MINISTERUL EDUCAȚIEI

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA de STAT din MOLDOVA
Facultatea de drept

Referat

Tactica prezentarii spre recunoaştere a cadavrului sau a

părţilor lui.

A studentei anului 4
Tofan Cristina
A verificat
M. Gheorghiţa

Chisinau 2021
 Prezentarea spre recunoaştere este unul dintre genurile acţiunii de urmărire penală menite
a stabili identitatea persoanelor, cadavrelor, obiectelor, animalelor. Prezentarea spre recunoaştere
a cadavrelor este menită a identifica personalitatea unui defunct, simplitatea acesteia la prima
vedere este combătută prin complexitatea acesteia stabilită la analizarea tuturor aspectelor
multiple şi dificile care apar şi solicită a fi soluţionate la momentul desfăşurării acesteia. Toată
problematica existentă, soluţiile, modul de organizare şi desfăşurare, implicarea şi cooperarea
subiecţilor implicaţi în această măsură reprezintă esenţa acestei lucrări.

Prezentarea spre recunoastere este o actiune de urmarire penala si de tactica criminalistica

ce consta in crearea situatiei cand persoanei audiate anterior I se da posibilitatea sa evidentieze
din mai multe obiecte, persoane, animale prezentate, acela espre care el a depus declaratii si a
numit caracteristicile exterioare.1

In functie de obiectul prezentat, se deosebesc urmatoarele tipuri de prezentarii spre

recunoastere:

- Recunoasterea persoanei;
- Recunoasterea cadavrului;
- Recunoasterea obiectelor materiale;
- Recunoasterea animalelor;
- Recunoasterea incaperilor, terenurilor.

La activitate prezentarii spre recunoastere a cadavrului se procedeaza atunci cand

identitatea victimei nu este cunoscuta. Cadavrul poate fi prezentat spre recunoastere la fata
locului(unde a fost depistat) sau la morga. Doar in anumite cazuri, cand in urma unor
catastrofe sunt prezente multiple cadavre sau parti ale acestora si ele au fost adunate intr-un
anumit loc, este posibila prezentarea lor in zona respectiva.

Până la prezentarea cadvrului se realizează pregătirea cadavrului, care începe cu

marcarea lui obligatorie, precum şi cu respectarea regulilor stabilite şi existente cu privire la
ordinea şi condiţiile de păstrare existente în cadrul eхpertizei medico-legale a cadavrului.

În cazul prezenţei leziunilor, murdăriilor, schimbărilor survenite post-mortem care

face dificilă recunoaşterea, unii autori menţionează că se efectuează tualeta şi restaurarea
cadavrului.

Înainte de efectuarea toaletei cadavrului, acesta se fotografiază după regulile

fotografiei signalitice, fotografiindu-se îmbrăcat şi dezbrăcat, se efectuează videofilmarea
1
Mihail Gheorghiţă, Tratat de criminalistica, Chisinau, 2017.
 cadavrului, a leziunilor depistate şi a semnalmentelor deosebite. Medicul legist cercetează şi
descrie mai minuţios hainele defunctului, menţionîndu-se, fasonul, măsura, calitatea stofei,
marca fabricii, gradul de uzare, urmele de reparaţie, caracterul impurităţilor, se consemnează
detaliat conţinutul buzunarelor, se ridică mostre pentru studiul comparat care pot fi pierdute
în procesul toaletei. Ulterior de pe suprafaţa corpului se elimină murdăriile folosind, în
funcţie de natura lor apă, detegenţi. Capul se fotografiază din faţă şi în profil (dacă e
desfigurat, se fotografiază după restaurarea feţei), apoi se descrie după metoda portretului
vorbit.

Ulterior, pe cadavru în ordinea obişnuită se îmbracă îmbrăcămintea în care a fost

depistat, sau cadvrul se prezintă fără haine.

Dacă hainele sunt scoase, ele trebuie să fie prezentate spre recunoaştere separat. De
asemenea, se prezintă separat spre recunoaştere obiectele depsitate la examinarea cadavrului
şi a hainelor (ceasuri, genţi, umbrele, conţinutul buzunarelor etc.).

Obiectele depistate la defunct se prezintă spre recunoaştere cu respectarea regulilor

de prezentare spre recunoaştere a obiectelor. Realizarea acestei măsuri va permite evitarea
perturbării posibile în cadrul prezentării spre recunoaştere a diferitor caracteristici
individuale specifice persoanei şi caracteristicilor de grup specifice hainelor. Coinciderea
caracteristicilor hainelor ( semnalmentelor auxiliare) în aşa caz nu va influenţa persoana ce
recunoaşte cadavrul. Totodată, este necesar de luat în calcul posibilitatea schimbării hainelor
de către infractor. Nu se poate de exclus faptul că victima înainte de faptă şi-a schimbat
hainele. Dacă cadavrul a fost depistat dezbrăcat în nici un caz nu se admite prezentarea spre
recunoaştere în haine străine. Totuşi unii savanţi accentuiează faptul că cadavrul în nici un
caz nu trebuie prezentat dezbrăcat, aspect care deseori este neglijat în practică.2

Prezentarea separată a hainelor şi obiectelor va permite să se respecte mai exact

buchia legii cu privire la ordinea prezentării fiecărui din obiecte (cadavru şi obiecte). În acest
context, considerăm că prezentarea spre recunoaştere poate fi efectuată şi în regim de
experiment – iniţial pînă la efectuarea toaletei cadavrului şi după, până la îmbrăcarea
cadavrului şi după îmbrăcarea cadavrului acest element stabilindu-se în funcţie de categoria
persoanelor ce recunosc cât de bine au ştiut anterior personalitatea defunctului.

Decizia finală cu privire la modul de realizare a acţiuni îi va aparţine ofiţerului de

urmărire penală, luând în considerare aspectele menţionate mai sus. Restaurarea cadavrului

2
Dr. Gheorghe GOLUBENCO, PARTICULARITĂŢILE IDENTIFICĂRII ŞI PREZENTĂRII SPRE RECUNOAŞTERE A
CADAVRELOR, Ştiinţe socioumane, ediţia a XII-a, nr.2.
se efectuează dupa investigaţiile tanatalogice. Toate măsurile de pregărire a cadavrului
ofiţerul de urmărire penală trebuie să fixeze în procesul verbal al prezentării spre
recunoaştere

Un alt element important al etapei de pregătire pentru prezentarea spre recunoaştere a

cadavrului este planificarea timpului, locului şi condiţiilor de efectuare a acţiunii de urmărire
penală. Toate aceste aspecte le soluţionează ofiţerul de urmărire penală. Sarcina medicului
legist este de a pune la curent ofiţerul de urmărire penală cu privire la realizarea cît mai
urgentă a acţiunii respective de urmărire penală, dat fiind faptul survenirii pericolului
dezvoltării fenomenelor post-mortem, precum şi particularităţile memoriei persoanei ce
recunoaşte

De obicei, locul de recunoaştere este morga, acest aspect poate fi extrem de dificil
pentru rudele defunctului, de accea personalul acestei instituţii trebuie să asigure o ambianţă
calmă, atenţie,compătimire pentru a neutraliza fondul emoţional negativ al acestei acţiuni de
urmărire penală. Un cadavru nu poate fi prezentat spre recunoaştere mai multor persoane
odată, întrucât este pericolul sugestiei colective. În încăpere nu trebuie să fie persoane
străine, obiecte ce sustrag atenţia (mai ales alte cadavre).

La prezentarea spre reunoastere a cadavrului, pot fi intalnite doua categorii de

martori:

a) Rudele, vecinii, cunoscutii, colegii de lucru ai decedatului. Aceste persoane la

audierea prealabila prezentarii spre recunoastere a cadavrului pot comunica
semnalmentele persoanei pe care o socot disparuta fara veste sau decedata;
b) Persoanele, care se afla intamplator in apropierea locului de descoperire a
cadavrului, locuitorii sau activistii localitatilor apropiate de locul accidentului si
alte persoane, care puteau s-o vada atunci cand era vie persoana cadavrul careia a
fost descoperit.

Persoanele din prima categoria de martori in prealabil trebuie audiati referitor la

semnalmentele persoanei disparute, omorate etc., dupa care ei pot recunoaste cadavrul
depistat si sunt de acord sa participe la actiunea data, iar cei din doua categorie de
martori, de obicei, nu cunosc oarecare date despre cadavrul depistat si audierea lor
este inutila. In legatura cu aceasta, lor li se poate prezenta cadavrul in mod operativ, si
nu procesual, pentru a exclude unele circumstante in cazul cercetat sau in scopul
stabilirii altor martori care, posibil, pot cunoaste persoana decedata sau omorata,
cadavrul careia a fost depistat. In cazuri dificile de recunoastere a cadavrului, organul
 de urmarile penala, prin intermediul televiziunii locale, se poate adresa catre populatie
pentru a stabili identitatea cadavrului depistat.

Rezultatele prezentării spre recunoaştere trebuie să fie fixate procesual.

Procesulverbal se întocmeşte conform prevederilor art. 260 şi 261 CPP al RM. 3 În ele se
indică datele cu privire la personalitatea celui ce recunoaşte, cu privire la obiectele prezentate
spre recunoaştere, condiţiile prezentării şi rezultatele acţiunii de urmărire penală.

Rezultatele prezentării spre recunoaştere depind de faptul cât de bine îl cunoştea

persoana pe cel prezentat spre recunoaştere, este bine ştiut că chiar şi rudele apropiate nu
totdeauna cunosc, şi nu pot reproduce întotdeauna particularităţile semnalmentelor persoanei
apropiate lor. Luând în consideraţie specificul prezentării spre recunoaştere a cadavrului,
trebuie să se ea în calcul starea psiho-emoţională a persoanei, stresul, care solicită implicarea
în acţiunea de urmărire penală a psihologului sau psihiatrului.

3
Codul de procedură penală al Republicii Moldova.