Niciodată

de Dominte Alice Maria

Mistic chip ce din văzduh răsare,
Ce-l văd aplecându-mă spre mare.
Seara,când aud valurile grele,
Tu apari în visele mele.

Încercași să deslușesc misterul,

Dar în sufletul mă strivește gerul,
Aud o voce când sunt pe mal,
Aud un zgomot și nu-i ceva normal.

Ești tu?Creatură magică a mărilor

Simțită numai de mine pe timpul zorilor,
Sau noaptea,când cerul se reflectă-n tine
Și simt că ești o stea și mă veghezi pe mine.

Oare tu ești?Oare te voi vedea vreodată?

Sau voi sfârși pe căile “Lui niciodată”,
Te aud și sper în al meu gând
Că n-ai să mori,după mine strigând.

Misterul ăsta mi-e nemijlocit,

Și nu-l pot desluși subit.
Simt că voi sfârși pe căile “Lui niciodată”,
Oare tu ești?Oare te voi vedea vreodată?