Valoarea stilistică

a semnelor de punctuație

PUNCTUL marchează pauza ce se face în vorbire între propoziții sau fraze

independente ca sens.

SEMNUL ÎNTREBĂRII este folosit în scriere, pentru a marca intonația

propozițiilor sau frazelor interogative; poate fi folosit simultan cu semnul
exclamării, în cazul propozițiilor interogative retorice, prin care se transmite o
informație, un mesaj, în asociere cu atitudini ale vorbitorului, precum îndoiala,
nedumerirea, indignarea etc..

SEMNUL EXCLAMĂRII marchează grafic intonația propozițiilor și a frazelor

exclamative sau imperative; se folosește după interjecții și vocative care exprimă
stări afective și sunt considerate cuvinte independente; exprimă implicarea afectivă
a vorbitorului sub forma emoției, uimirii, bucuriei, surprizei, furiei etc. .

VIRGULA delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de

propoziție în cadrul propoziției, marchează anumite pauze scurte făcute în cursul
rostirii unei propoziții sau fraze, redă ritmul vorbirii și al intonației; în propoziție,
virgula se folosește în următoarele situații: între părți de propoziție de același fel,
pentru a marca o apoziție, după și înainte de substantivele în cazul vocativ, în
locul unui verb omis prin elipsă, după construcțiile gerunziale și participiale
aflate la începutul frazei, pentru delimitarea cuvintelor și construcțiilor incidente,
după adverbele de negație și de afirmație (când acestea sunt echivalente ale unei
propoziții); în frază, virgula desparte propoziții de același fel, realizând
juxtapunerea, dar și propozițiile coordonate prin unele conjuncții (dar, iar, însă, ci,
deci, așadar) sau intercalate.

PUNCTUL ȘI VIRGULA marchează o pauză mai mare decât cea redată prin

virgulă și mai mică decât cea redată prin punct; fiind mai mult un mijloc stilistic
decât gramatical, folosirea sa este dictată de preferința celui care scrie; ca efect
stilistic, poate da frazei o anumită ritmicitate sau poate sublinia asemănări de
structură. 

DOUĂ PUNCTE anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o

concluzie și marchează, totodată, o scurtă pauză.

SEMNELE CITĂRII sau GHILIMELELE se întrebuințează pentru reproducerea

întocmai a unui text spus sau scris de cineva; de asemenea, pot înlocui linia de
dialog, în interiorul unei narațiuni; ca implicație stilistică, pot marca ironia la
adresa cuiva.
LINIA DE DIALOG  indică începutul vorbirii directe, intervenția fiecărei persoane
care ia parte la o conversație.

LINIA DE PAUZĂ delimitează planul comentariilor sau al incidenței de cel al

comunicării propriu-zise, izolează o apoziție sau o explicație a emițătorului,
marchează lipsa unui verb (o elipsă).

PARANTEZELE ROTUNDE și DREPTE arată un adaos în interiorul propoziției

sau al unei fraze, includ o exemplificare, o explicație, o precizare, un detaliu.

PUNCTELE DE SUSPENSIE marchează o pauză sau o întrerupere în timpul

vorbirii, redând surprinderea, ezitarea, îndoiala, tensiunea, incoerența vorbitorului.

CRATIMA , ca semn de punctuație, numită și liniuță de unire sau de despărțire, se

folosește în repetiții (încet-încet) , în expresii (tura-vura) , între două numerale
pentru a indica aproximația numerică (două-trei zile).