O 

planetă este un corp astronomic care orbitează o stea sau o rămășiță stelară, care este suficient
de masivă pentru a fi rotunjită de propria sa gravitație[1], nu este suficient de masivă pentru a
provoca fuziunea termonucleară și și-a curățat regiunea vecină de planetezimale.[b][2][3]
Termenul de planetă este vechi, având legături cu istoria, astrologia, știința, mitologia și religia. Cinci
planete din Sistemul Solar sunt vizibile cu ochiul liber. În multe culturi timpurii, acestea erau
considerate zeițe. Pe măsură ce cunoștințele științifice avansau, percepția umană asupra planetelor
s-a schimbat, încorporând o serie de obiecte disparate. În 2006, Uniunea Astronomică
Internațională (IAU) a adoptat oficial o rezoluție care definește planetele din Sistemul Solar. Această
definiție este controversată, deoarece exclude multe obiecte ale masei planetare în funcție de unde
sau ce orbitează. Deși opt dintre corpurile planetare descoperite înainte de 1950 rămân „planete”
sub definiția actuală, unele corpuri cerești, cum ar fi Ceres, Pallas, Juno și Vesta (fiecare obiect din
centura de asteroizi solari) și Pluto (primul obiect trans-Neptunian descoperit), care au fost
considerate cândva planetele de către comunitatea științifică, nu mai sunt privite ca planete sub
definiția actuală.
Planetele din astrologie au o definiție diferită.
Ptolemeu a gândit un sistem în care planetele orbitează Pământul în mișcări deferente și epiciclice.
Deși ideea că planetele orbitau Soarele fusese sugerată de mai multe ori, abia în secolul al XVII-lea
această opinie a fost susținută de dovezi din primele observații astronomice cu telescopul, realizate
de Galileo Galilei. Cam în același timp, prin analiza atentă a datelor observaționale pre-telescopice
colectate de Tycho Brahe, Johannes Kepler a descoperit că orbitele planetelor erau eliptice și nu
circulare. Pe măsură ce instrumentele de observare s-au îmbunătățit, astronomia a observat că, la
fel ca Terra, fiecare dintre planete se rotea în jurul unei axe înclinate în raport cu polul său orbital, iar
unele aveau aceleași caracteristici precum calote glaciare și anotimpuri. Încă din zorii epocii
spațiale, observarea atentă a sondelor spațiale a constatat că Pământul și celelalte planete au
caracteristici precum vulcanismul, uraganele, plăcile tectonice și chiar hidrologia.