critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român,

personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române

George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899 la

Bucureşti sub numele de Gheorghe Vişan. A fost crescut de
impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu şi de soţia sa, Maria,
în casa cărora mama băiatului, Maria Vişan lucra ca
menajeră. În 1907, mama sa naturală accepta ca soţii
Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. A fost momentul
în care numele său s-a schimbat în Gheorghe Călinescu şi aşa
a rămas pe tot parcursul vieţii. Acesta fiind numele său
oficial, scriitorul însuşi a evitat consecvent utilizarea
prenumelui George. Şi-a semnat întodeauna articolele G.
Călinescu, după o modă răspandită în perioada interbelică.

Şi-a luat licenţa în litere în 1923 şi a plecat ulterior la

Roma după ce a primit o bursă din partea Academiei Române.

În 1929, s-a căsătorit cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureşteni. Episodul
foarte amuzant al primei întîlniri a celor doi viitori soţi este descris cu lux de amănunte în
romanul Cartea nunţii.

Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români şi după 1945 a publicat
studii şi eşeuri privind literatura universală. A publicat monografii, în volume separate,
consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu..

În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La

12 martie 1965, la adăpostul nopţii, a plecat în lumea umbrelor, lăsând ”o operă fundamentală
pentru cultura poporului român” potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza. În fonoteca de
aur de la Radio România a rămas mărturie înregistrarea discursului pe care George Călinescu l-a
susţinut la Academia Română unde a fost sărbătorit la împlinirea a 60 de ani.