~ CĂLĂTORIA ~

Daţi-mi voie să vă ofer un exemplu de cunoaştere. Haideţi să mergem într-o scurtă călătorie. Hai
să mergem în vacanţă. Da, fiecare dintre voi, singur, în vacanţă. Sunteţi acasă, vă faceţi bagajele. Vă
alegeţi hainele din dulap, realizaţi că de mult timp nu aţi mai cumpărat ceva semnificativ. Dar nu contează,
împachetaţi ce aveţi.
Da, nişte lenjerie. Probabil că de deodorant nu e nevoie, pentru că nu veţi sta în preajma altora. Pantaloni
scurţi, tricouri. Nu aveţi nevoie de prea multe. Mergeţi într-un loc plăcut, singuri. Dacă vă gândiţi: “Bine,
dar am copii, un soţ, am un serviciu”, la naiba de toţi. Uitaţi de ei. Hei, probabil că nu v-au spus, dar ar
vrea ca voi să plecaţi puţin.
Aşa că vă faceţi bagajele. Da, le închideţi bine şi vă asiguraţi că aveţi şi paşaportul. Dacă nu aveţi un
paşaport, creaţi unul acum. Yo Soy El Punto. Creaţi-l, chiar acum. Da, văd. Paşaportul este acolo.
Oh, ia te uită – sunt şi bilete de avion. Deschideţi-le acum. Ştiu că nu se mai folosesc bilete, că faceţi totul
pe Internet, dar jucaţi-vă cu mine. Desfaceţi biletele. Incredibil! Sunt bilete la first class, cu complimentele
lui Adamus. Da, de ce nu? Oh, priviţi – zburaţi cu Masters Airline. Nici nu ştiaţi că există. Credeaţi că o să
trebuiască să vă descurcaţi cu United (Airlines). Nu, suntem la Masters Airline. First class. Doar pentru
voi.
Luaţi limuzina până la aeroport, nu unul din taxiurile în care se înghesuie mulţi deodată. O limuzină. Doar
voi. Vă uitaţi spre partea din faţă a limuzinei. Pare că e lungă cât două străzi, dar priviţi cu atenţie şi
geamul dinspre şofer se lasă. Priviţi! Eu vă duc la aeroport.
Ajungeţi la aeroport. Sunteţi la first class, nu e nevoie să aşteptaţi la coadă. Treceţi direct. Vă urcaţi în
avion. Haa! Nu mai e nimeni altcineva. Este doar pentru voi. Desigur, se deschide uşa de la cabina
piloţilor şi de acolo apare un cap. Ia te uită, suntem eu şi Kuthumi! Oh, sunteţi în siguranţă. (câteva
râsete) Într-un fel. (Adamus râde)
Respiraţi adânc şi hai să mergem mai departe. Hai să decolăm spre locuri necunoscute, aşa cum nu mai
sunt altele pe Pământ, dar totuşi calde şi însorite, cu plaje, palmieri, Margarita and Mai Tai.
Ajungem acolo – un bungalow foarte, foarte frumos pentru voi. E aproape de mărimea unui oraş, dar îl
putem numi bungalow. Este relaxat. Este uşor. Sunt şi oameni care aşteaptă să vă servească, vedeţi voi,
pentru că maestrul le permite altora să-l servească.
Permite energiilor să-l servească.
Ei au grijă de toate înainte chiar ca voi să ştiţi că aveţi nevoie de ceva, fie că e vorba despre un pahar cu
apă, fie că e vorba de mâncare, de hârtie igienică în plus, orice ar fi. Ei ştiu înainte ca voi să realizaţi că vă
trebuie.
Vă aşezaţi o clipă ca să priviţi oceanul frumos, locul acesta minunat în care aţi venit în vacanţă – este
unul din momentele “uau”. “Uau.” Fără vină. Fără griji. Doar “uau”.
Aşa ar trebui să fie viaţa. Absolut, 100%, fără compromis, aşa ar trebui să fie viaţa. Iată-vă stând în acest
paradis. Totul este aici. Totul este aici, iar voi vă simţiţi în pace cu voi înşivă. În cele din urmă, în cele din
urmă simţiţi că meritaţi. Meritaţi. Acestea nu au venit pe cheltuiala altcuiva. Meritaţi.
Era nevoie să vă regeneraţi corpul. Trebuia să ieşiţi puţin din energia nebună, agitată a Pământului. Nu e
nevoie să faceţi nimic în această vacanţă. Nu e nevoie să încercaţi să vă strângeţi la un loc, să urmaţi
vreo dietă, să meditaţi sau să faceţi altceva.
Doar bucuraţi-vă de orice doriţi.
Dormiţi până târziu, pentru că vă simţiţi foarte bine cu adierea caldă care intră pe fereastra deschisă. Vă
treziţi, vă plimbaţi pe plajă, mâncaţi o pâine întreagă – o pâine caldă, cu mult unt şi cu mult gem. Beţi încă
două ceşti de cafea în plus, fără să vă faceţi griji pentru asta. Oh! Aşa ar trebui să fie viaţa.
Mergeţi în sat. Toţi sunt amabili cu voi, vă tratează cu onorare şi respect. Hm. E prima dată când se
întâmplă asta, după mult timp. Dintr-o dată realizaţi că vreţi nişte haine noi şi le cumpăraţi, fără să vă
faceţi griji de unde vor veni banii.
Seara mergeţi la o petrecere. Aţi fost invitaţi de nişte localnici şi e grozav. Vă simţiţi confortabil şi împliniți.
Dansaţi. Beţi. Mâncaţi. Râdeţi. Spuneţi glume. Oamenii se strâng în jurul vostru. Ei vor zâmbi şi vor vei la
voi cu problemele lor şi toate rahaturile lor. Pur şi simplu le place să fie în preajma voastră.
Vă întoarceţi printr-o plimbare lejeră la finalul petrecerii prin aerul cald tropical. Nu vă faceţi griji că cineva
ar putea sări de pe o stradă lăturalnică pentru a vă agresa.
Deloc, pentru că sunteţi în siguranţă.
Vă întoarceţi acasă, vă întindeţi şi intraţi în cel mai frumos vis, visul lui Eu Sunt. Fără urmăriri, fără lupte
sau războaie, fără regrete, fără remuşcări şi fără spaima că aţi uitat combinaţia dulapului vostru de la
liceu.
Doar un frumos şi paşnic vis al lui Eu Sunt.
Dintr-o dată vă treziţi din acel vis şi realizaţi că nu este deloc un vis. Deloc. Acest Eu Sunt este realitate.
Realizaţi că restul a fost doar un vis. Toate celelalte eforturi, tot restul vieţii limitate – forţarea, lupta,
gândirea – ele erau iluzia. Acest vis al lui Eu Sunt este ceea ce este real.
Aveţi un moment de inspiraţie. Vă repeziţi să găsiţi hârtie şi creion. Nu le-aţi adus cu voi, dar dintr-o dată
sunt acolo. În primul sertar în care v-aţi uitat le-aţi şi găsit şi începeţi să scrieţi, în momentul vostru de
inspiraţie, despre faptul că visul care este real, despre Eu Sunt, despre cunoaştere, despre cum totul este
acolo la momentul potrivit, despre viaţa fără putere, forţare sau luptă, despre o viaţă de iubire de sine,
despre o viaţă în abundenţă şi o viaţă cu răspunsuri, nu cu întrebări. O viaţă de bucurie şi de libertate, nu
una de limitări.
Scrieţi şi scrieţi şi scrieţi, totul de mână. Nu pe computer, cu de mână. Scrieţi despre simplitate, despre
faptul că totul este pur şi simplu acolo. Scrieţi despre conectarea cu Eu Sunt, despre faptul că nu e doar o
discuţie filosofică. Nu este un concept, un jargon al New Age. Este real. Este acolo. Sunteţi voi,
întotdeauna voi. Scrieţi timp de ceea ce aţi putea numi zile, dar nu e nici un stress şi nici un efort.
Cuvintele pur şi simplu curg pe hârtie. E o mare bucurie în a scrie, în a rămâne conectaţi.
După câteva zile s-a încheiat. Sfârşitul. Semnaţi „Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Respiraţi adânc. Este timpul ca,
în câteva zile, să vă întoarceţi acasă. E timpul să reveniţi. Luaţi manuscrisul, ceea ce aţi scris de mână, şi
îl duceţi la poştă. Vă scrieţi propria adresă şi îl puneţi la cutie. Vouă vi l-aţi trimis.
Respiraţi adânc şi bucuraţi-vă de ultimele zile în paradis. Doar respiraţi, faceţi doar ceea ce vreţi să faceţi.
După câteva zile, e timpul să vă întoarceţi acasă, cu avionul vostru privat, cu limuzina care vă duce înapoi
acasă.
Vă întoarceţi acasă şi, fireşte, pachetul este acolo, vă aşteaptă. Intraţi. Realizaţi că v-aţi întors în lumea
cea veche – casa, garderoba, dulapul fără prea multe haine înăuntru, lucrurile stricate de prin casă.
Pentru un moment aveţi o clipă de disperare, de nelinişte. “Oh, înapoi în lumea veche.”
Apoi vă amintiţi pachetul, manuscrisul, îl deschideţi şi începeţi să citiţi. Totul este acolo. Este chiar acolo,
toată înţelepciunea pe care v-aţi scris-o pentru voi înşivă. Zâmbiţi ştiind că doar de asta aveţi nevoie. Este
chiar acolo.
Toată cunoaşterea,
toate răspunsurile,
soluţiile, nu sunt mantre.
Nu sunt afirmaţii.
Ele sunt adevărul pe care îl scrieţi.
Respiraţi adânc şi realizaţi că ____
nu veţi mai avea niciodată nevoie de NIMIC .
Totul ESTE deja ACOLO . Deja ŞTIŢI asta.
Haideţi să respirăm adânc.

ADAMUS