
NP NT
nu, timpul necesar efectuării operației de inventarieri Observații UP/8ore ore-om/UP
statistice. Altfel spus, se va stabili dacă timpii UP cu 1-2 etaje fitoclimatice 0,4175 19,162
operativi/mia de fire (Top/ha), sunt sau nu omogeni UP cu peste 2 etaje fitoclimatice 0,3181 25,149

49
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Pentru operația Descrieri parcelare, în vederea prelucrării Pentru prelucrarea datelor la operația Inventarieri
datelor au fost utilizate informațiile culese pentru relascopice au fost utilizate informațiile din cadrul celor
elementele grupate la nivel de unitate amenajistică, 3 unități de producție, din 3 ocoale silvice. Conform
diferențiate pe 9 (nouă) categorii, în raport cu suprafața metodologiei, au fost reținute în cadrul prelucrării datele
medie a u.a. și înclinarea terenului, rezultând normele de din toate cele trei unități de producție, rezultând normele
timp (NT) și de producție (NP) prezentate în tabelul 3.3.2. de timp (NT) și de producție (NP) prezentate în tabelul 3.3.6.
Tab. 3.3.2. Norme de timp și producție pentru elementele de Tab. 3.3.6. Norme de timp și producție pentru elementele
muncă raportate la u.a., pentru operația Descrieri parcelare de muncă raportate la numărul de sondaje, pentru operația
Inventarieri relascopice
Suprafața medie a u.a. (ha)
până la 3 3,01-6 6,01-10 Peste 10 NP NT
Panta Denumirea
NT NT NT NT Număr ore-om/
(g) NP NP NP NP operației
ore- ore- ore- ore- sondaje/8 ore număr sondaje
ha/ ha/ ha/ ha/
om/ om/ om/ om/ Inventarieri relascopice 29,8085 0,268
8ore 8ore 8ore 8ore
ha ha ha ha
< 16 13,4217 0,596 15,9115 0,503 17,8656 0,448 - -
Pentru prelucrarea datelor privind operațiile Inventarieri
16-30 - - 14,8041 0,540 16,5214 0,484 18,7102 0,428
prin sondaje liniare în arboretele de plop euramerican și
> 30 - - 13,9069 0,575 15,4049 0,519 17,2697 0,463
salcie selecționată și Inventarieri în arboretele de salcie în
Panta: Categoria de înclinare
scaun, au fost utilizate informațiile culese din cadrul celor
Pentru prelucrarea datelor la operația Măsurători cu 5 unități de producție din 3 ocoale silvice respectiv 4 unități
aparatură GPS au fost utilizate informațiile culese pentru de producție din 2 ocoale silvice, rezultând normele de
elementele grupate la nivel de unitate amenajistică, timp (NT) și de producție (NP) prezentate în tabelul 3.3.7.
diferențiate pe trei categorii, în funcție de înclinarea Tab. 3.3.7. Norme de timp și producție pentru elementele de
terenului, rezultând normele de timp (NT) și de producție muncă raportate la u.a., respectiv hectare, pentru operațiile
(NP) prezentate în tabelul 3.3.3. Inventarieri prin sondaje liniare în arboretele de plop euramerican
Tab. 3.3.3. Norme de timp și producție pentru elementele de muncă și salcie selecționată și Inventarieri în arboretele de salcie în scaun
raportate la km, pentru operația Măsurători cu aparatură GPS Denumirea operației U.M. NP U.M. NT
Inventarieri prin sondaje liniare în nr.
Denumirea Categoria NP NT ore-om/
arboretele de plop euramerican și u.a./8 7,4214 1,078
operației de înclinare Km/8 ore ore-om/Km nr. u.a.
salcie selecționată ore
Sub 16g 3,114 2,569 Inventarieri în arboretele de salcie ha/8 ore-om/
Măsurători cu 0,3154 25,365
aparatură GPS 16-30g 2,8657 2,792 în scaun ore ha
Peste 30g 2,6612 3,006
Tab. 3.3.8. Normele de timp pentru operația de Îndrumare, control și
Pentru operația Măsurători cu stația totală normele de timp avizarea lucrărilor de culegere a datelor de teren (activități desfășurate
(NT) și de producție (NP) sunt prezentate în tabelul 3.3.4. de șeful de proiect, expertul CTAP, șef de atelier, șef de secție, director
Tab. 3.3.4. Norme de timp și producție pentru elementele de muncă de stațiune, director tehnic dezvoltare și secretar tehnic)
raportate la km, pentru operația Măsurători cu stația totală
Nr arii
Operația protejate UM NT
Denumirea operației NP Km/8 ore NT ore-om/Km /UP
Măsurători cu stația totală 1,3174 6,073 Îndrumare, până la % din nr. de ore realizat
control și avizarea două arii de personalul îndrumat 6,79
Pentru prelucrarea datelor privind operațiile Inventarieri lucrărilor de șefii de protejate pentru operațiile de lucrări
culegere a pregătitoare, descrierea
integrale și Inventarieri statistice prin suprafețe de datelor de teren proiect peste parcelară, măsurători
probă circulare (500 mp), au fost utilizate informațiile pentru activități două arii topografice și inventarieri 7,47
desfășurate de: protejate arborete
culese în cadrul celor 45 unități de producție din 23 de
% din nr. de ore realizat
ocoale silvice, grupate pe trei categorii în funcție de de pesrsonalul îndrumat
panta terenului, rezultând normele de timp (NT) și de experții pentru operațiile de lucrări
- pregătitoare, descrierea 4,07
producție (NP) prezentate în tabelul 3.3.5. CTAP parcelară, măsurători
topografice și inventarieri
Tab. 3.3.5. Norme de timp și producție pentru elementele de Îndrumare,
arborete
control și avizarea
muncă raportate la mii fire, respectiv hectare, pentru operațiile lucrărilor de șefi de
Inventarieri integrale și Inventarieri statistice prin suprafețe de culegere a atelier, șefi
datelor de teren de secție,
probă circulare (500 mp) pentru activități directori
desfășurate de: de stațiune - ore-om/OS sau grup de UP 28
Denumirea Panta și director
UM NP UM NT
operației (g) tehnic
<16 0,6378 12,543 dezvoltare
Inventarieri integrale mii fire ore-om/ secretarul
16-30 0,4198 19,057 - ore-om/OS sau grup de UP 13
/8 ore mii fire tehnic
>30 0,3287 24,338
<16 1,0894 7,343
Inventarieri statistice ha/ ore-om La operația de Îndrumare, control și avizarea lucrărilor
prin suprafețe de probă 16-30 0,8795 9,096
circulare (500 mp) 8 ore /ha de culegere a datelor de teren (activități desfășurate de șeful
>30 0,6988 11,448
de proiect, expertul CTAP, șef de atelier, șef de secție, director de

50

stațiune, director tehnic dezvoltare și secretar tehnic), pentru
a reflecta mărimea și complexitatea lucrărilor îndrumate,
normele de timp aferente șefului de proiect, expertului CTAP,
șefului de atelier, șefului de secție, directorului de stațiune,
directorului tehnic dezvoltare și secretarului tehnic s-au calculat
ca procent din numărul de ore realizat de personalul
îndrumat în cazul șefului de proiect și expertului CTAP și ca
număr de ore- om/OS sau grup de UP – în cazul șefului de
atelier, șefului de secție, directorului de stațiune, directorului
tehnic dezvoltare și secretarului tehnic, rezultând normele
de timp (NT) prezentate în tabelul 3.3.8.
4. Discuții
Din analiza activităților identificate în cadrul lucrărilor
de teren din amenajarea pădurilor se constată că
activitățile specifice acestei faze din elaborarea unui
amenajament silvic sunt mai multe, ca număr, față de
cele existente în precedenta ediție a normelor de muncă
elaborate în anul 1999. Astfel, prin actualul studiu au
fost identificate și alte operații: Măsurători cu stația
totală, Inventarieri relascopice, Inventarieri prin sondaje
liniare în arborete de plop euramerican și salcie selecționată,
Inventarieri în arborete de salcie în scaun.
Făcând o analiză comparativă a normelor de producție
actuale, ediția 1999, cu cele obținute prin studiul actual,
constatăm următoarele aspecte:
a) Operația Lucrări pregătitoare în vederea culegerii datelor
de teren, nu a fost normată distinct în Normele de muncă
pentru lucrările de amenajarea pădurilor, ediția 1999, ea
fiind normată distinct în actualul studiu, prin urmare nu
se poate face o analiză comparativă a normei de muncă.
Prin individualizarea și normarea distinctă a acestei
operații prin prezentul studiu s-au actualizat normele
de muncă, prin punerea în acord a timpului de realizare
a produsului finit (culegerea datelor de teren din
amenajarea pădurilor) cu operația prestată (Lucrări
pregătitoare în vederea culegerii datelor de teren), ținând
cont de tehnologia actuală de lucru pentru această fază
a lucrărilor de amenajarea pădurilor și de elementele de
muncă necesare realizării lucrărilor, în actualele condiții.
b) Față de Normele de muncă pentru lucrările de amenajarea
pădurilor, ediția 1999, pentru operația descrieri parcelare,
conform studiului actual, a fost schimbat unul din factorii
de influență, respectiv zona geomorfologică, cu categoria de
înclinare a terenului, acesta din urmă fiind considerat mai
relevant conform constatărilor făcute de proiectanți de-a
lungul timpului.
Prin asimilarea zonelor de câmpie și baltă cu categoria de
înclinare sub 16g, a zonei de deal/munte cu categoria de
înclinare 16-30g, a zonei de munte cu categoria de înclinare
de peste 30g, prin prezentul studiu cresc valorile normei de
timp ca urmare a subevaluării constatate în ediția anterioară
a Normelor de muncă pentru lucrările de amenajarea pădurilor
(1999), datorită fragmentării fondului forestier urmare
a aplicării legilor fondului funciar (legile nr. 18/1991,
1/2000 și 247/2005), respectiv a problematicii apărute în
identificarea și delimitarea proprietăților forestiere ce fac
obiectul lucrărilor de amenajarea pădurilor.
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Dată fiind această variabilă modificată, comparația nu
se poate face pe deplin, însă prin asimilarea zonelor de
câmpie și baltă cu categoria de înclinare sub 16g, a zonei
de deal/munte cu categoria de înclinare 16-30g, a zonei
de munte cu categoria de înclinare de peste 30g, se pot
face următoarele aprecieri:
– pentru zona de câmpie și baltă: pentru u.a. mediu
până la 3,00 ha, conform studiului actual, norma de
timp crește cu circa 33%; pentru u.a. mediu între 3,01-
6 ha, norma de timp conform studiului actual crește
cu circa 24-29%; pentru u.a. mediu între 6,01-10 ha,
norma de timp conform studiului actual crește cu
circa 37-40%;
– pentru zona de deal: pentru u.a. mediu cuprins între
6,01-10 ha, norma de timp conform studiului actual
crește cu circa 38%; pentru u.a. mediu cuprins între
6,01-10 ha, norma de timp conform studiului actual
crește cu circa 47-58%; pentru u.a. mediu peste 10
ha, norma de timp conform studiului actual crește cu
circa 43-61%;
– pentru zona de munte: pentru u.a. mediu cuprins între
3,01-6 ha, norma de timp conform studiului actual crește
cu circa 54%; pentru u.a. mediu cuprins între 6,01-10
ha, norma de timp conform studiului actual crește cu
circa 69%; pentru u.a. mediu peste 10 ha, norma de
timp conform studiului actual crește cu circa 74%.
Valorile mai mari ale normei de timp rezultate conform
studiului actual, față de cele din Normele de muncă
pentru lucrările de amenajarea pădurilor, ediția 1999,
se pot explica prin subevaluarea constatată în ediția
anterioară, datorită fragmentării fondului forestier
urmare a aplicării legilor fondului funciar (legile nr.
18/1991, 1/2000 și 247/2005), respectiv a problematicii
apărute în identificarea și delimitarea proprietăților
forestiere ce fac obiectul lucrărilor de amenajarea
pădurilor. Drept urmare, în executarea lucrărilor de
descriere parcelară, atât timpii direct productivi cât și
timpii indirect productivi sunt mai mari.
Prin prezentul studiu, ținând cont de tehnologia,
aparatura și îndemânarea operatorilor observați, de
realitățile actuale ale fondului forestier național, pentru
lucrările de descriere parcelară s-au actualizat normele
de muncă, punându-se în acord timpul de realizare
a produsului finit (descrierea parcelară) cu cerințele,
exigențele și realitățile actuale din activitatea de
amenajarea pădurilor.
Pentru utilizarea actualelor norme de timp și de
producție, încadrarea în categoriile de înclinare se va
face la nivel de unitate de producție, ținând cont de
următoarele precizări:
– în baza încadrării majoritare a unității de producție
într-o anumită categorie de înclinare, pentru situația
în care se poate distinge o categorie de înclinare
majoritară (peste 50% din suprafața UP-ului);
– în baza unei înclinări medii determinate pentru
respectiva unitate de producție, folosind datele din
amenajamentul precedent și calculând astfel o medie
ponderată, ținând cont de repartiția suprafețelor
51
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
pe categorii de înclinare, luându-se în acest calcul,
în principiu, o valoare medie a înclinării la mijlocul
intervalului categoriei de înclinare, respectiv: 8g
pentru categoria sub 16g, 23g pentru categoria 16-30g,
35g pentru categoria 30-40g și 45g pentru categoria
de peste 40g, pentru situația în care nu se distinge o
categorie de înclinare majoritară (toate categoriile de
înclinare au proporții sub 50% din suprafața UP-ului).
c) Normele de muncă pentru lucrările de amenajarea
pădurilor, ediția 1999, nu cuprind informații privind
operația Măsurători cu aparatură GPS. În anul 2013 au
fost elaborate și adoptate de către institut Norme locale
privind această operație.
Din analiza comparativă a normelor de muncă
rezultate prin prezentul studiu cu cele din Norme locale
privind operația Măsurători cu aparatură GPS, rezultă
următoarele constatări:
– față de Normele locale pentru operația Măsurători cu
aparatură GPS, a fost schimbat factorul de influență,
respectiv zona geomorfologică, cu categoria de înclinare
a terenului, acesta din urmă fiind considerat mai
relevant, luând în considerare constatările făcute de
proiectanți de-a lungul timpului, privind operația
Măsurători cu aparatură GPS;
– dată fiind această variabilă modificată, comparația nu
se poate face pe deplin, însă prin asimilarea zonelor
de câmpie și baltă cu categoria de înclinare 0-16g, a
zonei de deal cu categoria de înclinare 16-30g, iar a
zonei de munte cu categoria de înclinare de peste 30g,
se pot trage unele concluzii:
– pentru zona de câmpie și baltă asimilată cu categoria
de înclinare sub 16g, conform studiului actual, norma
de timp crește cu circa 17%;
– pentru zona de deal asimilată cu categoria de înclinare
16-30g, conform studiului actual norma de timp crește
cu circa 24%;
– pentru zona de munte asimilată cu categoria de înclinare
de peste 30g, norma de timp crește cu circa 14%.
Valorile mai mari ale normei de timp rezultate conform
studiului actual, față de cele din Norme locale, elaborate
în anul 2013, se explică prin faptul că la elaborarea
normelor precedente nu s-a luat în calcul și timpul
necesar deplasării operatorilor GPS de la sediul stațiunii
la locul de muncă, revenirea la stațiune la sfârșitul
activității, precum și timpul necesar recepțiilor lucrărilor
sau al participării la instructaje periodice.
Prin prezentul studiu, ținând cont de tehnologia,
aparatura și îndemânarea operatorilor observați, de
realitățile actuale în cadrul lucrărilor de măsurători
cu aparatură GPS, s-au actualizat normele de muncă,
punându-se în acord timpul de realizare a produsului finit
(măsurători cu aparatură GPS) cu cerințele, exigențele și
realitățile actuale din activitatea de amenajarea pădurilor.
d) Din analiza comparativă a normelor de muncă rezultate
prin prezentul studiu pentru operația Inventarieri integrale,
cu cele din Normele de muncă pentru lucrările de amenajarea
pădurilor, ediția 1999, rezultă următoarele constatări:
52
– față de ediția precedentă prin actualul studiu, au fost
revizuite categoriile de înclinare pentru care se face
normarea; a fost introdusă categoria de înclinare peste
30g, iar celelalte două categorii au fost reconfigurate
după modelul de date existent în amenajamentul
silvic: sub 16g și peste 30g, acestea surprinzând cu
acuratețe mai mare factorul de influență;
– chiar dacă nu avem de a face cu o corespondență
deplină între categoriile de înclinare pentru care s-au
elaborat Normele de muncă pentru lucrările de amenajarea
pădurilor, ediția 1999 și cele avute în vedere de prezentul
studiu, putem constata faptul că la înclinări de sub 16g,
se înregistrează o creștere a normei de timp de circa
3%, iar la înclinări de peste 30g, avem o creștere de
circa 45%. Pentru categoria de înclinare 16-30g, după
caz, poate rezulta o creștere de circa 14% sau 56%.
– creșteri semnificative ale normei de timp se constată,
pentru operația Inventarieri integrale, în cazul lucrărilor
desfășurate pe terenuri cu pantă mare și foarte mare;
– valorile mai mari ale normei de timp rezultate prin
studiul actual, față de cele din Norme de muncă pentru
lucrările de amenajarea pădurilor, ediția 1999, se explică
prin fragmentarea fondului forestier pe natură de
proprietate (urmare a aplicării legilor fondului funciar)
care conduce la timpi indirect productivi mai mari, a
utilizării în echipele de inventariere a muncitorilor
zilieri necalificati și a structurii actuale neomogene a
arboretelor, cu semințișuri și/sau tinereturi cu desime
mare, greu de parcurs cu lucrări de inventariere.
Mai mult, din experiența de peste 20 de ani de aplicare
de către institutul nostru a Normelor de muncă pentru
lucrările de amenajarea pădurilor, ediția 1999, s-a
observat o subevaluare a normelor de timp pentru
operația Inventarieri integrale, în special pentru lucrările
desfășurate în zone cu teren accidentat și în cele cu
semințișuri și/sau tinereturi cu desimea mare, greu
accesibile pentru efectuarea lucrărilor.
Prin prezentul studiu, ținând cont de tehnologia,
aparatura și îndemânarea operatorilor observați, de
realitățile actuale în cadrul lucrărilor de Inventarieri
integrale, s-au actualizat normele de muncă, punându-se
în acord timpul de realizare a produsului finit (Inventarieri
integrale) cu cerințele, exigențele și realitățile actuale din
activitatea de amenajarea pădurilor.
Pentru utilizarea actualelor norme de timp și de
producție, încadrarea în categoriile de înclinare, pentru
operația Inventarieri integrale, se va face la nivel de
unitate amenajistică, funcție de înclinarea acesteia.
e) Normele de muncă pentru lucrările de amenajarea
pădurilor, ediția 1999, nu cuprind informații privind
operațiile: Măsurători cu stația totală, Inventarieri
relascopice, Inventarieri prin sondaje liniare în arborete
de plop euramerican și salcie selecționată, Inventarieri în
arborete de salcie în scaun, prin urmare, prin prezentul
studiu s-au elaborat normele de muncă, ținând cont
de tehnologia, aparatura și îndemânarea operatorilor
observați, de realitățile actuale în cadrul lucrărilor de
amenajarea pădurilor.

f) Numărul de ore alocat șefului de proiect și expertului
CTAP prin studiul actual, pentru Îndrumarea și controlul
lucrărilor de culegerea datelor din teren pentru amenajarea
pădurilor, este mai mare decât cel rezultat în baza Normelor
de muncă pentru lucrările de amenajarea pădurilor, ediția
1999, datorită faptului că procentele se aplică la un număr
de ore relativ mai mare (rezultate conform actualului
studiu la majoritatea operațiilor privind culegerea datelor
de teren) față de precedenta ediție. Prin actualul studiu,
numărul de ore alocat șefului de proiect și expertului
CTAP pentru activități de îndrumare și control – faza
culegerea datelor de teren, crește, justificat, față de cel
calculat în baza normelor precedente, ca urmare a mai
multor cauze, dintre care enumerăm câteva:
– fluctuația mare de personal în activitatea de amenajarea
pădurilor, necesită implicarea șefilor de proiect și
experților CTAP în instruirea și controlul acestuia;
– fragmentarea fondului forestier pe natură de
proprietate a condus la timpi mai mari alocați
identificării limitelor fondului forestier ce face
obiectul amenajării, atât pentru proiectanți cât și
pentru personalul cu funcții de îndrumare și control
(șefi de proiect și experți CTAP);
– creșterea cerințelor de precizie pentru datele conținute
de amenajamentele silvice, conduce la analize
detaliate a informațiilor culese din teren, dar și analiza
comparativă a acestora cu informațiile existente în
alte surse de informații (ortofotoplanuri, date din
portalul ANCPI, planuri de situație ce au stat la baza
întabulărilor, seturi de coordonate STEREO 70 etc);
– diversificarea și mărirea portofoliului de activități
aferente amenajării pădurilor prin preluarea
integrală în responsabilitate a activității desfășurate
de muncitorii zilieri (instruirea acestora din punct
de vedere al activității desfășurate dar și pe linia
protecției sănătății și siguranței zilierilor, activități ce
țin de plata acestora etc).
g) Au fost identificate activități executate de personalul
cu atribuții de conducere (șefi de atelier, șefi de secție,
directori de stațiune, director tehnic dezvoltare și secretar
tehnic) în cadrul lucrărilor de teren din amenajarea
pădurilor, pentru care s-au determinat norme de muncă
(exprimate în cadrul sferei de atribuții), raportat la
numărul de ocoale silvice pe care le au în subordine.
5. Concluzii
Pentru activitățile desfășurate în cadrul lucrărilor
de teren din amenajarea pădurilor prin utilizarea
tehnologiilor și echipamentelor moderne existente în
domeniul amenajării pădurilor, au fost elaborate norme
de timp și de producție.
Pentru fiecare operație din cadrul lucrărilor de teren au
fost calculate normele de muncă (de timp și de producție)
pe baza tehnologiilor actuale utilizate în amenajarea
pădurilor și a echipamentelor și aparaturii existente, în
prezent, în cadrul colectivelor de amenajarea pădurilor.
De asemenea, pentru interpretarea rezultatelor pe
fundamente științifice și pentru a desprinde legitățile
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
urmărite, datele experimentale obținute în urma
centralizării valorilor din fișele de fotografiere individuală
au fost analizate și prelucrate din punct de vedere statistic.
Normele de muncă obținute pentru operațiile aferente
lucrărilor de teren din amenajarea pădurilor contribuie
la actualizarea metodologiilor de lucru, a reanalizării
problematicii privind organizarea muncii și, implicit la
creșterea productivității muncii.
Față de normele de muncă existente în amenajarea
pădurilor, ediția 1999, normele calculate prin studiul
actual evidențiază o serie de modificări ale mărimii
valorilor normelor de timp și de producție, după
cum s-au modificat tehnologiile utilizate în culegerea
datelor de teren, aparatura și echipamentele utilizate,
consecință a implementării tehnicilor moderne și în
domeniul amenajării pădurilor dar și a situației actuale
a fondului forestier supus amenajării.
Au fost elaborate norme de timp, exprimate prin prisma
sferei de atribuții, și pentru personalul cu funcții de
conducere din domeniul amenajării pădurilor: șefi
de atelier, șefi de secții, directori de stațiune, secretar
tehnic și director tehnic dezvoltare.
Norma de timp pentru fiecare operație din cadrul
lucrărilor de teren din amenajarea pădurilor a fost
analizată comparativ cu norma de timp existentă în
lucrarea „Norme de muncă la lucrările de amenajarea
pădurilor’’, ediția 1999, argumentându-se diferențele.
Observațiile efectuate în colectivele de lucru din cadrul
amenajării pădurilor imprimă normelor de timp și
de producție pentru lucrările de teren din amenajarea
pădurilor caracterul de norme unitare la nivel național.
Observațiile au fost efectuate pe un număr de 26 ocoale
silvice, respectiv în 49 unități de producție, situate
teritorial în diverse condiții geomorfologice (câmpie,
baltă, deal, munte), cu un număr divers de elemente
caracteristice în componență, elemente ce au constituit
potențiali factori de influență în calculul normelor de
timp și de producție.
Se recomandă continuarea proiectului cu efectuarea
observațiilor pentru celelalte faze existente în cadrul
amenajării pădurilor, astfel încât să fie obținute norme
de timp și de producție pentru toate categoriile de lucrări
de amenajare a pădurilor.
Finanțare
Lucrările au fost finanțate în cadrul proiectului:
PN19070105 - Cercetări privind creșterea productivității
muncii în activitatea de amenajare a pădurilor prin
organizarea producției și a muncii în raport cu
tehnologiile actuale aplicate.
Publicarea a fost susținută prin programul “Creșterea
capacității și performanței instituționale a INCDS
„Marin Drăcea” în activitatea de CDI – CresPerfInst”
(Contract nr. 34PFE./30.12.2021) finanţat de Ministerul
Cercetării Inovării și Digitalizării prin Programul 1 -
Dezvoltarea sistemului naţional de cercetare - dezvoltare
Subprogram 1.2 - Performanţă instituţională - Proiecte
de finanţare a excelenţei în CDI.
53
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Mulțumiri Legea 53(2003). Codul muncii. Republicată, actualizată la zi și

Mulțumim colegilor din cadrul departamentului de
dezvoltare tehnologică al Institutului Național de
Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ,,Marin Drăcea”,
pentru implicarea activă în efectuarea observațiilor și
suportul oferit în realizarea acestui studiu.
Bibliografie
Cîrstea G (2013 a). Normă locală pentru operația ,,Separări de arborete
și măsurători topografice cu tehnologice GPS”. Studiu de normare,
ICAS.
Cîrstea G (2013 b). Normă locală pentru operația ,,Descărcarea datelor
de teren și realizarea poligoanelor măsurate cu tehnologie GPS”.
Studiu de normare, ICAS.
INCDS (2018). Adaptarea și actualizarea normelor de timp și de
producție în activitatea de amenajarea pădurilor în raport cu
tehnologiile actuale aplicate. Rapoarte de fază (manuscris). INCDS
,,Marin Drăcea”.
consolidată. Monitorul Oficial 72 din 5 februarie 2003.
Legea 46(2008). Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare.
Norma 5 (2000). Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. OM
1672/2000, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.
MMPS (1993). Tehnici şi metode de organizare şi normare a muncii.
Ministerul Muncii şi Protecției Sociale.
MMSS (2003). Ordinul M.M.S.S nr. 64/2003 pentru aprobarea modelului-
cadru al contractului individual de muncă.
Nițu I, Achim V (2009). Utilizarea fotogrammetriei digitale în
silvicultură: obținerea ortofotoplanurilor, a planurilor topografice
scara 1:5000 și a modelului digital al terenului. Referat științific
(manuscris), ICAS.
Pașa F, Pașa L M (2002). Normarea muncii. Ed. Tribuna Economică.
UCECOM (2000). Îndrumar privind activitatea de normare a muncii.
Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești.
*** (1976). Norme tehnice de timp și de producție unificate pentru
lucrări de silvicultură, 1976

INCDS (2019-2020). Cercetări privind creșterea productivității în
activitatea de amenajare a pădurilor prin organizarea producției și
a muncii în raport cu tehnologiile actuale aplicate. Rapoarte de fază
(manuscris), 2019-2020. INCDS ,,Marin Drăcea”.
H G 318(2015) privind înființarea, organizarea şi funcționarea
Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin
Drăcea", ca institut național de cercetare-dezvoltare. Monitorul Oficial
nr. 351 din 21 mai 2015.
*** (1982). Norme și normative tehnice de timp și de producție unificate
pentru lucrări din silvicultură. Ediția 1982.
*** (1981-1982). Norme și normative de muncă unificate în silvicultură,
1981-1982.
*** (2008). Metodologie privind normarea muncii în activitățile Regiei
Naționale a Pădurilor- Romsilva.
https://conspecte.com/Management/calculul-normelor-de-munca.
html

Abstract
Updating the fieldwork production and time norms for the forest management planning activities
The objective of this study is to update the time and production norms for the forest management planning
activity in general – the field information collecting faze – according to the actual applied technologies.
The design of the study included making observations in multiple working setups aiming to capture the differences
in technology, equipment and methodology in the forest management planning projects development in order to
be analyzed and optimizing the process of developing the forestry management plans.
Model studies were developed for the 11 operations identified as part of the finalization step of forestry
management plans developing:
– preparatory works in order to collect field data;
– works regarding compartments description (including stand description and forest site description);
– land surveying with GNSS receptors (namely GPS, etc.);
– land surveying with total station;
– total inventories;
– inventories by sample plots;
– inventories by relascope;
– inventories in euramerican poplar stands and in selected willow plantations;
– inventories in willow stands managed by pollarding;
– guidance, supervising and approval of works regarding field data collection – project manager;
– guidance, supervising and approval of works regarding field data collection – certified technical expert for
forest planning (CTAP expert).
Also, there were obtained the following working documents:
– working conditions data sheet related to field work carried out within the forest management planning activity.
These documents comprise data related to: observation method, working setup, working conditions, observed
work elements, work planning and applied methods, infrastructure used (equipment, tools, etc.);
– working time log data sheet which includes measurements and all-time categories, both normed and not
normed with regard to the identified workflow elements.

54
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Data analysis, data processing and statistical analysis of the results were conducted with the SPSS software
package (Statistical Package for the Social Sciences).
This study includes relevant result-based conclusions and recommendations to continue the recordings for all
the identified operations referring to forest management plans developing leading to new norms of time and
production for the entire forest management planning workflow.
Keywords: forest management plan, working setup, field information collecting faze, operations, compartment
description, land surveying, inventory, working models, time log data sheet, working conditions, forest
management workflow, norms of time and production

Rezumat
Obiectivul studiului este de a actualiza normele de timp și de producție în activitatea de amenajarea pădurilor -
faza culegerea datelor de teren - în raport cu tehnologiile actuale aplicate.
Organizarea lucrărilor a inclus efectuarea de observații în mai multe locuri de muncă urmărindu-se să se
surprindă diferențele de tehnologie, de aparatură și de metodologie în elaborarea amenajamentelor silvice
pentru a fi analizate și optimizat procesul de elaborare a amenajamentului silvic.
Au fost elaborate studiile de machetă pentru cele 11 operații identificate în cadrul lucrărilor de teren din
amenajarea pădurilor:
– lucrări pregătitoare în vederea culegerii datelor de teren;
– lucrări de descriere parcelară;
– măsurători cu aparatură GPS;
– măsurători cu stația totală;
– inventarieri integrale;
– inventarieri statistice;
– inventarieri relascopice;
– inventarieri în culturi de plop euramerican și salcie selecționată;
– inventarieri în arborete de salcie în scaun;
– îndrumare, control și avizarea lucrărilor de culegere a datelor de teren - șef proiect;
– îndrumare, control și avizarea lucrărilor de culegere a datelor de teren – expert C.T.A.P.
De asemenea, au fost întocmite:
– fișele condițiilor de lucru pentru operațiile aferente lucrărilor de teren din amenajarea pădurilor ce cuprind
informații privind metoda de observare, locul de muncă observat, factorii de influență (condițiile de lucru),
elementele de muncă observate, forma de organizare a muncii și metodele de muncă, instrumentele și
aparatura utilizată etc;
– fișele de fotografiere prin care se studiază și măsoară toate categoriile de timpi: normați și nenormați pentru
elementele de muncă observate;
Analiza, prelucrarea şi interpretarea din punct de vedere statistic a rezultatelor obţinute în urma centralizării
valorilor din fișele de fotografiere individuală s-a făcut cu ajutorul programului de statistică SPSS (Statistical
Package for the Social Sciences).
Studiul cuprinde concluzii privind rezultatele obținute și recomandarea continuării observațiilor pentru toate
operațiile identificate în procesul de elaborare a amenajamentelor silvice, astfel încât să fie obținute norme de
timp și de producție pentru toate lucrările de amenajare a pădurilor.
Cuvinte cheie: amenajament, culegerea datelor de teren, descriere parcelară, măsurători, inventarieri, modele,
condiții de muncă, norme de timp și de producție.

55
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Determinarea înălțimii arborilor prin
intermediul unui model nelinear de
predicție, pentru arborete de molid
din vestul Carpaților Meridionali
Florin Capalb 1,2 , Bogdan Apostol1, Șerban Chivulescu1, Marius Petrila1, Cristiana Marcu1, Adrian Lorenț1,2,
Ovidiu Badea1,2
autor corespondent
INCDS “Marin Drăcea” Voluntari
1.
2.
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere,
Universitatea ”Transilvania” din Brașov
1. Introducere
Managementul ecosistemelor forestiere trebuie să fie
în concordanță cu noile schimbări (și reglementări) de
natură ecologică, socială, de mediu (schimbări climatice)
și, nu în ultimul rând, de producție (Keenan 2015, Jandl
et al. 2019).
Înălțimea și diametrul de bază ale arborilor sunt cele mai
importante caracteristici dendrometrice în majoritatea
inventarelor forestiere (Huang et al. 2000).
Înălțimea arborilor este o variabilă importantă, folosită
în estimarea volumului, fiind utilizată și în descrierea
structurii verticale a arboretelor. Dezvoltarea unei
ecuații simple, dar precisă, pentru modelarea înălțime
– diametru de bază este o necesitate, deoarece utilizarea
unui model adecvat va oferi o estimare precisă asupra
resurselor forestiere (Liu et al. 2017, Ogana & Gorgoso-
Varela 2020).
În lucrările de teren, măsurarea înălțimii tuturor
arborilor reprezintă o etapă costisitoare și consumatoare
de timp în comparație cu determinarea diametrului
de bază al arborilor (Doyog et al. 2021). Măsurarea
diametrului de bază se realizează direct prin intermediul
instrumentelor specifice.
În practică, înălțimile sunt măsurate pentru un număr
redus de arbori, iar prin intermediul modelelor de
predicție sunt estimate înălțimile acelor arbori al căror
diametru de bază a fost măsurat. Până în prezent, pentru
predicția înălțimii arborilor, frecvent s-au folosit o serie
de ecuații, respectiv: Giurgiu (Giurgiu 1999, Giurgiu et
al. 2004), Meyer (Meyer 1940), Näslund (Näslund 1936),
Wykoff (Wykoff et al. 1982).
56
BIOME T RIE
În general, modelele înălțime-diametru se pot clasifica
în modele lineare și respectiv, neliniare (Bronisz &
Mehtätalo 2020). Cele mai multe modele înălțime-
diametru utilizate pentru predicția înălțimii arborilor
sunt dezvoltate urmând o abordare neliniară (Adame
et al. 2008, Mehtätalo et al. 2015, Özçelik et al. 2018,
Bronisz & Mehtätalo 2020, Ogana & Gorgoso-Varela
2020). Aceste modele s-au dovedit a fi potrivite pentru
estimarea înălțimii arborilor, dar limitările acestora
impun necesitatea dezvoltării de noi modele, care
să poată oferi estimări cât mai precise ale înălțimii
arborilor pentru majoritatea situațiilor, un singur model
nefiind capabil să ofere astfel de rezultate pentru toate
situațiile analizate (Ogana 2018). În comparație cu
modelele lineare, modelele neliniare, prin flexibilitatea
funcțiilor de descriere a acestora, prezintă avantajul
unei estimări mai bune a înălțimii, având un număr
similar de parametri.
Scopul prezentei lucrări este de a dezvolta un model
neliniar înălțime-diametru pentru molid (Picea abies (L.)
H. Karst.), în vestul Carpaților Meridionali, care să poată
fi utilizat pentru a estima înălțimea arborilor în raport cu
diametrul acestora.
2. Material și metodă
2.1. Date utilizate
Datele utilizate în acest studiu au fost măsurate cu
prilejul desfășurării unor cercetări în cadrul Bazei
Experimentale (B.E.) Caransebeș, Unitatea de Producție
(U.P.) VI Cuntu.
Din punct de vedere geografic, pădurile acestei unități de
producție sunt localizate în vestul Carpaților Meridionali,
în Munții Țarcu, mai precis la izvoarele râului Sebeș, pe
principale văi ale pârâurilor Cuntu și Craiului.
Pentru evaluarea resurselor forestiere utilizând date
de teledetecție, a fost amplasată o rețea de inventariere
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

statistică în arborete echiene și relativ echiene de molid,
fag și amestec molid cu fag, cu o dimensiune a sondajului
de 1000 m2. Acesta este alcătuit din două suprafețe de
probă permanente, de formă circulară, fiecare având
suprafața de 500 m2, amplasate la o distanță de 30 m față
de centrul sondajului, pe direcția E-V, în terenuri plane și
respectiv pe curba de nivel, în terenuri înclinate.
În cadrul suprafețelor de formă circulară, a fost
determinat diametrul de bază al arborilor, ca medie a
două măsurători efectuate pe direcții perpendiculare,
fiind luați în considerare doar arborii al căror diametru
de bază este mai mare sau egal cu 60 mm. Cu ajutorul
dendrometrului de tip Vertex IV, a fost măsurată
înălțimea totală a arborilor.
ggplot2 (Ginestet 2011) ale software-ului R (R Core Team
2021) și RStudio (RStudio Team 2021).
Evaluarea modelelor s-a realizat pe baza erorii medii
absolute (MAE), comparațiilor dintre eroarea medie
pătratică (RMSE) (Wallach & Goffinet, 1989) și BIC
(Criteriul Bayesian de Informare) (Schwarz 1978). Astfel,
cu cât valorile RMSE, BIC și MAE sunt mai mici, modelul
dezvoltat poate estima înălțimile arborilor cu precizie
ridicată.
Tab. 1. Modele nelineare utilizate
Nume Model Referință Ec
Näslund Näslund (1936) (2)

În carul rețelei au fost inventariați 6927 de arbori (fag,

Meyer Meyer (1940) (3)
molid). În acest studiu au fost selectați toți arborii de
molid viabili și ale căror caracteristici dendrometrice Wykoff Wykoff (1982) (4)
(diametru de bază, înălțime) nu au fost afectate de
defecte (vârf rupt, uscat, înfurcit, trunchi rupt). Setul
de date rezultat a fost prelucrat pentru a se elimina Prodan Prodan (1965) (5)
valorile aberante, ce pot apărea ca urmare a unor erori
de măsurare. Din totalul arborilor măsurați, condițiile Weibull Weibull (1951) (6)
impuse au fost îndeplinite de un număr de 1322 de arbori
Giurgiu Giurgiu (2004) (7)
de molid, amplasați în 58 de sondaje.
În continuare, au fost calculate statisticile descriptive Giurgiu Giurgiu (2004) (8)
ale setului de date cu privire la diametru (d), înălțimea Ec: ecuație; a0, a1, a2 - parametri model; h - înălțimea totală [m]; d - diametrul
de bază [cm]; e - baza logaritmului natural
totală (h), diametrul suprafeței de bază (dg), înălțimea
dominantă (hdom), numărul de arbori la ha (N) și suprafața
de bază la ha (G). 3. Rezultate și discuții
2.2. Selectarea modelelor utilizate Statisticile descriptive ale setului de date cu privire la
Pentru elaborarea modelului neliniar înălțime-diametru diametru (d), înălțimea totală (h), diametrul suprafeței
s-a utilizat funcția putere (Huxley 1932, Laskar et al. 2020), de bază (dg), înălțimea dominantă (hdom), numărul
particularizată pentru a descrie relația dintre înălțime și de arbori la ha (N) și suprafața de bază la ha (G) sunt
diametrul de bază al arborilor. Această particularizare prezentate tabelar (Tab. 2). Reprezentările grafice ale
a constat în includerea constantei 1,3 m, reprezentând numărului de arbori pe categorii de diametre și înălțimi
înălțimea punctului de măsurare a diametrului de bază sunt prezentate în Figura 1.
(d) și a unui nou parametru (a1) la numitor, respectiv Tab. 2. Statistici descriptive ale setului de date utilizat
adăugarea la numărător a diferenței dintre d și o valoare Statistici
constantă. În dezvoltarea modelului au fost testate mai Variable
Medie SD Min Max
multe valori, în intervalul 1-5, valorile mai mici decât 5 d [cm] 35,3 ±13,3 8,0 73,2
nu au dus la o îmbunătățire a performanței modelului, h [m] 26,5 ±8,2 4,3 44,0
în unele cazuri convergența neputând fi atinsă. Astfel, dg [cm] 36,9 ±7,9 14,1 47,9
forma modificată a funcției este redată în Ecuația (1). hdom [m] 28,8 ±4,4 13,3 33,2
Modelul astfel dezvoltat (model.nou) a fost comparat cu N [trees ha-1] 230 ±140 50 640
șapte modele neliniare de predicție a înălțimii utilizate G [m2 ha-1] 25,5 ±15,3 1,1 63,2
frecvent în silvicultură (Weibull, 1951, Giurgiu 1999, d - diametrul de bază [cm]; h - înălțimea totală [m]; dg - diametrul mediu al
Corall Rivas et al. 2019, Bronisz & Mehtätalo 2020), trei suprafeței de bază [cm]; N - număr de arbori; G - aria de bază ha; Hg - înălțimea
dominantă
dintre acestea utilizează doi parametri, în timp ce patru
modele utilizează trei parametri (Tab. 1) Rezultatele obținute prin aplicarea modelului dezvoltat,
(Tab. 1). precum și rezultatele estimărilor celorlalte șapte
(1) modele neliniare comparate sunt prezentate sub formă
tabelară (Tab. 3). Astfel, modelul nou dezvoltat a avut o
unde: valoare a RMSE și BIC de 2,917 m și respectiv 6611, cu o
h: înălțimea arborelui [m]; eroare medie absoluta de 2,321 m. Erorile standard ale
d: diametrul de bază [cm]; parametrilor modelului dezvoltat au avut valori relativ
a0, a1, a2: parametrii modelului. scăzute, statistic semnificative.
Toate analizele au fost realizate utilizând pachetele nlme Modelele Näslund, Wykoff și Meyer, cu doi parametri,
(Pinheiro et al. 2022), minpack.lm (Elzhov et al. 2016) și au valori RMSE, BIC și MAE mai mari comparativ cu

57
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

modelul dezvoltat, ceea ce indică faptul că aceste modele Tabel 3. Modelele testate și indicatorii utilizați pentru evaluarea
estimează înălțimea arborilor cu precizie scăzută (Tab. 3). acestora
Față de modelele cu trei parametri, Giurgiu (ecuația 7) Parametru RMSE BIC MAE
și Weibull, modelul dezvoltat a reușit să estimeze cu Model
a0 a1 a2 [m] [m]
precizie ridicată înălțimile, valorile indicatorilor fiind -1,4060 3,1198 -0,8208
Giurgiu (8) (0,096***) (0,128***) (0,042***) 2,895 6591 2,302
mai mici, în comparație cu celelalte două modele,
Prodan și Giurgiu (ecuația 8), unde valorile indicatorilor -1,5499
Model.nou (0,106***)
0,0804 0,7425
(0,003***) (0,004***) 2,917 6611 2,321
sunt apropiate (Tab. 3). 14,2230 0,0074 0,0254
Prodan (0,001***) (0,001*) (0,001***) 2,927 6620 2,319
Dintre modelele cu doi parametri, modelul Näslund, a
fost cel mai precis, acest model fiind unul aplicat pentru -37,0803 48,2272 -3,8942
Giurgiu (7) (3,284***) 2,943 6635 2,349
(4,789***) (1,713*)
păduri de rășinoase și în alte studii (Sharma et al. 2016, 2,4637 0,1258
Ogana & Gorgoso-Varela 2020). Näslund (0,036***) - 3,057 6728 2,476
(0,001***)
Forma curbei înălțime-diametru a modelului dezvoltat 3,8778 -20,6707
Wykoff (0,008***) (0,333***) - 3,094 6760 2,485
urmează același trend cu a celorlalte modele testate (Fig. 55,5100 0,0180
2), în special cu a modelelor cu trei parametri (Figura Meyer (0,001***) (0,001***) - 3,164 6818 2,584
2a). Însă, modelul a supraestimat înălțimile totale ale Weibull 55,5100 0,0103 1,1532
(0,001***) (0,001***) (0,001***) 3,320 6953 2,677
arborilor pentru anumite clase, din cauza faptului că
(7-8): ecuații; a0, a1, a2 - parametri model; RMSE - eroarea medie pătratică;
în respectivele clase de diametre numărul de observații BIC - criteriul bayesian de informare; MAE - eroarea medie absolută; valorile
este mai mic (Kalbi et al. 2018) (Fig. 3). din paranteză reprezintă erori standard și nivelul de semnificație statistică
(***p<0,001; **p<0,01)

a
a

b b
Fig. 1. Distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre Fig. 2. Reprezentarea grafică a curbelor de înălțime pentru
(a) și respectiv pe clase de înălțimi (b) modelele testate a) cu trei parametri, b) cu doi parametri

58

a
b
Fig. 3. Reprezentare grafică a distribuției valorilor reziduale a) pe
categorii de diametre, b) valorile reziduale ale modelului
4. Concluzii
În cadrul acestui studiu s-au utilizat un număr de opt
modele neliniare pentru predicția înălțimii, acestea fiind
evaluate pe baza setului de date ce cuprinde 1322 de arbori
de molid, amplasați în 58 de sondaje. Valorile cele mai
mici ale indicatorilor utilizați (RMSE, BIC, MAE) pentru
evaluarea modelelor au fost obținute utilizând ecuația (8).
Valorile înălțimilor obținute prin aplicarea modelului
dezvoltat, respectiv valorile indicatorilor utilizați pentru
evaluarea modelului, sunt apropiate de valorile rezultate
în urma aplicării modelului Giurgiu (ecuația 8), respectiv
de valorile indicatorilor utilizați pentru evaluarea
acestuia. Rezultatele obținute confirmă faptul că modelul
dezvoltat în acest studiu poate fi utilizat cu succes pentru
estimarea înălțimii arborilor al căror diametru de bază a
fost măsurat pentru toți arborii, iar înălțimea totală a fost
măsurată pentru un număr redus de arbori.
Deși, modelul a fost dezvoltat pe baza unor date și
informații ce aparțin unei zone de cercetare restrânse,
din Carpații Meridionali, considerăm că acesta poate
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
fi aplicat cu succes și în alte zone. Eficiența modelului
este demonstrată de complexitatea parametrilor
utilizați pentru realizarea acestuia, iar aplicabilitatea,
de reprezentativitatea informațiilor utilizate, pentru
ecosistemele forestiere din Carpați.
Finanțare și mulțumiri
Cercetările din cadrul acestui studiu au fost finanțate
de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, prin
Programul Național Nucleu BIOSERV (contract nr.
12N/2019), proiectul PN 19070109, și prin proiectul
„Creșterea capacității și performanței instituționale a
INCDS „Marin Drăcea” în activitatea de CDI-CresPerfInst”
(Contract nr. 34PFE/30.12.2021) finanțat de Ministerul
Cercetării, Inovării și Digitalizării prin Programul
1-Dezvoltarea sistemului național de cercetare-
dezvoltare, Subprogram 1.2-Performanță instituțională-
Proiecte de finanțare a excelenței în CDI.
Bibliografie
Adame P, del Río M, Cañellas I (2008). A mixed nonlinear height-
diameter model for pyrenean oak (Quercus pyrenaica Willd.).
Forest Ecology and Management, 256(1–2). https://doi.org/10.1016/j.
foreco.2008.04.006
Bronisz K, Mehtätalo L (2020). Mixed-effects generalized height–
diameter model for young silver birch stands on post-agricultural
lands. Forest Ecology and Management, 460. https://doi.org/10.1016/j.
foreco.2020.117901
Corall Rivas S, Alma Mireya Silva A, Quiñonez-Barraza G (2019). A
generalized nonlinear height-diameter model with mixed-effects for
seven Pinus species in Durango, Mexico. Revista Mexicana de Ciencias
Forestales, 10(53).
Doyog N D, Lumbres R I C, Calora F G, Pampolina N M, Gamboa M D,
Chichioco D S, Lee Y J (2021). Nonlinear height-DBH model analysis for
three tropical tree species in Mt. Makiling, Philippines. Journal of Sustainable
Forestry, 40(5), 491-507. https://doi.org/10.1080/10549811.2020.1775653
Elzhov T V, Mullen K M, Spiess A-N, Maintainer B B (2016). minpack.
lm: R Interface to the Levenberg-Marquardt Nonlinear Least-Squares
Algorithm Found in MINPACK, Plus Support for Bounds. R Package
Version 1.2-1.
Ginestet C (2011). ggplot2: Elegant Graphics for Data Analysis. Journal
of the Royal Statistical Society: Series A (Statistics in Society), 174(1), 245-
245. https://doi.org/10.1111/j.1467-985x.2010.00676_9.x
Giurgiu V (1999). Corelația dintre înălțimile și diametrele arborilor în
arboretele echiene și pluriene din România. Ed. Academiei Române,.
Silvologie II, 9–63.
Giurgiu V, Decei I, Drăghiciu D (2004). Metode și tabele dendrometrice.
Ed. Ceres.
Huang S, Price D, Titus S J (2000). Development of ecoregion-based
height-diameter models for white spruce in boreal forests. Forest
Ecology and Management, 129(1-3), 125-141. https://doi.org/10.1016/
S0378-1127(99)00151-6
Huxley J S (1994). Problems of Relative Growth. Methuen, London. https://
archive.org/details/problemsofrelati033234mbp/page/n10/mode/2up
Jandl R, Spathelf P, Bolte A. et al. (2019). Forest adaptation to climate
change—is non-management an option? Annals of Forest Science 76,
48. https://doi.org/10.1007/s13595-019-0827-x
Kalbi S, Fallah A, Bettinger P, Shataee S, Yousefpour R (2018). Mixed-
effects modeling for tree height prediction models of Oriental beech
in the Hyrcanian forests. Journal of Forestry Research, 29(5), 1195-1204.
https://doi.org/10.1007/s11676-017-0551-z
Keenan R J (2015) Climate change impacts and adaptation in forest
management: a review. Annals of Forest Science 72, 145–167. https://
doi.org/10.1007/s13595-014-0446-5
59
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Laskar S Y, Sileshi G W, Nath A J, Das A K (2020). Allometric models
for above and below-ground biomass of wild Musa stands in tropical
semi evergreen forests. Global Ecology and Conservation, 24, e01208.
https://doi.org/10.1016/j.gecco.2020.e01208
Liu M, Feng Z, Zhang Z, Ma C, Wang M, Lian B, Sun R, Zhang L (2017).
Development and evaluation of height diameter at breast models for
native Chinese Metasequoia. PLoS ONE, 12(8). https://doi.org/10.1371/
journal.pone.0182170
Mehtätalo L, de-Miguel S, Gregoire T G (2015). Modeling height-
diameter curves for prediction. Canadian Journal of Forest Research,
45(7), 826-837. https://doi.org/10.1139/cjfr-2015-0054
Meyer H A (1940). A mathematical expression for height curves. Journal
of Forestry, 38(5), 415-420.
Näslund M (1936). Skogsförsöksanstaltens gallringsförsök i tallskog.
Meddelanden Från Statens Skogsförsöksanstalt, 29, 1–69.
Ogana F N (2018). Comparison of a modified Log-Logistict distribution
with established models for tree height prediction. Journal of Research
in Forestry, Wildlife & Environment 10(1), 49-55.
Ogana F N, Gorgoso-Varela J J (2020). A nonlinear mixed-effects
tree height prediction model: Application to Pinus pinaster Ait in
Northwest Spain. Trees, Forests and People, 1, 100003. https://doi.
org/10.1016/j.tfp.2020.100003
Özçelik R, Cao Q V, Trincado G, Göçer N (2018). Predicting tree
height from tree diameter and dominant height using mixed-effects
and quantile regression models for two species in Turkey. Forest
Ecology and Management, 419, 240-248. https://doi.org/10.1016/j.
foreco.2018.03.051
Pinheiro J, Bates D, DebRoy S, Sarkar D, R Core Team (2022). nlme:
Linear and nonlinear mixed effects models. https://cran.r-project.
org/package=nlme. R-Project.
R Core Team T (2021). R: A language and environment for statistical
computing v. 3.6. 1 (R Foundation for Statistical Computing, Vienna,
Austria, 2019). Scientific Reports 11.
RStudio Team (2021). RStudio: Integrated Development for R. In
RStudio, Inc., Boston, MA.
Schwarz G (1978). Estimating the Dimension of a Model. The Annals of
Statistics, 6(2), 461-464. https://doi.org/10.1214/aos/1176344136
Sharma R P, Vacek Z, Vacek S (2016). Nonlinear mixed effect height-
diameter model for mixed species forests in the central part of the
Czech Republic. Journal of Forest Science, 62(10), 470-484. https://doi.
org/10.17221/41/2016-JFS
Wallach, D., & Goffinet, B. (1989). Mean squared error of prediction as
a criterion for evaluating and comparing system models. Ecological
Modelling, 44(3–4). https://doi.org/10.1016/0304-3800(89)90035-5
Weibull W (1951). A statistical distribution function of wide
applicability. Journal of Applied Mechanics, 18(3), 290-293. https://doi.
org/10.1115/1.4010337
Wykoff W R, Crookston N L, Stage A R (1982). User’s guide to the
stand prognosis model (forestry). US Department of Agriculture, Forest
Service, General Technical Report, INT-133.

Abstract
Tree height determination using a non-linear predicting model, for Norway spruce stands in the western part
of Southern Carpathians
For the efficient management of forest resources, it is necessary to know the height of the trees and their diameter
at breast height. The aim of this paper is to develop a nonlinear height-diameter model for Norway spruce (Picea
abies L., H. Karst.) which can be used to estimate the height of trees in relation to their diameter at breast height.
The research has been located in the west of the Southern Carpathians, in the Experimental Base Caransebeș,
Production Management Unit (U.P.) VI Cuntu. For the development of the nonlinear height-diameter model, the
power function was used, customized to describe the relationship between the height and the diameter at breast
height of the trees. This customization consisted in the inclusion of the constant 1.3 m, representing the height of
the diameter at breast height measurement point (d), the inclusion of a new parameter (a1) at the denominator,
respectively adding to the numerator, a difference between d and a constant value. The model thus developed
was compared with non-linear height prediction models commonly used in forestry, three of them using two
parameters, respectively four using three parameters. The height prediction model was developed for the
Norway spruce (Picea abies (L.), H. Karst.), from the west of the Southern Carpathians. The initial data set includes
6927 trees (beech, spruce) and in this study were used all viable spruce trees and all trees whose dendrometric
characteristics (diameter at breast height, height) were not affected by defects. From the total number of trees,
the imposed conditions were met by a number of 1322 spruce trees located in 58 plots. The tested models were
evaluated based on mean absolute error (MAE), root mean square error (RMSE) and BIC (Bayesian Information
Criterion). Thus, the values of the indicators used to evaluate the developed model are: RMSE – 2.917 m, BIC –
6611, and respectively MAE – 2.321 m. The height values obtained by applying the model, respectively the values
of the indicators used to evaluate the model, are close to the values resulting from the application of the Giurgiu
model (equation 8), respectively to the values of the indicators used to evaluate it. The obtained results confirm
that the model developed in this study can be successfully used to estimate the height of trees, in the case when
diameter at breast height was measured for all the trees and the height was measured only for a subsample of
trees. Although, the model was developed based on the data from a relatively small research area located in the
Southern Carpathians, we consider that it can be successfully applied to other areas as well. The efficiency of the
model is demonstrated by the complexity of the parameters used, and the applicability, by the representativeness
of the information used, for the Carpathians forest ecosystems.
Keywords: height-diameter at breast height relationship, nonlinear models, spruce, Southern Carpathians

60
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Rezumat
Pentru gestionarea eficientă a resurselor forestiere este necesar a se cunoaște înălțimea arborilor și diametrul
de bază al acestora. Scopul prezentei lucrări este de a dezvolta un model neliniar înălțime-diametru pentru
specia molid (Picea abies L., H. Karst.) care să poată fi utilizat pentru a estima înălțimea arborilor în raport cu
diametrul acestora. Cercetările au fost localizate în vestul Carpaților Meridionali, în cadrul Bazei Experimentale
Caransebeș, Unitatea de Producție (U.P.) VI-Cuntu. Pentru elaborarea modelului neliniar înălțime-diametru s-a
utilizat funcția putere, particularizată pentru a descrie relația dintre înălțime și diametrul de bază al arborilor.
Această particularizare a constat în includerea constantei 1,3 m, reprezentând înălțimea punctului de măsurare
a diametrului de bază (d) și a unui nou parametru (a1) la numitor, respectiv adăugarea la numărător a diferenței
dintre d și o valoare constantă. Modelul astfel dezvoltat a fost comparat cu modele neliniare de predicție a înălțimii
frecvent folosite în silvicultură, trei dintre acestea utilizând doi parametri, respectiv patru utilizând trei parametri.
Modelul de predicție a înălțimii a fost elaborat pentru specia molid (Picea abies L., H. Karst.), din vestul Carpaților
Meridionali. Setul de date inițial cuprinde 6927 de arbori (fag, molid), în acest studiu fiind utilizați toți arborii de
molid viabili și ale căror caracteristici dendrometrice (diametru de bază, înălțime) nu au fost afectate de defecte.
Din totalul arborilor, condițiile impuse au fost îndeplinite de un număr de 1322 de arbori de molid amplasați
în 58 de sondaje. Evaluarea modelelor testate s-a realizat pe baza erorii medii absolute (MAE), eroarea medie
pătratică (RMSE) și BIC (Criteriul Bayesian de Informare). Astfel, valorile indicatorilor utilizați pentru evaluarea
modelului dezvoltat sunt: RMSE – 2,917 m, BIC - 6611, și respectiv MAE - 2,321 m. Valorile înălțimilor obținute
prin aplicarea modelului dezvoltat, respectiv valorile indicatorilor utilizați pentru evaluarea modelului, sunt
apropiate de valorile rezultate în urma aplicării modelului Giurgiu (ecuația 8), respectiv de valorile indicatorilor
utilizați pentru evaluarea acestuia. Rezultatele obținute confirmă faptul că modelul dezvoltat în acest studiu
poate fi utilizat cu succes pentru estimarea înălțimii arborilor al căror diametru de bază a fost măsurat pentru
toți arborii, iar înălțimea a fost măsurată pentru un număr redus de arbori. Deși, modelul a fost dezvoltat pe baza
unor date ce aparțin unei zone de cercetare restrânse, din Carpații Meridionali, considerăm că acesta poate fi
aplicat cu succes și în alte zone. Eficiența modelului este demonstrată de complexitatea parametrilor utilizați
pentru realizarea acestuia, iar aplicabilitatea, de reprezentativitatea informațiilor utilizate, pentru ecosistemele
forestiere din Carpați.
Cuvinte cheie: relația înălțime-diametru, modele neliniare, molid, Carpații Meridionali

61
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Caracterizarea resursei vegetale
arborescente din pădurile urbane și
peri-urbane ale municipiului Brașov
Gruiță Ienășoiu1 , Alexandru Zaharia1, Șerban Davidescu1, Alexandru Cucu1, Tibor Șerban1,
Constantin Dumitru Dobre1
 autor corespondent
1
SCDEP Brașov, INCDS ”Marin Drăcea”
1. Introducere
Municipiul Brașov este poziționat în depresiunea
Țării Bârsei la poalele masivului Postăvaru, unde se
extinde pe o suprafață de 267,3 kilometri pătrați și are
o populație de 289122 locuitori (https://brasov.insse.ro,
2021). Brașovul, supranumit și orașul din pădure este o
vatra de locuire a oamenilor în preajma pădurii încă din
neolitic (cultura Noua, Tei, Dealul Melcilor). Provocarea
urbei în secolul XXI este integrarea pădurii acum urbane
în infrastructura orașului.
Pădurea urbană este formată din toate arboretele și
arborii situați în interiorul sau în apropierea zonelor
urbane, dar definirea acestui concept în lume a fost
abordat diferit. Unii cercetători apreciază că pădurile
urbane se definesc mai întâi, prin apropierea de centrele
populate și includ o varietate de elemente naturale
specifice, dar și elemente de proveniență antropică, iar
alții, extind definiția și includ aliniamentele stradale,
arborii din zone rezidențiale, din parcuri și de pe orice
alte terenuri (Nowak et al. 2007).
În altă accepțiune, pădurile urbane sunt considerate ca
fiind suma întregii vegetații lemnoase și ierboase din și
în jurul așezărilor umane dense de la mici comunități
către marile orașe metropolitane (Gann 2003). Conform
lui Clark et al. (1997), o pădure urbană sustenabilă este
definită ca fiind totalitatea arborilor ce au luat naștere în
mod natural în orașe, dar și a celor plantați, care reușesc
să ofere locuitorilor un nivel continuu de beneficii
economice, sociale, de mediu, ecologice atât în prezent
cât și în viitor.
Pădurea urbană influențează semnificativ durabilitatea
și calitatea mediului unui oraș (Handayani &
Mardikaningsih 2022). O pădure urbană sănătoasă
joacă un rol multifuncțional din punct de vedere
ecologic, social și economic, aceasta poate crește
calitatea aerului local în mediul urban, în principal
62
PĂ DURI URB A NE
prin atenuarea emisiilor de dioxid de carbon (Nowak
et al. 2007, McPherson & Rowntree 2016), prin scăderea
temperaturii ridicate datorate efectului insulei de
căldură urbană (UHI), prin fixarea poluanților (Bolea et
al. 2005, 2009), prin proprietățile terapeutice ș.a. (Guan
et al 2017). Prin funcționalitatea sa pădurea urbană
furnizează servicii de reținere a apelor pluviale, inclusiv
scăderea debitului de vârf și creșterea calității apei
(McPherson 2006). De asemenea aceasta contribuie la
creșterea calității generale a mediul urban și calității
vieții pentru rezidenții urbani prin: scăderea costurilor
asociate cu energia (McPherson & Simpson 2001),
creșterea accesibilității pe jos în oraș (Wolf 2008),
creșterea vânzărilor cu amănuntul în zone urbane cu
arbori și creșterea oportunităților de muncă (Wolf 2005a,
2005b).
Resursa vegetală din pădurile urbane este cea mai
importantă deoarece caracteristicile ei (compoziție,
suprafață, distribuție, stare de sănătate) sunt cele care
definesc limitele beneficiilor oferite și a costurilor
acumulate (Clark et al. 1997). Astfel, caracterizarea
pădurilor urbane și cuantificarea serviciilor ecosistemice
oferite de acestea se bazează pe o serie de indicatori
sintetici ai arboretului respectiv: compoziția specifică,
distribuția pe orizontală și verticală, stare de sănătate,
vătămări etc.
Obiectivul cercetărilor a constat în caracterizarea sub
aspectul compoziției specifice, a stării de sănătate,
structurii și respectiv a volumului resursei vegetale
arborescente din pădurile urbane și peri-urbane ale
municipiului Brașov.
2. Locul și metoda de cercetare
Metoda de cercetare utilizată este aceea a suprafețelor
experimentale. Aceasta se bazează pe o rețea
nesistematică, ce cuprinde 20 de suprafețe experimentale
de lungă durată, de formă circulară, cu o suprafață de 500
mp (un cerc cu raza de 12,62 m), respectiv cu o suprafață
totală cumulată a rețelei de un hectar. Asociate rețelei

de cercetare s-au amplasat trei stații meteorologice
automate, dispuse în apropiere, în locuri unde se poate
asigura siguranța acestora.
Caracterizarea arborilor și arboretelor din pădurile
urbane și peri-urbane ale municipiului Brașov s-a
realizat prin cercetări multi- și trans-disciplinare la
nivelul acestei rețele dispusă pe un transect altitudinal:
din orașul Brașov cu suprafața experimentală S1 Dealul
Fig. 1. Amplasarea suprafețelor de cercetare de lungă durată / The location of long-term research areas
Suprafețele experimentale au fost delimitate cu centrul
materializat printr-o bornă din lemn fixată în sol, cu o
înălțime de 25-30 cm, iar la baza celui mai apropiat arbore
pe fața dinspre bornă s-a înscris cu vopsea indicativul
suprafeței (ex. C1 - S20).
Cu ocazia inventarierii au fost măsurați toți arborii cu
diametrul mai mare sau egal cu 6 cm. Numărul de ordine
și locul de măsurare a diametrului de bază (diametrul la
înălțimea de 1,30 m) a fost marcat, cu vopsea printr-o
linie orizontală situată în cazul terenurilor înclinate
pe direcția din amonte conform metodologiei privind
supravegherea pe termen lung a stării ecosistemelor
forestiere aflate sub acțiunea poluării atmosferice și
modificărilor climatice (Badea 2008).
Evaluarea stării de sănătate a arborilor, respectiv
evaluarea defolierii frunzișului și a vătămărilor vizibile,
s-a realizat după protocolul de evaluare a stării de
sănătate a pădurilor în rețeaua europeană de sondaje
permanente 16 x 16 km Nivel I (Badea & Leca 2021),
realizat în conformitate cu manualul programului ICP
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Melcilor situată la o altitudine de 644 m (lângă Calea
București, una din cele mai uzitate artere de circulație
ale orașului, în vecinătatea Spitalului Clinic Județean
de Urgență Brașov), până în pădurile naturale din zona
montană ajungând în apropierea vârfului Postăvaru,
unde se află cea mai înaltă formație forestieră cuprinsă în
studiu, respectiv suprafața experimentală S6 Postăvaru
la altitudinea de 1750 m (Fig. 1).
Forests (Echhorn et al. 2020).
Pentru fiecare suprafață experimentală de lungă
durată s-a întocmit o fișă tip care cuprinde în cartușul
superior informații referitoare la: data observației,
localizare (coordonate geografice), unitatea de producție
și amenajistică, altitudine, expoziție, pantă, specia
principală, vârsta medie a arboretului și consistență.
Pentru fiecare arbore inventariat au fost înregistrate
datele referitoare la: numărul arborelui; specia;
diametrul de bază; clasificarea Kraft; clasa de calitate;
înălțimea totală, înălțimea elagată, fructificația,
procentul de defoliere al coroanelor și alte vătămări
produse de factori biotici, abiotici, antropici etc.
În perioada 15 iulie – 31 august 2021, s-a realizat
culegerea informațiilor de teren. Această perioadă
reprezintă momentul de maximă activitate fiziologică
a arborilor, moment în care factorii climatici, poluarea
atmosferică și alte cauze de natură biotică și abiotică
exercită presiune maximă asupra proceselor de creștere
a arborilor (Badea et al. 2008).
63
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

3. Rezultate și discuții la cvercinee, 3,4% la fag, +3,8% la molid, +4,3% la pinul roșu
Ecosistemele forestiere luate în studiu sunt amplasate în și +7,1% la pinul negru) (Timmermann et al. 2022).
pădurile administrate de RPLP Kronstadt RA, unitățile Tab. 3.1. Sinteza rezultatelor privind starea de sănătate a
de producție IV Brașov (u.a. 1A, 23D, 27A, 28, 30, 31B, ecosistemelor forestiere / Synthesis of results on the health status of
32A, 56A, 456A, 549B, 549C, 557, 558A, 563D), V Râul forest ecosystems
Mic (u.a. 5B, 7D, 9C, 11G, 40C) și VI Pârâul Adânc (u.a.
Def. med. Număr arbori/ Clasă de defoliere
45B). Expoziția arboretelor este preponderent nordică, Specia Nr (%) 0 1 2 3 4
nord-vestică. Tipurile de stațiune identificate sunt Rășinoase 352 18,4 134 100 74 4 40
Molid 225 28,1 87 71 33 2 32
cele specifice masivului Postăvaru, respectiv montan- Pin negru 3 10,0 3
premontan de făgete și montan de amestecuri. Brad 92 25,5 30 16 41 2 3
Larice 4 1,3 4
La nivelul rețelei de cercetare au fost inventariați un Molid 225 28,1 87 71 33 2 32
număr de 720 arbori. Rășinoase - 352 de arbori din cinci Pin negru 3 10,0 3
Pin roșu 28 27,1 10 13 5
specii diferite: molid (Picea abies L., H. Karst) cu un procent Foioase 368 19,4 146 167 36 4 12
de participare de 31,3%, brad (Abies alba Mill.) - 12,8%, Fag 238 17,9 106 101 20 3 8
pin roșu (Pinus sylvestris L.) - 3,9%, larice (Larix decidua Frasin 32 24,7 18 12 1 1
Carpen 22 15,5 3 16 2
Mill.) - 0,6%, pin negru (Pinus nigra J.F. Arnold) - 0,2%. Paltin 34 12,2 22 9 2
Foioasele, reprezentate de 369 de arbori, din speciile: Arțar 18 13,9 2 16
Gorun 6 17,5 3 3
fag (Fagus sylvatica L.) cu un procent de participare de Stejar 4 3,8 4
33,1%, paltin de munte (Acer pseudoplatanus L.) 4,7%, Tei 4 8,8 3 1
Jugastru 5 8,0 2 2
frasin (Fraxinus excelsior L.) - 4,4%, carpen (Carpinus Nuc 1 30,0 1
betulus L.) - 3,1%, arțar (Acer platanoides L.) - 2,5%, gorun Ulm 2 60,0 1 1
(Quercus petraea Matt.) - 0,8%, jugastru (Acer campestre L.) Cireș 1 30,0 1
Mesteacăn 1 10,0 1
- 0,7%, stejar (Quercus robur L.) - 0,6%, tei (Tillia cordata Total 22,2
Mill.) - 0,6%, ulm de munte (Ulmus glabra Huds.) - 0,3%, Nr: număr de arbori; Def: defoliere medie
cireș (Prunus avium L.), mesteacăn (Betula pendula Roth.) Defectele și vătămările vizibile au fost prezente doar la un
și nuc (Juglans regia L.) – toate cu 0,1%. număr de 154 arbori. Distribuția procentuală a arborilor
Defolierea coroanelor arborilor evaluați a fost apreciată afectați (Fig. 3.1) a surprins următoarele categorii de
vizual în raport cu coroana unui arbore perfect sănătos defecte: arbori cu vârful rupt, care dețin ponderea cea
al speciei, cu un aparat foliar complet, considerat arbore mai are (42%), înclinați (8%), bifurcați (6%), cu vârful
etalon. Conform metodologiei valorile procentuale au uscat (5%), cu rupturi de trunchi (5%), răniți (5%), curbați
fost încadrate în clase de defoliere. Sinteza datelor este (2%), arbori la care s-a identificat prezența putregaiului
prezentată sub forma unei matrice (tab. 3.1), în care se exterior (1%), iar ponderea arborilor morți pe picior
observă o grupare a arborilor, în proporție de peste 70%, a fost de 27%. Rupturile au fost produse ca urmare,
atât la rășinoase, cât și la foioase, în clasele arborilor în special, a acțiunii combinate a zăpezii și vântului,
sănătoși sau slab vătămați. iar la baza trunchiului au fost favorizate de prezența
Defolierea medie, la nivelul rețelei, este de 22,2%, iar pe putregaiului (Simionescu et al. 2012).
grupe de specii 18,4% la rășinoase și 19,4% la foioase. La nivel european, în 2021, vătămările principale au fost
Defolieri medii mai ridicate au avut molidul, bradul și produse de insecte – responsabile pentru 24,6% din cazuri
pinul, dintre rășinoase, cu defolieri medii de peste 25%, (defoliatoare, gândaci de scoarță, miniere, sugătoare,
iar dintre foioase cireșul și frasinul. de gale ș.a.), urmate de factorii abiotici – 16,2% (secetă,
Fagul, specia cea mai bine reprezentată la nivelul rețelei zăpadă/gheață, vânt, îngheț/ger ș.a.) și ciuperci – 11,8%
de cercetare, a avut o defoliere medie (la nivel de specie) (foliare, xilofage, cancere, ofiliri ș.a.) (Timmermann et
de 17,9%. Dintre rășinoase, ponderea cea mai mare o are al. 2022). Diferențele dintre vătămările sesizate în rețeaua
molidul, care prezintă o defoliere medie semnificativă din Brașov și datele europene sunt date, în special, de
28,1%, în special, din cauza rupturilor în coroană ce au particularitățile zonei de studiu (zona montană).
afectat arboretele din zona înaltă a masivului Postăvaru.
Dintre rășinoase, laricele înregistrează cea mai bună stare
de sănătate, iar dintre foioase stejarul. De menționat faptul
că pentru cireș (30% defoliere), mesteacăn (10% defoliere),
nuc (30% defoliere) și ulm de munte (60% defoliere), valorile
nu caracterizează eficient rețeaua datorită numărului mic
de exemplare evaluate (câte 1-2 exemplare).
Spre comparație, la nivel european, în 2021, defolierea medie
a rășinoaselor a fost de 22,4% (dintre care molidul și pinul
roșu 22,9%, pinul negru 22,0%), iar a foioaselor de 23,3%
(dintre care fagul 20,8% și cvercineele de climat continental
27,3%). În ultimii 20 ani, tendința, la scară continentală, a fost Fig. 3.1. Distribuția arborilor afectați pe categorii de defecte vizibile
de agravare foarte ușoară a defolierii la toate speciile (+2,6% / Distribuțion of damaged trees by categories of visible effects

64

Intensitatea fructificației a avut un trend normal:
prezența fructificației a fost observată la 37% din arborii
evaluați, 20% având fructificație slabă, 15% normală și
numai 2% abundentă.
Structura arboretelor apare sub foarte multe aspecte
determinate de diversitatea caracteristicilor arborilor
componenți (Leahu 1994). Structura arboretelor
surprinse la nivelul rețelei de suprafețe experimentale
a fost caracterizată pe baza distribuției numărului de
arbori pe categorii de diametre și specii.
Repartiția numărului de arbori pe categorii de diametre
la principalele specii de rășinoase (molid, brad, pin) este
prezentată în figura 3.2, respectiv pentru foioase (fag,
paltin, frasin) în figura 3.3 și se evidențiază prin curbe
de frecventa specifice fiecărui caz în parte.
Fig. 3.2. Curbele ajustate ale frecvenței principalelor specii de
rășinoase în raport cu diametrul / Adjusted frequency curves in
relation to the diameter for the main softwood species
Fig. 3.3. Curbele ajustate ale frecvenței principalelor specii de
foioase în raport cu diametrul / Adjusted frequency curves in
relation to the diameter for the main deciduous species
Modelarea curbelor de frecvență s-a realizat prin
intermediul funcției Beta din sistemul Pearson (această
funcție permite ajustarea distribuțiilor reale).
Aceste curbe urmează, în general, distribuții cu o legitate
apropiată de cea normală, având abateri sistematice. Cea
mai evidentă abatere este asimetria de stânga (pozitivă)
prezentă în general în cadrul arboretelor echiene și
relativ-echiene, situație identificată pentru majoritatea
speciilor evaluate.
Acest indicator de formă al distribuției este generat de
o prezenta mai mare a arborilor în categoriile mediane
de diametre. În schimb, curbele de frecvență pentru
speciile brad si frasin sunt caracterizate printr-o
progresie geometrică descrescătoare sau printr-o funcție
exponențială, fapt determinat de o variabilitate mare a
claselor de diametre la nivelul speciei.
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Fig. 3.4. Volumul determinat pe specii la nivelul rețelei de
suprafețe experimentale / The volume determined for each species
in the research network of Brașov urban forests
Caracteristicile biometrice ale arborilor măsurate
cu ocazia efectuării lucrărilor de teren (diametrul și
înălțimea) sunt elementele ce au stat la baza calculului
volumului, pe specii, la nivelul rețelei de suprafețe
experimentale, prezentat în figura 3.4. Determinarea
volumului arborilor s-a realizat prin aplicarea metodei
ecuației de regresie bifactorială pentru volumul arborilor
(Giurgiu et al. 2004).
La nivelul rețelei, după cum era de așteptat, volumele
maximale au fost înregistrate la molid (291,11 m3),
fag (220,25 m3) și brad (85,80 m3). La polul opus se
găsesc nucul (0,17 m3) și mesteacănul (0,47 m3), cu
prezență accidentală, de 1-2 exemplare, slab dezvoltate,
diseminate în etajul inferior al arboretelor.
4. Concluzii
Rețeaua de cercetare instalată, nefiind sistematică, poate
reda un trend cu privire la compoziția și starea de sănătate
a arboretelor, cu implicații directe asupra productivității
pădurilor urbane și peri-urbane, administrate de RPLP
Kronstand RA, dar valorile nu pot fi extrapolate la toate
arboretele constituente.
Distribuția arborilor simptomatici pe clase de vătămare
relevă o pondere majoritară (peste 70%) a arborilor
sănătoși și slab vătămați (clasele 0 și 1).
Structural, arboretele sunt formate din 18 specii
arborescente (5 rășinoase și 13 foioase) cu o distribuție
65
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

a arborilor pe categorii de diametre ce pune în evidență www.icp-forests.org/manual.htm

prezența unor arborete echiene și relativ echiene, cu un Gann S B (2003). A methodology for inventorying stored carbon in
fond de producție, la hectarul inventariat, ce depășește an urban forest. An unpublished paper submitted to the faculty
of Virginia Polytechnic Institute and State University in partial
750 m3 de masă lemnoasă. fulfilment of the requirements of the degree of M.Sc Forestry.

Finanțare Guan H, Wei H, He X, Ren Z, An B (2017). The tree-species-specific

Finanțarea cercetărilor a fost efectuată prin: Programul
Operațional Competitivitate, Axa: 1 Cercetare, dezvoltare
tehnologică și inovare (CDI) în sprijinul competitivității
economice și dezvoltării afacerilor Acțiunea: 1.2.3.
Parteneriate pentru transfer de cunoștințe, activități
de tip C; Denumire Proiect: Creșterea competitivității
economice a sectorului forestier și a calității vieții prin
transfer de cunoștințe, tehnologie și competențe CDI;
ID / Cod My SMIS: P_40_380 / 105506; Contract nr.
15/01.09.2016; Contract subsidiar nr. 14/23.07.2019
„Monitorizarea stării ecosistemelor forestiere și valorificarea
potențialului recreativ, cultural și istoric al pădurilor urbane
și periurbane administrate de RPLP Kronstadt”; Activitatea:
D.1 Cercetare industrială realizată în colaborare efectivă.
Publicarea a fost asigurată prin proiectul CresPerfInf.
Bibliografie
Badea O et al. (2008). Manual privind metodologia de supraveghere
pe termen lung a stării ecosistemelor forestiere aflate sub acțiunea
poluării atmosferice și modificărilor climatice. Ed. Silvică.
Badea O, Leca S (2021). Protocol de evaluare a stării de sănătate a
pădurilor în rețeaua europeană de sondaje permanente (16x16 km)
din România, manuscris INCDS, 6-9.
Bolea V, Chira D et al. (2005). Atlasul poluării în Braşov.
Bolea V, Chira D, Popa M, Mantale C, Pepelea D, Gancz V, Surdu A,
Iacoban C (2006). Arborii bioindicatori şi bioacumulatori de sinteză
în ecosistemul forestier. Anale ICAS, 49: 67-77.
Clark J R, Matheny N P, Cross G, Wade V (1997). A model of urban
forestry sustainability. Journal of Arboriculture 23(1), 17-30.
Echhorn J, Roskams P, Potočić N, Timmermann V, Ferretti M, Mues
V, Szepesi A, Durrant D, Seletković I, Schröck H‐W, Nevalainen
S, Bussotti F, Garcia P, Wulff S (2020). Part IV: Visual Assessment
of Crown Condition and Damaging Agents. Version 2020-3. In:
UNECE ICP Forests Programme Co-ordinating Centre (ed.): Manual
on methods and criteria for harmonized sampling, assessment,
monitoring and analysis of the effects of air pollution on forests.
Thünen Institute of Forest Ecosystems, Eberswalde, Germany. http://
effect of forest bathing on perceived anxiety alleviation of young-
adults in urban forests. Annals of Forest Research, 60(2), 327-341.
Handayani B, Mardikaningsih R (2022). Urban forest: The role of
improving the quality of the urban environment. Bulletin of Science,
Technology and Society, 1(1), 25-29.
Leahu I (1994). Dendrometrie. Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti,
111-214.
Livesley S J, McPherson E G, Calfapietra C (2006). The urban forest
and ecosystem services: impacts on urban water, heat, and pollution
cycles at the tree, street, and city scale. Journal of Environmental
Quality, 45(1), 119-124.
McPherson E G (2006). Urban Forestry in North America.
McPherson E G, Simpson J R (2001). Effects of California’s urban forests
on energy use and potential savings from large-scale tree plantings.
Center for Urban Forest Research, Davis, CA.
McPherson E G, Rowntree R A (2016). Energy conservation potential of
urban tree planting. Journal of Arboriculture 19(6), 321-331.
Nowak D J, Crane D E, Stevens J C (2007). Air pollution removal by
urban trees and shrubs in the United States. Urban Forestry & Urban
Greening 4, 115-123.
Simionescu A, Chira D, Ciornei C, Mihalciuc V, Tulbure C (2012).
Starea de sănătate a pădurilor din România în perioada 2001-2010.
Ed. Muşatinii.
Timmermann V, Potočić N, Ognjenović M, Kirchner T (2022). Tree
crown condition in 2021. In Michel A, Kirchner T, Prescher A-K,
Schwärzel K (eds). Forest Condition in Europe: The 2021, 2022
Assessment. ICP Forests Technical Report under the UNECE
Convention on Long-range Transboundary Air Pollution (Air
Convention). Eberswalde: Thünen Institute, 41-55. https://doi.
org/10.3220/ICPTR1656330928000
Wolf K L (2005a). Trees in the small city retail business district:
Comparing resident and visitor perceptions. Journal of Forestry
103(8), 390-395.
Wolf K L (2005b). Business district streetscapes, trees and consumer
response. Journal of Forestry 103(8), 396-400.
Wolf K L (2008). City trees, nature and physical activity: A research
review. Arborist News 17(1), 22-24.
https://brasov.insse.ro/wp-content/uploads/2021/01/08.Populatia-pe-
municipii-orase-comune-si-sexe-la-1-iulie-2020.pdf

Abstract
Biometric characterization of the tree plant resource in the urban and peri-urban forests of Brașov
The monitoring of urban and peri-urban forests, which are under a strong anthropic influence, is carried out
through the characterization parameters of the constituent stands: composition, structure, state of health,
fruiting, biomass accumulation.
In the urban and peri-urban forest stands of the Brașov municipality, managed by RPLP Kronstadt RA, a monitoring
network (20 long-term experimental plots) was installed on an altitudinal transect in which, through multi- and
trans-disciplinary research, a series of synthetic indices were determined that can provide information regarding
the state and evolution of the studied stands.
On a cumulative surface of 1 hectare, 720 trees were inventoried, from 18 arborescent species, most of them
(approx. 70%) being healthy or slightly damaged, with a distribution of trees by diameter categories that highlights
the presence of even-aged and relatively even-aged stands and a production fund of about 750 m3/ha of wood.
Keywords: urban forest, composition, structure, state of health, fruiting, biomass accumulation.

66

Analiza factorilor care
condiționează amplasarea rețelei
de perdele forestiere de protecție
a câmpului în județul Vrancea
Florin-Dorian Cojoacă1, Dorina Drăgan2 , Cristiana Marcu2, Cosmin Loghin2, Elena Mihăilă2
 autor corespondent
1
SCDEP Craiova, INCDS
2
INCDS „Marin Drăcea“ Voluntari
1. Introducere
În ultimele decenii, necesitatea înființării perdelelor
forestiere de protecție a câmpului a făcut obiectul a
numeroase studii și cercetări (ICAS 2005, Adam et al.
2012a, Adam et al. 2012b, Constandache et al. 2012,
Constandache & Nistor, 2014, Costăchescu et al. 2012,
Greavu et al. 2012, Costăchescu et al. 2018), prin care
s-a arătat, încă o dată, rolul acestora în protejarea și
ameliorarea locală a condițiilor de mediu, cât și la
creșterea producției agricole, concomitent cu majorarea
suprafețelor ocupate cu vegetație forestieră.
Teritoriul analizat se află localizat în zona de câmpie a
județului Vrancea (Câmpia Râmnicului și Câmpia Siretului
Inferior), fiind puternic expus exceselor climatice,
specifice silvostepei, din Câmpia Română (Fig. 1.1).
Fig. 1.1. Localizarea teritorială a județului Vrancea și încadrarea
acestuia în zonalitatea bioclimatică (prelucrare după USGS.
Shuttle radar topography mission (SRTM, rezoluția 30 m,
disponibil la: http://srtm.usgs.gov - accesat la 06-09-2022))
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
SIS T EME AGRO SILV ICE
În prezent, zona de câmpie a județului Vrancea are o
folosință predominant agricolă, terenurile agricole
deținând o suprafață de peste 82%, în timp ce pădurile
dețin o pondere de numai 4% (Tab. 1.1), aceasta fiind
insuficientă pentru a preveni apariția și evoluția proceselor
de degradare a condițiilor de mediu și a procesului general
de aridizare care a cuprins în special sudul - estul țării.
Tab.1.1. Ponderea categoriilor de utilizare a terenurilor în zona de
câmpie a județului Vrancea (prelucrare după Corine Land Cover
2000 raster data — European Environment Agency (europa.eu))
Categorii de utilizare a terenurilor Suprafață (ha) %
Terenuri agricole 148557,20 82,59
Suprafețe artificiale 16180,64 9,00
Păduri și suprafețe seminaturale 7153,68 3,98
Corpuri de apă 5759,15 3,20
Zone umede 2212,02 1,23
Total 179862,68 100,00
Din totalul zonei de câmpie a județului Vrancea de cca.
179863 ha (Tab. 1.1) s-a luat în studiu o suprafață de cca.
94958 ha (53%), având categoria de folosință terenuri
arabile și pășuni. Aceasta este situată exclusiv în zona de
silvostepă și este destul de slab acoperită cu păduri, ceea
impune includerea acestei zone într-o primă urgență
de aplicare a unor măsuri de protejare a mediului prin
utilizarea vegetației forestiere. Câmpia Siretului inferior
(în care predomină solurile aluviale), ce nu poate fi
delimitată geomorfologic de partea dreaptă a Luncii
Siretului, și luncile altor ape mai mici au fost incluse
în cadrul zonei analizate, întrucât se apreciază că
influența lor asupra mediului din apropiere este din ce
în ce mai redusă, ca urmare a modificărilor climatice și
hidrologice-hidrogeologice produse în ultimele decenii.
În acest context, pentru a proteja și conserva atât
condițiile de mediu din această zonă, cât și potențialul
agricol pe care aceasta îl prezintă, este necesară existența
unor suprafețe forestiere consistente sau crearea unor
sisteme forestiere de protecție.
67
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Obiectivul lucrării este de a analiza atât factorii staționali 3. Rezultate și discuții

care acționează în zona de câmpie a județului Vrancea,
ce condiționează vegetația forestieră naturală și soluțiile
3.1. Cadrul natural
Altitudinal, zona de câmpie a județului Vrancea
de împădurire care se impun, precum și posibilitățile
se desfășoară între 5 și 350 m altitudine absolută,
concrete de amplasare în teren a perdelelor forestiere de
prezentând o scădere către Siret, Buzău și Dunăre.
protecție a câmpului în vederea elaborării studiului de
Această câmpie este dispusă în trepte datorită evoluției
fundamentare a necesității pentru înființarea unor astfel
geologice, astfel încât se disting trei trepte: una
de culturi forestiere.
înaltă (câmpia de glacis), una intermediară (câmpia
2. Material și metodă piemontană joasă) și una joasă (câmpia de subsidență)
(Fig. 3.1).
Delimitarea teritoriului din zona de câmpie a județului
Vrancea a fost făcută pe baza criteriului geografic
(limitele unităților și subunităților geografice existente
în harta unităților de relief din România), criteriului
pedologic (tipurile de soluri caracteristice câmpiei
forestiere și zonelor de luncă) și a limitelor județului
Vrancea existente în harta administrativ-teritorială a țării.
Solurile caracteristice zonei analizate au fost identificate
pe baza informațiilor oferite de harta pedologică scara
1:200000, întocmită de ICPA (Institutul de Cercetări
pentru Pedologie și Agrochimie, 1963-1986). În acest
scop a fost necesară georeferențierea prealabilă a hărții
pedologice, utilizând imaginile aeriene ortorectificate,
pe baza coordonatelor colțurilor trapezelor 1:200000.
Rețeaua de perdele forestiere de protecție s-a realizat
pe ortofotoplanuri la scara 1:5000, prin vectorizare.
Fig. 3.1. Subunități geografice din sectorul de câmpie a județului
Perdelele s-au trasat, în general, pe conturul tarlalelor
Vrancea (prelucrare după Posea & Badea 1984 și USGS - SRTM,
agricole și s-a avut în vedere ca perdelele principale să
rezoluția 30 m)
fie orientate pe cât posibil perpendicular pe direcția
vânturilor dominante. S-a avut în vedere ca distanțele Prezentarea mai detaliată a cadrului natural al acestei
medii aproximative să fie de 500 m între perdelele zone și a modificărilor factorilor de mediu produse
principale și de 1000 m între perdelele secundare. Din de-a lungul timpului este necesară, deoarece conține și
considerente practice a fost adoptată o lățime unică a descrierea factorilor staționali din cuprinsul suprafeței
perdelelor, de 10 m, ceea ce conduce la un procent de studiate, care prin variația, distribuția și modul lor de
ocupare a terenului agricol de cca. 2-3%. asociere determină compoziția și diversitatea soluțiilor
Informații utilizate de împădurire care trebuie adoptate pentru realizarea
culturilor forestiere de protecție. Prin urmare, în
Pentru a identifica și materializa teritoriul din zona
continuare va fi prezentat cadrul natural specific
de câmpie a județului Vrancea care constituie obiectul
Câmpiei Siretului Inferior și Câmpiei Râmnicului.
prezentei lucrări, au fost utilizate, în principal, datele
oferite de: 3.1.1. Câmpia Siretului Inferior
– Ortofotoplanuri la scara 1:5000, pentru identificarea Localizare
terenurilor arabile și a pășunilor, de tip natural-color (RGB); Din punct de vedere al regionării geomorfologice,
– Harta solurilor 1:200000; teritoriul studiat se încadrează în regiunea Câmpia
Română, subregiunea Câmpia Buzău-Siret, unitatea de
– Harta administratativă 1:100000 (scanată și georeferențiată);
relief Câmpia Siretului (Posea & Badea 1984).
Aceste date au permis atât delimitarea zonei de câmpie a
Relief
județului Vrancea, rezultată prin suprapunerea și analiza
hărților ce conțin tipurile de informații menționate, cât Câmpia Siretului Inferior reprezintă treapta cea mai
și constituirea bazei de date pentru desfășurarea unei joasă a Câmpiei Buzău-Siret, fiind dezvoltată pe cursul
analize GIS preliminare. inferior al Siretului și având o extindere mai mare pe
partea dreaptă a acestuia. Aceasta se îngustează atât spre
Analiza GIS
Subcarpații Moldovei, cât și spre confluența cu Dunărea.
Prin utilizarea straturilor de informații GIS s-a realizat
Sub aspect morfologic și fizico-geografic Câmpia
analiza spațială specifică preliminară. În urma acesteia au
Siretului este alcătuită din două mari sectoare: un
rezultat datele GIS necesare pentru stabilirea suprafețelor
sector de luncă propriu-zisă, mai îngust și mai jos, care
corespunzătoare rețelei de perdele forestiere de protecție a
însoțește de o parte și de alta cursul Siretului și un sector
câmpului, pe categorii de folosință și unități administrativ-
de câmpie de divagare, mai înalt și mai extins, care există
teritoriale, la nivelul zonei de câmpie a județului Vrancea.
numai pe dreapta Siretului. Având în vedere faptul că
În acest scop a fost utilizat softul ArcGIS 10.3.
această unitate de relief reprezintă o zonă de maximă

68
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

subsidență, trecerea spre unitățile de câmpie din jur se Soluri

realizează prin maluri în general abrupte, iar altitudinea Repartiția solurilor reflectă condițiile locale de relief, de
reliefului este cea mai coborâtă din Câmpia Buzău-Siret umiditate și de substrat.
(sub 25-30 m).
Ponderea este deținută de clasa protisoluri (69%), cu
Este alcătuită din depozite aluvionare fine, remaniate următoarele tipuri de soluri: aluviosol entic - 41% și
din Carpați, Subcarpați și Podișul Moldovenesc. aluviosol - 28% (Tab. 3.1.1.2).
Climă Tab. 3.1.1.2. Evidența și răspândirea teritorială a solurilor din
Câmpia Siretului Inferior se remarcă printr-un grad Câmpia Siretului Inferior aferentă județului Vrancea
mare de uscăciune. Regiunea se încadrează în arealul cu
Clasa de sol Tip/subtip de sol Suprafața
cele mai severe secete din România. Nr SRTS (SRCS) SRTS (SRCS) ha %
Temperatura medie anuală a aerului este de aproape Aluviosol entic (Protosol
Protisoluri 29400,55 41,24
11°C, precipitațiile medii anuale sunt reduse (485 mm). (Soluri neevoluate, aluvial)
1
Indicele de ariditate De Martonne (Iar), ale cărui valori trunchiate sau Aluviosol (Sol aluvial) 19579,02 27,47
desfundate) Total clasă 48979,56 68,71
oscilează în jurul nivelului de 23, reflectă bine încadrarea
Cernoziom tipic (Cernoziom) 13187,84 18,50
bioclimatică în zona de silvostepă, cât și existența unui
Cernoziom cambic/
climat caracterizat prin temperaturi ridicate și deficit Faeoziom cambic 765,10 1,07
foarte puternic de precipitații, în special în perioada (Cernoziom cambic)
Cernisoluri
estivală, dar și la nivel anual. 2 (Molisoluri) Cernoziom argic/
Faeoziom argic (Cernoziom 603,94 0,85
Ape argiloiluvial)
Faeoziom greic (Sol cenușiu) 0,57 0,01
În ceea ce privește apele de suprafață, în acest sector
Total clasă 14557,44 20,43
al județului Vrancea, acestea sunt reprezentate de râul
Gleiosol și diverse soluri
Siret, cu afluenții săi de dreapta Putna, Zăbrăuți, Sușița 3 Hidrisoluri gleice (Sol gleic) 3107,91 4,36
etc., și de râul Râmnicu Sărat. Cernoziom gleic/ Faeoziom
gleic/ Gleiosol cernic 2123,82 2,98
Vegetație naturală (Soluri hidromorfe) (Lăcoviște)
Din suprafața totală a Câmpiei Siretului care face parte Total clasă 5231,73 7,34
din județul Vrancea (71286 ha), vegetația forestieră 4 Salsodisoluri Soloneț (Soloneț) 1591,46 2,23
deține o pondere extrem de redusă (2947 ha - 4%). (Soluri halomorfe) Total clasă 1591,46 2,23
Luvisoluri Luvosol tipic (Sol brun luvic) 451,61 0,63
Vegetația specifică acestei zone de câmpie de subsidență, 5 (Argiluvisoluri) Total clasă 451,61 0,63
este reprezentată prin păduri de luncă cu anini, plopi, Antrisoluri Antrosol erodic (Erodisol) 44,02 0,06
sălcii, frasini, stejari (85%), mai răspândite fiind tipurile 6 (Soluri neevoluate,
de pădure: zăvoaie complexe de plopi și sălcii - 52% și trunchiate sau Total clasă 44,02 0,06
desfundate)
stejărete de pedunculat cu Rubus caesius - 28%. Ape 430,82 0,60
Clase suplimentare
7
Pădurile mezofile de stejar pedunculat dețin o pondere (ape) Total clasă 430,82 0,60
de aproximativ 7%, acestea fiind reprezentate printr-un TOTAL GENERAL 71286,65 100
singur tip de pădure – amestecuri de stejar pedunculat
cu tei argintiu, carpen (șleauri), iar pădurile termofile de SRTS 2012, SRCS 1980
stejar pedunculat, cu o pondere de 8%, sunt reprezentate Cernisolurile dețin o pondere destul de mare, de peste
prin tipul de pădure - stejărete de pedunculat și brumăriu 20%, apărând pe locurile mai înalte din interiorul câmpiei
cu arțar tătărăsc (Tab. 3.1.1.1). de divagare. Dintre tipurile de soluri reprezentative se
pot remarca cernoziomurile tipice, care dețin o pondere
Tab. 3.1.1.1. Evidența și răspândirea teritorială a vegetației
de aproape 19%.
forestiere din Câmpia Siretului Inferior aferentă județului Vrancea
(prelucrare după Doniță et al. 2008) Solurile intrazonale din clasa hidrisoluri (cernoziom
gleic, faeoziom gleic, gleiosol cernic) (3%) sunt
Suprafață caracteristice luncilor râurilor. În același areal apar
Nr Grup de ecosistem Tip de ecosistem
(ha) (%)
gleiosoluri și diverse soluri gleice, cu o pondere ceva mai
Zăvoaie complexe de plopi
și sălcii 1520,39 51,59 mare, de peste 4%.
Păduri de luncă cu
1
anini, plopi, sălcii, Stejărete de pedunculat 822,70 27,92 Solonețurile ocupă suprafețe destul de mici (2,23%).
frasini, stejari cu Rubus caesius
Celelalte tipuri de soluri dețin ponderi nesemnificative.
Aninișuri de anin negru 160,31 5,44
Total 2503,40 84,95 3.1.2. Câmpia Râmnicului
Amestecuri de stejar
Păduri mezofile de pedunculat Localizare
cu tei argintiu, 209,36 7,10
2 stejar pedunculat Partea sud-vestică a zonei de câmpie din județul Vrancea
carpen (șleauri)
Total 209,36 7,10 se desfășoară peste o parte din Câmpia Râmnicului.
Păduri termofile Stejărete de pedunculat Din punct de vedere al regionării geomorfologice,
de stejar și brumăriu cu artar 234,31 7,95
3 pedunculat tătărăsc teritoriul studiat se încadrează în regiunea Câmpia
Total 234,31 7,95 Română, subregiunea Câmpia Buzău-Siret, unitatea de
TOTAL 2947,08 100 relief Câmpia (piemontană a) Râmnicului, subunitățile

69
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Glacisul Râmnicului și Câmpia joasă a Râmnicului fâșia de scufundare a Stratelor de Cândești, adâncimea
(Posea & Badea 1984). pânzei freatice din câmpia joasă atinge chiar 40 m.
Câmpia Râmnicului se subdivide în două fâșii cu Vegetație naturală
caractere diferite: Câmpia înaltă sau Glacisul Râmnicului În Câmpia Râmnicului vegetația naturală forestieră
și Câmpia joasă a Râmnicului. inițială, cu accente stepice în partea sud-estică, a fost
Relief înlocuită aproape în totalitate de culturile agricole.
Altitudinal, relieful variază între 40 și 350 m. Astfel, Câmpia Râmnicului aferentă județului Vrancea,
deține o suprafață de aproximativ 108576 ha și a rămas
Câmpia de glacis (Glacisul Râmnicului) este alcătuită din
acoperită cu vegetație forestieră doar în proporție de
câmpuri delimitate de văi alohtone, ce urcă spre Subcarpați.
1,65% (1790 ha) (Tab. 3.1.2.1).
În câmpuri apar ogașe și văiugi locale, adâncite numai
în depozite loessoide și care au atât izvoarele, cât Tab. 3.1.2.1. Evidența și răspândirea teritorială a vegetației
și gurile terminale, localizate în câmpia înaltă. Văile forestiere din Câmpia Râmnicului aferentă județului Vrancea
mari, alohtone, ce despart câmpurile, prezintă versanți (preluare după Doniță et al. 2008)
abrupți, cu diferența de nivel de până la 120 m și cu Suprafață
alunecări de teren. Nr Grup de ecosistem Tip de ecosistem
(ha) (%)
Câmpia joasă s-a format peste un areal marginal, care Păduri termofile de
Stejărete de pedunculat și 1234,27 68,94
1 brumăriu cu arțar tătăresc
funcționa subsident, în compensare cu ridicarea din vest stejar pedunculat
Total 1234,27 68,94
(Glacisul Râmnicului). Ea a fost colmatată cu aluviuni cărate
Amestecuri de gorun cu tei
din Subcarpați și cu coluvii provenite din glacis, formându- 306,90 17,14
argintiu, carpen (sleauri)
se mai întâi ca o câmpie fluvio-deltaică, iar la începutul Păduri mezofile de Gorunete acidofile 40,26 2,25
Holocenului, când subsidența a încetat, devenind câmpie 2 gorun Gorunete cu carpen 17,78 0,99
piemontană joasă. Gorunete neutrofile 66,71 3,73
Total 431,66 24,11
Câmpia piemontană joasă este aproape nefragmentată,
Amestecuri de fag, gorun
râurile rămânând numai cu o luncă foarte îngustă și o (carpen) neutrofile 72,04 4,02
Păduri mezofile de
albie minoră meandrată, uneori de tipul unui șanț, mai 3 fag, colinare Făgete colinare neutrofile 13,11 0,73
rar apărând și popine. Pe câmp sunt specifice urmele Total 85,15 4,76
unor cursuri părăsite. Amestecuri de stejar
pedunculat cu tei pucios, 31,64 1,77
Aceste două câmpii prezinta diferențieri transversale, carpen (șleauri)
Păduri mezofile de
după cum urmează: între Râmnic și Putna, Glacisul 4 stejar pedunculat Stejărete de pedunculat cu 7,68 0,43
Râmnicului se separă în Glacisul Cotești-Odobești, iar carpen
între Putna și Trotuș în Glacisul Zabrăuțiului; Câmpia Total 39,35 2,20
TOTAL 1790,39 100
joasă a Râmnicului are două subunităti: Câmpia Râmnei
între Râmnic și Milcov și Câmpia Putnei (sau Focșaniului) Pădurile termofile de stejar pedunculat dețin o pondere
între Milcov și Șușița. de 69% și sunt localizate în partea sudică a Câmpiei
Climă joase a Râmnicului, fiind fragmentate în mai multe
Clima este temperată cu influențe continentale (estice și trupuri de dimensiuni foarte mici.
nord-estice), resimțite mai ales în valorile temperaturilor Pădurile mezofile de gorun (27%), reprezentate prin tipul
extreme absolute: maxime de 39-40°C și minime de de pădure amestecuri de gorun cu tei argintiu, carpen
-25...-30°C (sau chiar mai scăzute). (șleauri) (17%) și pădurile mezofile de fag, colinare (5%),
Datorită poziției sale la periferia Subcarpaților de reprezentate prin tipul de pădure amestecuri de fag,
Curbură, aici se resimt efectele de foehn. Ca urmare, gorun (carpen) neutrofile (4%), dețin suprafețe reduse,
se înregistrează în medie anual: peste 10°C temperatura fiind localizate la contactul zonei de câmpie cu etajul
medie a aerului, care reprezintă valori superioare deluros.
câmpiei limitrofe, și 500-550 mm precipitații, deci Soluri
valori inferioare celor din regiunile limitrofe. Localizarea la exteriorul curburii Carpaților, unde
Ape efectele foehnale sunt accentuate, a făcut ca în acestă
Hidrografia este specific piemontană, cu râuri regiune a Câmpiei Române silvostepa să urce până
principale ce vin din Subcarpați (Milcov, Râmna, la peste 300 m. Astfel, solurile dominante sunt cele
Râmnicu Sărat etc.). Ele sunt aproape paralele în specifice silvostepei, cernisolurile deținând aproape
câmpia de glacis și suferă schimbări de direcție în 67% din suprafața câmpiei (Tab. 3.1.2.2). Dintre
câmpia joasă. La ploi și viituri nu apar inundații acestea mai importante sunt cernoziomurile cambice
deosebite, decât pe văile din sud. Și excesul de umiditate și faeoziomurile cambice care dețin o pondere de cca.
este relativ redus, chiar și în câmpia joasă. În fâșia de 28%, localizate în câmpia joasă (Câmpia Râmnicului), și
glacis, unde debitele sunt mai mari, albiile și chiar faeoziomurile greice, care dețin o pondere de peste 19
luncile sunt dominate de aluviuni grosiere. %, acestea fiind dispuse longitudinal în fâșia mai înaltă,
Pânza freatică se află la 10-60 m adâncime în câmpia de glacis. În partea central-sudică a câmpiei joase, în
de glacis și la 2-10 m adâncime în câmpia joasă; pe complex cu cernoziomurile cambice și faeoziomurile

70
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

cambice se găsesc cernozimuri tipice, care dețin o 3.2. Stabilirea caracteristicilor perdelelor
pondere de aproape 17%. Un procent de aproape 3% forestiere
îl dețin cernoziomurile argice și faeoziomurile argice, Perdelele forestiere de protecție a câmpului din județul
care sunt localizate insular, în nordul și sudul Glacisului Vrancea au ca rol principal ameliorarea climatului local
Râmnicului. și îmbunătățirea regimului hidric și edafic al solurilor.
Tab. 3.1.2.2. Evidența și răspândirea teritorială a solurilor din Orientarea perdelelor forestiere de protecție trebuie făcută
Câmpia Râmnicului aferentă județului Vrancea în așa fel încât prin aceasta să se asigure un efect maxim în
sensul realizării funcțiilor pentru care ele le creează.
Clasa de sol Tip/subtip de sol Suprafața În Câmpia Română, luând în considerare direcția
Nr SRTS (SRCS) SRTS (SRCS) ha % generală a vânturilor dominante (nord-est și est, vest
Cernoziom cambic/ și sud-vest), orientarea optimă pentru amplasarea
Faeoziom cambic 30057,73 27,68 perdelelor principale este pe direcția nord-sud, aceasta
(Cernoziom cambic)
fiind recomandabilă și în cazul județului Vrancea. În
Faeoziomuri greice (Sol
cenușiu) 21052,48 19,39 ultimă instanță amplasarea rețelei de perdele forestiere
Cernisoluri Cernozim tipic
de protecție a câmpului în județul Vrancea va fi făcută
1 18037,81 16,61 pe marginea drumurilor de tarla, astfel încât să nu
(Molisoluri) (Cernoziom)
Cernoziom argic/ fragmenteze nejustificat terenul și să împiedice cât mai
Faeoziom argic 3031,46 2,79 puțin procesul de producție, având însă în vedere și
(Cernoziom
argiloiluvial) aplicarea principiilor enunțate anterior, acolo unde este
Total clasă 72179,48 66,48
posibil.
Aluviosol (Sol aluvial) 16271,35 14,99
Distanța între perdele va fi condiționată în mod direct
Protisoluri de necesitatea protejării cât mai eficiente a terenurilor,
(Soluri neevoluate, Aluviosol entic
2 trunchiate sau (Protosol aluvial) 15579,76 14,35 dar și de dimensiunile și forma tarlalelor agricole, care
desfundate)
Total clasă 31851,11 29,34
în general impun dimensiuni teoretice de aproximativ
500 x 1000 m, dar dimensiuni reale de peste 600 x 1200 m.
Salsodisoluri Soloneț (Soloneț) 1475,09 1,36
3 (Soluri halomorfe) Rețeaua va fi creată dintr-un singur tip de perdea, de 10
Total clasă 1475,09 1,36
m lățime, iar procentul de ocupare a terenului agricol
Antrisoluri Antrosol erodic
(Erodisol) 1781,50 1,64 este cca. 2-3%.
(Soluri neevoluate,
4 trunchiate sau
desfundate) Total clasă 1781,50 1,64 3.3. Stabilirea rețelei de perdele forestiere
Rețeaua de perdele forestiere de protecție a terenurilor
Cernoziom gleic/
Faeoziom gleic/Gleiosol 1083,49 1,00 agricole din zona de câmpie a județului Vrancea s-a
Hidrisoluri
5 (Soluri hidromorfe) cernic (Lăcoviște) obținut din suprapunerea rețelei generată efectiv pe
Total clasă 1083,49 1,00 ortofotoplanuri peste suprafața deja vectorizată a celor
Luvosol tipic (Sol brune două categorii de teren agricol luate în studiu (teren
94,89 0,09
6 Luvisoluri luvice) arabil și pășuni). Având în vedere faptul că a fost stabilită
(Argiluvisoluri)
Total clasă 94,89 0,09 o lățime a perdelelor de 10 m, a putut fi determinată
Ape 110,47 0,10 suprafața ocupată de perdelele forestiere în cadrul celor
Clase suplimentare
7 (ape) două categorii de terenuri.
Total clasă 110,47 0,10
Astfel, a rezultat o suprafață totală a rețelei de perdele
TOTAL GENERAL 108576,03 100
forestiere de cca. 2607 ha (2,75%), care protejează o
SRTS 2012, SRCS 1980
suprafață totală de teren agricol de cca. 94858 ha (Tab. 3.3.1).
Protisolurile, care dețin o pondere importantă, de Rețeaua care protejează terenul arabil (TA) reprezintă
peste 29%, sunt întâlnite în luncile râurilor, dar și pe cca. 2419 ha (2,71% din totalul de 89236 ha), în timp
interfluvii, datorită caracterului subsident al câmpiei. ce rețeaua ce protejează pășunile permanente (PP)
Din această clasă, se întâlnesc aluviosolurile entice și reprezintă cca. 188 ha (3,34% din totalul de 5622 ha)
aluviosolurile, care dețin ponderi relativ egale (câte 14- (Tab. 3.3.1).
15%) (Tab. 3.1.2.2). Tab. 3.3.1. Suprafața ocupată de rețea, ponderea acesteia și
Solurile intrazonale din clasa salsodisoluri (solonețuri) suprafața totală protejată pe categorii de folosință
dețin o pondere de 1.36% și s-au format în luncile unor
pârâuri care au curgere temporară. Categorie de folosință Suprafață Suprafață %
rețea - ha totală - ha
În zona de glacis, pe malurile înalte și abrupte ale râurilor
apar antrosolurile erodice, cu o pondere de 1,64%. Teren arabil (TA) 2419,54 89236,2 2,71
Insular apar soluri din clasa hidrisoluri (cernoziom
gleic, faeoziom gleic, gleiosol cernic) (1%) caracteristice Pășuni permanente (PP) 187,92 5622,16 3,34
zonelor mai joase, iar în zona de trecere spre silvostepa
deluroasă apar luvosolurile tipice, acestea având ponderi Total 2607,46 94858,36 2,75
neînsemnate.

71
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Tab. 3.3.2. Distribuția rețelei de perdele forestiere de protecție pe 4. Concluzii

localități în zona de câmpie a județului Vrancea Cercetările efectuate au permis elaborarea de soluții
Suprafață Suprafață
parțiale de protejare și de ameliorare a condițiilor de
Nr. Localitate retea, ha totală, ha % mediu pentru terenurile agricole din zona de câmpie
1 Balesti 82,89 2754,88 3,01 a județului Vrancea, prin amplasarea unui sistem de
perdele de protecție. La alegerea acestei soluții s-a ținut
2 Biliesti 18,78 824,56 2,28
seama că în zona analizată s-au înregistrat deja degradări
3 Bolotesti 45,19 1610,52 2,81 importante ale condițiilor de mediu, în special în sensul
4 Campineanca 6,97 252,95 2,76 aridizării, iar procesele de degradare se află în desfășurare.
5 Ciorasti 211,23 7789,89 2,71 Având în vedere riscul de aridizare și degradare pe
6 Cotesti 12,64 395,53 3,20 care îl prezintă terenurile agricole din zona de câmpie
a județului Vrancea și caracteristicile rețelei de perdele
7 Dumbraveni 14,4 514,36 2,80
forestiere necesare pentru protejarea cât mai eficientă
8 Focsani 44,88 1788,46 2,51 a mediului din această zonă, se impune ca procentul de
9 Garoafa 90,96 3993,71 2,28 ocupare a terenului să fie de aproximativ 2-3%.
10 Golesti 18,3 643,07 2,85 Astfel, suprafața de teren agricol pentru care se impun
11 Gologanu 110,03 3141,35 3,50
măsuri urgente de protejare este de cca. 94958 ha (53%
din totalul zonei de câmpie a județului Vrancea), iar
12 Gugești 70,92 2573,45 2,76
rețeaua de perdele forestiere de protecție însumează cca.
13 Maicanesti 319,31 11134,83 2,87 2607 ha (2,75% din suprafața terenului agricol protejat).
14 Marasesti 86,28 4380,19 1,97 Distribuția acesteia pe cele două categorii de folosință a
15 Milcovul 61,99 1941,58 3,19
terenului agricol este următoarea:
– teren arabil - 2419 ha (93%);
16 Movilita 38,83 1659,49 2,34
– pășune - 188 ha (7%).
17 Nanesti 120,7 2917,58 4,14
Rețeaua de perdele forestiere generată este repartizată
18 Obrejita 30,33 1165,95 2,60
în 33 localități, cu o medie la nivel de localitate de 79 ha.
19 Odobesti 73,15 2596,55 2,82
20 Panciu 32,93 1675,73 1,97 Mulțumiri
21 Paunesti 28,88 1141,48 2,53 Cercetările s-au efectuat și au fost finanțate prin proiectul
PN 19 07 04 01 - Combaterea procesului de aridizare și
22 Pufesti 84,82 3561,7 2,38
protejarea terenurilor agricole în zona de câmpie din sudul
23 Rastoaca 42,11 3035,98 1,39 țării prin înființarea unor rețele județene de perdele forestiere.
24 Sihlea 129,43 5136,84 2,52 Publicarea a fost susținută prin programul “Creșterea
25 Slobozia Bradului 13,33 676,44 1,97 capacității și performanței instituționale a INCDS „Marin
26 Slobozia Ciorasti 146,72 6533,13 2,25 Drăcea” în activitatea de CDI – CresPerfInst” (Contract
nr. 34PFE/30.12.2021).
27 Suraia 57,17 1816,64 3,15
28 Tataranu 198,09 6668,73 2,97 Bibliografie
29 Tifesti 47,71 1818,89 2,62 Adam I, Cadar N, Merce O, Cântar I (2012a). Fundamente științifice
pentru crearea perdelelor forestiere de protecție a culturilor agricole
30 Timboesti 5,52 149,21 3,70 din Câmpia Banatului. Revista de Silvicultură și Cinegetică, XVII/30, 16-22.
31 Urechesti 9,25 302,12 3,06 Adam I, Ivanschi T, Merce O, Turcu D, Cadar N, Cântar I (2012b).
32 Vanatori 120,62 4584,33 2,63 Înființarea perdelelor forestiere de protecție în zona de câmpie a
județului Mehedinți. Revista de Silvicultură și Cinegetică, XVII/30, 23-26.
33 Vulturu 233,1 5678,04 4,11 Constandache C, Nistor S, Untaru E (2012). Cercetări privind
TOTAL 2607,46 94858,16 2,75 comportarea unor specii de arbori și arbuști utilizate în compoziția
perdelelor forestiere de protecție din sud-estul României. Revista de
Din analiza distribuției pe localități a rețelei de perdele Silvicultură și Cinegetică, XVII/30, 35-47.
forestiere în zona de câmpie a județului Vrancea (Tab. Constandache C, Nistor S (2014). Preventing and control of soil
erosion on agricultural lands by antierosional shelter-belts. Scientific
3.3.2), se constată că la nivel de localitate suprafața
Papers. Series E, Land Reclamation, Earth Observation & Surveying,
rețelei de perdele forestiere variază de la sub 20 ha Environmental Engineering, 3, 29-36.
(Timboești, Câmpineanca, Slobozia Bradului, Biliești) la Costăchescu C, Dănescu F, Mihăilă E, Nițu D, Ianculescu M (2012).
20-100 ha (Păunești, Panciu, Focșani, Gugești, Mărășesti, Soluții tehnice pentru realizarea rețelelor de perdele forestiere
Garoafa) și de la 100 ha (Gologanu, Nănești) la peste 300 de protecție a terenurilor agricole din Câmpia Romană și Podișul
ha (Măicănești). Rețeaua de perdele forestiere generată Dobrogei. Revista de Silvicultură și Cinegetică, XVII/30, 48-55.
însumează o suprafață de 2607,46 ha, iar suprafața Coteț P (1973). Geomorfologia României. Ed. Tehnică, București.
terenurilor protejate este de 94858,16 ha (procent de Doniță N, Bândiu C, Biriș I-A, Gancz V, Apostol J, Marcu C (2008).
ocupare a terenului de 2,75%), aceasta fiind repartizată Harta pădurilor pe unități ecosistemice, scara 1:100.000. Ed. Silvică.
în 33 localități, cu o medie la nivel de localitate de 79 ha. EEA (2018). © European Union, Copernicus Land Monitoring Service

72
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

2018. European Environment Agency.
Florea N, Munteanu I (2012). Sistemul român de taxonomie a solurilor
– SRTS. Ed. Sitech, Craiova
Greavu M, Mănescu M, Vals S, Feta V, Dogaru M (2012). Considerații
privind proiectarea perdelelor forestiere de protecție a câmpurilor
și a căilor de comunicație în Dobrogea și Bărăganul de est. Revista de
Silvicultură și Cinegetică, XVII/30, 27-29.
ICAS (2005). Înființarea perdelelor forestiere de protecție a câmpului în
județele Dolj și Olt (SF și PT), ICAS București.
ICPA (1963-1986). Harta solurilor din România. Scara 1:200000 și
1:100000. ICPA.
Posea G, Badea L (1984). Unitățile de relief (Regionarea geomorfologică).
Ed. Științifică și Enciclopedică, București.
SRCS (1980). Sistemul român de clasificare a solurilor. ICPA București.
USGS/SRTM (2022). USGS - Shuttle Radar Topography Mission (SRTM,
rezoluția 30 m, disponibil la: http://srtm.usgs.gov
*** (2005). Geografia României, volumul V. Ed. Academiei Române.

Abstract
Analysis of the factors that influence the placement of the forest shelterbelt network for field protection
within the Vrancea county
The objective of the paper is to analyze: a) the forest site factors, that have an impact over the plain areas
within the Vrancea county, which influences the natural forest vegetation and the afforestation solutions that
are to be implemented, b) and the concrete possibilities towards environmental protection and to improve the
environmental conditions for agricultural lands, through establishing placement of a shelterbelt system.
A selection of 33 administrative units has been considered as the working area for this study and the operations
carried out were: (i) analysis of the existing forest site conditions; (ii) choosing of the most suitable forestry
system; (iii) describing the forestry system’s characteristics; (iv) placement possibilities analysis; (v) building
up the GIS database to a functional level; (vi) establishing the forest network of shelterbelts for field protection.
The area of ​​agricultural land for which urgent protection measures are required is of approximatively 94.958
ha (53% of the total plain area of ​​the Vrancea county). These areas are located exclusively in the forest-steppe
area and it is sparsely covered with forests, which requires the inclusion of this area in the first priority list for
application of the environmental protection measures through the use of forest vegetation.
Calculated forest network of shelterbelts consists of a total of 2.607 hectares (2.75% of the protected area), being
distributed amongst the two identified land use categories in the following manner: 2.419 ha (93%) on arable land
and 188 ha (7%) on pasture land.
Keywords: shelterbelt system, Vrancea county, aridity, forest-steppe, arable land, forest site conditions.

73
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Evoluția sistemului agrosilvic de tipul
aliniamentelor forestiere în terenul
agricol în primii ani după instalare
Adrian Tudora1, Mihăiță Bîtcă  1, Elena Mihăilă  1
 autor corespondent
1
Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în
Silvicultură (INCDS) “Marin Drăcea”
1. Introducere
Înființarea și dezvoltarea sistemelor agrosilvice a devenit
o preocupare constantă de aproape jumătate de secol, pe
fondul multiplelor schimbări în plan economic, ecologic
și social (MacDicken & Vergara 1990).
Practicarea și a altor tipuri de agricultură (ecologică,
organică, de subzistență) pe lângă agricultura intensivă,
a făcut posibilă asocierea vegetației forestiere cu cea
agricolă pe aceeași suprafață de teren, de regulă cu
destinație agricolă, cu scopul de a proteja culturile
agricole de factori climatici care înregistrează din ce în
ce mai frecvent valori extreme, de a diversifica producția
și a crește calitatea acesteia (Dupraz, 2018 a, MacDicken
& Vergara 1990).
Un obiectiv în strategia de prevenire a efectelor provocate
de schimbările climatice, îl reprezintă și introducerea
vegetației forestiere pe terenurile agricole, mai ales în zone
unde vegetația forestieră ocupă suprafețe reduse, fiind
cunoscute efectele benefice ale arborilor și ale altor specii
lemnoase ca amelioratoare ale microclimatului (Catrina,
2007, Kay et al. 2019, MMAP 2022, Osmanski 2020).
Schimbări ale tipului de proprietate sau creșterea populației
în anumite regiuni corelată cu necesitatea procurării
hranei sunt doar câteva aspecte sociale care favorizează
dezvoltarea sistemelor agrosilvice (Hoekstra 1990).
Asocierea sau combinarea vegetației forestiere cu unele
culturi agricole se poate face în diverse moduri, sub
formă de amestec dens (culturi în amestec intim) sau
rarefiat (pășuni cu arbori), sub formă de benzi (perdele
forestiere de protecție) sau sub forma a câte unul - două
rânduri de arbori sau arbuști (aliniamente forestiere în
terenul agricol și gard viu perimetral) (Moschera-Losada
2018, Nair 1990).
Aliniamentele forestiere în terenul agricol sau culturile
intercalate specii forestiere – culturi agricole (Mihăilă
74
SIS T EME AGRO SILV ICE
et al. 2021) (cunoscut în literatura de specialitate ca
alley cropping) sunt considerate practici inovatoare
de utilizare a terenurilor contribuind la menținerea
fertilității solurilor, creșterea biodiversității,
diversificarea producției și asigurarea unei producții
agricole cel puțin constante (Quinkenstein et al. 2018,
MacFarland 2017).
Adăugarea arborilor în terenul agricol creează diverse
beneficii suplimentare pentru fermier și societate,
cunoscute și sub numele de servicii ecosistemice
(Tsonkova et al. 2012). În plus, sistemele agrosilvice
pot fi adaptate la cererea crescută pentru producția de
alimente și energie (Garrity 2004, Hall 1997).
Pentru practica din țara noastră, se poate spune că este o
modalitate mai simplă de instalare a vegetației forestiere
în terenul agricol comparativ cu perdelele forestiere de
protecție (cel mai cunoscut și promovat tip de sistem
agrosilvic), deoarece presupune introducerea doar
a câte unui singur rând de arbori în cadrul terenului
agricol, care se repetă la distanțe mai mici decât în cazul
perdelelor.
Scopul principal al cercetărilor este deci, experimentarea
acestui nou tip de sistem agrosilvic în condițiile țării
noastre. Obiectivele principale sunt acelea de a urmări
evoluția acestui sistem agrosilvic și modificările pe care
le aduce în timp microclimatului, producției agricole,
biodiversității, stocării carbonului etc.
2. Material și metodă de cercetare
Locul cercetărilor
Cercetările au fost realizate în cadrul fermei agricole
RODAGRIA Ogoru și la Institutul Național de Cercetare-
Dezvoltare Agricolă Fundulea (INCDA Fundulea) unde
au fost instalate două suprafețe experimentale de tipul
aliniamentelor forestiere în terenul agricol.
Descrierea terenului
i) Ferma RODAGRIA Ogoru cu o suprafață totală de 55,26
ha, se află pe raza comunei Dor Mărunt, județul Călărași,
fiind localizată la vest, sud-vest de localitatea Ogoru.
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Temperatura medie anuală este de 10,6°C iar cantitatea
medie anuală de precipitații întregistrată în ultimii 10
ani este de 510 mm, din care în perioada de vegetație în
jur de 300 mm (Dumitrelea 2014). Indicele de ariditate
de Martonne atinge nivelul de 23,1. Din punct de vedere
geomorfologic suprafața analizată este localizată în Câmpia
rândurile de puieți este instalată o cultură de porumb, iar
între rândurile de alun începând cu toamna anului 2020
s-a construit o seră (Mihăilă et al. 2021).
Seră Cultură de porumb
R1 Ult ← 8m → Ult ← 8m → Ult ← 8m → Ult ...

←120 m→ R2
Română, subdiviziunea Câmpia Bărăganului, la altitudinea
Cultură de porumb
de 45 m. Vânturile predominante bat din direcția nord-est
(crivățul) și sud-vest, cu frecvențe de 10-15%. Cele uscate și
cele foarte calde din timpul verii au o influență dăunătoare Al 4 m Al 4 m Al 4 m Al 4 m Al 4 m Al ...
asupra dezvoltării vegetației, prin faptul că duc la scăderea

←90 m→
umidității din aer și sol și mărirea evapotranspirației. Seră
Teren agricol pe o fâșie de 25 m
Solul analizat se încadrează în tipul cernoziom, subtipul
calcaric, fiind dezvoltat pe un material parental alcătuit din
Al 4 m Al 4 m Al 4 m Al 4 m Al 4 m Al ...

R3 ←125 m→ R4 ←100 m→ R5
loess și prezentând un conținut de carbonați scăzut până la
moderat în primii 44 cm (2-6% CaCO3) și în general ridicat
între 44-100 cm (12-13% CaCO3). Cultură de porumb

ii) INCDA Fundulea este situat în estul Câmpiei Române,

în zona de separație a Câmpiei Vlăsiei de Bărăganul de Ult ← 8m → Ult ← 8m → Ult ← 8m → Ult ...
Sud, la altitudinea de 68 m. Temperatura medie anuală
este 10,9°C, iar cantitatea medie anuală de precipitații Cultură de porumb
este de 510 mm, din care 72% în timpul perioadei de
vegetație, îndeosebi în lunile mai-iunie (Dumitrelea
2014). În anotimpul de vară cad numai 35% din totalul Ult ← 8m → Ult ← 8m → Ult ← 8m → Ult ...
precipitațiilor anuale, acestea având caracter torențial. ← 300 m →
Vânturile dominante sunt Crivățul din est și nord-est, cu Culturi agricole / Anexe
o frecvență de 20% și Austrul din sud-vest, cu o frecvență Livadă de cireș
de 15%. Solul din suprafața analizată aparține tipului
cernoziom, subtipul cambic, caracterul diagnostic de Fig. 1. Dispozitivul experimental culturi intercalate forestiere-
bază fiind reprezentat de existența orizontului Am și de agricole la Ferma Ogoru
apariția carbonaților sub adâncimea de 140 cm. ii) La INCDA Fundulea, dispozitivul experimental, a fost
Metoda de cercetare instalat în primăvara anului 2021, unde s-a plantat doar
i) La ferma RODAGRIA, au fost instalate, în toamna anului ulm de Turkestan între culturi de grâu, ovăz, porumb,
2019, trei rânduri de ulm de Turkestan (Ulmus pumila L.) - floarea soarelui. Suprafața acestuia este de circa 9 ha și
R1, R4, R5 și două de alun (Corylus avellana L.) - R2, R3, pe a cuprins trei variante de plantare (fig.1): V1 – distanța
o suprafață de aproximativ 38 ha, distanțate, începând de între rândurile de arbori de 50 m și distanța între puieți
la gardul viu perimetral, din partea de sud vest a fermei, pe rând de 4 m, V2 – distanța între rândurile de arbori
la 136, 120, 90, 125 și 100 m (fig. 1). Distanța între puieți pe de 75 m și distanța între puieți pe rând de 8 m și V3 –
rând a fost de 8 m la ulm de Turkestan, iar la alun distanța distanța între rândurile de arbori de 100 m și distanța
a fost de 4 m pe un rând și de 8 m pe celălalt rând. Între între puieți pe rând de 6 m (Mihăilă et al. 2021).
V1 V2 V3
R1 X8mX8mX8mX… R1 X4mX4mX4mX… R1 X6mX6mX6mX…
↑ ↑ ↑
50m Cultură de grâu
↓ 75m Cultură de grâu
R2 X8mX8mX8mX… 100m Cultură de grâu
↑ ↓
50m Cultură de grâu R2 X4mX4mX4mX…
↓ ↑ ↓
R3 X8mX8mX8mX… R2 X6mX6mX6mX…
↑ 75m Cultură de porumb ↑
50m Cultură de grâu
↓ ↓
R4 X8mX8mX8mX… R3 X4mX4mX4mX… 100m Cultură de grâu
↑ ↑
50m Cultură de grâu
↓ 75m Cultură de floarea soarelui ↓
R5 X8mX8mX8mX… R3 X6mX6mX6mX…
← 130 m → ↓ ← 130 m →
R4 X4mX4mX4mX…
← 130 m →

Fig. 2. Dispozitivul experimental culturi intercalate forestiere agricole la INCDA Fundulea (X = Ult)

75
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

– V1: distanța între rândurile de arbori - 50 m, distanța 3. Rezultate

între puieți pe rând - 8 m (S = 3,25 ha), În urma observațiilor făcute pe teren și a măsurătorilor
– V2: distanța între rândurile de arbori - 75 m, distanța realizate s-a constatat că, în general, puieții de ulm
între puieți pe rând - 4 m (S = 2,93 ha), din suprafața experimentală Ogoru au prezentat o
– V3: distanța între rândurile de arbori - 100 m, distanța variabilitate relativ mare în raport cu înălțimea în
între puieți pe rând - 6 m (S = 2,60 ha). anul 2020, coeficientul de variație fiind de 50%. În anii
Pentru stimularea creșterii în înălțime a puieților și următori, variabilitatea în raport cu înălțimea a început
protejarea tulpinii împotriva rănirii, roaderii de către să scadă, coeficientul de variație atingând valoarea de
animale sălbatice (iepuri, căprioare etc.) puieții au fost 38% în 2021 și de 30% în 2022. Astfel, în anul 2020 puieții
introduși în tuburi de protecție, fixate cu tutori de lemn. de ulm au înregistrat valori ale înălțimii cuprinse între
5 și 206 cm, în 2021 între 10 și 410 cm, iar în 2022 valori
Atât la ferma RODAGRIA Ogoru cât și la INCDA Fundulea cuprinse între 33 și 520 cm (tab. 1). Diferența mare între
arborii/arbuștii folosiți au fost plantați, în cadrul înălțimea maximă și cea minimă se datorează faptului
culturilor agricole, pe o bandă cu lățimea de 1-2 m, bandă că unii puieți au fost rupți, s-au uscat parțial și apoi au
rămasă necultivată, care este acoperită de un spectru larg lăstărit, ori s-au uscat în totalitate și apoi au fost făcute
de specii erbacee, care se succed pe parcursul sezonului completări. Sintetizând, principalii factori care au
de vegetație în funcție de ciclul specific de dezvoltare. determinat variațiile parametrilor statistici analizați
În cadrul ambelor suprafețe experimentale au fost sunt decalajul de creștere al puieților folosiți la lucrările
măsurate înălțimile tuturor puieților la finalul fiecărui de completare, diferențele microstaționale, lipsa unei
sezon de vegetație cu tija telescopică (foto 1). La ferma instruiri a personalului implicat în realizarea lucrărilor
RODAGRIA Ogoru au fost măsurate diametrele la colet, agricole. Cu toate acestea, majoritatea puieților s-au
la începutul și la sfârșitul sezonului de vegetație al anului dezvoltat satisfăcător, înălțimea medie având o valoare
2022 cu ajutorul șublerului digital, iar la INCDA Fundulea de 320 cm în anul 2022, în comparație cu 2020 când
au fost măsurate doar la sfârșitul sezonului de vegetație aceasta înregistra 118 cm (tab. 1). Astfel, creșterea medie
2022 (foto 1). În plus, la ambele dispozitive experimentale în înălțime în cele 3 sezoane de vegetație este de 202 cm.
s-au măsurat înălțimea și proiecția coroanelor.
Tab. 1. Principalii indicatori statistici ai distribuției experimentale
ai înălțimilor din cadrul fermei RODAGRIA Ogoru
Parametri
Specie 2020 2021 2022
statistici
Hmed (cm) 118 224 320
Hmax (cm) 206 410 520
Ulm de Hmin (cm) 5 10 33
Turkestan s 59,12 84,51 97,63
s% 50,31 37,78 30,49
Nr 146 164 167
Hmed (cm) 88 102 135
Hmax (cm) 163 193 225
Hmin (cm) 10 10 27
Alun
s 36,43 41,68 42,73
s% 41,59 41,00 31,68
Nr 107 113 130
H: înălțime; s: abatere standard; s%: coeficientul de variație; Nr: număr puieți
Foto 1. Determinarea înălțimilor și a diametrelor la colet din
cadrul suprafețelor experimentale (foto: E. Achim) În cazul alunului, înălțimea medie a puieților a
înregistrat, în mod evident, creșteri mai mici decât la
În suprafața experimentală din cadrul fermei RODAGRIA
ulmul de Turkestan, acesta având valori de 88 cm în
după individualizarea unora dintre puieți tuburile de
anul 2020, 102 cm în anul 2021 și 135 cm în anul 2022
protecție au fost îndepărtate, astfel că, în primăvara
(tab. 1). La fel ca la ulmul de Turkestan, variabilitatea
anului 2022 au fost efectuate lucrări de elagaj pentru
înălțimilor a fost mai mare în primul an după plantare,
stimularea dezvoltării lor în înălțime.
în 2020, coeficientul de variație având valoarea de 42%,
În vederea eliminării concurenței dintre puieții forestieri valoare care se datorează, de asemenea faptului că unii
și vegetația erbacee pentru consumul rezervelor de apă puieți au fost rupți, s-au uscat parțial sau total și au fost
și substanțe nutritive din sol s-au realizat două lucrări făcute completări. Coeficientul de variație s-a menținut
de descopleșire, în acest sens folosindu-se o motocoasă la aproximativ aceeași valoare în 2021, 41%, scăzând mai
Husqvarna cu disc. mult în 2022, când a înregistrat valoarea de 32% (tab. 1).
În urma măsurătorilor au fost determinate: înălțimea Pentru a putea observa mai bine evoluția în cele trei
(medie, maximă și minimă) și diametrul la colet (mediu, sezoane de vegetație s-a realizat o distribuție a numărului
minim și maxim), pentru toate valorile măsurate fiind de puieți de ulm, pe clase de înălțimi, în perioada 2020 –
calculate abaterea standard și coeficientul de variație.

76
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

2022. Din fig. 3 se poate observa că cel mai mare număr

de puieți inventariați în toamna anului 2022 se află în
clasele de înălțimi cu centrul de 305 și 385 cm. Mărimea
clasei este de 40 cm, valorile înălțimilor fiind grupate
după cum urmează: 25 = [5 – 45 cm); 65 = [45 – 85 cm),
105 = [85 – 125 cm) etc. După trei sezoane de vegetație
unii puieți ating înălțimi de peste 5 m, ceea ce reprezintă
o evoluție foarte bună.

Fig. 4. Distribuția puieților de ulm de Turkestan pe clase de

diametre la începutul și la finalul sezonului de vegetație în
suprafața experimentală Ogoru

Fig. 3. Distribuția puieților de ulm de Turkestan pe clase de

înălțimi în perioada 2020-2022 în suprafața experimentală Ogoru
În urma inventarierilor din toamna anului 2022 s-a
constatat faptul că ulmul de Turkestan are o creștere
foarte activă și în diametru (fig. 4). Variabilitatea mare se
repetă și în cazul diametrului la colet. Astfel, coeficientul
de variație este cuprins între 31 și 72%. Diametrul maxim
al puieților are o valoare de 156,85 mm, iar diametrul
minim are valoarea de 5,85 mm, amplitudinea acestora
fiind de 151 mm (tab. 2).
Diametrele mici se datorează acelorași cauze care au
influențat și variabilitatea în ceea ce privește înălțimea a b
puieților, faptul că unii puieți au fost rupți și au lăstărit,
s-au uscat și au fost făcute completări. Foto 2. Evoluția creșterilor în înălțime din cadrul suprafeței
Tab. 2. Principalii indicatori statistici ai distribuției experimentale experimentale de la ferma Ogoru: a. primăvara 2021 (foto: E.
în raportul cu diametrul din cadrul fermei RODAGRIA Ogoru Mihăilă), b. vara 2022 (foto: M. Bîtcă)

Parametri R1 R4 R5 R2 R3
În cadrul suprafeței experimentale de la INCDA Fundulea
statistici (Ult) (Ult) (Ult) (Al) (Al) variabilitatea în înălțime a puieților este relativ mică,
Dmed (mm) 48,29 54,71 49,54 17,18 11,22 coeficientul de variație având valori mult mai mici,
Dmax (mm) 156,85 92,45 97,95 30,05 25,2 pentru cele 3 variante experimentale, în comparație cu
Dmin (mm) 5,85 10,2 6,20 2,75 3,20
cele de la ferma Ogoru, respectiv până la 36 % în anul
2021, scăzând până la 24 % în anul 2022 (tab. 3). Aceasta
s 35,13 21,91 19,61 6,84 3,50
se datorează faptului că s-au înregistrat un număr foarte
s% 72,76 40,05 39,58 39,84 31,20
mic de puieți uscați, rupți, vătămați, nefiind necesare
Nr 42 62 64 50 81 completări, creșterile în înălțime fiind mai uniforme
D: diametru; s: abatere standard; s%: coeficientul de variație; Nr: număr puieți în cadrul acestei suprafețe experimentale. Acest aspect
se poate observa și în distribuțiile pe clase de înălțimi
Analiza diametrelor a fost făcută pe clase de diametre, ale puieților (fig. 5 și fig. 6), peste 85% din puieți fiind
o clasă având mărimea de 15 mm. Valorile diametrelor grupați în 3 clase de înălțimi în primul sezon de vegetație
au fost grupate pe clase, după cum urmează: 10 = (2 – 17 (clasele 55, 85, 115 pentru V1 și V2, respectiv 115, 145,
mm]; 25 = (17 – 32 mm), 40 = (32 – 47 mm] etc. Distribuția 175 pentru V3) și 3-5 clase de înălțime în cel de-al doilea
pe clase de diametre, înregistrate la începutul și la finalul sezon de vegetație (clasele 115, 145, 175, 205, 235 pentru
sezonului de vegetație arată, în mod firesc, o deplasare a V1, 115, 145, 175, 205 pentru V2 și 145, 175, 205, 235
valorilor din clase mici de diametre, 10 – 55, spre clase pentru V3). Menționăm că valorile au fost grupate pe
mari de diametre 10 -115 (fig. 4). La finalul sezonului de clase de înălțimi de forma: 25 = [10-40 cm), 55 = [40-70
vegetație, majoritatea puieților de ulm se află în clasele cm) ... etc., mărimea unei clase fiind, deci, de 30 cm.
40, 55 și 70, clasa cea mai bine reprezentată fiind 55. Creșterile medii în înălțime după cel de-al doilea sezon

77
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

de vegetație au valori cuprinse între 66 cm și 81 cm, unii În ceea ce privește distribuția puieților în raport cu diametrul,
puieți atingând înălțimi de peste 3 m, înălțimea maximă aceștia se încadrează în primele clase de diametre, excepție
fiind de 3,32 m. făcând varianta experimentală 3 care prezintă o variabilitate
mai ridicată, coeficientul de variație având valoarea de 49%.
Tab. 3. Principalii indicatori statistici ai distribuției
Cea mai omogenă variantă este V2 cu un diametru mediu la
experimentale din cadrul INCDA Fundulea
colet de 10,70 mm și o abatere standard de 3,42, coeficientul
Parametri V1 V2 V3 de variație fiind de 32%. Diametrul maxim are o valoare
statistici 2021 2022 2021 2022 2021 2022 de 60,45 mm și se află în varianta 3, iar cel minim se află
în varianta 1 și are valoarea de 1,80 mm (tab. 3 & fig. 7).
Hmed (cm) 95 176 84 150 127 196
Menționăm că valorile au fost grupate pe clase de diametre
Hmax (cm) 150 256,5 141 232 200 332
de forma: 3 = [1-5 mm), 7 = [5-9 mm), 11 = [9-13 mm),... etc.,
Hmin (cm) 10 28 10 10 23 128 mărimea unei clase fiind deci de 4 mm.
s 22,55 48,17 30,04 36,51 28,21 50,11
s% 23,68 27,37 35,67 24,27 22,60 25,60
Nr 80 80 127 127 65 65

Dmed (mm) - 16,49 - 10,70 - 22,21

Dmax (mm) - 31,30 - 20,80 - 60,45
Dmin (mm) - 1,80 - 2,50 - 7,35
s - 5,80 - 3,42 - 10,87
s% - 35,15 - 32,00 - 48,96
Nr 80 80 127 127 65 65
H: înălțime, D: diametru; s: abatere standard, s%: coeficient de variație,
Nr: număr puieți

Fig. 7. Distribuția numărului de puieți pe clase de diametre din

suprafața experimentală Fundulea în anul 2022

Fig. 5. Distribuția numărului de puieți pe clase de înălțimi din

suprafața experimentală Fundulea în anul 2021 a. b.

Foto 3. Evoluția creșterilor în înălțime din cadrul suprafeței

Fig. 6. Distribuția numărului de puieți pe clase de înălțimi din
suprafața experimentală Fundulea în anul 2022
experimentale de la INCDA Fundulea (a. primăvara 2022,
b. toamna 2022) (foto A. Tudora)
Dezvoltarea coroanelor este un alt indicator al creșterii
puieților, coronamentul influențând pătrunderea luminii
la culturile agricole limitrofe rândurilor de arbori. În
acest sens s-a măsurat proiecția coroanei pe două direcții,
în lungul rândului de arbori și perpendicular pe acesta,
înspre cultura agricolă. Dimensiunile coroanei justifică
distanța mare între rândurile de arbori, adoptată în cadrul
experimentelor instalate atât la Fundulea cât și la Ogoru.
Dacă ne raportăm la cea mai mare valoare, de 5,20 m,
se poate concluziona că o distanța de 5 m din intervalul
ocupat de culturi agricole constituie o diminuare în
termeni de producție pentru fermieri (tab. 4, 5).

78
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Tab. 4. Principalii parametrii statistici ai înălțimilor și diametrelor coroanelor la ulmul de Turkestan din cadrul fermei Ogoru
R1 R4 R5
Parametri
statistici Hcor D1cor D2cor Hcor D1cor D2cor Hcor D1cor D2cor
%cor %cor %cor
(m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m)
medie 2,18 0,70 2,12 2,10 2,50 0,70 2,61 2,62 2,14 0,68 2,37 2,37
max 3,78 0,92 5,00 4,83 4,11 0,83 4,90 4,17 3,20 1,00 4,80 4,30
min 0,48 0,55 0,52 0,37 0,49 0,45 0,50 0,46 0,49 0,33 0,50 0,37
s 0,79 0,09 1,25 1,22 0,78 0,07 0,99 1,00 0,64 0,11 0,96 0,95
s% 36,36 12,36 58,87 58,19 31,18 9,81 38,18 37,97 29,81 15,80 40,44 40,29
H cor (m) – înălțimea coroanei măsurată în metri; % cor – procentul coroanei din înălțimea totală a puietului;
D1 cor (m) – diametrul coroanei pe direcția rândului de arbori măsurat în metri; D2 cor (m) – diametrul coroanei perpendicular pe rândul de arbori, înspre cultura
agricolă, măsurat în metri

Tab. 5. Principalii parametrii statistici ai înălțimilor și diametrelor coroanelor din cadrul INCDA Fundulea
V1 V2 V3
Parametri
statistici Hcor D1cor D2cor Hcor D1cor D2cor Hcor D1cor D2cor
%cor %cor %cor
(m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m)
medie 1,08 0,58 0,87 0,85 0,88 0,50 0,67 0,62 1,14 0,58 1,16 1,07
max 1,85 0,85 1,82 1,68 1,59 0,78 1,16 1,11 2,11 0,77 2,68 2,28
min 0,49 0,37 0,25 0,23 0,36 0,24 0,30 0,30 0,53 0,36 0,36 0,32
s 0,32 0,11 0,30 0,31 0,24 0,11 0,20 0,18 0,36 0,09 0,48 0,43
s% 29,71 19,48 34,51 36,79 26,62 21,03 30,60 29,88 31,65 15,65 41,40 39,72
Hcor (m) – înălțimea coroanei măsurată în metri; % cor – procentul coroanei din înălțimea totală a puietului;
D1cor (m) – diametrul coroanei pe direcția rândului de arbori măsurat în metri; D2cor (m) – diametrul coroanei perpendicular pe rândul de arbori, înspre cultura
agricolă, măsurat în metri

Datele analizate arată tendința de evoluție a componentei
silvice din cadrul sistemului agrosilvic și, pe măsura
dezvoltării arborilor, ce lucrări ar trebui realizate pentru
ca arborii prin coronamentul lor să nu influențeze
negativ pătrunderea luminii la culturile agricole și
implicit producția agricolă, eventual: i) lucrări de rărire
a arborilor pe rând, prin tăierea unui arbore din doi
când aceștia au crescut prea mult, ii) lucrări de elagaj,
iii) lucrări de tăiere a ramurilor coroanei (MacDicken &
Vergara 1990, Dufour et al. 2020).
4. Discuții
Analizând distanța dintre rândurile de arbori în cadrul
aliniamentelor forestiere în teren agricol, practicată în
alte țări, se constată că aceasta variază foarte mult, media
fiind cuprinsă între 20 și 30 m (Cardinael 2017, Pardon
2018, Janssen 2021), dar nu depășește 54 m (Pardon et al
2018, Janssen 2021). Cele mai mici distanțe utilizate între
rândurile de arbori în aliniamentele forestiere sunt de
9-13m (Cardinael 2015, 2017). Sistemele agrosilvice cu
distanțe mari între rândurile de arbori (36-54 m) sunt mai
puțin întâlnite. Exemple de astfel de sisteme agrosilvice
se întâlnesc în Belgia, asocierile fiind făcute între cireș
cu orz, cartof, grâu (Pardon 2018) și cireș sau nuc cu
grâu, orz, ovăz, hrișcă, porumb, cartof (Janssen 2021).
Reglementările europene impun ca numărul de arbori
la hectar sa fie cuprins între 30-200, dar majoritatea
țărilor limitează valorile maxime la 100 de arbori la
hectar pentru a menține plata subvențiilor pe întreaga
suprafață, prin urmare, distanțele între rânduri mai mici
de 15 m nefiind acceptate de către Uniunea Europeană
(Dupraz et al 2018 b) .
În cadrul dispozitivelor experimentale instalate s-au
adoptat distanțe mai mari de 50 m, deoarece fermierii
români acceptă cu greu fragmentarea terenului agricol,
care îngreunează realizarea lucrărilor agricole, iar în
condițiile unei distanțe mici între rândurile de arbori,
pe măsură ce aceștia cresc, coronamentul se dezvoltă
și acoperă solul în detrimentul culturilor agricole din
apropierea rândurilor de arbori obținându-se astfel o
producție agricolă mai mică. Principalul motiv pentru
reducerea producției agricole în primii ani în sistemele
agrosilvice este competiția pentru apă și substanțe
nutritive dintre arbori și culturile agricole și depinde de
alegerea speciilor agricole și cele forestiere și de schema
de plantare folosită (Janssens 2021). Cu cât distanța dintre
rândurile de arbori este mai mică cu atât competiția este
mai mare.
Distanța între arbori pe rând folosită în cadrul
suprafețelor experimentale variază în funcție de speciile
forestiere folosite și de obiectivele acestui sistem
agrosilvic. Atât la ferma RODAGRIA Ogoru cât și la
INCDA Fundulea distanțele dintre arbori au fost de 4, 6
sau 8 m similare cu cele folosite în alte țări.
Modul de amplasare al speciilor forestiere și condițiile
staționale influențează creșterile în diametru și înălțime.
În ceea ce privește alegerea speciilor forestiere s-a optat
pentru ulm de Turkestan, acesta fiind o specie de mare
adaptabilitate față de climă și sol (Șofletea,& Curtu 2007),
rezistentă la boli și dăunători (Nesu 1999), rezistentă la
uscăciune (Costăchescu et. al 2012), repede crescătoare,
mai ales în tinerețe (Șofletea,& Curtu 2007). Alunul din
dispozitivul experimental de la ferma RODAGRIA Ogoru a fost
ales pentru producția de fructe dar și pentru biodiversitate.
Din cercetările făcute, reiese că în țara noastră ulmul de
Turkestan a fost utilizat doar în sistemul agrosilvic de
tipul perdelelor forestiere de protecție, cu precădere în
cele de protecție a câmpului și a căilor de comunicații
(Constandache et al. 2012).

79
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Astfel, ulmul de Turkestan utilizat în perdele forestiere
de protecție în stațiuni de stepă, pe cernoziom tipic
(staţiunea Bărăganu), la 15 ani, realizează înălţimi
de 12-13 m și diametre de bază cuprinse între 12 și 24
cm iar la 55 de ani, realizează înălțimi de 17-18 m și
diametre cuprinse între 30 și 52 cm. (Constandache et
al. 2012). În perdelele forestiere din șesul depresionar
al Bârsei ( județul Brașov) valorile înregistrate la ulmul
de Turkestan indică creșteri active, atingând înălțimea
medie de 8,6 m și diametrul mediu de 10,4 cm la 11 ani
de la plantare (Bolea et al. 2021).
Prin cercetările efectuate de Lukic et al. (2018) într-o
perdea forestieră alcătuită din ulm de Turkestan, având
vârsta de 31 ani, s-au determinat un număr de 1304 arbori/
ha și un volum de 865,6 m3ha-1. Van Haverbeke & Boldt
(1969) au realizat măsurători în două perdele forestiere,
având în compoziție și ulm de Turkestan, acesta ajungând
la o înălțime medie de 11 m și un diametru mediu de
17,8 cm, la vârsta de 29 de ani. Krobel et al. (2020) au
analizat 5 perdele forestiere una având în compoziție
doar ulm de Turkestan. Aceasta a fost instalată în anul
1990 pe un cernoziom cambic, iar în urma măsurătorilor
din 2020 a rezultat un diametru mediu de bază de 31,8
cm. Prin urmare, valorile medii și maxime înregistrate
de ulmul de Turkestan în experimentele proprii, de 3,20
m, respectiv 5,20 m la ferma Ogoru și 1,74 m – 3,32 m la
INCDA Fundulea, la trei, respectiv doi ani de la instalare
confirmă creșterea activă a acestuia.
5. Concluzii
Sistemul agrosilvic de tipul aliniamentelor forestiere în
terenul agricol a avut succes atât la ferma Ogoru cât și
la INCDA Fundulea. S-a observat faptul că puieții care
au fost asociați cu porumb sau cu floarea soarelui s-au
dezvoltat mult mai bine, beneficiind de adăpost și de un
microclimat diferit, față de cei asociați cu grâu sau ovăz,
acestea fiind culturi de talie mică.
În cadrul ambelor suprafețe au fost măsurate înălțimile
tuturor puieților la finalul fiecărui sezon de vegetație,
diametrele la colet în anul 2022 (la începutul și la
sfârșitul sezonului de vegetație), înălțimea și proiecția
coroanelor, observându-se astfel că puieții au avut o
evoluție foarte bună.
Fiind la începutul dezvoltării lor (2-3 ani de la înființare),
arborii din cadrul acestor suprafețe experimentale încă
nu și-au exercitat influența asupra microclimatului și
asupra culturilor agricole, dar tendința de creștere în
înălțime și diametru a puieților susține ideea că vegetația
forestieră își poate îndeplini funcțiile protectoare.
Datele analizate au permis caracterizarea stării
actuale și evoluției puieților și servesc ca baza pentru
fundamentarea lucrărilor de îngrijire și conducere a
vegetației forestiere, în vederea îndeplinirii obiectivelor
urmărite în cadrul acestui sistem agrosilvic.
Mulțumiri
Mulțumim fermierilor fermei RODAGRIA și colegilor
de la INCDA Fundulea pentru deschiderea pe care au
arătat-o în ceea ce privește instalarea suprafețelor
80
experimentale în vederea studierii acestui tip nou de
sistem agrosilvic la noi în țară.
Finanțare
Cercetările realizate s-au efectuat și au fost finanțate
prin proiectul PN 19070403 ”Înființarea de noi sisteme
agrosilvice în România”, finanțat de Ministerul Cercetării,
Inovării și Digitalizării prin Programul Nucleu.
Publicarea a fost susținută prin programul “Creșterea
capacității și performanței instituționale a INCDS „Marin
Drăcea” în activitatea de CDI – CresPerfInst” (Contract
nr. 34PFE/30.12.2021).
Bibliografie
Bolea V, Mantale C, Ciocîrlan M (2021). Dezvoltarea perdelei forestiere
de protecție de pe perimetrul fabricii Kronospan, Brașov. Revista de
Silvicultură și Cinegetică, 49, 42-49.
Cardinael R, Chevallier T, Barthes B, Saby N, Parent T, Dupraz C,
Bernoux M, Chenu C (2015). Impact of alley cropping agroforestry
on stocks, forms and spatial distribution of soil organic carbon — A
case study in a Mediterranean context. Geoderma, 259-260, 288-299.
Cardinael R, Chevallier T, Cambou A, Beral C, Barthes B, Dupraz
C, Durand C, Kouakoua E, Chenu C (2017). Increased soil organic
carbon stocks under agroforestry: A survey of six different sites in
France. Agriculture, Ecosystems and Environment, 236, 243-255.
Catrina I (2007). Bazele științifice și perspectivele înființării perdelele
forestiere de protecție în România. Revista Pădurilor, 6, 3-12.
Constandache C, Nistor S, Untaru E (2012). Cercetări privind
comportarea unor specii de arbori și arbuști utilizate în compoziția
perdelelor forestiere de protecție din sud-estul României. Revista de
Silvicultură și Cinegetică, 30, 35-47.
Costăchescu C, Dănescu F, Mihăilă E, Nițu D, Ianculescu M (2012).
Soluții tehnice pentru realizarea rețelelor de perdele forestiere
de protecție a terenurilor agricole din Câmpia Română și Podișul
Dobrogei. Revista de Silvicultură și Cinegetică, 30, 48-55.
Dufour L, Gosme M, Le Bec J, Dupraz C (2020). Does pollarding trees
improve the crop yield in a mature alley-cropping agroforestry
system? Journal of Agronomy and Crop Science, 206(5), 640-649. https://
doi.org/10.1111/jac.12403
Dumitrelea I (2014). Amenajamentul Ocolului Silvic Lehliu. Studiu
general. Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA. Institutul de
Cercetări și Amenajări Silvice.
Dupraz C, Lawson G J, Lamersdorf N, Papanastasis V P, Rosati A, Ruiz-
Mirazo J (2018 a). Temperate agroforestry: the European way. In:
Gordon A, Newman SM, Coleman B (Eds.). Temperate Agroforestry
Systems. CABI: Wallingford, 98-152.
Dupraz C, Blitz-Frayret C, Lecomte I, Molto Q, Reyes F, Gosme M (2018
b). Influence of latitude on the light availability for intercrops in an
agroforestry alley-cropping system. Agroforestry System, 92, 1019-
1033.
Garrity D P (2004). Agroforestry and the achievement of the millennium
development goals. Agroforestry System, 61, 5–17.
Hall D O (1997). Biomass energy in industrialised countries - a view of
the future. Forestry Ecology and Management, 91, 17–45. doi:10.1016/
S0378-1127(96)03883-2
Hoekstra D A (1990). Economics of agroforestry. In MacDicken K G,
Vergara N T (Eds). Agroforestry: classification and management. A
Wiley-Interscience Publication, 310- 331.
Janssens A A (2021). How sustainable are temperate alley cropping
systems? Master’s Dissertation, Ghent University.
Kay S, Rega C, Moreno G, den Herder M, Palma J H N, Borek R, Crous-
Duran J, Freese D, Giannitsopoulos M, Grave, A, Jäger M, Lamersdorf
N, Memedemin D, … Herzog F (2019). Agroforestry creates carbon
sinks whilst enhancing the environment in agricultural landscapes
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

in Europe. Land Use Policy, 83, 581–593.
Krobel R, Moore J, Ni Y Z, McPherson A, Poppy L, Soolanayakanahally
R, Amichev B, Ward T, Laroque C, Van Rees K, Akhter F (2020).
Demonstration and Testing of the Improved Shelterbelt Component
in the Holos Model. Frontiers in Environmental Science, 8 (149), 1-17.
Lukic S, Belanovic Simic S, Pantic D, Beloica J, Baumgertel A, Miljkovic
P, Borota D, Kadovic R (2018). Carbon storage in shelterbelts in
the agroforestry systems of Backa Palanka area (Serbia). AGROFOR
International Journal, 3(2), 80-90.
MacDicken K G, Vergara N T (1990). Introduction to agroforestry. In
MacDicken K G, Vergara N T (Eds). Agroforestry: classification and
management. A Wiley-Interscience Publication, 1-30.
MacFarland K (2017). Alley Cropping: An Agroforestry Practice.
https://www.fs.usda.gov/nac/assets/documents/agroforestrynotes/
an12ac01.pdf
Mihăilă E, Tudora A, Bîtcă M, Popovici L (2021). Culturi intercalate
specii forestiere-culturi agricole versus culturi agrosilvice, două
tipuri distincte de sisteme agrosilvice. Revista de Silvicultură și
Cinegetică, 49, 72-80.
MMAP (2022). Strategie națională pentru păduri 2030. Ministerului
Mediului, Apelor și Pădurilor https://www.strategieforestiera.ro/
process/snp30
Mosquera-Losada M R, Santiago-Freijanes J J, Moreno G, den Herder
M, Aldrey J A, Rois-Díaz M, Ferreiro-Domínguez N, Pantera A,
Rigueiro-Rodríguez A (2018). Agroforestry definition and practices
for policy makers. În: Proceedings of the 4th European Agroforestry
Conference ”Agroforestry as Sustainable Land Use”, 104-107
Nair P K R (1990). Classification of agroforestry systems. In MacDicken
K G, Vergara N T (Eds.). Agroforestry: classification and management.
A Wiley-Interscience Publication, 31 – 57.
Neșu I (1999). Perdele forestiere de protecție a câmpului. Ed. Star Tipp,
Slobozia, p. 158.
Osmanski S (2020). Behind Alley Cropping, a Sustainable and Useful
Agricultural Method. In: What Is Alley Cropping? Behind the
Sustainable Farming Method (greenmatters.com)
Pardon P, Reubens B, Mertens J, Verheyen K, De Frenne P, De Smet G,
Van Waes C, Reheul D (2018). Effects of temperate agroforestry on
yield and quality of different arable intercrops. Agricultural Systems,
166, 135-151.
Quinkenstein A, Tsonkova P, Freese D (2018). Alley cropping with
short rotation coppices in the temperate region: A land-use strategy
for optimizing microclimate, soil organic carbon and ecosystem
service provision of agricultural landscapes. In: Dagar J, Tewari
V (eds) Agroforestry. Springer, Singapore, 263-297. https://doi.
org/10.1007/978-981-10-7650-3_10
Șofletea N, Curtu L (2007). Dendrologie. Ed. Universității Transilvania,
Brașov, p. 257.
Tsonkova P, Böhm C, Quinkenstein A, Freese D (2012). Ecological
benefits provided by alley cropping systems for production of woody
biomass in the temperate region: a review. Agroforestry System, 85,
133–152. https://doi.org/10.1007/s10457-012-9494-8
Van Haverbeke D, Boldt C (1969). Release Benefits Hardwoods in
Crowded Shelterbelts. U.S.D.A. Forest Service, Research Paper RM – 46.

Abstract
Evolution of the agroforestry system of the alley cropping type in the first years after plantation
In this article is presented the development of agroforestry systems such as alley cropping established at the
RODAGRIA Ogoru farm and National Agricultural Research and Development Institute (NARDI) Fundulea. At the
RODAGRIA farm, three rows of Siberian elm (Ulmus pumila L.) and two of common hazel (Corylus avellana L.)
were installed in the autumn of 2019 on an area of about 38 hectares. At the NARDI Fundulea, the experimental
device was installed in the spring of 2021. Only Siberian elm was planted between crops of wheat, oats, corn,
sunflower within both experimental surfaces. In both experimental plots, the heights of all seedlings at the end
of each growing season, the diameters of the root collar in 2022 (at the beginning and end of the growing season),
the height and the projection of the crowns were measured.
Following the observations in the field and the measurements made, it was found that, in general, the elm saplings
in the Ogoru experimental area showed a relatively high variability in relation to the height in 2020, the coefficient
of variation being 50%. In the following years, the variability in height began to decrease, with the coefficient of
variation decreasing to 38% in 2021, and in 2022 reaching 30%. Seedlings also have a large variability in relation
to the diameter at the root collar, the coefficient of variation being between 31 and 72%. The maximum diameter
of the saplings has a value of 15.68 cm and the minimum diameter has the value of 0.58 cm. The small diameters
are due to the fact that some saplings were broken, dried and sprouted.
Within the experimental area at NARDI Fundulea, the variability in the height of the saplings is relatively law, the
coefficient of variation having much lower values, for the 3 experimental variants, compared to those at the Ogoru
farm, respectively 24%, 36% and 23% in 2021 and 27%, 24%, 26% in 2022.
The agroforestry systems installed at the RODAGRIA farm and at NARDI Fundulea had a good evolution in the first
years after installation, the saplings reaching the maximum height of over 5.20 m and the maximum diameter at
the root collar of 15.68 cm at the Ogoru farm, and at NARDI Fundulea, they reached the maximum height of 3.32
m and the maximum diameter at the root collar of 6.04 cm.
Keywords: alley cropping, forests species, agriculture crops, growing season, height, diameter of the root collar

81
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Dinamica fenofazelor stejarului,
carpenului, jugastrului și teiului din
suprafața de monitorizare forestieră
intensivă nivel II – Ștefănești-stejar
Cristian Gheorghe Sidor1, Cosmin Ilie Cuciurean1,3 , Ștefan Leca2, Cornel Barbu2
 autor corespondent
1.
SCDEP Câmpulung Moldovenesc, Institutul Național
de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ,,Marin Drăcea”,
România
2.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură
„Marin Drăcea”, România
3.
Facultatea de Silvicultură, Universitatea „Ștefan cel
Mare” din Suceava
1. Introducere
Fenologia plantelor este reprezentată de sincronizarea
activităților sezonale cu regimul termic, producerea
fenofazelor plantelor fiind dependente de variația
temperaturilor (Delpierre et al. 2015). Cea mai mare
dependență este dată de temperaturile de primăvară care
practic dau startul producerii fenofazelor, iar în studii
anterioare a fost evidențiat faptul că pe fondul creșterii
temperaturilor la nivel global, perioada de start al fenofazelor
se produce din ce în ce mai timpuriu (Menzel 2003).
Cele mai sensibile la temperatură sunt prezentate
a fi fenofazele din timpul primăverii, iar o analiză
îndelungată a acestora poate oferi informații cu privire
la schimbările de temperatură din timpul iernii și al
primăverii (Menzel 2000). A fost constatat faptul că unele
fenofaze sunt influențate inclusiv de temperaturile din
timpul iernii, acestea corelându-se cu regimul termic
din lunile anterioare (Walther et al. 2002).
Mugurii, de la formare și până la deschidere trec prin
mai multe etape ale dormanței, dinamica acestora fiind
influențată inclusiv de temperatură și de fotoperioadă
(Teodosiu 2015). Astfel, producerea fenofazei are loc
după ce temperaturile depășesc un anumit prag și se
mențin o anumită perioadă de timp. Este confirmat faptul
că temperaturile mai ridicate din lunile de primăvară au
influențe semnificative asupra producerii fenofazelor
de primăvară, iar încălzirea din ultimele decenii duce
la o declanșare mai timpurie a fenofazelor din această
82
E C OL OGIE
perioadă (Cosmulescu & Calusaru 2020).
În ceea ce privește fenofazele din timpul toamnei,
acestea par a fi mai greu de definit, deoarece arborii
pot fi supuși unor fenomene meteorologice cum ar fi
înghețurile timpurii, vânturile puternice, iar relația
dintre factorii climatici și colorarea și căderea frunzelor
nu este foarte bine stabilită (Menzel 2002).
În Europa, cele mai vechi înregistrări în ceea ce privește
observațiile fenologice au fost semnalate în Marea
Britanie încă din anul 1736, aceste observații fiind făcute
pe o perioadă de mai bine de 200 de ani (Sparks et al. 1995).
La nivel național, primele observații fenologice cu
caracter științific au fost realizate în perioada 1850-1860
(Marcu 1979). Pentru perioada 1946-1971 a fost elaborată o
lucrare privind analiza relației dintre fenofazele arborilor
și factorii climatici pentru 40 de serii temporale fenologice
pentru diferite specii de arbori (Teodosiu 2015).
Studiul actual prezintă o dinamică a fenofazelor
arborilor de foioase din pădurea Ștefănești, suprafața de
supraveghere forestieră intensivă Nivel II – SSI Ștefănești-
stejar, de la înfrunzire până la căderea frunzelor pe
perioada 2017-2021.
2. Material și metodă
Cercetările privind dinamica fenofazelor speciilor de
foioase au fost realizată într-o suprafață experimentală
(SSI Ștefănești-stejar) amplasată în pădurea Ștefănești
(Ilfov), parte componentă a rețelei de monitorizare
forestieră intensivă ICP Forests – Nivel II din Romania
(Badea et al. 2013) (Fig. 1).
Acest studiu se bazează pe observații directe asupra
comportamentului fenologic al arborilor de foioase.
Observațiile fenologice au fost realizate în conformitate
cu manualul ICP Forests (UN/ECE, 2020) pe parcursul a
5 sezoane de vegetație, respectiv perioada 2017-2021. Au
fost analizate un număr de 4 specii de arbori, însumând
un număr de 30 de arbori, dintre care: 10 exemplare de

stejar, 10 arbori din specia tei, 5 arbori de carpen și 5
exemplare de jugastru.
Fig. 1. Localizarea cercetărilor / Location of the study (sursa:
Google Earth)
Observațiile fenologice s-au desfășurat săptămânal
începând din luna martie până în luna iunie, iar din luna
iunie până în luna noiembrie o dată la două săptămâni,
excepție perioada lunii iulie, perioadă în care are loc
înflorirea la tei în care observațiile au fost realizate din
nou, săptămânal.
Evoluția fenofazelor a fost notată cu cifre în funcție de
fiecare fenofază. Astfel, în cazul înfrunzirii notația a fost
făcută de la 1 la 5 unde: 1-repaos vegetativ; 2-umflarea
mugurilor; 3-desfacerea mugurilor; 4-începutul formării
frunzelor; 5-acoperirea completă cu frunze. În ceea ce
privește înflorirea notația fiind făcută de la 1 la 3 unde
1 reprezintă începutul înfloririi, și 3 sfârșitul acesteia.
Colorarea frunzelor a fost notată de la 1 la 4 în funcție
de culoarea acestora, unde cifra 1 este reprezentată de
culoarea verde iar 4 de culoarea portocaliu/maro, iar
căderea frunzelor de la 1 la 3, unde ca și în cazul înfloririi
1 reprezintă începutul căderii, iar 3 sfârșitul acestei
fenofaze.
Datele climatice zilnice au fost înregistrate la nivelul
stației meteo Băneasa, fiind folosite temperaturile
zilnice medii. Deoarece fenofazele sunt influențate de
temperaturile de peste un anumit prag și o menținere a
acestora pe o perioadă de câteva zile, au fost calculate
temperaturi medii pe perioade de 10 zile.
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Atât pentru fenofaze cât și pentru variația temperaturilor
datele calendaristice specifice au fost transformate în
date din calendarul iulian (numărul zilei din an).
Prelucrarea și analiza datelor s-a realizat cu ajutorul
programului de lucru Microsoft Excel.
3. Rezultate și Discuții
În zona Ștefănești, în 2017, la nivelul stației meteo
Băneasa, valoarea cea mai scăzută a temperaturii medii
zilnice a fost de -13,1°C în luna ianuarie, iar cea mai
ridicată a fost de 28,2°C în august (Fig. 2). Temperaturile
medii realizate pe o perioadă de 10 zile, au valori cuprinse
între -8,6°C, înregistrată în ianuarie și 26,2°C, în august.
Fig. 2. Variația temperaturilor pe parcursul anului 2017 /
Temperature variation during 2017
Fig. 3. Variația temperaturilor pe parcursul anului 2018 /
Temperature variation during 2018
În 2018, temperaturile zilnice au avut o amplitudine
cuprinsă între -10,7°C în martie, și 26,5°C în iunie (Fig.
3). Media temperaturilor pe un interval de 10 zile a fost
cuprinsă între -4,9°C și 23,9°C. Comparativ cu anul 2017,
în 2018 au fost înregistrate temperaturi mai ridicate în
lunile ianuarie și februarie, în martie temperaturile au
avut valori mai scăzute și o amplitudine ridicată.
Față de anii anteriori, în 2019 a fost înregistrată o creștere
a valorilor temperaturilor medii zilnice. Astfel, cea mai
scăzută temperatură medie zilnică a fost înregistrată
în ianuarie (-9,2°C), în timp ce valoarea medie cea mai
ridicată a fost înregistrată la finalul lunii august (26,7°C)
(Fig. 4). Temperaturile medii pe perioade de 10 zile, au
avut o amplitudine cuprinsă între -4,1°C și 24,5°C.
83
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Fig. 4. Variația temperaturilor pe parcursul anului 2019 /
Temperature variation during 2019
Fig. 5. Variația temperaturilor pe parcursul anului 2020 /
Temperature variation during 2020
Temperaturile medii zilnice înregistrate la nivelul anului
2020, aveau valori cuprinse între -6,6°C și 28,4°C (Fig. 5).
Valoarea minimă a fost înregistrată la începutul lunii
februarie, în timp ce valoarea maximă în august. În ceea ce
privește temperaturile medii la interval de 10 zile, minima
a fost înregistrată în ianuarie (-0,9°C), iar maxima în august.
În 2021, temperaturile cele mai scăzute au fost
înregistrate la nivelul lunii ianuarie. Astfel, valoarea
minimă a temperaturii medii zilnice a fost de -9,0°C și
de -4,0°C în cazul temperaturilor medii pe o perioadă de
10 zile (Fig. 6). Temperaturile medii au înregistrat valori
maxime la sfârșitul lunii iulie, și au fost de 25,0°C, în
cazul temperaturilor medii zilnice și de 23,2°C în cazul
temperaturilor medii pe 10 zile.
Fig. 6. Variația temperaturilor pe parcursul anului 2021 /
Temperature variation during 2021
84
Stejar pedunculat
În suprafața experimentală SSI Ștefănești, fenofazele au
avut loc oarecum în perioade diferite (Fig. 7), acestea
fiind condiționate de regimul termic.
În 2017, înfrunzirea a început la finalul lunii martie (ziua
90 a anului), la un prag termic decadal de 10°C, având
o durată de doar 7 zile. Înflorirea stejarului a început
imediat după finalizarea înfrunzirii (ziua 97 a anului), la
un prag termic decadal 10,7°C, având o durată de 14 zile.
Colorarea frunzelor a început pe data de 2 octombrie
(ziua 275), când temperatura medie decadală a ajuns la
un prag de 12,9°C, iar durata acestei fenofaze a fost de
30 de zile. Căderea frunzelor a durat 31 de zile, începând
din ziua 289 a anului ( jumătatea lunii octombrie) la o
temperatură medie decadală de 10,6°C.
În 2018 se poate observa o întârziere a tuturor
fenofazelor stejarului, lucru cel mai probabil datorat
temperaturilor scăzute din luna martie, comparativ cu
anul precedent. În zona Fântânele a fost observat faptul
că înmugurirea stejarului s-a produs înainte de ziua 100
a anului în perioada 2017-2020, și este specificat faptul
că acesta ar putea fi afectat mai des de înghețurile târzii
(Gafenco et al. 2022). Astfel, înfrunzirea a început în
data de 11.04 (ziua 101) la un prag termic decadal de
13,6°C, și a avut o durată de 12 zile. Înflorirea a început
ca și în anul precedent după finalizarea înfrunzirii (ziua
113) la o temperatură decadală de 15,6°C. Colorarea și
căderea frunzelor au început simultan în ziua 288, la un
prag termic decadal de 12,7°C, aceste fenofaze având o
durată de 17 zile (colorarea frunzelor) respectiv 32 de zile
(căderea frunzelor).
La nivelul anului 2019, înfrunzirea stejarului a început
cel mai repede, în ziua 87 (sfârșitul lunii martie) la un
prag termic decadal de 9,2°C.
După anul 2019 înfrunzirea stejarului a înregistrat o
întârziere, cel mai probabil cauzată de temperaturile
scăzute din lunile ianuarie, februarie și martie. Cel mai
târziu înfrunzirea a avut loc în 2021, începând cu ziua
109 (după jumătatea lunii mai) la o temperatură medie
decadală de 6,7°C. A fost semnalat faptul că începutul
sezonului de vegetație este puternic influențat în special de
temperaturile lunii martie, dar au fost constatate corelații
semnificative între înfrunzirea arborilor și temperaturile
din luna februarie, dar și aprilie, rezultând faptul că
temperaturile de la sfârșitul iernii și începutul primăverii
sunt decisive pentru apariția frunzelor (Chmielewski
& Rötzer 2001). În cazul stejarului din California a fost
constatat faptul că întârzierea apariției mugurilor de
frunze este asociată cu temperatura minimă ridicată
din luna martie, în timp ce temperatura minimă ridicată
din ianuarie a fost asociată cu eliberarea întârziată a
polenului și temperatura minimă ridicată din decembrie
a fost asociată cu căderea fructelor (Mazer et al. 2015).
În anii 2019 și 2021 colorarea și căderea frunzelor a au avut
loc în perioade similare, colorarea frunzelor începând
la mijlocul lunii septembrie, iar căderea frunzelor
la începutul luni octombrie. Deși aceste fenofaze au
avut loc simultan în anii 2019 și 2021, diferența de

temperatură a fost cu 5°C mai mică în anul 2021, atât în
cazul colorării cât și în cazul căderii frunzelor. În 2021
sezonul de vegetație a fost mai scurt comparativ cu
anii anteriori, deoarece înfrunzirea a început mult mai
târziu, iar căderea frunzelor a avut loc mai devreme,
lucru condiționat cel mai probabil de temperaturile mai
scăzute din acest an.
Fig. 7. Distribuția temporală a fenofazelor stejarului / Temporal
distribution of oak phenophase
Carpen
Fenofazele carpenului din suprafața SSI Ștefănești au
avut loc în perioade comune în ultimii 5 ani, cu mici
excepții (Fig. 8).
În 2017 se poate observa faptul că înfrunzirea a început
cu ziua 82 a calendarului Iulian, la o temperatura
medie de 9,0°C, iar înflorirea în ziua 94 după finalizarea
înfrunzirii.
În 2018 înfrunzirea a început mai târziu (ziua 100), la o
temperatură medie decadală de 13,1°C, fiind și cea mai
întârziată dată din ultimii 5 ani la care carpenul a început
să înfrunzească. Acest lucru, ca și în cazul stejarului,
poate fi datorat temperaturilor scăzute din luna martie,
comparativ cu ceilalți ani.
Cel mai devreme înfrunzirea carpenului a început în
anul 2020, această fenofază începând în ziua 76 la un prag
termic decadal de 8,4°C, fiind și cea mai lungă înregistrată
în ultimii 5 ani cu o durată de 40 zile. Înflorirea în ultimii
ani a început aproximativ în aceeași perioadă și anume
în jurul zilei 100 a calendarului Iulian la o temperatură
medie decadală cuprinsă între 4,8°C (2021) și 13°C (2018).
Colorarea frunzelor carpenului a început de obicei
imediat după trecerea zilei 270 în anii 2017, 2018 și 2021,
în anul 2019 colorarea frunzelor a început cu a 290-a zi,
iar cel mai târziu a avut loc în anul 2020 începând cu a 310-
a zi. Căderea frunzelor în ultimii 5 ani a început de obicei
cu a 290-a zi excepție anul 2020 în care a început mai
târziu și 2021 an în care a început mai devreme. Rezultate
similare în ceea ce privește fenofazele carpenului au fost
semnalate și în perioada 2003-2006, când înfrunzirea a
avut loc la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, iar
căderea frunzelor a avut loc la sfârșitul lunii noiembrie,
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
începutul lunii decembrie (Kafaki et al. 2009). În cazul
carpenului din zona Zvolen, Slovacia a fost constată o
decalare a căderii frunzelor în anul 2015, acesta fiind
cu 5-16 zile mai devreme, comparativ cu perioada 2011-
2014, decalare produsă de temperaturile ridicate și secetă
(Škvareninová et al. 2017).
Fig. 8. Distribuția temporală a fenofazelor carpenului/ Temporal
distribution of hornbeam phenophase
Jugastru
În ceea ce privește dinamica fenofazelor jugastrului,
poate fi observat faptul că înfrunzirea a început înainte de
ziua 90 în anii 2017, 2019 și 2020 și după ziua 90 în 2018 și
2021 (Fig. 9). Această fenofază a început cel mai devreme
în ziua 80 a anului 2020, la un prag termic decadal de
7,4°C, aceasta fiind și cea mai longevivă din anii analizați
cu o durată de 46 de zile. Cel mai devreme înflorirea
jugastrului a început o dată cu ziua 94 (începutul lunii
mai) a anului 2019, la o temperatură medie decadală de
8,36°C iar cel mai târziu în ziua 109 a anului 2018, la o
temperatură medie de 15,4°C. În anul 2016 s-a constatat
faptul că apariția florilor la specia nuc din zona Bechet
a fost influențată semnificativ de temperaturile din
luna ianuarie, fiind semnalate corelații mai mari cu
temperaturile minime din luna ianuarie față de luna
aprilie (Cosmulescu & Bîrsanu 2018).
Colorarea frunzelor jugastrului a început cel mai devreme
în ziua 274 a calendarului Iulian în anii 2018 și 2019 la
un prag termic decadal de aproximativ 15°C, iar cel mai
târziu cu ziua 307 în anul 2020, la o medie decadală de
10,7°C. Căderea frunzelor la jugastru a început de obicei
după începerea colorării, sau chiar odată cu colorarea,
excepție fiind anul 2021 unde se poate observa faptul
că frunzele au început să cadă înainte de ziua 273, cu
mult înainte de începerea colorării frunzelor (ziua 290).
Căderea prematură a frunzelor jugastrului se poate
datora faptului că în anul 2021 temperaturile au fost mai
scăzute comparativ cu anii anteriori, având influențe atât
asupra înfrunzirii, prin întârzierea acesteia, cât și asupra
perioadei în care s-au produs fenofazele de toamnă.
85
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Fig. 9. Distribuția temporală a fenofazelor jugastrului/ Temporal
distribution of field maple phenophase
Tei
Înfrunzirea teiului din suprafața SSI Ștefănești – stejar,
a avut loc cam în aceeași perioadă și nu mai devreme de
ziua 90 a calendarului Iulian, excepție făcând anii 2018
și 2021 ani în care înfrunzirea a avut loc mai târziu (Fig.
10). Această fenofază a început cel mai târziu în ziua 105
( jumătatea lunii mai) a anului 2021, la o temperatură
medie decadală de 5,4°C, având o durată de 18 zile, iar cel
mai devreme în ziua 90 a anului 2017 la o temperatură
medie de 10,4°C. Înflorirea teiului a început cel mai
devreme în ziua 158 (începutul lunii iunie) a anului 2018,
la u temperatură medie de 21,4°C având o durată de 21 de
zile. Teiul a înflorit cel mai târziu în anul 2021, în ziua 172
(sfârșitul lunii iunie) la o temperatură de 17,7°C.
Fig. 10. Distribuția temporală a fenofazelor teiului/ Temporal
distribution of silver lime phenophase
În ceea ce privește colorarea și căderea frunzelor de
tei, aceste fenofaze au avut loc cel mai devreme în
anul 2019, în acest an aceste fenofaze având și cea mai
lungă durată. Astfel, colorarea frunzelor a început în
ziua 245 (începutul lunii septembrie) la un prag termic
decadal de 23,5°C, cu o durată de 67 de zile, iar căderea
frunzelor a început în ziua 259 la o temperatură medie
de 19,6°C cu o durată de 60 de zile. Aceste fenofaze cel
mai devreme au avut loc în anul 2021, începând cu
ziua 273 (începutul lunii octombrie) la un prag termic
86
decadal de 11,1°C, și cu o durată de 31 de zile, aceste
fenofaze suprapunându-se.
Producerea fenofazelor este dependentă de regimul
termic, în general fiind observată o producere mai
timpurie a fenofazelor pe fondul creșterii temperaturilor
la nivel global (Menzel et al. 2008, Dai et al. 2014), iar
relațiile dintre cererea de căldură și temperaturile
pe o anumită perioadă de timp au indicat faptul
că temperaturile ridicate sunt necesare pentru ca
înfrunzirea și înflorirea să fie mai timpurii (Emberlin et
al. 2007) În cazul de față, a fost constatată o întârziere a
producerii fenofazelor de primăvară, dar și o producere
mai timpurie a fenofazelor de toamnă pe fondul scăderii
temperaturilor anuale din anul 2019 până în anul 2021.
În cazul multor specii, temperaturile mai ridicate
sunt asociate cu date mai timpurii ale înfrunzirii și
ale înfloririi, dar cu toate acestea, alte specii răspund
la temperaturile mai ridicate prin întârzierea acestor
fenofaze, probabil pentru că au nevoie de o perioadă mai
îndelungată a temperaturilor scăzute din timpul iernii
înainte de a iniția o nouă creștere (Zhang et al. 2007,
Polgar et al. 2014).
Senescența frunzelor depinde în mod specific de vârsta
de dezvoltare, de nivelul de hormoni din plante dar și de
factorii externi cum ar fi temperatura, lumina, seceta,
etc., care pot duce la o colorare și o cădere timpurie a
acestora (Guo & Gan 2005). Multe specii pot prezenta
două perioade de cădere a frunzelor, o parte din frunze
pot intra în senescență în timpul stresului hidric, acest
lucru se poate întâmpla mai ales în timpul verii, iar restul
frunzelor intră în senescență mai târziu, la sfârșitul
sezonului de vegetație, acest lucru denotă o adaptabilitate
a speciilor la secetă. De obicei temperaturile ridicate
întârzie căderea frunzelor iar seceta v-a avansa această
fenofază, acești doi factori având efecte opuse, iar în
consecință acest lucru v-a depinde de fiecare specie în
parte. În acest sens resorbția nutrienților este mai puțin
eficientă atunci când frunzele încep să cadă prematur
ca urmare al stresului hidric, acest lucru având impact
asupra absorbției de carbon, dar și asupra ciclului
nutrienților din ecosistem (Estiarte & Peñuelas 2015).
4. Concluzii
Variațiile regimului termic și temperaturile scăzute au
avut influențe directe asupra formării fenofazelor și
duratei sezonului de vegetație, fapt observat în dinamica
fenofazelor speciilor de arbori analizate.
Înfrunzirea și înflorirea speciilor analizate (stejar, tei,
carpen, jugastru) a fost mai întârziată în 2018, cel mai
probabil acest lucru fiind cauzat de temperaturile
scăzute din luna martie.
În 2021 s-a constatat atât o întârziere a pornirii în
vegetație a arborilor analizați, indiferent de specie, dar
și o colorare și o cădere a frunzelor prematură, care
s-au concretizat într-un sezon de vegetație mai scurt.
Acest fapt poate fi cauzat de temperaturile mai scăzute
din 2021 față de anii anteriori, fenofazele arborilor fiind
dependente de regimul termic.
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Mulțumiri
Cercetările au fost realizate în cadrul proiectului PN
19070102 „Monitorizarea ecosistemelor forestiere din
Romania în concordanță cu sistemele de supraveghere
forestieră adoptate la nivel European (Nivel I și II)” finanțat
de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării prin
Programul Nucleu BIOSERV (PN 19 07/2019) , iar
valorificarea rezultatelor s-a realizat prin programul
“Creșterea capacității și performanței instituționale
a INCDS „Marin Drăcea” în activitatea de CDI -
CresPerfInst” (Contract nr. 34PFE/30.12.2021) finanțat
de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării prin
Programul 1 - Dezvoltarea sistemului național de
cercetare - dezvoltare, Subprogram 1.2 - Performanță
instituțională - Proiecte de finanțare a excelenței în CDI.
Bibliografie
Badea O, Silaghi D, Taut I, Neagu S, Leca S (2013). Forest monitoring -
assessment, analysis and warning system for forest ecosystem status.
Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca 41(2), 613-625.
Cosmulescu S, Bîrsanu I M (2018). Phenological calendar in some
walnut genotypes grown in Romania and its correlations with air
temperature. International Journal of Biometeorology, 62(11), 2007-2013.
Cosmulescu S, Calusaru F G (2020). Influence of temperature on
blackthorn (Prunus spinosa L.) phenophases in spring season. Journal
of Agricultural Meteorology, D-19.
Chmielewski F M, Rötzer T (2001). Response of tree phenology
to climate change across Europe. Agricultural and Forest
Meteorology, 108(2), 101-112.
Dai J, Wang H, Ge Q (2014). The spatial pattern of leaf phenology and
its response to climate change in China. International Journal of
Biometeorology, 58(4), 521-528.
Delpierre N, Vitasse Y, Chuine I, Guillemot J, Bazot S, Rathgeber C B
(2015). Temperate and boreal forest tree phenology: from organ-scale
processes to terrestrial ecosystem models. Ann. For. Sci. 73(1), 5-25.
Emberlin J, Smith M, Close R, Adams-Groom B (2007). Changes in the
pollen season of the early flowering trees Alnus spp. and Corylus spp.
in Worcester, United Kingdom, 1996–2005. International Journal of
Biometeorology 51, 181–191.
Estiarte M, Peñuelas J (2015). Alteration of the phenology of leaf
senescence and fall in winter deciduous species by climate change:
effects on nutrient proficiency. Global Change Biology, 21(3), 1005-1017.
Gafenco, I M, Pleșca B I, Apostol E N, Șofletea N (2022). Spring and
autumn phenology in sessile oak (Quercus petraea) near the eastern
limit of its distribution range. Forests, 13(7), 1125.
Guo Y, and Gan S (2005) Leaf senescence: signals, execution, and
regulation. Curr Top Dev Biol 71:83–112.
Kafaki S B, Mataji A, Hashemi S A (2009). Detecting hornbeam trees
phenological characteristics of mountain forest. American Journal of
Environmental Sciences, 5(5), 669-677.
Marcu M (1979). Fenologia forestieră în România. Realizări și
perspective. Buletinul Universităţii din Braşov, XXI, 1-6.
Mazer S J, Gerst K L, Matthews E R, and Evenden A (2015). Species‐
specific phenological responses to winter temperature and
precipitation in a water‐limited ecosystem. Ecosphere, 6(6), 1-27.
Menzel A (2003). Plant phenological anomalies in Germany and their
relation to air temperature and NAO. Clim. Change 57, 243–263.
Menzel A (2000). Trends in phenological phases in Europe between
1951 and 1996. International Journal of Biometeorology 44, 76-81.
Menzel A (2002). Phenology, its importance to the global change
community. Clim. Change, 54, 379-385.
Menzel A, Estrella N, Schleip C (2008). Impacts of climate variability,
trends and NAO on 20th century European plant phenology.
In Climate variability and extremes during the past 100 years. Springer,
Dordrecht, 221-233.
Škvareninová J, Babálová D, Valach J, and Snopková Z (2017). Impact
of temperature and wetness of summer months on autumn vegetative
phenological phases of selected species in Fageto-Quercetum in
the years 2011–2015. Acta Universitatis Agriculturae et Silviculturae
Mendelianae Brunensis, 65(3), 939-946.
Sparks T H, Jeffree E P, Carey P D (1995). The responses of species to
climate over two centuries: An analysis of the Marsham phenological
record, 1736-1947. J. Ecol., 83, 321-329.
Polgar C, Gallinat A, and Primack R B (2014). Drivers of leaf‐out
phenology and their implications for species invasions: insights from
Thoreau's Concord. New Phytologist, 202(1), 106-115.
Teodosiu M (2015). Determinismul climatic al producerii fenofazelor
la specii forestiere cu serii maximale din România. Bucovina
Forestieră, 15(1), 31-44.
UN/ECE (2020). Manual on methods and criteria for harmonized
sampling, assessment, monitoring and analysis of the effects of air
pollution on forests. UN/ECE, ICP Forests, Hamburg.
Walther G-R, Post E, Convey P, Menzel A, Parmesan C, Beebee T J C,
Fromentin J-M, Hoegh Guldberg O, Bairelein F (2002). Ecological
response to recent climate change. Nature, 416, 389-395.
Zhang X, Tarpley D, and Sullivan J T (2007). Diverse responses of
vegetation phenology to a warming climate. Geophysical Research
Letters, 34(19).

Abstract
Phenophase dynamics of oak, hornbeam, field maple and silver lime in the level II intensive forest monitoring
area - Ștefănești - oak
Plant phenology is represented by the synchronization of seasonal activities with the thermal regime, the
production of plant phenotypes being dependent on the variation of temperatures. The most important being
spring temperatures, which start the production of phenotypes. In the present paper a phenophase dynamics
of 4 tree species from the Ștefănești area (Ilfov) is presented, from budding to leaf fall over a period of 5 years.
In the case of temperatures from 2018 to 2021, a decrease was observed, and in 2018 higher temperatures were
recorded in January and February compared to March. These variations in the thermal regime and the decrease
in temperatures have direct influences on the formation of phenophase as well as on the length of the growing
season, this was also observed in the phenophase dynamics of the species analyzed. From the analysis of the
phenophase of the species, it was found that the leafing and flowering was delayed in 2018, and as regards the
phenophase dynamics, a delay in the production of spring phenophase was observed, as well as an earlier
production of autumn phenophase due to the decrease in annual temperatures from 2019 to 2021.
Keywords: plant phenology, temperature, ICP Forests, climate change, leafing, leaf coloring

87
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

E C OL OGIE

Evolution of mineral nutrition of trees in

ICP Forests - Level II Plots in Romania
Liviu Ciuvăț1, Cristian Angheluș1 , Elena Deleanu1, Cristiana Ciuvăț1, Alexandru Dobre1, Ștefan Leca1

 autor corespondent: cristian.anghelus@icas.ro abies L. Karst) and oak species (Quercus sp.) constitute
1
"Marin Drăcea" National Institute for Research and approximately 70% of the Romanian forest habitats,
Development in Forestry, Romania summing up to around 4 mil. ha (www.roifn.ro). The
location of the four LEVEL II Core Plots in which foliar
1. Introduction nutrition is analyzed is given in Table 1 and Figure 1.
The dynamics of forest health at the national level have Table 1. Level II core plots characteristics
generated particular interest among decision makers GPS Coordinates Alt Sl Sp Age P
in the last decade. Among the factors that influence Plot
latitude longitude (m) (yr)
the stability of forest ecosystems, the physiological Predeal + 453025 + 253521 1185 E PA 98 II
processes of mineral nutrition are constantly Fundata + 452559 + 251611 1300 S FA 53 III
monitored within the International Cooperative Mihăieşti + 450147 + 245933 500 SV QP 65 III
Programme on Assessment and Monitoring of Air Pollution Ştefăneşti + 443034 + 261038 86 - QR 64 III
Effects on Forests (ICP Forests), of which Romania is a Plot: monitoring plot: Predeal-Spruce, Fundata-Beech, Mihăești-Sessile oak,
member since 1991 (Badea et al. 2004, Badea 2008). By Ștefănești-Oak; Alt: altitude; Sl: slope exposure; Sp: main species; PA-Picea abies;
FA-Fagus sylvatica; QP-Quercus petraea; QR-Quercus robur; P: production class
means of periodical sampling and laboratory analysis
of leaves and needles, within the LEVEL II permanent The leaves and needles are sampled every two
monitoring plots network, the mineral nutrition of years (Figure 2) from five individual trees, and the
trees is characterized through the concentration of determination of the concentration of chemical elements
macro elements (N, S, P, K, Ca, Mg) and the ratios is carried out in the laboratory (Figure 3) through specific
between them (Stefan et al. 1997). oxidation procedures of the organic material.
The methods used for the analysis of foliage samples
are consistent with the ICP Forests methodology (Rautio
et al. 2020). The applied method consists in the wet
mineralization of the foliar samples with strong acids (HCl,
HNO3) and then, in determining the quantity of nutrients,
by reading at the spectrometer with atomic absorption.
The phosphorus concentration was determined by
colorimetric dosing. Carbon, nitrogen and sulphur analysis
were performed using a LECO Truspec CHNS analyzer.

Figure 1. Location of LEVEL II Core Plots

2. Materials and Methods

Romanian forests are situated mainly in the Carpathian
Mountains (approx. 65%), while hills and especially
plains are covered by much smaller areas of forests.
European beech (Fagus sylvatica L.), Norway spruce (Picea

88

Figure 2. Sampling technique and equipment
(Source: Liviu Ciuvăț, Cristian Angheluș)
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Figure 3. Processing samples in the laboratory (Source: Liviu
Ciuvăț, Cristian Angheluș)
3. Results
Data processing and interpretation were carried out
using Microsoft Office Excel to generate the database in
CSV and R+ open-source software for the analysis of
statistical parameters.
The values of macro elements concentrations in the
period between 2009 and 2021, together with the main
nutrient ratios in Romania were analysed and presented
in Figure 4.
The deciduous species recorded concentration deficits of
nitrogen, calcium and potassium elements in the first half
of the last decade. These deficits can be attributed to the
phenomenon of prolonged drought recorded in Southeast
Europe during the analyzed period (Oneata et al. 2011).
Analysing the graphics in the Figure 4, we observed that
the levels of calcium and potassium concentrations have
increased in the second half of the decade, reaching
normal values for the analyzed species.
89
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Figure 4. Temporal evolution of nutrition levels for the analyzed species
4. Discussions
The concentration of macro-elements in the foliar apparatus
of the four major tree species in the analyzed plots provided
valuable information about the current nutritional status of
Romanian forests. The obtained data show a normalization
of the nitrogen concentration in the last decade, a fact
caused by the effects of the increased nitrogen deposition
recorded during this period in all four monitoring plots
from Romania as well as in other monitoring plots from
Central and Eastern Europe (Michel et al. 2021).
Especially in the case of beech, the foliar phosphorus
content registered a decreasing trend (in some years
being even deficient), this phenomenon also being
correlated with the intensification of atmospheric
90
nitrogen deposition (Talkner et al. 2019), which
influences the physiological processes in which P has a
determining role (Blanka et al. 2004).
Foliar sulfur content is determined by the concentration
of sulfate in the soil solution. The oak tree stand from
Ștefăneşti plot is located on a lithological substrate with
a low S content (Ciceu et al. 2020) and tends to register
deficits of this element due to a recorded decrease in S
deposition (Michel et al. 2021).
Recent ICP Forests reports on forest condition in Europe
show that the intensification of nitrogen deposition had
a positive influence on the foliar content of calcium and
potassium (Michel et al. 2021, 2022), while the magnesium
concentration remained within normal limits.
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

5. Conclusions change effects on tree growth from Romanian forest monitoring

Analysis of foliar macro elements concentrations is
important for assessing the current health status of
forest ecosystems and also facilitates decision-making
regarding the effectiveness of sustainable forest
management and air quality control. However, further
field data collection and laboratory analysis are needed
to determine the causes of the decline in S and Ca
concentrations. The presence of deficient values ​​in the
case of S, Ca and K, in the first half of the decade as well as
the intensification of nitrogen depositions, may indicate
a tendency to worsen the state of mineral nutrition,
especially in the south of Romania, where climate change
amplifies the phenomenon of aridification and should be
taken into account in forest management planning.
In the last decade, the foliar nutrition of forests in Romania
fell within the limits of normality with small exceptions,
but the annual fluctuations in the content of macro
elements (especially nitrogen) must be taken into account,
as it can affect physiological processes, especially against
the background of prolonged droughts on the continent.
Acknowledgement
This research was funded by Romanian Ministry of
Research, Innovation and Digitization within the
NUCLEU Program – BIOSERV, Project IDs PN19070104,
PN19070102, PN 19070101 and CresPerfInst project
(contract no. 34PFE/30.12.2021).
References
Badea O (2008). Manual privind metodologia de supraveghere pe
termen lung a stării ecosistemelor forestiere aflate sub acțiunea
poluării atmosferice și modificărilor climatice. Ed. Tehnica Silvică.
Badea O, Tanase M, Jianu G, Lazar A, Peiov A, Uhlirova H, Pajtik
J, Wawrzoniak J, Shparyk Y (2004). Forest health status in the
Carpahian Mountains over the period 1997–2001. Environmental
Pollution, 130(1), 93-98. https://doi.org/10.1016/j.envpol.2003.10.024.
Ciceu A, Popa I, Leca S, Pitar D, Chivulescu S, Badea O (2020). Climate
Level II plots. Science of the Total Environment, 698, 134129.
Ciuvat L, Dinca L, Enescu R E, Crisan E V (2018). Influence of climatic
changes on the foliar nutrition of the main forest species found in
ICP Level II core plots in Romania. Seventh ICP Forests Conference.
Riga, Latvia. www.sc2018.thuenen.de
Mankovsk B, Godzik B, Badea O, Shparyk Y, Moravcik P (2004).
Chemical and morphological characteristics of key tree species of
the Carpathian Mountains. Environmental Pollution 130, 41–54.
Michel A, Kirchner T, Prescher A-K, Schwärzel K, editors (2021) Forest
Condition in Europe: The 2021 Assessment. ICP Forests Technical
Report under the UNECE Convention on Long-range Transboundary
Air Pollution (Air Convention). Eberswalde: Thünen Institute. https://
doi.org/10.3220/ICPTR1624952851000.
Michel A, Kirchner T, Prescher A-K, Schwärzel K, editors (2022) Forest
Condition in Europe: The 2022 Assessment. ICP Forests Technical
Report under the UNECE Convention on Long-range Transboundary
Air Pollution (Air Convention). Eberswalde: Thünen Institute. https://
doi.org/10.3220/ICPTR1656330928000
Oneata M, Dinca L, Ciuvat L, Ionescu M (2011). The analisysy of the
level of nutrients in the leaves-litter-soil circuit from the intensive
monitoring network. Revista Padurilor, 3-4, 35-47.
Rautio P, Fürst A, Stefan K, Raitio H, Bartels U, 2020. Part XII: Sampling
and Analysis of Needles and Leaves. Version 2020-3. In: UNECE ICP
Forests Programme Co-ordinating Centre (ed.): Manual on methods
and criteria for harmonized sampling, assessment, monitoring and
analysis of the effects of air pollution on forests. Thünen Institute of
Forest Ecosystems, Eberswalde, Germany, 16 p. + Annex [http://www.
icp-forests.org/Manual.htm].
Stefan K, Furst A, Hacker R, Bartels U, 1997. Forest foliar condition
in Europe. Results of the large-scale foliar chemistry surveys (survey
1995 and data from previous years), Brussels Geneva Vienna.
Talkner U, Riek W, Dammann I, Kohler M, Göttlein A, Mellert K H,
Meiwes K J (2019). Nutritional status of major forest tree species in
Germany. In Status and Dynamics of Forests in Germany. Springer,
Cham., 261-293. https://doi.org/10.1007/978-3-030-15734-0_9
Waldner P, Thimonier A, Schmitt M, Marchetto A, Rogora M, Granke
O, ... & Lorenz M (2012). Sulphate and nitrogen deposition and trend
analyses. In Forest Condition in Europe. 2012 Technical Report of
ICP Forests. Work report of the Thünen Institute for World Forestry
2012/1. Hamburg, Institute of World Forestry. (pp. 60-76).
*** www.roifn.ro. Inventarul Forestier Național (National Forest
Inventory).

Abstract
Evolution of mineral nutrition in ICP Forests - Level II Plots in Romania
Following the first report on the health of forests in Europe, released in the late 70's, one of the factors directly
and indirectly held responsible for the condition of forests was industrial pollution thus, emerged the need to
harmonize specific research monitoring programs extended to European and global level. Monitoring forest
health in Romania started in 1991 and was carried out in permanent sampling plots. Among studied variables (e.g.
biometric, defoliation, soil properties) foliar nutrients content highlights quantities ultimately used in assessing
the health of trees and offers reliable parameters to determine the general state of the ecosystems. Nutritional
status of trees is characterized by the type of nutrition, determined in relation to the content of the absolute foliar
mineral element (per unit of dry biomass) and ratios between nutrient concentrations that can reflect potential
imbalances. Determination of nutrients concentrations was achieved by oxidation of the organic matter and
solubilization of the residue. Overall, the levels of foliar nutrition for spruce are normal, the beech on the other
hand showing a deficit in the supply of nitrogen and potassium, but offset by an adequate supply of calcium and
phosphorus, which in turn leads to a balanced nutrition.
Keywords: monitoring, mineral nutrition, macroelement concentrations

91
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Rezumat
Evoluția nutriției minerale a principalelor specii forestiere în suprafețele de monitoring intensiv ICP Forests
– Nivel II, din România
În urma primului raport privind starea de sănătate a pădurilor din Europa, publicat la sfârșitul anilor ’70, unul
dintre factorii direct și indirect responsabili pentru starea pădurilor a fost poluarea industrială, astfel, apărând
necesitatea armonizării programelor specifice de monitorizare a cercetării intensive la nivel european și nivel
global. Monitorizarea stării de sănătate a pădurilor din România a început în anul 1991 și s-a desfășurat în suprafețe
de monitorizare permanente. Printre variabilele studiate (date biometrice, defoliere, proprietăți ale solului)
conținutul de nutrienți foliari evidențiază calitativ și cantitativ procesele fiziologice ce influențează sănătatea
arborilor și oferă parametri fiabili pentru a determina starea generală a ecosistemelor. Starea nutrițională
a arborilor se caracterizează prin tipul de nutriție, determinată în raport cu conținutul de elemente minerale
foliare (pe unitatea de biomasă uscată) și raporturile elementare între concentrațiile de nutrienți care pot reflecta
potențiale dezechilibre. Determinarea concentrațiilor de nutrienți sa realizat prin oxidarea materiei organice
și solubilizarea reziduului. Per total, nivelurile de nutriție foliară la molid sunt normale, fagul, pe de altă parte,
prezentând un deficit de azot și potasiu, dar care sunt compensate printr-un un aport adecvat de calciu și fosfor,
ceea ce favorizează o alimentație echilibrată.
Cuvinte cheie: monitoring, nutriția minerala, concentrația macroelementelor

92

The invasive leaf miner Phyllonorycter
platani (Lepidoptera: Gracillariidae)
in Brașov County, Romania
Marius Paraschiv1 
 corresponding author
1.
SCDEP Brașov, INCDS “Marin Drăcea”
1. Introduction
Globalization has provided society with multiple benefits
over time. One of these is the growth of international
trade in goods and services and, essentially, now, more
than ever, people can purchase products from almost
every corner of the world.
Unfortunately, sometimes, global trade is causing issues
for human society - spreading of organisms, plants,
pathogens, invertebrates, birds, or even mammals from
their native areas to places and environments where they
can develop large populations that affect indigenous flora
and fauna (Chapman et al 2017, Hulme 2021). According
to Iannone et al. (2020) if certain nonnative organisms
are introduced through human activities and cause
environmental and economic harm then are considered
invasive species. One category of these organisms are
forest insect species that, once they have entered an
area or country, can, under certain conditions, cause
significant damage to forest ecosystems and trees and
shrubs in green areas of localities. For European Union,
it is estimated that the damages generated by invasive
organisms produce losses of around 12 million euros per
year (EC 2014) but the global impact of invasive insect
species is 70 $ billion per year (Bradshaw et al 2016).
In Europe, each year are recorded around 20 new
potentially invasive insect species (Roques, 2010). This
is also the reason why, more than ever, these organisms
are under the oversight of authorities and scientists from
various fields of interest.
Among lepidopteran invasive insects, leaf miners are
well represented, especially through the Phyllonorichter
genus: P. issikii on linden (Tillia sp.), P. robiniella on
black locust (Robinia pseudoacacia) or P. platani on plane
trees (Platanus sp.). The latter is native to Asia and South
Europe and has spread in the last century almost all
over Europe (Šefrová 2001) where is considered invasive
(CABI 2021). Two distinct clades of this species, with
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
PRO T E C Ț I A PĂ DURIL OR
defined genetic differences, are assumed to exist on the
European continent: one present in the Balkan Peninsula
and the other in the Caucasus region (Tóth and Lakatos
2018).
P. platani develop 2 to 6 generations per year (Halperin
1990, Lesovoy et al 2019), overwinters as pupae inside
the mines in the fallen leaves (Frankenhuyzen, 1983),
damages being produced by the larvae on the leaves of
the plane trees (Neacsu and Rosca 2015).
As its host is not very common in the Central and
Northern Europe, it is not considered a dangerous
pest. Also, because of short gradations, the impact is
considered negligible (Šefrová 2003), the discoloration
produced to the leaves being appreciated only as an
aesthetic issue (Neacșu and Roșca 2015).
However, in the last decades, in our country, due to the
increasing of plane trees' interest in urban areas noticed
by expanding of their use, the pests of these trees have
become more important.
Although P. platani was recorded for the first time in
Romania in 1970 (Drăghia, 1970), few studies investigated
its further spread. The information on its current extent
is deficient and limited to several locations (Olteanu et al
2013, Neacsu and Rosca 2015, Ciceoi et al 2017, Neacșu et
al 2019). To our knowledge, the species was not reported
so far in Brasov County. Consequently, the main objective
of the study was to investigate the presence of P. platani
within the urban and green areas of Brașov county.
2. Methods and materials
Platanus sp (orientalis and acerifolia) trees were
investigated within Brașov county in the following
localities: Bran, Brașov, Codlea, Râșnov, Victoria and
Zărnești in the summer and autumn of 2021 and 2022.
The presence of the species was confirmed when specific
leaf mines made by larvae of this pest were observed
on plane trees (Fig 1). A tree was considered infested
if the presence of at least only mine was detected; the
frequency of infestation was determined based on this.
93
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Each investigated tree was photographed to produce

geotagged pictures (pictures that contain geographical
coordinates: latitude and longitude).
To evaluate the average number of mines per leaf, from
each infested tree, randomly were collected 5 leaves and
investigated at laboratory under Stereo microscope (Carl
Zeiss Stemi 508) or using magnified glasses. Infested
leaves were analyzed for detecting the presence and
features of larvae and pupae found inside the mines.
Depending on the size of tree crowns, infestation was
visually estimated by assessing 30 to 45 leaves, randomly Fig. 2 Distribution of P. platani in Brasov County; red dots
selected from the bottom, middle, and top of infested trees. represent the places where the specie was present and yellow dots
the places where the species was not confirmed.
To obtain distribution maps, the geotagged photos were
transformed in points with geographic coordinates We recorded a great variation of infestation within
(latitude and longitude) using Global Mapper software samples, from uninfested trees in the localities of Bran,
(version 10), exported as shapefile (“.shp”), and then Codlea and Zărnești to trees infested up to 100% on some
loaded into ArcMap software (version 10.7). areas in the city of Brașov (Table 1).
Table 1. Infestation of plane tree with P. platani within
investigated areas
Investi- Leaf Mines
Location gated Infested infestation per
/Area trees trees (%) leaf*
Bran 1 - - -
Bv1 11 11 1-3% 2.03
Bv2 51 29 <1% 1.13
Bv3 5 4 <1% 1.10
Bv4 4 - - -
Bv5 8 1 <1% 1.20
Brașov
Bv6 6 1 <1% 1.67
Bv7 7 2 <1% 1.60
Bv8 7 - - -
Bv9 12 - - -
Bv10 4 3 <1% 1.40
Coldea 62 - - -
Rs1 13 - - -
Rașnov
Rs2 35 27 <1% 1.19
Victoria 41 29 <1% 1.15
Zărnești 4 - - -
271 106
Fig. 1. P. platani larval mines on upper side (up) and lower side Total - -
100% 39.1%
(down) of the leaf.
*Only infested leaves were analyzed (see Method and
3. Results materials). Because of low level of infestation, from area
A number of 271 trees were inspected for the presence Rs2, Bv5, BV6 and Bv7 only three infested leaves/tree
of P. platani, and for 106 of them, in 3 out of 6 localities were investigated.
investigated, the specie was confirmed (Fig. 2). We observed that out of all 344 analyzed mines, 256
Because the abundance and distribution of host trees, (74.4%) were made by the second generation, a fact
very scarce in some and abundant in others, to proceed proven by the presence of larvae inside the mine (Fig.
with the analysis, the observations were grouped into 3); the remaining 88 (25.6%) were abandoned by the first
16 areas (of which 10 belonging to Brasov city). The generation and had distinct emergence holes. Moreover,
only criterion for clustering the observations was the we observed that two first generations of insects can use
minimum distance of 300 m between the groups of trees. frequently, the same leaves; 17.3% of mines made by the
Moreover, because of high variability within the age of second generation were found on leaves that had already
the trees (reaching from 5-10 to more than 200 years), at least one mine from the previous generation.
differences in size of diameters and heights but also in The average number of mines per leaf varied between
crown (many of the sampled trees were pruned and had 1.10 and 2.03. The most infested leaf was sampled from
modified crowns) we avoided to proceed any statistical an area located in Brașov city and had 11 mines of P.
comparison regarding infestation levels between the platani with all alive and active larvae inside.
areas. This decision was also based on genetic issues due In some cases (Victoria, Bv1, Rs2) where trees were
to the various hybrids and provenances identified.

94

located along street edges, the mines were detected almost
exclusively on the opposite side of the cars, towards the
sidewalk. Moreover, 68,9 % of the infested leaves were
located in the lower part of the trees. In the cases of larger
trees, infestations occurred also in the upper parts.
Fig. 3. Larvae of P. platani – inside the leaf mine.
The analyses revealed that from 87 larvae investigated,
83 of them were alive and apparently healthy and 4 were
found dead for unknown causes. The larvae are white-
yellowish (Fig. 4) with 13 segments, and a length of 5 to
6 mm in the last instar. The larvae have visible setae on
each segment and a yellow intestinal content.
Fig. 4. Larvae of P. platani – dorsal (left) and ventral (right) view;
the intestinal content is visible and is of yellow color.
For all investigated areas, the pupation of larvae
belonging to the overwintering generation appears at
the beginning of November and occurs even in non-
fallen leaves. All 17 identified pupae were alive and no
sign of any disease or parasitation was detected. The
pupae were brownish, immobile and had 4-4.5 mm in
length (Fig. 5).
Fig. 5. Pupae of P. platani – dorsal (left) and ventral (right) view.
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
4. Discussion
The results indicate that P. platani is present on the
territory of Brașov County having a generalized
distribution. Most likely, the route of entry was
represented by infested material but the dispersal was
produced by wind as suggested by Šefrová (2003). Also,
based on our observations, we appreciate that even in the
locations where its presence has not yet been confirmed,
in the future, the species will migrate with the increase
in the size of the trees. In fact, we believe that this is the
main reason why the presence was not confirmed in most
of the situations, the sizes of the trees and crowns not
being able to support the safe development of the insects.
Moreover, in some of the investigated locations, Platanus
sp. trees were introduced relatively recently (less than
5 years), and will take some time until the insects will
discover and considered them suitable for oviposition.
On the other hand, the high variation of infestations
among the trees and between the areas may be due to
the genetic diversity of the hosts, various hybrids, and
varieties being identified among the samples. In this
sense, some authors suggest the insect's transition to
some hybrids (Aimbetova & Yermolayev 2016).
Moreover, the level of infestations can be influenced
by the biological reserve of the species in the site.
Specifically, the size of the hibernating population is
directly influenced by the amount of infested leaves
that remain during the winter on the soil in the sampled
areas. This is determined by anthropogenic activity, as it
is known that in autumn, in some areas, after the leaves
fall, they are collected and removed from the site.
In this way, next spring, significant differences in
population levels will be generated between different
areas, or the pest may even disappear from some of
them. Most likely, the latter will be infested again, by the
second generation of insect trough wind dispersion as
suggested by Šefrová (2003).
However, this reduced biological reserve of the species
among most sampled areas led to lower infestations
(per leaf) compared to those obtained by other authors
(Lesovoy et al 2019) but could change in the following
seasons due to the short gradations developed by this
insect.
5. Conclusion
We conclude that P. platani has a generalized distribution
within urban and green areas of Brasov County and this
will expand in the future. Most likely the lower levels of
infestations discovered in almost all sampled areas are
the result of the control measures taken by gathering the
fallen leaves in autumn or early spring.
Acknowledgment
The work was funded within the CRESFORLIFE
(POC/P_40_380/ctr.15/2016/sctr. 17/2020) and PN19070204
projects. Publication was supported by the project
CresPerfInst (Contract no. 34PFE/30.12.2021).
95
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

References Iannone B V, Carnevale S, Main M B, Hill J E, McConnell J B, Johnson S

Aimbetova S I, Yermolayev I V (2016). Parasitoids of four invasive
species of pistillate moles (Lepidoptera, Gracillariidae) of the city of
Bratislava. Bull. Udmurt. Univ., Ser. Biol., Earth Sci., 26, 1, 105–110.
Bradshaw C J A, Leroy B, Bellard C, Roiz D, Albert C, Fournier A,
Courchamp F (2016). Massive yet grossly underestimated global
costs of invasive insects. Nature Communications, 7, 12986. Retrieved
from https://www.nature.com/articles/ncomms12986
CABI (2021) Phyllonorichter platani. CABI Invasive Species
Compendium.https://www.cabidigitallibrary.org/doi/10.1079/
cabicompendium.40602
Chapman D, Purse B V, Roy H E, Bullock J M (2017). Global trade
networks determine the distribution of invasive non-native species.
Global Ecol Biogeogr 26, 907-917. https://doi.org/10.1111/geb.12599
Ciceoi R, Gutue C, Gutue M, Roșca I (2017). Current status of pests
associated with urban vegetation in Bucharest area. Acta Zoologica
Bulgarica, 9, 181-190.
Drăghia I (1970). Nouvelles contributions à la connaissance des insects
mineurs de Bucarest et de ses environs. Travaux du Muséum d’Histoire
Naturelle „Grigore Antipa”, 10, 235-240.
EC (2014). Invasive Alien Species: A European Response. European
Commission: Luxembourg, 2014.
Frankenhuyzen A V (1983). Phyllonorycter platani (Staudinger, 1870)
(Lep.: Gracillariidae), een bladmineerder op Plataan in Nederland.
Entomologische Berichten, 43(2), 19-25.
Halperin J (1990). Arthropod fauna and main insect pests of plane
trees in Israel. Phytoparasitica, 18(4), 309-319.
Hulme P E (2021). Unwelcome exchange: International trade as a direct
and indirect driver of biological invasions worldwide. One Earth 4(5),
666-679. https://doi.org/10.1016/j.oneear.2021.04.015.
A, Enloe S F, Andreu M, Bell E C, Cuda J P, Baker S M (2020). Invasive
Species Terminology: Standardizing for Stakeholder Education. The
Journal of Extension, 58(3), 27. https://tigerprints.clemson.edu/joe/
vol58/iss3/27
Lesovoy N, Sykalo O, Chumak P, Vigera S, Kliuchevych M (2019). The
Mediterranean Butterfly Phyllonorycter platani (Staudinger, 1870)
in the Fomin Botanic Garden (Kiev, Ukraine). Russian Journal of
Biological Invasions, 10, 104-107. 10.1134/S2075111719010090.
Neacșu I, Muscalu A, Roșca I (2019). Research on the evolution of
the major pest of sycamore tree (Platanus spp.) in the Bolintin Deal
nursery. Romanian Journal for Plant Protection 12, 82-90.
Neacsu I, Rosca I (2015). Research on pest evolution to Platanus spp.
from nurseries. Scientific Papers-Series A, Agronomy, 58, 254-259.
Olteanu I, Perju T, Timuş A (2013). Gracilariidele (Fam. Gracilariidae,
Ord. Lepidoptera) invazive din România şi Republica Moldova în
coroborare cu fauna europeană. În: Lucrări ştiinţifice, Univ. Agrară
de Stat din Moldova. 2013, vol. 36(2): Horticultură, viticultură şi
vinificaţie, silvicultură si grădini publice, protecţia plantelor, 242-246.
Roques A, Kenis M, Lees D, Lopez-Vaamonde C, Rabitsch W, Rasplus
J Y, Roy D B (2010). Alien terrestrial arthropods of Europe. BIORISK-
Biodiversity and Ecosystem Risk Assessment, (4).
Šefrová H (2001). Phyllonorycter platani (Staudinger, 1870) - a review
of its dispersal history in Europe (Lepidoptera, Gracillariidae). Acta
Universitatis agriculturae et silviculturae Mendelianae Brunensis, 49(8), 71–5.
Šefrová H (2003). Invasions of Lithocolletinae species in Europe
- Causes, kinds, limits and ecological impact (Lepidoptera,
Gracillariidae). Ekologia Bratislava. 22. 132-142.
Tóth V, Lakatos F (2018). Phylogeographic pattern of the plane leaf
miner, Phyllonorycter platani (STAUDINGER, 1870) (Lepidoptera:
Gracillariidae) in Europe. BMC Evolutionary Biology, 18(1), 1-12.

Abstract
The invasive leaf miner Phyllonorycter platani in Brașov County, Romania
In this study, we document the presence and distribution of the invasive leaf miner Phyllonorycter platani within
urban and green areas of Brașov County. The species was confirmed in 3 out of 6 localities investigated. Due to
the high variability of sampled areas regarding the number of trees, age, and dimensions but mainly genetic
provenance we avoided comparing infestation levels. However, we obtained a smaller number of mines per leaf
than in other regions and a concentration of infestation in the lower part of the crown. Also, we noticed that in
our climate the pupation of the last generation occurs at the beginning of November.
Keywords: plane tree, Phyllonorichter platani, invasive species, Carpathians

Rezumat
Specia minieră invazivă Phyllonorycter platani în județul Brașov, România
În acest studiu, documentăm prezența și distribuția speciei invazive Phyllonorycter platani în zonele urbane și
verzi ale județului Brașov. Specia a fost confirmată în 3 din cele 6 localități investigate. Din cauza variabilității mari
a zonelor eșantionate în ceea ce privește numărul de arbori, vârsta și dimensiunile, dar în principal proveniența
genetică, am evitat compararea nivelurilor de infestare. Totuși, am obținut un număr mediu mai mic de mine
pe frunză decât în alte regiuni și, de asemenea, o concentrație a infestărilor în partea inferioară a coroanei
arborilor. De asemenea, am observat că în condițiile climatice ale județului Brașov împuparea ultimei generații
are loc la începutul lunii noiembrie.
Cuvinte cheie: platan, molie minieră, insectă invazivă, Carpați

96

Depistarea și monitorizarea
insectei Hylobius abietis (L.)
în plantațiile de rășinoase cu
ajutorul atractanților sintetici
Gabriela Vișan 1 , George Clinciu 2, Dragoș Moldovan 2, Marius Paraschiv1
 autor corespondent
1.
SCDEP Brașov, INCDS “Marin Drăcea”
2.
RPLP Kronstadt RA, Brașov.
1. Introducere
Microclimatul influențează în mod semnificativ
organismele ectoterme pe parcursul ciclurilor de
dezvoltare biologică. În cazul insectelor, această
influență devine foarte vizibilă în momentele critice
precum: declanșarea zborului și parametrii asociați
acestuia, depunerea ouălor, dezvoltarea larvară sau
îmuparea (Honek & Kocourek 1990). În cazul celor
dăunătoare sectorului forestier, de un interes mai
mare este considerată apariția vătămărilor precum
roaderile, defolierile sau chiar uscarea arborilor atacați.
Pentru aceeași specie de insectă, de la o zonă la alta,
manifestarea acestor evenimente pot varia destul de mult
în timp, de la câteva zile la câțiva ani (Ushatinskaya 1972).
Microclimatul și parametrii asociați poate influența
voltinismul speciilor dictând numărul de generații pe
an (Isaia & Paraschiv 2015) sau numărul de ani necesari
pentru dezvoltarea completă a unei generații de insecte
(Långström 1982).
În mod particular, pentru trombarul puieților de molid
- Hylobius abietis, finalizarea dezvoltării unei generații,
din stadiul de ou până la apariția adulților, în condițiile
climatului țării noastre poate dura între 2 și 4(5) ani (Day
et al 2004, Bentz & Jonsson 2015, Paraschiv 2020). Această
specie de trombari trăiește în arborete de rășinoase
de vârste diferite, dezvoltarea fiindu-le condiționată
de existența locurilor potrivite pentru dezvoltarea
larvelor. Totuși, concentrarea populațiilor în anumite
suprafețe se realizează numai în condițiile prezenței
din abundență a cioatelor și rădăcinilor rezultate ca
urmare a fenomenelor naturale precum doborâturile
produse de vânt sau în urma aplicării tratamentelor de
regenerare (Leather et al 1999, Day et al 2004). În aceste
locuri femelele depun ouă din care, după parcurgerea
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
PRO T E C Ț I A PĂ DURIL OR
tuturor stadiilor de dezvoltare, peste 1-5 ani vor ieși noii
adulții (Bejer-Petersen et al 1962). Aceștia nu vor petrece
mult timp în aceste suprafețe dacă nu vor găsi surse de
hrană, însă dacă există puieți de molid sau pin silvestru,
vor efectua o hrănire de maturare cu scoarța acestora
producând-le vătămări ce pot conduce la uscare.
Pentru 75% din habitatul european al acestei insecte
durata dezvoltării complete a unei generații, din
momentul depunerii ouălor și până la ieșirea adulților
tineri, durează 1 an (Bejer-Petersen et al 1962). De acest
lucru s-a ținut cont și la elaborarea normelor tehnice care
fundamentează legislația națională privind regenerarea
artificială a rășinoaselor (Legea nr. 46/2008) și care,
pentru evitarea producerii de pagube în urma acestor
roaderi, în etajul molidișurilor, reglementează efectuarea
lucrărilor de împădurire după trecerea a cel mult două
sezoane de vegetație de la efectuarea tratamentelor de
regenerare prin tăieri rase. Dar, așa cum a fost stabilit
anterior (Paraschiv 2020) pentru condițiile țării noastre
acest interval nu este acoperitor în toate situațiile.
În aceste circumstanțe de incertitudine privind
prezența speciei și a apariției vătămărilor produse de
aceasta, monitorizarea poate ajuta în mod semnificativ
administratorii de pădure să evite producerea
pagubelor. Semnalarea prezenței dăunătorului se poate
face prin verificarea periodică a plantațiilor în vederea
identificării roaderilor produse de aceștia pe tulpina
puieților de rășinoase sau cu ajutorul dispozitivelor
de capturare a adulților. Cel de-al doilea procedeu
presupune amplasarea în teren a unor capcane amorsate
cu atractanți sintetici (Tilles et al 1986, Zumr & Stary
1992, Moreira et al 2008) sau naturali (Lalík et al 2019)
ce vor atrage atât masculii cât și femelele în interiorul
dispozitivelor. Lucrări anterioare indică etanolul și alfa-
pinenul ca cea mai potrivită combinație de atractanți
pentru capturarea adulților de H. abietis (Nordlander
1987, Zumr & Starý 1992, Örlander et al 1997). În plus,
de-a lungul timpului a fost demonstrat că rezultatele
97
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

obținute în urma utilizării împreună a celor două multinadă cu doi dispenseri. Prima componentă
componente pot să servească ca elemente de prognoză a folosită, AP, cu o puritate de 98% a fost încorporat pe
vătămărilor produse de această specie (Nordlander 1987, un suport din microfibră iar ulterior introdus în plicuri
1989, Skrzecz 2017). din folie transparentă de polietilenă (fig. 2). Etanolul
Așadar, în acest context alcătuit din elemente oarecum (ET), cu concentrația de 96%, a fost turnat în recipiente
incerte precum durata dezvoltării generației de H. abietis transparente din PVC cu capacitate de 30 ml prevăzute
dar și certe, determinate de constrângerile legislative cu un orificiu cu diametru de 0,8 cm necesar obținerii
privitoare la regenerarea arboretelor și înființarea unor rate controlate de evaporare.
plantațiilor de rășinoase, cunoașterea comportamentului Intenția noastră a fost obținerea unor rate de eliberare
local al dăunătorilor ar putea reprezenta criteriul de aproximativ 1 ml/24 ore atât pentru AP cât și pentru
esențial în prognoza vătămărilor produse de H. abietis. ET, aceste cantități constituind un semnal suficient de
În consecință, am considerat oportun ca obiectivele puternic pentru trombarii adulții (Nordlander 1987).
lucrării să fie reprezentate de: i) depistarea dăunătorului Pentru obținerea acestor rate a fost nevoie de lucrări de
H.abietis și identificarea dinamicii activității acestuia testare și calibrare a dispenserilor în camera climatică
în plantațiile de rășinoase și ii) testarea unor atractanți (fig. 2), pentru perioade de timp cuprinse între 48 și 96 ore
sintetici artizanali, produși în cadrul laboratoarelor la temperatura de 20°C, umiditate relativă de 85% și viteza
INCDS-Brașov, montați pe capcane destinate urmăririi vântului de 0,2 m/s, condiții similare cu cele utilizate de
speciilor de lepidoptere. alți autori (Duduman 2009, Duduman et al 2009).
2. Metoda și materiale
Locul desfășurării experimentelor l-a constituit o
plantație de molid amplasată în u.a. 131A, UP III din
cuprinsul fondului forestier administrat de RPLP
Kronstadt, Brașov (tab1). Aceasta a fost înființată în anul
2020 ca urmare a lucrărilor de exploatarea efectuate în
anul 2018 în cursul lunilor mai-iunie.
Tab. 1. Caracteristicile suprafeței experimentale
S T Inc Alt Vr
TS TP Exp Comp
(ha) Sol (g) (m) (ani)
1050-
39,5 3333 1111 3302 SV 22 1350 110 10 Mo
TS: tip stațiune 3333 - Montan de amestec – Bonitate superioară, brun edafic
mare, cu Asperula-Dentaria; TP: tip pădure 1111 - Molidiş normal cu Oxalis
acetosella – Productivitate superioară; TSol: Tip sol 3302 – Districambosol
umbric (Au-BV-C); Exp: expoziția; Înc: înclinare, Alt: altitudine, Vr: vârsta. Sursa:
Amenajamentul silvic al RPLP Kronstadt RA Brașov- UP III(ediția 2003)

Suprafața respectivă a fost aleasă din considerente ce țin

de prezența dăunătorului în proximitate, dovedită prin
roaderile constatate la puieții de molid din plantațiile
învecinate (fig. 1).

Fig. 1. Vătămări produse de H. abietis puieților de molid din

plantațiile din proximitatea suprafeței experimentale.
Confecționarea nadelor a fost efectuată la laborator.
Principalele componente utilizate au fost alfa-pinenul Fig. 2. Încărcarea (sus) și calibrarea (jos) dispenserilor cu alfa-
(AP) și alcoolul etilic (ET) montate sub forma de pinen în camera climatică

98
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Capcanele utilizate în aceste testări au fost cele de
tip “găleată” frecvent folosite pentru monitorizarea
populațiilor de lepidoptere (fig. 3). Acestea au fost
îngropate în pământ până la nivelul părții superioare,
detașabile de corpul principal al capcanei. La partea
superioară, au fost fixați cei doi dispenseri în așa fel
încât să fie poziționați în curentul de aer. Pentru evitarea
inundării capcanei cu apă în cazul perioadelor cu
precipitații abundente, la o distanță de 3 cm de fundul
capcanei au fost practicate, pe toată circumferința, un
număr de 8 găuri cu diametru de 2 mm prin care apa să
se scurgă. În același scop, orificiul central din capacul
capcanei a fost astupat cu un dop din cauciuc.
Fig. 3. Detalii fixare dispenseri (stânga) și capcană în poziție de
funcționare (dreapta)
Amplasarea în teren a fost efectuată în data de 17 mai
2021, în plantația de molid, la distanțe de 15 m față de
omogenitatea acestora cu testul Levene (Levene 1960).
Pentru că, în ciuda transformărilor efectuate, seturile
de date nu au putut fi normalizate, la analiza varianței
mediilor capturilor, atât între capcane cât și între
intervalele de colectare am folosit testul neparametric
Friedman (Friedman, 1937). Nivelul de semnificație
a fost stabilit pentru valoarea lui p=0,05, prelucrările
fiind efectuate cu programul RSudio versiunea 2022.02.0
(RStudio Team 2015).
3. Rezultate
3.1. Funcționarea atractanților
Dispenserii cu AP au eliberat cantități cuprinse între
0.20-0,83 ml pe zi realizându-se o medie de 0,55 (±0,41)
ml/zi pe durata desfășurării experimentului. Aceștia au
eliberat cantități medii zilnice mai mici cu până la 17-
73% decât cantitatea prestabilită. Rata de eliberarea a
fost, într-o oarecare măsură, influențată de temperatura
aerului fiind evident mai mare în perioadele cu
temperaturi medii zilnice mai ridicate din timpul verii.
Faptul că la începutul perioadei am folosit trei serii de
nade au influențat în mod evident ratele de evaporare a
AP. Renunțarea la una dintre acestea ne-a permis ca din
a doua decadă a lunii iulie să obținem rate mai constante
de eliberarea a acestei componente (fig. 4).
Rata medie zilnică de evaporare a ET a fost apropiată de
cea a AP, fiind de 0,59 (± 0,84) ml/zi și a variat între 0,18
și 0,87 ml/zi (fig. 4). S-a constatat că rata zilnică medie
de eliberare a etanolului a fost mai redusă cu valori
cuprinse între 42% și 87% decât cantitate programată.
25
temp rata de evaporare
1.6

Rata de evaporare (ml)

liziera pădurii și 10 m între capcane. Anterior acestei 1.4
operații, au fost efectuate lucrări de pichetare cu scopul 20
1.2
Temperatura (°C)

identificării celor mai bune locuri pentru poziționarea în 1

15
teren, fiind luate în considerare desimea și compoziția
0.8
vegetației ierboase, prezența regenerării naturale,
10 0.6
proximitatea lizierei, microrelieful și poziția pe versant.
Zumr & Starý (1992, 1994), Skrzec et al (2021) au arătat că 5
0.4
toate aceste aspecte influențează nivelul capturilor. 0.2

Verificarea capcanelor a fost efectuată periodic, la 0 0

intervale de câteva zile, experimentul fiind încheiat în .0 5 .0 5 .0 6 .0 6 .0 6 .0 6 .0 7 . 0 7 .0 7 .0 7 .0 7 .0 8 .0 8 .0 8 .0 8 .0 9
-2 4 -2 7 5 -3 -1 0 -1 6 -2 4 6 -1 7 -8 -1 5 -2 2 -2 9 7 - 5 - 1 0 - 1 6 - 2 4 - 2
.05 .05 8.0 4.06 1.06 7.0625.0 2.0 9.07 6.07 3.0730.0 6.08 .08 .08 5.08
17 25 2
prima decadă a lunii septembrie. De fiecare dată, nadele 1 1 1
Intervalul de colectare
2 11 17 2

feromonale din AP au fost înlocuite iar recipientele

au fost completate cu ET. Consumul a fost estimat la 25
temp
1.6
rata de evaporare
laborator și a rezultat prin diferența dintre cântăririle 1.4
Rata de evaporare (ml)

nadelor efectuate înainte și după expunerea în teren. 20

1.2
Temperatura (°C)

Insectele capturate au fost adunate din capcane și 1

15
aduse la laborator în vederea examinării. Determinarea
0.8
sexului a fost efectuată la binocular, separarea pe sexe 10 0.6
fiind făcută în baza diferențelor fizionomice indicate de
Eidman (1974). 0.4
5
0.2
Datele meteorologice referitoare la temperaturile și
precipitațiile înregistrate în suprafața experimentală 0 0
.0 5 .0 5 .0 6 .0 6 .0 6 .0 6 .0 7 . 0 7 .0 7 .0 7 .0 7 .0 8 .0 8 .0 8 .0 8 .0 9
au fost obținute prin intermediul platformei POWER -2 4 -2 7 5 -3 -1 0 -1 6 -2 4 6 -1 7 -8 -1 5 -2 2 -2 9 7 - 5 - 1 0 - 1 6 - 2 4 - 2
.05 .05 8.0 4.06 1.06 7.0625.0 2.0 9.07 6.07 3.0730.0 6.08 .08 .08 5.08
17 25 2 1 1 1 2 11 17 2
(Prediction of Worldwide Energy Resource). Intervalul de colectare
Normalitatea distribuțiilor capturilor a fost verificată Fig. 4. Rata medie de volatilizare celor două componente: alfa-
cu testul Shapiro-Wilk (Shapiro & Wilk 1965) iar pinen (sus), etanol (jos) și evoluția temperaturilor medii zilnice în
suprafața experimentală

99
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

În prima perioadă (până la sfârșitul lunii iunie) aceasta prima perioadă a desfășurării experimentului, respectiv
a fost mai mică decât jumătate din valoarea programată, cea de-a doua jumătate a lunii mai. În acest interval au
respectiv 0,46 ml/zi față de 1 ml. Ulterior, din momentul fost capturate 186 de exemplare cu un raport sex ratio
atingerii temperaturii medii zilnice de 20 °C și rata de aproximativ egal (1:1), respectiv 94 femele și 92 masculi și
volatilizare crește semnificativ atingând valori medii o medie de 37,2 exemplare/capcană, reprezentând 68.1%
zilnice de 0,87 ml/zi în luna iulie și 0,66 ml/zi în luna din totalul insectelor capturate. Cele patru intervale de
august. observație din luna iunie se caracterizează printr-un
Raportul dintre ratele de eliberare a AP și ET a variat de-a număr redus de capturi, respectiv 72 adulți capturați (33
lungul sezonului între 0,8 și 1,23. Media a fost de 0,97, femele și 39 masculi), cu o medie de 14.4 insecte/capcană.
însă diferențele cele mai mari au fost înregistrate de la Luna iulie este caracterizată prin capturi foarte reduse de
debutul experimentului până în prima decadă a lunii numai 15 exemplare capturate (1 femelă și 14 masculi) în
iunie, iar cele mai mici au fost observate pe parcursul timp ce în luna august nu a fost capturat nici un exemplar
lunii iulie, când a fost constatată o oarecare stabilizare de H. abietis.
în funcționarea dispenserilor.
4. Discuții
3.2. Nivelul și dinamica capturilor Variația ratelor de evaporare constatate în experimentul
Pe întreaga durată de desfășurare a experimentului au nostru a fost puternic influențată de temperatura aerului.
fost capturați un număr de 273 adulți de H. abietis dintre Natura compușilor chimici utilizați în experiment,
care 145 masculi și 128 femele. Captura medie realizată a AP și ET, au permis, pe durata lunilor de vară (iulie și
fost de 54,6 insecte/capcană fără a se înregistra diferențe august), rate de eliberare de mai mari decât la debutul
semnificative (χ2=2.5, df=4, p=0.645) între mediile experimentului. Cum era de așteptat, aceștia nu au
obținute la cele 5 capcane. volatilizat rate constante de atractant ci pe măsură ce
140 temperaturile au fost mai mari au crescut și cantitățile
eliberate.
120
Deși, inițial am avut rezerve privind funcționarea
100 corectă, dar mai ales în ceea ce privește posibilitatea ca
Insecte capturate

insectele capturate să evadeze dintr-un tip de capcană

80
destinat exclusiv capturării speciilor de lepidoptere,
60 ajustările aduse au condus la rezultate satisfăcătoare.
Apreciem că acest model poate constitui o alternativă
40 la capcanele specifice acestui dăunător, existente pe
20 piață, însă la prețuri semnificativ mai ridicate sau
la capcanele artizanale sugerate de diferiți autori
0 ce implică manoperă suplimentară. Mai mult, după
05 05 06 06 06 06 07 07 07 07 07 08 08 08 08 09
24. 27. -3. 10. 16. 24. -1. -8. 15. 22. 29. - 5. 10. 16. 24. - 2.
05- 5. 05- 28. 05 4. 06- 1. 06- 7. 06- 25. 06 2. 07 9. 07- 6. 07- 3. 07- 0. 07 . 08- . 08 - . 08 - 5. 08
folosire, acestea pot fi reutilizate pentru scopul destinat
17. 2 1 1 1 2 3 6 11 17 2
inițial și anume monitorizarea speciilor de lepidoptere,
Intervalul de colectare
modificările aduse nefiind în măsură să afecteze buna
300 funcționarea a acestora ci din contră oferă versatilitate
acestui model.
Nivelul cumulat al capturilor

250 Ca un considerent de ordin practic, în cazul în care nu

se dorește menținerea în viață a exemplarelor capturate,
200 păstrarea acestora se poate realiza, în interiorul
capcanei, prin adăugarea de conservant.
150
În ceea ce privește efortul depus de operator pentru
100 manipularea acestor dispozitive, am constatat că, spre
deosebire de capcanele și momelile comerciale utilizate
50 în experimente anterioare pentru capturarea gândacilor
de scoarță (Isaia et al 2010, Isaia & Paraschiv 2011), în
0 acest experiment atât timpul alocat cât și manopera
.05 .05 .06 .06 .06 .06 .07 .07 .07 .07 .07 .08 .08 6.08 4.08 2.09
-24 -27 5-3 -10 -16 -24 6-1 7-8 -15 -22 -29 7- 5 - 10 1 2 -
. 05 5. 05 28. 0 4. 06 1. 06 7. 06 25. 0 2. 0 9. 07 6. 07 3. 07 30. 0 6. 08 . 08 - . 08 - 5. 08
efectuată au fost mai consistente.
17 2 1 1 1 2 11 17 2

Intervalul de colectare În cadrul studiului nu a fost prezentat nivelul vătămărilor

Fig. 5. Dinamica capturilor de H. abietis (sus) și nivelul cumulat produse de insecte puieților de molid, aceste urmând a
al acestora (jos) constitui subiectul unei lucrări viitoare. De asemenea,
lucrările de teren nu au acoperit în totalitate lunile aprilie
Temporal, situația capturilor realizate în cele 16 intervale și mai, fiind foarte posibil ca momentul declanșării
de observație evidențiază diferențe semnificative (χ2=34.2, activității dăunătorului să nu fie surprins, însă, nici nu au
df=15, p<0.001) între nivelul capturilor, majoritatea fost observate roaderi produse la puieți. Teste ulterioare
exemplarelor fiind colectate în primele două intervale de vor stabili cu o precizie mai ridicată aceste aspecte în
observație. Cele mai numeroase capturi au fost obținute în zona studiată.

100

Numărul redus de capcane utilizate în experiment
afectează într-o măsură necuantificabilă, încă,
exactitatea concluziilor. Mai mult, e posibil ca nivelul
capturilor să fi fost influențat și de ramurile puse
în interiorul capcanelor pentru prevenirea evadării
exemplarelor capturate. Acestea ar fi putut funcționa ca
sursă de atragere care să multiplice efectul atractanților
sintetici (Zumr & Starý 1992). Nu am identificat o metodă
care să poată elimina acest efect însă, de fiecare dată
când au fost înlocuite, cantitățile de fragmente proaspete
au fost aproximativ egale și au provenit de la același
arbore, în acest mod fiind omogenizată intervenția
asupra capcanelor. Oricum, Christiansen & Bakke (1971)
sugerează că introducerea unor fragmente proaspete de
scoarță sau crenguțe în capcane ar ajuta la o funcționare
mai bună prin menținerea unei umidități mai ridicate în
timpul verii.
Mulțumiri
Lucrările care au fundamentat studiul de față au
fost efectuate în cadrul proiectelor CRESFORLIFE
(POC/P_40_380/ctr.15/2016/sctr.17/2020) și PN19070204.
Autorii mulțumesc colectivului din laboratorul de
chimie al Stațiunii INCDS Brașov pentru ajutorul acordat
la manipularea reactivilor utilizați la confecționarea
dispenserilor feromonali folosiți în experimentele de
teren.
Datele privind temperatura au fost descărcate de pe
Platforma POWER (Prediction of Worldwide Energy
Resource) finanțată de Administrația Aeronautică
și Spațială Americană (NASA) prin intermediul
programului “Earth Science Division of the Science
Mission Directorate”.
Publicarea a fost susținută prin programul “Creșterea
capacității și performanței instituționale a INCDS „Marin
Drăcea” în activitatea de CDI – CresPerfInst” (Contract
nr. 34PFE./30.12.2021) finanţat de Ministerul Cercetării
Inovării și Digitalizării prin Programul 1 - Dezvoltarea
sistemului naţional de cercetare - dezvoltare Subprogram
1.2 - Performanţă instituţională - Proiecte de finanţare a
excelenţei în CDI.
Bibliografie
Bejer-Petersen B, Juutinen P, Kangas E, Bakke A, Butovitsch V,
Eidmann H, Heqvist K J & Lekander B (1962). Studies on Hylobius
abietis L. I. Development and life cycles in the Nordic countries. Acta
Entomologica Fennica 17, 1–107.
Bentz B J., Jönsson A M (2015). Chapter 13 - Modeling Bark Beetle
Responses to Climate Change. Editor(s): Vega F E, Hofstetter R W,
Bark Beetles. Academic Press, 533-553.
Christianseen E, Bakke A (1971). Feeding activity of the pine weevil,
Hylobius abietis L. (Col., Curculionidae) during a hot period. Norsk.
ent. Tidsskr. 18, 109-1 11.
Day K R, Nordlander G, Kenis M, Halldorson G (2004). Biology and life
cycles of bark weevils. In Lieutier F, Day K R, Battisti A, Gregoire J
C, Evans H F [eds.], Bark and Wood Boring Insects in Living Trees in
Europe, a Synthesis. Kluwer Academic Publ., London, 331-349.
Duduman M L (2009). Cercetări privind răspunsul adulților de Ips
typographus L. și Hylobius abientis L. la diferite combinații de
atractanți sintetici. Doctoral dissertation, Universitatea Transilvania
din Brasov, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere.
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Duduman M, Olenici N, Bouriaud O, Olenici V (2009). Natural volatiles
impair the response of Hylobius abietis adults to synthetic attractants
in Norway spruce clear cut areas. Annals of Forest Research, 52(1), 77-88.
Eidmann H H (1974). Hylobius Schonh. In: Schwenke W (Ed), Die
Forstschadlingc Europas, 2. Band (Kifcr). Verlag Paul Parey,
Hamburg, Berlin, 272-293.
Friedman M (1937). The Use of Ranks to Avoid the Assumption of
Normality Implicit in the Analysis of Variance. American Statistical
Association, 32, 675-701. http://dx.doi.org/10.1080/01621459.1937.105
03522
Honek A & Kocourek F (1990). Temperature and development time in insects:
A general relationship between thermal constants. Zoologische Jahrbucher:
Abteilung fur Systematik, Okologie und Geographie der Tiere, 117, 401-439.
Irmin A (2019). Amenajamentul silvic UP III, RPLP Kronstadt RA
Brașov.
Isaia G, Manea A I, Paraschiv Marius (2010). Study on the effect of
pheromones on the bark beetles of the Scots pine. Bull. Transilv. Univ.
Braşov, 52.
Isaia G, Paraschiv M (2011). Research concerning the effect of synthetic
pheromones on Pityogenes chalcographus L. in Braşov County. Bull.
Trans. Brasov Series II 2011, 4, 55–60.
Isaia G, Paraschiv M (2015). Testing the ability of Ips typographus L.
females to develop new maternal galleries in lab conditions. Bull.
Trans. Brasov Series II, 8, 23–30.
Lalík M, Holuša J, Galko J, Resnerová K, Kunca A, Nikolov C,
Mudrončeková S, Surový P (2019). Simple Is Best: Pine Twigs Are
Better Than Artificial Lures for Trapping of Pine Weevils in Pitfall
Traps. Forests, 10(8), 642.
Långström B (1982). Abundance and seasonal activity of adult Hylobius
weevils in reforestation areas during first years following final felling.
Metsäntutkimuslaitos. [Hylobius abietis, Hylobius pinastri, Hylobius
piceus, Scots pine, Pinus sylvestris, Norway spruce, Picea abies, insect
pests, Finland]. Finnish Forest Research Institute.
Långstrőm B, Day K R (2004). Damage, control and management
of weevil pests, especially Hylobius abietis. In: Lieutier F, Day K R,
Battisti A, Gregoire J-C, Evans H F (eds) Bark and wood boring insects
in living trees in Europe, a synthesis. Springer, Dordrecht, 415–444.
Leather S R, Day K R, Salisbury A (1999). The biology and ecology of
the large pine weevil, Hylobius abietis (Coleoptera: Curculionidae): A
problem of dispersal? Bulletin of Entomological Research, 89, 3-16.
Legea 46 (2008). Codul silvic. Republicat în 2015, Parlamentul
României. Monitorul Oficial, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015.
Levene H (1960). “Robust Tests for Equality of Variances,” In: I. Olkin, et
al., Eds., Contributions to Probability and Statistics: Essays in Honor
of Harold Hotelling, Stanford University Press, Palo Alto pp. 278-292.
Moreira X, Costas R, Sampedro L, Zas R (2008). A simple method for
trapping Hylobius abietis (L.) alive in northern Spain. Forest Systems,
Investigación agraria. Sistemas y recursos forestales, 17(2), 188-192.
Nordlander G (1987). A method for trapping Hylobius abietis (L.) with a
standardized bait and its potential for forecasting seedling damage.
Scand J For Res 2, 199–213.
Nordlander G (1989). The use of artificial baits to forecast seedling
damage caused by Hylobius abietis (Coleoptera: Curculionidae). In:
Alfaro R I, Glover S G (eds) Insects affecting reforestation: biology
and damage. Victoria, Canada, Pacific and Yukon Region, Forestry
Canada, 34–35.
Örlander G, Nilsson U, Nordlander G (1997). Pine weevil abundance
on clear-cuttings of different ages: a six-year study using pitfall traps.
Scandinavian Journal of Forest Research 12, 225–240.
Paraschiv M (2020). Risk assessment of damage by Hylobius abietis (L.) on
forest sites to be planted. Revista de Silvicultură și Cinegetică, 46, 11-15.
RStudio Team (2015). RStudio: Integrated Development Environment
for R. Boston, MA. Retrieved from http://www.rstudio.com/
Shapiro S S, Wilk M B (1965). An Analysis of Variance Test for
Normality (Complete Samples). Biometrika, 52(3/4), 591–611. https://
doi.org/10.2307/2333709
101
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Skrzecz I (2017). Insects associated with reforestation and their
management in Poland. In: Shields D C V (ed) Biological control of
pest and vector insects. InTech Open, London, UK, 133–168.
Skrzecz I, Sukovata L, Jabłoński T, Sowińska A, Szmidla H (2021).
Spatio-temporal distribution of Hylobius abietis in Scots pine stands –
implications for pest monitoring. Journal of Pest Science 94, 1-12.
Tilles D A, Sjodin K, Nordlander G, Eidmann H H (1986). Synergism
between ethanol and conifer host volatiles as attractants for the
pine weevil, Hylobius abietis (L.) (Coleoptera: Curculionidae). J Econ
Entomol 79, 970–973.
Ushatinskaya R S (1972). Daily, seasonal and perennial cycles in insect
development and their ecological and physiological causes. Journal
of Interdisciplinary Cycle Research, 3(2), 193-195.
Zumr V, Starý P (1992). Field experiments with different attractants
in baited pitfall traps for Hylobius abietis L. (Col., Curculionidae).
Journal of Applied Entomology, 113, 451455.
Zumr V, Stary P (1994). Monitoring of seasonal occurrence of Hylobius
abietis (L.) (Col., Curculionidae) in different forest environments of a
model area. J Appl Entomol 118, 361–364.

Abstract
Identification and monitoring of Hylobius abietis (L.) with synthetic attractant in conifer plantations
In this study, the possibility of detecting the pine large weevil - Hylobius abietis in Norway spruce plantations with
artificial attractants and modified pheromonal traps is verified. The combination of alpha-pinene and ethanol
mounted as a double bait was used to catch the adults.
The results are satisfactory, both in terms of the operation of the traps and attractants and the level of catches
achieved. The latter differed significantly during the experiments, being influenced by the biology of the species
but also by the volatilisation rates of the lures.
Keywords: large pine weevil, Picea abies, conifers, plantation, ethanol

102

Contribuții ale speciilor: cerb comun
(Cervus elaphus L.), căprior (Capreolus
capreolus L.) și mistreț (Sus scrofa L.)
la serviciile ecosistemice din România
Cezar G. Spătaru 2,1, George E. Sîrbu 2,1, Roxana Cazacu 3
1.
Universitatea Transilvania din Brașov, România
2.
SCDEP Brașov, INCDS "Marin Drăcea", România
3.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în
Silvicultură "Marin Drăcea", România
1. Introducere
Serviciile ecosistemice pot fi definite ca beneficiile
pe care le obțin oamenii din natură (MA 2005, TEEB
2011). Conceptul de servicii ecosistemice contribuie
la conștientizarea importanței biodiversității și a
conservării acesteia în susținerea pe termen lung a
sistemului socio-economic. Abordările cantitative și
evaluarea monetară a serviciilor ecosistemice (SE)
permit integrarea în procesele de luare a deciziilor a
rezultatelor relevante pentru factorul politic, asigurând
o înțelegere facilă la nivelul sistemelor economice
existente.
Evaluarea SE generate de ecosisteme necesită seturi
extinse de date și resurse considerabile, astfel că valoarea
poate fi subestimată prin selectarea doar a acelor SE
pentru care există date disponibile, din cauza limitărilor
metodei de evaluare utilizate sau a indicatorilor utilizați/
selectați (Busch et al. 2012).
În cadrul procesului MAES la nivelul UE ce vizează
cartarea și evaluarea stării ecosistemelor și a serviciilor
ecosistemice, derulat în baza Acțiunii 5 din cadrul
Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020, este
agreată Clasificarea Comună Internațională a Serviciilor
Ecosistemice – CICES (versiunea 4.3 - revizuită în anul
2013, versiunea 5.1 - revizuită în anul 2018), asigurând un
cadru unitar de evaluare și cartare, ce permite agregarea
la evaluările naționale. Procesul MAES din România,
demarat cu întârziere în 2015, utilizează pentru
clasificarea serviciilor ecosistemice metodologia agreată
la nivelul UE, respectiv CICES versiunea 4.3 (***2017a).
S-a urmărit identificarea beneficiilor/ avantajelor
derivate direct sau indirect din existența speciilor cerb,
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
FAUN A
căprior, mistreț, contribuind astfel la construirea unei
imagini de ansamblu cu privire la contribuția acestor
specii în furnizarea serviciilor ecosistemice. Au fost
evaluate economic beneficiile generate de către speciile
cerb, căprior, mistreț pe baza veniturilor obținute prin
activitatea de vânătoare și a costurilor privind gestionarea
acestor specii de interes cinegetic. Evaluarea economică a
serviciilor ecosistemice s-a bazat pe estimarea veniturilor
încasate prin vânzarea cărnii/ pieilor, prin tarife pentru
acțiunile de vânătoare organizate de gestionari în limita
cotelor aprobate în perioada 2014-2021 la nivel național
pentru cele trei specii. Managementul acestor specii
în vederea asigurării menținerii populațiilor speciilor
la un nivel care să permită extragerea unei cote anuale
implică o serie de măsuri ce determină costuri pentru
gestionari (asigurare hrană suplimentară/de abatere,
instalații/depozite, culturi etc.). De asemenea, o serie de
cheltuieli suportate de gestionari pentru asigurarea unui
anumit flux al serviciilor furnizate de aceste specii, pot
fi considerate beneficii indirecte: pentru comunitățile
locale prin locurile de muncă în domeniul cinegetic,
turistic sau al serviciilor; sau pentru proprietarii de
terenuri prin obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor
cinegetice privind plata tarifului de gestionare stabilit
prin contract.
2. Material și metodă de lucru
În cadrul procesului MAES la nivelul UE ce vizează
cartarea și evaluarea stării ecosistemelor și a serviciilor
ecosistemice, derulat în baza Acțiunii 5 din cadrul
Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020, este
agreată Clasificarea Comună Internațională a Serviciilor
Ecosistemice – CICES (versiunea 4.3 - revizuită în anul
2013, versiunea 5.1 - revizuită în anul 2018), asigurând un
cadru unitar de evaluare și cartare, ce permite agregarea
la evaluările naționale. Procesul MAES din România,
demarat cu întârziere în 2015, utilizează pentru
clasificarea serviciilor ecosistemice metodologia agreată
103
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

la nivelul UE, respectiv CICES versiunea 4.3 (***2017a).
În urma analizării efectuate în cadrul prezentului studiu,
au fost identificate tipurile de servicii ecosistemice
furnizate de speciile cerb, căprior și mistreț utilizând
clasificarea CICES versiunea 5.1 (Haines-Young &
Potschin 2018), contribuind astfel la construirea unei
imagini de ansamblu cu privire la totalitatea beneficiilor
generate la nivelul ecosistemelor naturale/semi-naturale
(Tabelul). La cel mai general nivel al sistemului CICES de
clasificare sunt trei categorii de servicii ecosistemice: de
„aprovizionare” („producție”), de „reglare și menținere”
și „culturale”.

Tab. 1. Tipurile de servicii ecosistemice furnizate de speciile cerb, căprior, mistreț

Corespondența
CICES versiunea 5.1 cu versiunea 4.3
Secțiunea Diviziune Grup Clasă Cod Cod clasa
Animale sălbatice (terestre și acvatice) 1.1.1.4.
Animale sălbatice 1.1.6.1.
utilizate în scopuri nutriționale Animale sălbatice și produsele lor
(terestre și
Biomasă acvatice) pentru Fibre și alte materiale de la animale
Aprovizionare nutriție, materiale sălbatice pentru utilizare directă sau 1.1.6.2. N/A
(Biotic) sau energie prelucrare (cu excepția materialelor
genetice)
Materiale genetice Animale sălbatice (organisme întregi)
Materiale genetice 1.2.1.3.
(inclusiv producția de utilizate pentru înmulțire/selectare linii 1.2.2.2.
din animale Materiale genetice din toate speciile
semințe, spori/ gameți) genetice
2.3.1.1. Polenizarea și împrăștierea
Dispersia semințelor 2.2.2.2.
Menținerea ciclului semințelor
Reglare și Reglarea condițiilor fizice, de viață, protecția Menținerea nucleelor populațiilor și a
menținere 2.3.1.2. Menținerea nucleelor
chimice, biologice habitatului și a habitatelor necesare înmulțirii/ creșterii/
(Biotic) 2.2.2.3. populațiilor și a habitatelor necesare
fondului genetic dezvoltării (inclusiv menținerea fondului înmulțirii/ creșterii/ dezvoltării
genetic)
Caracteristicile sistemelor vii care permit 3.1.1.1. Utilizarea experiențială a
activități ce promovează sănătatea, 3.1.1.1. plantelor, animalelor și peisajelor
recuperarea sau delectarea prin terestre / marine în cadre de mediu
Interacțiuni fizice interacțiuni active sau imersive diferite
și experiențiale cu
mediul natural Caracteristicile sistemelor vii care permit
Interacțiuni directe, in-situ activități ce promovează sănătatea, 3.1.1.2. Folosirea fizică a peisajelor în
și în aer liber cu sistemele 3.1.1.2.
recuperarea sau delectarea prin cadre de mediu diferite
vii care depind de prezența interacțiuni pasive sau observaționale
în mediul înconjurător
Culturale Caracteristicile sistemelor vii care permit
Interacțiuni cercetarea științifică sau crearea de 3.1.2.1. 3.1.2.1. Științifice
(biotice) intelectuale și cunoștințe ecologice tradiționale
reprezentative cu
mediul natural Caracteristicile sistemelor vii care permit 3.1.2.2. 3.1.2.2. Servicii educaționale
educația și instruirea
Interacțiuni indirecte, la Caracteristicile sau trăsături ale sistemelor 3.2.2.1. 3.2.2.1. Existențiale
distanță, adesea în spații Alte caracteristici vii care au o valoare de existență
închise, cu sisteme vii care biotice care au o
valoare de non- Caracteristicile sau trăsături ale sistemelor
nu necesită prezență în vii care au o valoare opțională sau 3.2.2.2. 3.2.2.2. Testamentare
utilizare
mediul înconjurător testamentară

Pornind de la recunoașterea faptului că nu toate
serviciile ecosistemice sunt la fel de importante pentru
diferite categorii de factori interesați, ierarhizarea
serviciilor ecosistemice furnizate de aceste specii la
nivel național în lipsa unei abordări deliberative este
dificil de realizat și prezintă o serie de limitări privind:
reprezentativitatea eșantionului, diferențe de percepție/
sisteme valorice, gradul de informare al respondenților
(Adamescu et al. 2016). Speciile sălbatice de interes
cinegetic furnizează o serie de beneficii directe, printre
care cele mai importante din punct de vedere al utilizării
sunt serviciile ecosistemice de producție biomasă
(hrană și materiale) și serviciile culturale de recreere,
precum și beneficii indirecte datorită rolului pe care
îl au în realizarea funcțiilor ecosistemelor din aria de
distribuție. Principalii beneficiari ai acestor servicii
sunt, persoanele care practică vânătoarea și activități
de recreere în natură, furnizori de servicii turistice/
industriile turismului, gestionarii fondurilor cinegetice
precum și comunitățile locale. Beneficiari indirecti
sunt din domeniile: protectia mediului, agricultura,
zootehnia, silvicultura si altele.
În prezent există o multitudine de metode de evaluare
a serviciilor ecosistemice, ce pot fi încadrate în două
categorii: monetare și non-monetare.
Metodele de evaluare non-monetară pot fi grupate în
metode socio-culturale și metode biofizice. Tehnicile
utilizate în evaluarea prin metode socio-culturale
variază de la tehnici de sondaj structurat la abordări
participative, ce permit identificarea preferințelor
oamenilor și importanța pe care o acordă biodiversității
(Christie et al. 2012).
Metodele biofizice se bazează pe cuantificarea diferiților
parametri ai structurilor biotice și abiotice care
determină furnizarea serviciilor ecosistemice, iar dintre
acestea metodele de cartare matricială (Burkhard et al.,
2012) sunt cel mai utilizate în evaluarea ofertei, cererii
și a balanței cerere-ofertă a serviciilor ecosistemice,
permițând o reprezentare calitativă (pe o scală de la 0
la 5, sau de la 0 la 10), prin hărți, accesibilă factorilor
decizionali.
Conceptul valorii economice totale (VET) a serviciilor
ecosistemice a reprezentat o contribuție importantă în
evaluarea monetară a serviciilor ecosistemice (Pearce &
Moran 1994, Nijkamp et al. 2008). VET cuprinde două mari

104

componente: valoarea de utilizare (directă, indirectă și
potențială) și valoarea de non-utilizare (testamentară și de
existență). Speciile sălbatice în general, iar în particular
Tab. 2. Componentele VET și beneficii generate de cerb, căprior și mistreț (adaptat după Macmillan &Phillip 2008)
Valoare de utilizare
Utilizare directă
Terenuri
Părți și produse: carne, piele/blană, oase/coarne/ peisajului
Beneficii
colți, trofee/ taxidermie
Recreere prin vânătoare sportivă, drumeții în natură
Educație/Studii științifice
Evaluarea monetară a serviciilor ecosistemice se
realizează folosind o varietate de metode și tehnici,
care pot fi grupate în funcție de mecanismele pe care
se bazează (mecanisme de piață în cazul în care există
prețuri de piață, și respectiv alte mecanisme economice
în cazul în care nu există prețuri de piață), însă trebuie
menționat că acestea prezintă o serie de limitări din punct
de vedere al estimării doar a unor componente din VET.
În prezentul studiu au fost utilizate date privind prețul
pieței în scopul estimării monetare a valorii de utilizare
directă a serviciilor generate din gestionarea speciilor de
interes cinegetic (cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus
capreolus) și mistreț (Sus scrofa)) la nivel național.
Evaluarea potențialului de furnizare a serviciilor
ecosistemice generate de cerb, căprior, mistreț
O evaluare calitativă a capacității de a furniza aceste
servicii ecosistemice poate fi realizată la nivel național
pe baza datelor privind bonitatea fondului și cele privind
efectivele evaluate, și realizarea unei cartări de tip matrice
simplă. Bonitatea fondului cinegetic este estimată prin
evaluarea unor parametrii abiotici, biotici și antropici
și furnizează o imagine de ansamblu asupra calității
fondului cinegetic din punct de vedere al cerințelor
specifice și presiunii antropice identificate în acea zonă
ca factori limitativi ai mărimii efectivelor. Deși există
limitări legate de cheile de bonitare în vigoare (Ordinul
ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr.
393/2002), aceste evaluări fundamentează în prezent
cotele aprobate anual de administratorul resursei, astfel
că se poate aprecia că fluxul de servicii ecosistemice
furnizate pe termen scurt și mediu de fondurile
cinegetice situate în clase superioare de bonitate pentru
specia analizată va avea o tendință constantă față de
media din ultimii ani. Reanalizarea periodică a bonității
permite evaluarea tendințelor potențialului de furnizare
a serviciilor ecosistemice de către speciile vizate, și
totodată oferă o măsură a acțiunilor de management
întreprinse și asigurarea suportului necesar factorilor
decizionali privind managementul acestor resurse (ex.
includerea într-o altă clasă de bonitate, cu un nou efectiv
optim și o altă cotă de recoltă).
Limitările utilizării datelor la nivel de fond cinegetic
constau în dificultatea estimării potențialului de
furnizare a serviciilor ecosistemice pentru fiecare tip
de ecosistem identificat în suprafața fondului cinegetic
și agregarea datelor pe tipuri de ecosisteme la nivel
național, însă cartarea chiar și la nivel de fonduri
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
speciile vizate de prezentul studiu, reprezintă o resursă
economică, generând o serie de beneficii a căror valoare
conform cadrului VET sunt sintetic prezentate în tabelul nr. 2.
Valoare de non-utilizare
Utilizare indirectă Opțională Testamentară De existență
Menținerea Utilizare viitoare ca resursă
tradițional de hrană/materiale existența speciei pe
Generațiile viitoare
Structura Utilizare viitoare în scop termen lung
biocenozei recreativ
cinegetice permite o reprezentare ușor de înțeles și
accesibilă multor categorii de factori interesați la nivel
local, regional și național.
Prin procesul MAES, statele membre UE au convenit
o listă de 12 tipuri principale de ecosisteme (nivel 2
MAES), grupate în 3 categorii de ecosisteme (nivel 1
MAES: ecosisteme terestre, de apă dulce și marine)
(Maes et al. 2013) care sunt fezabile pentru cartografiere,
atât în ceea ce privește agregarea datelor naționale și
locale, cât și dezagregarea datelor la nivel European
(Erhard et al. 2016). În raportul tehnic EEA (2015),
această tipologie a fost dezvoltată prin realizarea
corespondenței cu sistemul EUNIS de clasificare a
habitatelor (corespondența dintre tipurile de ecosisteme
de nivel 2 MAES și tipurile de habitate de nivel 1 EUNIS),
și realizarea corespondenței între nivelurile 1, 2 și 3 ale
claselor de acoperire a terenului din clasificarea Corine
Land Cover și tipurile de habitate de nivel 2 EUNIS.
Încadrarea pe tipuri de ecosisteme stabilită prin procesul
MAES național diferențiază habitatele până la nivelul
ierarhic 3 EUNIS (*** 2017a, ***2017b). Utilizarea acestui
cadru de evaluare și cartare a ecosistemelor și serviciilor
ecosistemice în studiile derulate în România va permite
agregarea rezultatelor în raportările naționale.
Cuantificarea beneficiilor generate de către
cerb, căprior, mistreț
Vânat recoltat
În vederea realizării unei estimări monetare a serviciilor
generate din gestionarea faunei de interes cinegetic, respectiv
pentru cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus) și
mistreț (Sus scrofa) la nivel național, punctul inițial de plecare
constă în cota anuală realizată de către gestionari pe fiecare
județ în parte. Datele referitoare la cotele realizate provin
din centralizatoarele emise în baza ordinelor de ministru
ale administratorului speciilor de interes cinegetic, respectiv
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, pentru ultimele 7
sezoane de vânătoare: 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017, 2017-
2018, 2018-2019, 2019-2020, 2020-2021.
Valorificare vânat și venituri conexe
Gestionarii au strategii diferite de valorificare a cotei de
vânat. Regia Națională a Pădurilor (RNP) precum și unele
asociații de vânătoare valorifică prin vânzare cea mai
mare parte a cotei de recoltă. Asociațiile de vânătoare
tradiționale (AJVPS-ri) și unele dintre asociațiile
noi valorifică cota de recoltă în funcție de decizia
membrilor vânători cotizanți, acțiunile de vânătoare
105
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

fiind desfășurate de aceștia în baza cotizației anuale și cercetarea în domeniul cinegetic (INCDS Marin Drăcea)
o taxă suplimentară pentru autorizațiile individuale și de 11 instituții de învățământ care au ca discipline de
de vânătoare. Numai cotizațiile anuale ale membrilor studiu vânatul și vânătoarea (www.mmediu.ro).
vânători depășesc 100.000.000 lei. Acestea acoperă parțial Din totalul de 2153 fonduri cinegetice la nivel național
cheltuielile pentru paza fondurilor cinegetice, hrana (suprafață de 23.566.334 ha), la nivelul unui număr de
complementară și menținerea echilibrului ecologic. La 2090 fonduri cinegetice (22.976.814 ha) se regăsește
acestea se adaugă valoarea autorizațiilor individuale și a cel puțin una dintre cele trei specii vizate de prezentul
vânătorilor organizate cu vânătorii ce nu sunt membri ai studiu.
asociațiilor sau vânează pe fondurile RNP.
Specia Nr.fonduri cinegetice Suprafața (ha)
Evaluarea economică a serviciilor ecosistemice s-a Cervus elaphus 823 9.843.994
bazat pe estimarea veniturilor încasate prin vânzarea Capreolus capreolus 2079 22.881.593
cărnii/pieilor, prin tarife pentru acțiunile de vânătoare Sus scrofa 1687 18.976.291
organizate de gestionari, utilizând cota realizată în
limita cotelor aprobate în perioada 2014-2021 la nivel Vânat recoltat
național pentru cele trei specii. Statisticile calitative țin
de valoarea trofeelor/exemplarelor obținute în fondul
cinegetic respectiv, și sunt importante în estimarea
veniturilor obținute datorită tarifului diferențiat aplicat
în funcție de exemplarul recoltat (mascul trofeu/selecție,
calitatea trofeului, femelă și tineret etc.).
Pe baza cotei anuale realizată de către gestionari la nivelul
fiecărui județ a fost estimată pentru cele 7 sezoane de
vânătoare: 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017, 2017-2018,
2018-2019, 2019-2020, 2020-2021 valoarea monetară.
Zone de liniște
Zonele de liniște sunt definite prin contract ca zone
reprezentând 10% din suprafață, în care speciile de Fig. 1. Cotele realizate în perioada 2014-2021 la nivel național în
interes cinegetic găsesc hrană, liniște și adăpost pe cazul cerbului (Cervus elaphus)
tot timpul anului astfel încât să se asigure stabilitatea În ceea ce privește cerbul (Cervus elaphus), cotele aprobate
populațiilor în fondul cinegetic respectiv. Acestea pot anual au înregistrat o creștere față de sezonul 2014-2015
să sufere modificări cu menținerea procentului din cu aproximativ 16% în sezoanele de vânătoare 2015-
suprafață. În aceste zone nu se recoltează vânat prin 2016, 2016-2017, 2017-2018, urmată apoi de o creștere
metoda – goană. cu 36% în sezonul 2018-2019, și ajungând la o creștere
Aceste zone pot fi considerate a avea un potențial cu 53% în sezonul 2020-2021 (Fig. 1). Cotele recoltate
ridicat de furnizare a SE de reglare și menținere 2.2.2.3. în ultimele 7 sezoane de vânătoare la nivel național
Menținerea nucleelor populațiilor și a habitatelor reprezintă în medie 79,64 % din cotele aprobate, cu un
necesare înmulțirii/ creșterii/ dezvoltării. minim de 73,08% realizat în sezonul 2014-2015 din cota
Informații și date GIS privind amplasarea zonelor de aprobată, și un maxim de 85,46% în sezonul 2017-2018.
liniște nu sunt disponibile la nivel național pentru a În cele 7 sezoane de vânătoare analizate au fost recoltate
permite o evaluare a suprafețelor pe tipuri de ecosisteme, în total 21081 exemplare de cerb, din care 18,10 % au fost
în aceste condiții putând fi estimată doar o suprafață masculi trofeu, 36,54% masculi selecție și 45,36% femele
totală pe baza datelor privind suprafața fondurilor și tineret .
cinegetice în care se regăsesc speciile vizate.
Având în vedere analiza realizată de Liquete et al. (2016),
în lipsa unor date privind tipul și starea ecosistemelor la
nivelul zonelor de liniște, nu este posibilă o evaluare a
unei ponderi pe care acest SE de reglare și menținere îl are
în realizarea serviciilor de producție și recreere furnizate,
astfel că pentru a evita dubla cuantificare în prezentul
studiu valoarea economică a acestui serviciu este inclusă
în valoarea economică a SE de producție biomasă.

3. Rezultate obținute
Conform datelor oficiale publicate pe pagina Ministerului
Mediului, Apelor și Pădurilor, fondurile cinegetice sunt
gestionate de: Regia Națională a Pădurilor Romsilva (prin
40 de direcții silvice), de 614 de organizații de vânătoare, Fig. 2. Cotele realizate în perioada 2014-2021 la nivel național în
o instituție publică care are ca obiect de activitate cazul căpriorului (Capreolus capreolus)

106
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

În cazul căpriorului (Capreolus capreolus) cotele aprobate Tab. 3 Rezultatul calculului privind valoarea monetară medie
au înregistrat anual o creștere față de sezonul anterior în pentru cerb (Cervus elaphus)
sezoanele de vânătoare 2015-2016, 2016-2017, 2017-2018,
Cerb (Cervus elaphus)
ajungând în sezonul 2019-2020 la o creștere cu 45% față
Nr.
de sezonul 2014-2015, urmată în sezonul 2020-2021 de crt. Servicii Trofeu Selecție /Tineret
o reducere a cotelor la un nivel similar sezonului 2017- Tarif împușcare
1 2110 1200 300
2018 (Fig. 2). Cotele recoltate în ultimele 7 sezoane de (€/buc)
vânătoare la nivel național reprezintă în medie 86,97 150kg/ 150kg/
Carne 70kg/buc*3,47€/
2 buc*3.47€/kg buc*3.47€/kg
% din cotele aprobate, cu un minim de 81,56% realizat (€/buc) = 520.5 = 520.5 kg= 242.9
în sezonul 2014-2015 din cota aprobată, și un maxim 3
Piele 25kg* 2,65€ = 25kg* 2,65€ 15kg * 2,65€/kg=
(€/buc) 66.25 = 66.25 39.75
de 95,56% în sezonul 2020-2021. În cele 7 sezoane de
Tarif organizare
vânătoare analizate au fost recoltate în total 147783 4 (€/zi) 25 25 25
exemplare de căprior, din care 14,29 % au fost masculi Tarif cazare
5 30 30 30
trofeu, 39,40% masculi selecție și 46,31% femele și (€/zi)
tineret.
Tab. 4 Rezultatul calculului privind valoarea monetară medie
pentru căprior (Capreolus capreolus)
Căprior (Capreolus capreolus)
Nr. Servicii Trofeu Selecție /Tineret
crt.
Tarif împușcare
1 700 100 15
(€/buc)
15kg/buc* 15kg/buc* 70kg/buc* 3,47
Carne
2 4€/kg 4€/kg €/kg
(€/buc) = 60 = 60 = 242.9
4kg/buc* 4kg/buc*
Piele 3kg*4.08€/kg
3 4.08€/kg 4.08€/kg
(€/buc) = 12.24
= 16.32 = 16.32
Tarif organizare
4 25 25 25
(€/zi)
Tarif cazare
5 30 30 30
(€/zi)

Tab. 5 Rezultatul calculului privind valoarea monetară medie

pentru mistreț (Sus scrofa)

Fig. 3. Cotele realizate în perioada 2014-2021 la nivel național în Mistreț (Sus scrofa)
cazul mistrețului (Sus scrofa) Nr. Servicii Trofeu/ /Tineret
crt.
În cazul mistrețului (Sus scrofa) cotele aprobate au 1 Tarif împușcare (€/buc) 300
înregistrat anual o creștere față de sezonul anterior, 2 Carne (€/buc) 50kg/buc * 2.24€/kg =112
ajungând în sezoanele de vânătoare 2018-2019 și 2019- 3 Piele (€/buc) 4kg/buc* 4.08€/kg =16.32
4 Tarif organizare (€/zi) 25
2020 la o creștere cu 108% și respectiv 135,5% față de
5 Tarif cazare (€/zi) 30
sezonul 2014-2015, urmată în sezonul 2020-2021 de
o reducere a cotelor aprobate (Figura nr. 3). Recolta, Au fost generate hărțile pentru cele 3 specii luate în
în ultimele 7 sezoane de vânătoare la nivel național calcul pe fiecare județ (figurile 4,5,6).
reprezintă în medie 79,66 % din cotele aprobate, cu un
Pentru speciile luate în studiu, valoarea monetară
minim de 65,69% realizat în sezonul 2020-2021 din cota
estimată este diferențiată în funcție de zonarea geografică
aprobată, și un maxim de 90,34% în sezonul 2014-2015.
a României și managementul cinegetic adoptat.
În cele 7 sezoane de vânătoare analizate au fost recoltate
în total 248227 exemplare de mistreț.
Valorificare vânat și venituri conexe
Estimarea unui preț mediu cu privire la tariful de
împușcare pentru fiecare categorie (exemplare de
trofeu, selecție, femele/tineret), are la bază lista tarifelor
minimale pentru acțiunile de vânătoare organizate și
desfășurate pe fondurile cinegetice și complexurile
de vânătoare gestionate, respectiv deținute de Regia
Națională a Pădurilor. Pentru subproduse, respectiv
carne și piele, valoarea estimată este reprezentată de
media pieței. Atât valoarea taxei de organizare cât și a
serviciilor de cazare reprezintă o valoare medie calculată
pentru o singura zi la nivel de fiecare exemplar recoltat. Fig. 4. Cerb comun (Cervus elaphus)

107
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Zona intracarpatică oferă în general o valoare estimată Valoarea monetară este estimată și este potențială, deoarece
mai ridicată a serviciilor generate de gestionarea faunei prețurile pot fi diferite în funcție de gestionarul fondului
pentru cerbul comun, exceptând județele Arad, Bihor și cinegetic și de cererea de vânătoare anuală.
Călărași unde în ultimi ani se observă un management
specializat, axat pe speciile de cervide. Județul Suceava
este județul cu cea mai mare valoarea monetară estimate
pentru cerbul comun.

Fig. 7. Tendința valorii monetare realizate în perioada 2014-2021

la nivel național în cazul cerbului (Cervus elaphus)

Fig. 5. Căprior (Capreolus capreolus)

Pentru căprior valoarea monetară estimată este mai
ridicată în zona central-vestică a României. Județul Alba
este județul cu cea mai mare valoarea monetară estimate.
Pentru cerbul comun și căprior calculul valorarea
monetară este făcută pe categorii (trofeu, selecție, tineret), Fig. 8. Tendința valorii monetare realizate în perioada 2014-2021
în acest sens se pot observa diferențele pe județele unde la nivel național în cazul căpriorului (Capreolus capreolus)
sunt habitatele favorabile pentru specii. Comparând
județele Arad și Covasna, putem observa că pentru
județul Arad valoarea monetară mai ridicată este data
de vânătoarea cerbului comun la selecție în defavoarea
cerbului comun la trofeu iar în județul Covasna, valoarea
monetară mai ridicată este data de valoarea vânătorii
cerbului comun la trofeu. Valoarea genetică deosebită a
populației din zona Carpaților de Curbură face diferența
inclusiv din punct de vedere monetar.

Fig. 9. Tendința valorii monetare realizate în perioada 2014-2021

la nivel național în cazul mistrețului (Sus scrofa)

Fig. 6. Mistreț (Sus scrofa)
Pentru mistreț valoarea monetară estimată este mai ridicată
în zona central-vestică a României. Județele Arad și Bihor,
sunt județele cu cea mai mare valoarea monetară estimată.
4. Concluzii, discuții
Estimările monetare a serviciilor generate din gestionarea
speciilor cerb (Cervus elaphus), căprior (Capreolus capreolus)
și mistreț (Sus scrofa) la nivel național prin prezentul studiu
s-au bazat pe prețul pieței (tarife minimale), aplicate
în evaluarea monetară a SE de producție și de recreere,
metoda permițând evaluarea valorii de utilizare directă
din cadrul componentelor valorii economice totale.
Pentru cerb, se constată o creştere cu aproximativ 53%
a cotelor de recoltă în ultimul sezon de vânătoare faţă
de primul, iar menținerea unei tendințe de creștere
a cotelor trebuie să fie durabila si sa se bazeze pe
evaluarea populatiei si calității habitatelor (re-bonitare
a fondurilor), sugerând că bonitatea fondurilor a crescut

108

substanţial prin modificarea componentei antropice
pozitive.
Pentru căprior, creșterea este de 45% în primele 6
sezoane faţă de primul, urmate de o scădere a lor în
ultimul sezon pe fondul pandemiei în 2020.
La mistreţ, fiind un animal cu indice de reproducere
ridicat şi de asemenea un gregarism accentuat ceeace îi
conferă şi protecţie împotriva prădătorilor, se constată o
creştere a cotelor de recoltă în primele 5 sezoane, urmate
de un vârf în sezonul 6 (creşterea artificială datorată pestei
porcine africane, ce a generat o extragere exagerata ce a
dus la efective sub cele optime in încercarea de oprire
a răspândirii bolii). Acest fenomen a determinat şi o
scădere relativ drastică a cotelor de recoltă în ultimul
sezon, ca urmare a scăderii substanțiale si chiar
dispariția in anumite zone a efectivelor.
În ceea ce privește valoarea monetară, se constată
următoarele aspecte:
– pentru cerb se constată o creştere relativ constantă
pentru toate cele 3 categorii, respectiv trofeu, selecţie,
femele/tineret;
– căpriorul prezintă anumite fluctuaţii, datorate
probabil şi unei structuri populaţionale diferite si
influentei pandemiei;
– mistreţul prezintă o creştere constantă în primele
5 sezoane, sezonul 6, respectiv vârful, unde
cuantificarea valorică nu este certă (nu există date
concrete de valorificare integrală a efectivelor),
datorate în principal pestei porcine africane.
Potențialul de creștere a valorii monetare pentru cele
trei specii luate în calcul este foarte mare! Dacă vom
compara mărimea recoltei din Romania cu Ungaria,
care are suprafața jumătate din suprafața țării noastre și
o recoltă în medie de 10 ori mai mare, ne putem imagina
cât de mult este posibilă valorificarea acestei resurse
regenerabile.
Cheltuielile manageriale (arenda fondului, salarii,
deplasări, hrană complementară și de abatere, sare, dotare,
instalații și construcții vânătorești, combatere, etc.) trebuie
să fie acoperite de veniturile obținute prin valorificare sau
din alte surse (cotizatiile anuale ale membrilor vânători
cotizații suplimentare, sponsorizări ş.a.
Tariful de gestionare, în conformitate cu prevederile art.
15 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările
ulterioare, gestionarul are obligația de a plăti anual
tariful de gestionare pentru exploatarea durabilă a
faunei cinegetice, prevăzut în contractul de gestionare
al faunei cinegetice încheiat cu administratorul faunei
cinegetice, din care: a) 72% din tarif, revine proprietarilor
terenurilor; b) 25% din tarif, la bugetul de stat ; c) 3% din
tarif, la Fondul pentru mediu.
În vederea evaluării ponderii aferente speciilor vizate
de prezentul studiu din suma totală a tarifului de
gestionare, sunt necesare date de la nivelul fiecărui
fond cinegetic privind suprafețele pe categorii de
folosință și speciile prezente. Întrucât aceste date nu
au fost disponibile la nivel național în perioada de
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
derulare a studiului, acest cost pentru gestionar nu a
putut fi evaluat. De asemenea, trebuie precizat că aceste
costuri pentru gestionar reprezintă beneficii pentru
proprietarii de terenuri și venituri la buget, respectiv
Fondul pentru mediu.
Pentru administrare de hrană și culturi, în conformitate
cu prevederile contractuale, gestionarul este obligat să
furnizeze hrană complementară și hrană de abatere
(cantitățile de hrană complementară ce trebuie asigurate
pe exemplar pentru cele trei specii sunt prevăzute în
contract).
În evaluarea costurilor privind administrarea hranei
complementare se utilizează date privind prețurile medii
pe categorii de hrană și efectivele estimate pe fiecare
specie cantitatea contractuala ce trebuie furnizata zilnic
si perioada obligatorie de hrănire. La aceasta se adaugă
10% hrana de abatere.
Nu există date suficiente pentru o analiză și evaluare
a benificiilor indirecte, respectiv a valorii de utilizare
indirecte, opționale și a valorii de non-utilizare a
serviciilor ecosistemice.
Propunem extinderea studiului şi pentru alte specii
de interes cinegetic (cerb lopătar, capră neagră), cât şi
o extindere a acestuia pe o perioadă mai lungă de ani,
pentru a avea o imagine completă şi de ansamblu asupra
faunei sălbatice.
Este necesară o atentă evaluare a habitatelor în
ansamblul lor şi evitarea alterării acestora prin
activităţile antropice (agricultură, urbanizare,
turism necontrolat). Recomandăm menţinerea unei
structuri populaţionale, prin aplicarea unei selecţii
corecte şi aplicarea acesteia la nivel naţional prin
promovarea unui personal specializat în această
activitate. Evaluarea pe baza datelor calitative privind
exemplarele recoltate la nivel de fond cinegetic (tarif/
categorii trofeu sau exemplar, greutate carcasă/piele/
exemplar etc.), și a datelor reale privind valorificarea
acestora, inclusiv a input-rilor (costuri legate de
gestionarea speciilor de interes cinegetic) în vederea
evaluării valorii speciilor de vânat și stabilirea
măsurilor de management care să asigure utilizarea
durabilă a acestor resurse.
Mulțumiri
Publicarea a fost susținută prin proiectul CresPerfInst
(Contract nr. 34PFE./30.12.2021).
Bibliografie
Adamescu M, Cazacu C, Arhire G, Nițu F, Țoc S, Negrei C, Marin E (2016).
Ghid metodologic pentru evaluarea rapidă a serviciilor ecosistemice
în ariile protejate din România, București, 56 pp.
Bodea M (1966). Recoltarea și valorificarea vânatului.
Burkhard B, Kroll F, Nedkov S, Müller F (2012). Mapping ecosystem
service supply, demand and budgets. Ecological Indicators, 21, 17-29.
Busch M, La Notte A, Laporte V, Erhard M (2012). Potentials of
quantitative and qualitative approaches to assessing ecosystem
services. Ecological Indicators, 21, 89–103. doi: 10.1016/j.
ecolind.2011.11.010
Christie M, Fazey I, Cooper R, Hyde T, Kenter JO (2012). An evaluation of
109
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

monetary and non-monetary techniques for assessing the importance
of biodiversity and ecosystem services to people in countries with
developing economies. Ecological Economics, 83, 67-78.
Cotta V, Bodea M (1969). Vânatul României. Ed. Agrosilvică.
Cotta V, Bodea M, Micu I (2001). Vânatul și vânătoarea în România, Ed. Ceres.
EEA (2015). European ecosystem assessment: Concept, data, and
implementation. European Environment Agency, EEA Technical
Report No 6/2015.
Erhard M, Teller A, Maes J, Meiner A, Berry P, Smith A, Eales R,
Papadopoulou L, Bastrup-Birk A, Ivits E, Royo Gelabert E, Dige G,
Petersen JE, Reker J, Cugny-Seguin M, Kristensen P, Uhel R, Estreguil
C, Fritz M, Murphy P, Banfield N, Ostermann O, Malak DA, Marin A,
Schröder C, Conde S, Garcia-Feced C, Evans D, Delbaere B, Naumann
S, Davis M, Gerde H, Graf A, Boon A, Stoker B, Mizgajski A, Santos
Martin F, Jol A, Lükewille A, Werner B, Romao C, Desaulty D, Larsen
FW, Louwagie G, Zal N, Gawronska S, Christiansen (2016). Mapping
and assessing the condition of Europe’s ecosystems. Progress and
challenges Mapping and Assessment of Ecosystems and their Services.
3rd Report. Publications office of the European Union, Luxembourg.
Haines-Young R, Potschin MB (2018). Common International
Classification of Ecosystem Services (CICES) V5.1 and Guidance on
the Application of the Revised Structure. available from HYPERLINK
"http://www.cices.eu" www.cices.eu
Liquete C, Cid N, Lanzanova D, Grizzetti B, Reynaud A (2016). Perspectives
on the link between ecosystem services and biodiversity: The assessment
of the nursery function. Ecological Indicators (63), 249-257.
MA - Millennium Ecosystem Assessment (2005). Ecosystems and
human well-being: synthesis report. Washington, DC: Island Press.
Macmillan DC, Phillip S (2008). Consumptive and non-consumptive
values of wild mammals in Britain. Mammal Review, 38 (2&3), 189–204.
Maes J, Teller A, Erhard M, Liquete C, Braat L, Berry P, ... & Bidoglio G
(2013). Mapping and Assessment of Ecosystems and their Services. An
analytical framework for ecosystem assessments under action, 5, 1-58.
Neacșu A, Popescu C, Nicolau C (1982). Vânatul cu trofee. Ed. Ceres.
Negruțiu A (1983). Vânătoare și salmonicultură. E.D.P. București.
Nijkamp P, Vindigni G, Nunes PA (2008). Economic valuation of
biodiversity: a comparative study. Ecological Economics, 67 (2), 217–
231. doi:10.1016/j.ecolecon.2008.03.003
Pearce D, Moran D (1994). The economic value of biodiversity.
Earthscan Publications Ltd., London.
TEEB (2010). The Economics of Ecosystems and biodiversity:
mainstreaming the economics of nature: a synthesis of the approach,
conclusions and recommendations of TEEB. TEEB october 2010.
Witting O (1960). Economia Vânatului. Ed. Agrosilvică.
***(2016). Studiu privind fundamentarea modului de calcul pentru
evaluarea costurilor economice respectiv estimarea beneficiilor
asociate diferitelor funcții ale ecosistemelor forestiere și acvatice,
Raport SC IRISILVA SRL, în cadrul proiectului ”Solidaritate și respect
pentru oameni și natură – proiect pilot pentru dezvoltarea, testarea și
promovarea legislative a principiului ”beneficiarul plătește” pentru
serviciile de mediu din România” (SOLIDARON-PES Pay Pilot).
***(2017a). Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din
România, Raport în cadrul proiectului ”Demonstrarea și promovarea
valorilor naturale pentru a sprijini procesul decizional în România”
cu sprijin financiar din partea granturilor SEE 2009 – 2014,ISBN978-
606-8038-21-6.
***(2017b). Guide for habitats identification EUNIS - level 3, for
Romania. An Instrument for validating the distribution of ecosystems
for the implementation of the MAES process in Romania,ROSA.

Abstract
Contributions of the species: red deer (Cervus elaphus L.), roe deer (Capreolus capreolus L.) and wild boar (Sus
scrofa L.) to the ecosystem services in Romania
Ecosystem services can be defined as the benefits that people derive from nature (MA 2005, TEEB 2011). The
concept of ecosystem services contributes to the awareness of the importance of biodiversity and its conservation
in the long-term support of the socio-economic system. The benefits and advantages derived directly or indirectly
from the existence of deer, roe deer, wild boar were identified, thus contributing to the construction of an overall
picture of the contribution of these species in the provision of ecosystem services.
The benefits generated by the deer, roe deer, and wild boar were evaluated economically based on the income
obtained through the hunting activity and the costs related to the management of these hunting interest species.
The economic evaluation of the ecosystem services was based on the estimation of the revenues received through
the sale of meat/skins, through tariffs for hunting actions organized by managers within the limits of the quotas
approved during the period 2014-2021 at the national level for the three species.
Following the analysis carried out in the present study, the types of ecosystem services provided by deer, roe deer
and wild boar were identified using the CICES classification version 5.1 (Haines-Young & Potschin 2018), thus
contributing to building an overview of the total benefits generated at the level of natural/semi-natural ecosystems.
Keywords: ecosystem services, red deer, roe deer, wild boar, wildlife management

110
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

FAUN A

Identificarea activității vidrei

(Lutra lutra) din cadrul sitului
Ramsar Dumbrăvița utilizând
camerele foto de tip capcană
Maria Spătaru 1,2 , Dan Traian Ionescu 1,3, Ancuța Fedorca 2, Călin Vasile Hodor 3, Iulia Baciu 2

 autor corespondent (mariaspataru14@yahoo.com)
1
Universitatea Transilvania din Brașov
2
INCDS Marin Drăcea SCDEP Brașov
3
Wildlife Management Consulting
1. Introducere
Vidra euroasiatică este un mamifer cu un comportament
predominant solitar, nocturn și evaziv, ceea ce face
studierea și înțelegerea comportamentului său o sarcină
greu de îndeplinit (Gil-Sánchez et al. 2020, Mason și
Macdonald 1986, Kruuk 2006).
Cele mai multe informații privind prezența și activitatea
vidrei sunt obținute prin identificarea semnelor de
prezență așa cum sunt excrementele, jeleul anal,
amprentele, resturi de prădare și așa mai departe
(Bouroș 2017, Sittenthaler et al. 2020).
Determinarea prezenței vidrei într-un habitat prin
observații indirecte nu răspunde, însă, întrebărilor
legate de etologia speciei:
i. Care sunt perioadele generale și vârfurile de
activitate ale vidrei?
ii. Care sunt relațiile interspecifice și intraspecifice ale
vidrei?
iii. Există perioade în decursul anului în care vidra este
mai activă decât în altele?
La aceste întrebări se poate răspunde prin intermediul
unei metode de monitorizare non-invazivă, care poate fi
desfășurată pe o perioadă lungă de timp, fiind în același
timp relativ accesibilă din punct de vedere economic și
al resursei umane și anume utilizarea camerelor foto de
tip capcană (Bouroș et al. 2019). Variațiile considerabile
ecologice și etologice în funcție de populație și habitat
fac necesară studierea speciei în zone diferite din cadrul
arealul său de distribuție (Bouroș 2017).
Situl Ramsar Dumbrăvița este o zonă umedă de interes
comunitar și internațional unde, pe lângă numeroasele
specii de păsări care se concentrează aici, există și specii
de mamifere a căror conservare este cuprinsă în cadrul
Directivei Habitate 92/43 EEC, precum castorul sau vidra.
Caracterul ihtiofag al vidrei (Chanin 2003), cantitatea
relativ semnificativă de hrană pe care o consumă zilnic și
sursa facilă de procurare a hranei din fermele piscicole
reprezintă factori care intră în conflict cu factorul
antropic.
Fig. 1. Exemplar de vidră
Scopul principal al acestui studiu este monitorizarea
vidrei, pentru a înțelege comportamentul și obiceiurile
sale, în vederea stabilirii unor planuri eficiente de
acțiune și management ale speciei, protejând, totodată,
interesele economice ale fermei piscicole, pentru a se
ajunge la o conviețuire pașnică om-vidră.
2. Zona de studiu
Complexul Piscicol Dumbrăvița se întinde pe o
suprafață de 414 ha, care cuprinde un lac de acumulare
și un sistem de heleștee. Speciile de pești crescute în
amenajările piscicole sunt crapul (Cyprinus carpio),
carasul (Carassius gibelio), novacul (Aristichthys nobilis),
sângerul (Hypophthalmichthys molitrix) și tenul / amurul
(Ctenopharyngodon idella).
Pe lângă aceștia, a fost adusă, involuntar, o altă specie
alohtonă (tot asiatică), de mici dimensiuni - murgoiul
bălțat (Pseudorasbora parva), acum invazivă, dar care
constituie hrană pentru multe specii de păsări (Bouroș

111
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
et al 2019). Există, desigur, și alte specii de pești sălbatici
care trăiesc în amenajarea piscicolă.
Interesul economic al administratorului complexului
piscicol este în conflict cu interesul de conservare al
vidrei, întrucât au fost constatate pagube produse de
acest mustelid, cu hrănire exclusiv ihtiofagă în producția
piscicolă. În ultimii ani s-au consemnate pagube în
rândul speciilor native de pești, dar și a celor crescuți
în amenajarea piscicolă, prin identificarea resturilor
exemplarelor de pești (capete, solzi, oase), atât iarna, în
apropierea copcilor, cât și în sezonul cald, pe cărările
dintre canale și bazine. Aceste mortalități au fost
atribuite vidrei, din cauza modului de hrănire specific,
dar şi dimensiunilor mari ale peștilor consumați, care
nu ar fi putut fi prinse de alte specii cu dietă carnivoră
din zonă (păsări sau mamifere).
Nu s-a putut determina magnitudinea impactului,
deoarece nu a fost cuantificat, dar este necesară
studierea obiceiurilor de hrănire ale vidrei în Complexul
Piscicol Dumbrăvița, pentru a se ajunge la concluzii în
acest sens.
3. Metode și materiale
3.1. Monitorizarea vidrei cu camere foto de tip
capcană
Dat fiind caracterul evaziv și predominant nocturn al
vidrei (Micu 2005, Cotta & Bodea 1969, Kruuk 1995),
camerele foto, de tip capcană, dotate cu senzori de
detectare a mișcării infraroșu, au făcut posibilă studierea
activității zilnice și sezoniere a vidrei, în situl Ramsar de
la Dumbrăvița (Bouroș 2019).
Metodologia non-invazivă utilizată a permis
monitorizarea speciei-țintă, cu un grad redus de
perturbare a habitatului și al speciilor de faună din zonă.
3.2. Camerele foto de tip capcană
În Complexul Piscicol Dumbrăvița s-au amplasat în
perioada octombrie 2015 – ianuarie 2018 camere foto de
tip capcană Bushnell Corporation NatureView Live View
HD waterproof, care înregistrează imagini HD (1920 x
1080p) pe carduri SD de până la 32 GB.
Fig. 2. Zonele de amplasare ale camerelor foto de tip capcană
(sursa: Google Earth)
Cele 9 camere amplasate pe perioada studiului (Fig. 2)
au fost montate în același timp, dar au rămas la locurile
de monitorizare intervale diferite de timp. Ba mai mult
acestea au avut perioade în care au fost nefuncționale
112
din cauza unor probleme tehnice ale acumulatorilor sau
cardului de memorie, iar într-un caz, cardul de memorie
a fost șters. Două dintre camere au fost furate. Pe tot
parcursul perioadei studiului au funcționat 3 camere (1,
4 și 11), care au fost de referință în prelucrarea datelor.
3.3. Metodologia utilizată
Camerele foto de tip capcană s-au amplasat pe structuri
stabile (arbori, țăruși bătuți în pământ) cu ajutorul
corzilor din dotare pentru fiecare cameră, la o înălțime
de aproximativ 0,5 m de la sol. Fiecare cameră a
surprins imagini și filmări după formatul zile/luni/ani.
S-au analizat și s-au inventariat ora și data, numărul
aparițiilor, numărul de exemplare și eventuale observații
privind comportamentul sau alte informații relevante
din fotografiile/filmulețele în care a fost identificată
vidra.
Când vidra a putut fi detectată de cameră și imaginile
au fost suficient de clare pentru a identifica, fără risc
de confuzie, specia vizată, s-a considerat o înregistrare
validă. Dat fiind faptul că vidra apare în proporție de
92% în imagini nocturne și crepusculare, semnificativ
inferioare din punct de vedere al calității față de pozele/
filmările realizate în timpul zilei, s-au utilizat, în multe
cazuri, cunoștințele privind morfologia și dimensiunile
speciei, pentru a deosebi silueta generală sau forma
anumitor părți/organe din corpul vidrei (în unele poze
apare doar capul, doar coada etc.) de silueta castorului
sau bizamului, cu care ar fi putut fi confundată în
condițiile întunericului, a vederii parțiale a corpului, a
siluetei care înoată în apă etc.
Observațiile făcute s-au grupat în 4 categorii principale
(Fig. 3), care sunt specifice, în general, camerei la care
au fost înregistrate imaginile. Spre exemplu, C4 a fost
amplasată pe o potecă făcută în stuf între 2 canale, iar
majoritatea observațiilor la această cameră au fost legate
de traversarea stufului dintre canale. Celelalte camere
care au surprins vidra au fost amplasate pe mal sau
prinse de arbori deasupra apei, iar observațiile legate
de activitatea sa în aceste situri sunt corespunzătoare.
Frecvența unui anumit comportament la cameră este
dat, așadar, de rata de succes a camerei respective în
capturarea imaginilor cu vidră.
Fig. 3. Comportamentul surprins în capturile foto-video
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

4. Rezultate și discuții
Camerele foto de tip capcană au înregistrat, pe perioada
studiului, 175 de vizite ale vidrei, 90 pe cele 9 camere
care au funcționat în 2016 și 42 de vizite la cele 3 camere
care au rămas în teren în anul 2017. În cele circa 3
luni din 2015, la începutul studiului, s-au înregistrat 43
de vizite la camere. Nu se explică motivul pentru care
reușita în 3 luni din 2015 este aproape egală cu reușita
din întreg anul 2017 (Fig. 4), întrucât din situația lunară
pe anii 2016-2017 (Fig. 5), ultimele 3 luni din fiecare an
au reprezentativitate foarte scăzută. Vom pune aceste
rezultate pe seama mișcărilor variabile în teren ale
vidrei.
Dintre camerele amplasate, vidra a fost înregistrată doar
la 4 dintre ele: C3, C4, C5 și C11. Rata generală medie Fig. 5. Activitatea sezonieră a vidrei
de captură a vidrei, la cele 4 camere, a fost de 13,4%, Mai departe s-a comparat activitatea sezonieră a vidrei
camerele 11 și 5 înregistrând un succes de captură mai aferentă anilor 2016 și 2017 la camerele C4 și C11 (Fig.
mare decât media (21,4%, respectiv 21,1%), pe când C3 7), singurele funcționale pe toată perioada studiului
și C4 au avut o rată de succes inferioară mediei (1,5% și (alături de C1, care însă nu a înregistrat prezența vidrei).
9,4%). Cele două linii care descriu activitatea vidrei în cei doi
Rata de succes a rezultat din calculul numărului de ani consecutivi nu demonstrează un tipar al deplasărilor
capturi zilnice ale vidrei raportat la numărul de zile în sezoniere în cadrul habitatului, respectiv al teritoriului.
care camera respectivă a funcționat. Prin urmare, activitatea și deplasările vidrei se schimbă
Vidrele de la Dumbrăvița au o activitate predominant probabil în funcție de factori naturali și antropici locali,
nocturnă și crepusculară, 92% dintre capturile cu vidră variabili de la an la an.
înregistrându-se în intervalul 19:00-09:00, cu două
perioade evidente de activitate intensă: prima între
orele 20:00-23:00, iar cea de-a doua în intervalul 03:00-
06:00 dimineața. În intervalul 09:00-19:00, vidra este
preponderent inactivă. Acest tipar de activitate zilnică
s-a menținut pe tot parcursul studiului (Fig. 5).
Activitatea sezonieră a vidrei (Fig. 4) a variat puternic
la camerele din siturile de monitorizare, vârfurile de
activitate în anul 2016 înregistrându-se la sfârșitul iernii
(februarie) și în lunile cele mai călduroase ale anului
(iulie și august), spre deosebire de lunile decembrie,
ianuarie și septembrie, când rata de succes a fost
minimală (chiar 0 în decembrie).

Fig. 6. Modelul zilnic de activitate al vidrei pe tot parcursul

studiului

Fig. 4. Reușita la camere pe 3 ani de studiu Fig. 7. Activitatea sezonieră a vidrei la camerele C4 și C11 –
comparație între anii 2016 și 2017

113
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Notabil este comportamentul vidrei în relație cu
camerele-capcană. La una dintre trecerile între canale
(C4), vidra se apropie de camera montată și o cercetează,
mirosind-o. După acest episod, vidra a continuat sa
traverseze acea rută ca și mai înainte, fapt care arată
toleranța speciei față de tehnologia foto-trap. Nu s-a
constatat, de asemenea, că vidra ar fi deranjată de bliț-ul
camerei folosit pe timp de noapte întrucât majoritatea
înregistrărilor au avut loc în lipsa luminii zilei.
Alte observații interesante sunt:
i) cele legate de conflictul dintre o vidră și un jder de
copac, pe care îl alungă din teritoriul său și vânătoarea și
înotul a câte două exemplare, cel mai probabil pereche.
ii) vidra și castorul au fost surprinse în același cadru sau
înotând pe același canal la distanță de câteva secunde,
ceea ce demonstrează toleranța celor două specii de
mamifere semi-acvatice, datorată regimului de hrănire
complet diferit (carnivor vs. ierbivor).
Fig. 8. Vidra și castorul surprinși în același cadru
5. Propuneri privind managementul
vidrei în Complexul Piscicol Dumbrăvița
Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat, s-a
înregistrat o accentuare a competiției dintre speciile de
prădători și om asupra resurselor biologice (Micu 2005,
Bouroș 2017). Caracterul ihtiofag vorace al vidrei, faptul
că poate consuma cantități apreciabile de pește zilnic
și adesea pradă mai mult decât consumă, preferința sa
pentru exemplarele mari de pești și sursa facilă de hrană
pe care bazinele și heleșteele piscicole o reprezintă,
conduc la un conflict între interesele economice ale
administratorului Complexului Piscicol de la Dumbrăvița
și cerințele de hrănire ale acestui mustelid.
Fig. 9. Habitatul vidrei pe pârâul Hamaradea
114
Fig. 10. Pereche de vidre
Vidra este un mamifer protejat de legislația națională și
internațională (OUG 57/2007), de aceea nu poate intra
în discuție eliminarea sa, iar relocarea nu reprezintă o
soluție întrucât o nișă liberă se va ocupa din nou, mai
devreme sau mai târziu.
Drept urmare, găsirea și utilizarea unor tehnici eficiente
de a apăra ferma piscicolă și producția sa, care să fie,
totodată, nedăunătoare pentru vidră reprezintă unica
soluție viabilă și etică.
Metodele de îndepărtare prin surse de perturbare (surse
de zgomot automate, substanțe repelente, senzori de
prezență etc.) sunt eficiente pe termen scurt (Götz
și Janik 2016). Intervalul de frecvențe ale sunetului,
pe care vidra eurasiatică le percepe, au fost studiate
pentru prima dată de către Voigt et al. (2019), așadar
este necesară studierea surselor de zgomot automate,
potrivite specificului auditiv al acesteia.
Îngrădirea bazinelor și heleșteelor cu gard electric sau
cu fire electrice nu pot fi aplicate în cazul Complexului
Piscicol Dumbrăvița întrucât suprafața acestora este
mult prea mare pentru a investi într-un gard electric,
iar fire electrice nu ar fi permise pentru că zona este de
imporanță avifaunistică la nivel național și internațional.
Prin urmare, considerăm următoarele metode ca fiind
funcționale (netestate de autori), chiar și în situația
deosebită a Complexului Piscicol Dumbrăvița:
– Crearea de refugii pentru pești – aceste refugii pot oferi
o protecție eficientă pentru peștii de dimensiuni mici,
nu numai împotriva atacului vidrei, ci și a păsărilor
ihtiofage (cormorani, stârci) care se concentrează
în număr mare în această zonă; este recomandată
utilizarea unei plase cu ochiuri de până la 85 mm
diametru, altfel vidra va fi tentată să încerce să intre
în refugiu, existând riscul de a rămâne captivă și a
se îneca; ochiuri mai mari de 85 mm pot fi accesibile
pentru juvenilii de vidră (Bouroș 2020).
– Menținerea vegetației emerse și submerse a bazinelor,
cu scopul de a crea refugii pentru pești, în cazul atacului
prădătorilor. Pe bazinele unde nu există deloc vegetație
emersă, este de dorit crearea unor benzi (în zona
malurilor) sau a unor insule de stuf (Sales-Luís et al 2009).

– Distragerea vidrei spre alte locuri de hrănire numite
„iazuri de sacrificiu” diminuează pagubele produse
în producția piscicolă; aceste iazuri de sacrifiu se vor
amplasa la distanță de bazinele principale și se vor
alimenta cu specii neimportante din punct de vedere
economic - caras, murgoi bălțat etc. (Kurekova 1999).
– O altă propunere de ordin legislativ este crearea
unui sistem compensatoriu pentru fermele piscicole
la care s-au identificat pagube produse de vidră,
după modelul compensațiilor pentru cormorani sau
pelicani. De asemenea, pentru evaluarea pagubelor
în aceste cazuri să se dezvolte un model de calcul
al familiilor rezidente în zona respectivă (Kurekova
1999).
6. Concluzii
Principalele informații relevante ale cercetărilor sunt:
– Numărul total de vizite la cameră pe prima perioadă a
studiului a fost de 175.
– Studiul a confirmat caracterul predominant nocturn și
crepuscular al vidrei, 92% din capturi s-au înregistrat
în intervalul 19:00-09:00, cu două perioade evidente
de activitate intensă: prima între orele 20:00-23:00, iar
cea de-a doua în intervalul 03:00-06:00 dimineața.
– Activitatea sezonieră a vidrei a variat puternic la
camerele din siturile de monitorizare, vârfurile de
activitate în anul 2016 înregistrându-se în lunile
februarie, iulie și august, spre deosebire de lunile
decembrie, ianuarie și septembrie, când rata de
succes a fost minimală.
– Din comparația activității sezoniere dintre anii 2016
și 2017 au rezultat curbe de activitate diferite, ceea
ce arată că vidra se deplasează în cadrul habitatului
studiat în funcție de factorii variabili naturali și
antropici locali.
– Imaginile de la siturile de monitorizare au arătat
toleranța vidrei la tehnologia foto-trap.
– Vidra este tolerantă față de specii cu hrănire diferită
care utilizează același habitat (castorul), dar intolerantă
în raport cu speciile cu hrănire asemănătoare, chiar
dacă nu împart neapărat același ecosistem ( jderul de
copac).
– În cadrul Complexului Piscicol Dumbrăvița există
pagube produse de familiile de vidre din zonă, însă nu
se cunoaște magnitudinea impactului; pentru limitarea
impactului s-a propus crearea de refugii pentru pești,
menținerea vegetației emerse, distragerea vidrelor
spre iazuri de sacrificiu și crearea, la nivel legislativ, a
unui sistem compensatoriu pentru fermele piscicole
bazat pe evaluarea populației de vidră
Mulțumiri
Pentru echipamentele utilizate în prezentul studiu, se
cuvin mulțumiri S.C. Wildlife Management Consulting.
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
Cercetările au fost susținute, parțial, prin Programul
Nucleu (PN19070601), de către Autoritatea Națională
pentru Cercetare Științifică și Inovare.
Publicarea a fost susținută prin proiectul “Creșterea
capacității și performanței instituționale a INCDS „Marin
Drăcea” în activitatea de CDI – CresPerfInst” (Contract nr.
34PFE/30.12.2021).
Bibliografie
Bouroș G, Ionescu D T, Hodor C (2019). Observation of Eurasian otter’s
diel activity using camera trapping in Central-Eastern Romania.
Vestnik Zoologii 53(1), 47-56.
Bouroș G (2017). Studiu comparativ privind biologia și ecologia
vidrei – Lutra lutra (L., 1758) în două arii protejate diferite din estul
României. Rezumatul tezei de doctorat. https://www.bio.unibuc.
ro/index.php/scoala-doctorala/scoala-doctorala-de-biologie/26-art-
scoala-doctorala-de-biologie/articole-doctoranzi/412-publi7atii-
doctoranzi-2016
Bouroș G (2020). Vidra și fermele piscicole - Ghid cu măsuri de limitare
a pagubelor. ACBD, 1-26.
Chanin P (2003). Ecology of the European otter. Conserving Natura
2000 Rivers Ecology Series No. 10 English Nature.
CLMAN (2014). Seturile de măsuri de management pentru speciile
Castor fiber, Lutra lutra și Mustela lutreola. 38-45.
Cotta V, Bodea M (1969). Vânatul României. Tehnica ocrotirii și
recoltării vânatului. Ed. Agrosilvică, București.
Gil-Sanchez J M, Antoran-Pilar E (2020). Camera-trapping for
abundance estimation of otters in seasonal rivers: a field evaluation.
European Journal for Wildlife Research 66(5), 1-8.
Götz T, Janik V M (2016). Non-lethal management of carnivore
predation: long-term tests with a startle reflex-based deterrence
system on a fish farm. Animal Conservation, 19(3), 212–221.
Kruuk H (1995). Wild otters. Predation and population. 1st Ed.. Oxford
University Press.
Kruuk H. (2006). Otters. Ecology, behaviour and conservation. Oxford
University Press
Kurekova M (1999). Otters And Fisheries-Workshop Report IUCN Otter
Spec. Group Bull, 16(1), 26-32.
OUG 57(2007). Ordonanța de urgență a Guvernului privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei
şi faunei sălbatice. OUG nr. 57/20.06.2007, VII, Anexa 3. Monitorul
Oficial, Partea I nr. 442 din 29 iunie 2007.
Mason C F, Macdonald S M (1986). Otters: Ecology and conservation.
1st Ed. Cambridge University Press.
Micu I (2005). Etologia faunei cinegetice. Ed. Ceres.
Sales-Luís T, Freitas D, Santos-Reis M (2009). Key landscape factors for
Eurasian otter Lutra lutra visiting rates and fish loss in estuarine fish
farms. European Journal of Wildlife Research, 55(4), 345–355.
Sittenthaler M, Schöll E M, Leeb C, Haring E, Parz-Gollner R,
Hackländer K (2020). Marking behaviour and census of Eurasian
otters (Lutra lutra) in riverine habitats: what can scat abundances and
non-invasive genetic sampling tell us about otter numbers? Mammal
Research, 65(2), 191-202.
Voigt M B, Hackenbroich C, Krüger H H, Liebau A, Esser K H (2019).
The in-air auditory thresholds of the eurasian otter (Lutra lutra,
L. 1758) as determined by auditory brainstem responses. Hearing
research, 381, 107774.
*** (2016). Planul de management al Sitului Natura 2000 ROSPA0037
Dumbrăviţa - Rotbav - Măgura Codlei. Ministerul Mediului. http://
www.mmediu.gov.ro/app/webroot/uploads/files/2016-02-08_Plan_
Management_ROSPA_0037.pdf
115
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Abstract
Assessing the activity of the Eurasian otter (Lutra lutra) in the Ramsar site Dumbravita by using photo camera
trap
The Eurasian otter is an evasive mammal; most information regarding its activity is collected by identifying its
presence signs. The Ramsar site from Dumbrăvița is a wetland of international significance made of a series of
lakes and ponds that are gathered into the Fishing Complex of Dumbrăvița. Monitoring mammals by camera-
trapping is a widely used method nowadays and was used in this research to answer our questions in a non-
invasive, accessible way.
This study confirmed otters' nocturnal and dusk behaviour, with 92% of the captures at 7-9 am intervals.
Regarding the interspecies relationships, it could be observed that otters are tolerant to beavers wherewith they
share the same ecosystem but have different eating habits and, on the other hand, are intensely intolerant to
other carnivorous species such as the pine marten.
There is damage in fish production because of the otter families in the area. In order to limit the losses, creating
fish refugees, maintaining the emerged vegetation of the lakes, distracting otters from sacrificing lakes and
developing a compensatory system for fisheries based on the evaluation of the otter population are recommended
measures.
Keywords: Eurasian otter, monitoring, camera trap, activity pattern, non-invasive monitoring

116

Rezistența arborilor la rupturi
în zonele urbane
Valentin Bolea 1, Costel Mantale 2 
 autor corespondent
1.
Progresul Silvic Brașov
2.
SCDEP Brașov, INCDS
1. Introducere
Ponderea populației care trăiește în mediul urban crește
în mod constant. Pentru realizarea unui mediu cât de cât
sănătos în aglomerările urbane este necesară crearea
unui raport optim între mărimea populației, spațiile
construite și cele verzi (Bolea & Vasile 2007).
În marile metropole, ponderea spațiilor verzi raportată
la populația umană variază de la 13 m2/locuitor în Berlin,
la 20 m2/loc în Viena și 50 m2/loc în Washington (Fabian
& Onaca 1999). În Franța se propuseseră 25 mp/loc + 100
mp/loc suprafețe forestiere (Mauret citat de Negruțiu
1980). În România, Sonea și Palada (1969) propuneau o
pondere a spațiilor verzi de 8-10 m2/loc în localitățile de
până la 50.000 locuitori, până la 12-15 m2/loc în orașele
de până la 250.000 locuitori. Practic, în cartierele de
blocuri se prevedeau ca peste o treime din suprafață să
fie destinată spațiilor verzi. Instrucțiunile tehnice de
proiectare a spațiilor verzi (1973), prevedeau de la 9-13
mp/loc în orașe cu până la 20.000 locuitori, la 17-26 mp/
loc în cele de peste 100.000 locuitori, la care se adaugă
suprafața pădurii de recreere (Beres & Voiculescu 2005).
Valorile Factorului Suprafață Biotop (ponderea suprafeței
ecologice din suprafața totală), poate varia între 0,0
(suprafețe închise – suprafețe impermeabile la aer și
apă, fără vegetație; exemple: asfalt, beton fără vegetație),
0,5 (suprafețe semi-deschise, suprafețe cu vegetație
fără continuitate la sol, suprafețe înierbate etc.), 0,7
(suprafețe verzi suspendate) și 1,0 (suprafețe împădurite)
(Marinescu 2005).
Pe fondul schimbărilor climatice, în ultimii ani, a
crescut îngrijorător numărul vijeliilor, care, prin ruperea
ramurilor și trunchiurilor sau dezrădăcinarea arborilor,
provoacă avarierea clădirilor, mașinilor, liniilor
electrice și, din când în când, vătămări sau chiar victime
umane (Esperon-Rodriguez et al. 2022). Autoritățile,
prin serviciile de specialitate împreună cu experții în
domeniu (silvicultori, arboricultori ș.a.), sunt chemate
să găsească mijloace, atât pentru asigurarea unui mediu
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
E C OL OGIE
sănătos și armonios, cât și pentru protejarea întregii
comunități de arborii periculoși.
Silvicultorii (și arboricultorii) sunt chemați să-și aplice
cunoștințele și experiența pentru ocrotirea arborilor
din spații verzi și consolidarea / menținerea stabilității
acestora în timp, în confruntarea cu natura dezlănțuită sau
cu activitățile umane (distrugerea rădăcinilor în timpul
refacerii infrastructurii de drumuri sau utilități ș.a.).
2. Factorii de care depinde rezistența
arborilor
Stabilitatea arborilor, sub influența vântului și a
depunerilor de zăpadă sau gheață, este influențată, în
special, de prezența putregaiului (putrezirea vaselor
lemnoase care constituie coloana de rezistență a
arborilor) la nivelul rădăcinii și trunchiului (Simionescu
& Mihalache 2000, Nelson et al. 2022). Înclinarea tulpinii și
asimetria coroanei fac ca centrul de greutate al arborelui să
se mute în afara trunchiului, astfel încât greutatea totală
(coroană + tulpină) nu se distribuie uniform de-a lungul
tulpinii, se creează momente de tensiune în lemn, care pot
favoriza dezechilibrarea / ruperea arborilor (Ancelin et al.
2004). Presiunea vânturilor excepționale și (simultan sau
separat) depunerile consistente de zăpada sau gheața (în
coroană), sunt forțe care acționează asupra structurii de
rezistență a arborilor (lemnul) (Constandache et al. 2019).
În special când acești factori se cumulează, se produc
rupturi de ramuri, tulpină sau rădăcini (dezrădăcinări).
Genotipul (la nivel de specie, varietate, formă, individ) este
determinant asupra rezistenței specifice sau individuale
(mecanisme de rezistență la putregai, creșteri drepte,
sistem radicelar puternic dezvoltat, rezistența față de
factorii de mediu, boli și dăunători etc.) la aceste forțe
(Aposol & Budeanu 2019).
2.1. Sistemul radicelar
După mărimea și orientarea ramificaților față de
rădăcina principală, dar și de adâncimea pătrunderii în
sol, se diferențiază trei tipuri de sisteme de înrădăcinare
(Danciu & Parascan 2002):
– Pivotant (profund), cu rădăcina principală puternic
dezvoltată, pătrunzând adânc în sol și cu rădăcinile de
diferite ordine (secundare, terțiare) mai mici, cum se
117
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
întâlnește la brad, gorun sau nuc.
– Trasant (superficial), cu ramificațiile principale de
aceleași dimensiuni și dispuse aproape de suprafața
solului, cum se dezvoltă la molid.
– Pivotant-trasant (intermediar), cu pivot distinct, dar
nu mai dezvoltat decât rădăcinile secundare, cum
apare la carpen, tei sau paltini.
În cadrul aceluiași sistem radicelar se diferențiază:
– rădăcinile absorbante, răspândite în primele
orizonturi (15 cm și peste) ai solului, cu rol activ în
absorbția apei și substanțelor nutritive (rădăcini
micoritice);
– rădăcinile fixatoare, care se dezvoltă în zonele mai
profunde orizonturi ale solului cu rol preponderent
de ancorare.
Pentru reușita plantării, puieții trebuie să aibă un
sistem radicelar bine dezvoltat și uniform răspândit.
În sistemul clasic de producere și plantare de puieți
cu rădăcina nudă, puieții suferă pierderi semnificative
de rădăcini micoritice, care conduc la așa numitul șoc
(fiziologic) al (trans)plantării. Plantarea de puieți cu
rădăcină protejată asigură un procent mai ridicat de
prindere, dar menținerea lor poate fi influențată de
secetele extreme (dacă sunt crescuți pe pat de turbă și nu
sunt irigați). Schimbarea regimului de creștere (intensiv
în pepinierele de plante ornamentale, cu aport constant
de apă și fertilizanți), după plantarea în spațiile verzi,
poate conduce la probleme fiziologice acute (uscări,
decolorări, pierderi foliare).
2.2. Caracteristicile solului
O bună fixare și dezvoltare a arborelui se realizează în
condiții optime de sol: volum utilizabil mare, troficitate
ridicată, textură mijlocie, grad de compactitate mijlocie,
relativ bine aprovizionat cu apă (Roșu et al. 1995, Târziu
et al. 2004).
Textură / umiditate. Solurile cu textură prea grea (argiloase,
foarte compacte, cu regim hidric și de aerație deficitar)
sunt limitative pentru dezvoltarea rădăcinilor puieților /
arborilor (Chira et al. 2003, Roșu & Dănescu 2013).
Solurile cu textură prea ușoară (nisipoase), au o capacitate
scăzută de reținere a apei, asigurând condiții bune de
dezvoltare numai în condiții de luncă inundabilă sau cu
aport freatic consistent (Dănescu et al. 2011). În absența
aportului suplimentar de apă, solurile nisipoase sunt
tolerate parțial de salcâm, glădiță sau specii arbustive
rezistente la secetă (Dănescu et al. 2003).
În stațiunile cu exces de umiditate, sistemul radicelar
suferă, din lipsă de oxigen și atacuri de Phytophthora sp.
În aceste terenuri se dezvoltă doar specii cu adaptări
speciale: sălciile (care au nevoie de minim 15 cm de
sol până la pânza freatică; au tendința să formeze
rădăcini adventive pe tulpină); aninul negru și alb (cu
rădăcini bogate în țesuturi aerenchimatice cu rezerve
de aer pentru respirația plantei în timpul stagnării apei),
chiparosul de baltă (care formează pneumatofori),
plopii, stejarul pedunculat, platanul ș.a. La inundații de
scurtă durată rezistă bine și glădița (Parascan & Danciu
118
2002, Chira et al. 2003, Dănescu et al. 2011).
Troficitate / reacția solului. Se consideră că solul are o
fertilitate acceptabilă dacă conține 0,06% fosfor, 0,05%
potasiu, 0,2 me/100g magneziu, 2% materie organică,
raportul C/N<20, 0,7 me/100g calciu schimbabil. Solul
are o fertilitate mijlocie când conține 0,4% fosfor și 1,9%
potasiu (Bergmann 1992). În solurile bine aprovizionate
cu apă, sărurile minerale disociate sub formă de ioni,
sunt mai ușor accesibile decât în solurile uscate. În
solurile cu exces de apă și aerație redusă, absorbția
elementelor minerale este scăzută. La o aerație scăzută,
ordinea reducerii absorbției ionilor este: NH4+ > K+ > Mg2+
> Na+, în timp pentru cationi este: NO3- > Cl- > H2PO4- >
SO4-2 (Dreyer et al. 1994, Ulrich & Bonneau 1994).
Rata de absorbție a ionilor crește după temperatura de 0oC
și se oprește după cea de 40oC. Arborii mezotermi (Abies
concolor, Juniperus virginiana, Pseudotsuga menziesii, Pinus
strobus, Taxus baccata, Aesculus hippocastanum, Fraxinus
excelsior, Tilia cordata, Ulmus glabra) au o temperatură
optimă de absorbție la cca 20oC. Arborii termofili (Castanea
sativa, Cryptomeria japonica) au o temperatură optimă de
absorbție de cca 30oC. Temperatura optimă de absorbție
a ionilor este de 25oC la potasiu, 18-30oC la calciu și crește
de la 5 la 15oC în cazul ionilor de fosfor (când trec din
miceliul ciupercii micoritice în rădăcinile de fag).
Fiecare specie forestieră are un (interval de) pH optim:
molidul preferă solurile acide, stejarul și frasinul soluri
neutre la slab bazice, iar salcâmul pe cele slab acide la
neutre.
Pe solurile puternic acide, cu pH<5, se adaptează speciile
de rășinoase (Picea abies, P. pungens, Pinus sylvestris ș.a.)
și unele foioase (Betula pendula, Quercus petraea, Quercus
rubra, Q. palustris, Fagus sylvatica, Poulus tremula, Alnus
glutinosa, Castanea sativa, Catalpa bignioides, Magnolia
grandiflora, Sorbus sp., Aesculus hippocastanum, Fraxinus
americana, Liriodendron tulipifera ș.a.).
Solurile slab acide la neutre, cu pH între 5,9 și 7,2, sunt
favorabile majorității speciilor forestiere.
Dintre speciile adaptate la soluri slab alcaline, cu pH
între 7,3 și 8,4, o parte sunt tolerante față de solurile
bogate în calciu (Fraxinus ornus, Quercus pubescens,
Populus alba, Tilia platyphyllos, Rhus typhina, Salix alba,
Colutea arborescens, Cotinus coggygria, Acer sp., Carpinus
orientalis, Rhamnus tinctoria, Syringa vulgaris, Spiraea
crenata, Spiraea chamaedrifolia, Cotoneaster niger, , Ostrya
carpinifolia) și/sau la soluri sărăturoase (Halimodendron
halodendron, Tamarix ramosissima, Elaeagnus
angustifolia, Hippophäe rhamnoides, Morus alba, Gleditsia
triacanthos, Populus sp., Hibiscus syriacus, Lonicera
tatarica, Symphoricarpos rivularis, Fraxinus pennsylvanica,
Caragana arborescens).
Când în soluția solului este un amestec de săruri,
absorbția depinde de antagonismul ionic: excesul de
potasiu scade absorbția de calciu și magneziu; excesul
de fier scade absorbția de mangan. Ionii fosfați P2O5
din îngrășămintele administrate pot scădea absorbția
manganului și zincului (Roy et al. 2003, Havlin et al.
2005, Parent et al. 2012).
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

Reacția foarte acidă a solului conduce la acumulări – modul de plantare - dacă este plantată strâmb, tulpina
de aluminiu și mangan în concentrații toxice, care așa se va dezvolta;
fixează calciul, magneziul și molibdenul în forme - prezența / frecvența bifurcărilor - caracter influențat de
insolubile, inhibând microorganismele. În solurile genotip (sunt forme de fag cu această tendință – Guiman
acide, amendamentele cu var și îngrășăminte verzi sau & Drăghiciu 2007), ger (frecvent vârfuri degerate la
gunoi de grajd asigură calciul și diminuează excesul de Paulownia), rupturi de zăpadă, lucrări timpurii de
aciditate. îngrijire (arborete tinere, prea dese) ș.a.
Reacția alcalină stânjenește absorbția fierului,
manganului, zincului și fosforului, respectiv acționează
asupra sistemului coloidal protoplasmatic și acționează
asupra activității bacteriene din sol.
Pe solurile cu concentrații ridicate de substanțe toxice
- plumb, zinc sau cupru - creșterea arborilor este
perturbată (Bergmann 1992, Kaennel et al. 2012).
Conținutul de apă și substanțe nutritive din sol trebuie
diagnosticate cât mai precis, în toate spațiile verzi cu
arbori (aliniamente, parcuri ș.a., mai ales la exemplarele
monumentale), care trebuie menținuți cât mai mult timp
ca puncte de reper istoric și ecologic (Vasile et al. 2019).
Pe deblee sau ramblee mai lungi de 5 m stabilitatea
taluzurilor se asigură prin terase fixate cu arbori și
arbuști. Pentru evitarea excesului hidric, la aliniamente,
nu trebuie să existe obstacole între arbori și șosele sau
șanțurile de evacuare a apei.
2.3. Spațiul necesar pentru rădăcini
Pentru a fi stabil, un arbore trebuie să aibă o înrădăcinare
puternică, bine dezvoltată, atât în profunzime cât și
pe lateral, într-un volum suficient de mare de sol, fără
restricționări importante cauzate de schelet / resturi de
construcții (Lambert et al. 2022, Li et al. 2022).
Arborii adaptați zonelor secetoase (stejarul pufos,
cerul, gârnița, stejarul pedunculat, mojdreanul, chiar
și frasinul) au un sistem radicelar bogat ramificat și
profund dezvoltat în adâncimea solului. La plantele
de stepă, raportul dintre volumul rădăcinii și al părții
aeriene este mai mare (la extrem poate ajunge la 9:1).
La crearea pădurilor parc sau a perdelelor formate din
mai multe rânduri, se respectă principiile silviculturale
ale utilizării speciilor în funcție de cerințele lor de mediu,
respectiv al amestecurilor de specii (în grupe, pe rânduri
sau intim, în funcție de mărime - arborescente/ arbustive
-, de umbră/ lumină, cu creșteri rapide/ mai lente etc.)
(Abrudan 2006, Nicolescu 2016b, Norma 1/2022).
În zonele urbane sau intravilane, arborii de mărimea 1
(care la maturitate au >25 m înălțime) sau 2 (15-25 m)
au nevoie să li se asigure un spațiul optim de dezvoltare,
atât aerian cât și subteran. La integrarea intimă în
spațiile limitate dintre construcții, se pot folosi arbori de
mărimea 3 (7-15 cm) sau arbuști (Negruțiu 1980).
2.4. Rectitudinea tulpinii
Pentru a rezista la rupturi, tulpina arborelui trebuie să fie
dreaptă, cu bună stare fiziologică, fără necroze, cancere,
răni și mai ales fără putregai. Rectitudinea tulpinii este
influențată de:
– genotip - de exemplu există forme de pin silvestru sau
plop alb cu tulpina dreaptă (Filat & Chira 2004, Bardaș
2007), Fig. 1a. Molid cu tulpină dreaptă (Brașov, foto D. Chira)

119
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

mai ales la rășinoasele fastigiate sau columnate (tuia,

ienuperi ș.a.).
Temperaturile scăzute din timpul iernii reduc vitalitatea
speciilor sensibile (Paulownia, nuc, plopi ș.a.) prin
degerarea de lujeri și ramuri, apariția de plăgi pe scoarță,
deshidratarea și uscarea puieților / arborilor. Speciile
cu pornire rapidă în vegetație (mesteacăn, alun, pin)
precum și formele timpurii (de stejar, fag ș.a.) sunt mai
sensibile la înghețurile târzii (Enescu 1975). Degerarea
lujerilor conduce la apariția de tulpini multiple.

3. Măsuri pentru consolidarea

stabilității arborilor
3.1. Alegerea speciilor adaptate la
caracteristicile staționale
Stabilitatea arborilor, sub influența vântului și a
depunerilor de zăpadă / gheață, este influențată de
genotip, de tipul de sistem radicelar, de prezența
putregaiului la nivelul rădăcinii și trunchiului, de
rectitudinea tulpinii, de simetria coroanei ș.a. (Doniță
et al. 1977, Dănescu et al. 2003, Ţenche-Constantinescu
et al. 2015, Dahle et al. 2017, Constandache et al. 2019,
Tomczak et al. 2020)
Foto 1b. Arbori înclinați, plantați la distanță prea mică Dintre rășinoase, molidul este cea mai sensibilă specie
(Brașov, foto V. Bolea) la dezrădăcinări, având un sistem radicelar trasant,
sensibil la putregai de rădăcină (Heterobasidion annosum,
Conicitatea trunchiului. Arborii cu un coeficient de
Armillaria sp.) și baza trunchiului, cu masă foliară relativ
zveltețe (înălțime (m) / diametru (cm)) supraunitar sunt
bogată și în timpul iernii (Chira & Chira 2001). Cea mai
mai sensibili la rupturi de zăpadă (ex: arboretele dese
rezistentă este laricele, care își leapădă acele în timpul
de molid sau regenerările dese relativ tinere de fag).
sezonului rece, are un sistem radicelar profund, cu o
Similar, puieții cu un echilibru mai slab între înălțime
bună rezistență la putregai.
și diametru se prin mai greu și sunt mai sensibili la
rupturi. La polul opus, puieții cu creșteri foarte mici
indică dezechilibre fiziologice sau pierderi de rădăcini.
Genotipurile de molid (și alte specii de rășinoase) cu
coroana îngustă sau columnară sunt mai rezistente la
rupturile de zăpadă (Apostol & Budeanu 2019).
Simetria coroanei. Speciile de lumină au un fototropism
accentuat, dezvoltându-și asimetric coroana (larice) sau
tulpina înclinată (pinul silvestru), în direcția din care
vine lumina. Coroane asimetrice sunt întâlnite în zonele
intens vântuite (pe creste, spre limita vegetației).
Formarea trunchiului și coroanei. În spațiile verzi urbane
(aliniamente stradale, între case, în preajma școlilor
ș.a.), unde arborii cresc în apropierea drumurilor sau
a altor obiective (construcții, locuri de joacă, rețele
electrice ș.a.) arborii sunt periodic toaletați, pentru a
reduce pericolul ruperii / căderii lor (Iliescu 2005).
Formarea trunchiului și a coroanei se creează și conduce
în funcție de tipul ramificațiilor (Iliescu 2005):
– cele monopodiale (fag, stejari, frasini, castan, nuc) se
conduc păstrând axul principal;
– la cele simpodiale (paltini, platan, ulmi, salcâm, tei,
plopi, sălcii, cenușar, catalpă) axul principal are o
creștere limitată, fiind înlocuit succesiv de câte o
ramură laterală, rezultând curburi ale trunchiului.
În zonele verzi, efectele depunerii masive de zăpadă, Fig. 2. Arbori (tei) cu putregai și tulpina ruptă (Brașov, foto D.
care îngreunează ramurile și deformează siluetele, Chira)

120

La rupturi de vânt, dintre rășinoase, tot molidul este
mai sensibil, urmat de brad (mai ales dacă e afectat
de Melampsorella cerastii și Phellinus hartigii) și pinul
silvestru, în timp ce pinul negru, molidul argintiu, și
laricele sunt mai rezistente (SIPOCA 2021).
Dintre foioase, fagul este cel mai sensibil la dezrădăcinări,
deși sistemul radicelar este bine dezvoltat și este rar afectată
de putregai doar în zonele cu exces hidric în sol (Phytophthora
sp.) (Chira et al. 2003, Constandache et al. 2019).
La rupturi de vânt, dintre foioase, mai sensibile sunt
speciile cu lemn ”moale” care sunt în același timp foarte
puțin rezistente la putregaiul de tulpină (anini, plopi,
sălcii, urmate de tei ș.a.). Cele mai rezistente sunt speciile
cu lemn ”tare”: castanul bun, salcâmul, cvercinee (cu
excepția cerului), urmate de diversele tari (ulm, frasin ș.a.)
(Simionescu & Mihalache 2000, Simionescu et al. 2012).
Pentru prevenirea rupturilor / doborâturilor de vânt
și zăpadă / gheață, în pădurile parc și zonele verzi
se promovează specii rezistente la aceste intemperii
(cvercinee, salcâm, castan bun, larice, molid argintiu,
frasini, ulmi ș.a.), care să amelioreze stabilitatea
arboretelor (Vasile et al. 2022).
3.2. Ameliorarea și fertilizarea solului
Asigurarea unei stări fiziologice optime a arborilor,
conferă o bună vitalitate, creșteri viguroase și o rezistență
mai bună la factorii de stres.
Cunoașterea caracteristicilor fizico-chimice ale solului
permite luarea de măsuri de management: alegerea
speciilor în concordanță cu condițiile pedohidrice,
respectiv intervenții active pentru ameliorarea și
fertilizarea solului.
Lucrările de ameliorare a caracteristicilor fizice ale
solului (conținut de schelet, textură, compactitate, exces
hidric ș.a.) sunt necesare în următoarele cazuri:
– În zonele urbane în care au fost dezafectate construcții
(hale industriale, construcții civile, conducte ș.a.),
solul poate fi puternic alterat. Resturile de materiale
de construcții (beton, cărămizi, piatră etc.) trebuie
înlăturate, solul rămas este apoi afânat, peste care
se așterne un strat gros (optim 40 cm) de ”pământ de
împrumut” (fragmente de orizonturi O+A).
– Dacă solurile sunt foarte compacte sunt necesare
lucrări de afânare (scarificare, arătură, discuire) și
de administrare de materiale organice (rumeguș,
compost, gunoi de grajd), care îmbunătățesc structura
solului. Măsuri similare sunt necesare în cazul
solurilor prea grele (argiloase).
– Lucrările de terasare sunt necesare în cazul reliefului
accidentat sau frământat.
– Lucrările de drenare sunt utile în zonele mlăștinoase
sau cu umiditate excesivă a solului.
Amendamentele sunt necesare pentru asigurarea
unei troficități ridicate a solurilor, ca bază pentru
aprovizionarea optimă cu nutrienți a plantelor. Uneori,
aportul unor substanțe are și un rol secundar, în
ameliorarea caracteristicilor fizice ale solului.
După efectuarea analizelor chimice ale solului, se
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
determină nivelul nutrienților din sol, respectiv al
eventualelor substanțe poluante, în comparație cu
necesarul speciilor forestiere cultivate în spațiile verzi
(Bolea & Chira 2008, 2009, Dincă et al. 2012, Bolea 2013).
Eventualele carențe se corectează cu amendamente
specifice. Similar, dacă cantitatea de nutrienți este
suboptimă, se pot aplica amendamente bazate pe
substanțele aflate în deficit. Fertilizarea se impune și în
cazul solurilor cu volum edafic mic sau în cazul în care
cerințele nutritive ale plantelor sunt mai mari decât
rezervele din sol.
Consumul de substanțe nutritive crește cu vârsta și
mărimea arborilor. Speciile cu masă foliară bogată și
cele supuse tunderii repetate (cu creșteri viguroase
de lăstari) au un consum mai mare de azot, în prima
jumătate a perioadei de vegetație, respectiv de fosfor și
potasiu în faza de creștere a lemnului. Similar, arborii
și arbuștii floriferi și decorativi prin fructe, necesită o
bună aprovizionare cu azot în faza de creștere intensă
a lăstarilor respectiv de fosfor și potasiu în perioada
înfloririi și fructificației.
În multe zone ale țării, fosforul și potasiul din sol sunt în
deficit; aceste elemente având rol atât în buna dezvoltare,
cât și în protecția față de agenți biotici vătămători.
Aplicarea de îngrășăminte complexe (NPK+
microelemente, cu o pondere mai crescută a celor
suboptime) cu rată lentă de descompunere, poate
asigura o aprovizionare echilibrată cu nutrienți (Iliescu
2005, Bolea & Chira 2009).
Salcâmul, salcâmul japonez, aninii, sălcioara au
capacitatea de a utiliza și azotul din atmosferă prin
simbioze cu bacteriile şi actinomicete asimilatoare.
Speciile rapid crescătoare (Paulownia, sălcii, plopi,
salcâm) au cerințe mai ridicate de nutrienți din sol.
Unele specii sunt mai exigente față de troficitatea solului
(tei, brad, magnolii, paltini, ulmul de câmp, cireșul
pădureț, nucul, frasinii ș.a.). Altele se dezvoltă favorabil
în soluri bine aprovizionate în fosfor (tuia) sau potasiu
(nuc, salcâm).
Carențele în magneziu sunt rare, fiind blocat în solurile
compacte sau asfixiate de excesul de apă. În aceste
cazuri, el este eliberat prin prelucrarea solului. În solurile
sărace, aportul de materii organice este benefic. Blocajul
fierului sau manganului în solurile calcaroase se poate
evita prin alegerea unor specii adaptate. Încorporarea
îngrășămintelor în sol se face în funcție de adâncimea
sistemului radicelar: la 10-12 cm primăvara (15-25 cm
toamna) la arborii tineri, respectiv la 30 cm la arborii
adulți. Răspândirea îngrășămintelor la suprafața solului
și încorporarea superficială conduce la dezvoltarea
rădăcinilor la suprafață și expunerea lor la secetă și ger
(Iliescu 2005).
3.3. Satisfacerea cerințelor de lumină a arborilor
În realizarea zonelor verzi, rezistente la factorii de mediu
și armonizate cu clădirile și celelalte structuri urbane, se
va ține cont de comportamentul speciilor față de lumină.
Specii heliofile sunt: Pinus sp., Thuja sp., Catalpa bignioides,
Larix decidua, Betula pendula, Eleagnus sp., Gleditsia
121
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
triacanthos, Koeleuteria paniculata, Liriodendron tulipifera,
Morus alba, Paulownia tomentosa, Platanus hybrida,
Populus nigra, Sophora japonica, Robinia pseudacaccia, Tilia
tomentosa, Juglans regia etc. Dintre acestea (pin silvestru,
tuia etc.), o parte au tendința de a își îndrepta creșterea
spre lumină, în condiții de concurență realizând tulpini
înclinate, instabile în timp (foto 3).
Foto 3a. Pin silvestru (stânga) și tuia în curs de uscare (dreapta)
cu tulpini înclinate spre lumină (Brașov, foto D. Chira)
Foto 3b. Molid cu tulpina dreaptă (în spate) și soc înclinat spre
lumină (în față) (Brașov, foto D. Chira)
122
La polul opus, speciile umbrofile (Abies alba, A.
nordmanniana, Taxus baccata, Fagus sylvatica, Picea
orientalis, Thuja plicata, semiumbrofile: Tilia sp., Acer
sp., Carpinus betulus, Magnolia acuminata) suportă bine
condițiile de lumină puțină, fiind sensibile la expunerea
bruscă la lumină, mai ales în stadiul de puieți (foto 3).
Speciile cu amplitudine ecologică mare față de lumină au
o mare plasticitate biologică de a-și modela procesul de
fotosinteză în raport cu diferite condiții de luminozitate.
Astfel, puieții se dezvoltă bine la o intensitate scăzută a
luminii și o dată cu vârsta devin capabili să suporte și
valorifice însorirea.
În arboretele închise, lumina descrește pe verticală, de
la nivelul coroanelor spre sol, de la 80-100% în treimea
superioară a coroanelor, la 50-80% în treimea mijlocie
și la 5-40% (în funcție de consistență și transparența
coroanelor) la nivelul arbuștilor (Doniță et al. 1977).
Arbuștii au o amplitudine mare față de lumină, o mare
parte fiind adaptați atât pentru condițiile de umbră cât și
de lumină. De aceea, ei pot fi folosiți într-o gamă foarte
mare de situații și combinații: de la peluze cu arbuști
în plin soare, la subetaj sub arborii dominanți pentru
parcuri cu vegetație stratificată, respectiv la garduri vii pe
liziera pădurii ș.a. (Sonea & Palade 1969, Negruțiu 1980).
Satisfacerea exigențelor arborilor față de lumină
necesită un set de măsuri de management al spațiilor
verzi: plantarea mai întâi a speciilor de lumină și apoi a
celor de umbră; controlul continuu al densității.
3.4. Tăieri de formare a arborilor
Asigurarea stabilității arborilor din zonele urbane
impune echilibrarea creșterii, formarea unui trunchi
sănătos, unic și drept și a unei coroane simetrice.
Înălțimea arborelui e determinată de utilitatea lui
(aliniamente, perdele forestiere, parcuri, păduri parc)
și de apropierea de locurile circulate (drumuri, alei,
locuri de joacă ș.a.) sau de obiective urbane (clădiri,
rețele electrice ș.a.) (Sonea & Palade 1969, Negruțiu 1980,
Marinescu 2005).
Formarea trunchiului începe de la plantare și continuă
încă 10-20 ani până atinge înălțimea dorită, după care
lucrările de întreținere durează pe toată perioada de viață
a arborelui (Guinaudeau 1987, Torita & Masaka 2020). În
mod ideal, forma finală a arborelui este stabilită încă de
la început, în funcție de astfel rolul predefinit, încât să
nu fie necesare lucrări de corecție a formei (retezări de
trunchi, retezări de ramuri groase, care au aspect brutal
și contribuie la dezvoltarea accelerată a putregaiului)
(Guinaudeau 1987).
Partea aeriană a arborelui tânăr este alcătuită din două
părți: axa verticală, care va constitui viitorul trunchi
și ramurile laterale. Arborele are tendința naturală de
a dezvolta un ax distinct, prin dominanța apicală sau
acrotomie, care este un fenomen hormonal prin care
mugurele terminal al unui lujer inhibă dezvoltarea
mugurilor situați sub el, astfel creșterea ramificațiilor
fiind întârziată în raport cu cea axială (Iliescu 2005).
Obiectivul tăierii este obținerea formei dorite a arborilor.
Pentru obținerea unui trunchi drept, prin tăieri se
 Anul XXVII | Nr. 51 | 2022

asigură menținerea sau recrearea unui ax și asigurarea

dominanței și verticalității sale. Perioada optimă de
intervenție este sfârșitul iernii. Se taie ras ramurile cu
diametre apropiate de cele ale axei.
Dacă arborele este puțin viguros, cu creșteri anuale scurte,
din cauza neîntreținerii, pregătirii necorespunzătoare
a solului, a stării fitosanitare slabe, se remediază mai
întâi aceste probleme. Puieții de foioase viguroși, dar
rău conformați, se recepează la 5-10 cm de suprafața
solului, în sezonul următor selecționându-se cea mai
bine conformată tulpină și se suprimă ceilalți lăstari.
O creștere viguroasă și dreaptă a arborelui este
determinată de mugurele terminal și de ramurile din
vârful coroanei:
– Dacă lujerul sau mugurele terminal este vătămat de
ger, secetă, mecanic etc., se elimină.
– Dacă lujerul terminal nu este viabil sau este orientat
lateral se înlocuiește cu o ramură laterală, care
poate fi reorientată pe verticală printr-o legătură
degradabilă (rafie). Speciile cu ramificație dihotomică
(frasini, paltini) au doi muguri terminali, din care se Foto 4. Tăieri de formare timpurie (sus) și de întreținere/ conducere
selectează doar unul (lujerul său). (jos) la tei (pollarding) (Onești, foto D. Chira)
– În cazul lujerului terminal dominat de lujerii laterali
Arborii trebuie inspectați cel puțin o dată pe an, pentru
situați sub el, care tind fiecare să creeze câte un ax
a suprima dezvoltarea lujerilor indezirabili și a asigura
vertical, generând înfurciri, se păstrează lujerul
dezvoltarea corespunzătoare pentru viitor.
terminal mai bine plasat (vertical) și se suprimă
ceilalți lujeri concurenți. Pentru prevenirea crăpării scoarței și lemnului, la
ramurile groase tăierile se fac progresiv, mai întâi la
La arborii de foioase, trunchiul se taie la înălțimea dorită
50 cm de trunchi, prin secționare de jos în sus până
(2, 4, 6, 8 m ș.a.) în funcție de scopul stabilit. În perioada
la jumătatea ramurii și apoi de sus în jos înlesnind
următoare retezării tulpinii se fac lucrări periodice de
desprinderea prin greutatea proprie, iar apoi se elimină
conducere a coroanei.
ciotul rămas. Secțiunile mai mari de 3 cm se protejează
Tăierile de formare se pot executa tot anul, cu excepția cu mastic, iar în cazul rănilor mari se pune mastic în
perioadei de înmugurire, dar în luna martie, la sfârșitul amestec cu un fungicid.
iernii se poate vedea mai bine structura arborelui și
Tăierile de formare, începute în pepinieră, se continuă
a eventualelor defecte. În cazul tăierii ramurilor mai
la foioase, după stabilizarea la locul de plantare, contând
groase, cicatrizarea rănilor este mai favorabilă în iulie,
în: suprimarea ramurilor duble, prea numeroase ori
când riscul apariției lăstarilor lacomi este mai mic. Pe de
prea apropiate; corectarea orientării unor ramuri prin
altă parte, în această perioadă se poate interveni pentru
scurtare, deasupra mugurilor orientați spre direcția
evitarea înfurcirilor (Iliescu 2005).
dorită; scurtarea ramurilor care tind să concureze axul.
Tăierile se încep în al doilea sau al treilea an, după
stabilizarea puieților plantați (Iliescu 2005). Se urmărește
formarea unui trunchi (cu rol de schelet) echilibrat și
viguros. Tăierile se fac iarna (după trecerea gerurilor
mari, înaintea intrării în vegetație) sau vara (în iunie,
după maturarea creșterilor anuale).
Tăierile de întreținere la arbori se execută la intervale
mari, de 5-10 ani, având drept scop: eliminarea ramurilor
moarte sau parțial uscate, tăierea lăstarilor lacomi,
scurtarea ramurilor rupte, eliminarea drajonilor, rărirea
coroanelor.
Există o tendință (apărută în Roma antică, extinsă în
prezent peste tot în lume, mai ales în SUA și Europa
occidentală) de a se practica tăieri de întreținere la
intervale mai dese (cca 2 ani), prin care se evită rănile
mari generatoare de putregai, executate în același loc,
pe tulpină (tăiere în scaun; pollarding) și pe ramuri (cap),
care se umflă (fig. 4-5) (Ferrini et al. 2017).

123
Revista de Silvicultură şi Cinegetică

Arborii din aliniamente necesită intervenții specifice în

primi ani: de înălțare a coroanelor față de nivelul solului,
stimulare a creșterii vârfului, refacere a vârfurilor
distruse, apoi de limitare a creșterilor în apropiere de
clădiri sau linii electrice aeriene.
Conducerea creșterii și habitusului arborilor se face prin
operații selective (Iliescu 2005):
– Scurtarea (lângă un mugure sau o ramificație, care
asigură circulația sevei și permite cicatrizarea);
poziția tăieturii, în raport cu mugurele (determină
direcția corectă de orientare a noii creșteri); tăietura
în direcție oblică (asigură scurgerea apei); tăietura se
face lângă inserția unei ramificații laterale.
– Eliminarea unui lăstar se face de la inserție, fără ciot,
asigurând activarea cambiului și cicatrizarea rănii
prin calusare progresivă. Vindecarea este rapidă la
ramurile tinere și lentă (câțiva ani) la cele groase.

Foto 5. Tăiere în scaun la arborii de pe aliniamentele stradale (sus

duzi pe DN Urziceni-Slobozia, jos tei în Brașov - foto D. Chira –
Vasile et al. 2022)

3.5. Tăierile de întinerire a arborilor

Când starea generală a arborilor lasă de dorit, ca urmare
a neexecutării lucrărilor de îngrijire, din cauza rănilor,
rupturilor sau îndoirii axelor cauzate de depuneri de
zăpadă / gheață, vânt, acțiuni antropice, dar starea
acestora nu a ajuns la un nivel irecuperabil, se aplică tăieri
severe de regenerare (Iliescu 2005, Linhares et al. 2021):
– Odată la 4-5 ani, în cazul foioaselor, se rărește coroana
prin scurtarea unor ramuri din etajele inferioare. Pe
rând, fiecare ramură scurtată va fi eliminată.
– Se vor face tăieri către vârful arborelui, favorizând
dezvoltarea unui nou ax care determină creșterea în
înălțime și întinerirea coroanei.
– Se evită provocarea de răni mari.
Pentru ca arborele să rămână cu o coroană mai mică, dar
întinerită, se execută următoarele:
a. Șarpantele sănătoase se reduc sever.
b. În anul următor se selecționează noile creșteri, se
Foto 5. Tăieri de întreținere la platan (pollarding)
suprimă lăstarii lacomi, se fac noi reducții pentru
(Bruxelles, foto D. Chira)
evitarea formării cioturilor.

124

c. Pentru alungirea noilor șarpante în direcțiile dorite
se suprimă lăstarii verticali (lacomi) și se scurtează
ramificațiile laterale.
d. Reformarea siluetei, în anul 4.
e. Selecția ramurilor secundare și a noilor creșteri se va
face în anul 5.
Tăierile de întinerire sunt urmate de fertilizarea solului
și irigări.
Foto 5. Pierderea vârfului conduce la înfurcirea tulpinii (molid,
Brașov, foto D. Chira)
3.6. Tăieri de întreținere
Scopul principal al tăierilor de întreținere este de
a menține forma dorită a arborilor (dimensiunile
coroanelor și tulpinii). În secundar, se elimină ramurile
uscate sau rupte, lăstarii lacomi și drajonii indezirabili ș.a.
(Sonea & Palade 1969, Iliescu 2005, Bolea 2016). Tăierile
moderate de întreținere se fac cu o periodicitate de (2)5-
10 ani. E de dorit ca prin tăieri să nu se creeze secțiuni
mari (porți de intrare a microorganismelor patogene) și
pentru a nu afecta brutal echilibrul fiziologic al arborelui.
La speciile cu ramificație simpodială, care au tendința
de a dezvolta, în primele stadii, coroane late (tei, ulm,
salcâm, catalpă ș.a.), creșterile în înălțime se stimulează
prin scurtarea energică a ramurilor laterale care tind să
ia locul axului.
Se va evita tăierea în zonele de acumulare de la
inserția ramurilor și a lăstarilor lacomi, sau de la baza
trunchiului la platan, sau la joncțiunea dintre două
creșteri consecutive la castan sau cenușer.
La salcâm, castan porcesc și arțar retezarea anuală a
coroanelor, păstrând doar trunchiul și părțile bazale ale
ramurilor inferioare este greșită.
La teiul cu frunza mare se recomandă tăierea în verde,
în iulie, anual sau cel mult la doi ani, numai la lăstari
și ramuri foarte subțiri, astfel încât arborii să-și poată
reface acumulările până în toamnă.
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
3.7. Tăieri de refacere
Tăierile de refacere se aplică atunci când forma
plantelor este semnificativ alterată (vârful sau părți de
coroană rupte sau uscate). Acestea constau în refacerea
porțiunilor afectate, prin alegerea și stimularea
(direcționare, eliminarea concurenței) ramurii cele mai
bine plasate (unghi mic, favorabil) și dezvoltate.
3.8. Evitarea dezbinărilor
Pentru menținerea formei la speciile columnare de
rășinoase (Juniperus comunis, Chamaecyparis lawsoniana
columnaris, Thuya occidentalis columnaris ș.a.), care se
dezbină la acumularea de zăpadă / gheață pe tulpini sau
în coroană, acestea se scutură periodic de zăpadă sau se
leagă (pe perioada iernii). La arborii monumentali, axele
afectate de putregai pot fi legate / ancorate (cu benzi,
cabluri), pentru a se preveni ruperea sau dezbinarea
acestora (Linhares et al. 2021).
3.9. Protecția contra putregaiului
Evitarea rănirii trunchiului previne pătrunderea
putregaiului în duramen, perturbarea locală a circulației
sevei, ruperea și uscarea arborelui. Cioturile rămase în
urma rupturilor antropice sau abiotice (zăpadă/gheață)
se taie cât mai aproape de trunchi (se pot proteja cu
mastic doar dacă sunt foarte proaspete și relativ mici).
Scorburile apar ca urmare a putrezirii îndelungate a
lemnului (zeci de ani), apariția lor fiind favorizată de
răniri, tăieri întârziate sau necorespunzătoare, care
nu au permis cicatrizarea naturală rapidă a rănilor /
secțiunilor toaletate.
Pentru refacerea parțială a rezistenței lemnului și
prevenirea pătrunderii apei din precipitații, în trecut
se prevedea curățarea, tratarea lemnului și umplerea
scorburii (Sonea & Palade 1969, Guinaudeau 1987,
Iliescu 2005). În prezent scorburile se consideră a fi
microhabitate naturale care au rolul lor ecosistemic (de
adăpost, clocit, hrană etc. pentru o serie de organisme),
întreținând biodiversitatea spațiilor verzi (Großmann
et al. 2020, EU 2022). Arborii găunoși, ce devin foarte
periculoși pentru siguranța oamenilor și obiectivelor din
localități, vor fi înlocuiți cu unii sănătoși.
Porțiunile inferioare ale tulpinii puieților sau arborilor
fără ritidom se pot proteja cu bandaje elastice.
3.10. Elagajul
Ramurile de la baza trunchiului sunt eliminate (natural
sau artificial), pe o treime până la jumătate din înălțimea
arborelui. O degarnisire mai puternică și mai rapidă
provoacă slăbirea și sensibilizarea arborelui la intemperii
(cauzată de pierderea masei foliare) și apariția lăstarilor
lacomi.
Diametrul ramurilor tăiate e bine să nu depășească 5 cm,
pentru a se putea vindeca rapid. Tăierea se face cât mai
aproape de tulpină, fără a afecta partea umflată a ramurii.
3.11. Tutorarea, ancorarea, mulcirea și udarea
Pentru dezvoltarea unei tulpini drepte, bine dezvoltate și
protejate de răni, puieții de talie mare cu sistem radicelar
subdimensionat sunt sprijiniți după plantare prin
tutori, uneori fiind folosite, în același scop, dispozitive
125
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
de ancorare (Sonea & Palade 1969, Guinaudeau 1987,
Iliescu 2005).
Mulcirea (acoperirea cu fragmente de scoarță,
rumeguș, frunze, pietriș, folie etc.) se practică în scopul
limitării înierbării, diminuării pierderii apei, reducerii
temperaturii la nivelul stratului superior al solului.
Irigarea (în prezent cel mai frecvent prin udarea
”cu picătura”) asigură un aport suplimentar de apă
în perioadele secetoase, ca măsură de bază pentru
supraviețuirea puieților plantați și, apoi, a dezvoltării
armonioase, sănătoase, a arborilor.
3.12. Protecția arborilor contra bolilor și
dăunătorilor
Rezistența și vitalitatea arborilor este afectată de
numeroasele infecții provocate de diferiți agenți
criptogamici invazivi sau autohtoni (xilofagi, vasculari,
foliari, floriferi etc.) (Chira et al. 2017a,b, Fernández-
Fernández et al. 2019, SIPOCA 2021, Chira et al. 2022):
– parazitarea și putrezirea lemnului (rădăcinilor,
tuplinii, ramurilor) produse de Phytophthora sp.,
Armillaria sp. și foarte multe specii de Polyporaceae (și
alte grupe de organisme);
– diverse maladii vasculare cauzate de specii de
Ophiostoma, Ceratocystis, Fusarium, Verticillium la
ulmi, rășinoase, scumpie, cenușer ș.m.a.;
– variate boli foliare (făinări, rugini, antracnoze, pătări,
ofiliri, înroșiri ș.a.) la toate speciile de foioase și
rășinoase;
– cancere variate produse în special de ciuperci și
bacterii patogene;
– mături de vrăjitoare și alte alterări morfologice ale
diferitelor organe, la mai toate speciile de foioase și
rășinoase;
– focul bacterian al rosaceelor produs de Erwinia
amylovora;
– viroze și plasmoze la diverse specii de foioase.
Managementul bolilor cuprinde în special măsuri
mecanice (tăierea porțiunilor infectate), mai rar fiind
utilizate tratamente (biologice sau chimice). Tăierile se
fac în timpul repausului vegetativ.
O gamă foarte mare de insecte, acarieni și alte
nevertebrate vătămătoare (defoliatoare, sugătoare,
care produc roaderi de rădăcini, muguri, scoarță, lemn
ș.a.) afectează toate speciile arbustive sau arborescente
(Simionescu et al. 2012, Olenici et al. 2022).
Măsurile de combatere sunt specifice sau generale
(tratamente biologice, chimice sau integrate) (Norma
6/2000, Sipoca 2021).
Pentru protecția împotriva vătămărilor (roaderi, rupturi
ș.a.) produse de mamifere rozătoare, erbivore sau
carnivore se pot utiliza manșoane de plastic sau grilaje
din plasă metalică, fixate în sol cu tutori metalici, diverse
produse repelente (aplicate pe plante) sau acustice.
Pentru a împiedica accesul animalelor sau depozitarea
deșeurilor pe aliniamente, perdele de protecție sau parcuri,
acestea se izolează față de terenurile agricole cu șanțuri (60
126
cm lățime) sau se împrejmuiesc cu garduri metalice.
3.13. Ocrotirea păsărilor
Păsările au un rol foarte important în combaterea
insectelor dăunătoare, contribuind la menținerea stării
de sănătate a arborilor prin limitarea populațiilor
musculițelor, țânțarilor, fluturilor, larvelor, pupelor ș.a.
(Stănescu et al. 2014, HG 135/2019, Bolea et al. 2020). Sunt
necesare câteva măsuri specifice de ocrotire a păsărilor:
– Evitarea elagajului excesiv și a tăierilor de îngrijire
brutale care reduc posibilitățile naturale de cuibărire
și hrănire.
– Reintroducerea subarboretului și păturii erbacee care
favorizează cuibăritul și hrănirea păsărilor.
– Ocrotirea arborilor monumentali, care oferă
posibilități mai mari de adăpost.
– Prevenirea incendiilor în parcuri și pădurile-parc.
– Reglementarea utilizării substanțelor (erbicide,
pesticide, rodenticide ș.a.) din grupele superioare de
toxicitate.
– Asigurarea hranei și adăposturilor suplimentare în
timpul iernilor grele.
– Stoparea distrugerilor cuiburilor sau prinderea
păsărilor în capcane, lațuri, plase.
– Suplimentarea surselor de apă prin instalarea
adăpătorilor.
– Extinderea speciilor lemnoase cu fructe sau semințe
consumate de păsări (Sorbus sp., anin, mesteacăn ș.m.a.).
– Lărgirea acțiunilor de informare a populației și,
mai ales, a tineretului, prin conferințe, excursii sau
panouri informative / educaționale.
4. Recomandări
– Monitorizarea anuală a integrității sănătății arborilor
și a poluării.
– Extinderea și completarea spațiilor verzi cu specii
rezistente la vânt și consolidarea lizierelor cu arbuști.
– Respectarea volumului și calității solurilor, a
distanțelor și regulilor de plantare.
– Executarea bianuală a tăierilor de formare și a
lucrărilor de îngrijire în aliniamente, perdele și
parcuri.
– Tutorarea și ancorarea arborilor.
– Instalarea de garduri vii înalte, formate din arbuști și
arbori de mărimea a 3-a, care pe lângă structurarea
peisajelor au și efecte de disipare a vânturilor.
– Combaterea permanentă a bolilor și dăunătorilor.
– Ridicarea nivelului conștiinței civice prin panouri și
conferințe.
– Permanentizarea întâlnirilor specialiștilor din
primării cu cadre didactice, cercetători și ingineri
silvici.
– Popularizarea Revistei Pădurilor și a Revistei de
Silvicultură și Cinegetică la autoritățile locale,
organizațiile de protecția mediului, centre de
învățământ și alți potențiali beneficiari.

Mulțumiri
Lucrările au fost efectuate în cadrul proiectului
PN19070206. Publicarea a fost susținută prin programul
„Creșterea capacității și performanței instituționale
a INCDS „Marin Drăcea” în activitatea de CDI –
CresPerfInst” (Contract nr. 34PFE./30.12.2021) finanţat
de Ministerul Cercetării Inovării și Digitalizării prin
Programul 1 - Dezvoltarea sistemului naţional de
cercetare - dezvoltare Subprogram 1.2 - Performanţă
instituţională - Proiecte de finanţare a excelenţei în CDI.
Bibliografie
Abrudan I V (2006). Împăduriri. Ed. Universităţii" Transilvania.
Ancelin P, Courbaud B, & Fourcaud T (2004). Development of an
individual tree-based mechanical model to predict wind damage
within forest stands. Forest Ecology and Management, 203(1-3), 101-
121.
Apostol E N, & Budeanu M (2019). Adaptability of narrow-crowned
Norway spruce ideotype (Picea abies (L.) Karst. pendula form) in 25
years half-sib comparative trials in the eastern Carpathians. Forests,
10(5), 395.
Bardaş M (2007). Tehnica de butăşire la plopul alb. Revista de Silvicultură
şi. Cinegetică, XII (23): 39-41.
Beres L, & Voiculescu M (2005). Situatia actuala a spatiilor verzi din
municipiul Arad si impactul acestora asupra populatiei. Studia
Universitatis" Vasile Goldis" Arad. Seria Stiintele Vietii (Life Sciences
Series), 15, 27.
Bergmann W (Ed.) (1992). Nutritional disorders of plants: visual and
analytical diagnosis. G. Fischer.
Bolea V, Chira D (2005). Atlasul poluării în Brașov. Ed. Silvodel.
Bolea V, Chira D (2009). Monitorizarea poluării prin bioindicatori. Ed.
Cybela, Baia Mare.
Bolea V, Vasile D (2007). Pădurea urbană. RSC 23(XII), 22-36.
Bolea V, Chira D (2008). Flora indicatoare a poluării. Ed. Silvică.
Bolea V (2013a). Ghidul de bune practici în crearea aliniamentelor de
arbori de-a lungul drumurilor. RSC, 33, 45-53.
Bolea V (2013b). Ghidul de bune practici în conservarea arborilor
excepționali. RSC, 33, 75-83.
Bolea V (2016). Selecționarea și îngrijirea speciilor pentru pădurea
urbană Brașov în contextul schimbărilor climatice. RSC 38, 50-55
Bolea V, Gavrilescu G (2018). Arborii în confruntarea lor cu factorii
dăunători din afara ecosistemelor forestiere. RSC 43, 67-75.
Bolea V, Gavrilescu G, Mihalache L, Alexandru C (2020). Păsările –
componentă vitală a ecosistemelor pădurilor urbane. RSC 46, 109-119.
Bonneau M (1988). Le diagnostic foliaire. Revue Forestière Française, 40,
19-28.
Bradley S (2007). Tăierea plantelor ornamentale. Enciclopedia RAO.
Chira D, & Chira F (2001). Putregaiul de rădăcină în doborâturi de vânt.
A Va Conferinţă Naţională pentru Protecţia Mediului prin Metode şi
Mijloace Biologice şi Biotehnice, Universitatea „Transilvania” Braşov,
269-274.
Chira D, Dănescu F, Roşu C, Chira F, Mihalciuc V, Surdu A, & Nicolescu
N-V (2003). Some recent issues regarding the European beech decline
in Romania. Analele ICAS, Seria I, 46: 167-176.
Chira D, Chira F (1997). Beech canker spreading in Romania. In
Workshop on Forest Insect and Disease Survey, Proceedings, Písek,
Czech Republic, 46-53.
Chira D, Chira F, Tăut I, Popovici O, Blada I, Doniţă N, ... & Dinu C
(2017 a). Evolution of ash dieback in Romania. Dieback of European
Ash (Fraxinus spp)-consequences and guidelines for sustainable
management, Swedish University of Agricultural Sciences, Uppsala,
Sweden, 185-194.
Chira D, Bolea V, Chira F, Mantale C, Tăut I, Șimonca V, & Diamandis
Anul XXVII | Nr. 51 | 2022
S (2017 b). Biological control of Cryphonectria parasitica in Romanian
protected sweet chestnut forests. Notulae Botanicae, Horti
Agrobotanici, Cluj-Napoca, 45(2), 632-638.
Chira D, Borlea F G, Chira F, Mantale C Ș, Ciocîrlan M I, Turcu D
O, Cadar N, Trotta V, Camele I, Marcone C, & Mang Ș M (2022).
Selection of elms tolerant to Dutch elm disease in south-west
Romania. Diversity, 14(11), 980.
Constandache C, Popovici L, & Tudor C (2019). Solutions for
ecological reconstruction of stands affected by freezing rain in Vidra
Experimental Base. Revista de Silvicultura si Cinegetica, 24(45), 44-52.
Dahle G A, James K R, Kane B, Grabosky J C, & Detter A (2017). A
review of factors that affect the static load-bearing capacity of urban
trees. Arboriculture & Urban Forestry, 43(3), 89-106.
Danciu M, & Parascan D (2002). Botanica forestieră. Ed. Pentru Viață
Dănescu F, Roşu C, & Surdu A (2003). Cercetări privind fundamentarea
staţională a substituirii arboretelor de salcâm necorespunzătoare din
staţiuni de cvercinee situate în partea externă a zonei de silvostepă.
Revista Pădurilor, 3, 16-24.
Dănescu F, Costăchescu C, Mihăilă E, Drăgan D (2011). Măsuri de
gospodărire a suprafeţelor forestiere cu risc de inundare şi stagnare
a apei din regiunea de câmpie. Ed. Silvică.
Dincă L, Lucaci D, Iacoban C, & Ionescu M (2012). Metode de analiză a
proprietăţilor şi soluţiei solurilor. Ed. Silvică.
Doniță N, Purcelean S, Ceianu I, & Beldie A (1977). Ecologie forestieră.
Ed. Științifică și Enciclopedică, Bucurețti.
Dreyer E, Fichter J, & Bonneau M (1994). Nutrient content and
photosynthesis of young yellowing Norway spruce trees (Picea abies
L. Karst.) following calcium and magnesium fertilisation. Plant and
soil, 160(1), 67-78.
Enescu V (1975). Ameliorarea principalelor specii forestiere. Ed. Ceres.
Esperon-Rodriguez M, Power S A, Tjoelker M G, & Rymer P D (2022).
Future climate risk and urban tree inventories in Australian cities:
Pitfalls, possibilities and practical considerations. Urban Forestry &
Urban Greening, 78, 127769.
EU (2022). Biodiversity strategy for 2030. https://environment.
ec.europa.eu/strategy/biodiversity-strategy-2030_en
Fabian A, Onaca R (1999). Ecologie aplicată: cine se teme de ecologie?
Sarmis.
Fan C C, Li S C, & Lu J Z (2022). Modeling the effect of high soil moisture
on the wind resistance of urban trees. Forests, 13(11), 1875.
Fernández-Fernández M, Naves P, Musolin D L, Selikhovkin A V, Cleary
M, ... & Witzell J (2019). Pine pitch canker and insects: Regional
risks, environmental regulation, and practical management options.
Forests, 10(8), 649.
Ferrini F, Konijnendijk van den Bosch C C, Fini A (2017). Part VII.
Managing urban forests and urban trees. Routledge Handbook of
Urban Forestry, 405
Filat M, Chira D. (2004). Researches concerning introduction in culture
of the poplars and willows species/clones with superior forest
productive potential and increased resistance to adversities. Anale
ICAS, 47, 83-99.
Großmann J, Pyttel P, Bauhus J, Lecigne B, & Messier C. (2020). The
benefits of tree wounds: Microhabitat development in urban trees
as affected by intensive tree maintenance. Urban Forestry & Urban
Greening, 55, 126817.
Guiman G, & Drăghiciu D (2007). Determinarea calităţii lemnului
arborilor de fag în raport cu vârsta şi intervenţiile silviculturale.
Annals of Forest Research, 50, 273-298.
Guinaudeau C (1987). Planter aujourd'hui, bâtir demain, le
préverdissement, Institute pour Développent Forestier. Collection
Mission du Paysage.
Gavrilescu G, Bolea V., Vasile D (2010). Încetarea agresiunilor împotriva
arborilor, primul pas în acțiunea de diminuare a concentrației
bioxidului de carbon din aer! RSC 26, 5-18.
Hodges S C (2010). Soil fertility basics. Soil Science Extension, North
127
Revista de Silvicultură şi Cinegetică
Carolina State University. http://www2.mans.edu.eg/projects/heepf/
ilppp/cources/12/pdf%20course/38/Nutrient%20Management%20
for%20CCA.pdf
Havlin J L, Tisdale S L, Nelson W L, Beaton J D (2005). Soil fertility and
fertilizers. Pearson Education Inc.
HG 135 (2019). Planul național de acțiune privind diminuarea riscurilor
asociate utilizării produselor de protecție a plantelor. Monitorul
Oficial al României nr. 205 din 2019-03-14.
Iliescu A F (2005). Cultura arborilor și arbuștilor ornamentali. Ed.
Ceres, București.
Kaennel M, Landmann G, & Bonneau M (Eds.) (2012). Forest decline
and atmospheric deposition effects in the French mountains.
Springer Science & Business Media.
Lambert C, Landry S, Andreu M G, Koeser A, Starr G, & Staudhammer
C (2022). Impact of model choice in predicting urban forest storm
damage when data is uncertain. Landscape and Urban Planning, 226,
104467.
Li H, Zhang X, Li Z, Wen J, & Tan X (2022). A review of research on tree
risk assessment methods. Forests, 13(10), 1556.
Linhares C S, Gonçalves R, Martins L M, & Knapic S (2021). Structural
stability of urban trees using visual and instrumental techniques: a
review. Forests, 12(12), 1752.
Marinescu I (2005). Evaluarea eficientei ecologice a spatiilor verzi din
municipiul Craiova. University of Craiova, Department of Geography,
Forum Geografic 4, 135.
Negruțiu F (1980). Spațiile verzi. Ed. Didactică și Pedagogică.
Nelson M F, Klein R W, Koeser A K, Landry S M, & Kane B (2022). The
impact of visual defects and neighboring trees on wind-related tree
failures. Forests, 13(7), 978.
Nicolescu V N (2016a). Silvicultură I. Biologia pădurii (ed. 2). Ed. Aldus,
Braşov.
Nicolescu V N (2016b). Silvicultură II. Silvotehnică (ed. 2). Ed. Aldus,
Brașov.
Norma 1 (2022). Norme tehnice privind compoziții, scheme și
tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor
degradate. Aprobate prin Ordinul nr. 2533 din 28 septembrie 2022,
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1000 din 14 octombrie 2022.
Ordin 454(2003). Norma tehnică (6) pentru protecția pădurilor.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. Monitorul
Oficial, Partea I nr. 564 din 06 august 2003.
Olenici N, Duduman M L, Popa I, Isaia G, & Paraschiv M (2022).
Geographical distribution of three forest invasive beetle species in
Romania. Insects, 13(7), 621.
Parent S E, Parent L E, Rozanne D E, Hernandes A, & Natale W (2012).
Nutrient balance as paradigm of soil and plant chemometrics. Soil
fertility. New York: InTech Publications, 83-114.
Roy R N, Misra R V, Lesschen J P, & Smaling E M A (2003). Assessment
of soil nutrient balance: approaches and methodologies (No. 14).
Abstract
Tree resistance to stem and branch breaking in urban areas
The paper reviews some of the most important information concerning the management options to increase the
urban tree stability. Root development, crown formation, stem development, maintaining / sanitary works are
presented in relationship with environmental factors (soil, climate), xylophagous fungi, urban conditions (roads,
buildings, human safety, wild biodiversity etc.), and species (diverse forest and/or ornamental broadleaved and
conifers) requirements.
Keywords: wood, crown, trunk, urban, rot, ornamental, forest, protection
128
Food & Agriculture Org.
Roșu C, Doniță N., & Dănescu F (1995). Efectul lucrărilor de îmbunătăţiri
funciare asupra solurilor forestiere din luncile râurilor interioare
şi a câmpiilor joase, în vederea fundamentării compoziţiilor de
regenerare. Referat ştiinţific final la tema nr. A, 19, 1995.
Roșu C, & Dănescu F (2013). Probleme privind stațiunile forestiere
și reconstrucția ecologică a pădurilor în contextul schimbării
condițiilor de mediu (regionale și locale) în România. Revista
Pădurilor, 128(4/5), 11-16.
Simionescu A, & Mihalache G (2000). Protecția pădurilor. Ed. Mușatinii,
Suceava.
Simionescu A, Chira D, Mihalciuc V, Ciornei C, Tulbure C (2012).
Starea de sănătate a pădurilor din România în intervalul 2001-2010.
Ed. Muşatini, Suceava.
SIPOCA (2021). Ghid de bune practici pentru protecția pădurilor.
Proiect SIPOCA. Ministerul Mediului.
Sonea V, Palade L (1969). Arboricultură ornamentală şi arhitectură
peisageră. Ed. Didactică şi Pedagogică.
Stănescu D, Chira D, Adam I, Cântar I C, Chira A (2014). Avifauna of
conservation areas in Socol-Moldova Nouă, Danube Iron Gates.
Revista de Silvicultură și Cinegetică, 19(35), 128-141.
Târziu D R, Spârchez G, Dincă L (2004). Pedologie cu elemente de
Geologie. Ed. Silvodel.
Tomczak A, Jelonek T, Pazdrowski W, Grzywiński W, Mania P, &
Tomczak K (2020). The effects of wind exposure on Scots pine trees:
Within-stem variability of wood density and mechanical properties.
Forests, 11(10), 1095.
Torita H, Masaka K (2020). Influence of planting density and thinning
on timber productivity and resistance to wind damage in Japanese
larch (Larix kaempferi) forests. Journal of Environmental Management,
268, 110298.
Ţenche-Constantinescu A M, Chira D, Madoşa E, Hernea C, Ţenche-
Constantinescu R V, Lalescu D, & Borlea G F (2015). Tilia sp.- urban
trees for future. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca,
43(1), 259-264.
Ulrich E, Bonneau M (1994). État nutritionnel des peuplements du
réseau RENECOFOR. La santé de forêt.
Vasile D, Enescu R, Vechiu E, Crişan V, Cântar I, Turcu D O, ... & Coman
S (2019). Identification and localization of monumental trees from
Banat and southern Crişana (SW Romania). Revista de Silvicultura si
Cinegetica, 24(45), 64-69.
Vasile D., Chira D., Ciocîrlan M, Mantale C, Nan R, Dumitru-Dobre C
(2022). Analiza stării fitosanitare a arborilor potențial periculoși din
zonele verzi din localitatea Hărman. www.primariaharman.ro
Zevgolis Y G, Alsamail M Z, Akriotis T, Dimitrakopoulos P G, &
Troumbis A Y (2022). Detecting, quantifying, and mapping urban
trees' structural defects using infrared thermography: Implications
for tree risk assessment and management. Urban Forestry & Urban
Greening, 75, 127691.
Turmă de mistreți scăpați de pestă (foto Gabriel Lazăr)

Molidiș de limită altitudinală (foto Gabriel Lazăr)

Făget montan (foto Gabriel Lazăr)

ISSN: 1583-2112