SR en 12697 25

ICS 93.080.
20
SR EN 12697-25
2006
STANDARD ROMÂN Indice de clasificare G71
Mixturi asfaltice
Metode de încercare pentru mixturi asfaltice
preparate la cald
Partea 25 : Încercare la compresiune ciclică
Bituminous mixtures
Test methods for hot mix asphalt
Part 25 : Cyclic compression test
Mélanges bitumineux
Méthodes d’essai pour mélange hydrocarboné à chaud
Partie 25 : Essai cyclique de compression
APROBARE Aprobat Directorul General al ASRO la 27 ianuarie 2006

Standardul european EN 12697–25:2005 are statutul unui standard
român
CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

EN 12697–25:2005
This standard is identical to the European Standard
EN 12697–25:2005
La présente norme est identique à la Norme européenne
EN 12697–25:2005
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Direcţia Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii- Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88
Serviciul Redacţie-marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316.99.74
SR EN 12697-25 : 2006
© ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu
(electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO
Ref.: SR EN 12697–25 : 2006 Ediţia 1
2
Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN 12697-25:2005.
Standardul stabileşte două metode de încercare pentru determinarea rezistenţei la deformaţii

permanente a mixturilor asfaltice:
- metoda de încercare la compresiune ciclică monoaxială (metoda A);

- metoda de încercare la compresiune ciclică triaxială (metoda B).
Corespondenţa dintre standardele europene la care se face referire şi standardele române este
următoarea :
EN 12697-6:2003 IDT SR EN 12697-6:2004

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice
preparate la cald. Partea 6: Determinarea masei volumice
aparente a epruvetelor bituminoase
EN 12697-27:2000 IDT SR EN 12697-27:2002

preparate la cald. Partea 27: Prelevarea probelor
EN 12697-29:2002 IDT SR EN 12697-29:2003

preparate la cald. Partea 29: Determinarea dimensiunilor
epruvetelor bituminoase
EN 12697-30:2004 IDT SR EN 12697-30:2004
turnate la cald. Partea 30: Confecţionarea epruvetelor cu
compactorul cu impact
EN 12697-31:2004 IDT SR EN 12697-31:2005
preparate la cald. Partea 31: Confecţionarea epruvetelor cu presă
de compactare giratorie
EN 12697-32:2003 IDT SR EN 12697-32:2004

Mixturi bituminoase. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice
preparate la cald. Partea 32: Compactarea mixturilor asfaltice în
laborator cu compactorul vibrator
EN 12697-33:2003 IDT SR EN 12697-33:2005

preparate la cald. Partea 33: Confecţionarea epruvetelor cu
compactorul cu placă
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene la care se face referire
(respectiv standardele române identice cu acesta).
Simbolurile gradelor de echivalenţă (IDT), conform SR 10000-8.
2
SR EN 12697-25 : 2006
STANDARD EUROPEAN EN 12697-25

EUROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENNE
EUROPÄISCHE NORM Aprilie 2005
ICS 93.080.20
Versiunea română
Mixturi asfaltice
Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald
Partea 25 : Încercare la compresiune ciclică
Bituminous mixtures. Test Mélanges bitumineux. Méthodes Asphalt. Prüfverfahren für

methods for hot mix asphalt. d’essai pour mélange Heißasphalt. Teil 25:
Part 25 : Cyclic compression test hydrocarboné à chaud. Partie 25 : Druckschwellversuch
Essai cyclique de compression
Prezentul standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 12697-25 : 2005.

Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu
permisiunea CEN.
Standardul european a fost aprobat de CEN la data de 15 martie 2005.
Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC, care stipulează condiţiile
în care prezentului standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe
bază de cerere către Centrul de Management sau orice membru CEN.
Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din următoarele ţări: Austria, Belgia, Cipru,
Danemarca, Estonia, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.
CEN
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

European Committee for Standardization
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitée fűr Normung
Centrul de Management: rue de Stassart, 36 B-1050 Brussels

© 2005 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod sunt rezervate în lumea
întreagă membrilor naţionali CEN.
Ref. EN 12697-25:2005 RO
2
SR EN 12697-25 : 2006
Cuprins
Pagina
Preambul
Introducere
1 Domeniu de aplicare
2 Referinţe normative
3 Termeni şi definiţii
4 Metoda de încercare A – Încercarea la compresiune ciclică monoaxială
cu presiune laterală
4.1 Principiu
4.2 Aparatură
4.3 Confecţionare epruvete
4.4 Condiţii de depozitare
4.5 Mod de lucru
4.6 Calcul şi exprimare rezultate
4.7 Raport de încercare
4.8 Exactitate
5 Metoda de încercare B – Încercarea la compresiune ciclică triaxială
5.1 Principiu
5.2 Aparatură
5.3 Confecţionare epruvete
5.5 Mod de lucru
5.6 Calcul şi exprimare rezultate
5.8 Exactitate
Bibliografie
2
SR EN 12697-25 : 2006
Preambul
Acest standard european (EN 12697-25:2005) a fost elaborat de comitetul tehnic CEN/TC 227
“Materiale pentru drumuri”, al cărui secretariat este deţinut de DIN.
Acest standard european trebuie să primească statut de standard naţional, fie prin publicarea unui text
identic, fie prin ratificare, cel târziu în octombrie 2005 şi toate standardele în contradicţie cu acesta
trebuie să fie retrase cel târziu în octombrie 2005.
Acest standard european face parte din seria de standarde enumerate mai jos:
EN 12697-1, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 1: Soluble binder content
EN 12697-2, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 2: Determination of
particle size distribution
EN 12697-3, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 3: Binder recovery: Rotary
evaporator
EN 12697-4, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 4: Binder recovery:
Fractionating column
EN 12697-5, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 5: Determination of the
maximum density
EN 12697-6, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 6: Determination of bulk
density of bituminous specimens
density of bituminous specimens by gamma rays
EN 12697-8, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 8: Determination of void
characteristics of bituminous materials
reference density
EN 12697-10, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 10: Compactibility
affinity between aggregates and bitumen
water sensitivity of bituminous specimens
EN 12697-13, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 13: Temperature
measurement
EN 12697-14, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 14: Water content
segregation sensitivity
EN 12697-16, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 16: Abrasion by studded
tyres
EN 12697-17, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 17: Particle loss of
porous asphalt specimen
EN 12697-18, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 18: Binder drainage
3
SR EN 12697-25 : 2006
EN 12697-19, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 19: Permeability of
specimen
EN 12697-20, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 20: Indentation using
cube or Marshall specimen
EN 12697-21, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 21: Indentation using
plate specimens
EN 12697-22, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 22: Wheel tracking
indirect tensile strength of bituminous specimens
EN 12697-24, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 24: Resistance to fatigue
EN 12697-25, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 25: Cyclic compression
test
EN 12697-26, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 26: Stiffness
EN 12697-27, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 27: Sampling
EN 12697-28, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 28: Preparation of
samples for determining binder content, water content and grading
dimensions of bituminous specimen
EN 12697-30, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 30: Specimen
preparation by impact compactor
preparation by gyratory compactor
EN 12697-32, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 32: Laboratory
compaction of bituminous mixtures by vibratory compactor
preparated by roller compactor
EN 12697-34, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 34: Marshall test
EN 12697-35, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 35: Laboratory mixing
thickness of a bituminous pavement
EN 12697-37, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 37: Hot sand test for the
adhesivity of binder on pre-coated chippings for hot rolled asphalt
EN 12697-38, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 38: Common equipment
and calibration
EN 12697-39, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 39: Binder content by
ignition
prEN 12697-40, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 40: In-situ drainability
prEN 12697-41, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 41: Resistance to de-
icing fluids
prEN 12697-42, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 42: Amount of foreign
matter in reclaimed asphalt
4
SR EN 12697-25 : 2006
prEN 12697-43, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 43: Resistance to fuel
Prezentul standard nu înlocuieşte nici un standard european existent.
Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naţionale de standardizare ale

următoarelor ţări sunt obligate să aplice acest standard european: Austria, Belgia, Cipru, Danemarca,
Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia,
Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
5
SR EN 12697-25 : 2006
Introducere
Acest standard european stabileşte două metode de încercare pentru determinarea rezistenţei la
deformaţii permanente a mixturilor asfaltice prin încercări la compresiune ciclică cu presiune laterală.
Metodele de încercare fac posibilă clasificarea diferitelor mixturi asfaltice sau verificarea
acceptabilităţii unei mixturi asfaltice dată. Acestea nu permit să se facă o predicţie cantitativă a
făgaşelor pe teren. Limitarea trebuie făcută cu scopul obţinerii unor rezultate realiste ale încercării
pentru mixturile cu granulozitate discontinuă.
6
SR EN 12697-25 : 2006
1 Domeniu de aplicare
Acest standard european descrie două metode de încercare (A şi B) pentru determinarea rezistenţei la
deformaţii permanente a mixturilor asfaltice.
Metoda de încercare A descrie procedura pentru determinarea caracteristicilor fluajului mixturii

asfaltice cu ajutorul încercării la compresiune ciclică monoaxială cu anumită presiuni laterală. În
această încercare, o epruvetă cilindrică este supusă unui efort axial ciclic. Pentru realizarea unei
anumite limitări, diametrul pistonului de încărcare este mai mic decât cel al epruvetei.
NOTA 1 – Limitarea epruvetei este necesară pentru a prestabili comportarea realistă la fluaj, în special pentru
mixturile cu granulozitate discontinuă cu fracţiune mare de agregate.
Metoda de încercare B descrie procedura pentru determinarea caracteristicilor fluajului mixturii

asfaltice cu ajutorul încercării la compresiune ciclică triaxială. În această încercare, o epruvetă
cilindrică este supusă la un efort limitat şi la un efort axial ciclic. Această metodă este utilizată de cele
mai multe ori în scopul evaluării şi stabilirii tipurilor noi de mixturi asfaltice.
Acest standard european se aplică pe epruvete confecţionate în laborator sau pe carote prelevate din
drum. Dimensiunea maximă a agregatelor este 32 mm.
NOTA 2 Pentru conformitate cu EN 13108, condiţiile de încercare sunt stabilite în prEN 13108-20.
2 Referinţe normative
Următoarele documente de referinţă sunt indispensabile pentru aplicarea acestui standard european.
Pentru referinţele datate se aplică numai ediţia citată. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima
ediţie a documentului de referinţă (inclusiv orice amendamente).
density of bituminous specimens by hydro-static method
EN 12697-27, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 27: Sampling
dimensions of bituminous specimen
preparation by impact compactor
preparation by gyratory compactor
preparated by roller compactor
3 Termeni şi definiţii
Pentru utilizarea acestui standard european, se aplică următorii termeni şi definiţii:
3.1
clasă de exactitate
eroare permisă a măsurării, exprimată în procente, în semnalul de ieşire al traductorului
3.2
suprafaţă de contact
parte din pistonul de încărcare, care este în contact cu epruveta de încercat
7
SR EN 12697-25 : 2006
3.3
curbă a fluajului
reprezentare grafică a deformaţiei axiale cumulate a epruvetei, exprimată în %, în funcţie de numărul
de aplicări ale încărcării
NOTĂ – În general se pot distinge următoarele stadii (a se vedea figura 1)
- stadiul 1: partea (iniţială) a curbei deformaţiei, unde panta curbei descreşte odată cu creşterea numărului
de aplicări de sarcină;
- stadiul 2: partea (de mijloc) a curbei deformaţiei, unde panta curbei este practic constantă şi prezintă un
punct de inflexiune în curba deformaţiei;
- stadiul 3: partea (finală) a curbei deformaţiei, unde panta creşte odată cu creşterea numărului de aplicări
de sarcină.
În funcţie de condiţiile de încercare şi de mixtura asfaltică unul sau mai multe stadii pot fi absente,.
Legendă
N Deformaţie axială cumulată 1 Stadiul 1

n Număr de aplicări ale sarcinii 2 Stadiul 2
3 Stadiul 3
4 Punct de inflexiune
Figura 1 – Model de diagramă a fluajului
3.4
exactitate
precizia concordanţei între rezultatele unor încercări independente obţinute în condiţii stabilite
NOTA 1 – Exactitatea depinde numai de distribuţia erorilor întâmplătoare şi nu se referă la valoarea reală sau la
valoarea specificată.
NOTA 2 – Măsura exactităţii este exprimată de obicei în termeni de imprecizie şi calculată ca o abatere standard
a rezultatelor încercării. O exactitate mai mică este reflectată de o abatere standard mai mare.
NOTA 3 – „Rezultate ale încercărilor independente” semnifică rezultate obţinute astfel încât să nu fie influenţate
de niciun rezultat anterior pe aceeaşi probă sau pe o probă similară. Măsurări cantitative ale exactităţii depind de
condiţiile stabilite. Condiţiile de repetabilitate şi de reproductibilitate sunt seturi particulare în condiţii extreme.
3.5
repetabilitate
exactitate în condiţii de repetabilitate
8
SR EN 12697-25 : 2006
3.6
condiţii de repetabilitate
condiţii în care rezultatele încercărilor independente sunt obţinute cu aceeaşi metodă, prin încercări
identice în acelaşi laborator, de către acelaşi operator, folosind acelaşi echipament, în intervale scurte
de timp
3.7
limită a repetabilităţii
valoarea mai mică sau egală a diferenţei absolute între două rezultate ale încercării, obţinute în
condiţii de repetabilitate cu o probabilitate de 95%
NOTĂ – Simbolul utilizat este r.
3.8
reproductibilitate
exactitate în condiţii de reproductibilitate
3.9
condiţii de repetabilitate
condiţii în care rezultatele încercărilor sunt obţinute cu aceeaşi metodă, prin încercări identice în
laboratoare diferite, cu operatori diferiţi, folosind echipamente diferite
3.10
limită a reproductibilităţii
valoare mai mică sau egală a diferenţei absolute între două rezultate ale încercării, obţinute în condiţii
de reproductibilitate cu o probabilitate de 95%.
NOTĂ – Simbolul utilizat este R.
3.11
rezultat al încercării unice
valoare obţinută prin aplicarea integrală a metodei de încercare standardizate, o singură dată şi pe o
singură epruvetă; aceasta poate fi media a două sau mai multor observaţii sau rezultatul calculului pe
un set de observaţii cum se specifică în metoda de încercare standardizată
3.12
eroare a măsurării
diferenţă între valoarea reală a cantităţii fizice şi valoarea indicată de echipamentul de măsurare,
exprimată ca procent din valoarea reală
3.13
deformaţie permanentă
Deformaţia axială cumulată a epruvetelor după un număr stabilit de aplicări ale sarcinii
4 Metodă de încercare A – Metodă de compresiune ciclică monoaxială cu

presiune laterală
4.1 Principiu
Această metodă de încercare determină rezistenţa la deformaţie permanentă la sarcini repetate a unei
epruvete cilindrice de mixtură asfaltică. Epruvetele pot fi preparate fie în laborator, fie pot fi prelevate
din straturile bituminoase.
O epruvetă cilindrică de încercat cu un diametru de 150 mm, menţinută în condiţii de temperatură

ridicată este aşezată între două pistoane de acţionare a sarcinii plane şi paralele. Pistonul superior are
un diametru de 100 mm (datorită prezenţei unei teşituri a suprafeţei de presiune dinspre epruvetă
aceasta are un diametru real de 96 mm). O reprezentare schematică a echipamentului de încercare
este dată în figura 2. Epruveta se supune unei presiuni pulsatorii ciclice axiale, cum este reprezentată
în figura 3. În acest caz nu se aplică o presiune cu presiune laterală suplimentară.
9
SR EN 12697-25 : 2006
În timpul încercării, schimbarea înălţimii epruvetei este măsurată la un număr stabilit de aplicări ale
încărcării. Prin aceasta, deformaţia axială cumulată N (deformaţie permanentă) a epruvetei de
încercat este determinată în funcţie de numărul de cicluri. Rezultatele sunt reprezentate în diagrama
de fluaj din figura 3. Din aceasta sunt calculate caracteristicile de fluaj ale epruvetei.
Metoda de încercare nu permite o predicţie cantitativă a făgaşului. Totuşi, metoda de încercare face
posibilă clasificarea diferitelor mixturi sau verificarea acceptabilităţii unei mixturi date.
Figura 2 – Aparatură de încercare
4.2 Aparatură
4.2.1 Sistem de încercare
4.2.1.1 Aparatură de compresiune
Aparatură de încercare adecvată pentru a genera o sarcină pulsatorie periodică şi pătrată (a se vedea
figurile 3 şi 4), cu o frecvenţă de 0,5 Hz şi o încărcare de (100  2) kPa. Pistonul de compresiune
trebuie să aibă o capacitate de cel puţin 2.000 N. Toate componentele trebuie să fie fabricate din oţel
rezistent la coroziune.
10
SR EN 12697-25 : 2006
Legendă
1 Deformaţie, microdeformaţii t Timp

2 Efort, kPa A Deformaţie la preîncărcare, microdeformaţii
3 Preîncărcare irev Deformaţie ireversibilă (deformaţie permanentă)
Figura 3 – Diagramă a efortului şi fluajului
Legendă
1 Încărcare
2 Durată a impulsului
x1 + x2 + x3 + x4  20% din impulsul total
Figura 4 – Diagramă a încărcării
4.2.1.2 Configuraţie a încărcării
Suprafaţa pistonului inferior trebuie să depăşească cu cel puţin 5 mm suprafaţa epruvetei. Dimensiunile
pistonului superior trebuie să fie următoarele: diametru (100  0,5) mm, grosime (25  0,5) mm şi masă
(1,55  0,05) kg. Pistonul trebuie să aibă la marginea inferioară o înclinare cum se arată în figura 5, care
conduce la o suprafaţă circulară a încărcării cu un diametru de (96  1) mm. Pistonul superior trebuie dotat
cu locaş cu autocentrare semisferică, în timp ce pistonul inferior trebuie fixat sau imobilizat pe loc, adică
sistem lagăr axial/fantă. Atât suprafaţa de jos (piston inferior) cât şi pistonul superior trebuie confecţionate
din oţel foarte rezistent la coroziune şi cu suprafaţă polizată (netedă şi şlefuită).
NOTĂ – Înclinarea marginii inferioare poate fi de asemenea rotunjită.
11
SR EN 12697-25 : 2006
Figura 5 – Margine inferioară a pistonului
4.2.1.3 Sistem de control şi măsurare
Calculator şi soft pentru controlul, înregistrarea şi colectarea datelor necesare. Sistemul de control
trebuie să garanteze că parametrul fizic care urmează a se controla (forţa) nu prezintă nici o oscilaţie
în timpul încercării.
NOTĂ – Se recomandă ca sistemul de control să includă un generator de funcţii programabile şi un circuit de

control care să genereze semnalul de sarcină dorit.
4.2.1.4 Traductori de deplasare
Sistemul de măsurare a deformaţiei trebuie să includă doi traductori de deplasare pentru măsurarea şi
înregistrarea deformaţiei axiale cumulate a epruvetei de încercat, măsurând modificarea distanţei între
pistoanele de încărcare în timpul încercării. Traductorii trebuie să fie conform clasei de exactitate 0,2.
Intervalul de măsurare al traductorilor trebuie să fie de minimum 5 mm.
4.2.1.5 Cameră termostatică
O cameră termostatică care să menţină epruveta de încercat la temperatura stabilită. Exactitatea

controlului de temperatură trebuie să fie egală sau mai mare decât valoarea de  1oC.
NOTĂ – Se recomandă să se aleagă o cameră termostatică suficient de mare, astfel încât în timpul încercării
epruvetele suplimentare de încercat să poată fi păstrate în interiorul camerei termostatice.
4.2.2 Instrumente de măsurare şi accesorii necesare
4.2.2.1 Balanţă sau alt echipament necesar pentru determinarea masei volumice aparente conform
EN 12697-6.
4.2.2.2 Şubler sau altă aparatură adecvată pentru determinarea dimensiunilor conform EN 12697-29.
4.2.2.3 Cameră de uscare, cu temperatura cuprinsă între 15oC şi 25oC.
4.2.2.4 Zonă de depozitare, cu temperatura cuprinsă între 5 oC şi 25oC.
4.2.2.5 Ulei siliconic cu lubrifianţi sau un amestec de glicerină şi talc pentru ungerea suprafeţelor
plan paralele ale epruvetei de încercat.
4.3 Confecţionare a epruvetelor
4.3.1 Pentru încercare trebuie confecţionate cel puţin cinci epruvete de încercat.
4.3.2 Fiecare epruvetă de încercat trebuie să aibă forma unui cilindru. Fiecare faţă a epruvetei de
încercat trebuie să fie plană şi plan paralelă, care se realizează prin tăiere a celor două feţe ale
epruvetei. Se recomandă un dispozitiv de tăiere cu diamant cu lame paralele. Feţele trebuie să fie
12
SR EN 12697-25 : 2006
paralele şi perpendiculare pe axa cilindrului (adică abaterea de la unghiul drept să nu fie mai mare de
2o până la 3o). Pentru un control de stare a suprafeţei se trece mâna peste suprafaţă. Dacă se simte
plană şi fără asperităţi se consideră corespunzătoare, în caz contrar trebuie polizată. După tăiere /
polizare epruveta trebuie uscată la o temperatură nu mai mare de 25 oC.
NOTĂ – O epruvetă de încercat trebuie considerată uscată după 8 h timp de uscare şi când două cântăriri
realizate la minimum 4 h diferă cu mai puţin de 0,1%.
4.3.3 Următoarele dimensiuni, măsurate pe epruveta de încercat uscată conform EN 12697-6, prin
procedeul D (EN 12697-29, folosind un şubler) trebuie aplicate:
- epruveta trebuie să aibă o înălţime de (60  2) mm şi un diametru de (148  5) mm;
- înălţimea nu trebuie să varieze cu mai mult de 1,0 mm şi diametrul nu trebuie să varieze cu

mai mult de 2 mm.
4.3.4 Încercarea trebuie efectuată pe:
- epruvete de încercat confecţionate în laborator cu presa de compactare giratorie (EN 12697-31);
- epruvete de încercat tăiate din plăci de asfalt confecţionate în laborator (EN 12697-33);
- epruvete de încercat confecţionate din carote prelevate din drum (EN 12697-27);
- epruvete de încercat confecţionate în laborator cu compactorul cu impact (EN 12697-30).
NOTA 1 – Modul de compactare are o influenţă considerabilă asupra rezultatelor.
NOTA 2 – Pentru încercări de tip: metoda de compactare este stabilită în prEN 13108-20.
4.3.5 Masa volumică aparentă a epruvetei de încercat trebuie măsurată conform EN 12697-6.
4.3.6 În cazul epruvetelor prelevate din drum şi dacă înălţimea epruvetei individuale nu este suficient de
mare, pot fi puse două epruvete una peste alta (dar nu mai mult de două). Aceleaşi cerinţe pentru
uniformitate şi plan-paralelism ca pentru o epruvetă trebuie îndeplinite pentru fiecare epruvetă cât şi
pentru cele două puse împreună. Fiecare epruvetă trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 25 mm (cele
două epruvete puse împreună trebuie să aibă o înălţime de (60  2) mm). Epruvetele sunt puse
împreună fără a se utiliza nici un alt produs.
4.3.7 Înainte de încercare trebuie evitată deteriorarea epruvetei de încercat în toate stadiile de
prelevare, transport şi confecţionare. În timpul transportului şi depozitării, plăcile şi carotele trebuie să
fie aşezate pe toată lungimea lor pentru a se preveni deformarea sau deteriorarea.
4.4.1 Epruvetele trebuie depozitate la o temperatură între 5 oC şi 25oC. Epruvetele de încercat

trebuie aşezate pe toată lungimea lor şi nu trebuie să stea unele peste celelalte. Trebuie prevenită
orice deteriorare.
4.4.2 Încercarea nu trebuie începută înainte de 2 zile de la compactarea în laborator sau pe drum.
4.4.3 Epruvetele trebuie curăţate, dacă este necesar, prin periere sau spălare, după caz.
4.4.4 Epruvetele trebuie uscate la masă constantă la temperatura camerei.
NOTĂ – Masa constantă se obţine după cel puţin 8 h de uscare şi când modificarea masei între două determinări
la un interval de cel puţin 4 h este mai mică de 0,1%.
4.4.5 Pentru a se micşora la minimum frecarea între piston şi epruveta de încercat, feţele epruvetei
trebuie să fie netede şi plane. Se trece cu mâna peste suprafaţa epruvetei. Dacă nu se simte nici o
asperitate, aceasta trebuie considerată corespunzătoare, în caz contrar aceasta trebuie polizată sau
grunduită.
13
SR EN 12697-25 : 2006
NOTĂ 1 – Un mijloc adecvat de a acoperi feţele epruvetei şi de a micşora cât mai mult frecarea cu pistoanele
este de a aplica un strat de amestec de glicerină şi talc (sau ulei siliconic cu lubrifiant) pe feţe, cu scopul de a se
obţine o suprafaţă netedă. Orice surplus poate fi îndepărtat folosind un şervet absorbant.
NOTA 2 – Nu se aplică pe suprafaţa dintre două epruvete (a se vedea 4.3.6).
4.4.6 Se menţine epruveta la temperatura de încercare cu exactitatea de  1,0oC timp de cel puţin 4 h
dar nu mai mult de 7 h.
NOTĂ – Este avantajos să se efectueze aceasta într-o cameră termostatică.
4.5 Mod de lucru al încercării
4.5.1 Pentru o investigaţie standardizată a deformaţiei trebuie încercate cel puţin cinci epruvete.
4.5.2 Temperatura de încercare trebuie să fie constantă cu exactitatea de  1,0oC pe toată durata
încercării.
NOTA 1 – Temperatura uzuală de încercare este 40oC.
NOTA 2 – Pentru încercarea conform prEN 13108-20, temperatura este indicată în acest standard.
4.5.3 Epruveta de încercat trebuie poziţionată bine centrată coaxial cu axa de încercare între cele două
pistoane. Doi traductori de deplasare trebuie poziţionaţi pe pistonul de încărcare, unul în faţa celuilalt.
Apoi se aplică o preîncărcare timp de 10 min (600 s). Exactitatea pentru controlul preîncărcării trebuie să
fie  10% sau mai mare.
4.5.4 Trebuie înregistrată deformaţia după preîncărcare.
NOTA 1 – O valoare uzuală pentru preîncărcare este (72  7) x 10-3 kN (aceasta corespunde unei preîncărcări de
(10  1) kPa pe o epruvetă cu un diametru al suprafeţei de încărcare de 96 mm).
NOTA 2 – Pistonul superior dă o sarcină statică constantă (aproximativ 2 kPa), care totuşi nu este inclusă în
sarcina ciclică.
4.5.5 Imediat ce s-a terminat timpul de acţionare al preîncărcării, trebuie aplicată încărcarea
periodică într-un timp de acţionare de (1  0,05) s. Exactitatea pentru încărcarea periodică trebuie să
fie  10% sau mai bună. Impulsul încărcării poate fi văzut în figura 3 şi în figura 4. Fiecare perioadă de
repaus între impulsuri trebuie să fie de asemenea de (1  0,05) s, însemnând o frecvenţă de
aproximativ 0,5 Hz. Trebuie aplicate în total 3.600 impulsuri (durata totală de încercare aproape 2 h).
NOTA 1 – O valoare obişnuită a încărcării axiale este (724  14) x 10-3 kN (corespunzătoare unui efort de
(100  2) kPa pentru o epruvetă cu un diametru de 96 mm).
NOTA 2 – Pentru încercarea conform prEN 13108-20, încărcarea axială este dată în acest standard.
4.5.6 În timpul încercării, trebuie făcute măsurări regulate ale deformaţiei permanente totale. Un
minimum reprezintă înregistrarea care trebuie făcută după următoarele aplicări de sarcină: 2, 4, 6, 8,
10, 20, 40, 60, 80, 100, 200, 300 etc până la 3.600.
NOTĂ – Se recomandă să se măsoare deformaţia la momente fixe în ciclul încărcare / repaus. Este preferabil ca
măsurările să se facă în timpul perioadei de repaus şi cât mai scurte posibil până la următorul impuls de încărcare.
4.5.7 Dacă deformaţia permanentă depăşeşte 4% (40 000 microdeformaţii), trebuie desenat un grafic
al deformaţiei totală în funcţie de numărul de aplicări ale încărcării, pentru a se vedea mai uşor că
epruveta de încercat a fost distrusă (punctul de inflexiune a fost depăşit). Raportul de încercare
trebuie să menţioneze că deformaţia permanentă la 3 600 cicluri a depăşit 4%. Numărul de aplicări ale
încărcării corespunzător procentului de 4% trebuie indicat în raport.
4.6 Calcul şi exprimare a rezultatelor

14
SR EN 12697-25 : 2006
4.6.1 Deformaţie permanentă
Deformaţia axială cumulată n după n aplicări ale încărcării trebuie calculată în procente (%) cu
următoarea relaţie (pentru studiul standardizat al fluajului, n = 3 600:
n = (1)
unde:
n este deformaţia axială cumulată a epruvetei de încercat după n aplicări ale încărcării, în
procente (%);
ho este valoarea medie a înălţimii măsurată de cei doi traductori de deplasare după
preîncărcarea epruvetei, în milimetri (mm);
hn este valoarea medie a înălţimii măsurată de cei doi traductori de deplasare după
n aplicări ale încărcării, în milimetri (mm).
Se calculează n în procente (%) la 3 600 impulsuri din relaţia de mai sus (n = 3 600).
4.6.2 Viteză de fluaj şi modul de fluaj
Dacă se cere, se calculează viteza de fluaj, fc, în microdeformaţie / cicluri de încărcare şi modulul fluajului,
En, în megapascal, din următoarele relaţii pentru un interval stabilit de aplicări ale încărcării (n1, n2):
fc = (2)
unde:
fc este viteza de fluaj, în microdeformaţie / impulsuri de încărcare;
n1 ; n2 este deformaţia axială cumulată a epruvetei după n1, respectiv n2 aplicări ale încărcării (a
se vedea (1)) în microdeformaţii;
n1 ; n2 este numărul de aplicări ale încărcării repetitive.
En = (3)
unde:
En este modulul de fluaj după n aplicări ale încărcării, în megapascali (MPa);
 este efortul aplicat, în kilopascali (kPa);
n este deformaţia axială cumulată a epruvetei după n aplicări ale încărcării, în procente (%).
Dacă deformaţia permanentă depăşeşte 40 000 microdeformaţii şi graficul desenat arată că punctul
de inflexiune a fost depăşit atunci viteza de fluaj este dată de dreapta oblică extrapolată plecând de la
ultima pantă.
Raportul de încercare trebuie să facă referire la acest standard european şi trebuie să includă
informaţii despre epruvete şi despre rezultatele încercării.
4.7.1 Informaţii despre epruvete
15
SR EN 12697-25 : 2006
Pentru fiecare epruvetă următoarele informaţii trebuie să fie incluse în raportul de încercare:
a) tipul şi originea materialului supus încercării;
b) numărul de identificare al epruvetei;
c) metoda de preparare a epruvetei: în laborator (a se indica standardul EN corespunzător) sau prelevare

din drum;
d) masa volumică aparentă, în megagrame pe metru cub cu exactitatea de 0,001 Mg/m 3;
e) particularităţi (inclusiv numărul de epruvete eliminate).
4.7.2 Informaţii despre condiţiile de încercare
Pentru fiecare epruvetă, următoarele informaţii trebuie incluse în raportul de încercare:
a) temperatura de încercare;
b) încărcarea aplicată, în kilopascali.
4.7.3 Rezultate ale încercării
Pentru fiecare epruvetă, următoarele informaţii trebuie incluse în raportul de încercare:
a) deformaţia axială cumulată după 3 600 aplicări ale încărcării, în procente (%);
b) caracteristici ale fluajului, dacă se solicită;
c) valoarea medie a deformaţiei permanente la 3 600 aplicări ale încărcării, în procente (%);
d) valoarea medie a caracteristicilor de fluaj, dacă se solicită.
4.8 Exactitate
Nu sunt încă stabilite date referitoare la exactitate. Două încercări interlaboratoare au fost efectuate în
1995 şi 1998 pe carote prelevate din straturile bituminoase (strat de uzură, strat de legătură şi strat de
bază, executate din beton asfaltic şi SMA) N1). Încercările au fost efectuate la 40oC. Următoarele date
ale exactităţii sunt estimate din aceste experienţe:
- repetabilitatea r, aproximativ 20%;
- reproductibilitatea R, aproximativ 20%.
5 Metoda de încercare B – Încercare la compresiune ciclică triaxială
5.1 Principiu
Metoda de încercare determină rezistenţa la deformaţie permanentă a unei epruvete cilindrice de

mixtură asfaltică. Epruveta este fie preparată în laborator fie prelevată din drum.
O epruvetă cilindrică de încercat, menţinută în condiţii de temperatură ridicată, este aşezată între două
pistoane de încărcare plane şi paralele. Epruveta este supusă unei presiuni cu presiune laterală c,
peste care este suprapusă o presiune axială ciclică a(t).
NOTA 1 – Presiunea laterală poate fi statică sau dinamică.
Presiunea ciclică axială poate fi:
N1)
NOTĂ NAŢIONALĂ – Se citeşte Stone Mastic Asphalt
16
SR EN 12697-25 : 2006
a) o presiune sinusoidală iniţială a(t), cu amplitudinea V, ca cea reprezentată în figura 6.

Presiunea axială totală rezultantă, A(t) este
c + a(t) = c + V  (1 + sin(2  f  t)) (4)
Pot fi utilizate perioade de repaus.
unde:
c este presiunea laterală (de jur împrejurul epruvetei), în kilopascali (kPa);
a(t) este presiunea ciclică axială funcţie de timp, în kilopascali (kPa);
în cazul presiunii sinusoidale iniţiale, a(t) este definită de
a(t) = V  (1 + sin(2  f  t));
V este amplitudinea presiunii sinusoidale iniţiale, în kilopascali (kPa);
f este frecvenţa, în herţi (Hz);
t este timpul.
b) o presiune alternativă a(t), cu înălţimea B, cum este reprezentată în figura 7. Presiunea
totală rezultantă A(t) este c + a(t).
unde:
c este presiunea laterală;
a(t) = B în timpul perioadei T1 a încărcării alternative;

= 0 în timpul perioadei de repaus T0;
B este înălţimea încărcării alternative.
În amândouă cazurile, sunt permise o mică preîncărcare de maximum 0,02 V (pentru încărcare
sinusoidală iniţială) şi 0,02 B (pentru încărcare alternativă).
Legendă
A Presiune axială totală
t Timp
Figura 6 – Reprezentare a presiunilor exercitată pe epruvetă în cazul încărcării

ciclice sinusoidale iniţiale
17
SR EN 12697-25 : 2006
Legendă
A Presiune axială totală 1 Încărcare
t Timp 2 Durată a impulsului
T1 Durată a impulsului
T0 Perioadă de repaus
Figura 7 – Reprezentare a presiunilor exercitate pe epruvetă în cazul

încărcării ciclice alternative
În timpul încercării, modificarea înălţimii epruvetei este măsurată la un număr stabilit de aplicări ale
încărcării. Prin aceasta, deformaţia axială cumulată, n, (deformaţie permanentă) a epruvetei de încercat
este determinată în funcţie de numărul de aplicări ale încărcării. Rezultatele sunt reprezentate în diagrama
de fluaj, cum se arată în figura 1. Din aceasta sunt calculate caracteristicile de fluaj ale epruvetei.
NOTA 2 – Condiţiile reale de efort din drum nu pot fi simulate în laborator cu un echipament simplu de încercare.
Ele depind de timp (poziţia roţii), structura rutieră, adâncimea în structură, rigiditatea altor straturi etc. În
consecinţă, condiţiile de aplicare a încărcării sunt numai o aproximare a încărcărilor produse în realitate. Se poate
sugera că aplicarea unui efort ciclic cu presiune laterală este de preferat efortului static cu presiune laterală.
Totuşi, având în vedere aceste consideraţii menţionate mai sus şi faptul că eforturile ciclice necesită un
echipament complicat şi scump, această metodă nu se aplică pentru încercările de tip.
NOTA 3 – Rezultatele încercării depind de condiţiile de efort, de temperatura de încercare, frecvenţă şi perioada
de repaus şi de dimensiunile epruvetelor de încercat. Rezultatele obţinute cu încărcare iniţială nu pot fi comparate
cantitativ cu cele obţinute cu încărcarea alternativă, din cauza prezenţei perioadei de repaus şi formei diferite de
semnal. Rezultatele încercărilor de compresiune triaxială pot fi comparate în mod real dacă ele au fost obţinute în
aceleaşi condiţii de încercare. De asemenea, în cazul în care rezultatele încercării sunt utilizate pentru verificarea
acceptabilităţii unei mixturi date, rezultatele trebuie evaluate cu respectarea cerinţelor specifice referitoare la
condiţiile de încercare bine definite.
5.2 Aparatură
5.2.1 Sistem de încercare
5.2.1.1 Generalităţi
Sistemul de încărcare axială trebuie să fie constituit din două pistoane de oţel între care se aşează
epruveta. Presiunea statică laterală şi presiunea ciclică axială trebuie să fie aplicate cu ajutorul unui
sistem servo-hidraulic, pneumatic, electromagnetic sau un alt sistem corespunzător, capabil să
genereze presiuni de referinţă cu o exactitate de cel puţin  2%.
Epruveta trebuie introdusă într-o protecţie corespunzătoare, pentru a se separa epruveta de fluide de
limitare. Trebuie evitat un contact direct între gaze (aer) sau lichidele de limitare (apă, ulei), pe de o
parte şi epruveta, pe de altă parte.
18
SR EN 12697-25 : 2006
NOTA 1 – Poate fi folosit un film de cauciuc ca protecţie corespunzătoare.
În funcţie de metoda aplicată a presiunii laterale, au fost introduse trei tipuri de sisteme de încercare
triaxiale. Ele sunt reprezentate de la figura 8 la figura 10.
a) În sistemul de încercare reprezentat în figura 8, epruveta completă, inclusiv pistoanele

superior şi inferior, trebuie pusă într-un manşon (sau film) de cauciuc. Manşonul de cauciuc
trebuie să asigure etanşeitatea pe circumferinţa pistoanelor, pentru a se împiedica
pătrunderea apei, uleiului sau aerului.
NOTA 2 – Acest mod poate fi realizat prin folosirea inelelor de etanşare.
Întregul sistem trebuie montat într-un dispozitiv de încercare şi o celulă de presiune este amplasată în
jurul epruvetei. Apoi se aplică presiunea laterală prin presurizarea celulei (cu apă, ulei sau aer ca
mediu). Încărcarea ciclică axială trebuie aplicată ulterior.
b) În sistemul de încercare reprezentat în figura 9, trebuie aplicată asupra epruvetei o presiune

laterală prin aşezarea acesteia într-un „inel de presiune”.
NOTA 3 – Acest mod poate fi realizat prin montarea unei anvelope a unui pneu de dimensiuni corespunzătoare în
jurul epruvetei şi acest pneu se umflă.
Înainte de aplicarea presiunii laterale dorite, epruveta este montată în dispozitiv şi pistoanele de
încărcare sunt puse în contact cu epruveta. După aplicarea presiunii de limitare laterală, trebuie
aplicat prin intermediul pistoanelor un efort axial constant (egal cu presiunea de umflare), pentru a se
crea un efort de limitare în jurul epruvetei. Trebuie aplicată apoi încărcarea ciclică axială.
c) În sistemul de încercare reprezentat în figura 10, presiunea laterală trebuie realizată prin aplicarea
unui vacuum parţial asupra epruvetei. Epruveta trebuie protejată într-o membrană de cauciuc.
NOTA 4 – Etanşeitatea poate fi asigurată la ambele extremităţi de două inele de etanşare decupate pe perimetrul
a două pistoane construite special. Pentru extragerea aerului, pistonul inferior poate, de exemplu să fie gol în
interior şi poate, de exemplu să aibă o serie de orificii de evacuare dispuse în cerc pe suprafaţa sa superioară. De
asemenea el poate, de exemplu să aibă o ţeavă de evacuare montată pe bază şi racordată o pompă de vid de un
regulator de presiune şi un manometru.
Trebuie realizată o presiune laterală efectivă pe epruvetă prin extragerea aerului din epruvetă. Ulterior
trebuie aplicată încărcarea ciclică axială.
Legendă
1 Dispozitiv de acţionare pentru presiune dinamică 4 Presiune laterală

2 Celulă de presiune 5 Compresor
3 Epruvetă
Figura 8 – Reprezentare schematică a dispozitivului de încercare la compresiune

ciclică triaxială cu celulă de presiune
19
SR EN 12697-25 : 2006
Legendă
1 Dispozitiv de acţionare pentru presiune axială 4 Presiune laterală

2 Inel de presiune 5 Compresor
3 Epruvetă
Figura 9 – Reprezentare schematică a unui dispozitiv de încercare la compresiune

ciclică triaxială cu inel de presiune
Legendă
1 Dispozitiv de acţionare pentru presiune dinamică 4 Membrană de vid

2 Epruvetă sub vid parţial 5 Pompă de vid
3 Inel de etanşare
Figura 10 – Reprezentare schematică a unui dispozitiv de încercare la compresiune

ciclică triaxială folosind vacuum parţial ca presiune laterală
5.2.1.2 Pistoane de încărcare
Pistoanele de încărcare trebuie să se deformeze cu mai puţin de 2 m când se aplică o presiune de

250 kPa.
NOTA 1 – Aceasta poate fi verificată cu ajutorul unei epruvete martor, care se deformează cu mai puţin de 2 m
la aplicarea unei presiuni de 250 kPa sau la presiunea celor două pistoane de încărcare direct unul peste celălalt.
20
SR EN 12697-25 : 2006
Suprafaţa pistoanelor trebuie să fie netedă şi plană. Distanţa între cele două pistoane trebuie să fie
astfel încât epruvetele de încercat să poată fi aşezate.
Se alege diametrul pistoanelor de încărcare puţin mai mare decât diametrul epruvetei, astfel încât să
se evite ca o parte a epruvetei să fie mai încărcată în cazul unei deformări radiale importante.
NOTA 2 – Este recomandat pentru acest scop un diametru mai mare cu 10 mm.
5.2.1.3 Sistem de control
Aparatura trebuie echipată cu un sistem de control separat al limitării şi al presiunii axiale ciclice.
5.2.1.4 Celulă de încărcare
Celula de încărcare trebuie să aibă un domeniu de măsurare capabil să măsoare presiunile de

referinţă şi să fie conform cu specificaţiile pentru traductori cu exactitate clasa 0,2. Frecvenţele de
rezonanţă ale elementului de încărcare, odată montat, trebuie să fie de cel puţin 10 ori mai mari decât
frecvenţa încercării.
5.2.1.5 Traductori de deplasare
Aparatura trebuie dotată cu traductori de deplasare pentru a se măsura modificarea înălţimii epruvetei
în timpul încercării.
Măsurările trebuie efectuate între pistoane sau direct pe epruvetă. Traductorii trebuie să fie conform
exactităţii clasa 0,2. Frecvenţele de rezonanţă ale traductorilor montaţi trebuie să fie de cel puţin 10 ori mai
mari decât frecvenţa încercării. Limitele de măsurare ale traductorilor trebuie să fie de cel puţin 10 mm.
5.2.1.6 Echipament de înregistrare a datelor
Un sistem de colectare date trebuie să fie prevăzut pentru controlul şi colectarea semnalelor provenite
de la elementul de încărcare şi de la traductorii de deplasare.
Instrumentele de măsurare, inclusiv amplificare, trebuie să fie astfel încât forţele şi deplasările să fie
citite cu o exactitate de 2%.
NOTĂ – Se recomandă un sistem de reprezentare grafică a diagramei de fluaj în timpul încercării.
5.2.1.7 Condiţionare a temperaturii
Exactitatea controlului temperaturii trebuie să fie  1oC sau mai mare.
Pentru a aplica temperatura aleasă pe epruvetă, toată aparatura de încercare trebuie introdusă în
camera termostatică, sau aparatura de încercare trebuie echipată cu o cameră termostatică în care
este montată epruveta.
5.2.2 Instrumente de măsură şi accesorii necesare
5.2.2.1 Balanţă sau alt dispozitiv adecvat pentru determinarea masei volumice aparente conform
EN 12697-6.
5.2.2.2 Şubler sau alt dispozitiv adecvat pentru determinarea dimensiunilor epruvetei conform
EN 12697-29.
5.2.2.3 Etuvă sau cameră de uscare, temperatura între 15 oC şi 25oC.
5.2.2.4 Zonă de depozitare, temperatura între 15oC şi 25oC.
5.2.2.5 Acoperire
Un sistem membrană-lubrifiant-membrană pentru acoperirea zonelor plan-paralele ale epruvetei.
21
SR EN 12697-25 : 2006
NOTĂ – Membrana poate consta, de exemplu, dintr-un disc tăiat din membrane de latex tip geotehnic, de
exemplu ELE P/N EL-25-7621 sau WFI P/N 11091 sau echivalent, cu acelaşi diametru ca al epruvetei.
Între cele două membrane trebuie aplicat ulei siliconic.
5.3 Confecţionare a epruvetelor
5.3.1 Trebuie confecţionate cel puţin două epruvete de încercat pentru încercare.
5.3.2 Fiecare epruvetă de încercat trebuie să aibă formă cilindrică. Extremitatea epruvetei de încercat
trebuie să fie plană şi plan-paralelă ceea ce se realizează prin tăierea celor două extremităţi ale epruvetei.
Se recomandă să se folosească un dispozitiv diamantat de tăiere dotat cu lame paralele. Extremităţile
trebuie să fie paralele şi perpendiculare pe axa cilindrului (adică să nu se abată cu mai mult de la 2 o până
la 3o faţă de unghiul drept). Pentru un control grosier al uniformităţii se trece mâna pe suprafaţă. Dacă
aceasta se simte fără asperităţi atunci se consideră corespunzătoare, în caz contrar suprafaţa trebuie
polizată. După tăiere / polizare epruveta trebuie uscată la o temperatură care să nu depăşească 25oC.
NOTĂ – O epruvetă de încercat trebuie considerată uscată după cel puţin 8 h de uscare când două cântăriri
efectuate la intervale de minimum 4 h diferă cu mai puţin de 0,1%.
5.3.3 Deşi pot fi folosite dimensiuni diferite ale epruvetei, trebuie utilizate următoarele dimensiuni minime:
- dacă dimensiunea nominală maximă a agregatului este mai mică sau egală cu 16 mm,
diametrul minim trebuie să fie 50 mm şi înălţimea minimă trebuie să fie 50 mm;
- dacă dimensiunea nominală maximă a agregatului este mai mare de 16 mm, diametrul minim
trebuie să fie 75 mm şi înălţimea minimă trebuie să fie 75 mm.
NOTA 1 – Unele echipamente folosesc dimensiunile minime ale epruvetei, aceasta face ca încercarea să fie mai
puţin complexă. Alte echipamente folosesc un raport înălţime / diametru de la 1,25 până la 2 cu scopul de a se
obţine o presiune omogenă şi deci epruvete mai înalte. Aceasta face încercarea mai dificil de realizat şi, pentru
anumite dimensiuni ale epruvetei, imposibil de realizat din carotele prelevate din drum.
NOTA 2 – Este cunoscut că parametrii de fluaj depind de raportul înălţime / diametru al epruvetei. Rezultatele
încercării obţinute pe epruvete având dimensiuni diferite nu pot fi deci în general comparate cantitativ. În
consecinţă, în cazul în care rezultatul încercării este folosit pentru verificarea acceptabilităţii unei mixturi date,
rezultatele pot fi evaluate cu respectarea cerinţelor specifice referitoare la epruvetele cu dimensiuni bine definite.
Pentru standardele de produs, este ales un raport de 0,6 înălţime / diametru, dacă dimensiunea
nominală a agregatului este mai mică sau egală cu 16 mm şi de 0,8 dacă dimensiunea nominală a
agregatului este mai mare de 16 mm.
Se măsoară dimensiunile pe epruveta uscată conform EN 12697-6, procedeul D (EN 12697-29,

folosind un şubler). Înălţimea epruvetei nu trebuie să varieze cu mai mult de 1,0 mm şi diametrul nu
trebuie să varieze cu mai mult de 2 mm.
5.3.4 Încercarea trebuie efectuată pe următoarele tipuri de epruvete de încercat:
- epruvete confecţionate în laborator cu presa de compactare giratorie (EN 12697-31);
- epruvete extrase din placă de asfalt confecţionată în laborator (EN 12697-33);
- epruvete confecţionate din carote prelevate din drum (EN 12697-27);
- epruvete confecţionate în laborator cu compactorul cu impact (EN 12697-30).
NOTA 1 – Metoda de compactare are o influenţă deosebită asupra rezultatelor.
NOTA 2 – Pentru încercarea de tip, metoda de compactare este stabilită în prEN 13108-20.
5.3.5 Masa volumică aparentă a epruvetei de încercat trebuie măsurată conform EN 12697-6.
NOTĂ – Diferenţa între rezultate este în general mai mare atunci când epruvetele prezintă diferenţe ale masei
volumice aparente.
22
SR EN 12697-25 : 2006
5.3.6 Deteriorarea epruvetei de încercat trebuie evitată în toate stadiile eşantionării, transportului şi
confecţionării înainte de încercare. În timpul transportului şi depozitării placa şi carota prelevată
trebuie menţinute pe toată lungimea lor pentru a se preveni deformarea sau deteriorarea.
5.4.1 Epruvetele trebuie depozitate la o temperatură între 5 oC şi 25oC. Trebuie prevenită orice
deteriorare sau deformare.
5.4.2 Încercarea nu trebuie începută înainte de 2 zile după compactare în laborator sau pe drum.
5.4.3 Epruvetele trebuie să fie curăţate, dacă este necesar, prin periere sau spălare, dacă este cazul.
5.4.4 Epruvetele trebuie uscate la temperatura ambiantă până la masă constantă, la o umiditate
relativă a aerului mai mică de 80%.
NOTĂ – Masa constantă este obţinută atunci când modificarea masei între două determinări la interval de cel
puţin 4 h este mai mică de 0,1% (m/m).
5.4.5 Pentru micşorarea frecării între pistoanele de încărcare şi epruveta de încercat, feţele inferioară
şi superioară ale epruvetei trebuie să fie netede şi plane. Se trece mâna peste suprafaţa epruvetei.
Dacă se simte netedă fără asperităţi, trebuie considerată adecvată, altfel trebuie polizată sau şlefuită.
5.4.6 Pentru micşorarea frecării între pistoanele de încărcare şi epruveta de încercat, între pistoanele
de încărcare şi epruvetă trebuie folosit un sistem membrană-lubrifiant-membrană.
NOTA 1 – Membrana poate să constea, de exemplu, dintr-un disc decupat dintr-o membrană geotehnică tip latex,
de exemplu ELE P/N EL-25-7621 sau WFI P/N 11091 sau echivalent, cu acelaşi diametru ca al epruvetei. O
cantitate mică de ulei siliconic poate fi aplicată între cele două membrane.
NOTA 2 – Este ştiut că gradul de frecare între pistoanele de încărcare şi epruvetă are o influenţă mare asupra
rezultatelor.
NOTA 3 – În loc de a se pune epruveta de încercat în contact direct cu pistoanele de încărcare, epruveta se
poate lipi la extremităţile sale de plăcile din oţel.
5.4.7 Epruvetele de încercat trebuie depozitate, înainte de montare, la temperatura de încercare.

Temperatura în epruvetă nu trebuie să varieze cu mai mult de 1oC.
NOTĂ – Perioada de depozitare poate fi determinată cu ajutorul unei epruvete martor.
5.5 Mod de lucru
5.5.1 Generalităţi
Pentru evaluarea rezistenţei la deformaţii permanente a unei mixturi date în condiţii de încercare date,
trebuie încercate cel puţin două epruvete.
5.5.2 Pregătire a încercării
5.5.2.1 Se asigură că temperatura din camera de încălzire a atins temperatura stabilită cu o

exactitate de  1,0oC înainte de instalarea probei de încercat.
NOTA 1 – Temperatura de încercare este în general între 30oC şi 50oC. Pentru încercarea conform prEN 13108-20
temperatura de încercare este indicată în prezentul standard.
NOTA 2 – Se recomandă controlarea temperaturii unei epruvete martor în timpul precondiţionării.
5.5.2.2 Epruveta de încercat trebuie poziţionată coaxial cu pistoanele de încărcare. În cazul unor
pistoane cu aliniere automată: înainte de blocarea pistoanelor de încărcare cu aliniere automată,
epruveta trebuie preîncărcată cu atenţie în scopul de a ajusta pistonul de încărcare astfel încât orice
deviere mică de paralelism a extremităţilor epruvetei să se corecteze. Această presiune de
preîncărcare nu trebuie să depăşească 0,02 (2 V + c) în cazul încărcării sinusoidale iniţiale şi 0,02( B
+ c) în cazul încărcării alternative. Timpul de preîncărcare nu trebuie să depăşească (1206) s. Apoi
se blochează pistonul de aliniere automată.
23
SR EN 12697-25 : 2006
5.5.2.3 Se montează traductorii de deplasare.
5.5.2.4 Înainte de începerea încercării, se asigură că temperatura epruvetei este temperatura

specificată  1,0oC. Se aşteaptă suficient timp între fixarea epruvetei şi începerea încercării, pentru
disiparea presiunilor datorită fixării epruvetei.
5.5.3 Aplicare a încărcărilor
5.5.3.1 Înainte de aplicarea încărcărilor de încercare, epruveta trebuie preîncărcată din nou timp de 120 s
la o sarcină statică egală cu 0,02 (2 V + c) în cazul încărcării sinusoidale iniţiale şi 0,02(B + c) în cazul
încărcării alternative. Această încărcare trebuie aplicată gradual şi încet.
5.5.3.2 Imediat după preîncărcare trebuie aplicată presiunea laterală.
NOTĂ – De cele mai multe ori se aplică presiuni laterale c în limitele de la 50 kPa până la 200 kPa. Pentru
încercarea conform prEN 13108-20 presiunea laterală este indicată în prezentul standard.
5.5.3.3 În 10 s după aceasta, trebuie să fie aplicată încărcarea ciclică axială.
NOTA 1 – Pentru încărcarea axială se aplică în cele mai multe cazuri frecvenţe în limitele de la 1 Hz până la 5 Hz
sinusoidală iniţială. Pentru simularea unui trafic redus, poate fi corespunzătoare o frecvenţă mai mică.
NOTA 2 – Exemple de durată a impulsului în utilizarea încărcării alternative sunt: durată a impulsului de 1 s cu 1 s
repaus şi durată a impulsului de 0,2 s cu perioadă de repaus 0,8 s.
NOTA 3 – Pentru amplitudinea presiunii sinusoidale iniţiale V, sunt folosite cel mai des valorile cuprinse de la
100 kPa până la 300 kPa. Pentru încărcare sinusoidală iniţială, amplitudinea încărcării sinusoidale este luată
uzual de două ori până la de trei ori mai mare decât presiunea laterală. Pentru încărcare alternativă, se folosesc
presiunile B de la 100 kPa până la 700 kPa.
NOTA 4 – Pentru încercarea conform cu prEN 13108-20, condiţiile pentru încărcare sunt indicate în prezentul
standard.
NOTA 5 – Rezultatele şi forma diagramei de fluaj depind în mare măsură de condiţiile de încercare: temperatură,
presiune axială şi laterală. Totodată, este de preferat ca să se utilizeze combinaţia în care stadiul 2 al diagramei
de fluaj să existe şi astfel, caracteristicile de fluaj (a se vedea figura 1) să poată fi determinate.
5.5.4 Măsurări în timpul încercării
5.5.4.1 Se măsoară variaţia înălţimii epruvetei în timpul încercării folosind traductorii de deplasare şi
sistemul de achiziţionarea a datelor. Înregistrările trebuie efectuate după minimum fiecare a zecea
aplicare a încărcării până la 100 aplicări, la fiecare a 100-a aplicare până la 1000 aplicări şi apoi la
fiecare 500 aplicari ale încărcării. Fiecare măsurare trebuie efectuată la un moment exact al ciclului
încărcare / repaus. La fiecare măsurare, trebuie cunoscut numărul corespunzător de aplicări ale încărcării.
NOTA 1 – Pentru încărcarea sinusoidală iniţială, măsurările sunt efectuate, de preferinţă, la nivelul minim al
semnalului. Pentru încărcarea alternativă, măsurările sunt efectuate, de preferinţă, în timpul perioadei de repaus
şi cât mai aproape posibil de următorul impuls al încărcării.
NOTA 2 – Mai multe măsurări pot fi necesare, de exemplu în funcţie de tipul de reprezentare a diagramei de fluaj.
5.5.4.2 În timpul încercării, se verifică dacă presiunea laterală şi amplitudinea efortului axial
sinusoidal iniţial sau a înălţimii încărcării alternative rămân constante cu abatere de până la 5% din
valoarea cerută.
5.5.4.3 Încercarea trebuie terminată după cel puţin 10 000 cicluri de încărcare. Încercarea poate fi
oprită în cazul în care deformaţia este prea mare şi există un risc de deteriorare a echipamentului.
Deformaţia trebuie să fie mai mică de 6% în acest caz.
NOTĂ – Se poate întâmpla ca stadiul al doilea al diagramei de fluaj să fie măsurat în timpul unei perioade prea
scurte pentru determinarea parametrilor de fluaj. În acest caz durata încercării trebuie prelungită.
5.6 Calcul şi exprimare a rezultatelor
5.6.1 Se calculează deformaţia cumulată a epruvetei n, în procente, pentru fiecare aplicare a
încărcării măsurată cu următoarea relaţie:
24
SR EN 12697-25 : 2006
n = 100  (ho – hn)/ho (5)
unde:
n este deformaţia axială cumulată a epruvetei după n aplicări ale încărcării, în procente (%);
ho este valoarea medie a înălţimii după preîncărcarea epruvetei, în milimetri (mm);
hn este valoarea medie a înălţimii după n aplicări ale încărcării, în milimetri (mm).
5.6.2 Rezistenţa la deformaţie permanentă a mixturii asfaltice trebuie determinată din interpretarea
diagramei de fluaj, conform cu una din următoarele metode:
5.6.2.1 Metoda 1: Determinare a vitezei de fluaj, fc
Dacă există etapa 2, se reprezintă diagrama de fluaj pe o scară lineară. Se determină panta B1 plecând
de la ajustarea lineară prin metoda celor mai mici pătrate a părţii (cvasi)liniare a diagramei de fluaj
(etapa 2):
n = A1 + B1  n (6)
unde:
n este deformaţia axială cumulată a epruvetei după n aplicări ale încărcării, în procente (%).
Se determină viteza de fluaj, fc, în partea (cvasi)liniară a diagramei de fluaj. Aceasta este panta B1, dar
exprimată în microdeformaţii / ciclu de încărcare:
fc = B1  104 (7)
Parametrul fc se foloseşte pentru caracterizarea rezistenţei la deformaţie permanentă a unei mixturi date.
NOTĂ – Această metodă este simplă, dar are dezavantajul de a fi doar o reprezentare mai puţin exactă a
diagramei de deformaţie. Mai mult, panta fc depinde foarte mult de intervalul ales pentru ajustarea diagramei,
pentru că nu există în general nici o parte cu pantă reală constantă în diagrama de fluaj.
5.6.2.2 Metoda 2: Determinare a parametrilor B şi 1000,calc
Se determină prin metoda celor mai mici pătrate ajustarea polinomială a părţii (cvasi)lineare a
diagramei de fluaj:
n = A  n B (8)
sau echivalent, se determină ajustarea lineară prin metoda celor mai mici pătrate a valorilor (log n - log n):
log n = log A + B log n (9)
unde:
n este deformaţia axială cumulată a epruvetei după n aplicări ale încărcării, în procente (%);
B este puterea ajustării polinomiale prin metoda celor mai mici pătrate sau este panta
ajustării lineare prin metoda celui mai mic pătrat a valorilor log n în funcţie de log n.
Se determină deformaţia permanentă calculată după 1000 cicluri de încărcare, 1000,calc, în procente (%):
1000,calc = A  1000B (10)
Parametrii B şi 1000,calc se folosesc pentru caracterizarea rezistenţei la deformaţie permanentă a unei

mixturi date.
NOTĂ – Această metodă pare mai complexă decât metoda 5.6.2.1, dar are avantajul că în multe cazuri se
observă clar o parte liniară în diagrama de fluaj.
25
SR EN 12697-25 : 2006
5.6.3 Dacă există numai etapele 1 şi 3 ale diagramei de fluaj sau dacă deformaţia este atât de mare
încât încercarea trebuie oprită după un număr mai mic de cicluri de încărcare astfel încât este
înregistrată numai etapa 1, atunci mixtura trebuie considerată ca fiind foarte sensibilă la deformaţie
permanentă în condiţiile de încercare date. Pentru compararea acestor mixturi pot fi folosite valorile
deformaţiei permanente corespunzătoare unui număr bine definit de aplicări ale încărcării, de exemplu
1000 şi 10000.
Raportul de încercare trebuie să facă referire la acest standard european şi să includă următoarele
informaţii despre epruvete, condiţiile de încercare şi rezultatele încercării:
5.7.1 Informaţii despre epruvete
Pentru fiecare epruvetă, trebuie să existe în raportul de încercare informaţiile următoare:
a) tipul şi originea materialului supus încercării;
b) numărul de identificare al epruvetei;
c) metoda de preparare a epruvetei: în laborator (a se referi la standardul EN corespunzător) sau

prelevare din drum;
d) valoarea medie a diametrului, în milimetri;
e) înălţimea iniţială, în milimetri;
f) masa volumică aparentă, în megagrame pe metru cub cu exactitate de 0,001 g/cm 3;
g) particularităţile (inclusiv numărul de epruvete eliminate).
5.7.2 Informaţii despre condiţiile de încercare
Pentru fiecare epruvetă trebuie incluse în raportul de încercare următoarele informaţii:
a) temperatura de încercare;
b) presiunea laterală, în kilopascali;
c) forma semnalului ciclic: sinusoidal iniţială sau încărcare alternativă, în kilopascali;
d) amplitudinea încărcării sinusoidale iniţiale sau înălţimea încărcării alternative, în kilopascali;
e) frecvenţa, în herţi (în cazul încărcării sinusoidale axiale iniţiale); durata impulsului şi perioada de
repaus (în cazul încărcării alternative).
5.7.3 Rezultate ale încercării
Pentru fiecare epruvetă, trebuie incluse în raportul de încercare următoarele informaţii:
a) diagrama de fluaj;
b) caracteristici ale fluajului, dacă se solicită, cu reprezentarea ajustărilor pe diagrame de fluaj;
c) valoarea medie a caracteristicilor de fluaj, dacă se solicită.
5.8 Exactitate
Un exerciţiu de exactitate conform cu acest standard european nu a fost încă efectuat.
26
SR EN 12697-25 : 2006
Un studiu asupra exactităţii privind încercarea axială de încărcare repetată în vid (VRLAT) implicând 7
laboratoare de încercare cu 6 epruvete duplicate din 3 materiale, a condus la valorile repetabilităţii şi
reproductibilităţii prezentate în tabelul 1 (a se vedea M. E. Nunn şi alţii, al 2-lea Congress Euroasfalt &
Eurobitum, Barcelona 2000, pagina 590).
Tabelul 1 – Repetabilitatea, r, şi reproductibilitatea, R, pentru deformaţia la terminarea încercării
Deformaţie cumulată la terminarea încercării (microdeformaţii)

SMA HRAN2) Beton asfaltic
Valoare medie 7.400 14.300 3.553
Repetabilitate r 1.710 4.130 841
Reproductibilitate R 1.710 7.290 1.640
N2)
NOTĂ NAŢIONALĂ – Se citeşte Hot Rolled Asphalt
27
SR EN 12697-25 : 2006
Bibliografie
1 EN 12697-38, Bituminous mixtures – Test methods for hot mix asphalt – Part 38: Common
equipment and calibration
2 prEN 13108-20, Bituminous mixtures – Material specifications – Part 20: Type testing
28
SR EN 12697-25 : 2006
(pagină albă)
29
SR EN 12697-25 : 2006
Standardul european EN 12697-25:2005 a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic
CT 187 "Drumuri".
Membrii comitetului de lectură (CDL) care au verificat versiunea română a standardului european
EN 12697-25:2005:
dl. Mihai BOICU APDP Membru al comitetului

tehnic CT 187 – Drumuri
dna. Olga ACHIMESCU SRAC Cert Serv Membru al comitetului

tehnic CT 187 – Drumuri
dna. Mihaela UDRAN ASRO Expert ASRO
Versiunea română a prezentului standard a fost elaborată de către dna. Nadia POPESCU de la
S.C. BOMACO S.R.L.
Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare.

Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a
tuturor modificărilor.
30
SR EN 12697-25 : 2006
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în
Buletinul Standardizării.
31

SR en 12697 25

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR en 12697 25

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 93.080.

APROBARE Aprobat Directorul General al ASRO la 27 ianuarie 2006

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Ref.: SR EN 12697–25 : 2006 Ediţia 1

Standardul stabileşte două metode de încercare pentru determinarea rezistenţei la deformaţii

- metoda de încercare la compresiune ciclică monoaxială (metoda A);

EN 12697-6:2003 IDT SR EN 12697-6:2004

EN 12697-27:2000 IDT SR EN 12697-27:2002

EN 12697-29:2002 IDT SR EN 12697-29:2003

EN 12697-32:2003 IDT SR EN 12697-32:2004

EN 12697-33:2003 IDT SR EN 12697-33:2005

STANDARD EUROPEAN EN 12697-25

Bituminous mixtures. Test Mélanges bitumineux. Méthodes Asphalt. Prüfverfahren für

Prezentul standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 12697-25 : 2005.

Standardul european a fost aprobat de CEN la data de 15 martie 2005.

COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

Centrul de Management: rue de Stassart, 36 B-1050 Brussels

Prezentul standard nu înlocuieşte nici un standard european existent.

Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naţionale de standardizare ale

Metoda de încercare A descrie procedura pentru determinarea caracteristicilor fluajului mixturii

Metoda de încercare B descrie procedura pentru determinarea caracteristicilor fluajului mixturii

Pentru utilizarea acestui standard european, se aplică următorii termeni şi definiţii:

NOTĂ – În general se pot distinge următoarele stadii (a se vedea figura 1)

N Deformaţie axială cumulată 1 Stadiul 1

Figura 1 – Model de diagramă a fluajului

NOTĂ – Simbolul utilizat este r.

NOTĂ – Simbolul utilizat este R.

4 Metodă de încercare A – Metodă de compresiune ciclică monoaxială cu

O epruvetă cilindrică de încercat cu un diametru de 150 mm, menţinută în condiţii de temperatură

Figura 2 – Aparatură de încercare

4.2.1 Sistem de încercare

4.2.1.1 Aparatură de compresiune

1 Deformaţie, microdeformaţii t Timp

Figura 3 – Diagramă a efortului şi fluajului

Figura 4 – Diagramă a încărcării

4.2.1.2 Configuraţie a încărcării

NOTĂ – Înclinarea marginii inferioare poate fi de asemenea rotunjită.

Figura 5 – Margine inferioară a pistonului

4.2.1.3 Sistem de control şi măsurare

NOTĂ – Se recomandă ca sistemul de control să includă un generator de funcţii programabile şi un circuit de

4.2.1.4 Traductori de deplasare

4.2.1.5 Cameră termostatică

O cameră termostatică care să menţină epruveta de încercat la temperatura stabilită. Exactitatea

4.2.2 Instrumente de măsurare şi accesorii necesare

4.2.2.3 Cameră de uscare, cu temperatura cuprinsă între 15oC şi 25oC.

4.2.2.4 Zonă de depozitare, cu temperatura cuprinsă între 5 oC şi 25oC.

4.3 Confecţionare a epruvetelor

- epruveta trebuie să aibă o înălţime de (60  2) mm şi un diametru de (148  5) mm;

- înălţimea nu trebuie să varieze cu mai mult de 1,0 mm şi diametrul nu trebuie să varieze cu

4.3.4 Încercarea trebuie efectuată pe:

- epruvete de încercat confecţionate în laborator cu presa de compactare giratorie (EN 12697-31);

- epruvete de încercat confecţionate în laborator cu compactorul cu impact (EN 12697-30).

NOTA 1 – Modul de compactare are o influenţă considerabilă asupra rezultatelor.

4.4 Condiţii de depozitare

4.4.1 Epruvetele trebuie depozitate la o temperatură între 5 oC şi 25oC. Epruvetele de încercat

4.4.4 Epruvetele trebuie uscate la masă constantă la temperatura camerei.

NOTA 2 – Nu se aplică pe suprafaţa dintre două epruvete (a se vedea 4.3.6).

NOTĂ – Este avantajos să se efectueze aceasta într-o cameră termostatică.

4.5 Mod de lucru al încercării

NOTA 1 – Temperatura uzuală de încercare este 40oC.

4.5.4 Trebuie înregistrată deformaţia după preîncărcare.

4.6 Calcul şi exprimare a rezultatelor