Născut în 

București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) [14][15] și al
Jeanei.[16] Familia se trăgea dintr-un neam de răzeși moldoveni din Ținutul Covurlui.[17] A avut o soră,
Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.[18]
Familia s-a mutat între Tecuci și București, stabilindu-se în capitală în 1914[14] unde și-a achiziționat
o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian) la nr.1, în apropiere de Piața Rosetti,
unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență. [19]
După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa, [14] Eliade a devenit elev
al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin
Noica[15] și Barbu Brezianu. A publicat la Revista Vlăstarul.
S-a interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism,[15] și a scris piese scurte pe subiecte
entomologice.[20] Ignorându-și tatăl, care era îngrijorat de faptul că-și pereclitează vederea slabă,
Eliade citește cu pasiune[15] Honoré de Balzac,[15][20] nuvelele lui Giovanni Papini și studiile social-
antropologice ale lui James George Frazer,[20] pentru care a învățat italiana și engleza; în particular
studiază persana și ebraica.[14][20] Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile
Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P
Hasdeu.[20] Prima sa opera a fost publicată în 1921 „Inamicul viermelui de mătase”[21] urmată de
„Cum am găsit piatra filosofală”. [20] Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său
autobiografic de debut, „Romanul adolescentului miop”. [20]