Autopurificarea solului

Prin capacitate de autoepurare se înțelege proprietatea factorilor de mediu – apă,

aer, sol – care au suferit o poluare, de a-și redobândi total sau parțial starea de
puritate inițială, prin procese fizice, chimice și biologice, fără intervenția omului.

Printr-un complex de procese fizice, chimice sau biologice

proprii, solul salubru dispune de capacitatea de a degrada si
modifica numerosi poluanti care ajung la nivelul sau. Aceasta
capacitate, denumita autopurificare, este eficienta doar in conditiile
in care solul nu este excesiv de polouat cu reziduuri minerale sau
organice. Intr-o prima etapa a autopurificarii intervine selectivitatea solului, prin
care sunt retinute substante proteice, glucidice, coloranti, structuri coloidale,
alcaloizi, fermenti si toxine bacteriene. Ulterior, microflora telurica realizeaza
procesele de biodegradare a substantelor organice, ai caror produsi finali sunt
dependenti de cantitatea de oxigen din sol. Astfel, in prezenta oxigenului,
hidrocarbonatele sunt descompuse in glucoza care, la randul ei, este degradata pana
la dioxid de carbon si apa. In solurile sarace in oxigen, au loc procese de
descompunere anaeroba, in urma carora rezulta produsi nocivi, cum sunt acetona,
acidul lactic, acidul acetic, acidul butiric, s.a. Lipidele sunt scindate, intr-o prima
faza, in glicerina si acizi grasi; ulterior, glicerina este biodegradata in dioxid de
carbon si apa, pe cand acizii grasi, a caror descompunere este mult mai lenta, se
pot acumula la nivelul solului. In prezenta oxigenului, biotransformarea proteinelor
parcurge doua etape. Initial, sub actiunea florei proteolitice, sunt
scindate in polipeptide care, prin interventia ectoenzimelor, sunt
descompuse in aminoacizi. Acestia, prin dezaminare si
decarboxilare, genereaza amoniac si dioxid de carbon.

In etapa a doua, de mineralizare (nitrificare), prin oxidarea amoniacului rezulta

nitriti si ulterior nitrati. In cazul proteinelor care contin sulf si fosfor, procesul se
desfasoara similar: initial rezulta hidrogen sulfurat, respectiv hidrogen fosforat,
care, in final, se mineralizeaza pana la sulfati, respectiv fosfati. In conditii de
anaerobioza, biodegradarea proteinelor nu mai parcurge etapa de mineralizare. In
plus, pot apare procese de reducere prin care azotatii, fosfatii si sulfatii din sol sunt
transformati in amoniac, hidrogen fosforat, respectiv hidrogen sulfurat.