Traduceri

„Nu putem aboli cultura, muzica, teatrul nici măcar într-o situație extrema de tipul celei pe care o
trăim astazi!” spunea Riccardo Muti, referindu-se la perioada pandemiei, într-un interviu pe care l-a
oferit înaintea concertului de anul nou de la Viena,

despre situația din 2011, în Italia

"Cultura e spettacolo al collasso, stop ai tagli"

Mobilitazione in teatri, cinema e musei
Cultura și teatrele în colaps. Stop tăierii banilor de la buget.
Se mobilizeaza Teatrele, Cinematografia și Muzeele

https://www.repubblica.it/politica/2011/03/22/news/tagli_cultura_dossier_e_iniziative-13942949/

Au fost trei zile de proteste împotriva taierii fondurilor la bugetul pentru cultură, pentru instituţiile
care produc spectacole. Trei ocazii pentru a informa și sensibiliza cetaţenii, opinia publică și
reprezentanţii politici și ai instituţiilor de Stat, în legătură cu faptul că Instituţiile de teatru, balet,
muzică și cinema sunt în genunchi, tăierea banilor, subventionaţi de către stat pentru acest an
riscând sa compromită supravieţuirea multor teatre și pierderea a 220 mii de locuri de muncă, doar
in teatre . Sunt în pericol de a/și închide porțile instituții de prim rang cum ar fi Cinecitta, teatrul La
Fenice din Veneția, sau Festivalul literaturii din Mantova, care în cast an, va avea finanțarea de la
buget tăiată la jumătate.
În aceste trei zile , pe întreg teritoriul Italiei în toatet cinematografele, muzeele, bibliotecile și
locurile unde se desfașoara activități culturale se vor distribui manifeste/ fluturași prin care se vor
explica motivele acestei acțiuni de protest.
În cinematografe se va proiecta spotul Se interzice cultura, realizat pentru a susține această acțiune
de protest. Toată acesta acțiune de luare de poziție se va incheia pe data de 28 Martie la Teatro
Regio din Torino, cu o întâlnire publică, în care se vor puncta din nou problemele, și se vor propune
soluții pentru a redresa un sector, Cultura italiana, de un asemenea prestigiu ,in toată lumea și care
produce, în mod prozaic, în fiecare an 40 miliarde de Euro, 2.6% din Pil național.
Foarte multe personalitați din lumea culturală s-au ridicat și au atacat decizia guvernului de a reduce
finanțările pt Cultură, cerând o reconsiderare a sumei dedicate acesteia, denunțând o situație deja la
limită!
Aruncarea de manifeste în seara spectacolului de deschidere a Stagiunii Teatrului Scala din Milano,
la premiera de Nabucco, un eveniment de o importanță deosebită, urmărit cu interes de o întreagă
Europă, mai ales ca se celebrau și 150 de ani de la Unirea Italiei, a reaprins reflectoarele la nivel
european pe această problemă.

„Nu ne mai ajung promisiunile verbale. Vrem acte concrete care sa schimbe situația actuală. Deja,
în trecut am avut promisiuni care nu au fost tinute!”

Așa , au fost formulate 8 cereri concrete și expuse guvernului de către capii acestei inițiative:

1. Afirmarea importanței capitale a culturii în politica economica si social -națională a Italiei ca

instrument real și documentat de creștere civila și economica

2. Asigurare aunui nivel sigur și adecvat de finanțare a sectorului cultural care să-i permite existența
și dezvoltarea, începând cu reînființarea Fondului Unic de Spectacol

3. Introducerea unor forme de deducere fiscala pt cei care fac donații în sectorul cultural.
4. Garantarea tax-credit și tax shelter pt cinema, din buget, sau implicând pe aceeia care se folosesc
de produsul final al filmului, nu adăugându-l la prețul biletului plătit de către public

5. Menținerea locurilor de muncă și încurajarea dezvoltării profesionale a celor ce muncesc în

sector, prin crearea de oportunități, de cursuri formative

6. Investiții într-o valorizare eficace, care să ne tuteleze patrimoniul cultural și ambiental, implicând
și Consiliile locale, în teritoriu.

7. Promovarea proceselor de modernizare în gestionare și în producție, susținerea creativitații

generației tinere.

8. Punerea în practică de Politici culturale de nivel european.

Și Președintele Comisiei UE, Jose M Barroso a amintit, la rându-i, despre valoarea centrala a
culturii, a științei și a educației, definindtăierea fondurilorpentru aceste sectoare foarte puțin
inteligente

În Franța guvernul nu a atins deloc bugetul pe cultură. Bilanțul anului 2011 prevede o creștere de
154 milioane pe un total de buget de 7,5 miliarde euro.

Ministrul culturii ,Frederic Mitterand are clare prioritățile, dedicand 868milioane patrimoniului per
muzee și colecții, susține spectqacolul în sălile de teatru menținând bugetul din 2010 care era deja
de 663 mil euro, restaurarea Muzeului Picasso, și a Cadrilaterului Richelieu precum și susținerea
Palais de Tokyo în lumea artei contemporana.
O altă acțiune lăudabilă a statului francez este inițierea constructiei, la Marsilia, a Muzeului
Civilizațiilor europene și mediterane
Statul francez a crescut fondurile dedicate școlilor de arte și arhitectura și au fost inființate noi
fonduri pentru a dezvolta sistemul de educație a cetațenilor, fără a se miza pe jocuri politice,
gândindu-se doar la interesul național!

Și Germania a fost lovită de criza economica, ca și Italia, dar acolo, este mereu reafirmataideea ca
Cultura trebuie tutelată, salvată, pusă pe primul loc în astfel de momente, de criză.

În Anglia perioada de aur s-a terminat, sau e în stand-by...Guvernul, unica sursa de bani pt Cultura,
reduce în mod drastic finanțările dedicate instituțiilor culturale. Liberal-democraticii și
conservatorii sunt c toții de acord cu aceasta reducere drastică. De aceea, aceasta ar putea sa nu fie
doar o situație de moment, temporana, ci sa aibă un caracter permanent: Se dorește modelul
american al filantropiei private ca principala resursa de finanțare a artelor, punându-se fine
susținerii bugetare tradiționale de la guvern.
A fost tăiat bugetul destinat Departamentului de Cultura cu 1,7 miliarde de dolari, astfel, subventiile
pt muzeele naționale au scăzut cu 15% și cele pe l Arts of Council cu 29%.
L arts of Council Englend, care e angenția guvernativa care sustine artele spectacolului și unele
galerii, s-a trezit astfel cu 189 milioane de dolari în minus, fiinde constransă, astfel, sa taie fondurile
unor Instituții de prestigiu cum ar fi Royal Opera House și Național Theatre cu 6%, iar Almeida
Theatre, trezindu-se cu o treime din bani mai puțin decât în anul precedent.

UlteriorArts Council a declarat ca va mări bugetul pt arte cu 11,3 milioane de dolari (față de anul
precedent, cu 50%). Alte 4 mil de dolar use vor dona dintr o campanie de adunare de fonduri, și din
economia făcută de Art Fund, care a rennțat la anumite cheltuieli, care nu le erau neapărat necesare,
si din vânzarea de carduri de membru,( care în prețul unei sume modice de 35 de sterline anuale,
permit intrarea libera a deținătorului în mai mult de 200 muzee, și prețuri promoționale la biletele pt
cele mai importante expozitii.)

Și Portugalia a trebuit sa recurga la un plan de austeritate în 2011, tăind 9%din fondurile dedicate
culturii.
În unele teritorii ale Spaniei finanțările sunt deja diminuate cu o treime, și aceeași stuație putem să o
observam și în Tările de jos, unde Wilders a tăiat în mod drastic banii care reveneau teatrelor,
purtând chiar la manifestații de stradă.
Grecia, țara cea mai greu lovita de criză economică va trebui să se adreseze Comunității europene
cu cererea de 540 milioane de euro, necesari intreținerii monumentelor arheologice și pt restaurarea
diverselor muzee, multe dintre aceste fiind constrânse să-și închidă porțile, din lipsă de fonduri

fragment din Scrisoarea deschisă a lui Umberto Eco pentru ministrul culturii, Tremonti:

Louvre-ul, Metropolitan Museum of Arth, Universitatea Harvart și , în curând și cea din Pechin
sunt Instituții care fac foarte mulți bani. Cred ca, administrate așa bine cum sunt, foarte mulți bani
fac și Muzeele Vaticanului, la fel și muzeele Gli Uffizi https://www.uffizi.it/ și Pompei!
Mă tot întreb, însă, cum e posibil ca Italia, de care se zice ca deține cca 50% din operele de artă, pe
întreg mapamondul, (ca sa nici nu mai pomenim de peisajele deosebite pe care le avem), sa scoată
mai puțini bani din turism decât Franța sau Spania sau decât New York-ul.Ceva nu funcționeaza,
cineva nu știe cum să facă banii, și mănâncă cu Cultura națională.
Nu se mănâncă cu anorexia culturală!

Scrisoare deschisă scrisa de Riccardo Muti Primului ministru Conte, cu ocazia celui de al doilea
lock down

„Sărăcirea minţii și a spiritului e periculoasă și poate face rău sănătății corpului”

-Riccardo Muti

A defini activitatea teatrală și muzicală, așa cum am auzit de la unii reprezentanti ai guvernului, ca
superfluă, e o demonstrație de ignoranță, incultură și lipsă de sensibilitate. Așa o afirmație nu ține
seama de sacrificiile, suferințele și responsabilitatea față de o parte a socitații civile, reprezentată de
miile de artiști și toți ceilalți oameni, care lucrează în acest sector al spectacolului și care, cu
siguramță azi se simt ofensați în demnitatea lor profesională, și preocupați pentru viitorul vieții lor
Va cer, în numele lor, dar și în numele publicului nostru, sa redați viața activităților în teatre, pentru
acea nevoie de hrana spirituală, fără de care societatea se abrutizează!

www.ilrestodelcarlino.it/ravenna/cronaca/riccardo-muti-lettera-conte-1.5649778

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Scrisoare apel din partea Asociaţiei Profesionale Assolica

„Pacta sunt servanda”

www.apemusicale.it/joomla/terza-pagina/lettere-in-redazione/11301-lettera-appello-da-assolirica
Dle Presedinte,
Dle Presedinte al Consiliului Ministrilor,
Dle Ministru al Culturii,

Asociatia Profesională Assolirica face un apel / o propunere celor mai înalte funcții în Stat, dorind
sa contribuie, în acest fel, la alcătuirea Proiectului care se pregătește pt enumerarea cheltuielilor
necesare în suma dedicata Italiei din Proiectului de repunere Italia pe picioare, cu Programul Next
Generation Eu.
Vorbim despre sectorul nostru, cel al Operei lirice, sector ce reprezintă unul din marcile de
excelență pe care Italia îl poartă în întreaga lume și asta dintotdeauna. Vorbim despre noi, artiștii și
team de creație, cum ar fi cântăreți soliști, dirijori de orchestra, regizori, scenografi, costumiști, care
reprezintă coloana vertebrala a Operei, cei fără de care nu se poate deschide cortina.
Opera lirica italiana nu e un simplu divertisment, cum, din păcate, în aceste ultime decenii a fost
considerată, ci reprezintă un patrimoniu cultural artistic istoric italian. Tocmai aceste două
patrimonii- cel istoric și cel artistic sunt cele citate în mod expres în articolul 9 al Constituției, ca
bunuri care trebuie promovate și apărate de către Stat. Si tocmai de aici trebuie plecat ,după părerea
noastră: de la Constuituție, care e Legea fundamentala a națiunii noastre.

Opera lirica e recunoscută, peste tot în lume, ca martor și ambasadoare a Culturii noastre și a
Identității noastre naționale.
De la limba italiană la știința tehnic-interpretativă, de la maiestria artizanala-manifacuturiala la cea
vocală, Opera lirica e un puternic mijloc de cunoastere și publicitate pt țara noastră. Ajunge doar sa
citam (din Operabase)feptul ca intre anii 2004 și 2020 printre primele 10 opere cel mai cântate în
lume, opt sunt italiane, (Traviata ,de Verdi, fiind pe primul loc),si alte 16 , în primele 20 .
Mai mult: printre primii cinci compozitori ale caror opere se cânta cel mai mult în lume patru sunt
italieni, Verdi ,pe primul loc după care urmează Mozart, pentru ca mai apoi să fie urmat de alți trei
italieni: Puccini, Rossini, Donizetti.
Dorim sa citam din recenta scrisoare a Presedintelui Curții Constitutionale Giancarlo Coraggio,
trimisa ziarului La Stampa pe 9 februarie, cu titlul Italia sa repornească de la Cultură!, în care se
amintește ca , în Republica italiana Cultura e un drept al persoanei și o datorie a Statului sa o
susțină și sa o asigure. Acestea reies tot din Art. 9 al Constituției, dar Președintele Coraggio citeaza
și articolul 3 din Constituție, pentru ca egalitatea cetațenilor se exprima și prin posibilitatea tuturor
cetatenilor de a avea acces la procesele de creare și utilizare a culturii. Fără a mai pomeni aici de
elementele a voi deja cunoscute din studiile pe profiturile pe care le aduce fiecare euro investit în
Cultura, la orice nivel, fie în mod direct, fie indus.

În fine,ajungem la propunerea noastră. Opera lirica ar putea fi una din principalele investiții pentru
viitor, n cadrul programului Restart în sistemul Național. Investitție ce trebuie să fie coerentă și
consecventa textului Constituției: „Tutelaţi patrimoniul istoric și artistic al naţiunii” .
Investiţie de a carei necesitate, noi, artiştii lirici profesionişti avem acum absolută urgenţă. Dar care
trebuie precedată în mod absolut de recunoașterea formala și substanţială a importanţei pe care o
joaca sectorul nostru pentru Naţiune. E absolut necesar să se reafirme faptul ca Opera Lirica nu e
DOAR un divertisment, ci, repetăm, un bun istoric și artistic cultural. Această recunoaştere nu
trebuie sa s e oprească la simpla tutelă a teatrelor noastre și a angajaţilor lor, ci trebuie să fie o
tutela activă și factivă şi pentru profesiunile artistice și creative, ai liber profesionistilor din arta
lirica, în momentul de faţă, cu o situaţie foarte neclară din punct de vedere al cadrului de securitate
sociala.
Dacă teatrele cu angajaţii lor sunt hardware-ul patrimoniului Operei lirice, noi, artistii suntem
software-ul, fără de care Opera lirica nu ar exista.
Ceea ce ne apare o urgenţă ar fi ca ariştii, regizorii, scenografii care sunt liber profesionişti, și nu
angajați, să fie consideraţi pe deplin Patrimoniu cultural al ţării, şi în consecinţă, să fie tutelaţi de
Art. 9 al Constituţiei.
Investiţie, după părerea noastră, ar fi necesară pentru a face din Operă un sector care ar aduce foarte
mult câștig întregii naţiuni, dar care ar trebui sa aibă în prima fază o reconsiderare a Sistemului
după care funcționează Fundaţiile Lirico-Simfonice, cele mai importante fabrici culturale naţionale
de opera pt ţara noastră și chiar pentru întreg mapamondul, dar care de ani de zile nu reuşesc să
plăteasca la timp, prestaţiile artiştilor, regizorilor, scenografilor și furnizorilor.
Noi, artistii și celelalte compartimente creative din teatre, care trăim din remunerarea după
producţiile la care luăm parte, suntem cei care suferim cel mai mult de pe urma acestei situaţii
normative inadecvate .Cadrul legislativ actual cere acestor Fundaţii Lirico Simfonice, astăzi, entităţi
de drept privat, să-şi găsească asociaţi și sponsori, tocmai pentru a acoperi resursele tot mai reduse,
acordate ndin partea statului, prin acel Fond Unic de Spectacole. Un Sistem, care pe de o parte face
ca Statul sa nu-şi îndeplinească indatoririle ce i-au fost cerute prin Constitie, iar pe de alta, a
demonstrat clar, ca nefuncţional.

Signor Presidente della Repubblica,

signor Presidente del Consiglio dei Ministri,

Signor Ministro della Cultura,

credem ca a venit timpul sa consolidam, mai mult ca niciodată, patrimoniul Operei Lirice, care , pe
alte meleaguri e promovat și tutelat cu un succes enorm. E paradoxal că, tocmai în țara noastră
Opera să fie considerată doar ca simplu spectacol sau și mai rău, un simplu eveniment de
divertisment, în loc să fie tutelat pe deplin ca unul din cei mai importanti piloni culturali, și deci ai
democrației întregii națiuni, așa cum e, de fapt.
Știm ca propunerea pe care o facem nu e nici simplă nici ușor și rapid de pus în practică, dar suntem
ferm convinși ca e important ,inainte de orice, sa expunem aceasta problema celor mai inalte funcții
în Stat, celor ce au rolul astayi de a repune pe picioare casa noastră comună, Italia. Spor la muncă!

Președintele național al Assolirica

Giovanni Floris